Autenticitatea Textului in 7 1 in Comen

CUPRINS
Revistă fondată în anul 1929 de către

Prof. dr. Teodor M. Popescu
Seria a III-a, Anul X, Nr. 3, iulie-septembrie, 2014
1
CUPRINS
COLEGIUL DE REDACŢIE:
Preşedinte: Preafericitul Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Membri de onoare: Acad. Pr. prof. dr. Mircea PĂCURARIU (SIBIU); Acad. prof. dr. Emilian PO-
PESCU (BUCUREŞTI); IPS dr. Hilarion ALFEYEV (MOSCOVA); Pr. prof. dr. John BEHR (CRESTWOOD
NY); Pr. prof. dr. John MCGUCKIN (NEW YORK); Pr. prof. dr. Eugen J. PENTIUC (BROOKLINE MA);
Prof. dr. Tudor TEOTEOI (BUCUREŞTI).
Membri: Pr. prof. dr. Ştefan BUCHIU, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Justinian Patri-
arhul” din Bucureşti; Pr. prof. dr. Ion VICOVAN, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Du-
mitru Stăniloae” din Iaşi; Pr. prof. dr. Aurel PAVEL, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă
„Andrei Şaguna” din Sibiu; Pr. prof. dr. Vasile STANCIU, decanul Facultăţii de Teologie Ortodo-
xă din Cluj-Napoca; Pr. prof. dr. Ioan TULCAN, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Ilarion
Felea” din Arad.
Redactori corespondenţi: Lect. dr. Vasile Adrian CARABĂ, Bucureşti; Pr. prof. dr. Ion VICOVAN,
Iaşi; Prof. dr. Paul BRUSANOWSKI, Sibiu; Pr. asist. drd. Cristian-Sebastian SONEA, Cluj-Napoca;
Lect. dr. Caius CUŢARU, Arad; Pr. lect. dr. Ionuţ HOLUBEANU, Constanţa; Pr. lect. dr. Radu
TASCOVICI, Piteşti; Pr. conf. dr. Ştefan FLOREA, Târgovişte; Pr. lect. dr. Jan NICOLAE, Alba Iulia;
Pr. lect. dr. Viorel POPA, Oradea; Pr. prof. dr. Ionel ENE, Galaţi; Pr. lect. dr. Teofil STAN, Baia-
Mare; Dr. Mihai GRIGORE, Mainz; Marius PORTARU, Roma; Dr. Marian SIMION, Boston.
Redactor şef: Pr. prof. dr. Nicolae D. NECULA

Redactori: Prof. dr. Adrian MARINESCU (coordonator), Lect. dr. Ionuţ-Alexandru Tudorie (secretar
de redacţie), Lect. dr. Alexandru MIHĂILĂ (tehnoredactare), Asist. dr. Sebastian NAZÂRU
Corectură: Lect. dr. Constantin GEORGESCU (filolog)
Traducere în lb. engleză: Asist. drd. Maria BĂNCILĂ (filolog)
Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Tipografia Cărţilor Bisericeşti

Director: Pr. Mihai HAU, consilier patriarhal
Coperta şi viziunea grafică a revistei: Doina DUMITRESCU
Redacţia: Str. Sfânta Ecaterina, Nr. 2-4, cod 040155, Bucureşti, sect. 4, România
Tel. (+40) 722 620 172; (+40) 21 335 61 17; Fax: (+40) 21 335 07 75;
Adresă poştală: Editurile Patriarhiei Române, Secretariat (Redacţia „Studii Teologice”), str.
Intrarea Miron Cristea nr. 6, sect. 4, Bucureşti, România – 040162
e-mail: studiiteologice@yahoo.com; web: www.studiiteologice.ro
Materialele trimise Redacţiei nu se înapoiază.

Redacţia îşi rezervă dreptul de a opera modificări atât asupra formei, cât şi a conţinutului
materialelor trimise spre publicare şi roagă să fie respectate recomandările postate electronic
la adresa web: www.studiiteologice.ro – rubrica „Condiţii de publicare”.
Revista respectă normele ISO 9001:2000 & 19011:2002 privind managementul calităţii şi
aplică sistemul de recenzare peer-review.
2
CUPRINS
Prolog ................................................................................................................................ 5
Studii
Zdravko PENO
GMO (Genetically Modified Organism) and the Christian Ethos in the Light of
Saint Maximus the Confessor’s Cosmology ............................................................. 13
Viorel COMAN
Ecclesia de trinitate: The ecclesiological Synthesis between Christology and
Pneumatology in modern orthodox and roman catholic Theology ....................... 31
Adrian MARINESCU
Pr. Valerian Şesan (1878-1940) şi Edictul de la Mediolanum ............................ 71
Ovidiu SFERLEA
Interpretarea şi receptarea teoriei epectazei în gândirea Părintelui Dumitru
Stăniloae ................................................................................................................ 137
Răzvan PERŞA
Autenticitatea textului scripturistic In 7,1 în comentariul hrisostomic la Evan-
ghelia după Ioan ................................................................................................... 153
Misiune öi PastoraÆie
Pr. Alexandru-Corneliu ARION
„Interpretatio christiana” a unei mari provocări spirituale a lumii de azi:
reîncarnarea ................................................................................................................. 179
Din SfinÆii PärinÆi

Sf. GRIGORIE CEL MARE
Omiliile a XVIII-a, a XXII-a şi a XIV-a la Evanghelia după Ioan (trad. din lb.
latină de Isabela STOIAN, introd. şi note de Isabela STOIAN şi Mihai GRIGORAŞ) . 211
Dialog teologic
George NIŞCOVEANU
John Wyclif: viaţa şi opera. 630 de ani de la moartea reformatorului
englez ..................................................................................................................... 241
3
CUPRINS
Recenzii
Viorel IONIŢĂ, Towards the Holy and Great Synod of the Orthodox Church. The
Decisions of the Pan-Orthodox Meetings since 1923 until 2009, Published with
the Blessing of His Beatitude Daniel, Patriarch of the Romanian Orthodox Church;
Translated from Romanian by prof. dr. Remus Rus, Friedrich Reinhardt Verlag,
Basel, 2014, 211pp. (Pr. Daniel BENGA) ................................................................ 273
Daniel ALIC, Eparhia Caransebeşului în perioada păstoririi episcopului Miron

Cristea (1910-1919). Biserică şi societate, Presa Universitară Clujeană / Ed. Epis-
copiei Caransebeşului, Cluj-Napoca/Caransebeş, 2013, 449pp. (Mircea-Gheorghe
ABRUDAN) ................................................................................................................ 275
Paul JOHNSON, Viaţa lui Isus. Povestită de un credincios, trad. Liliana Donose
Samuelsson, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2011, 214pp. (Nicolae DRĂGUŞIN) ........ 280
4
AUTENTICITATEA TEXTULUI SCRIPTURISTIC IN 7, 1…
StTeol 3/2014, pp. 153-178
Räzvan PERÖA
AUTENTICITATEA TEXTULUI SCRIPTURISTIC IN 7,1

ÎN COMENTARIUL HRISOSTOMIC LA EVANGHELIA
DUPĂ IOAN
Keywords: John 7:1, biblical critical-textual research, textual criticism,
St John Chrysostom, partitive exegesis
Abstract
Acest studiu urmăreşte identificarea textului biblic provenit din citări patristice şi
încadrarea lui în cercetarea biblică critico-textuală, prin încercarea de restabilire a auten-
ticităţii textului biblic In 7, 1 din comentariul la Evanghelia după Ioan al Sf. Ioan Gură
de Aur în comparaţie cu celelalte lecţiuni biblice existente. Articolul vizează reconsidera-
rea importanţei dovezilor criticii textuale pentru stilul, discursul şi teologia ioaneică şi
evidenţierea influenţei textului asupra imaginii, hermeneuticii şi argumentelor pe care Sf.
Ioan Hrisostom le aduce pentru evidenţierea anumitor aspecte doctrinare în perspectiva
unei exegeze partitive. În acest studiu vom încerca să răspundem la mai multe întrebări:
dacă un Sfânt Părinte al Bisericii nu a folosit în argumentarea sa un text biblic cât mai
apropiat de cele mai vechi dovezi textuale, ce tip de text a folosit şi în ce măsură această
versiune de text schimbă mesajul biblic iniţial? Reprezintă variantele de text biblic folosi-
te în argumentarea patristică baza de la care pornesc nuanţele, diferenţele şi chiar deose-
birile între comentariile patristice? Cât de mult influenţează anumitele lecţiuni biblice
imaginea hristologică pe care respectivul Sfânt Părinte o conturează în opera sa?
ConjuncÆiile inter-propoziÆionale — particularitate a stilului

ioaneic în In 7, 1
Primul verset al capitolului al 7-lea din Evanghelia după Ioan ridică
mai multe probleme de critică textuală1 care pot duce, prin rezolvarea lor, la
1
Cu toate că în cercetarea nou-testamentară ortodoxă critica textuală nu a avut o dezvoltare
amplă, putem menţiona anumite luări de poziţii, uneori transformate în îmbunătăţiri de meto-
dă, alteori, din păcate, fiind nesemnificative sau rudimentare. Între cei care au contribuit la
dezvoltarea imaginii criticii textuale în cercetarea ortodoxă amintim pe următorii: Robert P.
CASEY, „A Russian Orthodox View of New Testament Textual Criticism”, în: Theology, LX
(1957), pp. 50-54; Veselin KESICH, The Gospel Image of Christ, St. Vladimir’s Seminary Press,
Crestwood, 21992, pp. 24-25; Johannes KARAVIDOPOULOS, „Textual Criticism in the Orthodox
Church: Present State and Future Prospects”, în: Greek Orthodox Theological Review, XLVII
(2002), 1-4, pp. 381-396; Pr. Constantin PREDA, „Introducere în critica textuală a Noului Tes-
tament”, în: Studii Teologice, SN, LII (2000), 1-2, pp. 12-21. Din perspectiva ortodoxă, aplica-
rea metodologiei criticii textuale moderne se poate vedea în articolul lui: Pr. John BRECK, „The
153
RAZVAN PERSA
elucidarea înţelesului întregului pasaj. Pentru a putea confirma autenticita-

tea textului biblic nou-testamentar, avem nevoie de dovezi ale criticii exter-
ne2, precum cele preluate din cele mai timpurii manuscrise greceşti ale Sfin-
tei Scripturi, din versiunile textului biblic tradus încă din primele secole în
limbi vernaculare şi din dovada patristică a folosirii exacte a citărilor biblice3,
coroborate cu dovezile criticii interne4. Cele trei criterii esenţiale5 ale criticii
externe vor fi folosite pentru a identifica, în primă fază, sursa textului ioaneic
folosit de Sf. Ioan Gură de Aur în opera menţionată, iar în a doua fază ca
element de comparaţie între opţiunile exegetice patristice. Faţă de metodolo-
gia tripartită a criteriilor enumerate, vom evidenţia şi opţiunile cercetătorilor
contemporani, care, de multe ori, nu sunt în consonanţă cu rezultatele cerce-
tărilor de critică textuală.
Importanţa acestui verset este dată de rolul jucat în arhitectonica nara-
tivă a unităţii tematice a capitolelor 7 şi 86, parte care oglindeşte la scară redu-
Function of ΠΑΣ in 1 John 2:20”, în: St. Vladimir’s Theological Quarterly, XXXV (1991), 2-3,
pp. 187-206.
2
Bruce Manning METZGER, The Text of the New Testament: Its Transmission, Coruption and
Restoration, Oxford University Press, New York, 31992, pp. 86-88; Barbara ALAND, The Text of
the New Testament: An Introduction to the Critical Editions and to the Theory and Practice
of Modern Textual Criticism, trans. Erroll F. Rhodes, Eerdmans, Grand Rapids, 21989, pp.
166-169; Bart D. EHRMAN, The Text of the New Testament in Contemporary Research: Essays
on the Status Quaestionis, Wm. B. Eerdmans Publishing, Grand Rapids, 1995, p. 191; Léon
VAGANAY, Christian-Bernard AMPHOUX, Jenny HEIMERDINGER. An Introduction to New Testa-
ment Textual Criticism, trans. Jenny Heimerdinger, Cambridge University Press, Cambridge,
1991, p. 46; Paul D. WEGNER, A Student’s Guide to Textual Criticism of the Bible: Its History,
Methods & Results, InterVarsity Press, Downers Grove, 2006, p. 233.
3
Bart D. EHRMAN, „The Use and Significance of Patristic Evidence for New Testament Textual
Criticism”, în: Barbara ALAND, Joël DELOBEL (eds.), New Testament Textual Criticism, Exegesis
and Church History: A Discussion of Methods, Peeters Publishers, Leuven, 1994, pp. 118-
135; Carroll D. OSBURN, „Methodology in Identifying Patristic Citations in NT Textual Criti-
cism”, în: Novum Testamentum, XLVII (2005), 4, pp. 313-343. Vezi şi aplicabilitatea acestor
principii asupra pasajului In 1, 18 în opera Sf. Vasile cel Mare în studiul: Răzvan PERŞA, „Sfin-
ţii Părinţi – criteriu al autenticităţii textului scripturistic”, în: Mihai VLADIMIRESCU (ed.), Exege-
za şi ermineutica biblică în operele Sfinţilor Parinţi Capadocieni, Ed. Mitropolia Olteniei,
Craiova, 2009, pp. 1-13.
4
Eldon Jay EPP, Gordon D. FEE, Studies in the Theory and Method of New Testament Textu-
al Criticism, Eerdmans, Grand Rapids, 1993, p. 14.
5
Bruce Manning METZGER, New Testament Studies: Philological, Versional, and Patristic,
Brill, Leiden, 1980, p. 168.
6
Cu privire la unitatea, structura şi problema surselor acestor două capitole vezi: Johannes
SCHNEIDER, „Zur Komposition von Joh 7, 1”, în: Zeitschrift für die Neutestamentliche
Wissenschaft und die Kunde der Älteren Kirche, XLV (1954), pp. 108-119; Charles Harold
DODD, The Interpretation of the Fourth Gospel, Cambridge University Press, New York, 1998,
pp. 345-347; Harold W. Attridge, „Thematic Development and Source Elaboration in John 7:1-
36”, în: Catholic Biblical Quarterly, XLII (1980), 2, pp. 160-170; Ludger SCHENKE, „Joh 7-10:
Eine dramatische Szene”, în: Zeitschrift für die Neutestamentliche Wissenschaft und die
154
să structura tematică a capitolelor următoare7, fiind una dintre secţiunile care

