Sfintii Parinti vad preotia ca cea mai sublima slujire la care pot fi chemati oamenii, slujire

comparata de multe ori cu cea ingereasca. Sublimitatea preotiei a fost subiect a multor scrieri
patristice menite sa puna in fata cititorilor, atat clerici cat si mireni, aceasta minunata slujire.
Astfel, Sf. Efrem exclam: Ce s spun sau ce s laud? Darul treptei preoeti depete
cuvntul, iar Sf. Vasile cel Mare vedea preoia ca pe o slujire ngereasc, ndemnnd pe preoi
s fie responsabili i contieni de lucrarea lor, tiind c nu au fost chemai la o slujire
pmnteasc, ci la o slujire cereasc, c nu au primit o slujire omeneasc, ci una ngereasc.
Unii dintre ei, ca Sf Ioan Gura de Aur sau Sf. Grigorie de Nazians aleg sa ``fuga`` de preotie, nu
pentru ca o dispretuiau ci pentru ca se simteau inca nevrednici de aceasta cinste, lucru ce a dat
nastere celor doua perle ale literaturii patristice: ``Tratatul despre preotie`` a celui dintai si
``despre fuga in Pont`` a celui de-al doilea. Aceasta atitudine a lor a fost menita sa trezeasca
constiinte si sa responsabilizeze clerul din vremea lor, ei fiind apoi si adevarate modele vii de
slujitori ai altarului ajungand pe cea mai inalta treapta ierarhica ca urmare a vredniciei lor, lucru
marturisit peste veacuri de intreaga posteritate crestina si nu numai. Trebuie s fiu eu mai nti
curat i apoi s cur pe alii. S fiu eu nelept ca s nelepesc pe alii. S fiu eu lumin, ca s
luminez pe alii. S fiu eu aproape de Dumnezeu, ca s apropii pe alii. S fiu eu sfnt, ca s
sfinesc pe alii. (Sf. Grigore de Nazianz, Cuvnt despre Preoie).
Preotul in acceptiunea lor trebuie sa fie curat sufleteste trebuie, ntocmai ca argintul sau ca
aurul, s nu sune niciodat fals, s nu aib sunet de alam, oriunde s-ar gsi, n orice mprejurare
din via i orice treburi ar avea; s nu aib vreun gnd sau vreo fapt rea, care s aib nevoie de
un foc mai iute dect cel de pe pmnt. (Sf. Grigorie)
Preoii trebuie s fie pilde i modele de virtute, s svreasc binele, s cunoasc sufletul
omenesc, pentru ca, spun ei, preotia este chiar mai grea i mai de pre dect medicina
deoarece preotii slujesc intreaga fiinta privita dihotomic si nu numai trupul cci dac medicina
este tiina vindecrii trupurilor, preoia este tiina vindecrii sufletelor. Ea urmrete s
ntraripeze sufletul, s-l smulg din lume, s-l dea lui Dumnezeu, s-l fac s pstreze chipul lui
Dumnezeu (Facere 1, 26), iar dac l-a pierdut, s-i arate calea ca s i-l pstreze; iar dac l-a
stricat, s-l aduc din nou la starea cea dinti, scopul cel mai de seam este s-l fac pe om
dumnezeu i prta fericirii celei de sus.
Tactul pastoral este o alta calitate care trebuie sa-l defineasca pe preot pentru c nu toi
oamenii au aceleai gnduri, nici aceleai porniri. Brbaii unele, femeile altele; btrnii unele,
tinerii altele; sracii unele, bogaii altele; cei veseli unele, cei triti altele; cei bolnavi unele, cei
sntoi altele.
Predica este un alt aspect pe care insista sfintii parinti si cu precadere sf Ioan Gura de Aur,
supranumit asa tocmai datorita talentului si zelului sau oratoric, acordandu-I un loc deosebit in
activitatea pastoral misionara a preotului. nu este un lucru uor s chiverniseti cu judecat
adevrul dogmelor, s vorbeti despre toate cte s-au filosofat n Scriptur, despre lume i lumi,
despre materie, despre suflet, despre spirit, despre firile cele spirituale.( Sf. Grigorie) Predica
trebuie sa fie inspirata din Sfanta Scriptura, ca izvor, si din scrierile patristice. Preotul trebuie sa
fie neobosit in a predica cuvantul Domnului si permanent pregatit(Sf. Ioan Gura de Aur).
Preotia este un munte, spune sf Ioan, pe care un preot il urca pe tot parcursul misiunii sale
, incercand sa ajunga pe cele mai inalte piscuri ale sale, incercand sa patrunda in toate adancurile
sublimitatii sale, un munte insa care nu poate fi explorat in totalitate doar intr-o viata de om,
deoarece preotia este atat de sublima si frumoasa incat permanent descoperim taine al acestui
munte minunat.