ECLESIOLOGIA ORTODOXA

I. INTEMEIEREA SI CONSTITUIREA BISERICII

1. Coborararea Sf. Duh si inteeierea Biseri!ii

Coborarea Sf. Duh este actul de trecere de la lucrarea mantuitoare a lui Hristos in umanitatea Sa
personala, la extinderea acestei lucrari in celelalte fiinte umane.
Prin Intrupare, Inviere si Inaltare, Hristos pune temelia Bisericii in trupul Sau. Astfel, Biserica ia
fiinta virtual. Insa, Fiul lui Dumneeu nu S!a facut om pentru Sine, ci pentru ca sa extinda mantuirea din
trupul Sau, ca viata dumneeiasca, in noi. Aceasta viata dumneeiasca este Biserica.
Aflata virtual in trupul lui Hristos, Biserica ia fiinta prin iradierea Duhului Sfant din trupul Sau in
celelalte fiinte umane, lucru care incepe la "usalii, cand Duhul Sfant se coboara peste Apostoli, facandu!i
primele madulare a ale Bisericii.
#ucrarea $antuitorului Iisus Hristos nu poate fi separata de cea a Duhului Sfant sau de cea a
%atalui, astfel ca Cinciecimea constituie extinderea comuniunii trinitare in viata Bisericii.
Sf. Ioan &A arata ca sarbatorile crestine nu fac o referire exclusiva la trecut, intrucat Fiul este
mereu cu noi, pana la sfarsitului veacului. De aceea, putem sarbatori in fiecare i 'asterea, cat si Invierea.
Acelasi lucru este valabil si pentru Duhul Sfant, despre care a spus ca este cu noi in veac, deci putem
sarbatori totdeauna "usaliile. Duhul Sfant este totdeauna cu noi, pentru ca Fiul S!a inaltat la cer cu firea sa
umana si a coborat Duhul cel Sfant.
%rupul deplin pnevamatiat al $antuitorului devine vasul comunicant al coborarii Sf. Duh, care ne
reconfi(ureaa dupa chipul Fiului, facandu!ne si pe noi fiii adoptivi ai %atalui. Duhul Sfant nu a coborat
inainte de rasti(nire) *Ca nu era inca Duhul Sfant, pentru ca Iisus inca nu se proslavise + In -, /0.
Daca coborarea Duhului este semn al impacarii cu Dumneeu, absenta #ui arata ca Dumneeu e
maniat. Asadar, pentru ca nu Se rasti(nise inca Hristos, nu se facuse nici impacarea, si, de aceea, nu s!a
trimis nici Duhul, pentru ca trimiterea Duhului era dovada impacarii. Fara venirea si lucrarea Sf. Duh nu
este ibavire de pacate.
Cei robiti diverselor pacate nu vor mosteni imparatia lui Dumneeu. Spalarea pacatelor si sfintirea
presupun preenta si lucrarea Duhului. Fara Duhul nimeni nu!# poate invoca pe %atal, nimeni nu!# poate
chema pe Domnul.
Daca la turnul Babel, Dumneeu a stricat unirea cea rea prin impartirea limbilor, acum, prin
coborarea Sf. Duh, limbile au unit lumea si au adus la intele(ere pe cei care erau despartiti. #imbile ca de
foc au ars spinul pacatului care crescuse in noi.
Biserica este aceea care realieaa unirea noastra cu Dumeneeu si intre noi. Starea de mantuire
echivaleaa cu apartenenta la Biserica. Pentru ca Duhul Sfant coboara peste toti Apostolii, reulta ca 1l
este preent cu adevarat doar in comuniunea Bisericii.

". Constitutia tean#ri!a a Biseri!ii

Istoria Bisericii este istoria lumii, pentru ca este raportata constant la Dumneeu, Care a recapitulat
intre( cosmosul in Hristos, ca o creatie sau faptura noua. Batrana care se arata lui Herma este Biserica.
Creatia si rascumpararea nu pot fi separate. De aceea, parintele Staniloae defineste Biserica ca
implinire a planului etern al lui Dumneeu 2 atotunitatea. 1l spune ca Biserica are o constitutie teandrica,
continutul ei constand din Hristos cel unit, dupa firea dumneeieasca, cu %atal si cu Duhul, iar dupa firea
omeneasca, cu noi.
Sf. Ap. Pavel spune ca $antuitorul Hristos este capul Bisericii, iar Biserica este trupul #ui.
Desavarsirea trupului este conditionata de relatia cu Hristos 2 Capul lui.

3
 Iesirea din comuniunea cu $antuitorul este echivalenta cu esecul spiritual.
'umai in Hristos creste idirea, caci in 1l a binevoit Dumneeu sa salasluiasca toata plinirea.
#e(atura4relatia nemi5locita a fiecarui credincios cu Hristos, in cadrul corpului cel unic al #ui, ii
uneste pe credinciosi si intre ei.

$. %un#aentu& Biseri!ii' %iu& &ui Dune(eu intru)at* +ertfit si in,iat

Parintii Bisericii il vad pe Hristos cap al Bisericii prin Intrupare, prin "asti(nire si prin Inviere,
deci prin toate acestea le(ate intre ele.
Prin Intrupare, Hristos a pus prima temelie a Bisericii.
Firea umana asumata de Hristos presupune ideea ca intre noi si Dumneeu nu mai exista nicio
distanta.
%rebuie sa ne insusim starea de 5ertfa a $antuitorului, pentru ca numai in stare de 5ertfa curata
avem acces la %atal. 6ertfa noastra, ca renuntare la pacate, ia forma virtutilor sau a deschiderii iubitoare
spre Dumneeu si spre semeni.
Intruparea este continuata si desavarsita prin Invierea si Inaltarea cu trupul la cer a $atuitorului.
Sf. Ioan &A spune ca Hristos moare pentru noi si inviaa cu invierea care a urmat unei sin(ure
morti. Insa, noi murim de o indoita moarte si inviem cu o indoita inviere. Am inviat o data din pacat, ne!
am in(ropat impreuna cu Hristos in Bote si am inviat impreuna cu 1l prin Bote. Prima inviere este
ibavirea de pacate si este mult mai mare decat cea de!a doua, care este invierea trupului.
Starea de 5ertfa este conditia si arvuna invierii.
In Biserica si prin Biserica, noi parcur(em drumul pe care #!a parcurs $antuitorul, participand
anticipat la invierea si la viata de veci, prin lucrarea Sf. Duh in noi.

-. Intreita s&u+ire a Mantuitoru&ui ristos in Biseri!a

Si dupa inaltarea la cer, $antuitorul ramane in Biserica, in calitatea Sa de Arhiereu, si Se 5ertfeste
continuu, in calitatea de Invatator si de Conducator spre mantuire.
$antuitorul ramane in continuare Invatatorul Bisericii si Isi asociaa Biserica in aceasta slu5ire,
pentru ca trupul sa marturiseasca *pe Tatal, pe Fiul si pe Sf. Duh, Treimea cea de o fiinta si nedespartita+.
Ca Imparat, $antuitorul biruieste pacatul care ne separa de Dumneeu, asi(urand astfel relatia
libera cu 1l, prin implinirea poruncilor #ui. Si noi suntem chemati sa ne impartasim de puterea #ui
imparateasca si sa imparatim impreuna cu 1l.
Ca Arhiereu, $antuitorul Se 5ertfeste in continuare %atalui, dar, prin umanitatea Sa, suntem si noi
adusi in fata %atalui in stare de 5ertfa. 'oi nu ne putem 5ertfi decat in Hristos sau prin Hristos.

/. 0reotia enera&a a !re#in!iosi&or

Daca $antuitorul ne asociaa atat in lucrarea Sa invatatoreasca, cat si in cea arhiereasca si
imparareasca, orice credincios este preot, pentru ca se 5ertfeste, invatator, pentru ca se initiaa in tainele
dumneeiesti, si imparat, in virtutea stapanirii lui peste patimi.
Asadar, slu5irea preoteasca, invatator easca si imparateasca, la care participa toti credinciosii, are
caracter personal sau individual, fara a presupune raspunderea pentru comunitatea bisericeasca. Aceasta
raspundere o are numai preotia slu5itoare, pentru ca prin ea Se aduce $antuitorul 5ertfa pentru toti si prin
ea slu5irea individuala este asociata slu5irii #ui.

2. 0reotia s&u+itoare
'umai preotul slu5itor al comunitatii poate face aducerea $antuitorului ca 5ertfa. Hristos Insusi nu!
Si ia sin(ur slu5ba de $i5locitor, ci este chemat de Dumneeu.

7
 Asadar, preotia nu poate fi primita de la sine si nici nu poate fi oferita de comunitatea compusa din
membrii care nu sunt preoti.

3. Ce&e trei tre)te a&e )reotiei

Desi in perioada apostolica, termenii episcop si preot aveau uneori acelasi sens, %imotei si %it erau
episcopi in sensul propriu al cuvantului, de vreme ce hirotoneau preoti si le suprave(heau activitatea. In
aceeasi perioada este atestata si treapta diaconatului.
Ca $artori ai lui Hristos cel inviat si ca pietre de temelie pe care s!a intemeiat Biserica, Apostolii
nu au urmasi, insa, ca detinatori ai plenitudinii harului intre(ii slu5iri mantuitoare in Biserica, ei au ca
urmasi pe episcopi, intr!o succesiune neintrerupta.
Apostolii au vestit 1van(helia primita de la Iisus Hristos.
Hristos a fost trimis de Dumneeu, iar Apostolii de Hristos.
Daca episcopii repreinta vointa lui Hristos, trebuie sa mer(em impreuna cu vointa episcopului.
Cel ce cinsteste pe episcop este cinstit de Dumneeu, iar cel ce face ceva fara stirea episcopului,
acela slu5este diavolului.
Fara diaconi, preoti si episcopi nu se poate vorbi de Biserica.

4. Su!!esiunea a)osto&i!a si soborni!itatea Biseri!ii

Succesiunea apostolica a harului nu inseamna ca acesta vine numai din trecut. Acelasi Hristos,
Care a lucrat incepand de la apostoli in toti episcopii de pana acum, lucreaa si asupra noului hirotonit si
va lucra si prin tainele ce le va savarsi el ca episcop. Astfel, apostolicitatea uneste trecutul cu preentul.
8data cu succesiunea harului primim si succesiunea credintei in inte(ritatea ei.
Duhul Sfant, Biserica si adevarul formeaa un intre( si nu pot fi separate.
Preotia slu5itoare are un rol hotarator in mentinerea unitatii Bisericii. Preotul tine in unitate o
comunitate litur(ica, episcopul mentine in unitate preotii unei Biserici locale, iar prin comuniunea dintre
fiecare episcop cu toti episcopii se mentine unitatea intre(ii Biserici.
Fiecare membru al Bisericii, inclusiv episcopul si preotul, se mantuieste numai prin relatia cu
Hristos si in Biserica.
Daca $antuitorul Si!a manifestat responsabilitatea fata de oameni in fata %atalui, atunci si preotul
trebuie sa!si manifeste responsabilitatea fata de credinciosi. Pentru a fi in stare sa invete si sa curateasca
pe altii, preotul trebuie mai intai sa se invete si sa se curateasca pe sine.

5. Sino#a&itatea e)is!o)atu&ui si soborni!itatea Biseri!ii

Sf. Ciprian spune ca episcopul este cel care (aranteaa unitatea in comunitatea crestina.
A fi in comuniune cu episcopul inseamna a fi in comuniune cu Biserica. De aceea, unitatea
Bisericii se manifesta in sinodalitatea episcopatului, care invata si conduce in mod unitar.
Daca fiecare episcop este hirotonit in comuniune si episcopii sunt e(ali intre ei, in comuniune se
exercita si hotararile lor in chestiuni de invatatura.
Ca trup al lui Hristos, Biserica este infailibila in inte(ralitatea ei.
Sinodalitatea a ferit Biserica 8rtodoxa de (reseli si de exa(erari, tocmai pentru ca hotararile
do(matice repreentau expresia credintei practicate sau traite in Biserica  ex consensu ecclesiae0.

16. 0reotia s&u+itoare si as)e!tu& ,a(ut a& Biseri!ii

'e(area preotiei slu5itoare are 7 consecinte ne(ative) exclude sau minimalieaa intruparea
$antuitorului si accentueaa aspectul nevaut al Bisericii, in defavoarea celui vaut.


 Intruparea arata ca mantuirea nu se refera doar la suflet, ci, in e(ala masura, si la trup. $antuitorul
a lucrat asupra trupului Sau, dar lucreaa si asupra trupului nostru. Intrucat trupul lui Hristos, prin
pnevmatiarea lui, nu se mai afla in planul viibil, lucrarile pornite din trupul Sau se pot exercita asupra
trupului nostru doar prin intermediul actelor sensibile savarsite de persoane vaute sau de preoti.
#a fel de pa(ubitoare este atat accentuarea aspectului nevaut al Bisericii, cat si al celui vaut al
acesteia.
In Biserica, sunt preenti fara a fi vauti atat Hristos, cat si Sf. Duh. #a fel se poate spune si despre
in(eri si sfinti. In Biserica, nevautul e numai o latura a intre(ului vaut.
Daca Biserica este o realitate teandrica, vautul si nevautul din ea coexista si se
interconditioneaa, eliminarea sau i(norarea unuia sau a celuilalt fiind sinonima cu ne(area Bisericii.

11. Insusiri&e Biseri!ii

Simbolul de credinta atribuie Bisericii 9 insusiri, aflate intr!o relatie de interconditionare) unitatea,
sfintenia, sobornicitatea si apostolicitatea.

A. Unitatea
Biserica este una pentru ca este unitara in structura ei.
Atunci cand a fost confruntat cu tendintele separatiste din Corint, Sf. Ap. Pavel a replicat) + Oare S-
a impartit Hristos+
Biserica este una si datorita neamului omenesc, caci Dumneeu in %reime a facut dintr!un san(e tot
neamul omenesc.
:nitatea Bisericii este ceruta si de unitatea Duhului.
$antuitorul Insusi se roa(a %atalui pentru unitatea celor care cred si vor crede in 1l.
Parintii au dedus unitatea Bisericii pornind de la unitatea fiintiala a Sf. %reimi si de la unitatea
lucrarii 1i in lume.
Pentru Sf. Irineu, ca si pentru Herma Pastorul, Biserica este elementul care uneste Apostolii cu
(eneratiile succesive de credinciosi.
1xista un sin(ur testament mantuitor care opereaa in lume, de la facere pana in ilele noast. Acest
testament este unic pentru ca Dumnmeeu este :nul. %ertulian spune ca in simbolul baptismal se face si
mentiunea Bisericii, datorita faptului ca acolo unde sunt preente cele %rei Persoane divine se afla si
Biserica, definita de el drept * trupul Sfintei Treimi+.
Sf. Chiril al Alexandriei deduce unitatea bisericii din unitatea de fiinta a Sf. %reimi.
Desi suntem multi si deosebiti si in fiecare face Hristos sa Se salasluiasca Duhul %atalui si al Sau,
Acesta este :nul si neimpartit, adunand si tinand in unitate duhurile noastre distincte, aceasta facandu!ne
pe toti sa ne aratam in 1l ca una.
Prin participarea la sfintenia lui Dumneeu, prin unirea cu Fiul si cu Duhul Sfant nu mai suntem
doar oameni, ci si fii ai lui Dumneeu, fiind parrtasi ai firii dumneeisti. Deci, toti suntem una in %atal, in
Fiul si in Duhul Sfant.
:nitatea Bisericii este strans le(ata de constitutia ei teandrica sau de calitatea de trup extins al
Cuvantului in umanitate.
Hristos se pune temelie pentru noi, primind ale noastre, pentru ca noi le(andu!ne cu 1l prin
asemanarea trupului, sa fim desavarsiti, sa ramanem nemuritori si nestricaciosi.
:nitatea ontolo(ica a Bisericii se manifesta prin pastrarea aceleiasi credinte do(matice. Biserica e
una prin unitatea ei in toate cele  laturi) in do(me, in cult si in lucrarea ierarhiei.
Parintele Staniloae socoteste se(mentele reli(ioase, in care nu se re(asesc conditiile care definesc
Biserica una, ca fiind biserici nedepline.

9
 B. Sfintenia
Sfintenia este un atribut al lui Dumneeu. 8mul accede la sfintenie prin participarea la sfintenia lui
Dumneeu, participare care presupune faptul ca Dumneeu, Sfantul prin excelenta, pune la indemana
creatiei instrumente prin care Isi comunica sfintenia.
Sfintenia lui Dumneeu se comunica spatiului in care Acesta Se arata) $oise este avertiat de
Dumneeu sa nu se apropie de ru(ul care ardea si nu se mistuia, pentru ca locul pe care calca era pamant
sfant.
Afirmatia ca Dumneeu este sfant si ca 1l sfinteste este intalnita frecvent in #evitic. 1l cheama
poporul la sfintenie) +Fiti sfinti, ca !u, Domnul Dumne"eul vostru, sunt sfant+.
In '%, participarea la sfintenia lui Dumneeu depaseste calitativ si cantitativ datele vechi!
testamentare. Acum, prin intruparea $antuitorului, sfintenia nu mai este exterioara sau declarativa, ci
sufera un intens proces de interioriare. Crestinii sunt sfinti prin vocatie, Cel Care ii cheama fiind
Dumneeu Insusi.
Ivorul sfinteniei Bisericii se afla in intruparea si in 5ertfa $antuitorului Hristos.
Sfintenia, mantuirea si viata dumneeiasc a, viata de veci se comunica din trupul #ui, prin Duhul
Sfant. Din sfintenia #ui iradiaa sfintenia Bisericii, care e trupul #ui extins. Pentru sfintirea acesteia, Si!a
sfintit trupul Sau prin aducerea lui ca 5ertfa.
6ertfirea de sine, ca predare lui Dumneeu, inseamna sfintire, intrucat cel ce se 5ertfeste renunta la
tot ce!l desparte de Dumneeu si se uneste cu Dumneeu cel Sfant.
Parintele Staniloae spune ca Biserica este laboratorul in care Duhul lui Hristos ne face sfinti.
Prin intrupare si 5ertfa, sfintenia Bisericii este un dar, iar prin coborarea Sf. Duh, ea devine si o
misiune.
Calitatea de dar si de misiune a sfinteniei Bisericii este scoasa in evidenta prin %aina Boteului si
prin implinirea poruncilor.
In Biserica, o trepta atinsa nu este masura deplinatatii, ci presupune alta treapta care trebuie atinsa.
'imeni nu a5un(e la sfintenia desavarsita inainte de moarte. Chiar si in caul celor aflati foarte sus exista
imperfectiuni. Pentru acest motiv, existenta pacatosilor in Biserica nu anuleaa comuniunea sfintilor.
Biserica a fost comparata cu arca lui 'oe, in care coexistau animale curate si necurate. $antuitorul Insusi
recomanda ca (raul si ne(hina sa fie lasate sa creasca impreuna pana la vremea secerisului, cand acestea
se vor separa.

C. Soborni!itatea
Sobornicitatea Bisericii defineste natura unitatii ei, care este o unitate realiata si mentinuta prin
comuniunea si complementaritatea unanima a membrilor ei, deci nu printr!o simpla alaturare sau contopire
a tuturor intr!un tot uniform.
Sinodalitatea sau sobornicitatea implica sensul de intre( or(anic!spiritual al Bisericii, apropiindu!
se astfel de intelesul termenului de * catolica+.
Conver(enta, comuniunea si complementaritatea tin de calitatea Bisericii de trup al lui Hristos.
Sf. I(natie %eoforul a spus ca acolo unde este Iisus Hristos, acolo este Biserica universala.
Hristos este preent nu numai in Biserica una, ci si in fiecare biserica locala si chiar in fiecare
credincios.
Preenta $antuitorului si a Duhului Sfant asi(ura atat unitatea si sfintenia Bisericii, cat si
sobornicitatea ei.
Dupa teolo(ul &. Florovs;<, termenul *catolic+ nu a fost folosit in sens cantitativ, pentru a
desemna expansiunea (eo(rafica a Bisericii. Catholi#e inseamna mai de(raba ortodoxa decat universala.