ridică cele mai multe dificultăţi de analiză din întreaga Evanghelie8.
În primul verset Evanghelistul încadrează acţiunea prin două coordona-
te, una temporală – «μετὰ ταῦτα» («după acestea») –, iar alta spaţială –
«περιεπάτει ὁ Ἰησοῦς ἐν τῇ Γαλιλαίᾳ » («Iisus umbla în Galileea»). Încadra-
rea temporală nu este precisă datorită faptului că locuţiunea adverbială «μετὰ
ταῦτα» este o demarcare ce ar trebui înţeleasă în primul rând ca o schimbare
temporală necantitativă de la o structură narativă la alta, iar nu ca o locuţiune
ce desemnează două acţiuni consecutive plasate pe o axă temporală liniară9.
Această locuţiune face trecerea de la o serie de evenimente la alta, fapt con-
firmat de menţionarea în versetul următor a Sărbătorii Corturilor10, privită ca
reper temporal delimitativ faţă de secţiunea precedentă11.
Kunde der Älteren Kirche, LXXX (1989), 3-4, pp. 172-192 (autorul încadrează cele două
capitole în structura mai amplă a secţiunii In 7-10, dar delimitează clar primele două capitole
de următoarele două); Gérard ROCHAIS, „Jean 7: Une construction littéraire dramatique, à la
manière d’un scénario”, în: New Testament Studies, XXXIX (1993), 3, pp. 355-378.
7
Craig S. KEENER, The Gospel of John, Hendrikson Publishers, Peabody, 2003, p. 703.
8
John ASHTON, Understanding the Fourth Gospel, Oxford University Press, Oxford, 22007,
p. 233, afirmă că: „niciun capitol nu ridică mai multe probleme de analiză decât acesta”. În
opinia lui J. Ashton, acest capitol a fost redactat pe baza a două materiale. Primul material
se referă la disputa iscată asupra persoanei lui Iisus, dispută centrată pe cele două elemen-
te: misiunea profetică şi originea mesianică; iar cel de-al doilea material are în centru
încercarea de arestare a lui Iisus. Aceste două materiale au constituit sursele principale ale
textului final, la care au fost adăugate şi celelalte elemente (J. ASHTON, Understanding the
Fourth Gospel, pp. 333-334).
9
«Μετὰ ταῦτα» apare în In 3, 22; 5, 1, 14; 6, 1; 7, 1; 13, 7; 19, 38; 21, 1, reprezentând o
locuţiune adverbială care face referire la evenimentele precedente şi care realizează trecerea
de la un episod la altul, dar sub formă temporală necantitativă (Douglas ESTES, The Temporal
Mechanics of the Fourth Gospel: A Theory of Hermeneutical Relativity in the Gospel of
John, coll. Biblical Interpretation Series 92, Brill, Leiden, 2008, pp. 154-155; Daniel B. WAL-
LACE, Greek Grammar Beyond the Basics, Zondervan, Grand Rapids, 2000, p. 333).
10
O trecere în revistă a principalelor evenimente de la Sărbătoarea Corturilor aplicată la cele
două mari teme ale acestei secţiuni: apa şi lumina, poate fi consultată la: Francis J. MOLONEY,
Daniel J. HARRINGTON, The Gospel of John, coll. Sacra Pagina Series 4, Liturgical Press,
Collegeville, 1998, pp. 232-236.
11
Cu referire la secţiunea anterioară, unii cercetători au emis anumite teorii cu privire la
poziţionarea cap. 5-6. Una dintre cele mai cunoscute teorii este cea a transpoziţiei, prin care
câţiva autori au propus schimbarea ordinii capitolelor, datorită faptului că acţiunea din cap. al
6-lea se desfăşoară în Galileea, precum cea din finalul cap. al 4-lea, iar acţiunea din cap. al 5-
lea se desfăşoară în Ierusalim. Schema spaţială în teoria transpoziţiei ar fi Galileea – Galileea
– Ierusalim, în loc de schema normală Galileea – Ierusalim – Galileea. Primul care a propus
schimbarea ordinii acestor capitole a fost J.P. NORRIS, „On the Chronology of St. John V and
VI”, în: Journal of Philology, III (1871), pp. 107-112. Argumentele sale au fost preluate de J.H.
BERNARD, A Critical and Exegetical Commentary on the Gospel according to St. John, coll.
International Critical Commentary, C. Scribner’ Sons, New York, 1929, pp. XVII-XIX şi, mai
apoi, de R. BULTMANN, The Gospel of John: A Commentary, Philadelphia, Westminster, 1971,
155
RAZVAN PERSA
Critica textuală oferă, prin dovezile externe, două moduri de conexiune

între cele două secţiuni. Prima lecţiune este: «μετὰ ταῦτα » («după acestea»),
fiind susţinută de: textul din P66, cel mai vechi papirus care păstrează acest
verset; de textul iniţial al Codexului ‫( א‬Sinaiticus)12, la care a fost adăugată de
către un scrib conjuncţia «καὶ», dar textul a fost recorectat de către un alt
scrib; apoi de textul corectat al Codexului Ephraemi rescriptus, de Codexul
Bezae Catabrigiensis şi de alte câteva manuscrise13, la care se adaugă tradu-
ceri în limbi vernaculare şi citări patristice14. A doua lecţiune – «καὶ μετὰ
ταῦτα» – este susţinută de P75, Codex B (Vaticanus), Codex Ephraemi
rescriptus şi de alte manuscrise de după sec. al V-lea, la care se adaugă tradu-
ceri biblice şi citări patristice15.
p. 209, dar şi de mulţi alţi cercetători prin filiera bultmanniană. Această teorie a iscat o întrea-
gă dispută teologică cu păreri şi tabere diferite. Vezi: Paul N. ANDERSON, The Christology of
the Fourth Gospel: Its Unity and Disunity in the Light of John 6, coll. Wissenschaftliche
Untersuchungen zum Neuen Testament, Mohr Siebeck, Tübingen, 1996, pp. 36-47; Leonard
Scott KELLUM, The Unity of the Farewell Discourse: The Literary Integrity of John 13.31-
16.33, Continuum International Publishing Group, London, 2004, pp. 41-42. Schimbarea
ordinii celor două capitole nu ar aduce un plus de claritate, datorită faptului că începutul
capitolului al 7-lea menţionează că Iisus περιεπάτει (umbla – imperfect cu valoare iterativă),
iar nu faptul că Iisus s-a reîntors în Galileea, aşa cum susţine teoria transpoziţiei (John
Ramsey MICHAELS, The Gospel of John, coll. New International Commentary on The New
Testament, Eerdmans, Grand Rapids, 2010, p. 421, nota 2).
12
În această lucrare folosim aparatul critic din: Eberhard NESTLE et alii (eds.), Novum
Testamentum Graece, Deutsche Bibelgesellschaft, Stuttgart, 282012, pp. 11*-80*, împreună cu
cel din: Barbara ALAND et alii (eds.), The Greek New Testament, Deutsche Bibelgesellschaft,
United Bible Societies-UBS, Stuttgart, 42007, pp. 7*-53*.
13
«Μετὰ ταῦτα» apare în: P66, ‫*א‬, ‫א‬cb2, Cc2, D, 892, 034 (E. NESTLE et alii [eds.], Novum
Testamentum Graece, p. 317; W.J. ELLIOTT, David. C. PARKER, The New Testament in Greek
IV: The Gospel According to St. John: The Papyri, coll. New Testament Tools and Studies 1,
Brill, Leiden, 1995, p. 176; Philip Wesley COMFORT, David P. BARRETT, The Text of the Earliest
New Testament Greek Manuscripts, Tyndale House, Wheaton, 2001, p. 412; W.J. ELLIOTT,
David C. PARKER, The New Testament in Greek IV: The Gospel According to St. John: The
Majuscules, coll. New Testament Tools and Studies 2, Brill, Leiden, 2007, p. 314).
14
Lecţiunea menţionată se regăseşte şi în traducerea latină ita, b, c, e, f, ff2,l am, fu, for, fos, em, ing,
san, în coptă copsa, siriacă: syrc,h şi la Ioan Gură de Aur (Constantin von TISCHENDORF, C.R.
GREGORY, E. ABBOT [eds.], Novum Testamentum graece, vol. 1, Giesecke & Devrient, Lipsiae,
1869, p. 813; E. NESTLE et alii [eds.], Novum Testamentum Graece, p. 317).
15
Lecţiunea «καὶ μετὰ ταῦτα» apare în: P75, ‫א‬ca, B, C*, E, L, W, 033, 036, Δ, Θ, 039, Π, Ψ, Ω,
în traduceri itq, vg, cop, syrp, arm, goth, eth, şi în citările biblice la Sfinţii Vasile cel Mare, Ioan
Hrisostom şi Chiril al Alexandriei (C. von TISCHENDORF, C.R. GREGORY, E. ABBOT [eds.], Novum
Testamentum graece, p. 813; W.J. ELLIOTT, D.C. PARKER, The New Testament in Greek IV, vol.
2, p. 314; P. COMFORT, D. BARRETT, The Text of the Earliest New Testament..., p. 586).
156
Cu toate că unele ediţii critice nu tratează această diferenţă textuală16,

ea reprezintă o încercare reală pentru demonstrarea competenţelor criticii
textuale externe şi ale criticii textuale interne. Din perspectiva criticii externe,
lecţiunile menţionate nu pot fi catalogate decât drept lectior difficilior, datori-
tă existenţei unor surse importante pentru susţinerea ambelor lecţiuni. Din
perspectiva criticii interne, putem vedea că în celelalte ocurenţe expresia folosi-
tă este «μετὰ ταῦτα», iar nu «καὶ μετὰ ταῦτα»17. Excluzând versetul propus
spre analiză, putem observa că şase versete folosesc formula de introducere
«μετὰ ταῦτα», iar nu «καὶ μετὰ ταῦτα», care nu mai apare în ocurenţele
ioaneice, nici în expresia sinonimă «μετὰ τοῦτο»18. Posibilitatea schimbării
unei lecţiuni cu o alta ce reprezintă o variaţie lexicală19 este foarte mare. Fo-
16
Aceste două lecţiuni nu sunt menţionate nici de ediţia United Bible Societies a Novum
Testamentum Graece, sus-amintită, nici în lucrarea Bruce M. METZGER, A Textual
Commentary on the Greek New Testament. A Companion Volume to the United Bible
Societies’ Greek New Testament, United Bible Societies, London, 41994, nici de către Philip
W. COMFORT, New Testament Text and Translation Commentary, Tyndale House Publishers,
London, 2008.
17
In 3, 22: «Μετὰ ταῦτα ἦλθεν ὁ Ἰησοῦς καὶ οἱ μαθηταὶ αὐτοῦ»; In 5, 1: «Μετὰ ταῦτα
ἦν ἑορτὴ τῶν Ἰουδαίων»; In 5, 14: «Μετὰ ταῦτα εὑρίσκει αὐτὸν ὁ Ἰησοῦς ἐν τῷ ἱερῷ»;
In 6, 1: «Μετὰ ταῦτα ἀπῆλθεν ὁ Ἰησοῦς πέραν τῆς θαλάσσης τῆς Γαλιλαίας τῆς
Τιβεριάδος»; In 13, 7: «οὐκ οἶδας ἄρτι, γνώσῃ δὲ μετὰ ταῦτα»; In 19, 38: «Μετὰ δὲ ταῦτα
ἠρώτησεν τὸν Πιλᾶτον Ἰωσὴφ»; In 21, 1: «Μετὰ ταῦτα ἐφανέρωσεν ἑαυτὸν πάλιν ὁ
Ἰησοῦς τοῖς μαθηταῖς».
18
«Μετὰ τοῦτο» este folosită ca formulă de introducere în In 2, 12 şi In 19, 28. Conjuncţia
καὶ apare o singură dată împreună cu sintagma «μετὰ τοῦτο» în In 11, 11, dar este folosită
drept conexiune inter-propoziţională şi nu apare la începutul unui pasaj. Această expresie,
care apare de patru ori în Evanghelia a patra – In 2, 12; 11, 7, 11; 19, 28 –, este considerată
sinonimă formulei «μετὰ ταῦτα». Pe această temă există o întreagă dispută. Autorii care nu
susţin sinonimia celor două sintagme afirmă că prima, «μετὰ τοῦτο», s-ar referi la precizarea
distanţelor scurte de timp dintre episoade, iar «μετὰ ταῦτα» s-ar referi la delimitarea unor
perioade mult mai mari de timp dintre episoade. Cu toate acestea, sintagma «μετὰ ταῦτα»
apare pentru a exprima şi distanţe scurte de timp (In 5, 14), ceea ce confirmă sinonimia (Leon
MORRIS, The Gospel According to John, coll. The New International Commentary on the New
Testament, Eerdmans, Grand Rapids, 1995, p. 164; Hartwig THYEN, Das Johannesevangelium,
coll. Handbuch zum Neuen Testament, Mohr Siebeck, Tübingen, 2005, p. 384; Charles K.
BARRETT, The Gospel According to St. John: An Introduction With Commentary and Notes
on the Greek Text, Westminster John Knox Press, Philadelphia, 21978, p. 194; Ernst
HAENCHEN, John: A Commentary on the Gospel of John. Chapters 1-6, trans. Robert Funk,
Fortress Press, Philadelphia, 1984, p. 175; Donald A. CARSON, The Gospel according to John,
Inter-Varsity Press / W.B. Eerdmans, Leicester / Grand Rapids, 1991, p. 175. Cu privire la
autorii care nu susţin această sinonimie, vezi: Luc DEVILLERS, La fête de l’Envoyé. La section
johannique de la fête des Tentes [Jean 7,1-10,21] et la christologie, Gabalda, Paris, 2002, p.
282; Raymond. E. BROWN, The Gospel according to John [I-XII]: Introduction, Translation,
and Notes, coll. Anchor Bible, Yale University Press, London, 2008, p. 112; John PAINTER,
„Tradition and Interpretation in John 6”, în: New Testament Studies, XXXV [1989], 3, p. 421).
19
D. ESTES, The Temporal Mechanics of the Fourth Gospel, p. 154.
157
RAZVAN PERSA
losim pentru această ipoteză două exemple edificatoare. Primul exemplu poate
fi dat din Tῶν εἰς τὸ κατὰ Ἰωάννην Εὐαγγέλιον ἐξηγητικῶν, textul comen-
tariului fragmentar al lui Origen, în care expresia «μετὰ τοῦτο» din In 2, 12 a
fost înlocuită de expresia «καὶ μετὰ τοῦτο», iar expresia «μετὰ ταῦτα» din In
3, 22 a fost înlocuită cu «μετὰ δὲ ταῦτα»20. Al doilea exemplu poate fi dat din
Ὑπόμνημα εἰς τὸ Ἅγιον Ἰωάννην τὸν Ἀπόστολον καὶ Εὐαγγελιστήν,
comentariul la Evanghelia după Ioan al Sf. Ioan Hrisostom, în care apar am-
bele variante de text pentru In 7, 1; prima – «καὶ... μετὰ ταῦτα» – este redată
în lemma / citatul care însoţeşte comentariul, care poate fi plasat doar în sec.
al VIII-lea prin apartenenţa sa la textul bizantin, iar lecţiunea «μετὰ ταῦτα»
fiind atestată în comentariul propriu-zis21. Aceste minime dovezi ne fac să în-
clinăm spre acceptarea lecţiunii «μετὰ ταῦτα» ca lecţiune preferabilă pentru
începutul versetului care deschide capitolul al 7-lea22. Cu toate acestea, care ar
fi miza teologică a unei lecţiuni, care, la o primă vedere, ar părea nesemnifica-
tivă şi ce importanţă are prezenţa sau absenţa acestei conjuncţii pentru discur-
sul şi stilul ioaneic?
Încă de la începutul sec. al XX-lea, un număr mare de cercetători a fost
preocupat de conjuncţiile coordonatoare inter-propoziţionale23. Dintre aceş-
tia, Vern Sheridan Poythress a publicat o serie de articole prin care a introdus
un test obiectiv al identificării paternităţii unor pasaje ioaneice, bazându-se pe
recunoaşterea stilului ioaneic după folosirea particulară a conjuncţiilor cu rol
inter-propoziţional24. Autorul, considerând că aceste conjuncţii inter-
propoziţionale sunt mult mai supuse coruperii textuale decât alte părţi ale
discursului25, a demonstrat, consolidând anumite teorii deja existente26, că în
20
Bart D. EHRMAN, Gordon D. FEE, Michael W. HOLMES, The Text of the Fourth Gospel in the
Writings of Origen, coll. The New Testament in the Greek Fathers 1, Scholars Press, Atlanta,
1992, pp. 106, 384.
21
Bernard de MONTFAUCON, Sancti Joannis Chrysostomi. Opera omnia quae exstant vel eius
nomine circumferunt, Gaume Fratres, Paris, 1836, pp. 325-326.
22
Dintre cei care identifică variantele textuale şi acordă atenţie acestor lecţiuni putem menţio-
na pe cei care aleg expresia «μετὰ ταῦτα» ca lecţiune principală: Ernst HAENCHEN, John: A
Commentary on the Gospel of John. Chapters 7-21, trans. Robert Funk, Fortress Press,
Philadelphia, 1984, p. 6; R. BROWN, The Gospel according to John (I-XII), p. 306 (autorul
plasează conjuncţia între paranteze drepte, arătând posibila ei inautenticitate).
23
Edwin A. ABBOTT, Johannine Grammar, A. and C. Black, London, 1906, pp. 97-172; Nathan
E. WALTZ, „Discourse Patterns in John 11”, în: Notes on Translation, LIX (1976), pp. 2-8. Pe
lângă aceştia, îi amintim pe Vern Sheridan Poythress, Stephen H. Levinsohn şi Randall Buth.
24
Vern S. POYTHRESS, „The Use of the Intersentence Conjunctions De, Oun, Kai, and
Asyndeton in the Gospel of John”, în: Novum Testamentum, XXVI (1984), pp. 312-340; V.S.
POYTHRESS, „Testing for Johannine Authorship by Examining the Use of Conjunctions”, în:
Westminster Theological Journal, XL (1984), pp. 350-369; V.S. POYTHRESS, „Johannine
Authorship and the Use of Intersentence Conjunctions in the Book of Revelation”, în: Wes-
tminster Theological Journal, XLVII (1985), pp. 329-336.
25
V.S. POYTHRESS, „The Use of the Intersentence Conjunctions”, p. 317.
158
Evanghelia după Ioan conjuncţia «καὶ» are întrebuinţări specifice şi diferite

