OMILIE L A D U M I N I C A INFRICOSATOAREI JUDECATI

lubiti frati intru Hristos,

Duminica de astazi ne aduce aminte de cele ce vor sa fie, de Infri-
cofatoarea Judecata de Apoi. Ea vine ca u n semnal de alarma in u r m a
Duminicii Vamefului fi a Fariseului fi a Duminicii Fiului Risipitor.
Daca in acestea din u r m a Sfintii Parinti au v r u t sa ne dea nadejde
in milostivirea lui Dumnezeu fi sa ne indemne sa ne intoarcem, prin
pocainta, catre El, acum a venit momentul sa ne amintim ca Dumnezeu
este fi drept. Vedem acum ca in Dunmezeu avem ingemanate dragostea
absoluta f i dreptatea absoluta.
Dunmezeu n e mustra acum cat mai avem nadejde de indreptare,
caci va veni noaptea cand nu vom mai putea face nimic (In. 9,4).
De cei adarmiti, de faptele lor fi de slava fi marirea care le-a mai
ramas acolo, in mormant, de dreptatea lor, care inaintea lui Dumnezeu
e ca o carpa lepadata, le-am amintit ieri, cand am facut pomenirea cea
de obfte a celor morti, a celor care au lucrat cele ale vietii cu credinta.
A m pomenit pe cei morti fi toata nadejdea noastra am pus-o tot la pi-
cioarele Mantuitorului, caci El este bun fi ftim ca fi atimci cand talerul
faptelor noiastre bune va fi ufor ridicat de greutatea faptelor noastre
rele dragostea lui Dunmezeu poate plini diferenta fi o fi plinefte.
Fulgerul a cazut. Trambitele vor suna, mormintele se vor deferta
fi se va scula toata firea omeneasca, toti ced plecati dintre noi pe care
i-am fi pomenit. lata Fiul Omului vine intru Slava Sa, Slava pe care o
are la Tatal. Din fata tronului izvorafte raul de foe care ia pe Antihrist
fi pe slujitorii lui. Ingerii II inconjoara fi in fata Lui vom fi adusi noi,
toti tremurand f i inmarmuriti de grozavia celor ce vom vedea.
Vom fi descumpaniti. Nimeni fi nimic nu ne va mai putea salva
de momentul adevarului. Nici invatatura, nici meftefugul, nici marirea,
nici prietenia, nici vorba iscusita nu vor putea ascunde dreptatea. Nici
parinti, nici f r a t i . . . nimeni. Vom fi doar cu faptele noastre care ne vor
pari. Cele ascunse ale noastre vor fi date la iveaia fi ingerii ifi vor as-
cunde fetele. Ei, care nu indraznesc sa aduca judecati prihanitoare
(luda 9).
Nemitamica fi neinfelata va fi Judecata lui Dumnezeu.
Este cineva dintre voi care sa nu ftie a deosebi o oaie de o capra?
Ei bine, tot atat de limpezi sunt lucrurile fi sus, la Dumenzeu. Pastorul a
venit f i cu toiagul Sau a despartit t u r m a neamurilor (Mt. 25, 32).
 REVISTA TEOLOGICA
154
..Veniti binecuvantatii Parintelui Meu, mofteniti Imparatia cea p r e -
^gatita voua de la intemeierea lumii" (Mt. 25, 34). Ce dulce suna fi cate
orizonturi senine fi luminoase deschide . . . Dar cuvantul ne este adresat
noua?
,,Ca am flamanzit fi Mi-ati dat sa mananc; am insetat fi Mi^ati dat
sa beau; strain a m fost fi M-ati primit; gol, fi M-ati imbracat; bolnav
fi m-ati cercetat; in temnita a m fost fi ati venit la Mine" (Mt. 25, 35-36).
Dreptii vor fi n e d u m e r i t i . . . Dar noi?