=
Catolicitatea adevarata este catolicitatea dinlauntru, o calitate interioara a Bisericii. De aceea, traducatorii
slavi ai Creului au redat termenul (rec Catholi#e prin cobornuiu, care exprima mai bine universalitatea
Bisericii.
Sf. >asile cel $are spune ca partile trupului au o lucrare comuna. Sf. Ioan &A precieaa ca partile
trupului au si o lucrare proprie, dar frumusetea unei parti nu poate fi separata de frumusetea intre(ului.
Pentru Sf. Chiril al Ierusalimului, Biserica este soborniceasca pentru ca este destinata lumii intre(i.
Biserica este soborniceasca sau catolica datorita faptului ca, prin constitutia ei teandrica, scoate in
evidenta si impune comuniunea si plenitudinea tuturor in Hristos, prin Duhul Sfant.
D. A)osto&i!itatea
Sf. Ap. Pavel spune ca, prin Hristos, avem apropierea catre %atal intr!un Duh. Aceasta apropiere ne
face *impreuna cetateni cu sfintii si casnici ai lui Dumneeu+, *piatra cea din capul un(hiului fiind Insusi
Iisus Hristos+, care!i uneste pe Apostol i pe temelia persoanei #ui. 'imeni nu poate sa puna alta temelie
decat cea pusa, care este Iisus Hristos, Apostolii fiind *stalpii Bisericii+. Sf. Ioan &A spune ca $antuitorul
sustine totul, caci piatra cea din capul un(hiului sustine si idurile si temeliile ei, si acoperisul si peretii, si
orice altceva.
Apostolicitatea Bisericii decur(e din faptul ca, prin Apostoli, Hristos Se face cunoscut si de la ei s!
a mostenit credinta in 1l si certitudinea invierii #ui.
Parintele Staniloae stabileste  componente ale apostolicitatii)
Pornind de la certitudinea invierii, Apostolii repreinta primul (rup de oameni care au creut in
dumneeirea #ui. Credinta si marturia lor despre inviere constituie temelia pe care a inceput sa se
cladeasca si pe care continua sa duree Biserica.
$antuitorul este suprema revelatie implinita, iar primii care au beneficiat de ea au fost Apostolii.
Prin ei, noi Il cunoastem ca Persoana asa cum S!a preentat 1l Insusi si tot prin ei Ii cunostem invatatura
prin care a indicat calea mantuirii si a desavarsirii omului.
'umai dupa inviere Apostolii si!au dat seama ca revelatia >% se implineste si se desavarseste in
persoana $antuitorului Hristos.
Apostolii au primit Duhul Sfant la Cinciecime fara nicio mi5locire omeneasca. De aceea, si, in
plus, datorita puterii primita la Cinciecime, Apostolii devin primii mi5locitori viibili ai Duhului Sfant.
Intrucat sunt primii care primesc in ei pe Hristos, ei devin primii crestini. Apostolii primesc insa si
puterea de a transmite pe Hristos si lucrarile #ui unui (rup de succesori, pentru ca acestia sa le transmita,
la randul lor, urmasilor lor.
Apostolicitatea Bisericii se manifesta prin succesiunea apostolica a credintei si a harului, care nu
pot fi separate. De aceeea, inainte de a fi hirotonit, episcopul face dovada ca si!a insusit invatatura
apostolica si este pre(atit sa transmita si altora, impreuna cu harul transmis prin Sf. Duh si folosit in
comuniune sinodala.
Apostolicitatea Bisericii uneste istoria cu preentul.
Atasamentul crestinilor fata de invatatura transmisa este, de fapt, atasamentul fata de Hristos,
pentru ca invatatura si harul sunt ale #ui.
Cine respin(e invatatura Apostolilor Il respin(e pe Hristos si pe %atal si se condamna, lucrand
impotriva propriei lui mantuiri, precum ereticii.
Prin succesiunea apostolica, credinta si invatatura Apostolilor a5un( pana la noi, in inte(ritatea lor.
*Predania de la inceput+ repreinta invatatura, credinta si harul pe care le avem de la $antuitorul
si care au fost propovaduite de Apostoli si paite de Parinti.

?
 Sf. Ioan &A spune ca prin Apostoli a vorbit si vorbeste $antuitorul Hristos, pentru ca invatatura
nu este a lor, ci a Celui care i!a trimis. Do(mele Bisericii isi au ori(inea in cer, chiar daca sunt transmise
prin oameni.

II. INSUSIREA MANTURII IN BISERICA

D.p.d.v. constitutiv, Biserica constra din Hristos 2 Capul si din umanitatea 2 trupul #ui, Duhul
Sfant fiind Cel ce uneste pe Hristos cu oamenii sau pe oameni cu Hristos, adica este puterea sfintitoare,
de!viata!facatoare si unificatoare in Biserica. Duhul Sfant coboara la Cinciecime si, prin insasi coborarea
#ui, da existenta reala Bisericii. 1l face sa se constituie Biserica, a carei premisa a fost pusa de Hristos
prin faptele #ui mantuitoare, in trupul #ui. Duhul Sfant ramane in Biserica neincetat, prin iradiere
neincetata din Hristos. 1l este factorul prin care Biserica e sustinuta in fiinta. Prin Duhul creste Biserica
insasi.

1. Lu!rarea Sf. Duh sau haru& #une(eies!

Sf. Duh sau harul dumneeiesc si lucrarea acestuia este expresia iubirii lui Dumneeu pentru noi.
Prin 1l am primit Duhul infierii, pentru ca haru<l este ener(ie divina necreata care ivoraste din fiinta
comuna a %reimii, fiind numit *harul lui Dumneeu+, *harul Domnului nostru Iisus Hristos+ sau *harul Sf
Duh+. 1xista si *har peste har+ sau o inmultire si crestere a harului, tot asa cum exista si o *cadere din har+
sau o *schimbare a harului lui Dumneeu+.
Parintii rasariteni concep harul ca pe o ener(ie divina necreata, nedespartita de Ipostasurile divine,
si nu ca pe un bun in sine, detasabil de Dumneeu.
Daca harul este ener(ie divina sau lucrarea lui Dumneeu, inseamna ca in lucrare este preent si
subiectul care o savarseste, pentru ca nu poate exista o lucrare fara cel care face lucrarea. Asadar,
intele(em harul si in sensul de ener(ie care se imprima in fiinta celui in care Duhul Sfant lucreaa,
facandu!l capabil si pe acela de conlucrare cu Duhul Sfant.
Harul este fereastra deschisa spre infinitatea lui Dumneeu ca persoana. 1l ne da putinta implinirii
noastre ca chip al lui Dumneeu sau a5uta inaintarea noastra in asemanarea cu 1l.
Duhul Sfant coboara in creatie si in om prin umanitatea indumneeita a $antuitorului Hristos.
Asadar, in harul care ni se comunica prin Duhul Sfant se afla preent $antuitorul Hristos.
Daca Hristos este capul Bisericii, iar Biserica este trupul #ui, Duhul Sfant este *Cel ce plineste
toate in toti+, asadar, Duhul Sfant participa la desfasurarea iconomiei mantuirii.
Sf. >asile cel $are spune despre Duhul Sfant ca a existat, a preexistat si a coexistat cu %atal si cu
Fiul mai inainte de veci, incat, chiar daca se poate concepe ceva ca existand dincolo de timp, acest ceva
este posterior Duhului, de unde reulta ca marimea lucrarilor Duhului Sfant si multimea lor sunt imposibil
de redat.
>ladimir #oss;< spune ca lucrarea Duhului Sfant inainte de Biserica nu este aceeasi cu lucrarea Sa
in Biserica.
#ucrarea $antuitorului Hristos pre(atea lucrarea Duhului, Cinciecimea fiind scopul final al
iconomiei.
%eolo(ia ortodoxa deosebeste intre persoana Sfantului Duh si darurile pe care Acesta le
impartaseste oamenilor. Cu toate acestea, telo(ia ortodoxa nu face o distinctie speciala intre aceste daruri
si harul indumneeitor. In (eneral, pentru traditia Bisericii de "asarit, harul inseamna toata bo(atia firii
dumneeiesti, in masura in care se impartaseste oamenilor, este firea dumneeieasca la care participam in
ener(ii.

-
 Parintele Staniloae vorbeste de 7 forme sau (rade ale preentei harului in om) ca putere si ca
*preenta deplin asimilata si simtita de om ca lucrare prin lucrarea sa+.
Darurile Duhului sunt, de fapt, puteri imprimate in noi prin har, la baa carora stau harurilor
%ainelor.
Intrucat Duhul Sfant este trimis in lume si in Biserica in numele $antuitorului, pentru ca cineva sa
poata primi Duhul, trebuie sa fie madular al trupului lui Hristos.
Asadar, harul, impreuna cu toate darurile, este nu numai al Duhului, ci si al lui Hristos, prin care ni
s!a facut accesibil, intrucat Hristos a ridicat natura noastra, asumata de 1l, la starea de nepacatuire prin
5ertfa de pe cruce, la starea de incoruptibilitate prin Inviere si la starea de pnevmatiare prin Inaltare.
Duhul Sfant ne recreeaa dupa chipul $antuitorului Hristos, realiat ca om desavarsit.
Sf. Irineu spune ca *unde este Duhul, acolo este Biserica, si unde este Biserica, acolo este Duhul
Sfant+. Asadar, nu se poate vorbi de har fara Biserica, tot asa cum nu se poate vorbi de Biserica fara har,
sau fara Duhul Sfant.
Daca lucrarea $antuitorului se indreapta spre firea umana pe care o recapituleaa in ipostasul Sau,
lucrarea Sf. Duh se indreapta spre persoanele umane membre ale Bisericii.

A. aru& este abso&ut ne!esar )entru antuire

Harul este absolut necesar pentru mantuire, atat la inceputul acesteia, cat si pe parcursul ei. Sf Ap.
Pavel arata ca harul este necesar si pe parcursul procesului de insusire a mantuirii subiective, Dumneeu
fiind cel care lucreaa in noi pentru a obtine aceasta.
Iesind din le(atura cu Dumneeu Cel personal sau din lucrarea #ui in noi, cadem din starea de
mantuire si din inaintarea noastra in ea, indifferent la ce nivel am a5uns. 'umai in relatie poitiva cu
Dumneeu ne mantuim.

B. aru& ni se ofera ratuit

Harul ni se ofera (ratuit pentru ca nu putem sa!# fortam pe Dumneeu sa intre in comuniune cu
noi.
Chiar si dupa caderea in pacat, omul nu s!a inchis ermetic fata de Dumneeu, ramanand in el unele
porniri spre bine, care, daca sunt folosite, il fac apt sa primeasca mai usor harul lui Dumneeu.

C. aru& nu fortea(a &ibertatea ou&ui

Harul nu forteaa libertatea omului sau nu lucreaa ireistibi, adica nu!l mantuieste pe om prin
constan(ere, fara colaborarea lui.
Harul se ofera tuturor, dar nu poti il primesc sau nu toti colaboreaa cu el.
Dumneeu vrea ca toti oamenii sa se mantuiasca, datorita faptul ui ca Hristos S!a dat pe Sine pr@t
de rascumparare pentru toti. Insa, *multi sunt chemati, dar putini sunt alesi+.
#ibertatea omului functioneaa chiar si in relatia cu Dumnmeeu. 1a poate constitui un pretext
care sa 5ustifice refuul mainii intinse de Dumneeu omului.
Dumneeu ne trateaa ca parteneri si cere colaborarea noastra libera cu 1l.
Asadar, omul are libertate in procesul de insusire a mantuirii.
Preschimbarea omului intr!o fire mai buna si mai dumneeiasca are loc atata timp cat si omul
arata, prin fapte, ca doreste aceasta. Aceasta preschimbare nu este posibila fara lucrarea Sfintei %reimi,
insa Sfanta %reime nu lucreaa coercitiv asupra omului, pentru ca ii respecta libertatea. Colaborarea intre
harul Sf Duh si libertatea omului este absolut necesara, ele neputand fi (andite separat.
Dumneeu porunceste omului sa cunoasca, sa iubeasca si sa implineasca voia Sa.


 Prin libertate, omul s!a separat de Dumneeu, dar tot prin liberatate il reprimeste pe Dumneeu in
sine, acceptand imparatia lui Dumneeu, care nu presupune suprimarea libertatii omului.

". Sensuri&e antuirii

Simbolul de credinta invata ca Fiul lui Dumneeu S!a intrupat, a murit si a inviat, S!a inaltat la
ceruri si sade de!a dreapta %atalui, *pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire+. 1l este numit
*$antuitorul+ nu atat din caua sinonimiei cu numele *Iisus+, ci datorita faptului ca procesul de mantuire
este le(at de Persoana Sa.
Desi mantuirea adusa de Hristos este oferita tuturor oamenilor, de ea nu beneficiaa decat cei care
cred in Hristos, ca Fiu al lui Dumneeu.
$antuirea este un dar care exprima dra(ostea lui Dumneeu fata de noi si ne este oferita (ratuit
prin harul lui Hristos si impartasirea Sf Duh.
Ca dar, mantuirea este insusita prin credinta, nade5de si dra(oste, precum si prin patimirea pentru
Hristos. Atunci cand il iubim pe Hristos, mantuirea este mai aproape de noi decat atunci cand numai am
creut. Prin credinta se dobandeste *dreptatea+, dar prin dra(ostea manifestata prin marturisirea celor
creute ni se ofera mantuirea.
Sfintele taine sunt randuieli stabilite de $antuitorul, prin care se transmite harul mantuitor de ex)
*Cel care va crede si se va botea se va mantui+ *Cel ce mananca trupul $eu si bea san(ele $eu are viata
vesnica+0.
In '% sunt folositi diversi termeni care indica faele sau etapele mantuirii) imparatia lui
Dumneeu dreptate indreptate rascumparare infiere sau indumneeire eliberare din robia pacatului
vietuirea in Hristos imbracarea in Hristos innoirea vietii faptura noua in Hristos impartasirea Sf Duh.
Harurile Sf Duh isi au inceputurile venirii lor in noi prin %aina Boteului, iar finalitatea acestora in
noi inseamna improprierea, mortii si invierii $antuitorului Hristos. 1ste insa nevoie si de efort personal.
Sf $axim $arturisitorul afirma ca acel care vrea sa se mantuiasca trebuie sa omoare nu numai pacatul
pentru vointa ci si vointa pentru pacat si sa invie nu numai vointa pentru virtute, ci si virtutea pentru
vointa.
Asa au procedat sfintii. Inaintarea in desavarsire nu se poate realia decat in Biserica.

$. Eta)e&e sau tre)te&e antuirii

Pornind de la textul scripturistic)+Iar pe care i!a hotarat mai inainte, pe acestia i!a chemat si pe
care i!a chemat, pe acestia i!a si indreptat iar pe care i!a indreptat, pe acestia i!a si marit+ "omani ,0,
teolo(ia ortodoxa vorbeste de  etape4trepte in procesul de mantuire) pre(atirea renasterii, renasterea
omului in Hristos si pro(resul omului in viata cea noua in Hristos.
A. 0reatirea renasterii
Pre(atirea renasterii se face prin cuvant
! la coborarea Sf Duh, in urma cuvantarii Ap Petru, ascultatorii *au fost patrunsi la inima+ si, la
indemnul Apostolului, s!au boteat circa . de suflete
! prin cuvant este convertit si se boteaa famenul re(inei din 1tiopia
! Saul pri(onitorul eset pre(atit pentru intalnirea cu Hristos pe drumul Damascului
! Apostolii insisi au fost pre(atiti pentru primirea Sf Duh la scoala $antuitorului timp de  ani.

B. Renasterea ou&ui in ristos

"enasterea omului in Hristos se produce pribn %aina Boteului si consta in desfiintarea pacatului
stramosesc si a celorlalte pacate, ster(ere care face posibila salasluirea harului in suflet si inceperea unei

/
vieti noi, orientata spre evitarea pacatelor si savarsirea binelui, prin implinirea voii lui Dumneeu. Aceasta
nu inseamna ca omul renascut in Hristos este desavarsit sau nu mai poate (resi.
Prin Bote ne nastem din nou, prin apa, cu lucrarea Sfantului si de!viata facatorului duh. Baia
sfinteniei nu preschimba putinta de a hotara in doua feluri a vointei noastre si nici nu opreste pe draci sa
ne raboiasca.
Prin Bote, satana este scos din suflet, dat continua sa lucree in trup, prin simturile acestuia.
Pacatele savarsite prin trup influenteaa ne(ativ si sufletul. Pentru aceste alunecari ale trupului care
reverbereaa si in suflet, $antuitorul ne indeamna sa ne ru(am pentru iertarea pacatelor. Apostolul Ioan
spune ca daca vom ice ca nu avem pacat, atunci ne ama(im pe noi insine.
Pacatul savarsit naste moartea, iar cei pacatosi nu vor mosteni imparatia lui Dumneeu. De aceea,
renasterea omului in Hristos trebuie insotita de o lupta continua cu obisnuintele pacatoase, prin cultivarea
virtutilor.
Dupa bote, dupa nasterea din nou, pentru a pastra calitatea de om nou, este necesar sa pastram
unirea cu Hristos tot timpul vietii, pentru ca fara 1l nu se poate vorbi de pro(res spiritual. Aceasta unire
perpetua cu Hristos se realieaa in Biserica si prin Biserica.

C. 0roresu& ou&ui in ,iata !ea noua in ristos

Pro(resul omului in viata cea noua in Hristos este o necessitate lo(ica, de vreme ce harul se
ascunde, din chiar clipa in care ne!am boteat, in adancul mintii, acoperindu!si insa preenta fata de
simtirea mintii. Din moment ce cineva incepe sa iubeasca pe Dumneeu cu toata hotararea, o parte din
bunatatile harului intra, in chip ne(rait, in comunicare cu sufletul, prin simtirea mintii. Pe masura inaintarii
sufletului, harul dumneeiesc isi descopera bunatatea lui in minte.
Constientiarea preentei harului in minte creste dupa bote prin intarirea in credinta, care
(enereaa faptele bune. Credinta si faptele bune sunt expresia practica a implinirii poruncilor.
'imic din natura sau din om nu este rau, pentru ca totul este facut de Dumneeu. "aul apare doar
atunci cand omul, deliberat sau inconstient, elimina sensul, scopul sau finalitatea din lucruri si din el,
inlocuindu!le cu patima.
Puterea deschiderii spre Dumneeu ne vine de la $antuitorul, salasluit in noi la bote. Dar Hristos
nu lucreaa in noi fara voia noastra. Desi puterea lucrarii ne vine de le 1l trebuie sa lucram noi insine. Prin
(andurile si faptele noastre, concepute si savarsite prin din puterea lui Hristos, implinim slu5irea noastra
preoteasca.
Constientiarea preentei $antuitorului in noi, cere implinirea poruncilor in inte(ralitate, pentru a
a5un(e la desavarsire. Inmplinirea poruncilor in inte(ralitate naste virtutile, ca deprinderi dobadite cu
a5utorul puterii lui Hristos aflator in noi. Cand cineva implineste poruncile, o face pentru ca a primit prin
bote harul Sf Duh, pricina tuturor virtutilor. 'imeni din cei virtuosi nu trebuie sa!si inchipuie ca a facut
vreun bine oarecare prin puterea lui.
Implinirea poruncilor naste virtutile, virturi care asi(ura pro(resul omului in viata cea noua in
Hristos. Acest pro(res poate fi potentat si prin implinirea sfaturilor evan(helice. Implinirea sfaturilor
evan(helice nu repreinta ceva mai mult decat implinirea poruncilor, ci doar completeaa niste (oluri in
implinirea poruncilor.
Pro(resul omului in viata cea noua in Hristos nu are o limita dincolo de care nu se mai poate trece.

-. Ne!esitatea !re#intei si a fa)te&or bune

Harul Sf. Duh sau preenta $antuitorului Hristos in adancul fiintei noastre nu poate fi separata de
faptele bune.

3
 Atunci cand preenta tainica a harului este constientiata prin credinta, incepe sa se manifeste si
responsabilitatea celui care crede, prin faptele sale bune sau prin implinirea poruncilor, implinirea
poruncilor care ia forma virtutilor, prin care omul credincios este modelat si se automodeleaa dupa chipul
$antuitorului preent in el.
$antuirea este un proces tainic si lo(ic si nu poate fi realiata fara  elente fundamentale) har,
credinta si fapte bune. Harul este conditia obiectiva a mantuirii, iar credinta si faptele bune sunt conditia ei
subiectiva partea noastra de contributie0, care nu poate fi separate de har. Atunci cand se accentueaa un
aspect sau altul in defavoarea celorlalte sau cand este exclusa o parte din acest intre( indiviibil, se strica
echilibrul interior al procesului, cu consecinte inacceptabile dpdv ortodox.
Credinta nu este o simpla adeiune teoretica, formala, rece, ci ea presupune o le(atura personala cu
Dumneeu, le(atura care face posibila impartasirea de puterea #ui, prin acea *deschidere+ invocata de
Parinti.
'u faptele inafara lui Hristos ne mantuiesc, deci nu faptele noastre, ci faptele ce ivorasc din
puterea lui Hristos salasluit in noi, pentru ca ele sporesc in noi unirea cu Hristos si asemanarea cu 1l. In
fapte, comuniunea cu Hristos apare ca o devoltare a comuniunii incepatoare prin credinta.
Pentru aceste motive, credinta este *lucratoare prin iubire+. Credinta, daca nu are fapte este moarta
in ea insasi. Daca cineva crede ca poate separa credinta de fapte, se inseala.
Fapta buna exprima iubirea fata de Dumneeu si fata de aproapele.
Iubirea noastra este un raspuns la iubirea lui Hristos, spune Parintele Staniloae.
Stransa relatie intre credinte si fapte le asi(ura amandurora consistenta si viabilitate.
Asadar, credinta lucratoare prin dra(oste este marele ivor al virtutilor.
8rice bine facut nu este niciodata prea mult.
Iubirea fata de Dumneeu arata prin implinirea poruncilor, actualieaa si devolta comuniunea cu
1l. Imparatia cerurilor trebuie actualiata in noi inca de aici, pentru ca daca a5un(em dincolo fara ea in
noi, chiar daca o vom cauta, nu o vom putea (asi. Aceasta actualiare se realieaa prin credinta si prin
fapta.

III. S%INTELE TAINE IN GENERAL

1. Co)onenenta !reationa&a a Taine&or

$antuirea oamenilor nu este implinita doar prin rasti(nire, inviere si inaltare la cer, acestea punand
doar baa ei. Dumneeu nu S!a intrupat pentru 1l, ci pentru noi. $antuirea este nu numai posibila, ci si
necesara. 1a devine posibila prin unirea fiecarui om cu Hristos rasti(nit si inviat. Acesta este de fapt
scopul crestinismului) unirea cu Hristos in vederea desavarsirii.
Biserica 8rtodoxa acorda %ainelor un loc de mare importanta in iconomia mantruirii, ca mi5loace
prin care se infaptuieste aceasta unire a oamenilor cu Hristos.
Intelesul (eneral al %ainei este unirea lui Dumneeu cu creatura, ncu intrea(a creatie. Aceasta unire
incepe odata cu actul creatiei si a fost menita sa se desavarseasca prin miscarea creatiei spre starea in care
*Dumneeu va fi totul in toate+.
$iscarea si timpul sunt daruri inscrise in ontolo(ia creatiei, pentru ca aceasta sa poata a5un(e la
unirea cu Dumneeu.
$iscarea acesta a creatiei spre Dumneeu este posibila si datorita ratiunilor divine pe care
Dumneeu le sadaste in creatie, in om. %otodata, toate ratiune existente in creatie formeaa o unitate
simfonica, pentru ca toate isi au ori(inea in Dumneeu creatorul si Providentiatorul.

