Biblioteca poporală a Âsociajiunii „Astra“.

Anul al 29-lea. Nr. 248. 1938

Din uieafa sfinfilor.

Vieaţa celui dintre sfinţi a părintelui nostru
loan Gură de aur, patriarhul Constantinopolului.

Publicaţie periodică a „Asoeiaţiunii“.

Editura Asoeiaţiunii „Astra“, Sibiiu, Strada Şaguna 8.

Tiparul Institutului de arte g rafice „Daeta TratanS*. 8. a.. 8lbtlu.

P re ta i 5 Lei.
 „Asociaţiunea pentru literatura Români
şi cultura poporului român“ , „ASTRA“ .
întemeiată fu 1861.

PREŞEDINTE DE ONOARE:
M . S . R e g e le CA.ROL 11.
Preşedinte aetiu:
Op. luliu Moldouan.
Viee-preşedinte: Viee-preşedinte:
Op. Gh. Moga. Op. Gh. Ppeda.
Viee-preşedinte:
Dp. Sabin Enuţianu.
eomltetul central al „Asoeiaţiunli“ numără 50 de
fruntaşi din toate păturile societăţii româneşti.

E datoria fiecărui bun

pomân să sppijineaseă „Aso~
ciaţiunea", cetind publicaţiile
ei şi înscpiindu-se de membru.

Taxele de membru sunt următoarele:

Membru fondator al Casei Naţionale,
odată pentru totdeauna..................... Del 5000'—
Membru fondator al „Asoeiaţlunet“,
odată pentru totdeauna....................... „ 1000'—
Membru pe uieaţă al „Asoeiaţtunet“.
odată pentru totdeauna........................„ 500'—
Membru aetiu al „Asoeiaţiunei“. anual , 30'—
Membru «lut. al „Asoeiaţiunet“. anual „ 10'—
ă>cc><>cc=o><>><x>c>c><s<o<s<<>^^
B ib lio te ca p o p o r a lă a A so e ia ţiu n ii „A s tra “ .

Anul al 29-lea. Nr. 2 4 8 . 1938

Din uieafa sfinţilor.

Vieaţa celui dintre sfinţi a părintelui nostru
loan Gură de aur, patriarhu i Constantinopolului.

B t U Cluj-N apoca

R B C F G 2 0 1 504399

Publicaţie periodica a „Asoeiaţiunii“.

Editura Asoeiaţiunii „Astra“, Sibttu, Strada Şaguna B.

Tiparul Institutului de arte g rafice „Daeta T ra ta n i“. 8. a.. 8lbttu.

P re ţu l s Lei.
 umblătorul şi dascălul lumii, stâlpul
şi întărirea bisericii, propouedultorul
pocăinţei, sfântul loan Gură-de-Aur, s’a
născut în Antlohla Siriei, din părinţi necre­
dincioşi, cari se ţineau de credinţa cea eli-
nească, însă slăuiţl şi bogaţi. Tatăl lui era
Voeuod şi se numla Secund, iar maica sa
Antusa. Gând a uenit în uârstă, a fost dat
de părinţii săi la înoăţătura înţelepciunii ell-
neşti, lut Dihanie sofistul şi lui Andagratle
filosoful. Şi fiind încă tânăr, a început a pri­
cepe mal bine decât cei bătrâni, înţelep-
ţindu-l pe el Duhul Sfânt. Pentrueă el cu­
noscând pe unul adeuăratul Dumnezeu, pe
Ziditorul tuturor, a lăpădat credinţa elineaseă
şi alergând la preasfinţltul Meletie, care pă­
storea în acea ureme biserica Antiohiei, a
primit dela dânsul sfântul botez. Iar după
aceea, a uoit preabunul Dumnezeu, de a lu­
minat şl pe părinţii lut eu lumina sfintei cre­
dinţe, nelăsându-i a rătăci în întunereeul ne­
4

credinţei, pe aceia cari au născut pe un lu­

minător ea acesta. Iar după primirea sfân­
tului boţea, Voeuodul Secund, tatăl sfântului
loan, uieţuind nu multă ureme, s ’a dus eătră
Domnul, la cea mai bună uieaţă. Şl Antusa,
muma sfântului loan, a rămas uăduuă foarte
de tânără, auând mat puţin de douăaecl de ani
dela naşterea sa. După aceasta sfântul loan
ajungând la uârsta de optspreaece ani, s’a
dus la Atena şi în scurtă ureme a eouârşlt
eu înţelepciunea pe cei mai uârstnict decât
el şi pe mulţi filosofi earl erau acolo. Pen-
trueă el primind toate înuăţăturile cărţii elt-
neştl, s’a făcut filosof ales şl orator eu eu-
uânt prea dulce. Acolo în Atena auea pro-
tiunte pe un filosof eu numele Antimie, foarte
zauistnte, care ptzmulnd mărirea lui, nu-1
iubea, ci zauistuia asupra lui, grăind de rău
despre dânsul. Pe acest filosof, sfântul loan
l-a înuins înaintea tuturor eu euuinte înţe­
lepte şi de Dumnezeu insuflate, apoi l-a adus
la credinţa în Chrtstos şl în acest chip, îm­
preună eu dânsul şi pe alţi mulţi. Astfel,
când Antimie disputa eu sfântul loan, a în­
ceput a grăi euuinte de hulă asupra Dom­
nului nostru Isus Ghristos; atunci îndată a
 5