faţă de stilul sinopticilor27. Clasificând discursul ioaneic din două perspective,
prima din perspectiva discursului expozitiv, iar a doua din prisma discursului
narativ, autorul a sintetizat trei întrebuinţări speciale ale conjuncţiei «καὶ»
pentru discursul expozitiv:
– între propoziţii strâns legate la nivel ideatic;
– între două propoziţii în care cea de-a doua reprezintă o aprofundare a
aspectelor din prima;
– între propoziţii scurte cu un caracter cvasi-narativ care pot fi încadrate
în discursul expozitiv28.
La nivel narativ, ceea ce ne interesează mai mult pe noi, autorul a de-
monstrat că în stilul ioaneic conjuncţia «καὶ» este folosită între propoziţii suc-
cesive care au acelaşi agent al acţiunii sau, rareori, între propoziţii care au
agent diferit. Până în acest punct, uzitarea conjuncţiei «καὶ» în exemplul pro-
pus spre analiză nu pare să se încadreze în stilul ioaneic. Însă teza specifică lui
Poythress, recunoscută şi uzitată de mulţi autori29, este că asindetonul, supri-
marea sau lipsa intenţionată a conjuncţiilor30, reprezintă „conjuncţia nemarca-
tă” a discursului ioaneic, un fel de opţiune implicită, o opţiune de bază folosită
de fiecare dată când nu se impune utilizarea unei conjuncţii31. În ceea ce pri-
veşte folosirea asindetonului la nivel narativ32 între pasaje legate temporal,
26
E.A. ABBOTT, Johannine Grammar, p. 134.
27
Această teorie a fost susţinută mai departe în cercetarea biblică. Paul Ellingworth a demon-
strat, spre exemplu, că, în Evanghelia după Marcu, din 583 de propoziţii aproape 376 încep
cu conjuncţia «καὶ», ceea ce înseamnă că 64,5% dintre propoziţii încep cu această conjuncţie.
Această întrebuinţare este atribuită puternicei influenţe a particulei ebraice ‫ ו‬sau influenţei
directe şi indirecte a textului Septuagintei (Paul ELLINGWORTH, „The Dog in the Night: A Note
on Mark’s Non-use of ΚΑΙ”, în: The Bible Translator, XLVI [1995], pp. 125-128 [125]). În
Evanghelia după Matei, demonstraţie realizată de Stephanie Black, conjuncţia «καὶ» este
folosită în poziţie iniţială în 700 dintre cele 2302 propoziţii ale Evangheliei, ceea înseamnă că
30% din propoziţiile primei Evanghelii încep cu conjuncţia «καὶ» (Stephanie BLACK, Sentence
Conjunction in the Gospel of Matthew: Kai, de, tote, gar, syn and asyndeton in Narrative
Discourse, Sheffield Academic Press, London, 2002, p 108).
28
V.S. POYTHRESS, „The Use of the Intersentence Conjunctions”, pp. 323-324.
29
L.S. KELLUM, The Unity of the Farewell Discourse..., pp. 114, 118.
30
Cu privire la specificitatea asindetonului în Evanghelia după Ioan, vezi: Georg Benedikt
WINER, A Treatise on the Grammar of New Testament Greek: Regarded as the Basis of New
Testament Exegesis, trans. William Fiddian Moulton, T.&T. Clark, Edinburgh, 1870, p. 673;
Archibald Thomas ROBERTSON, A Grammar of the Greek New Testament in the Light of
Historical Research, Hodder & Stoughton, New York, 1919, p. 444; James Hope MOULTON,
Nigel TURNER, A Grammar of New Testament Greek, vol. 3. Syntax, Continuum, London,
1963, p. 340.
31
V.S. POYTHRESS, „The Use of the Intersentence Conjunctions”, p. 324.
32
La nivel narativ, asindetonul este folosit în Evanghelia a patra: 1. pentru a face trecerea de
la un agent al acţiunii la altul, trecere redată prin folosirea prezentului istoric; 2. împreună cu
159
RAZVAN PERSA
Poythress redă patru norme de utilizare la nivelul discursului narativ între

pasaje separate de decalaje temporale, precum cel propus de noi spre analiză:
– asindetonul însoţeşte întotdeauna sintagma «τῇ ἐπαύριον»;
– asindetonul însoţeşte expresiile «μετὰ ταῦτα» şi «μετὰ τοῦτο», întărind
regula menţionată la pasajele fără decalaj temporal, în care pronumele
anaforic demonstrativ este construit cu asindeton;
– folosirea lui «δέ» în celelalte cazuri;
– asindetonul se foloseşte când prima propoziţie a unui episod este
destinată redării informaţiilor generale cu privire la loc, timp şi
participanţi; această propoziţie este urmată de conjuncţia «καί»33.
Tezele dezvoltate de Poythress cu privire la folosirea conjuncţiei «καί» şi

a asindetonului în Evanghelia după Ioan au fost acceptate şi de urmaşii lui,
care au dus aceste concluzii mai departe34. Putem concluziona că, dacă în
Evangheliile sinoptice conectorul principal, implicit, este conjuncţia «καί», în
Evanghelia după Ioan conectorul este asindetonul35, adică lipsa conjuncţiei36.
Folosirea conjuncţiei la începutul primului verset al capitolului al 7-lea
al Evangheliei după Ioan ar reprezenta plasarea celor două acţiuni din capito-
lele 6 şi 7 pe o axă temporală liniară, ceea ce este contrar stilului ioaneic. În
acest sens, putem oferi drept exemplu interpretarea Sf. Ioan Gură de Aur, care
foloseşte ca suport exegetic textul cu asindeton, şi exegeza Sf. Chiril al Ale-
xandriei, care foloseşte sintagma «καί μετὰ ταῦτα». În exegeza hrisostomică,
sintagma «μετὰ ταῦτα» reprezintă o schimbare temporală necantitativă de la
o structură narativă la alta, ceea ce indică o decalare clară între acţiunea ul-
verbul ἀποκρίνεσθαι; 3. când schimbarea de agent urmează unei porunci; 4. împreună cu un

pronume demonstrativ anaforic; 5. în momentul schimbării agentului, indicând o rupere a
firului narativ sau întreruperi; 6. pentru a uni liste (V.S. POYTHRESS, „The Use of the
Intersentence Conjunctions”, pp. 332-333).
33
V.S. POYTHRESS, „The Use of the Intersentence Conjunctions”, pp. 334-335.
34
Stephen H. LEVINSOHN, Discourse Features of New Testament Greek: A Coursebook,
Summer Institute of Linguistics, Dallas, 1991; Randall BUTH, „Οὖν, Δέ, Καί, and Asyndeton
in John’s Gospel”, în: David Alan BLACK, Katharine G.L. BARNWELL, Stephen H. LEVINSOHN
(eds.), Linguistics and New Testament Interpretation: Essays on Discourse Analysis,
Broadman Press, Nashville, 1992, pp. 152-156. David Alan BLACK menţine ideea încadrării
expresiilor «μετὰ ταῦτα» şi «μετὰ τοῦτο» la folosirea asindetonului, numai că adaugă versetul
In 7, 1, printr-o notă minimală de subsol, la excepţiile de la această regulă. Însă această excep-
ţie este dată de variantele textuale incerte, autorul bazându-se, fără o referinţă la posibilele
lecţiuni textuale, pe ediţia textului din NA26.
35
S.H. LEVINSOHN, Discourse Features of New Testament Greek, pp. 81-82; S. BLACK,
Sentence Conjunction in the Gospel of Matthew, p. 113; V.S. POYTHRESS, „The Use of the
Intersentence Conjunctions”, p. 324.
36
Gerard SLOYAN, John, coll. Interpretation: A Bible Commentary for Teaching & Preaching,
Westminster John Knox Press, Lousville, 2009, p. 85, susţine, fără o dovadă clară, că în In 7, 1
folosirea conjuncţiei «καὶ» ar avea un rol adversativ, ceea ce este contrar folosirii conjuncţiei
«καὶ» în întreaga Evanghelie.
160
timului capitol şi capitolul analizat. În acest sens, Sfântul Ioan afirmă: «τὸ,
Μετὰ ταῦτα, οὐδὲν ἄλλο δηλοῖ, ἢ ὅτι πολὺν μεταξὺ χρόνον ἐπιτεμὼν
ὑπερεπήδησε» («Sintagma „μετὰ ταῦτα” nu ar arăta nimic altceva decât că s-
a scurs mult timp între evenimentele prescurtate»)37. Mai mult, Sf. Ioan
Hrisostom evidenţiază această omitere a unei mari perioade de timp prin calcu-
larea intervalului dintre ultima sărbătoare şi cea amintită de Evanghelist în In
7,2, adică cinci luni. Interpretarea hrisostomică chestionează motivul lipsei
unei înregistrări a evenimentelor, răspunzând prin imposibilitatea Evanghelis-
tului de a reda toate evenimentele, consemnându-le doar pe cele ce aveau să
ducă la acuzarea lui Iisus38. Sf. Chiril al Alexandriei, folosind sintagma «καί
μετὰ ταῦτα», ajunge la alte concluzii. În opinia sa, această sintagmă face tre-
cerea imediată de la evenimentele din cap. al 6-lea la cele din cap. al 7-lea:
«Μετὰ ταῦτα, φησὶ, τὰ εἰρημένα τε καὶ πεπραγμένα, πάλιν ἐποιεῖτο τὰς
διατριβὰς ἀσμενέστερον ἐν τῇ Γαλιλαίᾳ Χριστός· τοῦτο γὰρ οἶμαι τὸ
περιεπάτει δηλοῦν»39.
Această demonstraţie ne face să ne menţinem poziţia faţă de identifica-
rea sintagmei «μετὰ ταῦτα», iar nu «καὶ μετὰ ταῦτα», ca fiind cea autentică şi
compatibilă stilului ioaneic. Toate dovezile aduse nu reprezintă doar ambiţia
filologului de a impune o viziune gramaticală, de multe ori sterilă, unui text
prin care transpare viaţa veşnică. Acest demers se doreşte a fi o normă sau o
metodă de trecere de la structură la tensiunea teologică a mesajului, de la
configuraţia textului la spaţiul de interpretare a teologiei Cuvântului ca eve-
niment verbal, altfel spus nu putem interpreta semnificaţiile fără să facem
lungul ocol printr-o explicaţie structurală a formelor.
Autenticitatea textului In 7, 1 ca sursä a teologiei ioaneice