33
 Datorita ratiunilor divine preente peste tot, intre( complexul creat este o taina. In aceasta mare
taina, o poitie deosebita o are omul, care este chipul si or(anul principal al acestei mari taine a unirii
#o(osului cu intrea(a creatie. Sf. $axim $arturisitorul spune ca, tocmai pentru ca fiinta omului este
unirea spiritului cu material si, prin aceasta, uneste in sine toata creatia si pe aceasta cu Dumneeu, omul a
fost creat ultimul, ca un fel de inel natural al extremitatilor intre(ului.
Ca inel natural care uneste extremitatile intre(ului in sine si apoi in Dumneeu, omul poate actiona
asupra altui om si asupra materiei, prin puterea Sf Duh.
In %aina, nu se poate tra(e o frontiera intre miscarea omului care lucreaa si puterea Duhului Sfant.
Prin savarsitorul %ainei, preotul, care e repreentant al Bisericii lucreaa Duhul Sfant.
Primitorul %ainei se deschide puterii dumneeiesti transmisa de savarsitor, prin credinta lui, in
ambianta credintei Bisericii, care este campul de lucrare al Sfantului Duh. 'u materia, cuvintele rostite
sau (esturile savarsite constituie %aina, ci aceasta se constituie in intalnirea, in credinta a celor doua
persoane, savarsitorul si primitorul, in ambianta Bisericii plina de Duhul Sfant.

". Ba(a hristo&oi!a si e!&e(io&oi!a a Taine&or

Daca intre(ul complex creat este o taina si daca, in acest complex, omul este inelul de le(atura a
partilor componente, in vederea realiarii unitatii, tot prin om se poate accentua lucrarea lui Dumneeu
asupra creatiei, in vederea desavarsirii acesteia.
Insa, odata cu caderea in pacat, omul nu!si mai indeplineste rolul unificator, ci induce debinarea
intre partile componente si intre acestea si Dumneeu. Pentru acest motiv a fost necesara intruparea,
pentru ca #o(osul sa porneasca la o noua, mai stransa si mai si(ura unire a tuturor in Sine, folosindu!Se in
acest scop tot de firea omeneasca, pentru capacitatea ei de a fi mi5loc de unificare a tuturor fapturilor intre
ele si intre ele si Dumneeu. Astfel, Hristos S!a facut 1l Insusi om dandu!le oamenilor un centru dintre ei.
Astfel, s!a realiat o noua taina, a unei uniri si mai stranse intre Creator si creatura, si anume taina lui
Hristos. In acest fel, Hristos a pus in actualitate toate potentele omului de a fi inelul de le(atura intre
Dumneeu si creatie.
:manitatea asumata de Hristos a devenit modalitatea de unire si de indumneeire a intre(ii creatii
in Dumneeu. Insa, indumneeirea firii umane in $antuitorul Hristos trebuia extinsa asupra persoanelor
umane, pentru ca altfel ramanea doar un bun al #ui. Actualiarea acestei unitati a #ui cu subiectele umane
ia forma Bisericii. Biserica e %aina ultima, caci e forma unitatii supreme a lui Dumneeu cu toate cele
create. Astfel, notiunile de %aina si de Biserica coincide.
%aina lui Hristos se extinde in %aina Bisericii de la Cinciecime. Aceasta extindere se savarseste
prin Sfintele %aine, ca lucrari viibile ale Bisericii, instituite de Hristos, prin care ne uneste cu Sine.
Astfel, prin %aine se mentine si creste Biserica, pentru ca ele se acorda celor care intra in Biserica
si celor care sunt in Biserica. Asadar, %ainele asi(ura atat unitatea Bisericii in Hristos, cat si unitatea
fiecarui madular in parte. Aceasta functie unificatoare a tainelor in Biserica nu poate fi despartita de unirea
cu Hristos, caci nu Biserica a instituit %ainele, ci Hristos, Care, va fi cu noi pana la sfarsitul veacurilor,
lucrand in Biserica si prin Biserica.

$. Mantuitoru& ristos 7 Sa,arsitoru& ne,a(ut a& Taine&or

Intrucat harul care se comunica prin taine este al lui Hristos si presupune o lucrare actuala a #ui, in
orice %aina lucreaa Hristos Insusi. 1l nu numai ca a instituit %ainele, dar le!a si savarsit primul, ramanad
in continuare savarsi torul lor, dar intr!o forma nevauta. 1l a fost Arhiereul prin excelenta si ramane, in
chip nevaut, in aceasta lucrare si calitate, prin arhiereii si preotii vauti.
Deci, nu preotul boteaa, nu preotul iarta pacatele, etc, pentru ca puterea si lucrarea comunicate
prin %aine nu sunt ale lui, ci ale lui Hristos. Cel care iarta pacate este Domnul 1l institie 1uharistia si o

37
savarseste primul, poruncind apoi Apostolilor si urmasilor acestora sa o savarseasca in continuare, ca si pe
celelalte taine, 1l ramanand mereu preent ca 5ertfa si ca 5ertfitor.
Daca in timpul activitatii Sale pe pamant, $antuitorul ne transmite puterea si lucrarea Sa
sfintitoare prin trupul Sau, prin cuvintele Sale, prin vesmintele Sale, dupa inaltarea la cer se foloseste
pentru aceasta de material cu care sta in le(atura trupul nostru. Din toate formele materiei, 1l ale(e pentru
%aine pe cele mai fundamentale pentru necesitatile de sustinere a trupului omenesc) painea, apa, vinul,
untdelemnul.
Intrucat natura, asa cum e dupa pacat, nu poate fi mediul de lucrare a lui Hristos asupra omului,
elementele materiale folosite in %aine sunt sfintite fie inainte, fie in momentul savarsirii %ainei prin Duhul
Sfant.

-. 0reotu& !a sa,arsitor ,a(ut a& Taine&or

Prin Inaltare, $antuitorul nu mai poate actiona in mod vaut asupra noastra, prin trupul Sau.
Astfel, intrucat pentru savarsirea %ainelor sunt necesare mi5loace materiale, (esturi si cuvinte, este
necesara si o persoana prin care Hristos sa lucree in mod nevaut asupra celor care vor sa se unesca cu
1l.
Persoana vauta care savarseste %ainele este necesara si pentru ca (esturile si cuvintele nu doar
exprima, ci si implinesc ceea ce se exprima prin ele. Acesatea nu sunt ale preotului, ci ale Bisericii, iar
prin ele lucreaa Hristos Insusi.
Asadar, preotul are o dubla imputernicire) a lui Hristos si a Bisericii.
Pentru acest motiv, validitatea %ainelor nu depinde de vrednicia savarsitorului. Cand aceasta
lipseste, ea este suplinita de vrednicia unor credinciosi, ca vrednicie a Bisericii.
Deci, validitatea %ainelor este obiectiva sau reala, dar efectul lor poate fi impiedicat atunci cand cel
care le primeste o face cu nevrednicie.

/. E&eente&e !onstituti,e a&e Taine&or

1lementele constitutive ale %ainelor sunt) mi5loacele materiale, actul preotului insotit de declaratia
constatatoare a lucrarii lui Hristos si marturisirea de credinta a primitorului, precum si an(a5area acestuia
de a trai in conformitate cu harul primit.

2. Nuaru& Taine&or
'umarul %ainelor nu este preciat in mod explicit in Sf Scriptura , desi aceasta ne ofera suficiente
dovei despre fiecare %aina.
In primele veacuri crestine, notiunea de *%aina+ era folosita in sensul ei (eneral, de lucrare sfanta
si sfintitoare, iar pentru acest motiv tainele erau preentate impreuna cu ierur(iile, insa fara a fi
confundate.
Cand numarul %ainelor a inceput sa fie contestat de ereii, Biserica s!a vaut nevoita sa!l preciee.
Astfel, in Apus, cele - %aine sunt amintite de Petru #ombardul si Hu(o de Saint >ictor in sec II.
In 373, numarul de - este preciat intr!un formular de marturisire de credinta a valdenilor care se
intorceau la Biserica.
In "asarit, in aceeasi perioada, un monah pe nume Iob aminteste cele - %aine, dar inlocuieste
pocainta cu randuiala tunderii in monahism.
'umarul de - este consemnat si in $arturisirea de credinta preentata Sinodului de la #<on de
imparatul $ihail Paleolo(ul 37-90.
De aici inainte, numarul de - al %ainelor apare tot mai des in operele teolo(ice si in hotararile
bisericesti.

3
 In Apus, numarul %ainelor se stabileste in Sinodul de la %rident 3=9=!3=?0 impotriva
protestantilor, iar in "asarit, intr!un sinod din Constantinopol 3?0, impotriva $arturisirii lui Chiril
#u;aris, si in Sinodul de la Iasi 3?970, cu ocaia aprobarii $arturisirii 8rtodoxe a lui Petru $ovila.
Cea mai convin(atoare dovada ca numarul de - al %ainelor exista chiar de la inceputurile Bisericii
o constituie faptul ca acelasi numar este atestat in marturisirile de credinta ale coptilor, iacobitilor si
armenilor, despartiti de Biserica in sec. >!>II.
Parintele Staniloae imparte %ainele astfel)
! Botezul, Mirungerea si Euharistia asi(ura celui care le primeste unirea cu Hristos si inte(rarea
in Biserica
! Pocainta si Maslul sunt destinate celor imbolnaviti sufleteste si trupeste
! Cununia este pentru cei care se casatoresc
! Hirotonia este le(ata de misiunea savarsirii %ainelor, de propovaduirea 1van(heliei si de
pastorirea sau conducerea unei comunitati bisericesti.

I8. S%INTELE TAINE IN S0ECIAL

1. Taina Sfantu&ui Bote(

%aina Sfantului Bote a fost instituita de $antuitorul Hristos, dupa invierea Sa din
morti)+$er(and, invatati toate neamurile, boteandu!le in numele %atalui si al Filului si al Sfantului Duh,
invatandu!le sa paeaca toate cate v!am poruncit voua+ $atei 7, 3/!70.
%ot $antuitorul invata necesitatea Boteului) *De nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va
putea sa intre in imparatia lui Dumneeu+.
Pentru acest motiv, *Cel ce va crede si se va botea, se va mantui, iar cel ce nu va crede si nu se
va botea0 se va osandi+. $arcu 3?, 3?0
Cel care primeste Boteul se naste la viata noua in Hristos, prin iertarea pacatelor, si devine
membru al Bisericii.
%aina se savarsesete prin intreita cufundare in numele Sfintei %reimi de catre preot sau episcop, iar,
in ca de ur(enta, poate fi savarsita de orice membru al Bisericii.

A. Bote(u& !a oarte a ou&ui ,e!hi si !a renastere

In catehea a II!a mista(o(ica, Sf. Chiril al Ierusalimului explica randuiala boteului si efectele
acestuia asupra celui care se boteaa.
Astfel, debracarea de haine inseamna debracarea de omul cel vechi si de faptele lui.
:n(erea cu untdelemul sfintit presupune faptul ca cel care se boteaa se face partas maslinului cel
bun al lui Hristos. :ntdelemnul sfintit era simbolul participarii la un(erea lui Hristos. *:n(erea lui
Hristos+ face o trimitere precisa la preotia (enerala sau la sarcina oricarui crestin de a actualia in propria
sa viata slu5irile sau demnitatile $antuitorului Hristos.
Boteul se face cu apa si nu cu alt element material, intrucat din lucrarea Sf. Duh asupra apelor au
luat fiinta toate se(mentele creatiei. 8mul insusi a fost creat, cu voia %atalui, dupa chipul Fiului si in Fiul,
prin suflarea Sf. Duh.
Boteul se face prin intreita scufundare, in numele Sf %reimi. Scufundarea si scoaterea din apa
arata atat moartea omului vechi, cat nasterea omului nou in Hristos si prin Hristos.
'asterea prin Bote este sinonima ci invierea.
Boteul ofera atat iertarea, cat si harul infierii.

39
 Boteul este atat curatitor de pacate si pricinuitorul darului Sf. Duh, cat si antitipul patimilor lui
Hristos, adica prefi(urarea acestora prin Bote.
$oartea noastra prin Bote nu este identica cu moartea $antuitorului Hristos. 'oi murim *intru
asemanarea mortii #ui+ datorita faptului ca noi murim si ca om vechi sau pacatos, nu ca Hristos, care a
murit fara a avea pacat.
Sf. Ioan &A spune ca in apa Boteului se inmormanteaa omul vechi si inviaa cel nou, dupa
chipul Celui ce l!a idit. Prin cuvintele preotului si prin mana lui coboara Sf. Duh si din apa se ridica alt
om in locul celui vechi, un om spalat de intinaciunea pacatelor si imbracat in vesmiant imparatesc.
Cel care se boteaa se impartasesete simultan atat de durerea rasti(nirii, cat si de bucuria invierii.
Ceea ce deosebeste invierea noastra de invierea $antuitorului este faptul ca noi nu mai stam  ile
in mormant.
Dupa %eodor de $opsuestia, Boteul se face in apa sfintita, sin u simpla, pe care el o numeste *apa
renasterii+, nu pentru calitatile ei naturale, ci pentru venirea Sf. Duh, invocat de preot prin cuvinte
obli(atorii stabilite de Biserica. >enirea Sf. Duh provoaca nasterea din nou. "enasterea presupune moartea
cu Hristos si invierea cu 1l. Cata vreme esti muritor prin fire, nu poti patrunde in salasul cerului, dar cand
depui aceasta fire muritoare in Bote si inviei cu Hristos, atunci te arati cetatean al cerului, atunci devii
impreuna!mostenitor al imparatiei cerului.
Boteul crestin a fost anticipat de mantuitor prin boteul de la Ioan, in Iordan. 1l nu avea nevoie de
acest bote penit ential, pentru ca nu avea pacate, dar a primit acest bote ca san e dea noua pilda si sa se
faca cel dintai dintre noi nu numai prin invierea din morti, ci si prin boteul pe care noi urma sa!l primim,
intru asemanarea mortii #ui.
Boteul la Iordan s!a facut tot in numele %atalui si al Fiului si al Sf. Duh. %atal a marturisit pe Fiul
din cer. Fiul Se botea in apa Iordanului, iar Duhul Sfant s!a coborat in chip de porumbel.
Hristos se boteaa pentru noi ca sa intemeiee Boteul sfintind apele universale. 1l boteaa in Sine
umanitatea, tot asa cum o si naste in Sine ca umanitate noua.

B. Bote(u& !a )utere #e !restere s)iritua&a !ontinua si nere)etarea &ui

Daca, dupa ce ne!am boteat, continuam sa ducem o viata in pacate, Boteul nu foloseste la nimic.
1ste necesara o crestere continua in virtute dupa Bote. Aceasta crestere in virtute este posibila
datorita puterilor Duhului Sfant primite la Bote, pe care omul trebuie sa le activee folosindu!le. Cei care
comit pacate slabesc le(atura lor cu Hristos, dar o pot reface prin Pocainta, fara a mai necesara
rebotearea.
In caul pacatului rene(arii lui Hristos si al iesirii din trupul #ui tainic, cei care fac acestea sunt
pierduti daca nu revin iarasi in Biserica folosind puterea primita in Bote, 1i nu vor fi boteati din nou,
pentru ca harul Boteului nu se da de 7 ori. 1i nu se renasc de 7 ori, pentru ca nici din trup nu se nasc de 7
ori si nu vin pe lunme de 7 ori cu pacatul stramosesc.
Boteul nu se repeata si pentru ca $antuitorul a murit o sin(ura data. Cei care primesc un Bote
valid si se boteaa din nou, rasti(nesc inca odata pe Hristos.

C. Bote(u& !a refa!ere a !hi)u&ui &ui Duen(eu #in o

Apa este atat principiul fundamental al vietii, in planul creatiei, cat si mi5locul universal de spalare,
de scoatere la iveala a chipulu i omului, cu propri a sa frumusete. De aceea, Duhul Se uneste cu omul in
apa Boteului.
Dupa caderea in pacat, chipul lui Dumneeu din om a suferit un proces de de(radare si trebuia
restaurant. Petnru acest motiv, Boteul se numeste atat nastere, cat si renastere sau creare din nou,
luminare, dar al lui Dumneeu.

3=
 'icolae Cabasila afirma ca expresiile *nastere din nou+ si *creare din nou+ ne spun ca cei care,
prin mi5locirea Boteului, au fost nascuti si adusi la o noua viata, avusesera aceasta viata inca de mai
inainte, dar au pierdutr!o si o re(asesc prin aceasta %aina. Spalarea prin Bote da omului o forma si o
infatisare noua, punand pe sufletele omenesti o pecete, un chip care le lea(a de moartea si invierea
$antuitorului.
Boteul in Hristos presupune imbracarea in Hristos.
Cel care se boteaa primeste o identitate noua, sau, mai de(raba reinnoita.
De(radarea chipului prin pacat a fost sinonima cu deturnarea propriei identitati fiice si spirituale,
fapt care #!a determinat pe Dumneeu sa nu mai recunoasca in om chipul #ui)+ Adevarat va spun) nu va
cunosc pe voi+ $atei 7=, 370. Poate ca din aceasta caua, iua Boteului este socotita de crestini ca, *i a
numelui+.
Daca pacatul a intunecat chipul lui Dumne eu din om, fara insa sa!l stear(a, este necesara
*luminarea+, adica reevidentierea frumusetii lui. De aceea, Boteul se mai numeste si *luminare+, pentru
ca ne aduce viata cea adevarata si ne face sa fim cunoscuti de Dumneeu, ne apropie de lumina si ne
indepartreaa de rautatile intunericului.
Boteul ne scapa de pacat si de obisnuinta pacatului si tot prin Bote a5un(em la inviere si la viata
de veci, prin puterile noi dobandite si prin a5utorul lui Dumneeu.
Sf. Ioan &A vorbeste despre contractul sau invoiala stabilita prin bote, intre cel care se boteaa si
Dumneeu. %rebuie sa respectam contractul semnat la Bote, caci nu exista o a 7!a iertare a pacatelor prin
baia nasterii din nou.

D. Bote(u& 7 usa #e intrare in Biseri!a

Herma Pastorul intreaba pentru ce pietrele cu care se idea turnul erau scoase *din adanc de ape+ si
i se raspunde) *%rebuia neaparat sa iasa din apa, ca sa primeasca viata n!ar fi putut intra altfel in imparatia
lui Dumneeu, daca nu aruncau moartea, care stapanea viata lor de mai inainte+. Acesti morti au primit
pecetea Fiului lui Dumneeu si au intrat in imparatia lui Dumneeu. Pecetea este apa) ei se coboara morti
in apa si se ridica vii. >iata noastra prin apa a fost mantuita si se va mantui.
>iata noua dobandita prin Bote tinde sa se conformee modelului divin al vietii, adica
$antuitorului Hristos, insa fara a inceta de a fi viata umana.
Dupa Bote, viata noua dobandita trebuie sa creasca sis a se maturiee, pentru aceasta fiind
necesara in continuare comuniunea cu Hristos. Aceasta comuniune este posibila doar in Biserica, trupul lui
Hristos extins in umanitate. Cel boteat devine *piatra+ in trupul Biser icii. Fara acesta inte(rare in
Biserica, viata cea noua dobandita prin Bote nu numai ca nu se poate devolta, ci chiar este anulata,
pentru ca nu se poate impartasi de puterea Sfintei %reimi aflatoare in Biserica. 'u poate exista viata fara
Ivorul vietii.
Atat renasterea, cat si desavarsirea sunt le(ate de Biserica. 'umai ramanad in Biserica, cel nou
boteat ramane in Hristos, cee ce ii asi(ura calitatea de *om nou+, care inainteaa spre inviere si spre
comuniunea eterna cu Dumneeu.

E. Ne!esitatea Bote(u&ui )entru !o)ii

Copiii mostenesc pacatul stramosesc prin nastere, astfel ca, desi nu au pacate personale, pentru
ster(erea pacatului stramosesc au si ei nevoie de %aina Boteului.
Chiar de la inceputurile ei, Biserica a boteat si copii, pe lan(a adulti. In '% se vorbeste despre
Boteul tuturor din casa. In aceste case existau si copii, iar daca s!a boteat *toata casa+, cu si(uranta s!au
boteat si copiii.