uentt asupra lui un duh necurat şl a început

a-l munci pe el; aşa că Antimie căzând la
pământ, se tăuălea şi îşi întorcea ochit şl
gura şi scotea spume din gura lui. Toţi ceiee
erau de faţă, s'au spălmântat foarte şi mulţi
fugeau de frică. Apoi au rugat pe sfântul
loan, ca să miluiască pe cel îndrăcit şi să-l
uindeee. Iar sfântul a răspuns: „De nu se
ua pocăi şi de nu ua crede în Ghristos Dum­
nezeu, pe care l a hulit, nu se ua uindeea“.
Şi îndată Antimie a strigat, zicând: „Mărtu­
risesc că nu este alt Dumnezeu, nici în ceriu,
nici pe pământ, afară de cel creştinesc, în
care crede preaînţeleptul loan“. Acestea zi­
când el, a ieşit dintr’ânsul duhul cel necurat
şi a stătut pe picioarele sale sănătos. Şi tot
poporul, uăzând o minune ea aceasta, a
strigat: „Mare este Dumnezeul creştinilor,
care face astfel de minuni“. Iar sfântul loan,
eertându-l pe el, ea să nu mai hulească pe
Fiul lui Dumnezeu şl înuăţându-l credinţa
cea adeuărată, l-a trimis la episcopul cetăţii.
Atunci Antimie s ’a botezat împreună eu toată
casa sa şi mulţi din cetăţenii cei cinstiţi au
crezut în Ghristos şl s’au botezat. Iar epis­
copul, înştlinţându-se, că prin loan s’a făcut
6

una ea aceasta, adteă întoarcerea elenilor

eătră Ghrtstos. a gândit să-l sfinţească spre
slujba bisericii şi să 1 ţină în Atena, pentru
ea să primească după dânsul scaunul ar­
hieresc, fiindcă el acum îmbătrânise. Dar
înţelegând aceasta fericitul loan, s ’a dus de
acolo pe ascuns şi a uenit în patria sa, în
Anttohia. Şi trecând eu uederea toată de­
şertăciunea lumii acesteia, mărirea cea de­
şartă şl mândria uteţii, a cugetat să pri­
mească uieaţa monahicească cea smerită şt
în chip îngeresc să slujească lui Dumnezeu,
auând îndemnător spre aceasta pe un prieten
al său de aproape, eu numele Vastlle, eare
era din neam tot dtn Antlohia, eu care cres­
când împreună şl înuăţând tot la aceiaşi das­
căli, aueau mare dragoste unul de altul,
pentrueă erau amândoi de aeelaş obieetu şi
de un suflet. Acel Vâslite, îmbrăeându-se
mal întâi în chipul călugăresc, sfătui şi pe
loan, prietenul său, ea să-şi aleagă această
uieaţă. al cărui sfat bun aseultându-1 loan,
uoi îndată să meargă la o mănăstire şl să
se facă monah, dar a fost oprit de maica
sa până la o ureme, pentrueă ea, înţelegând
seopul fiului său loan, a început eu lacrimi,
 7

a grăi eătră dânsul: „O jfiulel eu nu m’am

uesellt mult împreună eu tatăl tău, dela a
cărui moarte tu al rămas orfan, iar eu uă-
duuă, căci aşa a uoit Dumnezeu. Şi ntmte
n’a putut să mă înduplece eătră a doua nuntă,
spre a aduce un alt bărbat în easa tatălui
tău, ei am trecut prin Dlforul neuoilor şi prin
focul uăduulet, eu purtarea de grtje a lui
Dumnezeu. Şl răbdând toate eu ajutorul Dui,
m’am mângâiat eu prlDirea feţei tale, eea
asemenea eu faţa tatălui tău, simţind mare
uşurare. Apoi auerea tatălui tău, n’am pră-
pădlt-o, în neuota uăduulei. ei am păstrat-o
întreagă, spre trebuinţa Dieţii taie. Deei, te
rog, fiule, nu mă arunca în a doua uăduule.
Şl tânguirea ee mi s ’a mai potolit după tatăl
tău n’o mai înol iarăşi prin plecarea ta; el
aşteaptă moartea mea, pe care o doresc să
fie degrab, iar după ee mă Dei îngropa lângă
oasele tatălui tău, atunci uei face, eum uei
uot. Acum însă rabdă puţin şi rămâi împreună
eu mine, până când sunt între eei uii“.
Acestea şl alte asemenea, grăind malea
eătră loan, l-a înduplecat să nu o lase. In-
tr’aeea rreme a uenit în-Antiohia Zinon, pa­
triarhul Ierusalimului. Acela a făcut pe sfântul
8

