Doamne, te rog să ne echipezi cu armura ta completă, astfel încât să rămânem
statornici și adânc înrădăcinați în fidelitatea și în credința în tine. Amin. Ascultam muzică înmuiată și în viziune am vă zut că era noapte, întuneric și nu se vedea nicio stele pe cer, doar o lună mare și rotundă de culoarea sâ ngelui, eram înconjurați de întuneric. Eram în al patrulea râ nd și eram cu toții aliniați în stil militar, că lare pe cai albi frumoși și maiestuosi și purtam mantii albastre regale. Isus era în fruntea acestei mari armate de ră zboinici pe care El o adunase, care mergea câ t de departe putea vedea cu ochii în toate direcțiile. Domnul era îmbră cat în întregime albă , cu două efee de aur care se încrucișau peste pieptul Lui, cu o centură de aur în jurul taliei Lui, care purta o sabie masivă care stră lucea în lumina lunii. Eram cu toții echipați în armura completă a lui Dumnezeu, armele noastre cerești stră luceau stră lucitor cu puterea și slava Mâ ntuitorului nostru și eram flancați de îngerii noștri pă zitori, cei mai mulți dintre noi aveam doi îngeri de fiecare parte, unii aveau trei și foarte puțini aveau un singur înger. Am observat că fratele Leo era în același râ nd cu mine, iar fratele Ioan era în râ ndul în fața noastră . În mod instinctiv, știam că suntem pregă tiți, Domnul ne pregătise bine de-a lungul timpului pentru această mare bătălie împotriva forțelor întunericului care se apropia cu repeziciune de noi. Zorii începuseră să treacă prin noapte și începeau să cedeze razele soarelui. Așteptam semnalul Domnului pentru a începe încă rcă tura de a că lă ri pentru a înfrunta inamicul, dintr-o dată am auzit îngerii deasupra noastră sunâ nd shofarul. Acesta era sunetul pe care îl așteptam în așteptarea să luptă m în armata Lui, știam că aceasta este lupta supremă între bine și rău. Isus și-a ridicat mâ na dreaptă în aer într-un unghi de 90 de grade cu cotul îndoit, apoi și-a coborâ t brațul la cot la jumă tatea distanței și Dumnezeul nostru Războinic și armata Sa au început să înainteze, apoi am călărit din ce în ce mai repede, caii au fost mișcându-ne atât de repede, aproape că aveam impresia că zburăm, abia lăsând picioarele puternice și puternice ale cailor să atingă pământul. Toate fețele noastre erau așezate ca silexul, la semnalul lui Isus ne-am scos să biile, călăream la unison complet, toți cu același pas, aceeași inimă, aceeași minte și cu unicul scop de a învinge diavolul și a Lui minioni odata pentru totdeauna......si apoi am iesit din viziune. Isus a început să vorbească : „Starea acestei lumi este sub tirania răului, poporul Meu trebuie să se trezească și să se pregătească pentru război. Cei răi continuă să crească și să-și adună fărădelegile, care nu vor face decât să le facă distrugerea mai completă. Armate mari sunt aranjate împotriva Mea, ca ei sunt îndrăzneți în ateism, vicleni în păcat și răuvoitori în temperament, dar lăsați-i să vină și vor fi mistuiți de suflarea Mea, pentru că ei nu pot fi în sfârșit biruitori.” Am spus: „Doamne, „în sfârșit” biruitor?” „Da”, a ră spuns el, „se va părea uneori ca și cum vrăjmașul are puterea, dar voi permite doar ceea ce este necesar să-i întoarcă pe oameni la Mine. Elisabeta, răul nu poate învinge binele, pentru că răul este o negare a singura realitate adevărată care sunt Eu, Dumnezeul tău. Toate catastrofele pământești pe care omul le va experimenta sunt avertismentele Mele înainte ca judecata Noastră să vină asupra pământului și asupra întregii omeniri. Un cutremur sever este doar o gustare a ceea ce urmează. Eu vin. „Lumea simte că pot anihila poporul lui Dumnezeu și că până și eu pot fi învins și distrus. Eu voi veni și îi voi lovi. Fericit este cel care stă treaz, își păstrează hainele și se ocupă de treburile Tatălui Meu.” Ș i acesta a fost sfâ rșitul mesajului Să u. Chiar atunci mi-au apă rut în minte imagini cu un soldat care este de serviciu. Ș i dacă ești un soldat la datorie, vrei să -ți ții hainele pe tine pentru că , dacă nu ai hainele pe tine, nu vei fi pregătit în niciun moment când intri în luptă sau când sosește Isus, este pregătit. Fiți îmbră cați cu neprihă nire, că ci ni se spune în 1 Ioan 2:28 „ca, dacă rămânem în Hristos, când El se va arăta, să avem încredere și să nu ne îndepărtăm de El în rușine la venirea Lui”. Amin!