3?
 #a inceputuri, au existat si cauri de exa(erare a Boteului, cei vii boteandu!se pentru mortii lor
care nu apucasera sa primeasca %aina.
8ri(en spune ca Boteul copiilor este mostenit de la Sf. Apostoli.
Sinodul din Carta(ina 93/!97?0 anatematieaa pe cei care respin( boteul copiilor, pretextand
nemostenirea pacatului stramosesc.
Sf. &ri(orie de 'aian cearta mamele care nu!si boteaa copiii chiar de la nastere.
8biectia celor care contesta boteul copiilor este ca acestia nu!si pot marturisi credinta. Insa, ei fac
parte dintr!o familie crestina, traitoare in Biserica, iar Boteul este un act prin care viata spirituala a
familiei patrunde in ei. Cand cei din familie marturisesc o anumita credinta, e si(ur ca o vor marturisi ci
copiii, aceasta fiind doar o chestiune de timp.
In afara de aceasta ambianta familiala, Biserica a adau(at nasia. Dionisie Areopa(itul precieaa ca
Biserica a mostenit practica nasiei din traditia veche. 'asii rostesc lepadarile si Creul, iar prin aceasta
practica ei se an(a5eaa in numele comunitatii crestine, sa a5ute copilul in deprinderea celor dumneeiesti.
Daca copiii nu pot fi boteati pentru ca nu!si pot marturisi credinta, ei nu pot fi nici adusi la
biserica pana la varsta maturitatii, iar parintii nu se pot ru(a pentru ei pana la aceasta varsta, intrucat
acestia nu apartin liber si constient lui Hristos. Daca aceste consecinte sunt absurde, la fel de absurd este si
refuul boteului copiilor.
$ulti dintre cei mature nu se pot ru(a cu atata candoare, serioitate si profunime precum un copil.
Poate tocmai de aceea, $antuitorul a spus)+#asati copii sa vina la $ine, ca a unora ca acestora este
imparatia cerurilor+ $atei 3/, 39!3=0. Fara sa le ceara o marturisire de credinta Si!a pus mainile peste ei,
unindu!i, prin puterea transmisa prin maini, cu Sine.
". Taina Mirunerii
Instituirea %ainei $irun(erii este le(ata de recomandarea $antuitorului ca ucenicii Sai sa nu
paraseasca Ierusalimul pana cand nu vor fi *imbracati cu putere de sus+.
Apostolii au fost imbracati cu putere de sus la Cinciecime si, dupa acest moment, cei care au
creut s!au boteat si au primit darul Duhului Sfant.
Primirea darului Duhului Sfant se facea prin punerea mainilor Apostolilor) * $tunci isi punea
mainile peste ei, si ei luau Duh Sfant + F. Ap. , 3-0.
Pornind de la cuvintele mantuitorului si de la practica apostolica, %aina $irun(erii a fost instituita
de Hristos si practicata de Apostoli, ca si celelalte %aine.
Darul sau darurile Sf. Duh primate prin punerea mainilor erau numeroase si variate) intelepciune,
cunoastere, credinta, darul vindecarilor, facerea de minuni, proorocia, deosebirea duhurilor, vorbirea in
limbi sau talmacirea limbilor.
Punerea mainilor Apostolilor sau un(erea cu Sf. $ir a fost socotita dintotdeauna drept o
Cinciecime personala a credinciosului.
Atunci cand numarul crestinilor a crescut, Apostolii n!au mai putut sa impartaseasca %aina prin
punerea mainilor si s!a adoptat practica un(erii cu Sf. $ir. De atunci, %aina punerii mainilor incepe sa fie
numita %aina $irun(erii.
%recerea de la punerea mainilor la $irun(ere este su(erata de Sf. Ap. Ioan si Sf. Ap. Pavel.

A. Re&atia Bote( 9 Mirunere

Sf. Chiril al Ierusalimului spune ca dupa ce suntem boteati, a5un(em asemenea Fiului lui
Dumneeu. 8data a5unsi partasi ai lui Hristos, ne(resit suntem numiti unsi, iar Dumneeu spune) * 'u va
atin(eri de unsii $ei+ Ps. 39, 3=0.

3-
 %eofil al Antiohiei deduce si el un(erea din partasia la Hristos) cuvantul *hristos+ inseamna *uns+.
1l spune ca noi ne numim crestini pentru ca suntem unsi cu uleiul lui Dumneeu.
'umai dupa un(erea cu Sf. $ir se poate numi cineva crestin, pentru ca astfel renasterea este
confirmata de nume.
'icolae Cabasila spune ca Duhul Sfant se coboara peste cei ce se un( cu Sf. $ir, asa cum se
coboara peste cei de curand boteati.
Cel care se naste trebuie sa si creasca. Boteul asi(ura nasterea, iar $irun(erea cresterea.
Stransa relatie si interconditionare intre Bote si $irun(ere este exprimata si de randuiala litur(ica)
ambele se savarsesc in contextul aceluiasi serviciu reli(ios, fara ca $irun(erea sa aiba binecuvantare
proprie.

B. Lu!rarea Sf. Duh in Taina Mirunerii

Si in >% se practica un(erea cu untdelemn a preotilor, a proorocilor si a re(ilor si se credea ca prin
aceasta un(ere se comunica o anumita putere dumneeiasca.
Ca om, $antuitorul este :nsul prin excelenta, pentru ca nu se impartasesete doar de o putere a
Duhului Sfant, ci de Duhul intre( ca persoana. 1l nu a fost uns de oameni cu un untdelemn material, ci
%atal, Care #!a hotarat mai dinainte $antuitor al intre(ii lumii, #!a uns prin Sf. Duh.
In calitatea Sa de :ns, $antuitorul este Proorocul, Arhiereul si Imparatul suprem. Prin $irun(ere
si noi suntem recunoscuti de %atal ca fii ai Sai, caci dupa unirea cu Hristos in Bote am fost unsi cu Sf.
Duh.
Dupa boteul care inchipuie crucea si moartea Domnului, trecem la Sf. $ir, care inseamna
impartasirea cu Duhul Sfant.
Daca un om se lasa condus de minte si de vointa, poate sa a5un(a la virtute. Atunci cand la efortul
natural se adau(a si puterea lui Dumneeu, performanta spirituala devine nu doar posibila, ci si necesara.
Faptele bune si virtutile sunt inspirate si sustinute de Dumneeu. Chiar si credinta si sfintenia sunt daruri
ale Duhului Sfant.
Atunci cand cineva se roa(a, Se roa(a si Duhul Sfant pentru noi, puterea ru(aciunii patrunand
astfel si cerurile.

C. Senifi!atia a!tu&ui ,a(ut a& Mirunerii

Cu Sf. $ir, alcatuit din ulei de masline si mirodenii de mare pr@t in numar de 0 si sfintit in 6oia
$are, preotul un(e trupul celui care se boteaa, rostind formula) *Pecetea darului Duhului Sfant+.
Acest $ir nu este un simplu mir, ci este un dar al lui Hristos si al Sf. Duh, care lucreaa prin
preenta Dumneeirii #ui.
In chip simbolic, se un(e cu el fruntea si celelalte or(ane ale simturilor.
%rupul se un(e cu mir vaut, dar sufletul se sfinteste prin Sfantul si de viata facatorul Duh.
:n(erite din >% simboliau $irun(erea. Astfel, Aaron si Solomon au fost spalati si unsi, motiv
pentru care au fost numiti *hristosi+. Asadar, ei au fost unsi in chip preinchipuitor.
$antuitorul Insusi afirma si sustine coborarea Duhului Sfant asupra Sa, la Iordan. Prin $irun(ere,
Duhul Sfant *Se lipeste+, adica Se imprima in trup si persista, asa cum persista mirosul mirului.
Cuvantul pecete are atat sensul de intarire, cat si pe cel de intiparire.
Sfintenia dobandita prin %aine este exprimata si prin termenul *buna mireasma+, si ea arata
lucrarea lui Hristos si a duhului Sfant asupra noastra.
:n(erea cu Sfantul $ir a trupului celui boteat arata importanta pe care crestinismul o acorda
trupului. De altfel, Dumneeu Insusi arata importanta trupului, intrupandu!Se.

3
 Daca la darea #e(ii pe $untele Sinai, evreii nu puteau privi fata lui $oise, *din pricina slavei
trecatoare a fetei lui+ si, pentru acest motiv, $oise isi punea un val pe fata, noi, crestinii, privim slava
descoperita a fetei $antuitorului Hristos si, inspirati si a5utati de acesta fata, ne prefacem noi insine,
imitand modelul fetei lui Hristos, preent si activ in fata #ui.
Procesul de separare a omului de Dumneeu, dupa pacatul primordial, si!a inceput existenta si s!a
devoltat in minte si, dupa ce aceasta l!a acceptat, s!a manifestat prin trup. %aina $irun(erii actioneaa in
sens invers.
Credinciosul trebuie sa lupte pentru a dobandi *mintea lui Hristos+.
:n(erea are loc la urechi pentru *a aui+ adica a avea disponibilitatea mintii de a intele(e0, la
nari care il a5uta pe om, prin simtul mirosului, in relatia sa cu natura si cu Dumneeu un(erea narilor
reda capacitatea si disponibilitatea de a sesia *buna mireasma+, fiind redata in concret, si in acest ca,
dipsonibilitatea mintii de a intele(e0, pe piept pieptul repreinta atat puterea omului, cat si simtirea lui0,
pe maini si pe picioare pentru a arata ca schimbarea care s!a produs la nivelul mintii si al simturilor
trebuie sa se manifeste prin fapte bune in relatia cu semenii0.

$. Taina Sfintei Euharistii

%aina Sfintei 1uharistii Impartasiri0 a fost instituita la Cina cea de %aina. Pe cand mancau ei, Iisus
a luat paine si, binecuvantand, a frant si a dat ucenilor, icand) %uati, mancati, acesta este trupul &eu.
#uand paharul si multumind, le!a dat ucenicilor, icand) 'eti dintru acesta toti, ca acesta este san(ele
&eu, al %e(ii celei noi, care pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor $atei 7?, 7?!70.
1van(helistul #uca precieaa ca $antuitorul a poruncit sa se faca aceasta spre pomenirea #ui.
$embrii primei comunitati crestine din Ierusalim *staruiau in invatatura apostolilor si in
comuniune, in fran(erea painii si in ru(aciuni+ F. Ap. 7, 970. Comuniunea si fran(erea painii era
impartasirea cu san(ele si cu trupul lui Hristos.

A. Re&atia Bote( 7 Mirunere 9 Euharistie

'icolae Cabasila spune ca viata in Hristos consta in unirea noastra cu Dumneeu, care se
realieaa prin Sfintele %aine.
Boteul, $irun(erea si 1uharistia sunt %ainele prin care cel ce crede se uneste cu Hristos si este
inte(rat in Biserica. Daca Boteul ster(e pacatele si lumineaa din nou chipul lui Hristos din noi, iar Sf.
$ir face mai lucratoare puterile Duhlui Sfant, prin 1uharistie ne unim cu Hristos inviat. Acum nu mai
primim darurile Duhului Sfant, oricat de bo(ate ar fi ele, ci pe Insusi $antuitorul. De aceea, Sfanta
Impartasanie este %aina cea mai mare, pentru ca mai incolo de ea nu se mai poate mer(e.
Prin Impartasanie, $antuitorul este preent cu trupul si cu san(ele Sau in trupul nostru, adica 1l
Insusi este preent intre( in noi.
1uharistia este desavarsirea tuturor celorlate %aine. 1a a5uta la implnirea a ceea ce nu sunt in stare
sa faca celelate %aine.
'e boteam o sin(ura data, dar ne impartasim de mai multe ori, pe tot parcursul existentei noastre
pamantesti.
Prin impartasirea cu trupul si san(ele lui Hristos, ne unim intr!un sin(ur trup si san(e cu 1l, adica
devenim *purtatori de Hristos+ si partasi ai firii dumneeiesti.
In 1uharistie, omul se uneste cu Hristos care moare si inviaa. Pentru acest motiv, 1uharistia se
impartaseste *spre iertarea pacatelor si spre viata de veci+.
:niti cu Hristos in 1uhariustie nu ne mai temem de moarte, caci purtam in noi trupul lui Hristos
cel inviat ca leac sau antidot al nemuririi.

3/
 :nindu!ne nemi5locit cu Hristos prin 1uharistie, ne unim si cu ceilalti care cred, pentru ca si ei se
impartasesc cu acelasi Hristos. Astfel, devenim impreuna mostenitori si madulare ale aceluiasi trup. De
aceea, 1uharistia este si actul de realiare si sporire continua a unitatii Bisericii. Astfel, 1uharistia este prin
excelenta %aina unitatii Bisericii.

B. 0re(enta rea&a a tru)u&ui si sane&ui Mantuitoru&ui in Euharistie )rin )refa!erea )ainii si

a ,inu&ui
Despre aceasta preenta reala vorbeste chiar $antuitorul, atunci cand instituie %aina) * %uati,
mancati, acesta este trupul &eu. 'eti dintru acesta toti, ca acesta este san(ele &eu, al %e(ii celei noi,
care pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor + $atei 7?, 7?!70. *Aceasta sa faceti spre pomenirea
$ea+ #uca 77, 3/0.
1uharistia isi are temeiul in 5ertfa de pe cruce a $antuitorului. In ea va fi preent in toate timpurile
viitoare trupul si san(ele Sau cel inviat.
Daca Hristos nu s!ar fi rasti(nit si n!ar fi inviat, n!ar fi fost posibila Cina cea de %aina si 1uharistia
din Biserica.
Ca sa se rasti(neasca si sa inviee, trebuie ca Iisus sa se intrupee. De aceea, baa 1uharistei este
asumarea trupului nostru, 5ertfirea lui Hristos pentru noi si invierea #ui.
1uharistia de la Cina cea de %aina este anticiparea tainica a 5ertfei de pe &ol(ota si a invierii.
Hristos a trait la Cina cea de %aina, in mod tainic 5ertfirea Sa si invierea Sa, asa cum le va trai in 1uharistia
Bisericii, ca sa le imprime si in trupul si in san(ele nostru.
Pentru a arata ca Apostolii Il vor vedea inviat, cu stralucire, ca va fi iarasi cu ei si ca vor fi martori
ai celor facute de 1l, Hristos a spus ca va bea *vinul nou+ cu ei, in imparatia %atalui. Dupa inviere, Hristos
nu va mai avera trup patimitor, ci nemuritor, deci si nestricacios, care nu va mai avea nevoie de hrana.
Acest trup nemuritor si nesctricacios al lui Hristos, de dupa inviere, este preent si in 1uharistie, si de aici
calitatea de *vin nou+.
$antuitorul savarseste 1uharistia nu doar la Cin acea de %aina, ci si dupa inviere, cu #uca si
Cleopa, in drumul spre 1maus.
Preenta reala a $antuitorului in 1uharistie, cu trupul si cu san(ele Sau nemuritor si nestricacios
deci, pnevmatiat0 constituie tema cap. >I din 1v. dupa Ioan.
$antuitorul Hristos este preent in 1uharistie cu trupul si san(ele Sau, prin prefacerea elementelor
euharistice. Asa cum la nunta din Cana &alileii a prefacut apa in vin, tot asa, la Cina cea de %aina, 1l
preface painea in trupul Sau si vinul in san(ele Sau.
In 1uharistie, Dumneeu Se uneste cu painea si cu vinul si le preface in trupul Sau. Deci, cel care
savarseste prefacerea nu este omul, ci Hristos. Preotul rosteste cuvintele #ui, dar cel care lucreaa
prefacerea este Hristos Insusi.
Painea si vinul sunt, in chip real trupul unit cu Dumneeirea. Aceasta nu inseamna ca se po(oara
din cer trupul care a fost inaltat, ci ca insasi painea si vinul se prefac in trupul si san(ele Domnului, prin
Duhul Sfant. 'u se poate cerceta modul in care painea si vinul se prefac in chip supranatural in trupul si
san(ele lui Hristos. #ucrarea Sf. Duh poate explica posibilitatea prefacerii, dar nu si modul in care se
efectueaa prefacerea.
Prefacerea elementelor euharistice se face prin ru(aciune sau prin invocarea Sf. Duh.
Prefacerea painii si a vinului nu are loc in afara lucrarii Sf. Duh. De aceea, prin rostirea epicleei,
Duhul Sfant coboara asupra painii si asupra vinului, savarsindu!se astfel taina cea infricosatoare.

C. Euharistia !a Taina si !a :ertfa

Aspectul de %aina al 1uharistiei decur(e din preenta reala a $antuitorului.

7
 #a 1uharistie nu pot participa decat cei care cred si au trecut prin *baia iertarii pacatelor si a
renasterii+.
8ri(en precieaa ca, in 1uharistie, san(ele $antuitorului se bea dar se si varsa, tot asa cum trupul
se mananca, dar se si fran(e. $ai mult, $antuit orul nu lipseste dintre noi cand bem, ci bea impreuna cu
noi, iar fara 1l nu putem sa mancam nici painea.
De vreme ce $antuitorul Insusi a is ca painea si vinul sunt trupul si san(ele Sau, cine va indrani
sa!# contraicaE
Sf. Ioan Damaschin, pornind de la cuvintele $antuitorului, sintetieaa (andirea Parintilor, care
exclude posibilitatea simbolului in 1uharistie.
"eferitor la aspectul de 5ertfa al 1uharistiei, exista o sin(ura 1uharistie, pentru ca exista un sin(ur
altar pe care se 5ertfeste $antuitorul.
Si ca 5ertfa, 1uharistia e instituita de $antuitorul, nu pentru ca 1l ar fi avut nevoie de ea, ci pentru
noi.
Comparativ cu 5ertfele >%, 5ertfa $antuitorului este desavarsita si se ridica din altarele pamantesti
catre altarul care exista in cer.
Hristos S!a adus ca 5ertfa atunci cand Si!a dat trupul spre mancare ucenicilor.
6ertfa lui Hrist os ne curateste de pacate. Aceeasi 5ertfa o aduce si Biserica pana la sfarsitul
veacurilor.
Cele doua aspecte ale 1uharistiei nu pot fi despartite. Atunci cand cele 7 aspecte ale 1uharistiei
sunt separate, nu se mai vede nici in celelalte %aine un aspect de 5ertfa. In 1uharistie $antuitorul Se aduce
5ertfa %atalui ca om, dar odata cu Sine ne aduce si pe noi 5ertfa %atalui. Datorita faptului ca noi nu putem
intra la %atal decat in stare de 5ertfa curata, 1l Se 5ertfeste continuu, dandu!ne astfel puterea de a ne aduce
si pe noi cu 1l. Asadar, in Hristos casti(am putinta de a veni in fata lui Dumneeu.
Cel ce se face partas cu Hristos prin impartasirea de Sfantul lui trup si san(e, trebuie sa aiba mintea
#ui si sa!si insuseasca ibanile #ui. $intea lui Hristos sta in a cu(eta numai cele ce privesc la slava lui
Dumneeu si in a voi sa implineasca cele placute Celui ce #!a nascut.
1uharistia este a Bisericii, a comunitatii .
In 1uharistie, trupul 5ertfit al $antuitorului se intalneste cu trupul Sau tainic.
In 5ertfa $antuitorului este preenta si 5ertfa comunitatii, insa fara a se confunda cu 5ertfa #ui.
Aceasta se observa si este expimata platic in randuila Proscomidiei) pe Sf. Disc, in fata A(netului, se
(asesc si particele scoase din prescuri diferite pentru $aica Domnului, sfintii in(eri, vii si morti, care nu
se prefac nici in trupul lui Hristos, nici in trupurile celor pentru care se scot, ci repreinta predarea lor
tainica lui Dumneeu, dupa modelul lui Hristos, precum si efectele acestei predari. Pentru acest motiv,
miridele sunt puse in potir dupa impartasirea credinciosilor, tocmai pentru a evita impartasirea acestora si
cu ele. Credinciosii de impartasesc cu se(mentele )I si *$ ale A(netului, iar daca acestea nu a5un(, pot fi
impartasiti si cu se(mentul IS.
Pe scurt, nota caracteristica a 5ertfei litur(ice consta, dupa Cabasila, in prefacerea darurilor in
Dumneeiescul trup si san(e, care este 5ertfa. Actul prefacerii este cel care da #itur(hiei atat valoarea si
caracterul de 5ertfa adevarata si reala, cat si unitatea si identitatea ei cu 5ertfa Crucii, deaorece in ambele
este vorba de unul si acelasi dar de 5ertfa 2 trupul lui Hristos. Asadar, prefacerea constituie clipa in care
5ertfele aduse in #itur(hie se intalnesc, se unifica si se identifica cu cea adusa pe &ol(ota.
1uharistia exprima ideea ca si dupa inviere $antuitorul Hristos ramane in stare de 5ertfa continua
ca om, pentru a oferi posibilitatea tuturor celor care cred de a participa la Dumneeire, prin impartasirea
cu 1l. Aceasta impartasire presupune atat participarea la sfintenia lui Hristos, cat si la 5ertfa #ui, intrucat
acestea nu pot fi despartite) fara 5ertfa nu este posibila sfintenia sau sfintenia exprima starea de 5ertfa.

73
 -. Taina Marturisirii
%aina $arturisirii a fost instituita de $antuitorul odata cu %aina Preotiei, chiar in iua invierii,
aratand prin acesta stransa lor le(atura) *Precum $!a trimis pe $ine %atal, va trimit si 1u pe voi. Si
icand acestea, a suflat asupra lor si le!a is) #uati Duh Sfant carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate, si
carora le veti tine, vor fi tinute+ Ioan 7, 73!70.
$antuitorul le promisese Apostolilor puterea de a le(a si de a dele(a inainte de inviere, dar
adevarat putere le!o ofera in iua invierii.
Pana la inaltarea la cer, %aina a fost savarsita de mAntuitorul Insusi, prin iertarea pacatelor celor
care!si manifestau credinta in 1l si!si marturiseau pacatele acceptand indemnul de a nu mai (resi
*Indreeneste, fiulu Ierate sunt pacatele tale+ 2 slabano(ul din CapernaumG *Iertate sunt pacatele ei cele
multe, caci mult a iubit. Iar cui se iarta putin, putin iubeste+ 2 femeia pacatoasa iertata in casa fariseului
Simon *'u te osandesc nici 1u. Du!te si de acum sa nu mai pacatuiesti+ 2 femeia prinsa in adulter0.
Chiar din iua Cinciecimii, Apostolii incep sa propovaduiasca spre iertarea pacatelor.
Apostolul Iacob indeamna credinciosii sa!si marturiseasca *unii altora pacatele+, adica preotilor.
$arturisirea pacatelor este necesara si obli(atorie pentru cei care se boteasera, dar au comis din
nou pacate, caand din credinta si din har.
Dumneeu nu vrea ca cineva sa piara, ci vrea sa vina tori la pocainta, la mantuire si la cunoasterea
adevarului.
%aina $arturisirii instituita de Hristos are rostul de a ierta pacatele celor ce le marturisesc si se
caiesc pentru ele, in vederea reintrarii in comuniunea cu Dumneeu.
Cel ce vrea sa se impartaseasca, trebuie mai intai sa se spovedeasca, manifestandu!si astfel dorinta
de a reintra in comuniune cu semenii si cu Dumneeu.