loan anagnost (eeteţ) şl a petrecut într’acea

rânduială trei ani.
După aceasta a murit matcă'Sa, pe care
îngropând-o, îndată a împărţit toată auerea
celor ce le trebuia, iar robilor şi roabelor
le-a dăruit libertatea. Apoi, lăsând toate ru­
dele sale şi pe prieteni, s'a dus la o mănă­
stire şl s’a făcut monah, slujind Domnului
siua şi noaptea în multe osteneli şi neuolnţe.
Acolo a scris şi cărţi, pentru preoţie şi
pentru smerenia inimel, cum şl o epistolă
eătră Teodor, monahul cel căzut, plină de
mult folos, pentrueă auea dela Dumnezeu
darul înuăţăturlt şl darul Sfântului Duh, care
a lucrat prin apostoli şi care s'a descoperit
unuia din monahii cei neDoltorl, eu numele
Isihie, care uieţuia într'aeeeaşi mănăstire,
acesta fiind bătrân şi desăuârşit întru bunătăţi,
era mai înainte văzător. Bl într’o noapte ne-
dormind şi rugându-se, a fost răpit eu mintea
şi a uăzut o uedente ea aceasta: Doi băr­
baţi luminaţi, pogorându se din ceriu, îm­
brăcaţi în haine albe şi strălucind ea soa­
rele, au intrat la ferieitul loan, unde îşi făcea
rugăciunile s a le : unul dintr’ânşii ţinea o hârtie
scrisă, iar altul nişte ehei. Dar loan, uăzându-t
 9

pe dânşii, s ’a temut şl s’a închinat lor până

la pământ. Iar ei, luându-1 de mână, l-au
sculat, zicând: „Nădăjdueşte şi nu te teme“.
Dar loan a zis eătră dânşii: „Cine sunteţi
uoi, domnii m ei?“ Iar el i-au răspuns: „Nii
te teme, bărbatul doririlor celor bune, noule
Daniile, întru care bine a uoit a locul Duhul
cel Sfânt pentru curăţenia inimei tale, pen-
trueă suntem trimişi la tine de marele încă-
ţător şi Mântuitorul nostru Isus Ghristos“.
Zicând acestea, cel dintâi, întinzându-şi mâna,
i-a dat hârtia, zicând: „Primeşte hârtia
aceasta din mâna mea, că eu sunt loan, cel
care m’am răzimat de pieptul Domnului la
cina cea de taină şi de acolo am scos dum-
nezeeştile descoperiri. Domnul îţi dă şt ţie
a cunoaşte toate adâncurile înţelepciunii,
pentru ea să hrăneşti pe oameni, nu eu în­
văţătura hranei celei trecătoare, ei ea să
astupi eu cuvintele tale gurile ereticilor şl
ale Iudeilor, cari grăiesc fărădelege asupra
Dumnezeului nostru“. Apoi, întinzând şi cela­
lalt mâna, i-a dat cheile zicând: „Primeşte
acestea, căci eu sunt Petru, căruia îmi sunt
încredinţate cheile împărăţiei şi îţi dă şi ţie
Domnul cheile sfintelor biserici şi pe care
10

îl Del lega să fie legat şl pe care îl Del des-

lega să fie deslegat“. Iar fericitul loan, Iarăşi
pleeându-şl genunchii, s’a închinat lor, zi­
când: „Cine sunt eii, ca să îndrăznesc a
primi şl a purta nişte slujbe mari şi înfrico­
şate ea acestea, fiind păcătos şi mai prost
decât toţi oamenii?“ Iar sfinţii apostoli cari
se arătaseră, iarăşi luându-l de mâna cea
dreaptă, l-au ridicat, zicând: „Stăi pe pi­
cioare, îmbărbătează-te şi te întăreşte şt fă
cele poruncite ţie: apoi nu tăinui darul cel
dat ţie dela Domnul nostru Isus Chrtstos,
spre sfinţirea şl întărirea norodului Său,
pentru care şi-a uărsat sângele ea să-l mân­
tuiască din înşelăciune. Grăieşte euDântul lui
Dumnezeu fără îndoire, adu-ţl aminte de
Domnul care a zis : „Nu te teme, turmă mică,
eăet a bineDolt Tatăl nostru a Dă da Două
împărăţia“. Deci şi tu, nu te teme, pentrueă
a bineuoit Chrtstos, Dumnezeul nostru, a sfinţi
prin tine multe suflete şi a le aduce la cu­
noştinţa Sa. Şi o să ai multe neDot şi năca­
zuri, pentru dreptate, dar să rabzi ea un
diamant tare, pentrueă aşa Del moşteni îm­
părăţia lui Dumnezeu“. Aeestea zicând, l-au
însemnat eu semnul erueti şi, dându-l să-
 11

rulare întru Domnul, s’au dus. Guulosul Isihie,

uăzând aceasta, a spus şt altor fraţi Iscusiţi
şt acela se minunau, slăuind pe Dumnezeu.
Apoi Isihie le-a poruncit ca să nu spue al­
tora, ea nu eumua să afle loan şl să se ducă
delà dânşii şl astfel să fie lipsiţi de uieţuire
împreună eu acest mare plăcut al lui Dum­
nezeu. Iar fericitul loan, neleneolndu-se nici
de mântuirea sa, nici de a altora, se ostenea
în lucru şl în euuânt, bine neuoindu-se, cum
şl pe alţii înuăţându-i la aceasta; apoi şi pe
cei leneşi deşteptându-i, ea să alerge eătră
ceriu, omorându-şl trupurile lor şi supuindu-le
duhului. După aceea fericitul a făcut multe
minuni, ostenlndu-se în mănăstire, eu plăcere
de Dumnezeu.
Unui bărbat dtn Antiohia, care era bogat
şi de bun neam, i se bolnâülse jumătatea
capului, încât, de mare durere, l-a ieşit ochiul
cel drept; şi, dând multă auere la doftori
Iscusiţi, n’a aflat folos delà el. Acela, auzind
de sfântul loan, a uenit la dânsul în mănă­
stire şi apropllndu-se, a îmbrăţişat picioarele
lui, sărutându-le şl cerând tămăduire. Iar
sfântul a zis; „Nişte boale ea acestea utn
oamenilor pentru păcatele lor şi pentru îm-
12

