Franz Schumi - (64.3) Justificarea În Fața Lui Dumnezeu (1901)

JUSTIFICARE ÎN FAȚA LUI
DUMNEZEU
Prin simpla CREDINȚĂ? Prin MERITELE lui Isus Hristos?
Sau prin SÂNGELE lui Isus Hristos, care curăță omul de toate PĂCATELE?
Sursa: https://www.legamedelcielo.it/schumi/schumi_de/die_rechtfertigung.htm
Lucrare teosofică creștină nr. 64/3

Primită de la Domnul și publicată de Franz Schumi în anul 1901
Prin Franz Schumi, Tatăl Isus luminează doctrina îndreptățirii înaintea lui
Dumnezeu, care a fost interpretată greșit de apostolul Pavel și dovedește prin
propriile Sale învățături din Noul Testament cum are loc îndreptățirea înaintea lui
Dumnezeu.
Pentru traducere am folosit ediția în limba italiană:

https://www.legamedelcielo.it/schumi/giustificazione.htm
*** * ***
Titlul original: ”Die rechtfertigung vor Gott”
† Cuvântul lui Dumnezeu

CUPRINS
Prefață
Comentariu făcut de editura italiană "Justificarea"(”Îndreptățirea”)
Despre evanghelistul Matei (pseudo Rabbas)
Capitolul 1 - Informații istorice

Capitolul 2 - Citirea literală a Bibliei duce la moarte spiritual
Capitolul 3 - Legea servește doar la recunoașterea păcatului
Capitolul 4 - Credința adevărată este aceea care lucrează activ prin iubire
Capitolul 5 - Avraam a fost îndreptăţit prin virtuţi şi fapte, nu prin credință
Capitolul 6 - Pavel face din Rai o Împărăție a celor fără Dumnezeu
Capitolul 7 - Credința fără virtute și fără fapte este fără valoare
Capitolul 8 - Credința singură nu protejează împotriva iadului
Capitolul 9 - Apostolii ca învățători ai activității de iubire față de aproapele
Capitolul 10 - Îndepliniți porunca iubirii!
Capitolul 11 - Luther nu a fost un apostol botezat cu Duhul Sfânt. Cum apuci Cerul cu forța
pentru sine!
Capitolul 12 - Răscumpărarea de pe cruce este o lucrare de iubire
Capitolul 13 - Interpretarea falsă a meritelor lui Hristos
Capitolul 14 - Erezia de a fi justificat (îndreptățit) fără merite
14/1 - Iubirea fraternă și iubirea aproapelui
14/2 - Lucrarea Milei- Parabola samariteanului
14/3 - Credința fără faptele Iubirii față de aproapele, este moartă sau fără valoare!”
14/4 - Lucrările de iubire pentru aproapele tău!
Capitolul 15 - Explicarea postumă a faptelor lui Isus de iubire față de aproapele (4
octombrie 1902)
Capitolul 16 - Triplul sens (înțeles) al credinței
Capitolul 17 - Tripla semnificație (înțelegere) a cuvintelor din Biblie
Capitolul 18 - Biblia poate fi interpretată doar spiritual – numai Dumnezeu o poate
explica
Capitolul 19 - Totul se bazează pe iubire - promisiunea unei noi Biblii - Vă invit să citiți
toate cărțile creștine teosofice (23 septembrie 1902)
2 † Cuvântul lui Dumnezeu

۞
Prefață
Cartea este alcătuită din trei părți, al căror scop este de a demonstra cum conceptul de
"Justificare"(îndreptățire), exprimat în Sfânta Scriptură, atât de reprezentativ pentru
evangheliștii tuturor bisericilor lor - numiți impropriu "protestanți" de către reprezentarea
catolică - a fost complet interpretat greșit de către pastorii/învățătorii acestora, care, acceptând
doctrina lui Luther încă din 1500, au subminat mereu credința a milioane de credincioși care
respectă la literă învățătura sa eronată, și aceasta și din cauza erorilor lui Pavel (și a altora) din
"Scrisoarea către Romani."
Pe de altă parte, în ceea ce privește călăuzirea lui Emanuel Swedenborg în Viața de Apoi,
avem confirmarea marii milostiviri a lui Dumnezeu, Care nu pierde nici o ocazie de a-și călăuzi
copiii pe drumul spre Cer; de fapt, conduita acestor două mari spirite, alături de multe alte
spirite ale celor plecați de cea mai variată origine, constituie și un tratat indispensabil despre
Viața de Apoi, despre învățăturile creștine, despre Scripturi și despre Iubire în cea mai înaltă
expresie realizată.
[Partea a II-a] - Martin Luther în viața de apoi
[Partea a III-a] - Emmanuel Swedenborg în Viața de Apoi
*** * ***
Comentariu făcut de editura italiană
"Justificarea"(”Îndreptățirea”)
În lumea grupurilor evanghelice, tema "justificării" (îndreptățirii) este un concept de

credință derivat din Biblie, conform învățăturii lui Luther, iar aici este abordată de Domnul și
Învățătorul, prin Franz Schumi, ca o temă reprezentativă a unei învățături pentru omenire și
pentru a ne face să înțelegem cum se poate câștiga răscumpărarea pentru a fi purificat și a
obține iertarea păcatelor!
Dar cum este posibil să înțelegem înțelesul Sfintei Scripturi - și astfel să o împlinim - dacă
încă de la început a fost scrisă greșit în unele locuri, adică cu concepte sau învățături care nu
erau complet clare? Căci una este când profetul/evanghelistul/psalmistul scrie cu "puterea" lui
Dumnezeu în sine, ca "oracol al Domnului", și cu totul altceva când, deși mânat de toată
bunăvoința posibilă de a face bine, inspiratul exteriorizează ceea ce simte în sine, trăgând din
experiențele sale, din credința și capacitatea sa de expresie, dar care reprezintă umanul său!
Astfel încât, chiar și Pavel, deși inspirat, călăuzit, îndrumat, instruit, împins, ales, chemat, totuși,
în unele puncte din "Scrisoarea către Romani" a scris învățături greșite sau cel puțin neexpresiv
de complete, și de natură să îndrepte credinciosul/pelerinul în căutarea lui Dumnezeu,
conducându-l pe o cale greșită a credinței adevărate!
Prin explicațiile misticului Schumi, Domnul lămurește prin această revelație punctele de
corectat din Scrisoarea către Romani, iar în final și din Matei, pentru ca noțiunea de "Justificare"
neînțeleasă de armata credincioșilor lui Luther, pentru că respectă Biblia la literă, să nu continue
să-i ducă pe credincioși - spune Domnul - în iad, și asta doar pentru că indicația păstorilor biblici,
indică doar credința ca fiind singurul element pentru a obține "Justificarea" păcatelor cuiva! - Nu
este asa!
Astfel, sunt luate în considerare numeroase puncte explicative:
- cele înșelătoare: Romani 3:22-24 (cap. 4); Romani 4:2-4 (cap. 5); Romani 4:5 (cap. 6).
- cele prost formulate: Romani 3:25 (cap. 4).
- cele neînțelese de credincioși: Fapte 16:31 (cap. 10); Romani 3:22-24 și cap. 4 și cap. 5
(cap. 14); Geneza 15:6 (cap. 5).
- cele insuficiente în formularea lor: Romani 3:27 și 3:28 (cap. 4); Matei 25:31-46 (cap.
16).
Punctul 1): (cap. 2:1) - Interpretarea literală a Bibliei de către om nu poate provoca
decât nenorociri! - Numai cu ajutorul Învățătorului, deci cu o relație directă cu Dumnezeu, dacă i
se dă Lumina potrivită, poate omul să interpreteze înțelesul ei, care, deși scris cu cuvinte și
imagini materiale, este întotdeauna numai spiritual, și de aceea o interpretare literală a lor îl va
duce pe eroul încăpățânat al acesteia la moartea spiritului, și deci la accesul în cel de-al doilea
iad (cap.2,5), așa cum cuvintele sunt moarte în sine! Doar sensul lor este spiritual! Și numai
interpretarea spirituala exactă și, prin urmare, acționarea în conformitate cu acest sens spiritual
va putea duce interpretarea la o observare desăvârșită și, prin urmare, la adevărata ei
răscumpărare!
Punctul 2): (cap. 3) - A acționa conform legii arată că cineva acționează din datorie și
obligație! - Prin urmare, rezultatul va fi ca și cum cineva ar acționa ca un sclav și, prin urmare, nu
sunt fapte libere! Totuși, deoarece numai animalele acționează conform legii obligației, omul,
dacă ar fi guvernat de astfel de legi, ar fi considerat ca și animalele. Rezultă că orice lucrare a
Legii nu va avea niciodată vreo valoare înaintea lui Dumnezeu! Așa cum El însuși nu a avut
niciodată o singură Lege la care să fie obligat să se supună! Și totuși, El este la fel de perfect!
Punctul 3): (cap. 4) - Numai credința nu valorează nimic! - Prin moartea Sa pe cruce,
Mântuitorul a răscumpărat doar păcatul originar (cel al lui Adam) și doar toate păcatele care nu
au fost săvârșite în mod voluntar (așa-numitele păcate "mărunte") ale omenirii trăite de la Adam
până la moartea lui Hristos! Dacă nu ar fi așa, atunci Împărăția Cerurilor (Paradisul) ar fi plină
de adulteri, curvari, falși profeți, escroci, hoți, tâlhari, ucigași și toți criminalii posibili, din trecut
și de după Calvar!
Punctul 4): (cap. 6) - Mântuiți prin har fără merit! - Dacă fiecare persoană nu poate
prezenta la moartea sa vreo lucrare spontană derivată din iubirea sa pentru
Dumnezeu și deci pentru semenii săi, nu va putea obține niciodată harul Justificării,
deoarece nici credința în credința în existența lui Hristos, nici în învierea Sa din morți, nici
suferința Sa și deci vărsarea sângelui Său pentru întreaga omenire nu îl vor elibera de păcatele
comise spontan (cu conștiința)! Dacă nu ar fi așa, Cerul ar fi o peșteră de hoți, de criminali și de
tâlhari, deci un iad de diavoli, și aceleași spirite satanice, de îndată ce ar avea o cât de mică
libertate, ar acționa conform vechiului instinct!
Punctul 5): (cap. 7) - Credința fără virtute și fără fapte este fără valoare! - Un singur
exemplu ar fi exhaustiv în sine: "... chiar și demonii cred...!" De fapt, faptul că Isus este fiul lui
Dumnezeu, adică Hristos, este afirmat în mai multe locuri din Evanghelie, dar cum acționează?
Fără lucrări unul este exact ca acestea! - Un alt exemplu care ne este prezentat este cel al
lacomului cel bogat
Punctul 6): (cap.13,2) - Există o corecție exegetică importantă prin această "revelație":
Epistola către Evrei nu este a lui Pavel, ci a lui Petru! - Acest lucru pune în lumină toate
interpretările diverse despre autenticitatea și originea sa, și, prin urmare, și exegeza sa în
explicarea conținutului său care, prin schimbarea presupusului interlocutor, luminează complet
acele puncte care păreau a fi în antiteză cu Scrisoarea lui Pavel către Romani.
Punctul 7): (cap. 13) - Răscumpărați prin meritele lui Hristos? - Imposibil! Pentru că
atunci - în sine - păcatul nu ar mai exista (și încă de pe vremea lui Hristos!)! Atunci de ce ar mai
rămâne cele 10 porunci, Biblia, Satana și iadul și întreaga lume artificială a ispitei cărnii? Dacă ar
fi așa, atunci întreaga Creație ar fi deja într-o stare cerească fără păcat și toți, buni și răi, îngeri și
demoni, ar fi pe picior de egalitate! Mai mult, toți patriarhii care au murit înainte de Hristos nu
vor fi binecuvântați!
Punctul 8): (cap.16:9-17) - Există o clarificare asupra încurcăturii din Matei 25:31-46
inventată de Pseudo Matei (rabinul)1 pe care Isus nu a enunțat-o niciodată!
În fine, este interesant de observat cum este folosit de zece ori cuvântul "erezie", care în
1 Rabi este numele unui succesor al adevăratului Matei, care a completat actuala Evanghelie a lui Matei după ce a scris alte 14 evanghelii
anterioare, și numai aceasta din urmă a fost declarată autentică de către primul conciliu de la Niceea. (a se vedea explicația dată lui Jakob Lorber
la 18 martie 1864__mai jos.

zilele noastre și-a pierdut din semnificație, așa că ar fi indicat să încercăm să înțelegem cât de
mult fiecare dintre noi, în interpretările noastre ale Scripturii, este potențial și deci nu
inconștient titrat cu acest termen. - [din Wikipedia]: "Acesta este un termen istoric religios și
teologic care indică o mișcare religioasă sau doctrinele sale, raportate ca fiind deviante față de o
altă mișcare religioasă aparținând aceleiași tradiții religioase, dar care indică și "separare",
"divizare" și condamnarea respectivă".
Prietenii Luminii Noi
*** * ***
[extras din "Explicații la textele biblice" cap. 6 - J. Lorber 18/03/1864].
Despre evanghelistul Matei

(pseudo Rabbas)
(Isus îi vorbește în interiorul lui Lorber ca răspuns pentru prietenii săi care i-au pus
întrebări despre Scripturi)
1) ...... Pentru ca să vă faceți o idee mai clară, vă voi spune că evanghelistul Matei a fost
recrutat de Mine atunci când, în călătoria Mea spre Kis, am dat peste un post vamal intermediar,
între Capernaum și Kis, cu un vameș în slujba romanilor. Acesta este și motivul pentru care am
fost acuzat că am umblat cu vameșii și păcătoși.
2) Cu toate acestea, întrucât acest Matei se pricepea la scris și nu voia să se despartă de
Mine, a fost angajat de Mine ca scrib, dar mai mult pentru a nota fapte obiective, în timp ce Ioan
al Meu avea sarcina de a nota Cuvântul Meu, adică ceea ce învățam, astfel încât Matei, în ceea ce-l
privește, a scris mult mai puțin din Doctrina și Predicile Mele și, chiar și atunci când le nota, îl
punea pe Ioan să-l ajute, întrucât Matei avea o memorie bună pentru fapte, dar slabă pentru
Doctrină.
3) Când a început să scrie Evanghelia sa, știa foarte puțin despre condițiile în care se afla
familia Mea, adică despre ceea ce îi fusese relatat cu această ocazie de Iacov, Simon și Ioan, dar
nu a consemnat în scris acest lucru în acel moment, ci la câțiva ani după Învierea Mea, când a fost
ales ca apostol în locul lui Iuda Iscarioteanul [Faptele Apostolilor 1:26].
4) Acest apostol Matei, ca evanghelist, și-a alcătuit Evanghelia pe o bază justă și bine
ordonată, iar cu scrierile sale a întreprins călătorii în regiunile sud-estice ale Asiei.
5) Mai târziu, însă, atât în Ierusalim, cât și în Galileea și Samaria, apoi în Tir și Sidon, au
apărut alți cinci Matei și fiecare a scris o Evanghelie a lui Matei, dintre care cea apărută în Sidon
este, fără îndoială, cea mai acceptabilă.
6) Celelalte patru, cu ocazia marelui Conciliu de la Niceea, cu cea din Sidon nici măcar nu
au fost de acord între ele, în timp ce cea din Sidon a fost păstrată ca fiind cea mai sigură, astfel
încât chiar și aceasta este parțial apocrifă, deși cel care a scris-o s-a străduit din răsputeri să
expună lucrurile cât mai mult posibil în conformitate cu Adevărul.
7) Ca să spunem adevărul, acest scriitor a scris paisprezece Evanghelii, în funcție de cum
i-au fost expuse lucrurile de către autointitulați martori oculari. Plecând de la aceste
paisprezece, a scris în cele din urmă o a cincisprezecea, care a fost declarată apoi ca fiind cea mai
importantă și cea mai autentică, după părerea mai multor experți. Iar acest pseudo-Matei, care
se numea de fapt Rabbas, este creatorul actualei Evanghelii lui Matei.
8) Originalul, pe de altă parte, se găsește și în prezent într-o mare colecție de cărți și
scrieri dintr-un oraș din munții Indochinei, colecție care este cea mai mare și mai bogată de pe
pământ din punct de vedere al numărului și al importanței operelor păstrate, după cea din