A. Taina Marturisirii in Tra#itia Biseri!ii

Asadar, %aina $arturisirii a fost savarsita pentru prima data chiar de $antuitorul Hristos, iar dupa
inviere acorda aceasta putere si Apostolilor, care, hirotonind preoti, transmit aceasta puetere si acestora.
1ste mai bine omului sa!si marturiseasca pacatele, decat sa!si invartosee inima. Dumneeu nu
cere marturisirea pentru ca ar avea nevoie de ea, ci pentru ca este semn de pocainta.
Dupa %ertulian, pentru a fi eficienta, pocainta trebuie insotita de marturisirea pacatelor, pentru a
deveni eficienta.
Daca marturisirea pacatelor usureaa constiinta, tainuirea lor o impovareaa.
Dumneeu nu cere marturisirea pacatelor pentru ca nu le!ar sti, ci pentru ca ea exprima pocainta.
"usinea nu trebuie sa!si (aseasca loc la spovedanie.
Dupa Sf. Ioan &A, %atal a dat toata 5udecata Fiului, iar Fiul a dat!o preotilor.
Intrucat preotii '% au primit puterea de a curati sufletul de murdaria pacatului, reulta ca puterea
preotiei depaseste puterea incredintata de Dumneeu in(erilor.
$arturisirea pacatelor trebuie sa fie individuala pentru ca preotul sa poata aprecia starea
sufleteasca, in vederea stabilirii epitimiei canon0.

B. Marturisirea )a!ate&or
Ca expresie a caintei, $arturirea pacatelor este prima etapa a tainei, urmata de alte doua) epitimia
si dele(area acordata de preot.
Cel ce se marturiseste trebuie sa explice din ce motive a caut si care sunt slabiciunile lui, pentru a
putea fi vindecat. 1l trebuie sa arate atat prin cainta, cat si prin fa(aduinta de a nu mai pacatui, o an(a5are
mai hotarata in a combate slabiciunile care i!au biruit firea.

77
 Pentru recidivistii in aceleasi pacate (rele, mi5loacele de remediere a slabiciunilor trebuie aplicate
cu si mai multa strictete, pentru ca %aina sa aiba ca efect remedierea durabila a omului si sa!l faca iarasi un
om cu adevarat nou.
'umai constientiarea (ravitatii pacaului si a consecintelor acestuia naste revolta impotriva lui,
cainta si necesitatea marturisirii.
$arturisirea exprima certitudinea ca starea pacatoasa poate fi depasita, cu a5utorul lui Dumneeu.
%ocmai de aceea, credinciosul vine la preot si nu se duce la psiholo( sau psihiatru.
Cainta induce hotararea de a nu mai (resi si presupune constientiarea si recunoasterea sincera a
pacatului si a efectelor lui. 1a conditioneaa iertarea lui Dumneeu
"olul preotului in %aina Spovedaniei este foarte important) el trebuie sa!l a5ute pe credincios cu
tact, blandete si condescendenta, atunci cand acesta este tentat fie sa minimaliee, fie sa exa(eree
(ravitatea pacatului.
%aina aceasta se petrece intre doua persoane intr!o relatie de intimidate. Daca cel care se
spovedeste o face fara niciun fel de retinere, daca el va plan(e pentru pacate, lacrimile preotului se vor uni
cu ale lui, pentru ca preotul participa la mahnirea si la durerea lui.
Penitentul are incredere in preot tocmai pentru ca simte in acesta raspunderea fata de Hristos
pentru sufletul sau.
Insusi Hristos lucreaa in aceasta %aina prin intalnirea intimitatii celor doi. $antuitorul fiind
preent si lucrator in %aina nu se mai 5ustifica rusinea sau sentimentul de umilinta la spovedanie.
Sf. Ioan &A precieaa ca talharul de pe cruce n!a indranit sa ica * +omeneste-ma Doamne+
decat dupa ce si!a recunoscut pacatele. Iar $antuitorul l!a iertat, raspunandu!i) +Astai vei fi cu mine in
"ai+. Daca Hristos l!a invrednicit pe talharul de pe cruce de atata bunavointa, cu atat mai mult ne va
invrednici si pe noi de iubirea Sa, daca ne vom marturisi pacatele.
Dumneeu asteapta marturisirea pacatelor si se bucura de ea pentru ca ea este semnul reinceper ii
comuniunii cu Hristos.
Prin marturisire, penitentul face primul act de ridicare deasupra pacatului.

C. E)itiia sau !anonu&

1pitimia sau canonul dat de duhovnic nu este o pedeapsa sau o masura cu caracter compensatoriu
in sensul ca implinirea ei aduce dupa sine iertarea0, ci un instrument peda(o(ic si medical, in acelasi
timp.
1ste un instrument peda(o(ic, pentru ca prin el duhovnicul urmareste sa faca si mai evidenta
(ravitatea pacatului, intarind si cultivand astfel cainta.
1ste un instrument medical, pentru ca urmareste vindecarea slabiciunilor create si cultivate de raul
pacatului.
Canonul 37 al Sinodului %rulan stabileste ca cei care au luat de la Dumneeu puterea de a le(a si
de a dele(a trebuie sa analiee calitatea pacatului si promptitudinea spre indreptare a celui care a
pacatuit si asa sa aplice doctoria pentru a mantui bolnavul. Cel ce are stiinta medicala a Duhului trebuie sa
cercetee dispoitia celui care a pacatuit si sa vada daca tinde spre sanatate sau, dimpotriva, starneste
boala impotriva lui. Preotul trebuie sa aduca oaia cea ratacita, iar pe cea muscata de sarpe sa o vindece.
Asadar, stabilirea canonului porneste atat de la calitatea sau (ravitatea pacatului, cat si de la
modalitatea in care crestinul se raporteaa la el, in sensul ca!I constientieaa (eravitatea sau nu. Daca
credinciosul nu sesieaa (ravitatea pacatului si nu este dispus sa renunate la el, duhovnicul il opreste de
la Sfanta Impartasanie si!i recomanda mi5loacele necesare indreptarii.
$area ma5oritate a Parintilor considera ca, in %aina Spovedaniei, nu exista pacate care se iarta si
pacate care nu se iarta. Daca in 1v dupa $atei 37, 3!70 se spune ca pacatele impotriva Duhului Sfant

7
nu se vor ierta, afirmatia trebuie inteleasa nu in sensul ca Dumneeu nu vrea sa ierte aceste pacate, ci in
sensul ca cel aflat in acesta stare nu mai poate sin u mai vrea sa renunte la ele, manifestandu!se dusmanos
fata de Dumneeu.
Sf. Ap. Ioan face distinctie intre pacatele (rele si cele usoare.
Asa cum dovedeste practica dintotdeauna a Bisericii, orice pacat se iarta prin %aina Spovedanieie,
atunci cand exista si dorinta iertatii si cand pacatul nu este considerat stare de normalitate.
Disciplina penitentiala a Bisericii a fost stabilita pe baa textului din I Corinteni =, /!37, in care Sf
Ap. Pavel recomanda crestinilor san u se amestece cu desfranatii, dar nu cu desfranatii acestei lumi, ci cu
cei dintre fratii lor.
Aceasta disciplina a suferit in timp adaptari care au urmarit eficientiarea canonului4epitimiei. Sf.
>asile cel $are recomanda oprirea de la Impratasanie pentru -, 3= sau 7 de ani, in functie de (ravitatea
pacatului. Sf. %eodor studitul nu recomanda canoane mai mari de  ani. Sf. Ioan Postitorul, pentru aceleasi
pacate, reduce epitimia la 7 sau la  ani.
Parintele Staniloae considera ca astai, oprirea de la impartasanie pentru 3 an, 7, sau  nu mai este
considerata un canon eficient, recomandand infranarea de la pacatele marturisite.
Canonul este un medicament destinat vindecarii bolilor sufletesti si, de aceea, el trebuie sa fie
compatibil cu suferinta, pentru a fi eficient ca antidote. Durata tratamentului trebuie sa corespunda cu
starea de croniciare, mai mult sau mai putin evidenta, a pacatului.

D. De(&earea
Dele(area constituie etapa a !a a %ainei Spoved aniei. 1a este acordata de preot, dupa ce
credinciosul se spovedeste, facand dovada caintei sale sincere si a dorintei de a nu mai pacatui.
Din continutul ru(aciunii de dele(are de pacate reulta in mod evident ca Cel care iarta este
Hristos Insusi, dar ru(aciunea duhovnicului este aceea care aduce efectiv iertarea din partea lui Hristos.
$antuitorul Hristos este Cel care iarta, pentru ca 1l el este Cel care primeste marturisirea. Asa cum
am mai spus, pentru acest motiv, in actul spovedaniei nu au ce cauta rusinea si teama.
Preotul isi declara identitatea de *martor inaintea lui Hristos+.
Preenta tainica a lui Hristos este su(erata de icoana #ui.
1pitrahilul, aseat pe capul celui care se spovedeste, este semnul trimiterii de catre Hristos si de
catre Biserica, dar si semnul responsabilitatii asumate de catre preot in relatia cu credinciosul. Prin
vesmantul litur(ic vine harul lui Hristos asupra penitentului.
$ana preotului, aseata si ea pe capul credinciosului, exprima deplina comuniune spirituala
realiata intre cei doi, in timpul %ainei. In fond, tot prin mana preotului vine harul in fiinta primitorului si
in alte %aine, printr!o materie.
In aceasta comuniune, preotul este instrumentul prin care vine Duhul, iar credinciosul este
beneficiarul acestei venire.
P. Florecs;< afirma ca %aina Spovedaniei lamureste cel mai bine cuvintele $antuitorului)+Caci
unde sunt adunati 7 sau  in numele $eu, acolo sunt si 1u in mi5locul lor+ $atei 3, 70.

/. Taina irotoniei sau Taina 0reotiei

%aina Hirotoniei sau %aina Preotiei este %aina in care, prin punerea mainilor arhiereului si prin
ru(aciune, se impartaseste unei persoane special pre(atite harul uneia din treptele preotiei, dandu!i!se
puterea de a invata cuvantul lui Dumneeu, de a savarsi celelate taine si de a conduce pe credinciosi spre
mantuire.

A. Taina 0reotiei si !e&e&a&te Taine

79
 Daca prin celelalte %aine ni se comunica anumite puteri ale lui Hristos sau trupul si san(ele #ui,
prin %aina Preotiei este calificata persoana vauta prin care ni se comunica Hristos. #a inceput, a fost
trimis ca Arhiereu Hristos, Care, devenind nevaut, a lasat pe Apostoli si pe urmasii lor ca arhierei vauti,
or(ane ale #ui.
Intrucat prin inaltarea la cer, Hristos devine nevaut, este necesara o persoana care sa implineasca
actele vaute prin care ni Se daruieste, pentru ca %aina, ca mi5loc prin care ni se comunica un har al lui
Hristos, nu se poate efctua sin(ura.
Daca $antuitorul ni s!ar darui in chip nevaut, ar exista intotdeauna nesi(uranta acestei daruiri
obiective.
De preotie atarna Biserica si mantuirea in Hristos. De aceea, Hirotonia este prin excelenta %aina
Bisericii.
'ici preotul si nici episcopul nu!si pot lua cu de la ei putere calitatea de or(ane ale lui Hristos.
Aceasta calitate nu o poate oferi nici comunitatea.
Cel ce hirotoneste este om, dar Dumneeu face totul.
Sf. Ioan &A spune ca, atunci cand hirotonia este savarsita dupa randuiala canonica, chiar mana lui
Dumneeu se atin(e de capul celui hirotonit.
1ficacitatea %ainelor in (eneral, deci si eficacitatea Hirotoniei, nu depinde de vrednicia
savarsitorului, intrucat omul, savarsind %ainele, nu face nimic de la sine, Dumneeu Insusi sfintindu!ne
prin mi5locirea %ainelor.
Harul arhieresc il da Dumneeu, dar prin om, care pune mana.
"aspunand indoielilor provocate de scaderile morale ale unor slu5itori, Sf. &ri(orie %eolo(ul
compara preotia cu un inel care are imprimata pe el pecetea imparateasca. Indiferent din ce material, nobil
sau mai putin nobi, este confectionat inelul, prin aplicarea lui pe ceara, pecetea este identica. >aloarea
inelului o da pecetea, nu materialul din care este confectionat. Aceasta concluie este valabila si in caul
Hirotoniei) Cel care imputerniceste si Cel care trimite este Dumneeu adica cel care da pecetea0.

B. 0reotia ne,a(uta a Mantuitoru&ui 7 i(,oru& )reotiei ,a(ute #in Biseri!a

Hristos S!a facut prin intrupare Preot ul prin execelenta al creati ei, pentr u readucerea ei la
Dumneeu. 1l este unicul preot deplin, pentru ca este unicul om care se poate darui cu un devotament
absolut %atalui, este sin(urul om care are intrare la %atal si ne poate duce in Sine si pe noi, este sin(urul
om unificator cu adevarat. Si pentru ca este nevaut in urma Inaltarii Sale, 1l, ca unicul preot deplin, este
ivorul intre(ii preotii vaute.
Preotia $antuitorului este vesnica si netrecatoare. Ca Arhiereu, 1l este sfant fara de rautate, fara de
pata, osebit de cei pacatosi si, fiind mai presus decat cerurile, 1l nu mai are nevoie sa aduca 5ertfe pentru
pacatele Sale si pentru ale poporului, caci a facut aceasta odata atunci cand S!a adus pe Sine Insusi 5ertfa.
$antutorul nu Si!a luat sin(ur cinstea acesta de preot, ci, ca si Aaron, a fost chemat de Dumneeu,
Care l!a numit Arhiereu0 preot in veac, dupa randuiala lui $elchisedec. Asadar, preotia #ui este de la
%atal, care #!a sfintit si #!a trimis in lume.
Daca Aaron si $elchisedec cei doi care anticipeaa arhieria $antuitorului0 aduceau 5ertfa pentru
pacatele lor si pentru pacatele poporului $antuitorul a fost, in acelasi timp, si 6erfta si 6ertfitor.
Sf. Ioan &A spune ca 1l a fost 5ertfa dupa trup si Preot dupa Duh.
Sf. Chiril al Alexandriei precieaa ca $antuitorul a fost preot ca om, nu ca Dumneeu, pentru ca
Dumneeu nu avea nevoie de aceasta slu5ire.
"asti(nindu!Se 1l, ne rasti(nim si noi impreuna cu 1l datorita unitatii firii umane, preenta si in
Hristos.

7=
 "asti(nindu!ne impreuna cu Hristos nu mai traim noi, ci traieste Hristos in noi. Intrucat Hristos nu
numai Se 5ertfeste, ci si inviaa, inviind 1l vom invia si noi.
:manitatea pacatoasa s!a separate de Dumneeu, insa noua umanitate, in $antuitorul Hristos si
prin 1l, reface drumul in sens invers, predandu!se lui Dumneeu, prin slu5irea preoteasca si prin 5ertfa.

C. Instituirea 0reotiei si e;istenta !e&or $ tre)te #e &a in!e)utu& Biseri!ii

Din preotia $antuitorului ia nastere preotia Bisericii transmisa de 1l prin insuflarea Duhului Sfant
Apostolilor, dupa inviere si inainte de inaltare)+Precum $!a trimis pe $ine %ata, va trimit si 1u pe voi. Si
icand acestea a suflat asupra loir si le!a is) #uati Duh Sfant carora veti ierta pacate, le vor fi iertate si
carora le veti tine, vor fi tinute+ Ioan 7, 7!70.
Cinciecimea completeaa ceea ce $antuitorul a instituit prin cuvant si prin suflare, Apostolii
*imbracandu!se cu putere de sus+, prin coborarea Sfantului Duh asupra lor.
$antuitorul precieaa ce aveau de facut Apostolii) *Datu!$i!s!a toata puterea, in cer si pe
pamant. Drept aceea, mer(and, invatati toate neamurile, boteandu!le in numele %atalui si al Fiului si al
Sf. Duh, invatavdu!le sa paeasca toate cate v!am poruncit voua. Si iata, 1u sunt cu voi in toate ilele,
pana la sfarsitul veacului+ $atei 7, 3!70 *'u voi sunteti care vorbiti, ci Duhul %atalui vostru este care
(raieste in voi+ $atei 3, 70 *Cine va primeste pe voi pe $ine $a primeste, si cine $a primeste pe
$ine, primeste pe Cel Care $!a trimis pe $ine+ $atei 3, 90, etc.
Preotia ucenicilor nu este altceva decat participare la preotia #ui. Constienti de aceasta, Apostolii
au transmis urmasilor misiunea incredintata lor de $antuitorul)+ Si hirotonindu!le preoti in fiecare
biserica, ru(andu!se cu postiri, i!au incredintat pe ei Domnului in care creusera+ F. Ap. 39, 70
#a inceput, numirea de *preoti+ si *episcopi+ se da tuturor celor pe care Apostolii ii hirotoneau ca
urmasi ai lor. Datorita inmultirii comunitatilor crestine, acesti episcopi hirotoneau preoti, pentru a fi
a5utati, episcopii avand si datoria de a suprave(hea activitatea preotilor.
1piscopii de la inceput au putut sa se numeasca si preoti, intrucat in harul episcopatului se
cuprindea si cel al preotiaie, dar nu si invers.
%ot prin hirotonie sau prin punerea mainilor si prin invocarea Sf. Duh au fost alesi si primii diaconi
de catre Sf. Apostoli.
In traducerile mai vechi ale '%, termenul *preot+ este redat prin termenul *prebiter+, fara ca prin
aceasta sa se intelea(a ca prebiterul era un simplu batran dele(at de comunitate, fara hirotonie si fara
ru(aciunea de invocare a Sf. Duh. In toate caurile preentat e, Apostolii hirotoneau preoti4prebiteri F.
Ap. 39, 70, iar dupa ei, %it si %imotei episcopii0 hirotoneau preoti4prebiteri in fiecare cetate I %imotei
=, 77 %it 3, =0.
Si Sf. Ioan &A precieaa ca prebiterul4preot nu!si ia sin(ur cinstea slu5irii si nici comunitatea nu
i!o poate da. Instituirea treptelor ierarhice ale preotiei de catre Hristos Insusi prin hirotonie si nu prin
dele(are din partea comunitatii constituie coloana vertebrala a Parintilor Bisericii.

D. Su!!esiunea a)osto&i!a
%ransmiterea acesluiasi har de la episcopi la episcopi, incepand de la Apostoli, odata cu
transmiterea puterii si obli(atiei de a pai aceeasi invatatura si aceleasi norme ale %ainelor si ale pastoririi
se numeste succesiune apostolica.
De la acest har ce vine de la Apostoli se impartasesc, de la episcopul fiecarei eparhii, toti preotii
acelei eparhii.
Astfel, Biserica traieste totdeauna duhovniceste din acelasi har apostolic si din aceeasi invatatura si
randuiala sacramentala si evan(helica apostolica.

7?
 Sf. Clement "omanul, referi tor la succesiunea apostolica, spune ca, daca Hristos a fost trimis de
%atal, Apostolii au fost trimisi de Hristos.
Ierarhia bisericeasca este o mostenire apostolica. 8data cu functia episcop, preot, diacon0, aceasta
a mostenit si adevarul. Atunci cand adevarul propovaduit de cineva nu corespunde celui propovaduit de
Apostoli, este vorba de ereie.
1reticii incearca sa su(eree vreo le(atura cu Apostolii, ca in care putem sa le cerem sa!si dea la
iveala obarsia bisericilor lor, sa desfasoare sirul episcopilor lor, dintru inceput, pentru a putea cedea daca
cel dintai episcop al lor avea cheas si inaintas pe vreunul din Apostoli. Invatatura ereticilor exclude
apartenenta la apostolicitate, intrucat Apostolii nu s!au deosebit in invatatura lor, nu ar fi invatat niciodata
ceva deosebit unul de altul. 8 comunitate crestina autentica nu poate sa apara decat ca *butasG+ al harului
si succesiunii apostolice. Deci, apostolicitatea nu se refera numai la ierarhie, ci si la comunitatea crestina
in ansamblul ei, adica la succesiunea apostolica a Bisericii. Se poate spune ca exista o succesiune
apostolica a tuturor credinciosilor boteati in Biserica.
Succesiunea apostolica, atat pe linie ierarhica, cat si ca raportare la Biserica, in inte(ritatea ei,
asi(ura atat pastrarea invataturii apostolice fixate in '%, cat si pe cea devoltata prin %raditie.
Harisma episcopala este harisma care poarta in sine puterea de a transmite toate harurile si darurile
care se difueaa, incepand de la Apostoli, in tot timpul, in Biserica, sau pe Hristos Insusi si pe Duhul
Sfant, preenti si lucratori in aceste haruri si daruri.
Harurile nu vin numai din trecut, ci si de sus, in fiecare timp, caci Biserica este mereu deschisa
cerului.
$antuitorul Hristos apartine in e(ala masura atat trecutului, cat si preentului si viitorului. 'u
Hristos trece, ci (eneratiile trec.