puţlnarea credinţei eătră Christos; deci, dacă

crezi din tot sufletul tău, că Christos este
puternic a te Dlndeea şi dacă te uel depărta
dela faptele rele, apoi uei uedea slaua lui
Dumnezeu“. Omul a răspuns : »Crez, părinte
şl uoiu face toate, pele ee-ml uei porunci“.
Acestea zicând, a apucat haina fericitului
loan şi a pus-o pe capul său şi pe ochiul
cel bolnau“. Atunci îndată a încetat durerea,
s ’a aşezat ochiul la locul său, precum era
întâi şt s’a făcut sănătos, ea şl cum n’ar fi
fost niciodată bolnau; apot s’a dus la casa
sa, slăuind pe Dumnezeu. Aşişderea şl un
alt om eu numele Arhelae, care era mal
marele cetăţii Antiohlei, auând lepră pe
fruntea sa, a alergat la sfântul loan, cerând
tămăduire. Şl înuăţându-l sfântul din destul,
l-a poruncit Bă se spele pe frunte eu apă,
din care beau fraţii în mănăstire. Şi aceasta
făcând, îndată s’a curăţit de lepră şi. lăsând
lumea, s’a făcut călugăr. Un altul cu numele
Euelie, auând ochiul drept orb din copilărie,
a uenlt la mănăstirea aceea, unde petrecea
fericitul loan şi a primit acolo chipul mona­
hicesc. Aceluia sfântul loan l-a zis: »Frate,
Dumnezeu să te tămădutască pe tine şi să-ţi
 13

lumineze oehlt eei sufleteşti şl trupeşti“.

Acestea zicând sfântul, îndată s’a deschis
ochiul celui orb şl uedea luminat, ceea ce
uăzând fraţii, se minunau şl ziceau : „Cu ade-
uărat, loan este robul Iul Dumnezeu şl Duhul
Sfânt uleţuteşte întru dânsul“.
0 femele eu numele Ghrlstlna, fiind de
mult bolnauă, a rugat pe bărbatul său,
ea s ’o ducă la sfântul loan şl, aşezând-o
bărbatul pe dobitoc, a mers eu dânsa la
mănăstire, apoi lăsându-o la poartă, a Intrat
singur la sfântul, rugându-l să tămădulască
pe femele de neputinţa ei. Iar loan a zis
bărbatului aceluia: „Mergi şl spune soţiei
tale să înceteze cu răutatea nărauulul său şl
eu asprimea ee o are asupra slugilor şt a
slujnicelor, ştiind că şi ea este făcută din
aceeaşi tină; apoi să se îngrijească de su­
fletul său, dând milostenie săracilor şi ne-
lăsând rugăciunile ee se euuine a fa c e ; după
aceea să uă înfrânaţi şl să uă păziţi întru
eurăţie în zilele cele sfinte şl în cele de post,
căci Dumnezeu îi ua da tămădutre“. Deci,
mergând bărbatul, a spus femelt sale cele
ee auzise dela sfântul; iar ea a făgăduit eu
toată osârdia, că ua păzi toate cele porun­
14

cile, până la răsuflarea ei cea mai de pe

urmă. Apoi s’a îniors bărbatul la sfântul,
spunându-i făgăduinţa femeit sale. Atunci
sfântul a z is : »Mergeţi eu pace, căci acum
a tămăduit-o pe ea Domnul“. Şi dueându-se
bărbatul, a aflat pe femela sa tămăduită;
apoi s’au întors la casa lor eu bucurie, slă-
Dlnd pe Dumnezeu.
lntr’aeea ureme era în părţile acelea un
leu foarte cumplit, care uătăma pe oameni
şl pe dobitoace. Şt de multeori se aduna
norodul cu arme şi cu săgeţi, pândind să-l
ucidă; dar nimic nu foloseau, căci hlara,
ieşind din dumbrauă, năuălea asupra lor cu
turbare şl pe mulţi dlntr’ânşii îl sfâşia, tar
alţii abia scăpau răniţi; pe alţii, rănindu-i,
îl ducea uit în culcuşul său şt acolo îi mânea.
Pentru aceasta norodul a uestit pe sfântul
loan şl l-a rugat ea să le ajute eu rugăciu­
nile sale. Iar el le-a dat o cruce de lemn,
poruneindu-le să o înfigă la locul de unde
iese hlara. Deci mergând au înfipt crucea
acolo, după porunca sfântului şi s ’au dus.
Iar după câteua zile, uăzând norodul că nu
se mai arată hlara, au mers la cruce şl au
aflat pe leu zăcând mort; apoi s’au bucurat.
 15