O altă problemă de critică textuală, mult mai complexă, care are o miză
teologică mult mai mare, este dată de lecţiunile ce privesc atitudinea lui Hris-
tos faţă de încercarea iudeilor de a-L ucide. Astfel, după ce Evanghelistul men-
ţionează cele două coordonate: «μετὰ ταῦτα (după acestea) περιεπάτει ὁ
37
ΙΩΑΝΝΟΥ, ΑΡΧΙΕΠΙΣΚΌΠΟΥ ΚΩΝΣΤΑΝΤΙΝΟΥΠΌΛΕΩΣ, ΤΟΥ ΧΡΥΣΟΣΤΌΜΟΥ, Ὑπόμνημα
εἰς τὸ Ἅγιον Ἰωάννην τὸν Ἀπόστολον καὶ Εὐαγγελιστήν. Ὁμιλία ΚΘ´, PG 59, 269.
38
εἰς τὸ Ἅγιον Ἰωάννην τὸν Ἀπόστολον καὶ Εὐαγγελιστήν. Ὁμιλία ΚΘ´, PG 59, 270:
«Ὅτι οὐκ ἐνῆν ἅπαντα καταλέγειν. Ἄλλως δὲ, καὶ ταῦτα λέγειν ἐσπουδάκασιν, ὑπὲρ
ὧν ἢ μέμψις ἢ ἀντιλογία τις παρὰ τῶν Ἰουδαίων ἔμελλε παρακολουθεῖν» («Fiindcă nu
putea să le înregistreze pe toate. Dar mai mult, se şi grăbea să spună acele lucruri după care
avea să urmeze fie vreo acuzarea fie vreo dispută din partea iudeilor») (trad. n.).
39
ΚΥΡΊΛΛΟΥ, ΑΡΧΙΕΠΙΣΚΟΠΟΥ ΑΛΕΞΑΝΔΡΕΙΑΣ, Ἑρμηνεία ἤ ὑπόμνημα εἰς τὸ κατὰ
Ἰωάννην Εὐαγγέλιον, PG 73, 632: «„După acestea”, adică după cele spuse şi făcute, spu-
ne că Hristos petrecea iarăşi mai bucuros în Galileea. Căci aceasta socotesc că se indică prin
„a umbla”».
161
RAZVAN PERSA
Ἰησοῦς ἐν τῇ Γαλιλαίᾳ (Iisus umbla în Galileea)», critica textuală identifică în

continuare două lecţiuni. Prima lecţiune este: «οὐ γὰρ ἤθελεν ἐν τῇ Ἰουδαίᾳ
περιπατεῖν ὅτι ἐζήτουν αὐτὸν οἱ Ἰουδαῖοι ἀποκτεῖναι» («căci nu voia să
umble în Iudeea, pentru că iudeii căutau să-L omoare»), iar a doua lecţiune
este: «οὐ γὰρ εἶχεν ἐξουσίαν ἐν τῇ Ἰουδαίᾳ περιπατεῖν, ὅτι ἐζήτουν
αὐτὸν οἱ Ἰουδαῖοι ἀποκτεῖναι» («căci nu avea putere să umble în Iudeea,
pentru că iudeii căutau să-L omoare40»). Prima lecţiune este susţinută de majo-
ritatea manuscriselor biblice, dintre care amintim: P66,75, Codex Sinaiticus,
Vaticanus, Ephraemi rescriptus, Bezae Catabrigiensis şi multe alte manuscri-
se41, de unele traduceri vechi în latină, siriacă, coptă, etiopiană, georgiană,
slavă, cât şi de către unii Sfinţi Părinţi precum: Vasile cel Mare, Pseudo-Iustin,
Ioan Hrisostom, Chiril al Alexandriei şi de către Fer. Augustin42.
Cea de-a doua lecţiune este susţinută doar de către Codex
Washintonianus (sec. IV-V), de câteva traduceri în latină (itaa,b,ff2,l, r1) şi în
siriacă (syrc), cât şi de Sf. Ioan Gură de Aur43. Cu toate că această lecţiune are
puţine dovezi externe, ea trebuie luată în discuţie şi analizată datorită dificultă-
ţii teologice pe care o prezintă. Este puţin probabil ca ea să fi fost o opţiune
personală a unui copist, care să fi schimbat o lecţiune fără o prea mare impli-
40
Redăm aici traducerea literală, pe care o vom folosi şi în continuare. O traducere acomoda-
tă a acestei fraze ar fi: «...căci nu putea să meargă prin ţinutul Iudeii, pentru că evreii căutau
să îl omoare». Despre sensurile şi implicaţiile termenului ἐξουσία (şi ale expresiei ἔχειν
ἐξουσίαν) se vorbeşte în cele ce urmează.
41
Lecţiunea «οὐ γὰρ ἤθελεν ἐν τῇ Ἰουδαίᾳ περιπατεῖν» («căci nu voia să umble în Iudeea»)
este susţinută de: P66, P75, ‫א‬, B, C, D, E, F, G, K, L, X, N, Δ, Θ, Π, Ψ, 0105, 0141, 0250, f1,
f13, 28, 33, 157, 180, 205, 565, 579, 597, 700, 892, 1006, 1009, 1010, 1071, 1079, 1195,
1216, 1230, 1241, 1242, 1243, 1253, 1292, 1342, 1344, 1365, 1424, 1505, 1546, 1646,
2148, 2174, Byz Lect (B. ALAND et alli [eds.], The Greek New Testament, p. 341; L. DEVILLERS,
La fête de l’Envoyé, p. 284; E. NESTLE, K. ALAND [eds.], Novum Testamentum Graece, p. 317;
W.J. ELLIOTT, D.C. PARKER, The New Testament in Greek IV, vol. 1, p. 176; P. COMFORT, D. P.
BARRETT, The Text of the Earliest New Testament Greek Manuscripts, p. 412; W.J. ELLIOTT,
D.C. PARKER, The New Testament in Greek IV, vol. 2, p. 314; P.W. COMFORT, New Testament
Text and Translation Commentary, p. 280).
42
itaur,c,d,e,f,q, vg, syrs,p,h, pal, copsa, pbo, ach2, arm, eth, geo, goth, slav (B. ALAND et alii [eds.], The
Greek New Testament, p. 341; L. DEVILLERS, La fête de l’Envoyé, p. 284). Această lecţiune
este citată şi de către Sf. Vasile cel Mare (Ἀρχή τῶν Ἠθικῶν, LXII, 2, PG 31, 797); Pseudo-
Iustin; Sf. Chiril al Alexandriei (Ἑρμηνεία ἤ ὑπόμνημα εἰς τὸ κατὰ Ἰωάννην Εὐαγγέλιον,
PG 73, 632); Fer. Augustin (Tractatus 28, 2, unde sintagma non enim volebat este redată
condensat prin nolebat (H.A.G. HOUGHTON, Augustine’s Text of John: Patristic Citations and
Latin Gospel Manuscripts, coll. Oxford Early Christian Studies, Oxford University Press,
Oxford, 2008, p. 249).
43
E. NESTLE, K. ALAND (eds.), Novum Testamentum Graece, p. 317; W.J. ELLIOTT, D.C. PARKER,
The New Testament in Greek IV, vol. 2, p. 314; P.W. COMFORT, New Testament Text and
Translation Commentary, p. 280; B.M. METZGER, A Textual Commentary on the Greek New
Testament, p. 216.
162
caţie teologică, cum este: «οὐ γὰρ ἤθελεν» («căci nu voia»), într-o lecţiune atât
de dificilă cum este: «οὐ γὰρ εἶχεν ἐξουσίαν» («căci nu avea putere»)44.
Codex Washintonianus, considerat al treilea cel mai vechi manuscris
grecesc pe pergament care conţine textul Evangheliilor45, reprezintă singura
atestare a lecţiunii «οὐ γὰρ εἶχεν ἐξουσίαν»46 într-un manuscris biblic gre-
cesc. Faţă de mărturia din Codex W, traducerile latine menţionate sunt tot din
aceeaşi perioadă. Manuscrisul latin itaa (Codex Vercellensis), datat în sec. al
IV-lea47, cel mai vechi manuscris biblic latin, considerat, împreună cu manus-
crisul itak, cel mai important manuscris vechi-latin al Evangheliilor48, redă
această lecţiune prin: «non enim habebat potestatem»49. Alte două mărturii
importante care redau aceeaşi traducere sunt datate în sec. al V-lea – itab,ff2
(Codex Veronensis50 şi Codex Corbeiensis II51). O posibilă interpretare a mo-
dului în care traducerea latină «non enim habebat potestatem» a devenit «non
enim volebat» poate fi dată de Codex Palatinus (itae), manuscris datat în sec. al
V-lea, care are o lecţiune intermediară «non enim habebat voluntatem»52. Cu
toate aceste dovezi, argumentul evoluţiei latine invocat de unii cercetători53 nu
poate fi transferat la dovezile textuale greceşti, diferenţa fiind mult prea mare.
44
L. DEVILLERS, La fête de l’Envoyé, p. 284.
45
Kent D. CLARKE, „Paleography and Philanthropy: Charles Lang Freer and His Acquisition of
the «Freer Biblical Manuscripts»”, în: Larry W. HURTADO (ed.), The Freer Biblical Manuscripts:
Fresh Studies of an American Treasure Trove, coll. Text Critical Studies 6, Society of
Biblical Literature, Atlanta, 2006, p. 36.
46
Henry A. SANDERS, Facsimile of the Washington Manuscript of the Four Gospels in the
Freer Collection, Ann Arbor, Michigan, 1912, p. 139.
47
Pentru o descriere sumară a manuscrisului, vezi: David C. PARKER, An Introduction to
the New Testament Manuscripts and Their Texts, Cambridge University Press, Cambridge,
2008, p. 25.
48
Bruce Manning METZGER, Bart D. EHRMAN, The Text Of The New Testament: Its
Transmission, Corruption, And Restoration, Oxford University Press, Oxford, 42005, p. 102.
49
Francis Aidan GASQUET, Codex Vercellensis iamdudum ab Irico et Bianchino bis edutus
denuo cum manuscripto, Fredericus Pustet, Romae, 1914, p. 170; J. BELSHEIM, Codex
Vercellensis. Quatuor evangelia ante hieronymum latine translata ex reliquiis codicis
vercellensis, saeculo ut videtur quatro scripti et ex editione iriciana principe, Christianiae,
Mallingiana, 1894, p. 49.
50
J. BELSHEIM, Codex veronensis quattuor Euangelia ante Hieronymum latine translata
eruta & codice scripto ut videtur saeculo quarto vel quinto in Bibliotheca episcopali
veronensi asservato et ex Josephi Blanchini editione principe, Sumptibus Regiae societatis
scientiarum bohemicae, Pragae, 1904, p. 54.
51
Adolf JÜLICHER, Walter MATZKOW, Kurt ALAND (eds.), Itala: Das Neue Testament in
altlateinische Überlieferung. 4. Johannes-Evangelium, Walter de Gruyter, Berlin, 21963, p. 71.
52
A. JÜLICHER, W. MATZKOW, K. ALAND (eds.), Itala: Das Neue Testament…, p. 71.
53
L. Devillers încearcă să demonstreze această teorie aplicabilă doar la un manuscris, dar
inutilizabilă pentru variantele greceşti. Pentru demonstraţie vezi: L. DEVILLERS, La fête de
l’Envoyé…, pp. 285-287.
163
RAZVAN PERSA
Pe lângă aceste dovezi, mai putem evidenţia, după cum am menţionat,

traducerea textului în limba siriacă oferită de versiunea siriacă curetoniană: ‫ܐܠ‬
‫ܓܝܪ ܐܝܬ ܗܘܐ ܠܗ ܫܘܠܛܢܐ‬54. Formula grecească «εἶχεν ἐξουσίαν» este echivala-
tă cu construcţia ‫ܗܘܐ ܠܗ ܫܘܠܛܢܐ‬, unde verbul ‫„( ܗܘܐ‬a fi”), împreună cu pro-
numele personal -‫ܠ‬, are sensul de „a avea”55, iar substantivul ‫( ܫܘܠܛܢܐ‬šūlṭānā)
înseamnă: „autoritate”, „putere”, „dominaţie”56. Trebuie să menţionăm că ver-
siunea siriacă curetoniană, împreună cu versiunea sinaitică, este datată între
sec. IV-V, iar forma textului pe care îl păstrează este datată la sfârşitul sec. al
II-lea şi începutul veacului al III-lea57.
Cu toate că prima variantă («οὐ γὰρ ἤθελεν») este susţinută de cele mai
vechi papirusuri şi codexuri, acest lucru nu i-a influenţat pe cercetătorii bi-
blişti58 care au analizat diferenţele textuale să aleagă o anumită variantă şi, cu
puţine excepţii59, majoritatea60 a acceptat-o pe cea de-a doua, o lecţiune cu mai
54
E. Jan WILSON, George Anton KIRAZ, The Old Syriac Gospels. II. Studies and Comparative
Translations, coll. Eastern Christian Studies, Notre Dame University, Gorgias Press, New
Jersey, 2003, p. 741.
55
Robert Payne SMITH, Jessie Payne SMITH, A Compendious Syriac Dictionary: Founded
Upon the Thesaurus Syriacus of R. Payne Smith, Eisenbrauns, Winona Lake, 21998, p. 101.
56
William JENNINGS, Ulric GANTILLON, Lexicon to the Syriac New Testament (Peshiṭta): With
Copious References, Dictions, Names of Persons and Places, and Some Various Readings
Found in the Curetonian, Sinaitic Palimpsest, Pholoxenian & Other Mss, Clarendon Press,
Oxford, 1926, p. 223; R. SMITH, J. PAYNE SMITH, A Compendious Syriac Dictionary, p. 565;
E.J. WILSON, G.A. KIRAZ, The Old Syriac Gospels, p. 740.
57
B.M. METZGER, B.D. EHRMAN, The Text Of The New Testament, p. 96; D.C. PARKER, An
Introduction to the New Testament Manuscripts, p. 326.
58
Problema aceasta a fost evidenţiată de Rainer RIESNER, „Joh 7,1: Fehlender Wille oder
fehlende Vollmacht Jesu?”, în: Zeitschrift für die neutestamentliche Wissenschaft und die
Kunde der älteren Kirche, XCVI (2005), pp. 259-262.
59
George. R. Beasley-MURRAY, John, coll. Word Biblical Commentary 36, Word Books, Dallas,
2002, p. 104; F.J. MOLONEY, The Gospel of John, p. 238; John BARTON, John MUDDIMAN, The
Oxford Bible Commentary. The Gospels, Oxford University Press, Oxford, 2010, p. 206; H.
THYEN, Das Johannesevangelium, p. 384.
60
C.K. BARRETT, The Gospel according to St John, p. 309; Joseph SANDERS, B.A. MASTIN, A
Commentary on the Gospel according to St. John, coll. Black New Testament commentaries,
Black, London, 1968, p. 201; Barnabas LINDARS, The Gospel of John, coll. New Century Bible,
Oliphants, London, 1972, p. 281; Rudolf SCHNACKENBURG, Das Johannesevangelium II, coll.
Herders theologischer Kommentar zum Neuen Testament 4/2, Herder, Freiburg, 1980, p.
192; D. MOLLAT, în: La Bible de Jérusalem, Cerf, Paris, 1984, p. 1540; Robert KYSAR, John,
coll. Augsburg Commentary on the New Testament, Augsburg Publishing House, Minneapo-
lis, 1986, p. 115; Xavier Léon DUFOUR, Lettura dell’evangelo secondo Giovanni, vol. 2, trans.
Antonio Girlanda, Edizioni Paoline, Milano, 1992, p. 265 (X. LÉON-DUFOUR, Lecture de
l’Évangile selon Jean II, Seuil, Paris, 1990, p. 210); L. DEVILLERS, La fête de l’Envoyé…, pp.
284-291; Barclay Moon NEWMAN, Eugene Albert NIDA, A Handbook on the Gospel of John,
coll. United Bible Societies – Handbooks Helps for Translators, United Bible Societies, New
York, 1993, p. 220 (autorii acceptă lecţiunea, dar respectă şi părerea United Bible Societies,
care propune prima variantă textuală); G.L. BORCHERT, The New American Commentary: John
164
puţine dovezi textuale, dar cu o puternică încărcătură şi miză teologică. Bruce