E. 0reotia si unitatea Biseri!ii

Intrucat atat invatatura, cat si harul sunt ale lui Hristos, iar Hristos este :nul, inseamna ca prin
preotie este afirmata implicit unitatea Bisericii.
Daca atat invatatura, cat si puterea sunt ale lui Hristos, inseamna ca preotii sunt or(anele vaute ale
preotiei #ui unice. Sin(urul lucru pe care slu5itorii Bisericii il dau de la ei este slu5irea.
Hristos exercita lucrarea Sa de Preot unic si unificator atat prin aceea ca, in fiecare comunitate,
Preotia Sa se exercita printr!un unic or(an, cat si prin faptul ca aceste or(ane sunt aduse si ele la unitate,
intr!un centru unic vaut al lor, si anume episcopul.
Daca $antuitorul Hristos, intrupandu!Se, a implinit vointa %atalui, episcopii trebuie sa implineasca
vointa lui Hristos. Pentru aceasta, membrii comunitatii crestine trebuie sa actionee impreuna cu vointa
episcopului.
%oti trebuie sa respecte pe diaconi, pe preoti si pe episcopi, caci fara acestia nu se poate vorbi de
Biserica.
Fara episcop, nimeni sa nu faca ceva din cele ce apartin Bisericii.
1piscopul ramane un slu5itor al Bisericii, pentru ca puterea nu este a lui, ci a lui Hristos.
'iciun episcop nu este de sine statator sau stapan al tuturor, ci este incadrat in comuniunea tuturor
episcopilor, ca sa tina impreuna invatatura lui Hristos si randuiala litur(ica si canonica unitara a Bisericii.
Comuniunea bisericeasca nu se reuma doar la comuniunea episcopatului, ci trebuie sa se
raportee la Biserica, in inte(ritatea ei. Slu5itorul autentic este smerit pentru ca traieste certitudinea ca,
slu5ind, nu are dreptul sa!si aro(e privile(ii, nefacandu!si decat datoria ceruta de slu5ire.
Slu5itorul autentic stie ca darurile pe care le are sunt de fapt daruri primite de la Dumneeu.

7-
 Slu5itorul autentic se raporteaa la $odelul suprem de slu5ire, cel bland si smerit cu inima,
Invatatorul si Implinitorul suprem al slu5irii. Sf. &ri(orie de 'aian spune ca si Apostolii s!au raportat la
acest $odel viu si etern preent.

%. 0reotia s&u+itoare si )reotia enera&a

Apostolul Petru indeamna primii crestini sa devina *pietre vii+, prin apropierea *de 1l, piatra cea
vie+, pentru a putea fi *iditi casa duhovniceasca, spre preotie sfanta, ca sa aduceti 5ertfe duhovnicesti,
placute lui Dumneeu, prin Iisus Hristos+.
Harul divin primit nu anuleaa individualitatile si ceea ce au specific acestea, ci le canalieaa spre
folosul comun.
Fiecare credincios trebuie sa faca efortul de a se inte(ra in trupul lui Hristos extins in umanitate,
adica in Biserica. Atunci cand se realieaa aceasta inte(rare, fiecare credincios devine *preot imparatesc+.
Devenind preot, el aduce propriile *5ertfe duhovnicesti+, *prin Iisus Hristos+.
In 5ertfa euharistica nu este preent doar Hristos si 5ertfa Sa, ci 1l ne asociaa si pe noi, daca vrem,
si astfel devenim noi insine *5ertfa curata+ si *binemirositoare+ adusa lui Dumneeu %atal. Calitatea de
5ertfa curata presupune renuntarea la e(oismul pacatos care ne separa de Dumneeu si de oameni,
renuntare care deschide perspectiva comuniunii si o cultiva spre folosul comun, al tuturor.
In acest sens, toti crestinii sunt *preotie imparateasca+, nu numai ca aducatori ai propriilor 5ertfe, ci
si ca imparati peste propriile patimi si ca invatatori in familiile lor si in societate, sfintindu!se pe ei insisi si
lumea, prin participare la sfintenia lui Dumneeu.
Apostolul Pavel vorbeste atat de cei care savarsesc cele sfinte si slu5esc altarului, adica de preoti,
cat si de cei care se imparatasesc de cele sfinte, adica de credinciosii apartinatori preotiei (enerale.
6ertfele crestinilor nu se compara nici cu 5ertfele pa(ane cele ce 5ertfesc pa(anii, 5ertfesc
demonilor si nu lui Dumneeu0, nici cu 5ertfele >%.
Preotii care savarsesc cele sfinte si care slu5esc altarului nu au fost numiti 5erfitori sau sacerdoti, ci
prebiteri, pentru a evita asocierea cu 5ertfele pa(ane sau vechi!testamentare, incompatibile cu 5ertfa
crestina. Asadar, este (resita conceptia protestanta ca prebiterii erau doar batrani care au primit un
mandat din partea comunitatii si nu preoti, pentru ca orice 5ertfa a incetat prin 5ertfa $antuitorului.
'emaiexistand 5ertfa, 5ertfitorul nu mai exista nici el.
Invatatura de credinta ortodoxa este foarte explicita in acest sens) atata vreme cat $antuitorul
ramane in stare de 5ertfa in fata %atalui, tot atata vreme este necesara si preotia sacramentala.
Intre preotia sacramentala sau slu5itoare si preotia (enerala a credinciosilor nu exista nici
identitate, dar nici discontinuitate sau compatibilitate.
Credinciosii participa la 5ertfa $antuitorului, pentru ca numai asa ei pot intra in stare de 5ertfa la
%atal. Preotul '% il repreinta pe Hristos care Se aduce 5ertfa pentru toti, el primeste 5ertfele si ru(aciunile
tuturor si le uneste cu 5ertfa lui Hristos, ca sa se reliee 5ertfa Bisericii in Hristos. Preotii slu5itori nu aduc
doar 5ertfele si ru(aciunile lor personale, ci pe ale comunitatii ca intre( si pe ale tuturor credinciosilor,
alaturate la 5ertfa lui Hristos. In preot se realieaa unificarea tuturor.
Preotia (enerala a credinciosilor se realieaa si se manifesta prin preotia slu5itoare.
Inca din >% se facea distinctia neta intre preotia sacramentala si cea (enerala. Dumneeu spune
poporului evreu ca, daca acesta il va asculta si va pai le(amantul Sau, ii va fi popor ales, imparatie
preoteasca si neam sfant. Cu toate acestea, la cortul sfant slu5eau doar Aaron si fiii lui, care erau unsi
preoti. Cand Core, Datan si Abiron au vrut sa uurpe drepturile specifice preotiei, au fost aspru pedepsiti
de Dumneeu.
Prin Bote, $irun(ere si 1uharistie, savarsite prin preotia sacramentala, orice crestin este inte(rat
in trupul lui Hristos, capatand responsabilitati fata de el insusi si fata de intre(. Aceste responsabilitati

7
asumate definesc continutul preotiei imparatesti sau (enerale. "esponsabilitatea fata de intre( este ilustrata
de practica bisericeasca ce permite oricarui crestin sa botee orice copil aflat in prime5die.
"esponsabilitatile fata de propria persoana sunt preentate in ru(aciunea care premer(e un(erea cu Sf. $ir
si in cele de dupa un(ere.
Dedicarea expresa lui Dumneeu este su(erata atat prin ceremonia tunderii, preenta si in
randuiala intrarii in monahism, cat si in ru(aciunea de sfintire a $irului.
#aicii nu au acces la mi5loacele harice nu au puterea de a savarsi Sfintele %aine0, sfera lor fiind
viata harica, patrunderea harului in lume. Aceasta este #itur(hia cosmica in lume, operand prin simpla
preenta a fiintelor sfintite, ca salasuri ale Sf. %reimi.
Paul 1vdo;imov numeste preotia sacramentala *functionala harica+, iar pe cea (enerala
*ontolo(ica+.
Diferenta dintre cele doua preotii, dar si complementaritatea lor, este ilustrata in randuiala
Hirotoniei, a Boteului si a $irun(erii.
Candidatul la preotie incon5oara Sf. $as a, aratand prin aceas ta hotararea lui de a aduce 5ertfa pe
Hristos, de a savarsi %ainele si de invata in Biserica, in timp ce noul boteat si miruit incon5oara masa din
pronaos pe care se afla Sf. 1v. si Sf. Cruce, aratand prin aceasta ca este inchinat slu5irii neintrerupe a lui
Hristos in afara altarului, in lume, prin alte mi5loace decat prin savarsirea %ainelor.

G. Ran#uia&a Tainei irotoniei si )uterea a!or#ata )rin ea

Cand este hirotonit un diacon sau un preot, %aina este savarsita de episcopul eparhiei, iar cand este
hirotonit un episcop sunt preenti  sau cel putin 7 episcopi ai Biseriicii respective.
'u pot fi hirotoniti diaconi, preoti sau episcopi decat membrii de sex masculine ai Bisericii, cu
conditia inte(ritatii spirituale si fiice, care si!au manifestat aceasta dorinta si au pre(atirea teolo(ica
necesara.
Diaconii si preotii trebuie sa se casatoreasca inainte de hirotonie, in timp ce episcopi a5un( numai
cei necasatoriti sau vaduvi prin decesul sotiei si deveniti ieromonahi, asa cum s!a hotarit la Sinoadele I>!
>I 1c.
$embrii ierarhiei nu pot fi decat barbati, pentru ca ei sunt chemati sa fie or(anele vaute ale lui
Hristos, unicul savarsitor nevaut al %ainei, iar Hristos a fost barbat. Femeile ii nasc si ii pot creste pentru
preotie pe copiii lor, asemenea $aicii Domnului, Dumneeu exercitand prin ele cea mai mare autoritate
asupra lor.
'imeni nu poate a5un(e preot daca mai intai nu a fost hirotonit diacon, si nimeni nu poate a5un(e
episcop daca nu a fost hirotonit mai intai diacon si preot.
'u se poate trece in cursul aceleiasi #itur(hii de la o treapta inferioara la o trepta superioara. De
aceea, momentele in care se fac hirotoniile difera, evidentiindu!se astfel specificitatea fiecareia si
continutul harismatic propriu.
Hirotonia diaconului se poate face dupa prefacerea elementelor euharistice, deoarece acesta nu
poate slu5i sin(ur si nu poate sfinti darurile. Candidatul e luat din naos de 7 diaconi si dus in fata usilor
impataresti, unde il asteapta episcopul, care il binecuvinteaa si apoi se retra(e in altar, in partea de nord,
cu fata spre apus. Candidatul intra si el in altar insotit de cei 7 diaconi pentru a arata ca va intra in randul
acestora0 si incon5oara Sfanta masa de  ori, sarutand colturile acesteia pentru a arata ca existenta lui se
va desfasura in 5urul lui Hristos preent aici si repreentat de episcop0. omoforul semnul (ri5ii pentru
poporul pastorit0, en(olpionul semnul puterii0 si mana dreapta a episcopului or(anul prin care Hristos
transmite harul0. Apoi, candidatul in(enuncheaa in fata Sfintei $ese, in coltul din dreapta, numai cu
piciorul drept pentru a arata ca nu va primi preotia deplina0, isi spri5ina mainile pe Sfanta $asa si fruntea
pe maini asa cum a facut Sf. Ioan la Cina cea de %aina Sf. $asa il repreinta pe Hristos0. In continuare,

7/
episcopul isi scoate mitra pentru a arata ca Hristos Insusi investeste candidatul cu puterea diaconiei0 si
rosteste ru(aciunile de hirotonie. Harul Sf. Duh este cel care il ridica pe primitor la treapta diaconiei, prin
mana episcopului. 1piscopul nu invoca sin (ur Sf. Duh, ci ii asociaa pe cei preent i in altar, dar si pe
credinciosii din biserica, care impreuna ic, *Doamne miluieste+. Apoi, diaconul este preentat poporului
din usile imparatesti, dandu!i!se si semnele slu5irii diaconesti orarul, manecutele si ripida, cand este, daca
nu procovatul mare0, rostindu!se de fiecare data intrebarea *>rednic esteE+, la care poporul raspunde
*>rednic este+. 'oul diacon este impartasit inaintea celorlati diaconi si rosteste ectenia de la sfarsitul
#itur(hiei, aratand prin aceasta ca a primit harul diaconiei.
Aceeasi randuiala se savarseste si in caul hirotoniei preotului, cu urmatoarele deosebiri)
! hirotonia se savarseste dupa intrarea cu Cinstitele Daruri, su(erandu!se astfel ideea ca preotul va
sfinti Darurile si va savarsi intrea(a Sf. #itur(hie
! candidatul citeste inainte an(a5amentul preotesc si este introdus in altar de 7 preoti, impreuna cu
care face si incon5urarea Sf. $ese
! in(enuncheaa inaintea Sf. $ese cu ambele picioare, aratand prin aceasta superioritatea preotiei
fata de diaconie.
Apoi, preotul este preentat poporului, dandu!i!se vesminte preotesti) epitrahirul, braul, felonul si
#itur(hierul. Dupa sfintirea Darurilor primeste de la arhiereu Sf. %rup, pe care!l restituie arhiereului
inainte ca acesta sa rosteasca *Sfintele sfintilor+.
Hirotonia in arhiereu se face dupa *Sfinte Dumneeule+G, inainte de citirea Apostolului si a
1van(heliei, deoarece in acest moment se incepea odinioara #itur(hia, in preenta arhiereului. Candidatul
ales de Sf. Sinod si confirmat de Stat este numit *ipopsifiu+, adica ales, propus sau desemnat pentru
arhierie.
Hirotonia este precedata de solemnitatea vestirii si chemarii la treapta arhieriei, care are loc in
a5unul hirotoniei, iar in dimineata urmatoare, la sfarsitul :treniei, ipopsifiul citeste in biserica o
marturisire de credinta amanuntita, impartita in  parti.
In afara vesmintelor preotesti, primeste si vesmintele arhieresti) sacosul, omoforul, en(olpionul si
mitra, precum si crucea pectorala. Dupa terminarea Sf. #itur(hii, noul arhiereu este imbracat in mantia
arhiereasca si i se inmaneaa car5a arhiereasca.

2. Taina Nuntii sau a Casatoriei !restine

%aina 'untii este un act sfant, de ori(ine dumneeiasca, in care, prin preot, se impartaseste harul
Sf. Duh unui barbat si unei femei ce se unesc liber in casatorie, care sfinteste si inalta le(atura naturala a
casatoriei la demnitatea repreentarii unirii duhovnicesti intre Hristos si Biserica.

A. Lo!u& Nuntii intre !e&e&a&te Taine

Se pune intrebarea de ce nu este aseata %aina Hirotoniei la inceputul sau la Sf. celorlate %aine,
avand in vedere ca ea le conditioneaa pe toate celelalteE Parintele Staniloae explica prin aceea ca primele
9 %aine ofera omului harul prin care isi poate dobandi mantuirea, dar fructificarea acestui har se face prin
preotie si prin casatorie.
'unta si Preotia, ca %aine, fac vadit faptul ca persoana nu se realieaa decat in comuniune.
'umai iubirea face posibila raspunderea reciproca, a oamenilor unii fata de altii, prin mi5locirea
harului. Pentru acest motiv, casatoria nu!si afla locul nici in moral, nici in estetic, ci in reli(ios.
Prin intrupare, mantuitorul ne ofere posibilitatea sa!l vedem pe 1l Insusi, prin fata #ui omeneasca,
dar, in acelasi timp, ne ofera si posibilitatea de a!# vedea in fetele semenilor, in care este preent prin
Sfintele %aine.


 Parintele Staniloe spune ca faptul ca in Casatorie Dumneeu e cunoscut prin celalat, iar in $aslu,
prin man(aierea primita de la 1l in stare de boala, face ca aceste 7 %aine sa fie aseate la urma, dupa ce
preotul a pus pe om in le(atura directa cu Hristos prin celelelte 9 %aine.

B. Casatoria !a stare natura&a

Casatoria, ca le(atura natural pe viata, intre barbat si femeie, are la baa faptul ca numai impreuna
acestia formeaa umanitatea completa.
Pentru om, sin(uratatea este sinonima cu suferinta si, de aceea, Dumneeu a is ca nu este bine ca
omul sa fie sin(ur si i!a facut un a5utor potrivit pentru el.
1vdo;imov considera ca termenu;l *a5utor+ trebuie inteles ca o raportare a unuia catre celalalt,
fiinta umana fiind chiar de la inceput o fiinta con5u(ala.
In (andirea lui Dumneeu, masculinul si femininul sunt inseparabile, incat o fiinta omeneasca,
luata separata si considerata in sine, nu este cu desavarsire om.
Adam a fost intotdeauna Adam!1va. Cei doi se unesc intr!un trup si intr!un suflet, fara a!si pierde
identitatea.
Pornind de la aceste date, casatoria avea inca de la inceput atributele unitatii si indisolubilitatii.
Prin caderea in pacat, casatoria, ca le(atura naturala intre barbat si femeie, a avut de suferit.
:nitatea si indisolubilitatea nu au mai fost respectate, practicandu!se divortul si repudierea femeii. 'u a
mai fost respectata nici e(alitatea dintre barbat si femeie, avesta fiind socotita de multe ori un instrument
de care barbatul putea dispune in functie de con5unctura sau interese proprii. "ostul ei fundamental consta
in a asi(ura sotului urmasi.
Desi #e(ea prevedea pedeapsa capitala in ca de infidelitate si pentru barbat si pentru femeie, in
practica era pedepsita doar femeia.
Aceste disfunctionalitati sunt explicabile prin pierderea harului din starea primordiala.
Cu toate acestea, casatoria, ca le(atura naturala, nu a fost desfiintata in esenta ei, tot asa cum nici
chipul lui Dumneeu nu a fost distrus, ci doar estompat sau intunecat.
$antuitorul Insusi, referindu!se la barbat si femeie, spune ca ceea ce a unit Dumneeu omul sa nu
desparta.

C. Intarirea si ina&tarea Casatoriei

Intarirea si inaltarea Casatoriei, din ordinea naturii in ordinea harului, o face $antuitorul, prin
participarea la nunta din Cana &alileii. Svarsind acolo cea dintai minune, $antuitorul vrea sa arate ca
incepe inaltarea vietii omenesti in ordinea harului de la intarirea si inaltarea casatoriei. 1l afirma implicit
necesitatea revenirii la unitatea si indisolubilitatea ori(inara a casatoriei.
$antuitorul afirma ca oricine va lasa pe femeia sa, in afara de vina de desfranare, si va lua alta,
savarseste adulter, la fel si cel care s!a insurat cu cea lasata, intrucat le(atura casatoriei nu se desfiinteaa
prin despartirea sotilor. De aceea, Biserica noastra nu admite divortul decat in caul adulterului.
Aceasta unitate este posibila numai prin iubire. Iubirea si unitatea presupun responsabilitatea
reciproca a sotilor.
Daca cei doi concep casatoria doar ca o modalitate de satisfacere a instinctului sexual, se plictisesc
repede unul de celalat, insa atunci cand casatoria crestina se afla pe coordonatele ei autentice, trupul
fiecaruia capata o adancime spirituala tot mai mare, fiecare devine pentru celalalt o taina tot mai cunoscuta
si tot mai indefinita, in acelasi timp.
Sf. Ioan &A considera casatoria o *intruchipare a lui Dumneeu Insusi+ sau o *teofonie+.
Casatoria nu exclude efortul duhovnicesc, ci il potenteaa.

3
 Sf. Pavel ii indeamna pe soti sa se supuna unul altuia, *intru frica lui Hristos+. Barbatul este cap
femeii, tot asa cum si Hristos este cap Bisericii. Asa cum Biserica se supune lui Hristos, asa si femeile
barbatilor lor. Barbatii sunt datori sa!si iubeasca sotiile, asa cum Hristos Si!a iubit Biserica si S!a 5ertfit
pentru ea.
Casatoria, ca le(atura naturala intre barbat si femeie, este ridicata la nivelul %ainei prin $antuitorul
Hristos si in Biserica.
Sf. Ioan &A numeste familia crestina *Biserica mica+ sau *icoana tainica a Bisericii+. Crestinismul
nu dispretuieste nevoia unirii trupesti dintre barbat si femeie. Daca Sf. Pavel recomanda fecioria, el isi
exprima propria opinie, fara a condamna insa casatoria.
Sexualitatea asumata prin casatorie nu are in structura ei ceva reprobabil. Sexualitatea con5u(ala
devine un mi5loc de unire sufleteasca si de crestere in aceasta unire.
Daca deturnarea sexualitatii se poate produce si in casatorie, ea este preenta intotdeauna in
relatiile sexuale deordonate, pentru ca transforma partenerii in simple instrumente sexuale, iar continutul
sexualitatii este redus la epiderma. Daca sexualitatea poate avea un continut pacatos si in familia crestina,
ea are intotdeauna acest continut in sexualitatea extracon5u(ala. Sotii trebuie sa aibe constiinta ca, daca
le(atura lor se reduce la satisfacerea poftei trupesti, aceasta aluneca spre pacat si e pandita de destramare.
Asadar, casatoria nu este un simplu remediu pentru satisfacerea unei pofte pacatoase, ci un mi5loc prin
care se asi(ura si se cultiva comuniunea intre soti.
1ste (resita opinia potrivit careia sin(ura 5ustificare a casatoriei, si implicit a sexualitatii, este
conceperea si nasterea copiilor. Sf. Ambroie, Fer. Au(ustin si %oma de Auino considera ca bunul
fundamental al casatoriei este procreatia. Aceasta opinie este contraisa de spiritualitatea ortodoxa. Sf.
Ioan &A spune ca sunt 7 ratiuni pentru care a fost instituita casatoria) pentru a!l face pe barbat sa se
multumeasca cu o sin(ura femeie si pentru a face copii, dar principala este cea dintai. Cat priveste
procreatia, casatoria nu o aduce in mod obli(atoriu, ca dovada fiind numeroasele casnicii care nu pot avea
copii. De aceea, afirma el, prima ratiune a casatoriei este de a re(la viata sexuala, prin aceasta re(lare
cultivandu!se comuniunea dintre soti.
Comuniunea si unitatea pot fi realiate in casatorie si fara nasterea de copii, atunci cand parintii nu
pot concepe, nu si atunci cand nu vor sa conceapa, ca in care, le(atura dintre soti devine un simplu prile5
de satisfacere a poftei trupesti, devenind un act pacatos.
Prin nasterea de copii, responsabilitatea sotilor nu se mai raporteaa doar la ei insisi, ci si la
urmasii lor. Astfel, dimensiunea sociala a casatoriei devine mult mai evidenta, ea presupunand depasirea
e(oismului familial.
%aina Casatoriei este mai cuprinatoare decat familia. 1a este %aina iubirii dumneeiesti.
8 familie care se reuma numai la interesele ei repreinta doar biolo(icul, comun si animalelor.
Pacatul propriu al familiei de ai nu este divortul sau salbaticia spirituala, ci autoadorarea familiei, refuul
de a vedea casatoria ca orientata spre Imparatia lui Dumneeu.
1xista o pornire de a face totul pentru familie, daca trebuie, chiar de a fura. Familia nu mai este
spre slava lui Dumneeu. %ocmai de aceea familia moderna se sfarama asa de usor.
8 casatorie crestina se incheie intre doua persoane, iar fidelitatea comuna a celor doi fata de al
treilea, Dumneeu, ii pastreaa pe acestia intr!o adevarata unitate intre ei si cu Dumneeu.