pentrueă puterea erueil şt rugăciunile sfân­

tului a omorît htara.
Sfântul loan a petrecut în acea mănă­
stire patru ani. Apoi, dorind o uieaţă mat li­
niştită, s’a dus pe ascuns de acolo în pustie
şi aflând o peşteră, s ’a sălăşluit într’ânsa şt
a petrecut acolo doi ani, uleţuind singur,
numai eu Dumnezeu. Iar după doi ani a răcit
şi s ’a îmbolnăuit aşa de rău, încât acolo nu-t
era eu putinţă a se căuta de boala sa. Deei,
pentru această pricină, a fost silit a lăsa
pustia şi a mers în cetatea Antiohiei, uenind
la limanul cel bisericesc. Aeeasta a fost o
dumnezeiască rânduială şl purtare de grije
pentru biserica lui Dumnezeu, ea să nu fie
un luminător ea acesta ascuns sub obroc,
în pustie şi în peşteră, ei să lumineze tuluror
în sfeşnicul biserieei. Deei a bineuoit Dum­
nezeu, ea loan să se bolnăueaseă şl astfel
să-l scoată din pustie şi dela petrecerea
cea împreună eu hlarele, la uieţulrea sa îm­
preună eu oamenii; pentru ea nu numai lui,
el şi altora să fie de folos. Venind fericitul
loan la biserică, sfinţitul patriarh Meletle,
l-a primit eu bucurie şl i-a dat loc de odihnă,
poftlndu-1 să petreacă eu dânsul împreună;
16

apoi în scurtă ureme l-a hirotonisit diacon

şl a petrecut întru acea slujbă cinei ani, îm­
podobind biserica lui Dumnezeu eu chipul
uieţli sale cea plină de fapte bune şl eu
scrierile cele de suflet folositoare. După
aceasta, sfântul Melette s’a dus la Gonstan-
tinopole, pentru alegerea ca patriarh a sfân
tulul Qrigore de Nazlanz şt acolo s’a să-
uârşit întru Domnul. Iar loan auzind de
moartea patriarhului său, îndată a lăsat An-
tiohia şl s ’a dus la mănăstirea în care pe­
trecuse mai înainte. Atunci monahii s’au bu­
curat mult pentru uenlrea lui loan şl au făcut
praznic duhoDnteese, primind dela dânsul
obişnuitele înuăfătun; apoi fericitul a petrecut
acolo trei ani, în linişte eu plăcere de Dum­
nezeu.
Primind Flaulan scaunul bisericii Antio-
hiei şi într’o noapte, stând la rugăciune, i s’a
arătat îngerul Domnului, care t-a zis: „Di­
mineaţă să mergi în mănăstirea în eare pe­
trece plăcutul lui Dumnezeu loan şl să-l
aduci pe el de acolo în cetate şt să-l hiro­
toneşti preot, pentrueă este uas ales şi urea
Dumnezeu ea printr’ânsul să se întoarcă dela
rătăcire mult norod“, lntr’aeeeaşl ureme s’a
 17

arătat îngerul şi sfântului loan, pe când îşi

făcea în chilie rugăciunile cele de noapte,
poruneindu-i să meargă împreună eu Fla-
ulan în cetate şl să primească dela dânsul
hirotonia. Deci, făeându-se ziuă, a uenit pa­
triarhul la mănăstire şl fericitul loan a ieşit
întru întlmpinarea lut eu toţi călugării; apoi
înehlnându'Se, l-au dus pe el în biserică eu
cinstea ce t se euuenea, iar el i-a bineeu-
uântat. Apoi sfârşind patriarhul sfânta litur­
ghie, 1-a împărtăşit pe tofl eu dumnezeeşttle
taine; şl, dând fraţilor bineeuoântare, a luat
pe loan şt l-a dus în cetate. Iar monahii toţi
se tângutau pentru despărţirea de loan. Iar
a doua zi, sosind uremea hirotoniei, când a
pus patriarhul mâna sa pe capul lui loan,
îndată s’a arătat un porumbel alb foarte lu­
minat, sburând pe deasupra capului sfântului.
Aceasta uăzând patriarhul FlaiMan şt toţi cel
ce erau împreună eu dânsul, s’au înspăi­
mântat şl s’au minunat. Apoi a străbătut ue-
stea despre acea minune în toată Antlohia,
prin cetăţile cele de primprejur şt în toată
Siria, îneât toţi cei ce auziau, ziceau întru
inimile lor: ,e e poate fi aceasta, că lată s’a
arătat peste dânsul mărirea Domnului 1“ Deci
2
18

sfântul loan, fiind hirotonisit preot, a început

mai eu stăruinţă a se îngriji de mântuirea
sufletelor omeneşti, adeseori înuăţând pe
norod în biserică; de eare lucru se mira
foarte tot norodul Antiohiei şi lăuda pe fe­
ricitul, căci mal înante de dânsul, pe nimeni
n’a văzut în cetatea aceea, nici a auzit cândua
să propouădueaseă euuântul lut Dumnezeu
pe de rost, fără carte sau scrisoare; ei el
a fost mai întâi între dânşii, cel mal uestit
propouăduitor. Şi astfel de euuinte leşiau din
gura lui, încât toţi cel ce îl ascultau, nu pu­
teau să se sature de uorbele lui cele dulci.
Pentru aceea, mulţi din cei ce scriau repede,
însemnau euuintele ce înuăţa sfântul şi le da
unul altuia scrise. Apoi se ceteau înuăţătu-
rile lui la mese şi prin târguri; iar alţii în­
văţau cuvintele lui pe de rost, ea Psaltirea,
— căci aşa era de plăcut la uorbă, ea ue­
stit cuvântător şi tuturor învăţător iubit, încât
nu era nimeni în eetate, eare să nu fi dorit
a asculta pe sfântul, când vorbea. Iar când
ştia norodul, că loan are să spună cuvânt,
toţi alergau la biserică eu bucurie, lăsând
oblăduitorti eetăţii judecăţile, neguţătorii afa­
cerile lor, meşterit lucrul din mâni şi alergau
 19