Alexandria, care a fost arsă. Acesta este formata din câteva milioane de exemplare de cărți și
scrieri de toate felurile, care, din păcate, nu pot fi consultate decât de către marii preoți, care se
află în subordinea marelui preot Brama. Doar birmanezii posedă o copie autentică a acestei
Evanghelii, dar una foarte prescurtată.
9) Cu siguranță ați dori să știți ce s-a întâmplat cu apostolul Matei în acele țări din India. A
fost tratat foarte bine, dar nu i s-a permis să comunice altora doctrina sa, ci doar preoților. Cu
toate acestea, la bătrânețe, călăuzit de Duhul Meu, i s-a dat ocazia să se refugieze la birmanezi, pe
care i-a învățat mai multe lucruri despre Înțelepciune, scriind pentru ei și scurta Evanghelie
menționată mai sus.
10)În unele tradiții mai sigure, acest apostol împreună cu unul dintre însoțitorii săi au
fost numiți "apostoli ai Indiei."
*** * ***
۞
Capitolul 1
Informații istorice
Anul 57, de la 22 octombrie la 5 noiembrie, Corint. Capitolele 3 și 4 din scrisoarea

apostolului Pavel către comunitatea creștină din Roma.
Graz, 10 noiembrie 1901 - 1902. Tatăl Isus, prin Franz Schumi, luminează doctrina
interpretată greșit de Apostolul Pavel despre justificarea înaintea lui Dumnezeu și
demonstrează, prin propriile Sale învățături din Noul Testament, cum are loc aceasta înaintea lui
Dumnezeu.
۞
Capitolul 2
Citirea literală a Bibliei duce la moarte spirituală
(Părintele Isus ne lămurește care sunt efectele nocive ale citirii Sfintei Scripturi după
litera moartă și ce pedeapsă îi lovește în Împărăția Spiritelor pe creștinii încăpățânați de Biblie,
care se bazează pe învățătura materială a literei moarte a acesteia, și rămân mulți ani în iad dacă
nu vor să-și recunoască eroarea și nu se lasă convinși de altceva).
1. Există o mulțime de pasaje din Biblie pe care rațiunea umană nu le poate interpreta,
deoarece conținutul lor este spiritual! Oamenii, pe de altă parte, sunt materiali, așa că trebuie să
intervin Eu însumi pentru a vă lămuri! De aici rezultă că, dacă astfel de versete sunt interpretate
conform rațiunii umane, ele provoacă nenorociri.
2. Creștinul trebuie să știe că Biblia nu este o carte obișnuită, în care fiecare om poate
interpreta pasajele biblice după propriul său intelect! De aceea, Eu sunt Cel care am scris-o și,
prin urmare, este de datoria voastră să vă întoarceți la Mine, Dumnezeul și Tatăl vostru, și să vă
rugați la Mine pentru Lumină și Adevăr! Biblia este o Carte spirituală și nimeni nu o poate
interpreta într-un mod curat și corect, dacă Eu însumi nu îl ajut să o interpreteze.
3. Voi trăiți în lume, și peste tot urmăriti lumea! Dar lumea este materie, este sufletul
consolidat al lui Satan! Și voi credeți că ați aprins în voi înșivă o Lumină divină a Adevărului
trăind și acționând în conformitate cu Satana! O, bieți oameni în întunericul înțelepciunii voastre
intelectuale! Vreți să generați Lumină din întunericul vostru spiritual?! - Nu! Asta cu siguranță
nu se poate face! Pentru aceasta este nevoie de o viață conform spiritului, și nu conform morții
care aduce întunericul, care locuiește în fiecare om care nu trăiește exact în conformitate cu
Doctrina Mea pur spirituală! Dar ce pretinde Doctrina Mea pur spirituală?
4. Doctrina mea pur spirituală vă cere să intrați în virtuțile lui Isus, Tatăl și Dumnezeul
vostru, și să le împliniți în acțiune! Să împlinești aceste Virtuți, doar prin care obții o Lumină
spirituală citind Biblia, nu este atât de ușor pe cât își închipuie vreun pios. De aceea, Eu însumi
trebuie să vă lămuresc cu privire la condițiile prin care puteți obține Lumina spirituală necesară
pentru a putea citi Biblia însăși și pentru a o înțelege! Dacă nu aveți această Lumină spirituală,
atunci aveți un spirit întunecat și citiți în Biblie nenorociri în loc de mântuire. Cel care citește
Biblia în mod material, conform conținutului ei literal și o acceptă grosolan în sine, va citi de
multe ori iadul din ea, pentru că, atunci când va intra în Tărâmul Spiritului, va persista cu
încăpățânare în sensul ei literal, purtător de moarte, și va aștepta doar de la această moarte a
Bibliei Viața spiritului!
5. Eu nu am nevoie de astfel de eroi încăpățânați ai sensului literal al Bibliei în Cerurile
Mele, căci ei sunt incorigibili și certăreți și vor să obțină totul cu forța, prin litera care este
purtătoare de moarte! Îngerii Mei se străduiesc din răsputeri să le explice clar cum trebuie
înțelese spiritual aceste și acele versete din Biblie, dar nu toți creștinii biblici vor să accepte
aceste clarificări, și atunci urmează pedeapsa pentru încăpățânarea de a călări sensul biblic
literal. Ei sunt transferați în întunericul celui de-al doilea iad, pentru a reflecta de ce ei, deși au
urmat întocmai Biblia conform interpretării lui Luther și au sperat să ajungă în Cer, și în loc să
fie în Lumină - sunt în întuneric! Această pedeapsă îi conduce cât mai repede la reflecția că nu
totul a fost corect, așa cum au interpretat ei Biblia.
6. Astfel, ei rămân acolo, în al doilea iad întunecat, pentru o lungă perioadă de timp, până
când încep să se îndoiască de adevărul cuvintelor Bibliei în sensul literal, ceea ce la unii se
întâmplă abia după mulți ani.
7. Dacă apare o dată pentru totdeauna o îndoială, atunci trimișii Mei încep din nou să-i
instruiască cu privire la modul în care este constituită materia; și dacă în cele din urmă sunt
dispuși și credincioși, atunci sunt transferați în acele sfere spirituale pe care le-ar fi obținut în
mod normal, în funcție de virtuțile lor, intrând în Împărăția Spiritelor. Vedeți, așa se întâmplă cu
cei încăpățânați după moarte, dacă acolo vor să obțină ceva cu forța, conform sensului literal al
Bibliei care aduce moartea! În loc de Harul pe care îl așteptau, ei ajung în al doilea iad întunecat.
8. Acum vine întrebarea: "Cum trebuie atunci să trăim pentru a avea o Lumină citind
Biblia?" Vedeți, vreau să vă răspund la această întrebare, iar dacă o veți lua în considerare și o
veți accepta ca venind de la Mine, Dumnezeul vostru în Isus, pentru a trăi și apoi a acționa în
conformitate cu Adevărul, atunci nu veți regreta niciodată că ați ascultat de bunăvoie sfatul Meu.
Aceste sfaturi sunt: "Iubiți-L pe Dumnezeu mai presus de toate! Dacă Mă iubești mai presus de
toate, atunci vei considera și tu cuvintele Mele - pretutindeni - ca venind de la Mine, dacă ele
corespund Adevărului!". Eu am spus că sunt Spirit și că cineva poate și trebuie să se închine la
Mine doar în Spirit! De aceea, cel care ascultă cuvintele Mele nu trebuie să le interpreteze în mod
material, ci spiritual! În caz contrar, conform Doctrinei, el greșește în acțiune.
9. Dar dacă nu aveți iubire, atunci nu acționați conform poruncilor Mele de iubire! Aceste
porunci sunt ca voi să nu faceți nimic contrar acestei iubiri pe care o aveți față de Mine, dacă
credeți în Mine! - Adevărata iubire pentru Mine este conținutul întregii Forțe de Iubire pe care
inima ta trebuie să o dezvolte. Poți să spui că Mă iubești, dacă nu crezi în cuvintele Mele! Vorbiți
despre "justificare", care, în sens religios, înseamnă a te purifica spiritual și a te elibera de păcat
prin credință! Numai că voi nu Mă credeți, pentru că Mă considerați doar pentru un Dumnezeu al
Bibliei, dar nu pentru un Dumnezeu al lumii, care iubește în egală măsură păgânul, evreul, ateul,
turcul și pe orice om și îl va primi în locuințele Sale, dacă acesta, cu inima smerită, va asculta cu
urechea atentă cuvintele Mele, le va accepta și le va executa! Dacă Eu aș fi doar un Dumnezeu al
Bibliei, caracterizat după litera moartă, atunci aproape toată lumea care nu crede cu tărie în
Biblie ar merge în iad! - Oh, voi, campioni orbi ai sensului literal al Bibliei! Credeți că Eu am creat
copiii și apoi i-am aruncat în întunericul iadului pentru că nu au văzut sau citit niciodată o Biblie!
Unde este rațiunea și dragostea voastră aici? - Unde este înțelegerea unui Dumnezeu iubitor de
toate!
10. Credeți că, dacă un neoprotestant, un necalvinist sau cineva care nu a citit Biblia

moare, va fi imediat întrebat în Tărâmul Spiritelor: "Ai citit Biblia? Ați crezut conform Bibliei? V-
ați adresat exact după cuvintele literale ale Bibliei?" - Vedeți, nu se întreabă nimic din toate
acestea! Ci doar: "Cum a fost purtarea ta conform dragostei față de aproapele tău?" Nu credința
după Biblie, nici după Talmud, nici după Coran, nici după orice altă carte religioasă este decisivă
în Împărăția Mea a spiritelor, ci numai și numai după iubire! De aceea Eu am spus - ca Isus - că
iubirea este cea mai mare poruncă din Lege!
11. După această introducere, vreau să vă călăuzesc prin versetele originale, din care vă
deduceți justificarea în fața lui Dumnezeu, și să le luminez în mod radical, astfel încât să puteți
obține de la Mine, Dumnezeul și Mântuitorul vostru în Isus Însuși, adevărata Lumină spirituală a
înțelegerii prin citirea Bibliei. După aceea vă puteți elibera de erezia fatală! Învățătura și
Iluminarea pe care vi le aduc acum este următoarea:
۞
Capitolul 3
Legea servește doar la recunoașterea păcatului
Romani: 3:19-20:
1. "Pavel le-a scris romanilor: "19 Știm că tot ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege,
așa că oricine (care este sub Lege) trebuie să tacă, iar lumea întreagă (fiind sub Lege) trebuie să
se recunoască vinovată înaintea lui Dumnezeu!
2. 20 Pentru că nici o lucrare sub Lege nu-l face pe om neprihănit înaintea lui Dumnezeu, ci
prin Lege va recunoaște păcatul!"
3. Se înțelege că atunci când Legea obligă pe cineva să facă ceva, atunci munca făcută nu
va fi făcută din iubire proprie, ci din datorie și obligație și, prin urmare, nu va fi o muncă ce
provine din iubire liberă și cooperantă, ci va fi egală cu cea a unui sclav! Aceasta nu va fi o
lucrare de iubire a unui om liber, ci o lucrare obligatorie a unui sclav al Legii! Astfel, chiar și
sacrificiile prescrise de ispășire și de mulțumire stabilite prin Lege vor fi fapte de sclavie, pentru
că sunt prefăcute și, prin urmare, nu vor avea nicio valoare înaintea Mea. Căci dacă Eu, într-
adevăr, aș vrea să conduc omenirea prin legi prescrise de obligație, atunci ar fi ca animalele,
care, fiind sub Legea Mea de obligație, ar trăi numai după cum vreau Eu.
Romani 3:21:
4. "21Acum, însă, fără a ține seama de Lege, dreptatea lui Dumnezeu a fost arătată, după
cum mărturisesc Legea și profeții; ...".
5. Este firesc ca promisiunea Mea, pe care Eu am repetat-o de multe ori, prin profeți, de la
Adam, că am fost corect fără nici o lege, de vreme ce nu există nimeni care să-Mi prescrie legi, și
să opereze constrâns de obligația de a le respecta și de a le împlini!
۞
Capitolul 4
Credința adevărată este aceea care lucrează activ prin iubire
(Părintele Isus arată clar că Dreptatea lui Dumnezeu a venit asupra tuturor oamenilor
prin moartea pe Cruce, prin care întreaga omenire a fost răscumpărată de păcatul originar și de
păcatele care nu au fost săvârșite de bună voie până în momentul Răstignirii. - Omul este
îndreptățit înaintea lui Dumnezeu numai printr-o astfel de credință, care este activă prin faptele
de iubire față de aproapele).
Romani 3:22-25:
1. "22 Ceea ce înseamnă că neprihănirea lui Dumnezeu vine, prin credința în Isus Hristos, în