D. Taina Cununiei in Tra#itia !restina

1xistenta %ainei Casatoriei in practica Bisericii este atestata incepand cu Parintii Apostolici.
Crestinismul deaproba poli(amia si infidelitatea con5u(ala, dar si intentia infidelitatii.
Casatoria crestina este o taina, pentru ca prin ea se impartaseste harul sfintitor, care o face sa
ilustree la nivel uman unirea dintre Hristos si Biserica.

7
 Frumusetea si sfintenia casatoriei pot fi inlaturate prin desfranare, care este o stare de anormalitate.
%aina casatoriei nu trebuie murdarita, la nunti, cu cantece de rusine si cu petreceri nepotrivite.
Cei care nu se casatoresc, nu trebuie sa dispretuiasca pe cei casatoriti.
Casatoria a doua si a treia sunt acceptate de Biserica, pornind de la cuvinte Sf. Ap. Pavel)+Daca
insa nu pot sa se infranee, sa se casatoreasac. Fiindca mai bine este sa se casatoreasca, decat sa arda+
ICorinteti -,/0.
Insa, conform ma5oritatii Parintilor, daca prima casatorie este le(e, a doua sau a treia sunt concesii
sau po(oraminte fata de neputintele omenesti. Pentru acest motiv, ele au fost intotdeauna associate cu
%aina Pocaintei. Casatoria a doua si a treia nu mai au binecuvantarea %ainelor, ci doar binecuvantarea
mica, comuna ierur(iilor si altor slu5be bisericesti.
In $olitfelnic se prevede ca a patra nunta este o faradele(e, iar cine va indrani sa cunune va fi
canonisit si lipsit de harul preotiei.

E. 0arti&e !o)onenete a&e Tainei Cununiei si senifi!atia &or

In B8, savar sitorul %ainei Cununiei este preotul, pentru ca prin el vine in fata celor ce se
casatoresc, in mi5locul lor, in mod inviibil, Insusi Hristos, Care pecetluieste le(atura naturala pe care
acestia o consimt si care ii mentine uniti in 1l.
A considera Casatoria incheiata numai prin consimtamantul sotilor, ca in catolicism, unde preotul
este numai martor, inseamna a o vedea numai la nivelul ei de le(atura naturala.
Primitorii sunt un barbat si o femeie, necasatoriti, care nu au intre ei un (rad de rudenie mai mic
decat (radul =.
#o(odna este o ierur(ie care se savaseste inain te de %aina cununiei, prin care viitorii soti
fa(aduiesc inaintea lui Dumneeu ca se vor casatori. Actul principal al serviciului reli(ios consta in
punerea si schimbarea inelelor. Atin(erea fruntii fiecaruia cu inelul si rostirea numelui fiecaruia arata atat
libertatea optiunii lor, cat si e(alitatea lor in fata lui Dumneeu si in fata oamenilor. #o(odna se face *in
numele %atalui si al Fiului si Al Sfantului Duh+, fiecare fiind insemnat cu semnul Sf. Cruci de  ori.
An(a5amentul lor se face in numele Sf. %reimi. #umanarile aprinse arata ca viata lor in doi va beneficia de
lumina lui Hristos.
Inelele si semnificatia lor simbolica se unesc cu ru(aciunea preotului. inelele su(ereaa iubirea
nesfarsita si fidelitatea neconditionata, precum si trainicia le(aturii dintre viitorii soti.
In prima ru(aciune a %ainei Cununiei, preotul reaminteste instituirea casatoriei, ca le(atura
naturala intre barbat si femeie, prin chiar actul creatiei primilor oameni, le(atura perpetuata in timp si
ilustrata de Avraam si Sara, de Isaac si "ebeca, de Iacob si "ahila, etc. Sunt amintite Intruparea si
'asterea din Fecioara, precum si participarea la nunta din Cana &alileii, pe care $antuitorul a
binecuvantat!o. De altfel, $antuitorul binecuvinteaa si casatoria preenta, radicand le(atura celor doi din
ordinea naturii, in ordinea harului. %ot aici este exprimata cu claritate ideea ca %aina Casatoriei nu trebuie
limitata la familie, intrucat sfera ei de actiune priveste Biserica in inte(ralitatea ei.
In ru(aciunea a doua, preotul reamint este faptul ca Dumneeu l!a creat pe om ca pe *un stapan al
fapturii+, urmand sa!si implineasca mandatul de *imparat+ impreuna cu sotia sa, motiv pentru care preotul
cere lui Dumneeu sa trimita harul Sau peste amandoi, pentru a le binecuvanta casnicia, asa cum ia
binecuvantat pe Avraam si Sara. Fara *paa+ lui Dumneeu, casnicia celor doi risca esecul.
Preotul se roa(a ca Dumneeu sa!Si *aduca aminte de dansii+, de parintii lor, de nasi si de toti cei
care participa la savarsirea acestei Sfinte %aine.
Finalitatea naturala a Casniciei, adica dobandirea de prunci buni, este asociata cu buna intele(ere
sufleteasca si trupeasca. 1ste ilustrata aici importanta sexualitatii con5u(ale si efectele ei poitive.


 In ru(aciunea a treia se poate vorbi de o epiclea a slu5bei cununiei, echivalenta celei din
ru(aciunea pentru sfintirea apei din slu5ba Boteului.
Semnul vaut al sfintirii nevaute a acestei le(aturi este unirea, de catre preot, a mainii drepte a
barbatului cu dreapta femeii, iar actul ritual care simbolieaa si pecetluieste savarsirea %ainei este
punerea cununiilor pe capetele mirilor. Cununile celor ce se casatoresc exprima demnitatea si cinstea pe
care o primesc mirii.
In ru(aciunea de dupa 1van(helie, preotul se roa(a ca Dumneeu sa!i paeasca pe cei proaspat
casatoriti.
Paharul pe care il primesc tinerii exprima atat bucuria provocata de eveniment, cat si partasia care
va caracteria viata lor de acum inainte.
Incon5urarea de  ori a mesei pe care se afla Sfanta 1van(helie si Sf. Cruce, ca si la Bote si la
Hirotonie, exprima bucuria provocata de eveniment, dar si responsabilitatea asumata in fata lui Dumneeu
si a oamenilor, de a trai viata de familie in conformitate cu preceptele evan(helice si cu lo(ica Crucii.
Cantecele care insotesc incon5urarea mesei amintesc fie nasterea $antuitorului din Fecioara si obli(atia
nasterii si cresterii copiilor in frica de Dumneeu, fie partasia la viata in Hristos, dupa modelul sfintilor.
Atunci cand li se iau cununiile de pe cap, mirii pun mainile pe Sf 1van(helie si pe Sf. Cruce,
reamintind le(amantul de a pai le(atura dra(ostei si a unirii intre ei curate, neintrerupta, dreapta si
cinstita, pana la moarte, urmand ce este placut lui Dumneeu si oamenilor.
In penultima ru(aciune, preotul se roa(a ca Dumneeu sa binecuvintee *intrarile si iesirile lor+.
Prin Cununie, casa mirilor devine un spatiu litur(ic sacru, in care se iontra in numele Domnului si
se iese tot in numele #ui.
8tpustul slu5bei Cununiei reaminteste a5utorul primit prin Sf. %aina si pomeneste numele Sfintilor
Constantin si 1lena, care, intocmai cu Apostolii au vaut crucea Dimnului pe cer. Demnitatea lor
imparateasca este un simbol al Preotiei imparatesti a sotilor. :ltimele cuvinte ale slu5bei ii intoarce pe soti
spre misiunea lor apostolica) marturisirea credintei prin viata lor, prin Preotia lor con5u(ala.

3. Taina Sfantu&ui Mas&u

Sf. $aslu este %aina prin care se imparatseste credinciosului bolnav harul tamaduirii trupesti si al
iertarii pacatelor facute dupa ultima $arturisire, prin un(erea cu untdelemn sfintit, insotita de ru(aciunea
preotilor.
$antuitorul Insusi a tamaduit bolnavi si le!a iertat pacatele, dand si Apostolilor aceasta putere.
Desi fara o mentiune expresa, se pare ca aceasta %aina a fost practicata de Apostoli inca din timpul
activitatii pamantesti a $antuitorului.
Sf. Iacob, ruda Domnului, arata ca %aina se savarsea in Biserica primara.
'u calitatile terapeutice naturale ale untdelemnului vindeca, ci ru(aciunea credintei.

A. Taina Sfantu&ui Mas&u in Tra#itia Biseri!ii

$arturiile patristice arata ca %aina se savarsea chiar de la inceputurile Bisericii.
Astfel, Sf. Irineu aminteste existenta %ainei in mod indir ect, atunci cand vorbeste despre
parodierea ei in practicile (nostice.
8ri(en preinta in mod explicit savarsirea %ainei precum si efectele ei.
Sf. Chiril al Alexandreiei condamna pe cei care cer serviciile vra5itorilor de tot felul, recomandand
crestinilor %aina Sf. $aslu.
1xistenta si practicarea %ainei sunt mentionate si de 1usebiu de Ceareea, Sf. 1frem Sirul si Sf.
Ioan &A.

9
 In timpul papei Inocentiu I contemporan cu Sf. Ioan &A0 au aparut niste neintele(eri referitoare la
%aina Sf. $aslu, si anume, daca %aina poate fi savarsita si pentru cei neboteati si daca poate fi savarsita
numai de preoti asa cum se cere in textul din Iacob =,39!3=0 sau si de episcopi. Papa lamureste dileme
astfel) cuvintele Ap. Iacob se refera numai la bolnavii cei credinciosi, care pot fi unsi cu untdelemn sfintit
episcopul poate savarsitot ceea ce se permite preotului sa se savarseasca Apostolulu vorbeste de preoti
pentru ca episcopii, fiind retinuti cu alte ocupatii, nu pot mer(e la toti bolnavii0 celor ce se afla in
perioada de pocainta nu li se poate savarsi aceasta un(ere, pentru ca ea este %aina.

B. Efe!te&e Tainei
Prin %aina Sf. $aslu se urmareste, in special, vindecarea trupului. De aceea, aceasta %aina poate fi
socotita, prin excelenta Taina a trupului.
Dar, atat timp cat omul traieste, nu poate fi impartit, trupul si sufletul interconditionandu!se, astfel
ca, harul nu lucreaa asupra trupului fara sa lucree si asupra sufletului. De aceea, in ru(aciunile acestei
%aine, se cer impreuna) tamaduirea trupului, iertarea de pacate si curatirea sufletului de pacate.
Aceasta inteconditionare intre trup si suflet, precum si necesitatea tamaduirii amandurora, sunt
evidentiate in intrea(a structura a %ainei.
Daca Dumneeu sfinteste untdelemnul, tot 1l este Cel care tamaduieste. Savarsitorul real al %ainei
este Iisus Hristos.
:n(erea se face in semnul Sf. Cruci, arma pe care Dumneeu ne!o da impotriva diavolului,
sinonima cu puterea lui Dumneeu.
:n(erea se face *spre ibavire desavarsita de pacate si spre mostenirea imparatiei cerurilor+.
Prin untdelemnul sfintit putem reactiva *preotia imparateasca+ proprie, slabita de pacatele
savarsite si care au provocat boala.
Prin aceasta un(ere, murim fata de pacat si *viem dreptatii, imbracandu!ne in Domnul nostru Iisus
Hristos+. Prin aceasta imbracare devenim puternici, prin participare la puterea lui Hristos.
Imbracarea in Hristos presupune si o *impreuna petrecere+ cu Hristos, atat in ceilalti ani ai vietii,
cat si pururea, in eternitate. Asadar, este (resita ideea ca $aslul se face exclusiv muribunilor. In Apus,
aceasta ide a devenit componenta a invataturii de credinta, incepand din sec II!III, %aina fiind numita
de atunci *1xtrema un(ere+ sau *%aina celor care mor+ exeuntium0.
Bolnavul se roa(a pentru el insusi, dar pentru cel bolnav se roa(a si comunitatea crestina,
repreentata prin credinciosii care participa la savarsirea %ainei si prin preoti.
Solidaritatea Bisericii cu cel suferind este ilustrata pe tot parcursul %ainei) un madular este bolnav,
dar prin el sufera si intre(ul.
Preotul care citeste ru(aciunea, compatimeste impreuna cu cel suferind.
Dumneeu este chemat sa actualiee si pentru cei preenti indurarile si mila #ui.
Cel bolnav, impreuna cu comunitatea, nu cer a5utorul lui Dumneeu ca recompensa, ci dintr!o
neputinta reala.
Pentru ca pacatul lasa intotdeauna urme in trup, provocand boala fiica, $aslul urmareste ster(erea
acestor urme, care este posibila doar prin ster(erea pacatului sau a cauei obiective care provoaca
suferinta. Pentru acest motiv, in %aina Sf. $aslu, tamaduirea trupeasca este asociata cu cea sufleteasca si
conditionata de aceasta.
"enuntarea la pacat este sinonima cu cultivarea ratiunilor puse de Dumneeu in fire. Aceasta
performanta nu este posibila fara Dumneeu. %ocmai de aceea este tinuta deschisa 1van(helia deasupra
capului celui pentru care se savarseste %aina, de preotii slu5itori.
Faptul ca %aina trebuie savars ita de cel putin 7 preoti si ca, de obicei, se face cu participarea mai
multor credinciosi, arata necesitatea si puterea comuniunii in Biserica.

=
 In niciuna din celelalte %aine nu se citeste de - ori ru(aciunea de sfintire, nu se citesc - pericope
apostolice si - pericope evan(helice, nu se citesc - ru(aciuni si nici nu se repeta (estul sacramental de -
ori ca in %aina Sf. $aslu. Aceasta insistenta se 5ustifica prin afaptul ca boala trupeasca sau sufleteasca il
face pe cel suferind inapt pentru o viata normala sau il ameninta cu moartea.

ESATOLOGIA

Cuvantul * eshato&oie+ este un derivat al cuvantului (recesc * eshata+ J cele de pe urma, cele
dupa care nu mai urmeaa altceva.
1shatolo(ia face trimitere la etapa finala a existentei ultimele momente din istoria mantuirii0
1shatolo(ia are 7 dimensini) Eshato&oia )arti!u&ara ! personala, care se referera la fiecare om0
si Eshato&oia enera&a care se referea la toti oamenii si la intre(ul Cosmos0.

I. ESATOLOGIA 0ARTICULARA

1. Sfarsitu& ,ietii )aantesti si ,iata ,esni!a

Pentru ca Dumneeu a creat omul si lumea in vederea unei finalitati voite de 1l, intre iconomie si
eshatolo(ie exista o relatie foarte stransa) datorita acestei relatii osmotice, $antuitorul Hristos S!a
intrupat, a murit, a inviat, S!a inaltat la cer.
1shatolo(ia atat particulara, cat si (enerala0 evidentiaa sensurile, rosturile, finalitatile voite de
Dumneeu cand a conceput si creat existenta.

". Moartea !a tre!ere #e &a ,iata te)ora&a &a !ea eterna

Daca eshatolo(ia da sens existentei, moartea este si ea necesara si plina de sens, pentru ca exprima
necesitatea implinirii omului prin comuniunea eterna si neimpiedicata de ceva, cu Dumneeu.
+r. Dumitru Staniloae) *$oartea fiica este cea care deschide o poarta existentei in lumea noua,
prefacura, pnevmatiata sau indumneeita.+
%otusi, spaima de moarte, pe care o exprima si $antuitorul ca 8m, arata ca moartea nu este
naturala, pentru ca Dumneeu nu ne!a creat in vederea mortii acest lucru ar fi absurd0.
$oartea este indusa in existenta mai intai de in(erii cauti, apoi de catre om.
Frica de moarte si si(uranta mortii este contraisa de speranta visul0 nemuririi, ceea ce inseamna
ca oamenii au experimentat nemurirea, pentru ca nu poti dori ceea ce nu ai experimentat.
Ideea nemuririi este preenta si in spiritualitatea romaneasca) se vorbeste despre *tinerete fara
batranete si viata fara de moarte+.
Ideea nemuririi a revenit si in stiinta, oameniide stiinta reflectand la ideea nemuririi si afirmand ca
moartea poate fi biruita prin stiinta, stiinta va descoperi un antidote impotriva mortii. Dar, d.p.d.v.
teolo(ic, ideea de a deveni nemuritor prin mi5loace stiintifice este o utopie, pentru ca nemurirea tine de
vointa expresa a lui Dumneeu, care foloseste ca *instrument+ care face posibila nemurirea) harul Sau.
Dumneeu ne vrea parteneri de dialo( pentru eternitate.
Inainte de caderea in pacat, omul era nemuritor dupa caderea in pacat, numarul de ani traiti de om
s!a diminuat direct proportional cu trecerea anilor.
Potrivit Scripturii, Dumneeu a hotarat ca varsta maxima la care poate a5un(e omul este de 37 de
ani, in conditii exceptionale. In conditii obisnuite, varsta este de  de ani, iar ceea ce este dupa este un
chin.

?
 Pentru aceste motive, noi, cei care credem, nu mai simtim moartea ca pe o pedeapsa, ci ca pe o
predare lui Dumneeu, ca un mi5loc de apropiere cu Dumneeu, dupa cum *$antuitorul S!a predat, ca
8m, %atalui, predare care presupune iubirea+  +r. D. Staniloae0.
Dupa despartirea de trup, sufletul duce o existenta constienta si poarta cu el intre( ba(a5ul de
senatii, perceptii, experimentari si cunoasteri pe care omul le!a adunat in viata.
Starile de moarte clinica marturisesc ca sufletul, dupa despartire, duce o existenta constienta.

$. Neurirea suf&etu&ui
Ideea ca sufletul omului este nemuritor pentru ca are structura spirituala4duhovniceasca asa cum
se mentioneaa in manualele de do(matica mai vechi0 este falsa, deoarece acest lucru ar insemna ca ar
avea nemurire de la sine si, deci, sufletul ar fi el insusi un Dumneeu. 8r, numai Dumneeu are nemurirea
in sine.
Deci, indestructibilitatea sufletului nu isi caua in niste functii sau calitati4insusiri ale lui, ci isi are
caua in voia lui Dumneeu, Care ne creeaa in vederea comuniunii eterne.
Suflarea de viata ori(inara trebuie inteleasa si din perspectiva nemuririi sufletului.
'emurirea sufletului este postulata impusa0 de existenta lui Dumneeu. Daca Dumneeu n!ar
exista, n!ar exista nici nemurirea sufletului, pentru ca nemurirea sufletului voita de Dumneeu are ca baa
indestructibilitatea relatiei dintre Dumneeu si om, ca persoane.
Astai, stiinta socoteste sufletul ca fiind o functie a creierului, pentru ca atunci cand creierul se
imbolnaveste, omul nu se mai comporta normal4firesc.
Din perspectiva crestina, creierul este un instrument, un receptor care primeste mesa5ele sufletului.
Daca acesta se strica, nu insemna ca emitatorul nu exista.
Stiinta afirma ca experientele din situatiile traumatice moarte clinica0 exprima tot o functie a
creierului. %eolo(ia contraice aceasta teorie, prin numeroase ar(umente.
Sufletul uman nu imbatraneste, ramane vesnic tanar, daca nu se acopera cu tot felul de lucruri urate
ca in care se poate imbolnavi0.
Iadul J croniciarea raului.
'u conteaa timpul cand mori, ci starea in care te afli.

-. Ne!esitatea :u#e!atii )arti!u&are

In spiritualitatea ortodoxa se crede ca 6udecata Particulara are loc la 9 de ile dupa moarte, desi
acest lucru nu este revelat in revelatia scripturistica nu este preciat4formulat explicit nicaieri0, insa este
re(asit in Sfanta %raditie.
6udecata Particulara este necesara pentru ca suntem sin(urele existente4fiinte responsabile intr!un
alt mod decat in(erii, pentru ca purtam chipul lui Dumneeu0.
In(erii sunt responsabili, dar nu in forma in care sunt responsabili oamenii, deoarece ei nu au
putere creatoare.
Sf. Ioan Damaschin ) *>iata este ca un tar( unde se cumpara si se vinde, unde oamenii vor sa
cumpere cat mai ieftin si sa vanda cat mai scump+ J rascumpararea timpului.
Ideea rascumpararii timpului este foarte preenta in cultul ortodox. %impul trebuie folosit in
conformitate cu voia lui Dumneeu.
'u conteaa timpul cand mori, ci cum mori) in comuniune cu Dumneeu, sau separate de
comuniunea cu Dumneeu.
Sf. &axim &arturisitorul) *Dumneeu inscrie in ontolo(ia existentei miscarea si timpul+, pentru ca
creatia are menirea naturala de a parcur(e distanta de la creatina buna, venita din mana lui Dumneeu,

-
pana la creatia desavarsita, in care trebuie sa se re(aseasca si contributia omului, pentru ca Dumneeu ne
vrea colaboratori.
Creatia buna !K L contributia omului JK desavarsire ideea de pro(res0.
Deci, in procesul le(atura dintre structura creatiei si structura omului0 devenirii lumii nu este
preent doar Dumneeu, ci si omul. De aceea, ideea de pro(res este strans le(ata de %eolo(ie.
In existenta noastra cauta, totul este relativ, si orice forma de pro(res este asociata inevitabil cu
raul. 8rice forma a pro(resului stiintific este asociata inevitabil cu raul vindeca un loc, dar imbolnaveste
alte trei0.
%eolo(ia este sin(ura forma de stiinta care nu lea(a pro(resul de ideea de rau.