să asculte tnuăţătura lut loan, sârgutndu-se

să nu se păgubească de ntel un euDânt, care
ieşia din gura lui. Astfel că cel care n'ar fl
auzit înuăţăturile lui, cele curgătoare de
miere, se socotea păgubit. Drept aceea multe
numiri de laude t se dau lui; unit îl numeau
gura lui Dumnezeu sau a lui Ghrtstos, alţii
îl numeau dulce* Dorbitor,, tar alţtt izuorîtor
de miere.
Apoi fericitul auea obiceiu câteodată de
scotea euulnte din adâncul înţelepciunii şl
mal uârtos aceasta o făcea la începutul preo­
ţiei sale şt alcătuia euuânt de înuăţătură, ne­
înţeleasă de oamenii cei neînuăţaţi. Iar odată
o femeie, aseultându-l şl cele grăite neînţe-
legându-le, a ridicat glas din popor şi a zis
eătră dânsul: „Inuăţătorule duhoDnieese, sau
mai bine să-ţi zic Ioane Gură-de-aur, adân­
cit- at fântâna sfintelor tale înuăţături, iar funia
minţii noastre este seurtă şt nu poate s’o
ajungă“. Atunci a zis mulţimea poporului:
„Deşt o femeie a zis euuântul acesta, dar
Dumnezeu t-a dat acest nume, de acum îna­
inte Gură-cie-aur să fie numit“. Deci dtntr’aeea
ureme şi până astăzi, Gură-de-aur a fost numit
de toate bisericile. Iar sfântul loan Gură-de-
2*
20

aur a gândit în sine, eă nu este de folos a

spune eătră popor înoăţătura eu meşteşu-
glre de euutnte şl de atunci se sârguia să-şi
împodobească uorba sa, nu eu euulnte rito-
rieeştl, el simple şi înuăţătoare de obiceiuri
frumoase, pentru ea şi ascultătorii eel mai
neînuăţaţt să înţeleagă şi să aibă folos. Apoi
sfântul loan, nu numai în euuânt era bărbat
puternic, ei şl în faptă; pentrueă făcea şl
minuni, eu puterea lui Ghristos, tămăduind
pe cei neputincioşi.
O femeie eu numele Euelia, auea un
singur fiu şl fiind cuprins de fierbinţeală şi
aproape să moară, a rugat pe sfântul ea să-l
tâmăduiască. Iar sfântul, luând apă, a făcut
semnul sfintei cruci de trei ori, în numele
prea sfintei Treimi şl a stropit eu dânsa pe
eel bolnau şi îndată l-a lăsat fierbinţeala şi,
seulându-se sănătos, s'a închinat sfântului.
Era în Antiohla un eârmuitor, înşelat eu
eresul marehionitenilor (după numele lui
Mareion ereticul), care mult rău făcea celor
bineeredineioşi. Femeia aceluia, căzând într’o
boală eumplită, nici un doctor nu putea să
o uindeee. Şi din si în zi ereseându-i du­
rerea mai cumplit, a chemat eârmuitorul pe
 eretici în casa sa şl le-a zis să ajute femeel
Iul, rugându-se pentru sănătatea el. Iar el
s’au rugat pentru dânsa neîncetat, trei zile
şt mat mult, dar nimic n'a folosit. După aceea
a zis femela eătră bărbatul său : „Aud de un
preot eu numele loan, care uteţuteşte la epis­
copul Flautan, că este ucenic al lut Ghrtstos
şi orice cere dela Dumnezeu, i se dă lui.
Deci rogu-te, du-mă la dânsul, ea să se roage
pentru tămăduirea mea, căci am auzit că
multe semne face. Iar marehtonttenlt nu-ml
ajută nimic şi dtntr’aeeasta se uădeşte cre­
dinţa lor cea rea. Pentrueă de ar fi fost
dreaptă credinţa lor, le-ar fl ascultat Dum­
nezeu rugăciunea“. Deci, ascultând bărbatul
euutntele ei, a dus-o la biserica dreptere-
dtneioşilor şi neîndrăznind s’o ducă pe ea
înlăuntru, pentrueă era eretic, a aşezat-o
înaintea bisericii şl a trimis la episcopul Fla-
uian şi la preotul loan, spunându-le despre
uenirea sa şl despre pricina uenirii ea să se
roage Domnului nostru Isus Ghrtstos pentru
sănătatea femeii sale, care bolea cumplit.
Ieşind la dânşii episcopul împreună eu loan,
au zis: „De uă ueţl lepăda de eresul Dostru
şl uă ueţl apropia de sfânta sobornicească
22