toți și peste toți cei care cred în El; căci nu există nici o deosebire. 23 Pentru că toți au păcătuit și
sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. 24 Și ca un dar gratuit, ei sunt declarați neprihăniți prin
bunătatea Lui nemeritată, prin eliberarea prin răscumpărarea plătită de Hristos Isus. 25
Dumnezeu a stabilit-o ca jertfă de ispășire prin credința în sângele Său, pentru a oferi dovada
neprihănirii Sale, cu iertarea greșelilor anterioare; ..."
2. Versetul 22, conform căruia Neprihănirea lui Dumnezeu vine prin credință pentru toți
și peste toți cei care cred în El, este o eroare universală! Pentru că îi exclude pe toți cei care nu
cred în Hristos, iar aceștia constituie până acum patru cincimi din omenirea lumii. Dar cu cât ne
întoarcem mai mult în timp, până în vremea apostolilor, cu atât mai puțini erau credincioșii în
Hristos. Faptul că Pavel a vorbit aici din înțelepciune omenească și nu din inspirația Mea divină,
este dovedit istoric. Știți că Adam a comis păcatul originar și că numai lui i-a fost promis
Mântuitorul din acest păcat. Dar de ce numai pentru el? Pentru că spiritul său sufletesc era
conținutul tuturor oamenilor care urmau să provină din el și care se vor naște din nou în viitor.
Dar, din moment ce spiritul sufletesc al lui Adam era conținutul tuturor oamenilor, atunci și toți
oamenii - pentru că erau urmașii lui Adam - au participat în spirit la păcatul lui Adam; altfel,
Mântuitorul ar fi venit imediat cu Promisiunea, când Adam și Eva au comis păcatul, nu după
patru mii de ani, când nu Adam și Eva au trăit, ci doar urmașii lor.
3. Și, întrucât întreaga rasă umană care provine din Adam, a comis în acel moment
păcatul originar în spirit, din acest motiv Harul Răscumpărării prin suferința și moartea Mea pe
Cruce este atins în mod egal de toată omenirea, deci și de acele popoare sălbatice care nu au
auzit niciodată Numele Meu "Isus Hristos", și care nu pot avea credință în Mine! - Harul
Răscumpărării, de fapt, este doar pentru păcatul originar care a fost comis prin nesupunerea
arogantă la porunca divină a castității, precum și pentru toate păcatele comise de la acest păcat
și până la moartea pe Cruce, care nu au fost comise cu bună știință prin meschinărie, răutate și
rea intenție, deci îi atinge pe toți oamenii, fără excepție de religie, pentru că toți oamenii provin
din spiritul lui Adam!
4. Răscumpărarea, care vi s-a întâmplat prin suferința și moartea Mea pe Cruce, de la
păcatul originar și de la păcatele care nu au fost săvârșite conștient prin răutate, voi nu aveți
niciun merit! Căci numai Eu am suferit pentru aceasta, dar astfel te-a atins Harul eliberării de
păcatul originar și de păcatele Vechiului Testament, care în versetul 25 sunt numite "greșeli
anterioare." Și de aceea "justificarea" în fața lui Dumnezeu este numai prin meritul Meu pe calea
suferinței! În consecință, îndreptățirea înaintea Mea nu se referă la păcatele Noului Testament,
comise acum de voi înșivă și care urmează să fie comise! Căci dacă în aceasta ar trebui să se
înțeleagă și păcatele de astăzi, - atunci ați putea fi curvari, adulteri, prooroci falși, escroci, hoți,
tâlhari, ucigași și toți infractorii posibili, și ați putea chiar intra în Împărăția Cerurilor imediat
după moartea trupului fără pocăință, fără ispășire și fără fapte de iubire pentru aproapele, căci
ați fi îndreptățiți înaintea lui Dumnezeu fără merite proprii, ci numai prin Harul ceresc al
Răscumpărării de pe Cruce!
5. Acum vă întrebați: "Atunci, ce rost are să respectați cele zece porunci și ce rost are
Doctrina Noului Testament și de ce să vă rugați în Rugăciunea Domnească: "Iartă-ne nouă
păcatele noastre!", dacă v-am răscumpărat pentru totdeauna de păcatele comise în Primul
Legământ și, de asemenea, pentru viitoarele păcate comise de voi în viața prezentă?" - Reflectați
acum! Cât de fals și de fatal pentru sufletul tău ai interpretat până acum Biblia! - Unde este scris
atunci că Eu, pentru păcatele din al doilea legământ sau din Noul Testament, pe care le faceți
acum, vam răscumpărat!!! –
6. Fiecare om trebuie să repare și să depună eforturi prin pocăință, ispășire și fapte de
iubire, păcatele sale comise în viața sa pământească actuală, altfel nimeni nu poate fi părtaș la
Harul Iubirii, al Milostivirii și al Iertării Divine! Pentru că numai împlinirea prescrisă a pocăinței
și lucrarea liberă a iubirii față de aproapele asigură Dreptatea și "justificarea"(îndreptățirea) în
fața lui Dumnezeu pentru viața prezentă.
7. Dacă ai fi adulterin, escroc, tâlhar sau criminal (și ar urma să se facă o judecată asupra
ta) și ți s-ar spune: "Trebuie să te prezinți imediat înaintea Judecătorului tău divin!", răspunde tu

însuți la întrebarea dacă te-ai simți curat de păcat și îndreptățit înaintea lui Dumnezeu prin
harul răscumpărării prin Isus Hristos, pentru a veni cu inima bucuroasă și liniștită în fața
Judecătorului tău atotînțelept și drept, care examinează inima și rinichii și judecă pe oameni
după faptele lor! Este sigur că ați fi cuprinși de o teamă teribilă, pentru că greșelile voastre
conștiente nu permit nici o justificare care să înlăture păcatul prin credință.
8. Versetul 25 pare neclar în versiunea sa: "Dumnezeu L-a destinat ca Jertfă de ispășire,
prin credința în Sângele Său, pentru a da o demonstrație a Dreptății Sale, prin iertarea greșelilor
anterioare."
9. Pentru a înțelege sensul acestui vers mistic, citiți-l cu explicațiile intercalate:
"Dumnezeu L-a destinat (din Iubire) pe El (Isus Hristos) ca Jertfă de ispășire (pentru
păcatul originar), prin credința (pe care Iahve a trezit-o în ei prin profețiile despre Mântuitorul
care urma să vină, în Mesia) în Sângele Său (însemnând Iubirea lui Dumnezeu pentru copiii Săi
trezită în ei), pentru a da o demonstrație a Dreptății Sale (față de descendenții lui Adam, care nu
au știut nimic în încarnările succesive de păcatul trecut pe care ei înșiși l-au comis împreună), cu
ștergerea eșecurilor anterioare (prin Jertfa de sacrificiu de pe Cruce pentru justificarea păcatului
originar)".
Romani 3:27:
10. "27 ”Dar, omule, unde este gloria ta acum? Este anihilată. Prin ce lege? Legea faptelor?
Nu, ci prin legea credinței"
11. Uneori, un verset, din cauza poziției sale în propoziție, nu este ușor de înțeles fără
ajutorul Meu, la fel și acesta. Dar înțelesul este următorul: "27 Dar unde este acum slava ta, că tu
însuți te-ai justificat înaintea lui Dumnezeu? Este anihilat! Prin ce lege? Poate prin Legea faptelor
pe care ar fi trebuit să le faci pentru a fi îndreptățit înaintea lui Dumnezeu? Nu, dar prin legea
credinței, care te învață că Isus, prin suferința și moartea Sa pe Cruce, te-a răscumpărat din
păcatul originar și astfel te-a îndreptățit înaintea lui Dumnezeu pentru acel păcat!"
Romani 3:28:
12. "Astfel, noi susținem acum că omul nu este îndreptățit prin faptele legii, ci prin
credință!"
13. Singura interpretare corectă a acestui verset este următoarea: "Omul nu este
îndreptățit prin faptele pe care i le-a prescris legea, ci numai prin credință, care este activitate prin
dragoste. Activitățile de iubire sunt în schimb faptele de iubire față de aproapele făcute prin voință
liberă."
۞
Capitolul 5
Avraam a fost îndreptăţit prin virtuţi şi fapte, nu prin credință
(Judecata falsă a lui Moise și a lui Pavel că Avraam a fost îndreptățit înaintea lui
Dumnezeu numai prin credință. El a fost îndreptățit în credința sa prin practicarea în fapte a
virtuților iubirii. - Cum arăta această credință și comparația între credința lui Avraam și cea a
omului de astăzi. - O judecată la fel de falsă a lui Pavel pentru răsplata pentru faptele exercitate
și o clarificare a lui Isus prin exemple din actiunile din propria Sa viață de Om).
Romani 4:2-4
1. "2 Dacă Avraam era neprihănit prin fapte, atunci avea cu ce să se laude; dar nu nu în fața
lui Dumnezeu! Căci ce spune Scriptura? 3 Avraam a crezut în Dumnezeu, și aceasta i-a fost socotită
drept dreptate. 4 Cine în schimb face fapte, răsplata lui nu este socotită ca un har, ci ca o datorie.
2. Versetul 2: "Dacă Avraam era neprihănit prin fapte, atunci avea cu ce să se laude, dar nu
în fața lui Dumnezeu!" este eroarea lui Pavel! Căci faptele lui Avraam nu au fost prescrise printr-o
"lege a obligației", ci au fost fapte de iubire, de umilință și de milă, de iubire de pace, de răbdare

și de respect profund în fața Mea, și toate acestea sunt poruncite în cele două Porunci ale Mele
de iubire ca Porunci ale datoriei! Dacă ar fi porunci de obligație, atunci, în mod natural, nu ar
avea nicio valoare, dar din moment ce sunt recomandate călduros pentru a fi exercitate prin
iubire activă liberă, atunci au o valoare foarte mare, fără de care nu se poate deveni mai presus
de toate binecuvântat.
3. Moise și, după el, Pavel, spun: "Avraam a fost mare în credință, și aceasta i-a fost
socotită ca neprihănire"; - și pe aceste afirmații care nu corespund Adevărului, stăm astăzi, că
suntem îndreptățiți numai prin credință, ca Avraam!
4. Această declarație este falsă în opinia lui Pavel și a lui Luther! Avraam și Sara, într-
adevăr, s-au îndoit și au luat în derâdere cu ezitare promisiunile Mele, așa cum vă voi lămuri în
"explicația despre botez". Avraam nu a fost îndreptățit datorită credinței sale (îndoielii), ci
numai prin virtuțile sale superioare! Acesta este Adevărul pur!
5. Da, copiii Mei, dacă ați avea o credință ca cea a lui Avraam, care era plin de virtuțile
iubirii, așa cum cer Eu de la fiecare, atunci lucrurile nu ar fi rele pentru voi. Eu i-am poruncit lui
Avraam să-și sacrifice unicul său fiu din căsătorie și urmașul moștenirii sale princiare, când el, la
110 ani, și Sara, la rândul ei, la 100 de ani, cu siguranță nu mai sperau la un al doilea fiu, și vedeți,
dragostea și venerația lui pentru Mine erau atât de mari încât nu a pierdut niciun cuvânt când Eu
l-am chemat să-și sacrifice cu propriile mâini acest unic fiu și să Mi-l sacrifice pe foc ca jertfă de
mulțumire!
6. Voi cu siguranță nu ați face acest lucru cu credința voastră slabă, căci mulți dintre voi
nu dau nici măcar o dată o bucată de pâine unui om sărac, deși Eu vă cer - așa cum i-am cerut
odată lui Avraam - să faceți acest lucru aproapelui vostru din dragoste și recunoștință pentru
multele beneficii pe care vi le ofer. Să jertfești săracilor o monedă sau o bucată de pâine, sau o
haină pentru a se îmbrăca, de vreme ce Eu Însumi sunt Primitorul, după cum știți din scrisorile
lui Pavel către Corinteni și Romani, nu este într-adevăr singura moștenire a patrimoniului
vostru, așa cum a fost Isaac pentru Avraam, - și unii încă se mai gândesc înainte de a o da
săracilor. - De aceea nu vă lăudați cu credința voastră fără iubire, că sunteți
îndreptățiți(justificați) cum a fost Avraam prin credința lui plină de iubire! -
7. Versetul 4 spune: "Dar oricine face fapte, nu este socotit ca un har, ci ca un lucru
datorat."
8. Și acest verset pare foarte înșelător, căci cele spuse nu vin de la Mine, Adevărul etern,
ci din înțelepciunea intelectuală a lui Pavel! - Dacă Eu Însumi îmi exercit în mod constant Iubirea
și Mila în voi, dacă Eu, ca și Isus, am exercitat doar faptele de Iubire pentru aproapele Meu și am
spus: "Fiți desăvârșiți, precum Tatăl vostru Cel din ceruri este desăvârșit", atunci trebuie să fie clar
pentru voi că trebuie să faceți același lucru pe care Eu, ca Dumnezeu, l-am făcut în Isus și îl fac
mereu în continuare, dacă vreți să deveniți la fel de desăvârșiți ca și Mine.
9. Nu vă permiteți să dați vina pe părerile false din Biblie - care se găsesc ici și colo -
drept adevăr, în schimb, ale Mele care sunt totuși atât de clar demonstrate, le prezentați ca
neadevărate! Eu vă spun: Dacă faceți astfel de lucruri intenționat sau din lene, atunci nu va fi nici
o răsplată prin Har, nici prin obligație, ci o pedeapsă dreaptă a Legii, căci răsplata și pedeapsa
constau în împlinirea sau omisiunea Legilor Mele de datorie!
۞
Capitolul 6
Pavel face din Rai o Împărăție a celor fără Dumnezeu
(Părintele Isus explică sensul complet fals al viziunii pauline din scrisoarea către Romani
cap. 4:5 care face din Cer o peșteră de tâlhari și o peșteră de ucigași. Fiecare om trebuie să
merite Viața veșnică prin propria ispășire a vieții și prin faptele sale virtuoase de iubire față de
aproapele său, iubire pe care trebuie să o practice cu fapta, căci prin simpla credință nu poate fi
obținută).

Romani 4:5:
1. "5 Cel care nu face nici o faptă, ci crede în Cel care justifică pe cei nelegiuiți, credința lui
va fi socotită drept dreaptă, după hotărârea Harului lui Dumnezeu."
2. Acest verset este atât de rău, încât cu greu se poate mai rău! Căci este înșelător să nu te
rogi, să nu faci binele, să nu faci fapte de iubire pentru aproapele tău, ci doar să ai credință în
Dumnezeu, care îi face drepți pe cei fără de Dumnezeu prin Har, și aceasta ar fi socotită ca
justificare!
3. Fiecare om trebuie să facă ceva dacă vrea să devină bun sau rău! La fel este și la Mine
regula cu privire la viața umană. La ce îmi folosește credința voastră că Eu, Hristos, am înviat din
morți și sunt Dumnezeu și că prin suferința și moartea Mea v-am eliberat de păcatele Vechiului
Testament? Acest lucru nu Îmi este de nici un folos!
4. Nu am învățat niciodată că Eu îi fac pe cei fără Dumnezeu neprihăniți prin Har în Noul
Testament și că acest lucru este calculat pentru credincios ca fiind Neprihănire! În schimb,
aceasta este o erezie de primă mărime pe care Pavel al Meu a învățat-o.
5. Cea mai mare greșeală a oamenilor este că aprobă și acceptă în mod neatent (distrat)
astfel de învățături, conform cărora nu trebuie să facă absolut nimic pentru a smulge Împărăția
Cerurilor pentru ei înșiși! În schimb când alte (învățături) le predică ispășirea, sacrificiul de sine,
renunțarea, abnegația, smerenia, iubirea, răbdarea, castitatea etc., ei trec pe lângă ele în tăcere,
ca și cum nu ar fi deloc în Sfintele Scripturi! Sau nu îi privesc.
6. Dacă Eu i-aș face pe cei fără de Dumnezeu drepți prin Har, atunci Cerul ar fi o peșteră
de tâlhari și o peșteră de ucigași și, prin urmare, un iad de diavoli, pentru că cel fără de
Dumnezeu rămâne ateu și continuă să trăiască așa cum a trăit, fie că păcatele îi sunt iertate, fie
că trebuie să le ispășească în închisoare; eliberat, nu se gândește la nimic altceva decât să-și
practice din nou vechea meserie, dacă nu i se dau mijloacele prin care să poată trăi fără griji, dar
în inima lui rămâne, totuși, mereu un tâlhar și un ucigaș.
7. Aici Pavel a produs o erezie grosolană! Căci nu fac pe nimeni drept prin Har, cu atât
mai puțin pe un om fără Dumnezeu, și nu-i dau prin aceasta Viața veșnică, nici nu pot să i-o dau,
căci atunci nu aș fi un Dumnezeu și Judecător drept, mai degrabă fiecare om trebuie să-și
dezvolte spiritual sufletul prin ispășirea vieții sale și prin propriile merite, iar acele virtuți pe
care Eu însumi le-am trăit prin exemplul Meu, așa cum a făcut Isus pentru Viața viitoare, să le
cultive în sine și să și le însușească pentru viața sa spirituala. Așa cum nimeni nu se va naște în
lume ca maestru, tot așa nimeni nu poate ajunge în Cer dacă nu a devenit maestru al Vieții
Spirituale prin propriul său efort! Cerul sau Viața Veșnică trebuie cucerită cu mult efort și trudă,
trebuie să ne educăm spiritul personal prin ani lungi de acte de căință în ceea ce vrem să
devenim; căci nimeni nu va primi nimic pe gratis sau dat prin Har!
۞
Capitolul 7
Credința fără virtute și fără fapte este fără valoare
(Părintele Isus explică faptul că, dacă ar depinde doar de credința în Isus Hristos, atunci
Satana împreună cu tot iadul celor care cred în Dumnezeu ar fi în Cer; - în timp ce Cerul se poate
obține doar printr-o mare Iubire pentru Dumnezeu și prin activitatea de fapte de Iubire pentru
aproapele. - O dovadă convingătoare din partea evanghelistului Marcu).
1. Cineva se întreabă: "Pentru ce Eu, ca Dumnezeu, care știam cel mai bine dintre toți ce
este drept, nu am spus: "Nu trebuie să faceți nimic!" Credeți doar în Mine, Isus Hristos, și veți fi
binecuvântați!?"
2. Există o mare diferență între credință și convingere. Dacă credința în Mine ar fi
suficientă, atunci Satana nu ar fi în iad, ci în Rai; căci el crede în Mine că Eu sunt Hristos,