Metzger consideră că această lecţiune ar trebui considerată cea originală, ale-
gerea lecţiunii biblice din textul critic al ediţiei Nestle-Aland fiind opţiunea
comisiei şi nu o opţiune personală61. C.K. Barrett oferă mai multe argumente
pentru autenticitatea acestei lecţiuni:
– răspândirea timpurie atât de vastă a variantei, ceea ce ar fi fost imposibil
pentru o emendare locală;
– lecţiunea nu poate fi explicată ca fiind o eroare sau o alterare voluntară
sau involuntară a textului;
– trecerea de la lecţiunea «εἶχεν ἐξουσίαν» la «ἤθελεν» este mult mai
uşor de explicat decât invers;
– expresia «εἶχεν ἐξουσίαν» este o expresie ioaneică62.
J. Ramsey Michaels încearcă să ofere o explicaţie pentru ambele varian-
te. Conform teoriei lui, dacă autorul Evangheliei ar fi ales forma «οὐ γὰρ
ἤθελεν» («căci nu voia»), atunci a doua variată a fost o adăugare sau o subtili-
1-11, Broadman and Holman Publishers, Nashville, 1996, p. 279. R.E. BROWN, The Gospel
according to John, p. 306. Acceptând mărturiile date de C.K. Barrett, Brown redă ca dovadă a
folosirii celei de-a doua lecţiuni şi pe Fer. Augustin, ceea ce este, aşa cum am arătat, neadevă-
rat (Marie Émile BOISMARD, Critique textuelle ou critique littéraire?: Jean 7, 1-51, coll.
Cahiers de la Revue biblique 40, J. Gabalda, Paris, 1998, p. 14). Gordon D. Fee menţionează
că mărturia luată din Sf. Ioan Gură de Aur, împreună cu cea din Codex W, este la fel de vala-
bilă ca orice alt manuscris (Gordon D. FEE, „The Text of John in the Jerusalem Biblie: a
Critique to the Use of Patristic Citations in the New Testament Textual Criticism”, în: E.J. EPP,
G.D. FEE [eds.], Studies in the Theory and Method, p. 343).
61
Pe lângă faptul că expresia apare de mai multe ori în Evanghelia după Ioan, Bruce M.
Metzger aduce argumentul lectio difficilior potior (cea mai dificilă lecţiune este cea mai pu-
ternică şi, implicit, cea autentică). Vezi: B.M. METZGER, A Textual Commentary on the Greek
New Testament, p. 216.
62
C.K. BARRETT, The Gospel…, pp. 309-310. La o critică mai severă a ipotezelor lui Barrett,
vom vedea că argumentarea sa nu constituie o dovadă consistentă împotriva primei varian-
te. Înainte de toate, primul argument se bazează pe faptul că Barrett identifică a doua lecţi-
une şi la Fer. Augustin, de unde rezultă răspândirea lecţiunii. Însă, aşa cum a arătat A.G.
HOUGHTON, Augustine’s Text of John, p. 249, lecţiunea nu apare la Fer. Augustin. Mai mult,
argumentul răspândirii geografice poate fi folosit împotriva lecţiunii alese de Barrett,
prima lecţiune având o atestare geografică mult mai mare. La cel de-al doilea argument
adus de către Barrett putem aduce câteva exemple de citate care pot fi explicate mai greu
ca eroare de scriere şi care au o miză teologică asemănătoare, dar care nu pot fi acceptate
pe fundalul unor atestări minime: In 6, 15 unde se spune că Iisus «ἀνεχώρησεν» (s-a retras
[pe munte]) sau, unele variante, «φεύγει» (a fugit); In 11, 31, unde cele două variante sunt
susţinute cu dovezi egale, dar mai ales în Mc 1, 41, unde, în loc de «σπλαγχνισθεὶς»
(făcându-I-Se milă), unele manuscrise consideră că Iisus «ὀργισθείς» (S-a mâniat) pe lepros.
Aplicând teoria lui Barrett, ar trebui să acceptăm toate variantele care implică o dificultate
teologică. La ultimul argument Barrett are dreptate, însă, dacă varianta «οὐ γὰρ εἶχεν
ἐξουσίαν» este cea originală, atunci ne confruntăm cu un pasaj singular în Evanghelie
unde Hristos nu are puterea de a săvârşi un lucru.
165
RAZVAN PERSA
tate teologică prin care se arată că acţiunile volitive ale lui Hristos sunt depen-
dente de autoritatea Tatălui, sau că autorul Evangheliei ar fi schimbat în mo-
mentul redactării varianta «οὐ γὰρ εἶχεν ἐξουσίαν» («căci nu avea putere»),
găsită în anumite surse, într-o variantă mult mai accesibilă teologic, precum
«οὐ γὰρ ἤθελεν»63.
Cu toate acestea, termenul «ἐξουσία» are o ocurenţă destul de mare în
Evanghelia după Ioan64. Fiind un derivat al verbului «ἔξεστιν»65, termenul
indica iniţial „abilitatea de a îndeplini o acţiune”66. În Evanghelia a patra
termenul desemnează mai multe realităţi. Pe lângă sensurile de capacitate
sau putere pe care o oferă Dumnezeu creştinilor – puterea de a deveni fraţi
întru Hristos, fiind născuţi din Dumnezeu prin aceeaşi credinţă la o nouă
viaţă, precum în: In 1, 12 –, termenul, având mereu o aplicabilitate
hristologică67, este redat cu sensul de: putere absolută, libertate absolută
(atribut divin care desemnează posibilitatea de acţiune necondiţionată, liberă
şi absolută, specifică firii dumnezeieşti, care este şi izvorul acesteia)68. Speci-
ficitatea ioaneică este dată de faptul că, dacă în concepţia greco-romană pu-
terea imperială era mereu dublată şi condiţionată de autoritate, în sensul de
influenţă, puterea divină a lui Hristos nu este condiţionată de autoritate şi
diferă în totalitate de aceasta69. Această perspectivă este aplicabilă pasajului
63
J.R. MICHAELS, The Gospel of John, pp. 421-422.
64
Termenul apare de opt ori în pasaje esenţiale. In 1, 12; 5, 27; 10, 18x2; 17, 2; 19, 10x2; 19, 11.
65
Pierre CHANTRAINE, Dictionnaire étymologique de la Langue Grecque. Histoire des mots,
Klincksieck, Paris, 1968, p. 322; Hjalmar FRISCK, Griechisches Etymologisches Woerterbuch,
vol. 1, Carl Winter, Heidlberg, 1960, p. 463.
66
Echivalare a termenului ebraic ‫ מֶ ְמשָׁ לָ ה‬şi a termenului latin potestas, -atis (Werner
FOERSTER, „Ἐξουσία”, în: Gerhard KITTEL, Geoffrey William BROMILEY, Gerhard FRIEDRICH
[eds.], Theological Dictionary of the New Testament, vol. 2, Eerdmans, Grand Rapids, 1964,
p. 562).
67
In 5, 27: «καὶ ἐξουσίαν ἔδωκεν αὐτῷ κρίσιν ποιεῖν, ὅτι υἱὸς ἀνθρώπου ἐστίν» («şi I-a
dat putere să facă judecată, pentru că este Fiul Omului»); In 10, 18: «ἐξουσίαν ἔχω θεῖναι
αὐτήν, καὶ ἐξουσίαν ἔχω πάλιν λαβεῖν αὐτήν· ταύτην τὴν ἐντολὴν ἔλαβον παρὰ τοῦ
πατρός μου» («putere am Eu ca să-l pun şi putere am iarăşi ca să-l iau; această poruncă am
primit-o de la Tatăl Meu»); In 17, 2: «καθὼς ἔδωκας αὐτῷ ἐξουσίαν πάσης σαρκός, ἵνα
πᾶν ὃ δέδωκας αὐτῷ δώσῃ αὐτοῖς ζωὴν αἰώνιον» («precum I-ai dat putere peste tot tru-
pul, ca tot ce i-ai dat Lui să le dea lor viaţă veşnică»).
68
William ARNDT et alii, A Greek-English Lexicon of the New Testament and Other Early
Christian, University of Chicago Press, Chicago, 1996, pp. 277-278. Cu toate că unii autori
traduc termenul ἐξουσία prin autoritate, redarea aceasta este deficitară, deoarece, în contex-
tual legislativ greco-roman, termenul auctoritas implica, în varianta lui politică, influenţă
personală netransmisibilă, care funcţiona ca un sistem dublu între patroni şi clienţi. Această
traducere ar fi contrară hristologiei înalte prin care Hristos este Logosul Veşnic, autoritatea ar
fi o limitare a puterii Fiului (Lance Byron RICHEY, Roman Imperial Ideology and the Gospel
of John, coll. The Catholic Biblical Quarterly Monograph Series 43, The Catholic Biblical
Association, Washinton, 2007, pp. 69-82).
69
L.B. RICHEY, Roman Imperial Ideology and the Gospel of John, p. 79.
166
analizat, unde fraţii lui Hristos Îi cer prezenţa la sărbătoare pentru a-Şi im-
pune autoritatea, în timp ce puterea divină a lui Hristos nu este legată de
influenţa asupra oamenilor, ci este o proprietate a firii divine.
Cele două lecţiuni ridică însă atât o problemă de hermeneutică, cât şi
una doctrinară: dacă acceptăm prima variantă, rezultă că Iisus, în virtutea pro-
priei voinţe, a ales să nu călătorească prin Iudeea, deşi putea să facă acest
lucru dacă ar fi dorit; iar dacă acceptăm a doua lecţiune, înseamnă că Iisus nu
putea să umble prin Iudeea chiar dacă Şi-ar fi dorit. A spune că Hristos nu a
avut putere sau control asupra propriei Sale vieţi este o idee contrară nu nu-
mai Evangheliei, ci şi creştinismului. Cu toate acestea, Sf. Ioan Gură de Aur
este singurul exeget patristic care dedică aproape o întreagă omilie explicării
termenului «ἐξουσία» regăsit în pasajul analizat.
Perspectiva hrisostomicä asupra divinitäÆii öi umanitäÆii lui

Hristos descoperite în In 7, 1. Märturiile textuale ca sursä a
exegezei partitive
O repertorizare a citărilor biblice existente în textele patristice repre-
zintă pentru cercetarea critică textuală un deziderat de neocolit, specialiştii
subliniind, în mod special, importanţa unei analize complete a textului Sf.
Ioan Gură de Aur70. Încă din sec. al XIX-lea, prin cercetările lui B.F. Westcott
şi J.A. Hort, opera exegetică a Sf. Ioan Gură de Aur a fost recunoscută ca
punct de referinţă pentru tradiţia şi istoria textului Noului Testament71. Stu-
diile secolului precedent au încercat să demonstreze că textul biblic
hrisostomic reprezintă vârful de lance al istoriei textului bizantin72. Singurul
punct de dezbatere fiind influenţa altor tradiţii textuale pentru textul biblic
de provenienţă hrisostomică, cercetătorii au studiat anumite opere
hrisostomice pentru a determina acest lucru73. Totuşi, opera marelui Părinte
70
Bart D. Ehrman remarcă importanţa continuării colecţiei The New Testament in the Greek
Fathers, subliniind mai ales necesitatea repertorierii citărilor biblice în opera Sf. Ioan Gură de
Aur (B.D. EHRMAN, „The Use and Significance of Patristic Evidence”, p. 124).
71
Brooke Foss WESTCOTT, Fenton John Anthony HORT, The New Testament in the Original
Greek: Introduction and Appendix, Harper and Brothers, New York, 1882, p. 91.
72
Gordon D. FEE, „The Text of John and Mark in the Writings of Chrysostom”, în: New Tes-
tament Studies, XXVI (1980), p. 525. De o cu totul altă părere este Justin Taylor, care, prelu-
ând rezultatele lui Marie Émile Boismard, propune o variantă de text denumită Textul vechi
antiohian, o variantă veche a textului Evangheliei după Ioan folosit în regiunea Antiohiei. J.
Taylor încearcă să rezolve influenţa mare a textului bizantin printr-o teorie mult prea specula-
tivă prin care susţine că Sfântul Ioan ar fi folosit iniţial un text în Antiohia, apoi ar fi folosit o
variantă a textului bizantin, inconsistenţele fiind date de dezvoltarea şi schimbarea opiniilor
sale. Vezi: Justin TAYLOR, „The Text of St John Chrysostom’s Homilies on John Justin”, în:
Studia Patristica, XXV (1993), p. 175.
73
C.D. DICKS, „The Matthean Text of Chrysostom in His Homiles of Matthew”, în: Journal of
Biblical Literature, LXVII (1948), pp. 365-76; Jacob GEERLINGS, Silva NEW, „Chrysostom’s Text
167
RAZVAN PERSA
nu s-a bucurat de multe lucrări serioase pe această temă, publicarea unei