şi apostollcească biserică, ueţl dobândi tă­

măduire dela Dhristos Domnul“. Iar ei au
făgăduit eu osârdie eă se lapădă. Şi a po­
runcit sfântul loan să aducă apă şi a rugat
pe Flauian, ea să facă semnul crucii peste
apa aceea şi, făeându-se aceasta, a poruncit
să o uerse peste cea bolnauă, care îndată
s’a făcut sănătoasă, ea şi cum n’ar fi fost
bolnauă niciodată şi slăuea pe Dumnezeu.
Uăsând omul minunea, ce s ’a făcut eu femela
lui, s’a apropiat împreună eu dânsa de sfânta
biserică, lepădându-se de eresul lui Mar-
elon şi s’a făcut bucurie mare pentru întoar­
cerea acelui om; iar ereteeii s ’au tulburat
foarte şi s’au mâniat asupra sfântului loan,
semânând pretutindeni asupra Iul hule şi ele-
uetlri, zicând că este urăjitor şl fermecător.
Insă Dumnezeu degrab a închis gura lor cea
mincinoasă, aducând asupră-le o pedeapsă
cumplită; căci fiind odată cutremur mare în
Antiohla, a căzut capiştea în care ereticii
aueau adunarea lor şi acolo fiind adunaţi ei
mulţime fără de număr, au murit, fiind ucişi
prin căderea eaplştei; iar dintre cei bine-
eredineioşi nici unul nu s’a uătămat intr’aeel
cutremur, care lucru uăzându-1 nu numai
 23

ereticii cei ce mai rămăsese, el şi elinii, au

cunoscut puterea lui Christos şi, dărâmând
eapiştile lor, au crezut în adeuăratul Dum­
nezeu, prin înDăţătura sfântului loan.
După aceasta, Neetarie, patriarhul 0on-
stantinopolului, care a urmat după Qrigorie
Nazlanzianul, eu pace s’a săuârşlt. Şi a fost
căutat eu sârguinfă un om, care să fie urednie
de scaunul patriarhiei. Deci, unii au uestit
pe împăratul Areadie despre loan, (pentrueă
se dusese uestea pretutindeni despre uleaţa
şi despre înuăţătura lui); şi toţi l-au so­
cotit urednie de o treaptă ea aceea, ea
să primească după Neetarie oeârmuirea bi­
sericii Constantinopolului. Deci împăratul în­
dată a trimis serisoare eătră FlaDian, ea să
trimită pe loan la Gonstantinopol; iar po­
porul Antiohiei, fiind înştiinţat de aceasta, s’a
adunat la biserică, fiind aprins de dragostea
eătră loan. Şi neDrând a se lipsi de un ase­
menea înuăţător, s ’au împotriuit toţi trimişilor
dela împăratul. Deci, neuotnd să asculte pe
patriarhul lor, n’au lăsat să ia pe sfântul loan;
dar nici loan nu urea să meargă la Gonstan-
tlnopol, căci fiind smerit, se judeca pe sine
a fi neurednie de o treaptă ea aceea. De
24

eare lucru înştilnţându-se împăratul, s ’a mirat

şi mal mult a dorit să uadă pe loan şi să-l
aşeze pe scaunul patriarhieese. Drept aceea,
trimiţând ai doilea, a poruncit lut Asterie
eomitul, să-l scoată din Antlohla în taină,
fără ea să ştie poporul, ceea ce s’a şi făcut.
Şl apropiindu-se sfântul loan de Constantl-
nopol, a ieşit întru întimpinarea lui tot po­
porul, eu mulţime de boieri, fiind trimişi de
împăratul să-l întimpine; deci a fost primit
eu cinste de împăratul şi de toată adunarea
poporului şi toţi se bucurau de un luminător
ea acesta al biserielt; numai singur Teofll,
patriarhul Alexandriei şi cel de un gând cu
dânsul, se tulbura, pentrueă pizmuia slaua
iui loan şl-1 ura pe el, încât nici nu Drea să
se înnoiască eu adunarea eare alegea pe
loan, ei gândea la un alt preot eu numele
lsidor, pe care uola să-l ridice în scaun.
Totuşi s’a plecat soborului şt a sfinţit pe loan
arhiereu şi l-a aşezat pe scaunul patriarhi­
eese în a 26-a zl a lunet Februarie. Atunci
a uentt împăratul şi eu dânsul toţi domnii şt
boierii, urând să ia bineeuuântare dela noul
ales patriarh, sfântul loan. Iar el făcând ru­
găciune pentru împăratul şi pentru popor şl
 25