Dumnezeu Tatăl Însuși, deși minte și contestă acest titlu al Meu, dar o face doar din răutate și din
lucrarea opusă. Milioane de oameni mor cu o credință fermă în Mine și totuși ajung în iad, pentru
că acțiunile lor nu vin din iubire. Și așa îl așteaptă iadul pe fiecare credincios, într-adevăr, pentru
că nu a devenit creștin printr-o mare iubire față de Mine și prin fapte de iubire față de aproapele
său.
3. De ce folos îmi este credința voastră, dacă dragostea și faptele voastre vin din
întunericul iadului! Dacă în loc de iubirea aproapelui, în mintea ta se strecoară doar iubirea de
sine? Și în loc de smerenie, doar aroganță și îngâmfare? - La ce Îmi folosește educația ta,
cunoștințele tale, bogăția ta, dacă inima ta este rece față de cei săraci și îi lași să moară de foame,
să sufere și îi privezi de tot ce este posibil? - Cum aș putea să vă folosesc în Cerurile Mele, unde
domnesc doar iubirea, umilința, răbdarea, mila, pacea și curăția inimii, dacă nu aveți toleranță
față de cei de altă credință și față de slăbiciunile aproapelui? Cuvintele Mele, într-adevăr, potrivit
cărora curvarii, adulterii, desfrânații și desfrânatele nu ajung în Cer, trebuie să-și fi pierdut
consistența, din moment ce astăzi venerați mai ales obrăznicia? Prin care întreaga omenire, prin
Adam și Eva, a fost transferată în condiții infernale! Voi trăiți direct împotriva Poruncilor Mele și
visați că veți ajunge în Împărăția Cerurilor doar prin credința în Mine! Oh, nu! Voi nu smulgeți
Cerul în acest fel, ci printr-o mare luptă împotriva a tot ceea ce nu corespunde virtuților Mele
divine!
4. Cât rău este rezervat numai prin credință, vedeți de la evanghelistul Marcu! El scrie:
5. Marcu 16:17 - 18: "17 Și iată semnele minunate care vor însoți pe cei ce vor crede în
Mine, Isus: în Numele Meu vor scoate draci, vor vorbi în limbi noi, 18 vor scoate șerpi și, dacă au
băut ceva mortal, nu li se va întâmpla nimic rău; își vor pune mâinile peste bolnavi și aceștia se vor
vindeca.
6. În făgăduința de mai sus, se vorbește cu siguranță - în mod clar și numai - de credință;
și într-adevăr, așa M-am exprimat Eu! Acum vă întreb: "Am fost Eu, Isus Hristos, un mincinos,
pentru că cei care cred în Mine, dacă doar cred, nu sunt în stare să facă nici una dintre minunile de
mai sus?" Nu ar trebui să fie acesta un elocvent Soare Central2 că numai credința este nulă și
neavenită, dacă virtuțile și faptele de iubire cerute în credință nu o însoțesc?! Cel care crede cu
tărie în Mine, dar în rest face totul cu lumea, trebuie să dovedească faptul că promisiunea Mea a
devenit acțiune în el!
۞
Capitolul 8
Credința singură nu protejează împotriva iadului
(Părintele Isus arată clar în Biblie că credința trebuie să vină prin cea mai mare poruncă
a iubirii față de Dumnezeu și față de aproapele. - Pavel dă o judecată corectă asupra credinței,
dacă aceasta este lipsită de fapte de dragoste. - Credința în Dumnezeu nu l-a protejat pe bogatul
cel vicios de iad).
1. Acum vrem să aruncăm o privire în Biblie pentru a vedea dacă i-am învățat pe oameni
doar să creadă în Mine sau să respecte poruncile Mele.
2. Eu am învățat, desigur, că trebuie să crezi în Mine, dar am stabilit regulile de viață,
conform cărora această credință care vine dintr-un sens literal mort devine o credință de viață
spirituală. Eu am stabilit în primul rând iubirea ca principală poruncă a credinței. Dacă omul Mă
iubește cu adevărat, atunci și el crede în Mine! Deoarece adevărata iubire pentru Dumnezeu este
smerită și accesibilă adevărului, de aceea: cine nu crede în cuvintele Mele, nu Mă iubește cu toată
inima, cu tot sufletul și cu tot sentimentul său, așa cum cer Eu, ci este mort în spirit! El are
întradevăr credință, dar nu are iubire, pentru că Eu sunt Iubire, iar cel care Mă iubește cu
2 Un Soare central este un Soare de o magnitudine inimaginabilă în Creație, aflat în centrul unui sistem galactic (de exemplu, Calea Lactee).

adevărat este de asemenea iluminat spiritual prin Lumina Mea de Iubire, și atunci Mă recunoaște
în vocea Mea părintească de Iubire și Adevăr, așa cum oile își recunosc adevăratul păstor în
vocea lui!
3. Pavel a scris, conform îndemnurilor Mele, cuvintele: "Dacă aș avea cea mai puternică
credință, încât să mut munții din loc, dar mi-ar lipsi iubirea, atunci n-aș fi nimic." În capitolul 13
către Corinteni, Pavel a declarat că toate virtuțile și puterile spirituale nu sunt nimic și sunt
inutile, dacă iubirea nu este fundamentul lor. Dar dacă acest lucru, de fapt, este adevărat, cum
poți să te bazezi doar pe credință, pentru ca ea să te facă îndreptățit înaintea lui Dumnezeu? Mă
faceți pe Mine, Dumnezeul vostru, și pe Pavel, care a recunoscut deschis că Eu, Isus, eram
Stăpânul lui, mincinoși! Pentru că în acest capitol Eu am fost Învățătorul lui; dar acolo unde a
scris ceva din înțelepciunea lui intelectuală, acolo este un mincinos, conform cuvintelor
psalmistului David.
4. Omul bogat din Evanghelie a avut cu siguranță credință în Dumnezeu, dar nu a urmat
poruncile lui Moise și ale profeților! Ca voi, care credeți în Mine, dar nu respectați poruncile
Mele. Și care a fost soarta viciosului bogat care nu a respectat poruncile? În ciuda credinței sale,
a ajuns în iad! Dar dacă i-ar fi tratat cu milă pe toți săracii care au venit la el, atunci nu ar fi ajuns
în iad. - Luați exemplu de la el, ca să vedeți ce valoare are credința dacă faptele de iubire pentru
aproapele nu o împodobesc! Pentru că și în Vechiul Testament Eu eram același Dumnezeu care
sunt în Noul Testament. De ce atunci credința bogatului nu a avut nicio putere în Iahve? Și de ce
ar trebui să o aibă în Noul Testament? Sunt Eu un Dumnezeu schimbător, ale cărui porunci și
caracteristici au cu timpul o altă valoare și un alt preț, sau sunt supuse schimbării? Sau credeți că
Hristos este un alt Dumnezeu decât a fost Iahve? Atunci Hristos l-ar fi făcut pe Iahve să-și piardă
divinitatea! - Dacă Hristos este acum același Dumnezeu ca și Iahve, atunci ordinea celor zece
porunci în Vechiul Testament trebuie să fi fost aceeași cu cea din Noul Testament!
5. Eu sunt mereu Același și rămân veșnic Același! Numai oamenii sunt schimbători,
pentru că sunt plini de slăbiciuni și de erori, și inventează învățături, obiceiuri și ceremonii care
nu au nicio valoare în fața Mea, și asa nici atunci când se stabilesc învățături false sau eronate.
۞
Capitolul 9
Apostolii ca învățători ai activității de iubire față de aproapele
(Apostolul Pavel a învățat mai întâi, în mod eronat, că cineva devine binecuvântat fără
fapte de iubire pentru aproapele; mai târziu, el însuși a predicat să exercite fapte de iubire
pentru aproapele).
1. Este o mare întrebare, dacă oamenii devin binecuvântați fără o participare activă la
iubirea aproapelui. Dacă Noul Testament ne învață că apostolii au propovăduit exercitarea
faptelor de iubire față de aproapele într-un fel sau altul, cum ar trebui să fie altfel astăzi? Când
profetul Habacuc, în anul 43, la 22 mai, a profețit în Antiohia, sub împăratul Claudius, despre
iminenta foamete mondială pentru anul 44, toți ucenicii au hotărât să ajute după posibilitățile
lor pe frații săraci din Iudeea, prin mâna bătrânilor adunării, și tocmai asta se numește: fapte de
iubire de aproapele! Pavel, care la început a crezut în mod greșit că omul devine binecuvântat
numai prin credință și nu prin fapte bune, a predicat totuși în scrisoarea sa către romani și
corinteni că trebuie să contribuie împreună pentru sfințirea săracilor sau a celor nevoiași din
Ierusalim și i-a învățat pe cei convertiți să exerseze faptele de iubire față de aproapele. Așa le-a
predicat și colosenilor.
2. În Noul Testament se folosește deseori expresia: "sfinți", care este o denumire
inexactă, deoarece nu pot exista sfinți pe lângă Cel Unicul-Sfânt, dar sub această denumire sunt
desemnați acei creștini care prin respectarea strictă a Învățăturilor lui Hristos și-au sfințit
sufletul și trupul, aceasta înseamnă că s-au purificat, deci sfințiți, dar nu sfinți!

۞
Capitolul 10
Îndepliniți porunca iubirii!
(Clarificare a semnificației spirituale că credința în Isus Hristos se ascunde în sine. -

Cererile lui Isus către oamenii care cred în El, ca aceștia să trăiască așa cum prescrie porunca
iubirii. - Credința nu protejează împotriva iadului. "Și după ce le vei fi făcut pe toate, atunci
mărturisește cu umilință înaintea lui Dumnezeu că ești o slugă fără valoare.")
1. Pavel i-a spus temnicerului: "Crede în Domnul Isus Hristos, și vei fi binecuvântat"
[Faptele Apostolilor, 16:31].
2. Acest paragraf al lui Pavel este cu siguranță corect, dar nu este înțeles corect, așa că
vreau să vi-l explic Eu. Dar se întrebă: "Ce pretind Eu de la voi să credeți și cum trebuie să se facă
această credință, ca să fiți îndreptățiți prin credință și să deveniți binecuvântați?"
3. Eu vă cer să credeți cu tărie că Eu, ca Fiu al lui Dumnezeu, sunt Înțelepciunea divină și
Dumnezeu Tatăl, ceea ce înseamnă că în Mine locuiește Iubirea divină, că Eu, Isus Însuși, sunt
Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, sau Puterea divină.
Acestea sunt caracteristici care reprezintă Iubirea, Înțelepciunea și Omnipotența în
Dumnezeu, deoarece există un singur Dumnezeu într-o singură Persoană, numită Isus Hristos
Iahve Zabaoth.
4. Dacă crezi toate acestea, atunci știi că Eu sunt în Hristos același Iahve care a dat cele
Zece Porunci pe Muntele Sinai și că Iahve - sau Tatăl etern - a trăit în Hristos ca Om. De aici
rezultă că această credință te cheamă la ascultare față de cele Zece Porunci și față de învățăturile
lui Isus, pentru că Iahve și Isus sunt Unul și același Dumnezeu.
5. Această credință în Mine vă va face binecuvântați, dacă urmați învățătura Mea: trăiți și
lucrați așa cum am trăit și am lucrat Eu însumi, plin de Iubire, plin de Umilință, plin de Răbdare,
cast și pur în gânduri și fapte, păstrând pacea cu toți și plin de altruism față de toți oamenii!
Renunță la bucuriile lumii! Căci viața în trup nu este decât o școală temporală de încercări ale
cărnii pentru viitoarea viață veșnică în Regatul Spiritual! - Renunță la tine însuți în smerenie față
de superior și inferior care ești tu, căci dacă faci altfel, atunci trăiești după înțelepciunea
intelectuală, iar acesta este Satana lumii! - Fii altruist față de aproapele tău din iubire pentru
Mine, căci trebuie să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți! Prin urmare, faceți cu el ceea ce
ați dori să vă facă el în caz de nevoie. Căci, vedeți, Eu însumi am stabilit că actul de a iubi pe
aproapele tău este cea mai mare și cea mai importantă Poruncă din Lege. Dar dacă este așa,
atunci rezultă că tu, ca și creștin credincios, trebuie să respecți și să împlinești tot ceea ce
porunca Mea îți prescrie! Căci numai prin împlinirea Poruncii Mele te sfințești și te perfecționezi
pentru a te apropia de Mine, de Tatăl tău spiritual.
6. Și numai prin aceasta veți fi îndreptățiți (justificați) înaintea Mea, prin credința
voastră, pe care ați făcut-o vie prin faptele iubirii față de aproapele vostru. Dacă nu faceți acest
lucru, atunci acționați împotriva Mea și a Poruncilor Mele! Căci Eu nam venit să desființez nici
Legea, nici proorocii, ci să le aduc la împlinire! Dacă acum nu considerați Porunca Mea principală
ca fiind cea dintâi și nu o respectați și nu o împliniți, cum puteți voi, care acționați împotriva
Poruncii Mele principale, să fiți îndreptățiți înaintea Mea numai prin credință! Reflectați, totuși,
dacă credința, în prezența unei Legi, l-a protejat pe om de pedeapsa încălcării acestei Legi!!! - Și,
vedeți, același lucru se aplică și credinței voastre în Mine, dacă nu respectați poruncile Mele și,
astfel, le încălcați. - Atunci credința ta nu te va apăra de pedeapsă, - nici de iad!
7. De aici vedeți cât de prost și de fals ați interpretat până acum Sfintele Scripturi,
pregătindu-vă astfel iadul ca viitoare locuință în Împărăția Spiritelor! De aceea, citiți explicațiile
Mele și trăiți și acționați în consecință! Atunci credința voastră în Hristos vă va fi socotită drept
dreptate și va fi o binecuvântare.