ediţii critice a operelor sale lăsându-se încă aşteptată74.
Dificultatea editării critice a textului hrisostomic este dată de lipsa unor
dovezi textuale timpurii, manuscrisele patristice datând dintr-o perioadă mult
of the Gospel of Mark”, în: Harvard Theological Review, XXIV (1931), pp. 121-42; F.T. GIGNAC,
„The Text of Acts in Chrysostom’s Homilies”, în: Traditio, XXVI (1970), pp. 308-15; James
Wesley WILES, A Reconstruction and Evaluation of the Matthean Text of John Chrysostom,
Ph.D. diss., Southwestern Baptist Theological Seminary, 1992.
74
O încercare nereuşită a fost făcută de Marie Émile BOISMARD, ajutat la început de A.
Lamouille, care încearcă să argumenteze existenţa unui text pre-ioaneic şi a unor tradiţii în
determinarea textului comentariului hrisostomic la Evanghelia după Ioan, cât şi compoziţia
dublă a acestei lucrări bazată pe un comentariu al lui Diodor de Tars şi pe comentariul
hrisostomic, care au fost unite la o dată mai târzie. În acest sens, pot fi văzute lucrările: Marie
Émile BOISMARD, A. LAMOUILLE, Un évangile pré-johannique. I. Jean 1,1-2,12, coll. Études
bibliques, n.s. 17-18, 2 vol., Librairie Lecoffre, Paris, 1993; Marie Émile BOISMARD, Un
évangile pré-johannique. II. Jean 2,13-4,54, coll. Études bibliques 24-25, 2 vol., Librairie
Lecoffre, Paris, 1994; M.-É. BOISMARD, Un évangile pré-johannique. III. Jean 5,1-47, coll.
Études bibliques, n.s. 28-29, 2 vol., Librairie Lecoffre, Paris,1996. Cu toate încercările sale de
a aduce argumente din textul siriac, metoda lui Boismard a fost puternic contestată. Vezi în
acest sens: J. CHILDERS, „The Syriac Evidence for the ‘Pre-Johannine Text’ of the Gospel: A
Study in Method”, în: D.G.K. TAYLOR (ed.), Studies in the Early Text of the Gospels and Acts:
the Papers of the First Birmingham Colloquium on the Textual Criticism of the New Testa-
ment, coll. Text-critical Studies 1, Society of Biblical Literature, Atlanta, 1999, pp. 49-85. Pe
lângă acestea, mai menţionăm următoarele cercetări: R.J. MURRAY, The Use of Conditional
Sentences in Saint John Chrysostom’s Homilies on the Gospel of Saint John, PhD diss.,
Ohio State University, 1960; J.W. CHILDERS, Studies in the Syriac Versions of St. John
Chrysostom’s Homilies on the New Testament with Special Reference to Homilies 6, 20, 22,
23, 37, 62, 83 and 84 on John, PhD diss., Oxford, 1996; T.R. MCKIBBENS, „The Exegesis of
John Chrysostom: Homilies on the Gospels”, în: Expository Times, XCIII (1982), pp. 264-270;
J.E. VOLBEDING, „Chrysostomus in Joannem”, în: Neue kritische Bibliothek für Schul- und
Unterrichtswesen, I (1824), pp. 205-211; E. DOBRYNINA, „The Moscow St. John Chrysostom’s
Homilies and the Group of Manuscripts of the Late 9th-Early 10th C. (Summary)”, în: XXe
congrès international des etudes byzantines, Collège de France — Sorbonne, 19-25 août
2001. Pré-acts. III. Communications libres, Paris, 2001, p. 27; G.D. FEE, „The Text of John
and Mark in the Writings of Chrysostom”, în: New Testament Studies, XXVI (1980), pp. 525-
547; P.W. HARKINS, Text Tradition of Chrysostom’s Commentary on John, PhD diss., Univer-
sity of Michigan, Ann Arbor, 1948. P.W. HARKINS „The Text Tradition of Chrysostom’s
Commentary on John”, în: Theological Studies, XIX (1958), pp. 404-412; P.W. HARKINS, „The
Text Tradition of Chrysostom’s Commentary on John”, în: Studia Patristica, VII (1966), pp.
210-220; S.D. PATTON, A Reconstruction and Evaluation of the Johannine Text of John
Chrysostom, PhD diss., Southwestern Baptist Theological Seminary, Fort Worth, 2003; A.
ATTREP, „The Teacher and His Teachings: Chrysostom’s Homiletic Approach as Seen in
Commentaries on the Gospel of John”, în: St. Vladimir’s Theological Quarterly, XXXVIII
(1994), pp. 293-301; K. OTTOSSON, „The Love of God in St. John Chrysostom’s Commentary on
the Fourth Gospel”, în: Church Quarterly Review, CLXVI (1965), pp. 315-323; M. AUCOIN,
„Augustine and John Chrysostom: Commentators on St. John’s prologue”, în: Sciences
ecclésiastiques [Montréal], XL (1963), pp. 123-131.
168
prea târzie şi conţinând multe alterări ale textului biblic citat75. Perioada dintre
compunerea Omiliilor76 şi cele mai vechi manuscrise greceşti păstrate este de
peste 400 de ani, primele manuscrise77 datând din sec. al IX-lea78, iar o mare
parte de după sec. al X-lea79. În acelaşi timp, calitatea ediţiilor care redau textul
75
J. CHILDERS, „The Syriac Evidence...”, p. 50.
76
Nu se cunoaşte data exactă a redactării celor 88 de omilii la Evanghelia după Ioan, dar
scrierea lor s-a realizat în Antiohia, în jurul anului 390, cu mult înainte de plecarea sa din
Antiohia în 398. Vezi: Maurice F. Wiles, The Spiritual Gospel: The Interpretation of the
Fourth Gospel in the Early Church, Cambridge University Press, Cambridge, 2006, p. 5; SAINT
JOHN CHRYSOSTOM, Commentary on Saint John the Apostle and Evangelist, Homilies 48-88,
trans. Sister Thomas Aquinas GOGGIN, coll. The Fathers of the Church 41, Catholic University
of America Press, Washington, 2002, p. XI.
77
P.W. HARKINS, „Text tradition of Chrysostom’s Commentary on John”, p. 407 şi J. CHILDERS,
„The Syriac Evidence for the ‘Pre-Johannine Text”, p. 50, susţin că primul manuscris datează
din sec. al IX-lea. Identificarea fragmentului din Ms. Gr. 027 (sec. VIII, Sankt Petersburg –
Российская национальная библиотека) realizată de E.E Granstrem, nu este legitimă deoare-
ce acest pasaj nu apare în opera Sf. Ioan Gură de Aur (Евгения Эдуардовна ГРАНСТРЕМ,
„Каталог греческих рукописей ленинградских хранилищ. Вып. 1: Рукописи IV-IX вв”, în:
Византийский Временник, XVI [1959], p. 230). Pasajul semnalat de către E.E Granstrem
fusese menţionat cu mulţi ani în urmă şi de către Constantin VON TISCHENDORF, Anecdota
sacra et profana ex Oriente et Occidente allata: sive, Notitia codicum graecorum, Emilium
Graul, Lipsiae, 1855, p. 12. Surprinzător este faptul că textul nu este identificat în nicio bază
de date ca aparţinând unui scriitor patristic, cu toate că este evident un text teologic patristic.
Pasajul merită cercetat şi identificat, însă acest lucru nu reprezintă scopul lucrării de faţă.
78
Ms. 2076, sec. IX, 001-311v, Omiliile 45-88; Λίνος ΠΟΛΙΤΗΣ, Κατάλογος των
χειρογράφων της Εθνικής Βιβλιοθήκης της Ελλάδος: αρ. 1857-2500, coll. Πραγματείαι
της Ακαδημίας Αθηνών, Εκ του Εθνικού Τυπογραφείου και Λιθογραφείου, Εν
Αθήναις, 1991, p. 111, purtând denumirea: Ὑπόμνημα εἰς τὸ κατὰ Ἰωάννην
Εὐαγγέλιον; Ms. 0338, sec. IX, Ἅγιον Ὄρος, Μονή Βαθοπαιδίου; Ms. Cota. 007, sec. IX,
Ἅγιον Ὄρος, Μονὴ Σίμωνος Πέτρας; Ms. Sinod. gr. 092, sec. IX, Москва,
Государственный Исторический Музей; Ms. Sinod. gr. 119, ff. 383v-384, sec. IX, Москва,
Государственный Исторический Музей; Ms. Sinod. gr. 137, 002r-v, sec. IX, Москва,
Государственный Исторический Музей, locul de provenienţă: Ἅγιον Ὄρος, Μονὴ
Ἰβήρων; Ms. gr. 705, ff. 1-339, sec. IX, Paris, Bibliothèque nationale de France (Henri OMONT,
Inventaire sommaire des manuscrits grecs de la Bibliotheque Nationale 1, Alfonse Picard,
Paris, 1886, p. 117). Manuscrisele pot fi găsite parţial şi în listele online ale acestor biblioteci:
<http://www.nlr.ru/>, http://www.nlg.gr/, http://archivesetmanuscrits.bnf.fr/, 29 ian. 2015.
79
Împreună cu manuscrisele din sec. al IX-lea, am identificat un număr total de 369 de mss.
ale operei hrisostomice Ὑπόμνημα εἰς τὸ Ἅγιον Ἰωάννην τὸν Ἀπόστολον καὶ
Εὐαγγελιστήν. Cele mai întrebuinţate în activitatea de editare, pe lângă Parisinus BN grec
705 şi Parisinus BN grec 706, au fost: Vat. Pal. graec. 32 (sec. X. Vezi: Enrico STEVENSON,
Codices manuscripii Palatini graeci Bibiothecae Vaticanae, Vatican Press, Rome, 1885, p.
17), Vat. Pal. graec. 373 (sec. X-XI) şi Vat. Pal. graec. 32. Vat. Pal. graec. 373 (sec. X-XI) este
de o importanţă mult mai mare, deoarece este numerotat atât în limba latină, cât şi în limba
greacă, şi este realizat într-o structură caligrafică deosebită. Acest manuscris a stat la baza
ediţiilor ulterioare ale textului primelor 46 de omilii. Pentru manuscrisele hrisostomice exis-
tente, vezi: Michel AUBINEAU, Robert Earl CARTER, Codices Chrysostomici Graeci. I. Codices
169
RAZVAN PERSA
hrisostomic este deficitară, deoarece acestea, prin metoda eclectică practicată

de editori, au la bază foarte puţine manuscrise80. Pe lângă manuscrisele gre-
ceşti, comentariul hrisostomic la Evanghelia după Ioan se bucură de păstrarea
unui număr de dovezi în limba siriacă. Manuscrisele de origine siriacă sunt
mult mai vechi, primul dintre acestea (B.L. Add. 14,561) fiind datat în sec. VI-
VII81. Din aceeaşi perioadă este şi manuscrisul B.L. Add. 12,16182. Pe lângă
acestea, trebuie amintite încă două manuscrise – B.L. Add. 14,562, datat în
sec. VII-VIII, şi ms. Sin. Syr. 59, din sec. al IX-lea83.
Dat fiind numărul mare de manuscrise84, de influenţe, compilaţii85 şi co-
recturi ale scribilor, textul omiliilor Sf. Ioan Gură de Aur a cunoscut, în unele
Britanniae et Hiberniae, coll. Documents, études et répertoires publiées par l’Institut de

Recherche et d’Histoire des textes 13, CNRS, Paris 1968; M. AUBINEAU, R. CARTER, Codices
Chrysostomici Graeci. II. Codices Germaniae, coll. Documents, études et répertoires publiées
par l’Institut de Recherche et d’Histoire des textes 14, CNRS, Paris, 1968; M. AUBINEAU, R.
CARTER, Codices Chrysostomici Graeci. III. Codices Americae et Europae occidentalis, coll.
Documents, études et répertoires publiées par l’Institut de Recherche et d’Histoire des textes
15, CNRS, Paris, 1970; M. AUBINEAU, R. CARTER, Codices Chrysostomici Graeci. IV. Codices
Austriae, coll. Documents, études et répertoires publiées par l’Institut de Recherche et
d’Histoire des textes, CNRS, Paris, 1981; M. AUBINEAU, R. CARTER, Codices Chrysostomici
Graeci. V. Codicum Italiae partem priorem, coll. Documents, études et répertoires publiées
par l’Institut de Recherche et d’Histoire des textes, CNRS, Paris, 1983; Sever J. VOICU,
Codices Chrysostomici Graeci VI, Codicum Civitatis Vaticanae partem priorem, CNRS,
Paris, 1999; Pierre AUGUSTIN, Jacques-Hubert SAUTEL, Codices chrysostomici graeci, VII:
Codicum Parisinorum pars prior, CNRS, Paris, 2011.
80
Ediţiile textului Omiliilor la Evanghelia după Ioan ale Sf. Ioan Hrisostom sunt: Hierony-
mus COMMELIN, Expositio perpetua in Nouum Jesu Christi Testamentum, 4 vol., in
Bibliopolio Commeliniano, Heidelberg, 1603; Henry SAVILE, S. Johannis Chrysostomi Opera
omnia, 8 vol., John Norton, Eton, 1613; Fronto DUCAEUS, Sancti Joannis Chrysostomi Opera
omnia in 12 tomos distribute, Carolum Morellum, Paris, 1636-1642; Bernard de MONTFAUCON,
Sancti Joannis Chrysostomi Opera omnia quae exstant vel eius nomine circumferuntur, 13
vol., sumptibus L. Guerin et alii, Paris, 1718-1738; Bernard de MONTFAUCON, Sancti Joannis
Chrysostomi Opera omnia, editio altera (ed. Theobald FIX), 13 vol., Gaume Fratres, Paris,
1834-1839; Bernard de MONTFAUCON, Sancti Joannis Chrysostomi Opera omnia, editio
novissima accurante et denuo recognoscente J.P. Migne, 13 vol., J.P. Migne, Paris, 1863.
81
William WRIGHT, Catalogue of Syriac Manuscripts in the British Museum Acquired since
the Year 1838, London, Longman, 1872, pp. 2469-2471.
82
J. CHILDERS, „The Syriac Evidence...”, p. 50.
83
Agnes Smith Lewis, Catalogue of the Syriac mss. in the Convent of S. Catherine on
Mount Sinai, coll. Studia Sinaitica, C.J. Clay and Sons, London, 1894, p. 52; Kamil MURAD,
Catalog of all Manuscript in the Monastery of St. Catherine on Mount Sinai,
Harrassowitz, Wiesbaden, 1970, p. 153. Pe lângă acestea, există unele colecţii din aceaşi
perioadă în care sunt prezente fragmentar anumite omilii din opera analizată (J. CHILDERS,
„The Syriac Evidence...”, p. 50).
84
Textul manuscriselor păstrate poate fi divizat în mai multe familii sau grupuri. Paul Harkins
a fost primul care a propus schema împărţirii manuscriselor. Evoluţia textului, conform acestei
teze, este următoarea: Sfântul Ioan – tahigrafi – arhetip, de la care pornesc hiperarhetipul
Alfa (păstrează textul nealterat al arhetipului) şi hiperarhetipul Beta (reprezintă o rescriere
170
părţi, anumite alterări. Aceste alterări sunt importante pentru cercetarea noas-
tră, deoarece privesc direct exemplul propus spre analiză din In 7,1. Aşa cum
am arătat, comentariul la Evanghelia după Ioan al Sf. Ioan Gură de Aur este
adus ca mărturie pentru ambele lecţiuni, atât pentru «οὐ γὰρ ἤθελεν» («căci nu
voia»), cât şi pentru «οὐ γὰρ εἶχεν ἐξουσίαν» («căci nu avea putere»). Proble-
ma este că prima formă nu este uzitată de către Sfântul Părinte, ci reprezintă
lemma sau citatul adăugat de către scribi în compilarea lucrării86. Mai mult,
comentariul la acest pasaj ne va demonstra că Sfântul Ioan nici măcar nu a
cunoscut o variantă de text asemănătoare celei redate de scribi şi de anumite
manuscrise. Citatul inserat de către aceştia are o vizibilă apartenenţă la textul
bizantin87, prima sa atestare putând fi datată în sec. al VIII-lea88. Menţionarea
acestei coruperi textuale nu este făcută nici în ediţiile greceşti, nici în traduce-
rile în alte limbi89. Mai mult, în viziunea Sf. Ioan Gură de Aur, termenul
deliberată a arhetipului). De la cele două pornesc Familia A, respectiv Familia B (P.W.