/. Esenta ia#u&ui si )osibi&itatea unui ia# etern

"ai J comuniuniea infinita cu Dumneeu. Aceasta comuniune creeaa starea de implinire, de
beatitudine, de fericire.
In arta bisericeasca, raiul este descries ca un loc cu multa verdeatasi pasarele.
Iad J neputinta eterna de a fi in comuniune cu Dumneeu. Aceasta neputinta provoaca suferinta
sau chinurile iadului.
Din acest motiv, in arta bisericeasca, acestea sunt infatisate in mod infricosator.
Pentru ca nu avem experienta acelor locuri4stari, apelam la metafore ex., in pictura0.
+r. D. Staniloaie) *Iadul implica, in structura lui, doua posibilitati) de a fi etern pentru unii si
neetern pentru altii+ JK cei care nu pot iesi din iad pana la 6udecata :niversala, nu vor mai putea fi scosi
vreodata. Aceasta este lo(ica ru(aciunilor noastre pentru cei adormiti.
Din iad se poate trece in raiE
De aceasta sansa beneficiaa persoanele care nu au murit total separate de Dumneeu. Persoana
separata aici total de Dumneeu, presupune si separarea in eternitate.
Din rai in iad se poate treceE
'u se poate, pentru ca omul, avand o comuniune cu Dumneeu care se prelun(este in eternitate,
comuniunea aceasta nu mai poate fi stricata 2 s!a stabiliat in bine tot asa cum in(erii care n!au caut
cand au caut altii, nu mai pot cadea0.
+r. D. Staniloaie) *>esnicia iadului este o taina a libertatii omului.+
Iadul nu este voit nici creat0 de Dumneeu, pentru ca Dumneeu nu ne!a creat pentru iad
$antuitorul chiar spune ca iadul apartine demonilor0.
Iadul si vesnicia lui sunt le(ate, ca realitati existentiale, de libertatea omului. 8mul se poate
statornici in bine sau in rau. De aceea, vorbim despre faptu l ca iadul poate fi etern pentru unii si neetern
pentru altii.
Dupa ce murim, nu ne mai putem folosi libertatea.
1xistenta iadului si eternitatea lui nu au le(atura cu Dumneeu, ci sunt taine ale libertatii omului.
Sf. Ioan Damaschin) *Focul iadului despre care vorbesc traitorii crestini consta in poftele care nu!
si mai (asesc materia pentru a se satisface+. De aceea, omul, dupa despartire4moarte, ia cu el intre(ul
ba(a5 de senatii si perceptii si mer(e cu el in iad sau in rai, pentru eternitate.
#ipsa materiei aprinde focul iadului.
+r. D. Staniloae) *In chinurile iadului putem sa observam un element obiectiv) lipsa materiei, si
unul subiectiv, care presupune efervescenta fantasma(orica a poftei, intretinuta de lipsa.+

2. Autoru& si !riteriu& :u#e!atii 0arti!u&are

Autorul 6udecatii Particulare este $antuitorul Iisus Hristos, pentru ca 1l este Dumneeu si om.
Intrupandu!Se, 1l stie cel mai bine la ce pericole este supusa natura umana.


 +r. D. Staniloae) *Desi Dumneeu e vaut ca iubire nebuna Mneimpiedicata de nimeni si de
nimic0, in spiritualitatea ortodoxa, cand vorbim de 6udecata, Il numim pe 6udecator NNInfricosatorKK+.
1xpresia de 6udecatorul Infricosator este promovata de subiectivitatea noastra vinovata.
Criteriul) conformitatea sau neconformitatea noastra cu norma obiectiva a realitatii "evelatia0.

3. Martorii* a!u(atorii si a)aratorii #e &a :u#e!ata 0arti!u&ara

0riu& artor este constiinta noastra neimbolnavita. Constiintele stricate adormite, imbolnavite0
aici si care au a5uns sa considere raul bine, acolo vor fi sanatoase, tree, si vor avea capacitatea sa
evidentiee tot binele si tot raul facut aici.
Constiinta noastra se manifesta foarte puternic si aici. Desi ea ne atra(e atentia asupra unui lucuru
ca e buna sau rau, ca un lucru nu trebuie sau nu poate fi facut, noi facem totusi lucrul cel rau.
'u exista n!am stiut sau n!am putut, pentru ca ne!a spus $antuitorul) *De n!as fi venit si nu le!as
fi (rait, pacat n!ar avea dar acum ei nu au cuvant de devinovatire pentru pacatul lor.+ In. /000.
Fiecare primeste la bote un in(er care are menirea de a sta perpetuu lan(a om el este preent si la
6udecata Particulara si incearca sa!l a5ute pe om, asa cum a facut!o in timpul vietii acestuia.
Cine ne(ociaa revelatia, este dependent de rau.
A&ti artori)
! in(erii buni in frunte cu In(erul paitor ! aparator0
! in(erii rai acuatori0
! toti sfintii
! $aica Domnului.
+r. D. Staniloae) *In orice forma de rau uman, este preenta si libertatea diavolului.+
'u poate omul pacatui, cat poate Dumneeu sa ierte, bineinteles, este necesara pocainta0.

4. Starea suf&ete&or intre :u#e!ata 0arti!u&ara si !ea Uni,ersa&a

Sufletele celor plecati de aici, care au a5uns in iad, sunt inchise ca intr!o inchisoare, insa nu sunt
chinuite in focul (eneral suprem, ci il au inaintea ochilor, stiind ca vor cadea inevitabil in el. In aceasta
stare tranitorie, multe suflete pot fi scoase din iad, prin ru(aciunile celor vii.
Concluzie) 'ici fericirea, nici chinul experimentat in starea de dupa 6udecata Particulara, nu sunt
desavarsite pana la 6udecata de Apoi.
Binele si raul facute de om nu mor odata cu el, ci se inmultesc in forma (eometrica pana la a doua
venire, de aceea este nevoie de 6udecata obsteasca.

5. Couniunea #re)ti&or in Rai si a Biseri!ii #e )e )aant !u ei

Dupa modelul %rinitar, omul este existenta comunitara prin ontolo(ia lui, pentru ca poarta in el
chipul lui Dumneeu, care presupune *%rinitatea+.
%ra(edia omului caut este refuul comuniunii iubitoare si responsabile cu Dumneeu si cu creatia
#ui. Acest refu are efecte catastrofale.
Chiar si raul presupune comuniune, insa inversa. "aul are efecte asupra intre(ului Cosmos.
In "ai, oamenii au evidentiat chipul lui Dumneeu, duhul comunitar, care se manifesta in
pleniutudinea le(aturii dintre om si Dumneeu.
Comuniunea dreptilor se rasfran(e si asupra celor de pe pamant, pentru ca dreptii din "ai nu sunt
morti, ci vii, iar cei de pe pamant se roa(a pentru cei de dincolo nu ne putem separa unii de altii.
Sfintii aflati in "ai arata ca umanitatea lor a a5uns la desavarsire, dupa cum umanitatea
$antuitorului Hristos a a5uns la desavarsire. Daca $antuitorul a iubit si iubeste in continuare toti oamenii,
la fel si sfintii ii iubesc responsabil pe cei vii.

/
 *8ri de cate ori faceti un bine unuia dintre acestia mai mici ai $ei, mie mi!ati facut+  &antuitorul
Hristos0.
'oi ne ru(am pentru raposatii nostri si le cerem ca si ei sa se roa(e pentru noi. Solidaritatea
aceasta este ilustrata la Proscomidie.
1xista) Biserica #uptatoare cei de pe pamant0 si Biserica Biruitoare dreptii din "ai0. Aceastea nu
sunt entitati separate sau distincte, ci complementare.

16. Rua!iunea Biseri!ii )entru !ei ra)osati si starea suf&ete&or #in ia#
'oi ne ru(am pentru toti cei raposati. Cei din "ai, aflati pe trepte inferioare, pot urca pe trepte
superioare, pentru ru(aciunile noastre. Iar cei aflati pe trepte inalte, pot urca si mai sus. "elatia cu
Dumneeu este infinitate si omul poate participa la infinitate.
Cei din iad, care nu sunt lipsiti total de credinta in Dumneeu, pot urca de la un nivel de suferinta
mai mare, la unul mai mic, iar la 6udecata Finala pot fi scosi din iad, numai atunci %recerea din iad in
rai nu se poate face decat la 6udecata de Apoi 2 aceasta este o norma a Bisericii 8rtodoxe.

II. ESATOLOGIA UNI8ERSALA

1. Inaintarea !reatiei s)re sfarsit

"aiul este loc si o stare in care omul se afla in comuniune cu Dumneeu neintrerupta,
neimpiedicata de nimic, care provoaca fericire si implinire. Aceasta este starea pentru care am fost facuti.
Iadul este loc si o stare de lipsa a comuniuni i cu Dumneeu. 'eputinta acest ei comuniuni duce la
suferinta. De asemenea, suferinta mai este provocata si de nevoia nesatisfacuta de a experimenta pacatele.
Daca fiecare om a fost 5udecat dupa moarte, de ce mai este necesara 6udecata finalaE Binele si raul
savarsit de un om nu se sfarseste odata cu moartea, ci se multiplica pana la 6udecata :niversala.

". 0areri #es)re !on#itia &uii in oentu& sfarsitu&ui

Sfarsitul chipului actual al lumii nu se cunoaste. Suntem datori fiecare si toti sa spri5inim pro(resul
autentic voit de Dumneeu !K sinonim cu implinirea planului lui Dumneeu.
'u exista unanimitate de opinii. :nii teolo(i spun ca sfarsitul chipului actual al lumii se va
produce atunci cand raul va atin(e culmea, sau coincide cu ultima devoltare a binelui.
+r. D. Staniloae) *'umai Dumneeu constata ca lumea e coapta pentru sfarsitul chipului ei actual,
si numai 1l stabileste daca am avansat sau nu in planul ei.+
Despre sfarsitul lumii vorbeste si stiinta, dar pentru ea, acest sfarsit repreinta distru(erea sau
neantiarea) Daca ori(inea Cosmosului are la ba"a o explo"ie 1'i(-'an(2, sfarsitul va avea loc printr-o
implo"ie.

$. Sene&e sfarsitu&ui si oti,u& &ui ne,a(ut

1van(heliile vorbesc despre semne.
+r. D. Staniloae spune ca unele sunt prea (enerale. Despre convertirea evreilor nu se stie in ce sens
se va realia, iar celelalte semne pot fi socotite ca preente inainte de a se produce si pot fi contestate cand
se vor fi produs.
Semnele nu sunt relative, ci reale si vestesc sfarsitul lumii cand vor avea o dimensiune cosmica,
asa cum spune "evelatia.
+r. D. Staniloaie) *Istoria nu va a5un(e la sfarsit prin ea insasi, ci prin voia lui Dumneeu, sau
atunci cand continuarea ei nu va mai avea rost.+

9
 Din aceasta perspectiva, Sfantul 3ri(orie de )4ssa spune) *In virtutea pro(resului, Hristos Se
ideste perpetuu in viata oamenilor si a lumii si acest proces va inceta cand oamenii vor a5un(e la masura
de crestere a umanitatii proprii, pana cand umanitatea nu va mai avea nicio lipsa, ca si Hristos. Intruparea
lui Hristos are dimensiune ontolo(ica. Se va sfarsi cand nu va mai fi posibila o devoltare a spiritualitatii,
concentrata in $antuitorul Hristos.+
Sfarsitu& !hi)u&ui a!tua& a& &uii nu ,a fi ni!i a!!i#enta&* ni!i si&it #e 0ro,i#enta* !i se ,a
#atora unei isterioase !on,erente a 0ro,i#entei !u &ibertatea ou&ui . JK nu este vorba de
predestinare, deoarece omul are libertate Dumneeu ne vrea colaboratori.
*!ste epui"area istoriei, a chipului actual al lumii, un esec al lui Dumne"euE+
") Sfarsitul lumii actuale este sinonim cu desavarsirea. Dumneeu creeaa lumea buna, iar prin
participarea noastra, aceasta a5un(e la desavarsire. 8menirea este destinata invierii. %impul, istoria, sunt
etape.

-. 8enirea a Doua a Mantuitoru&ui. Cau(a )refa!erii &uii si a in,ierii orti&or

Acestea se vor produce simultan) OII Petru 7)3 *Stihiile vor arde+ J lumea noua e anticipata de
descompunerea lumii actuale tot asa cum omul, pentru a a5un(e la inviere, trebuie sa moara.
Acestea isi au caua in apropierea maxima a lui Dumneeu de lume. Aceasta face sa cada chipul
invartosat si sa apara cel nou, adaptat trupului Sau inviat si trupurilor noi ale oamenilor. Aceasta este, de
fapt, o Cincizecime cosmica perpetua. Prefacerea aceasta repreinta ridicarea la o stare de maxima
pnevmatiare prin umplerea de Duhul Sfant preent in $antuitorul Hristos sau extensia deplina a Duhului
asupra lumii. *#umea poate fi considerata atunci un %abor (eneraliat.+ +r. D. Staniloae0
/. Cara!teru& )ne,ati(at a& &uii si trans)arenta &ui ristos )rin toate
Sf. 3ri(orie +alama) *Fara sa dispara material, lumea va fi atat de scaldata in spiritualitate, incat
spiritual nu va mai fi vaut prin materie, ci materia prin spirit.+
In forma actuala teolo(ica si stiintifica, lumea, materia este lumina. #umina naturala va fi coplesita
de lumina necreata a lui Dumneeu. #umea noua si trupul uman inviat atin( un (rad maxim de
imaterialitate si spiritualitate prin indumneeire dupa har, pastrand, totusi, materialitatea si sensibilitatea,
dupa natura. $ateria transfi(urata si in stare de inviere ramane tot materie, coplesita de lumina necreata a
lui Dumneeu.
Hristos Se vede prin toate pentru ca este #o(osul divin creator. "ationalitatea si finalitatea
existentei nu tin de *existenta+ ei, ci de voia lui Dumneeu.
#o(ica existentei nu trebuie cautata in *existenta+ ei, ci in Creatorul ei.

2. Natura tru)uri&or in,iate

Fata de cei care spun ca oamenii vor fi ca in(erii si, deci, nu vor mai avea trupuri, &etodiu de
Olimp spune ca) “Dumnezeu a avut un scop cand a creat pe oameni ca oameni si pe ingeri ca ingeri” .
Ar fi in5urios sa cu(etam ca Dumneeu, dupa ce creeaa pe om ca om, Se ra(andeste si schimba planul.
Fiecare *se(ment+ creat de Dumneeu, isi va tine in veci locul lui. Omul va invia si cu trupul, iar trupul
lui va trai etern. $asculinul si femininul isi va pastra specificitatea, dar nu va mai exista functionalitatea
ei de pe pamant.
Cu privire la trupuri le inviate, !. "p. Pavel ne da ? determinari (enerale, care se opun altor ?
actuale daca acum trupurile noastre sunt slabe, materiale, pamantesti, muritoare si acoperite de necinste,
sunt asa pentru ca noi vrem sa fie asa. #a inviere trupurile vor !i pline de putere, duhovnicesti,
nestricacioase, nemuritoare, ceresti si incarcate de slava . OI Cor. 3=) 97!=7

93
 'otiunea de trup duhovnicesc, in(eresc, ceresc, nu trebuie inteleasa ca trup ce nu are decat forma,
nu si substanta.

3. Misteru& tru)u&ui in,iat si a& Uni,ersu&ui restaurat este isteru& ateriei in#uho,ni!ite
Prin Duhul Sfant, trupul $antuitorului Hristos este transfi(urat pe %abor, anticipand slava #ui de
dupa Inviere si de la a Doua >enire. Daca admitem aceasta idee, si trupurile noastre, si Cosmosul, vor fi
transfi(urate precum trupul $antuitorului Hristos, fara a se confunda cu el, si nici intre ele.
$anifestarea trupurilor inviate si pnevmatiate ale dreptilor va fi la fel ca manifestarea trupului
inviat si pnevmatiat al lui Hristos exemplu) a trecut prin usile incuiate0.

4. Tru)uri&e in,iate a&e )a!atosi&or

>or invia si ele, vor deveni si ele incoruptibile, dar capabile sa simta chinurile, tot asa cum si
trupurile dreptilor isi vor pastra sensibilitatea lor naturala. Aces tea vor mani!esta o spiritualitate
intunecata compatibila cu spiritualitatea demonilor0 e o accentuata expresie a rautatii, a tristetii din
sufletele lor insin(urate, si chinuite de demoni.
Starea de fericire sau nefericire eterna nu se refera doar la suflet, ci si la trup. Si pacatosii se vor
vedea unii pe altii, dar ca niste umbre (oale de continut. >ederea aceasta provoaca sentimente ne(ative, nu
bucurie. Si ei inviaa, dar nu se pot bucura de slava trupului inviat al lui Hristos.
%oti vor invia, dar nu toti se vor inalta 2 vom invia toti prin unitatea umanitatii lui Hristos, dar nu
toti spre fericire, pentru ca !ericirea tine de decizia personala.
Sf. Clement $lexandrinul ) *"atiunea invierii trece asupra tuturor pentru Invierea $antuitorului
Hristos, Care ridica cu Sine toata firea omului, dar nu va folosi cu nimic pe cei iubitori de pacat, caci ei
vor fi dusi in iad, primind invierea numai pentru a fi pedepsiti.+
$adul nu este voit de Dumnezeu, el este separare de Dumnezeu.
"aul pe care oamenii il experimenteaa este consecinta propriei libertati, dar poate fi si o pedeapsa
de la Dumneeu, pentru ca orice forma de suferinta este si o *pedeapsa+ de la Dumneeu ! suferinta fiind
provocata de pacat, de folosirea (resita a firii in conflict cu rationalitatea si finalitatea puse de Dumneeu
in ea0.
#o(ica firii este ca noi sa fim sanatosi 2 boala si suferinta sunt provocate de pacat, de starea firii
caute. Dupa inviere acestea nu vor mai exista pentru cei drepti0.

5. :u#e!ata Uni,ersa&a
Sf. Ioan 3ura de $ur ) *'u vom cunoaste atunci doar pe cei cunoscuti in viata, ci vom privi si pe
cei care n!au a5uns niciodata in vederea noastra+.
+r. D. Staniloae) *E%ista comuniune intre oameni& chipul lui Dumnezeu este in toti ' !ormele de
mani!estare sunt in!in ite. Atunci ne vom re(asi in forme plenare absolute in relatie cu chipul lui
Dumneeu. #a momentul acesta va participa si creatia si ne va privi cu bucurie.+
Dar si creatia *isi va intoarce fata+ daca am bat5ocorit!o. Dumneeu ne vrea colaboratori si in
relatia cu natura. %rebuie sa descoperim si sa cultivam rationalitatile puse de Dumneeu in creatie.
Chiar si pentru in(eri, 6udecata finala va insemna o descoperire a planului lui Dumneeu, referitor
la lume. In(erii nu sunt atotstiutori sau atotputernici.
(udecata in cult
Se spune ca atunci vom sta *(oi+ nu se va ascunde nimic0, in fata nemitarnicului 6udecator.
Faptele vor fi evidente, *cartile se vor deschide si faptele se vor vadi+ JK atotstiinta lui Dumneeu.
Binele si raul nu dispar, ci ele se multiplica in istorie.
6udecata este infricosatoare, iar sentinta ei este definitiva.

97
 16. 8iata #e ,e!i
Sf. 3ri(orie de )4ssa) *1shatolo(ia va fi o continua epectaza pro(res duhovnicesc0, din inaltimi
in inaltimi, care nu se vor sfarsi.+
1shatolo(ia mai este numita si )iua a Opta si presupune participarea la eternitatea lui Dumneeu
nu numai la eternitate, ci si la celelalte atribute ale lui Dumneeu, in forma absoluta in ceea ce priveste
posibilitatile noastre0.
Sf. &axim &arturisitorul ) *In viata viitoare nu va mai fi niciun interval diastaa0 intre faptura si
Creator. Daca faptura se misca la nesfarsit in Dumneeu, aceasta miscare este stabila, fiind o experienta a
infinitatii care intretine si cultiva dorinta de o si mai deplina cuprindere a lui Dumneeu. Q0 Firea este
supusa miscarii transformatoare atata vreme cat traieste in timp. Dar a5unsa in Dumneeu, aceasta fire va
avea o stabilitate mereu in miscare si o identica miscare stabila, savarsita etern in 5urul aceluiasi :nul si
Sin(urul.+
ta*ilitate mereu +continua, permanenta in miscare J omul nu mai iese din contextul binelui, nu
mai ale(e raul formele binelui sunt infinite.
"pocatastaza J in virtutea acestei teorii, la final, toata creatia va suferi un proces de refacere,
restaurare, inclusiv demonii, care se vor transforma in in(eri. Aceasta idee ii apartine lui 8ri(en si a intrat
in %eolo(ie pe filiera rusa, insa nu are nicio le(atura cu "evelatia.
%ot aici se invoca si ideea ca un crestin nu poate fi fericit in rai cand isi vede fiul in iad. Acolo, la
nivelul cunoasterii si simtirii, se stabileste un echilibru perfect. Cunoasterea o ia inaintea simtirii. imtirea
nu o mai ia inaintea ratiunii.

9