8. Când, totuși, veți fi făcut tot ceea ce vă prescrie Învățătura Mea, atunci nu vă gândiți că
acestea sunt merite proprii, ci că Eu, Tatăl vostru Isus, ca spirit de iubire, care locuiește în inima
sufletului vostru, v-am încurajat și v-am stimulat în acest sens. De aceea, fii umil în fața Mea și
recunoaște cu credință și sinceritate că ți-ai făcut doar datoria și obligația și că ești un servitor
inutil. Recunoașteți atunci că fără Mine nu aveți niciun merit, căci Eu, ca Viață în voi, vă îndemn
sa faceți aceste lucruri!
۞
Capitolul 11
Luther nu a fost un apostol botezat cu Duhul Sfânt.
Cum apuci Cerul cu forța pentru sine!
(Dacă numai credința ar fi suficientă, atunci chiar și cei mai mari răufăcători ar putea
ajunge în Rai fără ezitare, dacă ar crede în Hristos. - In ce anume consta sarcina cu care se poate
smulge cu violență Raiul pentru sine? Martin Luther nu a fost infailibil).
1. Dacă credința în Hristos ar fi deja suficientă pentru a câștiga cu ea Împărăția Cerurilor,

atunci printre creștini nu numai cei care îndeplinesc poruncile Mele ar merge în Cer, ci și cei mai
mari răufăcători, pentru că ei cred în Mine.
2. Prin apostolii Iacob și Pavel se spune însă tocmai că credința fără fapte de iubire față
de aproapele este lipsită de valoare. - Se mai spune că cine nu-și smulge cu violență Cerul pentru
sine, aceștia nu vor intra nici în el! Dacă, totuși, credința fără faptele iubirii este moartă, atunci
de aici fi evident din aceasta că violența prin care se smulge Raiul pentru sine constă în
împlinirea celor zece porunci și a tuturor faptelor prescrise de iubire față de Dumnezeu și față de
aproapele; în spiritul de sacrificiu și pocăință, în abstinența de la plăcerile și bucuriile lumești și
în negarea de sine în fața lumii!
3. Prin urmare, nu considerați opinia lui Martin Luther ca fiind infailibilă din cauza
interpretării greșite a Bibliei și pretutindeni ca fiind determinantă, dacă un număr de versete
biblice spun contrariul, altfel dezamăgirea voastră va fi mare în Împărăția Mea! Reflectați bine că
Martin Luther nu a fost nici profet, nici apostol botezat cu Duhul Sfânt! Aceasta înseamnă că Eu
nu am avut nicio relație cu el prin intermediul Cuvântului profetic interior, ci că era un om de
rând rătăcitor ca și voi, deși l-am folosit ca unealtă împotriva romanității.
۞
Capitolul 12
Răscumpărarea de pe Cruce este o lucrare de iubire
(Răscumpărarea de pe Cruce a avut loc prin Iubire și nu prin credință. - Înaintea

Scaunului Judecătorului Isus, alungarea celor care doar credeau în El, strigând: "Doamne!
Doamne!", dar nu au exersat faptele iubirii față de aproapele lor, având în vedere că spiritul lui
Dumnezeu Isus locuiește în toți oamenii!)
1. Așa cum Eu am făcut Răscumpărarea pe Cruce nu prin credință, că sunteți copiii Mei, ci
din Iubire pentru voi, tot așa și voi trebuie să faceți totul înaintea Mea din iubire pură! Altfel, și
Eu, când spui, cerându-ți scuze pentru viața ta care nu a fost conformă cu Legea Iubirii:
"Doamne! Doamne! Am crezut în Tine și în Cuvântul că, noi fără merit, dar numai prin Harul
Răscumpărării Tale, vom fi îndreptățiți înaintea Ta!", - Eu îți voi răspunde: "Îndepărtează-te de
Mine, leneșule, nepăsătorule și lipsitule de iubire, căci Eu, într-adevăr, nu te-am cunoscut niciodată,
pentru că nu ai nici o lucrare de iubire de prezentat, iar în aproapele tău M-ai lăsat să sufăr de

foame, de sete, de mizerie și de sărăcie materială și spirituală, în timp ce ție îți era bine din belșug;
de aceea ai păcătuit împotriva Mea!"
2. Căci ceea ce n-ați făcut aproapelui vostru, nu Mi-ați făcut Mie, de vreme ce Eu, așa cum
îi învață apostolul Pavel pe corinteni și pe romani, locuiesc în fiecare om ca spirit al lui
Dumnezeu.
3. Cu afirmația că îți iubești aproapele, dar nu-l ajuți în nevoi și sărăcie și îl faci să sufere
de foame și de nevoi - Mie nu-mi servește la nimic!
۞
Capitolul 13
Interpretarea falsă a meritelor lui Hristos
(Părintele Isus explică faptul că meritele lui Hristos se referă doar la răscumpărarea din
păcatul originar sau la fărădelegile din Primul Legământ din Vechiul Testament; - negarea
posibilității de a deveni binecuvântat fără meritele lui Hristos și că omul nu poate face nimic de
unul singur dacă aceste merite nu-l ajută, a fost înțeleasă cu totul greșit, pentru că cu aceasta
patriarhii, profeții și întregul popor al Vechiului Testament, după moartea trupului, ar fi fost
duhuri pure ale iadului, pentru că la acea vreme nu existau încă meritele lui Hristos. )
1. Unii spun: "Omul este pus în situația de a deveni binecuvântat doar prin meritele lui Isus;
el nu poate face nimic de unul singur, dacă meritele lui Hristos nu l-ar ajuta să se sfințească și să
devină binecuvântat."
2. Nici măcar această interpretare nu corespunde realității! Cu siguranță am răscumpărat
omenirea o dată pentru totdeauna din păcatul originar și din toate păcatele care rezultă din el,
până la moartea Mea pe Cruce. Dar păcatele pe care omul le comite în viața prezentă, pentru
acestea, el însuși trebuie să le îndrepte! Meritele Mele nu-l ajută deloc! Atâta timp cât trăiește în
păcate, se duce în iad, ca și cum Eu n-aș fi suferit niciodată pentru el! Dacă, totuși, trăiește în
frică, atunci se purifică prin viața sa înfricoșătoare, așa cum s-au purificat patriarhii și profeții,
care, cu toate acestea, nu au putut ajunge la Dumnezeu, la Tatăl lor, până când Eu nu am ispășit
pe cruce păcatul originar și păcatele care au rezultat din el, ca o fărădelege din Vechiul
Testament, așa cum dezvăluie cu fidelitate Petru3, conform explicației Mele date lui în capitolul
9, versetul 15 din scrisoarea către Evrei.4
3. Prin urmare, diferența este următoarea: în Vechiul Testament, în ciuda purificării
complete de păcate, nu se putea ajunge la Dumnezeu, ci trebuia să se aștepte Răscumpărarea lui
Hristos pe Cruce pentru a fi eliberat de neajunsurile anterioare, care au fost comise în perioada
Vechiului Testament, care sunt, desigur, păcatul originar și păcatele care rezultă din acesta.
Această Răscumpărare a avut loc o dată pentru totdeauna în toată Eternitatea pentru aceste
păcate, astfel încât o moștenire a păcatului originar pe care l-ați comis odată în spiritul lui Adam
nu mai are loc, deoarece Răscumpărarea a avut loc pentru trecut, prezent și viitor!
4. În Noul Testament, pe de altă parte: omul, după desăvârșirea sfințirii sufletului său,
ajunge imediat la bucuria filiației și la contemplarea lui Dumnezeu. Acesta este, așadar, meritul
lui Hristos pentru copiii lui Dumnezeu, dar prin "răscumpărarea de pe cruce" nu trebuie
înțeleasă stingerea tuturor păcatelor în toată Eternitatea, păcate pe care oamenii le comit ei
înșiși; căci dacă Eu, de fapt, iaș fi purificat și răscumpărat pe oameni o dată și pentru totdeauna
de toate păcatele pe care le-au comis și le vor mai comite în viitor, atunci nu ar mai fi necesare
cele 10 porunci, nici Biblia și nici cartea teosofică creștină; nu ar mai exista iadul, ci doar Cerul!
3 Prin această revelație făcută lui Shumi, aflăm că "Scrisoarea către Evrei" atribuită în mod ipotetic lui Pavel și, din acest motiv, publicată de
Părinții Bisericii la sfârșitul tuturor scrisorilor sale, este mai degrabă a lui Petru.
4 Evrei 9:15: "Și de aceea El este mijlocitorul unui legământ nou, pentru ca, murind pentru răscumpărarea fărădelegilor săvârșite sub primul
legământ, cei chemați să primească moștenirea veșnică promisă."

Cu aceasta ați fi doar îngeri puri, chiar dacă ați fi cei mai răi răufăcători. Lumea păcatului și a lui
Satana ar fi dispărut și s-ar fi transformat imediat într-un Cer sau într-un Paradis și ar fi încetat
să mai fie lumea ispitelor cărnii, pentru că oamenii ar fi fost ființe fără păcat.
5. Dacă, prin urmare, oamenii erau liberi de păcat, ca niște copii foarte mici, atunci se
pune întrebarea: "De ce am lăsat ispitele celui rău în plus față de oameni?" Ei ar putea sta acolo, în
loc să fie răufăcători, ca ființe cerești pure, care ar fi incapabile să comită păcate; în timp ce Eu
am subliniat destul de explicit: "Eu nu vă aduc pacea unei inactivități inutile, ci mai degrabă sabia
luptei împotriva viciilor și trăsăturilor voastre rele, pentru a obține victoria și răsplata Vieții
veșnice; căci fără luptă nu există victorie, iar fără victorie nu există răsplată!" Cu ce scop vam
instruit să cereți iertarea păcatelor prin intermediul Rugăciunii Domnești Tatăl nostru, chiar
dacă v-am răscumpărat din păcatele Noului Testament? Nu ar fi aceasta o contradicție perfectă
în lucrările și cuvintele Mele! Nu spune Pavel în prima sa Scrisoare către Corinteni, cap. 6,
versetele 9, 10, 18: "9 Nu știți că cei nedrepți nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu? Nu vă lăsați
rătăciți! Nici curvarii (care sunt cu toții venali), nici închinătorii la idoli (care astăzi se închină la
idolul mamona în loc de Hristos), nici adulterii, nici efeminații (sau libertinii), nici pederastii; 10
nici hoții, nici desfrânații (care nu exercită nici o iubire față de aproapele lor), nici bețivii, nici
calomniatorii, nici tâlharii (mai ales cei care, prin erezii, fură mântuirea sufletului) nu vor
moșteni Împărăția lui Dumnezeu". - "18 Cu orice păcat pe care îl comite un om, este în afara
trupului său; dar cel care curvește, păcătuiește în propriul său trup."
6. Vedeți, Pavel nu știe nimic, și nici Petru în scrisoarea către Evrei, că Eu aș fi stins
păcatele pe care le comite omul în al doilea legământ sau în Noul Testament. Dacă prin sângele
Meu i-aș fi răscumpărat pe oameni de toate păcatele pe care le comit în Noul Testament etc.,
atunci apostolii nu ar fi vorbit atât de mult despre păcatele oamenilor! Nici Eu nu aș fi spus:
"Celor cărora le veți ierta păcatele, le vor fi iertate și în ceruri" etc.! Care ar fi scopul unei astfel de
învățături, care ar fi o erezie înaintea Dumnezeului vostru, dacă Sângele lui Isus Hristos v-ar fi
răscumpărat și pe voi din păcatele voastre actuale! Începeți odată pentru totdeauna să gândiți
logic și veniți la Tatăl vostru în Isus în ucenicie; căci Eu, Dumnezeul vostru, doresc să vă învăț
Doctrina Mântuirii și nu o falsă profeție.
7. Dacă învățătura protestantă menționată mai sus, potrivit căreia omul este pus în
condiția de a deveni binecuvântat doar prin meritele lui Isus și că nu poate face nimic de unul
singur, dacă nu este ajutat de meritele lui Hristos să se sfințească pentru a deveni binecuvântat,
ar fi fost corectă, atunci întreaga omenire până la moartea Mea pe Cruce nu ar fi fost un popor de
copii ai lui Dumnezeu, întreaga istorie israelită ar fi fost o fabulă, o poveste inventată! Căci
trebuie să știți cu siguranță că în lume există doar două feluri de copii, unii sunt copiii lui
Dumnezeu, iar ceilalți sunt copiii polului Meu opus, a cărui împărăție este iadul! - Acum reflectați
serios și meditați cu precizie: "Ai cui copii ar fi fost atunci patriarhii și profeții, cum ar fi Enoh,
Noe, Avraam, Isaac, Iacov, Moise, Iosua, Samuel, regii David și Solomon, apoi Ilie și toți ceilalți
oameni din Vechiul Testament, de vreme ce nu existau încă meritele lui Hristos!
8. Reflectați totuși un pic, cine ar fi fost Maria, ca mamă trupească, și Iosif, ca tată adoptiv,
dacă, fără meritele Mele, nimeni nu s-ar fi putut sfinți pentru a deveni copil al lui Dumnezeu!
Aceasta este o erezie oribilă!
9. Mulți protestanți se opun cu încăpățânare, dincolo de orice limită, Doctrinei mele
teosofice creștine. De aceea sunt obligat, în loc să fac minuni, să pornesc împotriva voastră prin
perseverența în doctrina voastră eronată autoprocurată, - prin respingeri decisive și prosternări
ale ereziilor voastre, în care v-ați prins singuri - să mă ridic împotriva afirmațiilor voastre false. -
Mai bine o bună clarificare, decât un iad inevitabil pentru autenticitatea susținută cu
încăpățânare a dogmelor voastre! Pentru că nu toți sunteți atât de întunecați spiritual încât să nu
puteți înțelege Adevărul, dar mulți dintre voi sunt totuși, iar acestora din urmă li se adresează
Cuvântul Meu ca Tată, Stăpân și Judecător.
10. Dacă în Vechiul Testament cineva era la fel de sfințit și devenea la fel de binecuvântat
ca în Noul Testament; - atunci limbajul patriarhilor și al profeților nu ar fi vorbit atât de mult
despre dorința constantă că: prin promisiunea