HARKINS, „The Text Tradition of Chrysostom’s Commentary on John”, p. 411).
85
M.-É. Boismard propune o altă structurare a originii textului actual al Omiliilor. Acesta
susţine că textul actual reprezintă compilarea unui comentariu al lui Diodor de Tars cu
anumite omilii hrisostomice, realizată, la sfârşitul sec. al V-lea, pentru a salva opera celui
dintâi. Apoi au fost adăugate şi alte omilii hrisostomice de către un alt corector. (M.-É. BOIS-
MARD, Critique textuelle ou critique littéraire?, pp. 13-14. J. CHILDERS, „The Syriac Evi-
dence...”, pp. 64-65).
86
εἰς τὸ Ἅγιον Ἰωάννην τὸν Ἀπόστολον καὶ Εὐαγγελιστήν. Ὁμιλία MZ´, PG 59, 269.
87
Versetul adăugat de scribi la începutul Omiliei 48 prezintă şi el o anumită influenţă. Faţă de
mărturiile oferite din papirusuri şi codexuri, care redau versetul sub forma: «[Καὶ] μετὰ
ταῦτα περιεπάτει ὁ Ἰησοῦς ἐν τῇ Γαλιλαίᾳ», versetul de faţă este redat în varianta bizan-
tină a textului biblic: «Καὶ περιεπάτει ὁ Ἰησοῦς μετὰ ταῦτα ἐν τῇ Γαλιλαίᾳ» (Maurice A.
ROBINSON, William G. PIERPONT, The New Testament in the Original Greek: Byzantine
Textform, Chilton Book Publishing, Southborough, 2005, p. 210).
88
Forma «Καὶ περιεπάτει ὁ Ἰησοῦς μετὰ ταῦτα» apare pentru prima dată, conform mărtu-
riilor păstrate, în Codex Basilensis (E sau 07), un manuscris de sec. VIII. Această lecţiune
apare în mss. E, F, H, M, S, U, Ω, 047, Δ (ΠΕΡΙΠΑΤΕΙ Ο ΙΣ ΜΕΤΑΤΑΥΤΑ), Λ
(ΠΕΡΙΠΑΤΗ Ο ΙΣ ΜΕΤΑ ΤΑΥΤΑ), 0211 (ΠΕΡΙΠΑΤΙ Ο ΙΣ ΜΕΤΑ ΤΑΥΤΑ). Ms. 022,
care datează din sec. al VI-lea, are varianta unică: ΠΕΡΙΠΑΤΕΙ ΜΕΤ ΑΥΤΩΝ. (W.J.
ELLIOTT, D.C. PARKER, The New Testament in Greek IV, vol. 2, p. 314).
89
SAINT JOHN CHRYSOSTOM, The Homilies of S. John Chrysostom, Archbishop of
Constantinople, on the Gospel of St John: Hom. XLII-LXXXVIII, coll. Library of Fathers of
the Holy Catholic Church 36, trans G.T. Stupart et alii, Rivington, London, 1852, p. 415.
Traducătorul german Franz Knors a schimbat citatul de la începutul omiliei şi a tradus în loc
de: „denn in Judäa wollte er nicht umherziehen” prin: „denn in Judäa konnte er nicht
umherwandeln”. Cu toate acestea, nu menţionează un raţionament al acestei alegeri (JOHAN-
NES CHRYSOSTOMUS, Die Homilien des Heiligen Johannes Chrysostomus über das
Evangelium des Heiligen Johannes, übers. von Franz Knors, Ferdinand Schöningh,
Paderborn, 1862, p. 398; SAINT JEAN CHRYSOSTOME, Oeuvres Complètes, traduites pour la
première fois en Français sour la direction de M. Jeannin, vol. 8, Sueur-Charruey, Arras, 1888,
p. 333; D. Cecilia TIRONE, San Giovanni Crisostomo: Le Omelie su S. Giovanni Evangelista.
171
RAZVAN PERSA
«ἐξουσία» are o valoare centrală, fiind termenul principal în jurul căruia pivo-
tează întregul comentariu asupra pasajului ioaneic; în acest fel, o parte consi-
derabilă din Omilia 48 este dedicată interpretării acestui termen.
Sf. Ioan Hrisostom, mirat de afirmaţia Evanghelistului Ioan, intră în dia-
log direct cu acesta, întrebându-se: «Ce spui, fericite Ioane? Nu avea putere Cel
ce a putut să le facă pe toate câte le-a vrut? Cel ce a zis: „Pe cine căutaţi”, şi i-
a aruncat pe ei înapoi? Cel ce este prezent fără să fie văzut, Acesta nu a avut
putere90?» Din abordarea Sf. Ioan Hrisostom, rezultă clar că singura lecţiune
cunoscută de el la acea dată este cea prezentată, altă lecţiune fiind contrară
textului, cu toate că citatul aflat la începutul omiliei nu este identic cu textul
folosit ca suport exegetic de către Sfântul Ioan. Din perspectivă interpretativă,
abordarea acestui pasaj reprezintă o contradicţie în structura discursivă a epi-
sodului ioaneic, deoarece, în acelaşi capitol, Iisus este prezent la Ierusalim, în
Templu. Observând această contradicţie, Sf. Ioan Hrisostom se întreabă: «Dar
cum mai apoi, trecând prin mijlocul lor, în mijlocul Templului, în mijlocul săr-
bătorii, pe când se ţinea adunarea, unde erau prezenţi şi ucigaşii [Lui], a vorbit
acele lucruri care aveau să-i înfurie şi mai mult?»91. Sf. Ioan Hrisostom depă-
şeşte, aşadar, contradicţia structurii narative prin plasarea problemei la nivel
doctrinar. Cu toate acestea, se întreabă: «Τίνα δή ἐστι ταῦτα τὰ αἰνίγματα;»
(«Ce înseamnă oare această taină?»).
Parte Terza, coll. Corona patrum Salesiana 12, Societa Editrice Internazionale, Torino, 1948,
p. 82). Maica Thomas Aquinas Goggin menţionează într-o scurtă notă de subsol că ambele
lecţiuni au susţinerea manuscriselor, dar nu interpretează critic opţiunea (SAINT JOHN
CHRYSOSTOM, Commentary on Saint John the Apostle and Evangelist, Homilies 48-88, p. 3).
Pe lângă aceste traduceri, menţionăm şi traducerea românească, realizată defectuos şi lacunar
din limba franceză. Traducătorul nu numai că nu respectă textul francez, ediţie pe care nici nu
o menţionează, ci chiar schimbă mărturia principală a citării patristice, uniformizând grosolan
în textul comentariului mărturia unică a versetului In 7, 1 cu lemma bizantină care însoţeşte
comentariul. Această uniformizare duce la neînţelegerea întregului comentariu şi la o aparentă
deficienţă de articulare a discursului din partea Sf. Ioan Hrisostom, argumentarea părând
ilogică. O bună recenzie ar demonstra faptul că o asemenea traducere, a unei opere foarte
importante, nu îndeplineşte minimale standarde ştiinţifice (Vezi: SF. IOAN GURĂ DE AUR, Co-
mentariu la Evanghelia de la Ioan, trad. de diac. Gheorghe Băbuţ, Ed. „Pelerinul Român”,
Oradea, 22005, p. 245).
90
εἰς τὸ Ἅγιον Ἰωάννην τὸν Ἀπόστολον καὶ Εὐαγγελιστήν. Ὁμιλία ΚΘ´, PG 59, 269: «Τί
λέγεις, ὦ μακάριε Ἰωάννη; Οὐκ εἶχεν ἐξουσίαν ὁ δυνηθεὶς πάντα ὅσα ἠθέλησεν; ὁ
εἰπὼν, Τίνα ζητεῖτε, καὶ ῥίψας αὐτοὺς εἰς τὰ ὀπίσω; ὁ παρὼν καὶ μὴ ὁρώμενος, οὗτος
οὐκ εἶχεν ἐξουσίαν».
91
«Πῶς δὲ καὶ ὕστερον εἰς μέσον αὐτῶν παρελθὼν, ἐν μέσῳ τῷ ἱερῷ, ἐν μέσῃ τῇ ἑορτῇ,
συνόδου οὔσης, καὶ τῶν φονώντων παρόντων, διελέγετο ταῦτα, ἃ μᾶλλον αὐτοὺς
παρώξυνε;».
172
Sfântul Ioan foloseşte acest termen nu pentru a desemna o abordare

alegorică asupra unei structuri de limbaj criptic folosit în discursul evanghelis-
tului, ci chiar opusul acesteia. Evanghelistul Ioan foloseşte, în concepţia Sf.
Ioan Gură de Aur, exprimarea «οὐ γὰρ εἶχεν ἐξουσίαν ἐν τῇ Ἰουδαίᾳ
περιπατεῖν» («căci nu avea putere să umble în Iudeea»), nu pentru a încifra un
mesaj, ci pentru a arăta în mod clar că, uneori, vorbeşte despre divinitatea lui
Hristos, iar alteori se referă la umanitatea sa:
«Căci, când spune că „nu are putere”, vorbeşte ca despre un om (ὡς περὶ
ἀνθρώπου) care le face pe toate şi omeneşte, dar, când spune că a stat în
mijlocul lor şi nu L-au prins, descoperă deplin puterea dumnezeirii. Căci a
şi fugit precum un om (ὡς ἄνθρωπος), dar S-a şi descoperit precum un
Dumnezeu (ὡς Θεός), adeverindu-le pe amândouă»92.
În acest pasaj, Sf. Ioan Gură de Aur aplică textului ioaneic metoda
exegezei partitive, care condiţionează apartenenţa unei opere la orthodoxia
Primului Sinod Ecumenic93. Această metodă, denumită exegeza celor două
naturi94 sau exegeză partitivă95, uzitează o separare sau partajare a celor mai
importante texte biblice hristologice, aplicându-le fie la lucrarea omenească a
lui Hristos, fie la dumnezeirea Sa, în funcţie de dificultatea pasajului96. Prin-
cipiul de bază al acestui tip de exegeză este dat de analiza textelor biblice
sub două aspecte, dar implicând o singură Persoană97, având astfel o primă
structurare la nivel exegetic a doctrinei sintetizate mai apoi la Sinodul de la
Calcedon. Această metodă va deveni metoda standard pentru interpretarea
92
«Ὅταν μὲν γὰρ λέγῃ, ὅτι Ἐξουσίαν οὐκ εἶχεν, ὡς περὶ ἀνθρώπου διαλέγεται, πολλὰ
καὶ ἀνθρωπίνως ποιοῦντος· ὅταν δὲ λέγῃ, ὅτι ἐν μέσοις αὐτοῖς εἰστήκει, καὶ οὐ
κατεῖχον αὐτὸν, τῆς θεότητος τὴν δύναμιν ἐνδείκνυται δηλονότι. Καὶ γὰρ ἔφευγεν ὡς
ἄνθρωπος, καὶ ἐφαίνετο ὡς Θεός·ἀμφότερα ἀληθεύων».
93
John BEHR, Nicene Faith. The Formation of Christian Theology, vol. 2.1, St Vladimir’s
Seminary Press, Crestwood, 2004, p. 14; Gilles EMERY, Matthew LEVERING, The Oxford
Handbook of the Trinity, Oxford University Press, Oxford, 2011, p. 117.
94
M.F. WILES, The Spiritual Gospel, p. 123.
95
Lars KOEN, „Partitive Exegesis in Cyril of Alexandria's Commentary on the Gospel according
to St. John”, în: Studia Patristica, XXV (1993), p. 116.
96
Exegeza partitivă a fost utilizată pentru prima dată de către Clement al Alexandriei, Tertuli-
an şi Origen. Tertulian identifică cele două aspecte ale exegezei celor două naturi cu titlurile
hristologice Fiul Omului şi Fiul lui Dumnezeu. Cel care foloseşte şi consacră această metodă
interpretativă este însă Sf. Atanasie cel Mare. (M.F. WILES, The Spiritual Gospel, pp. 113-128).
La Fer. Augustin exegeza partitivă vorbeşte despre Fiul ca fiind fie forma servi, fie forma Dei
(Lewis AYRES, Augustine and the Trinity, Cambridge University Press, Cambridge, 2010, p.
154; L. KOEN, „Partitive Exegesis...”, p. 117).
97
J. BEHR, Nicene Faith…, p. 99.
173
RAZVAN PERSA
textelor hrisologice la sfârşitul sec. al IV-lea şi în veacul următor98. Exegeza

partitivă foloseşte expresii precum «ὡς ἄνθρωπος», «ὡς Θεός», pentru a
desemna, pe de o parte, natura umană, iar, pe de alta, natura divină. Aceşti
conectori exegetici sunt folosiţi pretutindeni în exegeza partitivă99. Ocurenţa
acestor expresii este destul de mare în comentariul hrisostomic la Evanghe-
lia după Ioan100, ceea ce confirmă faptul această metodă exegetică este speci-
fică interpretării hrisostomice.
Rafinamentul argumentării Sf. Ioan Hrisostom în exegeza partitivă este
dat nu de faptul că priveşte acţiunile lui Hristos în momente diferite fie ca
exclusiv divine, fie ca exclusiv umane, ceea ce ar da prilejul unor alte probleme
legate de unirea ipostatică, ci prin faptul că acţiunile realizate «ὡς Θεός» vor-
besc despre Hristos ca Logosul divin veşnic, intangibil, iar acţiunile realizate
«ὡς ἄνθρωπος» se referă la iconomia divină, păstrând astfel unirea ipostatică
ce avea să fie sistematizată la Calcedon: «Τό τε γὰρ ἐν μέσοις ὄντα τοῖς
ἐπιβουλεύουσι μὴ κατέχεσθαι, τὸ ἀκαταγώνιστον αὐτοῦ καὶ ἄμαχον
ἐδήλου· τό τε ὑποστέλλεσθαι, τὴν οἰκονομίαν ἐβεβαίου καὶ ἐπιστοῦτο,
ἵνα μήτε Παῦλος ὁ Σαμοσατεὺς ἔχῃ τι λέγειν, μήτε Μαρκίων, καὶ οἱ τὰ
ἐκείνων νοσοῦντες»101.
Importanţa exegezei hrisostomice a acestui pasaj este dată de faptul că
ea reprezintă punctul de pornire pentru alţi interpreţi care s-au aplecat asupra
acestui verset. Un exemplu aparte este dat de către exegeza Fer. Augustin, care
oferă aceleaşi situaţii ca Sf. Ioan Hrisostom. Cu toate acestea, pornind de la
prima variantă de text, Fer. Augustin evidenţiază faptul că Hristos avea putere,
dar Evanghelistul vorbeşte ca şi cum nu ar avea: «Nolebat ambulare in
Judaeam, quia quaerebant eum Judae occidere: quasi non posset Christus et
98
T.E. POLLARD, Johannine Christology and the Early Church, coll. Society for New Testa-
ment Studies Monograph Series, Cambridge University Press, Cambridge, 1970, p. 238.
99
Cel care implementează aceste expresii ca norme exegetice este Sf. Atanasie cel Mare, care
foloseşte prima expresie de 63 de ori, iar a doua de 32 de ori în exegeza partitivă. După Sfân-
tul Atanasie, aceste expresii au fost uzitate, în primul rând, de către Sfinţii Grigore de Nazianz,
Grigore de Nyssa şi Vasile cel Mare. După Sfinţii Capadocieni, expresiile menţionate au fost
folosite în exegeza Sf. Chiril al Alexandriei. (L. KOEN, „Partitive Exegesis...”, pp. 116-117).
100
Sf. Ioan Gură de Aur foloseşte cele două expresii în Comentariul la Evanghelia după Ioan
în felul următor: de 8 ori expresia «ὡς Θεός» în Omilia 2, 4; Omilia 20, 2x2; Omilia 23, 3;
Omilia 38, 3x2; Omilia 48, 1; Omilia 49, 1; şi de 9 ori expresia «ὡς ἄνθρωπος» în: Omilia 7,
1; Omilia 20, 2x2, Omilia 38, 3; Omilia 39, 4; Omilia 48, 1; Omilia 60x2; Omilia 81.
101
ΙΩΑΝΝΟΥ, ΑΡΧΙΕΠΙΣΚΌΠΟΥ ΚΩΝΣΤΑΝΤΙΝΟΥΠΌΛΕΩΣ, ΤΟΥ ΧΡΥΣΟΣΤΌΜΟΥ,
Ὑπόμνημα εἰς τὸ Ἅγιον Ἰωάννην τὸν Ἀπόστολον καὶ Εὐαγγελιστήν. Ὁμιλία ΚΘ´,
PG 59, 270: «Faptul că nu este prins de cei ce complotau împotriva Lui, deşi era în mijlocul
lor, arăta invincibilitatea şi irezistibilitatea Lui, iar retragerea confirma şi întărea iconomia,
pentru ca nici Pavel de Samosata, nici Marcion, şi nici cei îmbolnăviţi de acele lucruri să nu
aibă ce să spună».
174
ambulare inter Judaeos, et non occidi a Judaeis»102. Folosind exegeza partitivă,