„lntrucat ati facut unuia dintr-acefti foarte mici frati ai Mei, Mie
Mi-ati facut" (Mt. 25, 40). Auziti! Lui Hristos! El n u uita fi da platS
celor care in orice sarman cinstesc pe Ziditorul lor. Auziti, fratilor, fi
luati in urechi! Nimeni n u este de lepadat, ne-bun sau ne-trebnic. Gan-
dim noi ca am putea sa dam de mancare Painii care s-a pogorat din cer
{In. 6, 33)? Ca am putea da de baut Izvorului de apa vie (In 4, 14)? Ca
a m putea adaposti pe Cei ce a facut cerul fi pamantul, sau ca a m putea
imbraca pe Cei Care a impodobit atat de sublim crinii campului (Mt. 6,
28)? A m putea alina noi pe Cei Ce a tamaduit boala cea fara de leac a lui
Adam, fi am putea suferi pentru Cei Ce a putut sfarama portile iadului?
Mantuitorul n e incredinteaza ca da.
,,Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul eel vefniq, care este
gatit diavolului fi ingerilor lui" (Mt. 25, 42), caci ,.intrucat nu ati facut
xmuia dintr-acefti foarte mici, nici Mie n u Mi-ati facut" (Mt. 25, 45).
Nici Mie! Da! Nici lui Hristos! A m dat masura iubirii noastre.
Acum oricat a m spune ca a m proceda altfel, dacS aceste lucruri ne-ar
mai fi puse inainte, Mantuitorul nu ne mai crede.
Daca Tatal incerca sa-1 mangaie pe fiul ascultator, Duminica trecutS,
spunandu-i: „Tu totdeauna ai fost c u Mine fi toate ale Mele, ale tale
a u fost", acum se intoarce catre noi, parcS spunandu-ne: ,,Eu totdeaima
a m fost cu vod, fi cele ce v - a m dat voi niciodata n u le-ati impartit cu
Mine!"
Acum vom vedea ca „milostenia omului pretuiefte la Domnul ca un
inel c u pecete fi binefacerile lui El le pastreaza ca lumina ochiului"
<Isus Sirah 17, 17).
Fulgerul a cazut! Pamantul fi cerul s-au topit. Iar noi ne-am dus in
focul eel vefnic pentru binele . . . pe care 1-am fi putut face, d a r nu 1-am
savarfit.
Dar nu! Iat§ ca rasare im nou inceput! S5ptamana ce vine este cea
mai-nainte curatitoare, Saptamana Branzei! Adam este izgonit din rai...!
Dar, totufi, este u n nou inceput!
Pcstul eel mare incepe. Veniti dar, sa ne bucuram de primavara
postului fi sS aducem apoi zeciuiala a tot anul din zilele daruite noua
de Dunmezeu, jertfa lui Hristos! Veniti sa caftigam vremea! Ca pe Im-
paratul tuturor fi Invierea Lui cu dragoste fi bucurie sS le primim!
„Acum e ceasul sa va treziti din somn; . .. Sa lepadSm dar lucrurile
intunericului fi sa ne imbrScSm in armura luminii, afa ca in plinS zi sS
umblSm cuviincios, n u in ospete fi in betii, n u in desfranari fi in fapte
INDRUMARI OMILETICE 155
de rufine, n u in ceartS fi in invidie; Ci imbrScati-va in Donuiul lisus
Hristos iar grija pentru trup sa nu o faceti spre pofte" (Rom. 13, 11-14).
,,lmparte painea ta cu eel flamand, adapostefte in casa pe eel strain,
pe cei gol imbracS-l fi nu te ascunde de eel de u n neam cu tine. Atunci
lumina ta va rasari ca zorile fi tamaduirea ta se va grabi. Dreptatea ta
va merge inaintea ta, iar in u r m a ta slava lui Dunmezeu. Atunci vei
striga fi Domnul te va auzi!" (Isaia 58, 7-8).
Doamne, lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiefte-ne fi ne
mantuiefte pe noi, pacatofii! Amin.
LAURENTIU MILOTOIU
" Student an IV, Teologie Pastorala