Mântuitorului în Mesia să fim răscumpărați de separarea copiilor de Tatăl! - Și Eu am
adus această Răscumpărare prin moartea pe cruce, căci prin aceasta am ispășit păcatul originar.
11. De aceea, nu mai contraziceți în continuare Duhul Sfânt al Adevărului, dacă doriți să
veniți la Mine, la Dumnezeul vostru în Hristos!
۞
Capitolul 14
Erezia de a fi justificat (îndreptățit) fără merite
(Interpretări false și rele ale Bibliei cu privire la meritele prin răscumpărarea de la cruce
și primirea în Harul și Dragostea lui Isus Hristos și, prin aceasta, justificarea înaintea lui
Dumnezeu. Diferitele versete din Biblie care îl îndeamnă pe om să exercite fapte de iubire față de
aproapele său).
1. Versetele discutate și luminate ale lui Pavel către Romani au fost până acum înțelese și
interpretate într-un mod complet greșit și înșelător, așa cum arată următorul verset conform
unei interpretări protestante: [Romani 3:23-24]: "23 Pentru că toți au păcătuit și sunt lipsiți de
slava lui Dumnezeu. 24 Ei sunt declarați neprihăniți ca un dar gratuit, prin bunătatea Lui
nemeritată, prin eliberarea prin răscumpărarea plătită de Hristos Isus." (Vezi și în Romani 4:1-25
/ 5:1-20)
2. Omul este îndreptățit înaintea lui Dumnezeu fără merit, numai prin har, prin
răscumpărare, care este în Isus Hristos, și prin nimic altceva! Dacă ești transferat prin har în
esența cerească ca un copil al lui Dumnezeu, atunci nu faci nimic meritoriu, dar cu siguranță faci
fapte care Îi plac lui Dumnezeu și care aduc roade bune! Înainte nu puteai, pentru că Iubirea lui
Dumnezeu nu locuia încă în tine (sâc!), iar acțiunile și faptele tale bune nu izvorau din această
sursă, astfel că nu aveau nicio valoare în ochii lui Dumnezeu. (sâc!)
3. Aceasta este o erezie foarte periculoasă și tulburătoare pentru suflet, pentru că incită
la lenevire în lucrurile divine!
4. Se întreabă: "Cine îți spune și cum poți ști de ce și când ai fost transferat în Harul Divin ca
un copil al lui Dumnezeu?" - Când am învățat Eu că omul nu poate face fapte meritorii, ci doar
fapte pioase, dacă în el nu locuiește Dragostea lui Dumnezeu? De ce Eu, Hristos, ca Stăpân al
apostolilor Ioan și Pavel, și ei ca ucenici ai Mei, sunt declarat mincinos, deoarece ei neagă faptul
că Iubirea lui Dumnezeu locuiește întotdeauna în om! - Oare nu cumva Iubirea lui Dumnezeu,
Dumnezeu Tatăl, Isus Hristos sau Dumnezeu Spirit, este Unul și Același în om, după Pavel și
Ioan?!
5. Dumnezeu este Iubire, iar aceasta sălășluiește în om de la naștere și apoi în toată
eternitatea, de aceea este o erezie faptul că faptele tale de iubire față de aproapele tău nu sunt
întotdeauna meritorii, ci doar atunci, când Iubirea lui Dumnezeu sălășluiește în om!
6. Da, dacă Iubirea lui Dumnezeu nu ar locui mereu în voi, atunci nu ați avea viață deloc,
căci Iubirea lui Dumnezeu, spirituală și materială, este același lucru cu Focul! Dar fără Foc nu
există nici lumină, nici căldură, de unde și moartea cea mai pură, ca în mormântul tăcut.
7. Desigur, faptele de iubire față de aproapele nu sunt meritorii dacă în tine nu există
iubire și milă, dacă darul pe care îl oferi unui sărac, nevoiaș sau bolnav, îl dai cu aroganță și
ambiție, și asta pentru ca alții să te laude și să te prețuiască în mod deschis, sau îl dai
murmurând, așa cum arunci un os de ronțăit unui câine flămând! Dimpotrivă, este meritoriu tot
și oricând, dacă se oferă doar un pahar de apă proaspătă celui însetat, din iubire pentru Mine, ca
fiu al Meu și frate al vostru!
8. Nu a fost Avraam îndreptățit înaintea Mea pentru mila față de sodomiți? - Nu cumva
bogatul vicios a ajuns, așadar, în iad, pentru că nu a exercitat faptele iubirii față de aproapele său
în Lazăr și în alți săraci? - În exemplul samariteanului milostiv, nu am spus Eu: "Du-te și fă și tu la
fel?" Sau: "Exersați în orice moment faptele iubirii de aproapele față de prieteni și dușmani

deopotrivă!". - Mai mult decât atât, nu este scris în Matei: "Eu am plăcere numai în faptele de
milostenie sau în iubirea aproapelui"? - În Iacov este scris: "Mila triumfă asupra Dreptății." - Sau:
"Fă aproapelui tău ceea ce ai vrea cu îndreptățire să îți facă el ție la vreme de nevoie." - Și nu am
învățat Eu: "Ce ați făcut celui mai mic dintre frații Mei (ca fii), Mie Mi-ați făcut!?" - Ți-am explicat
vreodată când ești merituos și când nu, când, din compasiune sau milă, faci ceva bun pentru
aproapele tău? - De aici vedeți că interpretarea voastră a cuvintelor Bibliei este o erezie și, mai
mult decât atât, Eu pun ca regulă: "Dacă nu te pui mai întâi în acțiune prin faptele de iubire
pentru aproapele tău, în general Harul lui Dumnezeu nu te va atinge pentru viața ta prezentă și,
în consecință, nu vei fi îndreptățit înaintea Mea, pentru că nu ți-ai îndeplinit datoria de om și ai
restituit talanții fără dobândă.
9. Dar ca să vă arăt și mai clar ceea ce v-am învățat și cum trebuie să se facă credința,
pentru a deveni fericiți, trebuie să urmeze apoi, ca o demonstrație, câteva pasaje din Sfânta
Scriptură, pentru ca fiecare să recunoască prin ce credință este îndreptățit înaintea Mea. Acum
trebuie citite și examinate cu atenție textele următoare, pentru ca falsa credință care a dăinuit
până acum să dispară!
14/1 - Iubirea fraternă și iubirea aproapelui

a. "Tot ce vreți să vă facă vouă aproapele vostru, faceți-i și voi lui!" [Matei 7:12].
b. "Iubește-l deci pe aproapele tău ca pe tine însuți! Căci aceasta este Legea și proorocii!"
10. Aceste două pasaje din Doctrina Mea sunt cele mai mari din Noul Testament și merită
cea mai mare considerație, căci în aceste Învățături este exprimată Măreția Iubirii și a Milei!
Oricine Mă iubește și urmează această Învățătură, va lua Raiul cu forța!
14/2 - Lucrarea Milei- Parabola samariteanului

11. Când un învățător de lege evreu M-a întrebat care este cea mai mare poruncă și cine
este aproapele său, i-am răspuns cu o pildă istorică și i-am spus:
Luca 10: 30-37: "30 Un om care se cobora din Ierusalim la Ierihon a dat peste niște tâlhari
care, după ce l-au dezbrăcat și l-au rănit, au plecat, lăsându-l pe jumătate mort. 31 Un preot cobora
pe același drum și, când l-a văzut, a trecut pe lângă el. 32 Un levit a venit și el, a trecut pe acolo, l-a
văzut și a mers mai departe. 33 Un samaritean, care mergea pe același drum, s-a apropiat de el și,
când l-a văzut, a fost cuprins de milă. 34 S-a apropiat de el, i-a legat rănile cu untdelemn și cu vin, l-
a pus pe animalul său de povară, l-a dus la han și l-a îngrijit. 35 A doua zi, a scos doi bani și i-a dat
hangiului, și i-a zis: "Ai grijă de el; și tot ce vei cheltui mai mult, când mă voi intoarce, ți-i voi da
înapoi. 36 Atunci am întrebat pe scrib: "Care dintre acești trei ți se pare că este vecinul celui care a
dat peste hoți? 37 Și mi-a răspuns: "Cel care i-a arătat milă și îndurare. Apoi Eu i-am zis: "Du-te și
fă și tu la fel.”
12. Cu Hristos, se aplică doar credința activă prin fapte de iubire! Pavel scrie [I Corinteni
13:2]: "Dacă aș avea cea mai puternică credință, încât să pot muta munții din loc, dar mi-ar lipsi
iubirea, atunci n-aș fi nimic!"; pentru că în Hristos se aplică doar acea credință care este activă
prin iubire (și care se arată activă prin fapte în iubirea față de aproapele).
14/3 - Credința fără faptele Iubirii față de aproapele, este moartă sau fără valoare!
13. Apostolul Iacov scrie următoarea lămurire decisivă în această privință:
Iacov 2:14 - 26:
"14 Ce folos, frații mei, dacă cineva are credință, dar nu are fapte? Poate doar credința să-l
facă binecuvântat? 15 Dacă, de pildă, un frate sau o soră are lipsă de îmbrăcăminte și de hrană
zilnică, 16 și unul dintre voi îi spune: "Mergeți în pace, încălziți-vă și săturați-vă, dar nu le dați
lucruri cu care să se încălzească și să se umple," ce bine le va face aceasta? 17 Așa și credința, dacă
nu are fapte (de iubire a aproapelui), este moartă prin ea însăși. 18 Chiar dacă unii ar zice: "Tu zici
că ai credință, dar eu nu văd credința ta; uite! Eu, pe de altă parte, am fapte, și pot să vă arăt în
mod vizibil credința mea prin fapte; - dați-mi deci și mie dovada credinței voastre, dacă este posibil
pentru voi fără fapte?! 19 Voi spuneți: "Cred că este un singur Dumnezeu. Acest lucru este bun și

drept; chiar și diavolii cred acest lucru și tremură (în fața Mea, doar că, în ciuda acestui lucru, ei
rămân diavoli).
20 Vrei tu să înțelegi, om orgolios, că credința fără fapte este moartă? 21 Nu a fost oare
Avraam, tatăl nostru, îndreptățit prin fapte, când a adus pe fiul său Isaac ca să-l sacrifice pe altar?
22 Aici vedeți că el și-a activat credința prin fapte și numai prin fapte credința lui a fost dreaptă și
desăvârșită; 23 Așa s-a împlinit ceea ce spune Scriptura: "Avraam a crezut în Dumnezeu și, pentru
că și-a arătat această credință prin iubire, smerenie, respect și ascultare față de Dumnezeu și prin
fapte de iubire față de aproapele, pe care le-a arătat cu smerenie, răbdare, iubire de pace, milă și
altruism, ca pe o poveste de viață, credința lui plină de virtuți i-a fost socotită ca o dreptate". 24 Vezi
că omul este îndreptățit prin fapte, iar nu numai prin credință. 25 La fel și Rahab, prostituata, după
ce a primit cu ospitalitate pe trimiși și i-a trimis pe o altă cale, nu a fost și ea îndreptățită prin
fapte? 26 De aici se vede că, după cum trupul fără spirit este mort, tot așa și credința fără fapte este
moartă."
14/4 - Lucrările de iubire pentru aproapele tău!

14. Cea mai ascuțită mărturie a Dreptății divine a fost prezentată de pseudo-Matei5,
scribul Rabbas din Sidon, care Mă prezintă ca pe un Judecător sever al lumii, care Își judecă fără
milă copiii cu Judecata de Apoi, pe unii îi primește, pe alții îi aruncă în iad, care din cauza
ignoranței lor nu au făcut fapte de iubire pentru aproapele lor. Numai că aceasta nu este
Doctrina Mea a iubirii și a păcii, ci o dogmă sau un statut al oamenilor, sau o ipoteză pe care
Rabbas a conceput-o după părerea sa. Acesta scrie:
Matei 25:31 - 46:
15. "31 Dar când va veni Fiul Omului în măreția Sa, în compania tuturor îngerilor, atunci va
ședea pe scaunul de domnie al splendoarei Sale. 32 Toate popoarele se vor aduna înaintea Lui. Și El
va despărți pe unii de alții, așa cum păstorul desparte oile de capre. 33 Și va pune oile la dreapta Lui
și caprele la stânga Lui. 34 Atunci Regele va zice celor de la dreapta Sa: "Veniți, binecuvântați ai
Tatălui Meu! Luați în stăpânire împărăția pregătită pentru voi de la începutul lumii. 35 Fiindcă Mi-
a fost foame, Mi-ați dat de mâncare. Mi-a fost sete și Mi-ați dat să beau. Eram un străin, iar voi m-
ați primit. 36 Când eram gol, Tu m-ai îmbrăcat. Am fost bolnavă și ai venit să mă vezi. Eram
prizonier și ați venit la Mine. 37 Atunci cei drepți Îi vor zice: "Doamne, când Te-am văzut noi
flămând și Ți-am dat de mâncare? Când Te-am văzut noi ca pe un străin și Ți-am dat de băut? 38
Când Te-am văzut noi ca pe un străin și Ți-am dat găzduire? Sau dezbrăcat, iar noi Te-am
îmbrăcat? 39 Când Te-am văzut bolnav sau prizonier și am venit să Te vizităm?" La aceasta, Regele
(Isus Hristos) le va răspunde și le va spune: "40 Adevărat vă spun că ceea ce ați făcut unuia dintre
acești frați ai Mei mai mici, Mie Mi-ați făcut." 41 Atunci va zice și celor de la stânga: "Depărtați-vă
de la Mine, cei despărțiți de turma Mea, în focul cel veșnic, care este pregătit pentru diavol și pentru
îngerii lui! 42 Căci mi-era foame și nu mi-ai dat de mâncare. Mi-a fost sete și nu mi-ai dat de băut. 43
Eram străin și nu mi-ai dat găzduire. Eram gol și nu m-ați îmbrăcat. Am fost bolnav și prizonier, iar
tu nu m-ai vizitat. 44 Atunci Îi vor spune și ei: "Doamne, când Te-am văzut noi flămând, sau însetat,
sau străin, sau gol, sau bolnav, sau prizonier, și nu Ți-am slujit? 45 Atunci El le va răspunde:
"Adevărat! Și Eu vă spun: Ceea ce n-ați făcut celor mai mici dintre aceștia, nu Mi-ați făcut Mie.
(Căci Eu locuiesc în fiecare om ca Spirit al lui Dumnezeu). 46 Și astfel aceștia vor merge în iad
pentru pedeapsa veșnică, dar cei drepți care au săvârșit fapte de caritate vor merge la viața
veșnică în rai.”
16. Aceste texte din Sfânta Scriptură vă arată clar și răspicat că credința fără faptele
iubirii nu este nimic și este inutilă. - Dacă acum exemplele și demonstrațiile puse în fața voastră
din Matei, Luca, Pavel și Iacov, care vă dovedesc în ce constă Harul pentru a merita Cerul, nu sunt
decisive, atunci credința voastră este o erezie, și nu sunteți mai buni în acest sens decât acei
5explicatii despre Rabba (Matei) au fost date în dictarea făcută lui J. Lorber în data de 18.03.1864 care se găsește la
începutul cărții.