Fer. Augustin arată că lipsa voinţei lui Hristos sugerează slăbiciunea umani-
tăţii noastre. În acest context, teologul apusean inserează toată argumentaţia
hrisostomică, inclusiv pasajul din In 18, 4-6103.
Ceea ce putem înţelege din abordarea hrisostomică este faptul că prin
exegeza partitivă, o metodă exegetică aplicată încă din sec. al III-lea, folosirea
expresiei «οὐ γὰρ εἶχεν ἐξουσίαν» nu numai că nu arată o incapacitate a lui
Hristos, ci ea revelează natura umană, iconomia divină, arătând că Logosul cel
veşnic este Om şi Dumnezeu. Această argumentare poziţionează eventuala
lecţiune «οὐ γὰρ εἶχεν ἐξουσίαν» cu mult înainte de apariţia exegezei partiti-
ve, care ar fi putut explica dificultatea teologică şi nu ar fi dus la coruperea
textuală. Astfel, această lecţiune trebuie revalorificată şi folosită ca argument al
hristologiei ioaneice, fiind clasată printre cele mai importante citate
hristologice din Evanghelia a patra.
Concluzii
Importanţa primului verset al capitolului al 7-lea din Evanghelia după
Ioan este dată de rolul jucat în arhitectonica narativă a unităţii tematice a
capitolelor 7 şi 8 şi de repoziţionarea discursului la un nivel mult mai înalt de
dezbatere teologică faţă de secţiunea anterioară, fapt redat prin locuţiunea
«μετὰ ταῦτα». Dacă în Evangheliile sinoptice conectorul principal, implicit,
este conjuncţia «καί», în Evanghelia după Ioan conectorul este asindetonul
(lipsa conjuncţiei), fapt care, împreună cu dovezile criticii externe, a dus la
restabilirea autenticităţii textului din In 7, 1, considerând astfel varianta «μετὰ
ταῦτα» ca fiind cea autentică.
În Evanghelia după Ioan termenul «ἐξουσία» este folosit cu sensul de:
putere absolută, libertate absolută şi este privit ca atribut divin care desem-
nează posibilitatea de acţiune necondiţionată, liberă şi absolută, specifică natu-
rii divine, care este şi izvorul acesteia, şi nu trebuie înţeles ca autoritate; din
perspectiva exegezei partitive hrisostomice, afirmaţia Evanghelistului că Hris-
tos «οὐ εἶχεν ἐξουσίαν» («nu avea putere») nu numai că nu desemnează o
incapacitate a lui Hristos, ci ea revelează iconomia divină, arătând că Logosul
cel veşnic este Om şi Dumnezeu. Aceste afirmaţii au dus la sublinierea unei
reluări în calcul a lecţiunii «οὐ εἶχεν ἐξουσίαν» ca o lecţiune ioaneică.
Argumentarea patristică adusă pentru susţinerea unor puncte doctrina-
re, sau ca dovadă a interpretării unui anumit pasaj, trebuie să treacă prin fil-
trul criticii textuale pentru a identifica variantele exacte de la care porneşte
102
S. AURELII AUGUSTINI, In Joannis Evangelium, PL 35, 1622: «Nu vroia să umble în Iudeea,
deoarece iudeii căutau să-L omoare, ca şi cum Hristos nu ar fi putut umbla printre iudei şi să
nu fi fost omorât de către iudei».
103
S. AURELII AUGUSTINI, In Joannis Evangelium, PL 35, 1622.
175
RAZVAN PERSA
pasajul adus ca argumentare, dar, în acelaşi timp, pentru a demonstra identita-

tea dintre textul de la care porneşte un Sfânt Părinte şi textul utilizat de noi.
Orice abordare exegetică şi hermeneutică trebuie să urmărească autenti-
citatea şi posibilele variante de la care porneşte un comentariu pentru eviden-
ţierea posibilelor interpretări diferite, sau chiar divergente datorate lecţiunilor
cunoscute. Imaginea lui Hristos descoperită de un comentariu patristic este
influenţată, în mare măsură, de sursa textuală folosită, drept urmare, exegeza,
cercetările patristice şi cercetările dogmatice trebuie să ţină cont de abordarea
criticii textuale şi chiar să o întrebuinţeze.
Summary: The Authenticity of John 7,1 in the Chrysostomic

Commentary to the Gospel according to John
The present study aims to identify the patristic-origin text and incorporate it in
the larger frame of biblical critical-textual research, by ascertaining the authenticity of Jn
7,1 in St John Chrysostom’s Commentary to the Gospel according to John through a
comparison with other biblical readings. The article reconsiders the importance of
arguments put forth by textual criticism regarding Johannine style, discourse and
theology as well as the influence of text on image, hermeneutics and arguments brought
by St John Chrysostom from the perspective of partitive exegesis. This study proposes
answers to several questions. If in his arguments a Holy Father did not employ a biblical
text as close as possible to the autograph text, then what type of text did he use and to
what extent can this text be deemed altered? Are the versions of a biblical text employed
in patristic argumentation the origin of nuances, distinctions or even divergence among
patristic commentaries? How much do particular biblical readings bear on the
Christological image outlined by the Holy Father in his writings?
To answer these questions, in the first part of the article I discuss the
importance of inter-sentence conjunctions, their use in the Gospels and particularly the
fourth Gospel, in order to demonstrate their peculiarity and relevance in revealing
stylistic differences; this argument is then used in internal textual criticism. With a
view to proving the authenticity of scriptural text I resort to arguments provided by
external criticism, as well as others taken from oldest Greek manuscripts of the Holy
Scripture, from versions of the biblical text translated into vernaculars in early
centuries and from the patristic evidence of accurate biblical quotations, corroborated
with internal criticism evidence.
After relating verse 1 to the narative structure of the entire fragment and
underscoring its importance in the narrative architecture of the thematic unit of chapters
7 and 8, I identify the first problem of textual criticism in the existence of two distinct
readings «μετὰ ταῦτα» and «καὶ μετὰ ταῦτα», in an attempt to demonstrate the
relevance of external and internal textual criticism. From the standpoint of external criti-
cism, the above-mentioned readings must be deemed lectior difficilior, because important
sources support both readings. Based on the evidence provided by external criticism, as
well as the sources provided by biblical manuscripts, to which is added the evidence
provided by thorough examination of inter-sentence conjunctions occurring in the fourth
176
Gospel, corroborating theories already put forth according to which in John’s Gospel the
conjunction καὶ has specific uses, different from the synoptic Gospels, I demonstrate that
contrary to the text in the last Greek critical edition NA28 of 2012, the version «μετὰ
ταῦτα» is much more closer to the Johannine style, discourse and occurence.
The following chapter addresses a much more complex issue of textual criticism,
of much greater theological interest: the readings indicating Christ’s attitude when Jews
attempt to kill Him. Textual criticism identifies two readings, the former: «οὐ γὰρ
ἤθελεν» (for «He would not»), and the latter: «οὐ γὰρ εἶχεν ἐξουσίαν» (for «He could
not»). Although the second reading is supported by little evidence from external criticism,
it deserves attention because of the theological challenge it poses. I present the
arguments of external criticism, then the (almost unanimous) position of experts
regarding the authenticity of the reading supported by less evidence. The term ἐξουσία,
derived from the verb ἔξεστιν, occurs quite frequently in the Gospel of John; originally it
indicated “ability to carry out an action”, and in a Christological sense it denotes absolute
power, absolute freedom (a divine attribute designating the unconditional, absolute
ability to act freely, an ability peculiar to God and stemming from His divinity). The two
readings pose hermeneutical and doctrinal problems: according to the first version, Christ
of His own accord decided not to travel through Judaea, although He could do that if He
had wanted so; according to the second reading, Jesus could not walk across Judaea,
even if He had wanted to. Asserting that Christ had no power or control on his own life
contradicts not only the Gospels but also Christianity itself. Yet St John Chrysostom is
the only patristic exegete to dedicate almost an entire homily to explaining the term
ἐξουσία found in the fragment under scrutiny.
In the following chapter I emphasize the importance of biblical quotations in
patristic writings and especially those of St John Chrysostom, then I investigate the
manuscript Homilies or Commentary to the Gospel of John, analysing both the ma-
nuscript groups or families, and the previous discussions produced by textual criticism
on this work, and show that to St John Chrysostom the term ἐξουσία is essential, as it
is the main term around which the entire commentary on the Johannine fragment is
centered; moreover, a considerable part of Homily 48 is dedicated to the exegesis of
this term. This reading, however, poses problems related to the Johannine style. From
an exegetical perspective, this fragment contradicts the discoursive structure of the
Johannine episode, because in the same chapter Jesus is present in Jerusalem, in the
Temple, which implicitly shows He has the power to do so. St John Chrysostom
transcends the contradiction in narrative structure by placing the problem at a doctri-
nal level. In this fragment St John Chrysostom applies to Johannine text the method of
partitive exegesis, a method that determines the adherence of a text to the orthodoxia
of the first ecumenical council. This method, named the exegesis of dual natures or
partitive exegesis, separates or divides the major Christological biblical texts as
denoting either Christ’s human acts or His divinity, according to the difficulty of the
fragment examined. The quality of St John Chrysostom’s argumentation in partitive
exegesis lies not in the fact that he regards the actions of Christ at different times as
either wholly divine or wholly human, which would raise further problems concerning
hypostatic union, but in the fact that the actions «ὡς Θεός» reveal Christ as the divine,
intangible Logos while actions «ὡς ἄνθρωπος» reveal divine economy, thus
maintaining the hypostatic union whose doctrine was systematized at Chalcedon.
177
RAZVAN PERSA
The conclusion drawn from the Chrysostomic approach is that in partitive

exegesis, a method applied as early as the third century, the phrase «οὐ γὰρ εἶχεν
ἐξουσίαν» does not designate any inability of Christ, but reveals His human nature and
divine economy, indicating that the eternal Logos is both man and God. This
argumentation places the reading «οὐ γὰρ εἶχεν ἐξουσίαν» long before the advent of
partitive exegesis, which could have explained the theological difficulty and would not
have led to any alteration of the text. Therefore this reading must be employed as an
argument of Johannine Christology, and is one of the most important Christological
phrases in the fourth Gospel.
Any exegetic or hermeneutic approach must have in view authenticity and the
possible versions on which a commentary is based, in order to reveal various or even
divergent possibile interpretations due to the known readings. The image of Christ as
outlined by a patristic commentary is greatly influenced by the source employed;
consequently exegesis, as well as patristic and dogmatic research must take textual criti-
cism into account and even use it.
178

Autenticitatea Textului in 7 1 in Comen

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Autenticitatea Textului in 7 1 in Comen

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CUPRINS

Revistă fondată în anul 1929 de către

Seria a III-a, Anul X, Nr. 3, iulie-septembrie, 2014

Redactor şef: Pr. prof. dr. Nicolae D. NECULA

Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Tipografia Cărţilor Bisericeşti

Materialele trimise Redacţiei nu se înapoiază.

Din SfinÆii PärinÆi

Daniel ALIC, Eparhia Caransebeşului în perioada păstoririi episcopului Miron

StTeol 3/2014, pp. 153-178

AUTENTICITATEA TEXTULUI SCRIPTURISTIC IN 7,1

ConjuncÆiile inter-propoziÆionale — particularitate a stilului

elucidarea înţelesului întregului pasaj. Pentru a putea confirma autenticita-

să structura tematică a capitolelor următoare7, fiind una dintre secţiunile care

Critica textuală oferă, prin dovezile externe, două moduri de conexiune

Cu toate că unele ediţii critice nu tratează această diferenţă textuală16,

Evanghelia după Ioan conjuncţia «καὶ» are întrebuinţări specifice şi diferite

Poythress redă patru norme de utilizare la nivelul discursului narativ între

Tezele dezvoltate de Poythress cu privire la folosirea conjuncţiei «καί» şi

verbul ἀποκρίνεσθαι; 3. când schimbarea de agent urmează unei porunci; 4. împreună cu un

Autenticitatea textului In 7, 1 ca sursä a teologiei ioaneice

Ἰησοῦς ἐν τῇ Γαλιλαίᾳ (Iisus umbla în Galileea)», critica textuală identifică în

Pe lângă aceste dovezi, mai putem evidenţia, după cum am menţionat,

puţine dovezi textuale, dar cu o puternică încărcătură şi miză teologică. Bruce

Perspectiva hrisostomicä asupra divinitäÆii öi umanitäÆii lui

nu s-a bucurat de multe lucrări serioase pe această temă, publicarea unei

hrisostomic este deficitară, deoarece acestea, prin metoda eclectică practicată

Britanniae et Hiberniae, coll. Documents, études et répertoires publiées par l’Institut de

deliberată a arhetipului). De la cele două pornesc Familia A, respectiv Familia B (P.W.

Sfântul Ioan foloseşte acest termen nu pentru a desemna o abordare

textelor hrisologice la sfârşitul sec. al IV-lea şi în veacul următor98. Exegeza

ambulare inter Judaeos, et non occidi a Judaeis»102. Folosind exegeza partitivă,

pasajul adus ca argumentare, dar, în acelaşi timp, pentru a demonstra identita-

Summary: The Authenticity of John 7,1 in the Chrysostomic

The conclusion drawn from the Chrysostomic approach is that in partitive

S-ar putea să vă placă și