oameni care nu au crezut în Mine. - Căci numai credința în Mine, că Eu sunt Isus Hristos,
Dumnezeu, Creatorul și Mântuitorul lumii, face ca fără faptele de pocăință și de iubire față de
aproapele să nu se obțină de la Mine nici iertarea păcatelor, nici îndreptățirea, nici dobândirea
Cerului! Aceasta este iluminarea Tatălui vostru Isus, pe care trebuie să o luați în serios și să vă
orientați în consecință!
17. Eu nu judec și nici nu condamn pe nimeni! Judecata și sentința se află în Porunci și
Învățături, la fel și răsplata și pedeapsa! Prin împlinirea Legii se apropie de Mine, de Lumină și
de Viață; prin omisiune și acțiune împotriva Poruncilor Mele, se îndepărtează de Mine și astfel se
apropie de Iad, de întuneric și de moartea spirituală.
۞
Capitolul 15
Explicarea postumă a faptelor lui Isus de iubire față de aproapele
[Graz, 4 octombrie 1902]: (Părintele Isus descrie modul Său de viață ca un exemplu, cum
trebuie să trăiască omul și să lucreze faptele de iubire pentru aproapele său, astfel încât să
meargă pe urmele lui Isus și să devină desăvârșit în acest fel, așa cum Tatăl Său este desăvârșit
în Ceruri).
1. Doctrina Mea despre viața spirituala însă este următoarea, pe care Eu, în locul lucrării
prescurtate a lui pseudo-Matei, la rugăciunea scribului Meu *(*Franz Schumi), o fac cunoscută! Și
iată: "Lucrările de iubire pentru aproapele sunt lucrări ale Divinității, pentru că Eu le-am făcut ca
Dumnezeu devenit Om în Mesia și le-am pecetluit prin Personalitatea Mea, ca Dumnezeu și Om în
același timp!”
2. Acum este vorba de a ști ce fac Eu ca Dumnezeu, ca Tată al oamenilor care trebuie să
fie educați și astfel să devină perfecți după Chipul Meu, așa cum Eu, Tatăl lor din Ceruri, sunt
perfect, pentru ca ei să devină egali cu Mine și Eu cu ei, să recunoască virtuți asemănătoare cu
Mine, că sunt copiii Mei și că fac parte din casa Mea cerească. - Esența mea fundamentală este
iubirea pură, din această iubire fac totul! De aceea, nu Eu îl pedepsesc pe cel mai mare răufăcător
împotriva Mea și a copiilor Mei, ci răufăcătorul se pedepsește pe sine, pentru că trece de la iubire
la ură și astfel intră în sfera spiritelor infernale!
3. În Evanghelie citim că Eu sunt Iubirea și că aduc ploaia fertilizatoare și strălucirea
binefăcătoare a Soarelui asupra celor buni și celor răi. Această caracteristică este divină; este
eterna Iubire, Milă și Răbdare față de slăbiciunile și greșelile copiilor mei. Acum, dacă vreți să
deveniți la fel de perfecți cum sunt Eu, atunci trebuie să faceți și voi cu aproapele vostru - fie că
este prieten sau dușman - același lucru pe care îl fac Eu în Iubirea Mea! Căci în aceasta voi
recunoaște că voi sunteți copiii Mei și nu copiii Satanei, căci cel ce răsplătește răul cu rău este un
copil al răului, sau un copil al Satanei. -
4. Eu nu pedepsesc pe nimeni, ci omul își procură singur judecata sa prin activitatea de
rău sau de bine! Căci cel ce face fapte bune, aceștia lucrează în Binecuvântarea Mea și în Harul
Meu! Dar oricine face rău, aceștia lucrează în direcția lui Satana, care este tatăl omului rău.
Așadar, răsplata pentru a face binele va fi Dumnezeu sau Cerul! Pentru cei răi, însă, va fi Iadul, al
cărui prinț este Satana cu compania lui feroce, unde va fi plâns și scrâșnit din dinți în pocăință,
mânie și furie pentru condițiile infernale din Iad!
5. Toată Munca Mea - ca Dumnezeu și Tată - este un lanț infinit de lucrări de Iubire și Har!
Lucrurile pe care le vedeți zilnic, dar nu le observați, pentru că ochii, urechile și simțurile voastre
sunt atât de obișnuiți cu ele, încât nu vă dați seama că totul vine numai din Iubirea Inimii Mele și
că lumea vizibilă nu este altceva decât reprezentarea materială vie a lucrării Mele spirituale de
Iubire în natură și în spiritul dezvoltării ei!
6. Tot ceea ce vedeți, auziți și percepeți în plan spiritual și material este opera și
activitatea Iubirii Mele, care lucrează și creează pentru voi, fără să conteze pe o altă recompensă

decât mulțumirea, iubirea și recunoștința, așa că pentru asta trebuie să Mă iubiți și să Mă urmați,
căci de la Mine nu primiți decât beneficii peste beneficii! Vedeți, acesta sunt Eu ca Dumnezeu și
Tată pentru voi! - Acum să vedem cum Eu am trăit pentru voi ca exemplu de Fiu al Omului, după
care fiecare om trebuie să se ghideze dacă vrea să devină copil al lui Dumnezeu.
7. Încă de la nașterea Mea, am trăit în condiții ca: aroganța, mândria, indolența,
îngâmfarea, mania măreției, egoismul, vanitatea și toate defectele umane care mi s-au opus.
8. Eu mâncam mâncare simplă, munceam atât cât era necesar; Mă îmbrăcam ca oamenii
obișnuiți, aveam relații cu toată lumea în mod pașnic și confidențial; ajutam acolo unde era
necesar să ajut; Mă abțineam de la orice cuvânt inutil; nu Mi dădeam niciodată impulsul de a
râde și de a glumi; îi instruiam pe oameni cum ar trebui să trăiască și să se comporte față de
Dumnezeu și față de aproapele lor; eram blând acolo unde blândețea era potrivită, dar și serios
și tăcut acolo unde circumstanțele o cereau; nimeni nu M-a văzut râzând și glumind ca un Om
matur, ci stând mereu cu demnitate în prezența bărbaților, ca și în prezența tinerelor care erau
atrase de frumusețea Mea și de tonul armonios al vorbirii Mele, urmăream o asemenea
seriozitate încât nimeni nu se încredea pentru a-și exterioriza interiorul în gesturile exterioare,
dar Mă considerau un om extravagant, al cărui Spirit nu era de înțeles; Cu siguranță că am
frecventat cu plăcere oameni cu rațiune și înțelepciune, dar nu am lăsat să transpară sclipirile
Spiritului Meu, ci am fost modest, am ascultat și M-am exprimat cu umilință acolo unde am
considerat că este recomandabil să dau o explicație justă. Niciodată nu am spus: "Tu nu știi ce
este corect", dar am spus: "Dar Eu cred că este corect așa, deci te rog să examinezi părerea Mea,
dacă este corectă." Și vezi, această modestie M-a făcut să câștig inimile oamenilor învățați și
înțelepți și au găsit de cuviință să apeleze la Mine în toate discuțiile, pentru a asculta și părerea
Mea.
9. Așa am trăit din al 12-lea an al vieții mele până în al 30-lea, și aș vrea ca și voi să trăiți
astfel încât să călcați pe urmele mele, să urmați astfel - ca pe un Părinte - perfecțiunea Mea.
10. Acum dorim să examinăm Viața Spiritului Iubirii Mele, locuind și trăind ca un Om
printre oameni, pentru a vă da prin aceasta măsura a ceea ce trebuie să faceți pentru a trăi
conform Învățăturii Mele și pentru a câștiga astfel Cerul.
11. Ați auzit cum am trăit până în al 30-lea an de viață. Aceste reguli de viață au fost
decisive pentru Mine și în timpul învățăturii mele de trei ani, și din acest motiv mi-a fost posibil
să păstrez liniștea în jurul Meu, pentru că nu am dat niciun pretext pentru resentimente, cu
excepția cazurilor în care oamenii veneau la Mine cu intenții rele; atunci Eu a trebuit să le arăt
lor pe Domnul situației.
12. Activitatea mea ca om vă arată un lanț neîntrerupt de fapte de iubire față de
aproapele. Aici este prezentat ceea ce Matei vorbește despre faptele de iubire față de aproapele;
căci Eu însumi le-am trăit mai înainte ca exemplu pentru ca voi să le imitați, și acestea sunt:
13. I-am consolat pe cei bolnavi, trezindu-i la credința în Iubirea și Puterea Divină, iar
când am văzut că sunt credincioși, i-am vindecat de bolile lor. Deci, ascultați: I-am făcut pe orbi
să vadă, i-am făcut pe șchiopi să meargă, i-am eliberat pe cei posedați de demonii lor, am alungat
din epileptici spiritele lor rele colerice, i-am ajutat pe cei bolnavi de gută să se ridice în picioare,
i-am eliberat pe hidropici de chinurile lor, am înviat pe cei morți și am exercitat încă multe alte
beneficii prin faptele de iubire față de aproapele, pe care vă voi cere să le exercitați și voi, dacă
vreți să deveniți copiii Mei și să veniți la Mine în Cer; Căci am hrănit pe cei flămânzi, am dat de
băut celor însetați, am îmbrăcat pe cei goi (se înțelege că aceștia din urmă doar spiritual), apoi
am curățat chiar și pe leproși, material și spiritual, am creat locuințe pentru cei nevoiași și am
făcut multe altele, pe care le găsiți consemnate în Evanghelia originală în 10 volume. 6
14. Vedeți, asa Eu însumi am făcut multe fapte de iubire față de aproapele și Eu însumi am
urmat marea poruncă din Legea lui Moise cu propriile Mele exemple, ca să vă arăt ce trebuie să
faceți și voi, dacă vreți să fiți desăvârșiți ca și Tatăl vostru Isus din ceruri. Aceasta este Judecata
6 se referă la Marea Evanghelie a lui Ioan revelată prin J. Lorber. J. Lorber a murit înainte de a termina de primit volumul 10. Partea finala a MEI
a fost revelata prin Leopold Engel la 27 de ani după moartea lui J. Lorber și a fost editat ca un volum separat. n.t.

de Apoi pentru voi toți! De fapt, voi înșivă vă construiți pe pământ propriul rai sau propriul iad!
15. Dacă voi faceți fapte de iubire pentru aproapele vostru, atunci faceți ceea ce fac Eu
întotdeauna; dacă nu le faceți, prin ce vreți să vă legitimați în fața Mea ca și copii ai Mei, copii ai
Iubirii lui Dumnezeu? Cum vă pot recunoaște dacă nu aveți semnele Divinității Mele ca stindard
al vieții voastre de iubire? Cum vreți să cumpărați Cerul, dacă nu v-ați procurat, prin muncă,
comori de fapte de iubire pentru aproapele vostru? Nu am spus Eu că Cerul are nevoie de
violență și cine nul smulge cu violență pentru sine nu va intra în el! Ce este această violență,
viața și lucrarea Mea vă învață, și cum trebuie folosită în cazuri individuale, vă învață
"Cartea Mea de rugăciune", "Teosofia creștină", "Inițiații creștini", Marea Evanghelie
originală și, ici și colo, cuvântul Meu sfânt din cărțile teosofice creștine.
16. Citiți aceste cărți și va veni la voi Lumina adevăratei cunoașteri spirituale și ea va
străluci ca un Soare al Vieții în viața pământească, precum și în viața veșnică! Amin!
۞
Capitolul 16
Triplul sens (înțeles) al credinței
(Credința este supusă unor estimări de trei feluri: - "moartă", când se crede doar în sens
propriu, literal; - "spirituală", când se interpretează cuvintele în sens spiritual și se reflectează
asupra lor; - "cerească", când se pune în acțiune sensul spiritual, și doar aceasta din urmă este
credința autentică, care poartă în sine răsplata în funcție de acțiune).
1. Mulți oameni cred în Dumnezeu și că acest Dumnezeu este Hristos, dar nu merg mai
departe de afirmația că îl cred. O astfel de credință este o credință a buzelor și a cuvintelor și
este în sine moartă, pentru că nu există viață în ea!
2. A doua credință este spirituală, pentru că credinciosul reflectează din când în când la
Cine și Ce este Dumnezeu și la ceea ce așteaptă de la om; numai că, dacă credinciosul doar
gândește și nu face nimic, atunci credința din el este cu siguranță spirituală, dar totuși moartă,
pentru că nu există nici o viață în ea!
3. A treia credință, în schimb, este cerească, dacă prin legătura dintre Iubire și
Înțelepciune devine, de fapt, prin Adevărul viu, prin faptul că credinciosul se străduiește să
împlinească tot ceea ce Dumnezeu cere de la om, iubindu-L pe Dumnezeu mai mult decât orice
pe lume (așa cum a făcut-o odinioară Avraam) și făcând ca această iubire să se manifeste în
Adevăr, prin activitatea de milostenie față de săraci, nevoiași și bolnavi, conform Sfintei
Scripturi. Și numai această credință este cerească, pentru că prin ea cineva își smulge Cerul, în
timp ce prima și a doua sunt moarte, căci nici una din cele două nu-l ajută pe om să ajungă la
fericire.
۞
Capitolul 17
Tripla semnificație (înțelegere) a cuvintelor din Biblie
(În Biblie există tripla semnificație: literă moartă; Cuvânt fără acțiune; miezul spiritual al
Cuvântului, la fel ca: iesle, scutece, pruncul Isus).
1. Sunt mulți oameni care se bazează doar pe literele moarte ale Bibliei, pentru că li se
pare prea dificil să trăiască după sensul spiritual al cuvintelor. Dar Doctrina Mea din Biblie nu
este moartă, ci vie pentru cei vii în spirit și are un triplu sens:
a) Literele în sine sunt moarte; ele sunt doar purtătoarele cuvintelor!
b) Apoi vin cuvintele conform interpretării materiale, așa cum le aud urechile omenești;

dar ele sunt, fără a fi convertite în acțiuni - cu siguranță încă moarte!
c) În cele din urmă vine miezul spiritual interior al cuvântului, dacă omul pune în acțiune
cu iubire ceea ce învață cuvântul - numai aceasta din urmă, însă, este cea care poartă în sine
dreptul la răsplata divină!
2. Pentru a vă arăta un exemplu din Biblie care să demonstreze că această asemănare
este cea corectă, va trebui să vă servim ca exemplu povestirea din Luca 2:12. El spune: "Și iată
semnul pentru voi: veți găsi Pruncul înfășurat în scutece și culcat într-o iesle." Ieslea, ca exemplu,
este la fel ca și litera moartă, în care zace ceva, dar aceasta este în lucruri materiale, în exterior -
înfășurat în scutece - și acest lucru în exterior este cu siguranță încă mort! Totuși, în aceste
scutece, care se arată în exterior, se află un copil înăuntru, este Hristosul, Spiritul lui Dumnezeu
Iahve Sabaoth venit în trup! - Prin urmare, nu roadeți literele moarte! Nu vă mulțumiți cu sensul
material al scutecelor peste cel spiritual, ci căutați-l pe copilul Isus, Spiritul lui Hristos! Atunci
veți fi adevărați teozofi, sau - înțelepți ai lui Dumnezeu în citirea Bibliei!
۞
Capitolul 18
Biblia poate fi interpretată doar spiritual -
Numai Dumnezeu o poate explica.
(Sfânta Scriptură este o carte spirituala, de aceea numai cel care are darul interpretării,
sau cuvântul profetic interior al lui Dumnezeu, o poate interpreta; prin aceasta el se roagă lui
Dumnezeu pentru interpretarea sensului adevărat, iar apoi dezvăluie tuturor interpretarea
corectă).
1. Fiecare creștin știe că Biblia este o carte spirituală și, prin urmare, trebuie interpretată
doar spiritual. Dar, din moment ce oamenii de astăzi sunt complet materiali, cum vor ei să
înțeleagă o Carte scrisă în mod spiritual?
2. Biblia este o carte de profeții și învățături spirituale, - în afară de evenimentele istorice
care nu sunt luate în considerare aici, pentru că sunt note umane! - Profețiile, însă, sunt date cu
tărie într-un limbaj mistic, care nu poate fi interpretat corect fără ajutorul lui Dumnezeu, pentru
că numai Spiritul lui Dumnezeu le poate interpreta corect, deoarece ele vin de la El! - Același
lucru se întâmplă adesea și în cazul Învățăturilor divine care apar în Biblie.
3. Pentru a înțelege cuvintele spirituale ale Bibliei, care sunt ici și colo necunoscute
omului care gândește material, pentru că ascund cuvinte spirituale, este nevoie de darul
interpretării Spiritului Sfânt, despre care vorbește Pavel în capitolul 12 din prima sa scrisoare
către Corinteni. Dar dacă pentru aceasta este nevoie de un Dar special al Spiritului Sfânt, atunci
trebuie să îl avem mai întâi pentru a înțelege corect Biblia! Și de aceea nu oricine poate
interpreta Biblia, ci numai cel care are darul de interpretare a Sfintei Scripturi! Dar darul
interpretării se află în Cuvântul profetic interior, prin care cineva vorbește cu Dumnezeu, așa
cum au făcut cândva profeții și apostolii, și poate astfel să înțeleagă totul. Căci adevăratul
interpret al Sfintei Scripturi este doar Spiritul Sfânt al lui Dumnezeu Însuși! De aceea, cine nu are
Darul Cuvântului profetic lăuntric nu poate interpreta el însuși Sfânta Scriptură, pentru ca
milioane de cititori să nu vină cu milioane de interpretări, pentru că atunci vor apărea milioane
de concepte diferite, ceea ce va favoriza și va spori impuritatea credinței!
4. Prin urmare, nu poate exista decât un singur Interpret, și acesta sunt Eu, Isus Însuși,
pentru că Eu sunt marele Păstor al turmei Mele, o turmă care trebuie să se distingă prin unitatea
credinței, existând pe principiul Iubirii, Umilinței, Răbdării și Concordiei!
5. Orice om știe că Revelațiile lui Dumnezeu, fie că sunt Profeții sau Învățături, nu pot fi
interpretate decât de instrumentele lui Dumnezeu - care odinioară se numeau profeți - dar
acum, de vreme ce timpul, conform Faptelor Apostolilor 2:17-20, a început deja, ei sunt numiți
mediile (mediumii) Tatălui.
6. Pentru că Eu Mă pot revela doar prin acei copii care Mă glorifică prin iubirea de
Dumnezeu și de aproapele, apoi îndeplinesc Poruncile și Învățăturile Mele, pentru că trăiesc și
lucrează în conformitate cu ele, și profesează concepțiile lor religioase doar prin explicațiile
directe pe care le primesc de la Mine.
7. Îmi este imposibil să fac acest lucru prin oameni care se supun propriilor lor opinii și
dogme - atât romane cât și protestante - aderând la ele cu o tenacitate adâncă! Atâta timp cât
omul nu este liber de astfel de dogme personale, el este inutil pentru a înțelege în mod curat
Învățăturile Mele cerești și a le comunica altora! De aceea, Mă folosesc numai de acei oameni
care nu numai că trăiesc conform învățăturii Mele, dar își subordonează voința lor în totalitate
voinței Mele și pentru care nimeni nu este o autoritate, decât numai Eu, Dumnezeul și Tatăl
vostru.
8. Prin această Carte v-am explicat că și Apostolii Mei, dacă nu M-au întrebat, au învățat
din propriile lor păreri, acumulând astfel acel amestec format din trei feluri: părerea iudaică
veche, cea creștină și cea personală! V-am prezentat această confuzie într-un mod clar, mai ales
în explicația despre botez, pentru ca voi să recunoașteți că doar Eu sunt unicul adevărat
Învățător și Maestru adevărat.
9. Trebuia să vă lămuresc asupra ereziilor din Sfânta Scriptură, pentru ca voi înșivă să
recunoașteți în ce fel este alcătuită. Acest lucru va fi și mai clar în următorul număr al acesteia,
căci atunci vă voi prezenta mii de pasaje false din Biblie pe care oamenii din toate timpurile le-au
răstălmăcit sau le-au corectat cu corecturi ale lor, prezentate în învățătura corectă care va
coincide cu Cărțile creștin-teosofice, căci Adevărul nu poate fi contrazis!
10. Luați aceste Cuvinte binevoitoare pentru cunoaștere și fiți umili și plini de iubire față
de Mine, pentru ca Eu să vă privesc cu Iubire și să vă așez printre copiii Mei. Amin!
۞
Capitolul 19
Totul se bazează pe iubire - Promisiunea unei noi Biblii -
Vă invit să citiți toate cărțile creștine teosofice.
[Graz, 23 septembrie 1902]: (Părintele Isus luminează motivele prin care oamenii sunt
conduși la adevărata credință în teosofia creștină și promite apariția unei noi Biblii).
1. Iubirea este cel mai mare lucru care există! În iubire toți oamenii trebuie să se adune și
să se unească într-un singur popor! De aceea, Eu am proclamat iubirea ca Rege al lumii, sub al
cărui sceptru popoarele vor deveni fericite.
2. Niciodată nu ar trebui să se facă ceva în care iubirea să nu fie motivul acțiunii! Căci
iubirea, într-adevăr, pedepsește pentru a îmbunătăți și răsplătește binele pentru a-l stimula spre
mai bine. De aceea, fiecare om trebuie să practice iubirea, pentru că iubirea va modela
guvernarea Împărăției milenare a Spiritului Sfânt al lui Dumnezeu pe Pământ!
3. Au existat deja mulți oameni care au predicat iubirea, doar că oamenii, până în prezent,
nu au fost încă suficient de maturi pentru a o înțelege și pentru a transforma învățăturile în
acțiune. Dar fără aceasta toată Învățătura este moartă, oricât de înaltă și frumoasă ar fi
exprimată și predată, căci totul depinde numai de acțiune, nu de frumoasele cuvinte de
învățătură pe care le relatează o predică!
4. Prin urmare, este de asemenea deliberat din partea mea să conduc în Împărăția mea
milenară doar prin iubire și să las iubirea să fie învățătoarea popoarelor! Căci ceea ce se face din
iubire se face din voință și inimă liberă, deci un act de iubire este actul unui om liber, și numai
ceea ce face omul din voință liberă este conform Ordinii Iubirii divine, al cărei însoțitor este
întotdeauna libertatea de acțiune!
5. Mulți oameni nu-și pot închipui cum ar fi posibil să se exercite, prin iubire, dreptatea
printre cei răi, pentru că ei văd în pedeapsă singurul mijloc de îmbunătățire a răufăcătorului;
numai că această părere este falsă! Prin intermediul unei pedepse juste se poate încarcera
infractorul pentru o anumită perioadă de timp și prin aceasta se poate ispăși pedeapsa, dar prin
aceasta infractorul nu se va îmbunătăți, ci doar se va înrăutăți, procedând doar cu mai multă
prudență în acțiunile sale rele, dar nu se va îndepărta de ele și nici nu-și va întrerupe patimile.
6. De aceea, în Noua Mea Împărăție nu vor exista tribunale de justiție, ci Iubirea va fi
poetul, prin care se va rezolva orice discordie și se vor transforma răufăcătorii în oameni buni, și
tocmai învățându-i cum să trăiască și să lucreze ca oameni și copii ai lui Dumnezeu, pentru a
putea pretinde iubire din toate părțile.
7. Acum începe un timp în care toate tradițiile vor cădea, la fel și părerea voastră de
credință pe care ați avut-o până acum, pentru că nu ați înțeles niciodată încă Doctrina Mea în
mod corect, ci ați acceptat și ați exercitat Cuvintele Mele de învățătură a mântuirii întotdeauna
numai după înțelepciune, în loc să o faceți după iubire, așa cum v-a arătat clar justificarea
(îndreptățirea) în fața lui Dumnezeu și împotriva căreia nu puteți lupta, dacă nu vreți mai presus
de toate să renegați Doctrina Mea și să o interpretați după propriile păreri, așa cum fac filozofii
lumești în zilele noastre.
8. Dar așa cum este cu justificarea în fața lui Dumnezeu, la fel este și cu înțelegerea
celorlalte Învățături! Biblia este într-adevăr bună, dar voi o interpretați greșit, și atunci toate
lucrurile merg prost! De aceea, după această Carte voi reface Biblia, ca să o citiți și să o înțelegeți
așa cum doresc Eu să o înțelegeți.
9. Dar nu este suficient să citești doar Biblia, pentru că nu este vorba de original, ci doar
de un mic extras, o a douăzecea parte din original; în schimb, în noua Biblie vei primi extrase de
citate, unde versetele relevante sau capitolele întregi sunt explicate amănunțit, iar acesta este cel
mai important lucru, ca prin explicație să înțelegi bine ceea ce citești!
10. Uitați, însă, explicațiile pe care le-ați avut până acum despre Sfintele Scripturi, pentru
că ele sunt date în funcție de părerile oamenilor. Nu le dați atenție și citiți doar acele explicații
care vă vor fi date să le citiți în noua Biblie, pentru că acestea vin de la Mine, Dumnezeul și Tatăl
vostru Isus, și sunt, prin urmare, cu siguranță de încredere! Căci, dacă nici Eu n-aș ști să vi le
explic cum trebuie, cine ar putea să o facă?
11. Citiți și răspândiți noua Biblie printre credincioșii voștri, căci aceasta va fi publicată în
mod diferit față de cea de până acum, deoarece va veni direct de la Mine. Este vorba de a vă da în
mâinile voastre o Carte care vă va aduce la cunoștință multe Clarificări pe care le-am dat deja și
pe care trebuie să le citiți cu atenție, pentru a ajunge la Lumină și la Adevăr, deoarece Cuvintele
Bibliei trebuie interpretate corect, pentru a nu citi în ele dezastru în loc de mântuire pentru
suflet.
12. Condiția principală este însă ca mai întâi de toate să Mă înțelegeți corect pe Mine,
Dumnezeul și Tatăl vostru! Și de aceea trebuie să citiți mai ales cartea "Sfânta Treime", ca să știți
cum trebuie înțeleasă Sfânta Treime, altfel, citind noi cărți, vă veți lovi mereu de adevăratul Meu
Nume, ceea ce trebuie evitat, pentru ca mai întâi trebuie să Mă cunoașteți pe Mine, care sunt
Tatăl și Maestrul vostru spiritual.
13. De aceea, citiți toate cărțile creștin-teosofice! Căci acestea, într-adevăr, sunt date de
Mine pentru copiii Mei, și printre aceștia se numără toți oamenii care se lasă călăuziți de Spiritul
Meu.
14. Multă vreme i-am lăsat pe oameni să-și urmeze propriul drum, numai că ei se duceau
tot mai jos! Acum, însă, ei nu mai pot merge mai departe și, prin urmare, se pune capăt la tot
ceea ce nu există conform Voinței Mele, așa că trebuie să anulez și Biblia pe care ați avut-o până
acum, pentru că o interpretați complet greșit și pentru că, cu excepția profețiilor, a devenit mult
mai rea, și Eu o voi face să dispară, numai așa veți recunoaște că, de fapt, cu actuala Biblie nu
există mântuire pentru voi, pentru că o interpretați în mod material și, de aici, vă citiți singuri
iadul, în timp ce Biblia este o Carte spirituală și poate fi înțeleasă numai de spirite mature!
15. Nimeni nu trebuie să se amăgească că înțelege Biblia, pentru că acest lucru este
complet imposibil, dacă nu are nici un dar apostolic de Rusalii! De aceea, lăsați-vă ghidați de
mediumi numiți de Mine și de cărțile pe care vi le recomandă, ca să nu cădeți în clar-obscurul

credinței, care vă este mai mult dăunătoare decât folositoare!
16. Astfel, v-am dat indicațiile necesare, ca să știți cum stau lucrurile cu voi! Dacă, totuși,
încă mai aveți îndoieli cu privire la sfintele Mele Cuvinte, atunci citește prima carte a
"Comunicărilor",7 în care este indicat experimentul cum se poate vorbi și chema în timpul zilei
morții cunoscuți, pentru ca să poată fi văzuți și să se vorbească cu ei înșiși, despre cum au ajuns
în Împărăția Spiritelor cu părerile lor despre credință.
17. Din toate acestea vedeți că, de fapt, Eu, Dumnezeul vostru Isus Hristos, sunt cel care
vă vorbește! Căci, fără voia Mea, nici un spirit nu poate fi văzut ziua, nici nu-l puteți auzi vorbind,
căci numai Eu sunt cel care vă deschid ochii și urechile spirituale, ca să-l vedeți și să vorbiți cu el.
18. Prin aceasta, vă este anunțată seriozitatea momentului revenirii Mele pe Pământ și
faceți bine să ascultați vocea Mea părintească, ca să găsiți harul alături de Mine. Căci pe
necredincioși îi așteaptă iadul! Pentru că ei sunt aduși fie aici în mod voluntar, fie acolo, prin iad,
la credința în Cuvântul Meu. Fiecare este liber să aleagă, pentru că Eu nu forțez pe nimeni să
creadă în Mine!
*** * ***
7 este vorba de cartea lui Schumi "Învățăturile inițiale ale teosofiei creștine"

Franz Schumi - (64.3) Justificarea În Fața Lui Dumnezeu (1901)

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Franz Schumi - (64.3) Justificarea În Fața Lui Dumnezeu (1901)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

JUSTIFICARE ÎN FAȚA LUI

Lucrare teosofică creștină nr. 64/3

Pentru traducere am folosit ediția în limba italiană:

Titlul original: ”Die rechtfertigung vor Gott”

† Cuvântul lui Dumnezeu

Capitolul 1 - Informații istorice

2 † Cuvântul lui Dumnezeu

În lumea grupurilor evanghelice, tema "justificării" (îndreptățirii) este un concept de

4 † Cuvântul lui Dumnezeu

Despre evanghelistul Matei

5 † Cuvântul lui Dumnezeu

Anul 57, de la 22 octombrie la 5 noiembrie, Corint. Capitolele 3 și 4 din scrisoarea

7 † Cuvântul lui Dumnezeu

8 † Cuvântul lui Dumnezeu

9 † Cuvântul lui Dumnezeu

10 † Cuvântul lui Dumnezeu

11 † Cuvântul lui Dumnezeu

12 † Cuvântul lui Dumnezeu

13 † Cuvântul lui Dumnezeu

14 † Cuvântul lui Dumnezeu

(Clarificare a semnificației spirituale că credința în Isus Hristos se ascunde în sine. -

15 † Cuvântul lui Dumnezeu

1. Dacă credința în Hristos ar fi deja suficientă pentru a câștiga cu ea Împărăția Cerurilor,

(Răscumpărarea de pe Cruce a avut loc prin Iubire și nu prin credință. - Înaintea

16 † Cuvântul lui Dumnezeu

17 † Cuvântul lui Dumnezeu

18 † Cuvântul lui Dumnezeu

19 † Cuvântul lui Dumnezeu

14/1 - Iubirea fraternă și iubirea aproapelui

14/2 - Lucrarea Milei- Parabola samariteanului

20 † Cuvântul lui Dumnezeu

14/4 - Lucrările de iubire pentru aproapele tău!

21 † Cuvântul lui Dumnezeu

22 † Cuvântul lui Dumnezeu

23 † Cuvântul lui Dumnezeu

24 † Cuvântul lui Dumnezeu

27 † Cuvântul lui Dumnezeu

28 † Cuvântul lui Dumnezeu

S-ar putea să vă placă și