bineeuuându-i pe toti, şl-a deschis gura cea

de Dumnezeu insuflată şl a rostit înuăţătură
folositoare de suflet, în care pouăţuia pe îm­
păratul să petreacă în dreapta credinţă ne­
abătut, să se depărteze de eretici, să ule
adeseori la biserică şl să fie drept şt milo-
stiu. Apoi îi z icea : să ştii că nu mă uoiu
ruşina, când ua fi trebuinţă de înuăţătură şt
de mustrare, pentru folosul sufletului tău,
precum ntel proroeul Nathan nu s ’a ruşinat
de împăratul Dauid, descoperind greşala lui.
Astfel înuăţa pe toţi stăpânitorit duhounlceşti
şi pe cel mireneştt şl pe cei de sub stăpâ­
niri, ea fiecare să petreacă între faptele cele
bune şi a ţinea euuântul său de înuăţătură,
eu care toţi s ’au mângâiat, ascultându-1. Pe
când el spunea dumnezeeştile euulnte, era
în popor un oarecare om îndrăcit, pe care
l-a scuturat duhul cel necurat şl l-a aruncat
la pământ, strigând eu glas înfricoşat, încât
s’au spăimântat toţi cei ce erau în biserică.
Iar fericitul loan, poruncind să-l aducă îna­
intea sa, a făcut peste dânsul semnul cin­
stitei cruci şi, izgonind duhul cel necurat,
a făcut pe om sănătos, care lucru uăzându-l
împăratul şt tot poporul, s ’a bucurat şl a
26

proslăvit pe Dumnezeu, eă le-a dat un mare

luminător şl un doftor sufletese şl trupeşe
prea iscustt.
Sfântul patriarh loan, luând cârma blse-
rteel, a început a paşte bine turma Iul Ghrt-
stos cea euuântătoare, desrâdăelnând obi­
ceiurile cele rele din toate treptele, tar mai
uârtos dintre preoţi: necurăţenia, zavistia,
nedreptatea şl orice lucru neplăcut; desră-
dăeina şi apoi resădea curăţenia, dragostea,
dreptatea, milostenia şi tot felul de fapte
bune şi eu gura sa cea de aur pe toţi îl po-
văţula. Nu numai în cetatea Gonstantinopolei,
ei şi prin cetăţile cele dimprejur, avea multă
purtare de grije pentru mântuirea sufletelor
omeneşti. Pentrueă trimitea din clericii săi,
pe cei Iscusiţi şi temători de Dumnezeu, băr­
baţi sfinţi, cari întăreau dreapta credinţă eu
propovăduirea cuvântului lut Dumnezeu; tar
credinţa cea rea şi eresurile le înlătura, po-
văţuind pe cei rătăciţi la calea mântuirii. In
Fenieia a dărâmat capiştile idoleşti, cart erau
din vremurile cele de demult, stricând te­
meliile lor. Pe poporul Gelţilor, vătămat de
credinţa cea rea a arienilor, eu înţelepciune
l-a tămăduit şi la dreaptă credinţă l-a po-
 2?

Dăţult; pentrueă a poruncit unor preoţi şi

diaconi, cari au fost aleşi pentru acest lucru,
ea să înuefe limba Gelţilor şl i-a trimis la
poporul acela, să le propouedulaseă buna
credinţă în limba lor celtică. Iar pe Sciţii
cari locuiau împrejurul Dunării, într’aeelaş
chip i-a limtnat. Eresul mareioniteniler, din
părţile răsăritului, asemenea l-a risipit. Astfel
toată lumea a luminat-o eu înuăţătura sa.
Apoi auea purtare de grije şl pentru cei să­
raci şi neputincioşi, iar din auerea bisericii
hrănea pe cel flămânzi, îmbrăca pe cei goli
şi de orfani şl uăduue mat înainte se îngrtja.
Apoi a zidit şi botniţe (spitaluri) pentru odihnă
bolnauilor şi a străinilor, cari nu aDeau unde
să-şi plece capul, dându-le toată îndestularea,
rânduindu-le slugi şl doftorii şi apoi toată
purtarea de grije şl rânduiala a îneredinţat-o
la doi preoţi temători de Dumnezeu. Iar el
se sârguia pentru îndreptarea bisericii, iu­
bind pe cei buni iar pe cei răi înuăţându-1
şl mustrându-1, pentru aceea era foarte iubit
de cei buni şl urît de cel răi. Mai uârtos
unit din clericii lui, cart uieţuiau rău, nu iu­
beau pe sfântul, de ureme ce da pe faţă
faptele lor cele rele şl pe unii chiar deld
28

biserică îi depărta. Iar ei pentru aceasta se

mânlau de el, mai eu seamă fiind nemulţu­
miţi de Serapion diaconul, pentrueă acela,
slujind eu bună credinţă patriarhului şl auând
Dleaţa curată, a zis odată eătră sfântul, fiind
toţi clericii de faţă: „Nu poţi, stăpâne, a-i
îndrepta pe aceştia, daeă nu-t uet goni pe
toţi eu un toiag“. Zicând astfel, mulţi s’au
întărîtat şl au început în popor a grăi de rău
pe sfântul loan, hullndu-l pe el care era
urednie de toate laudele. Iar sfântul, deşi
ştia răutatea lor, însă nu o lua în seamă,
pentrueă, eu cât îl huleau, eu atât mat mult
înflorea slaua lui în părţile cele depărtate,
încât mulţi ueneau de departe, dorind să
Dadă pe sfântul şi să audă înuăţătura lui.
Aeelaş Serapion diaconul, a adus întru mânie
şi pe Seuerian mitropolitul, asupra sfântului
loan, căci a spus, eumeă ar fi zis SeDerian
oarecare hulă asupra lui Ghristos. Iar loan,
râunlnd după Ghristos Domnul său şi uitând
dragostea ce o aDea eătră SeDerian, îndată
1-a izgonit dela sine. Iar după aceasta, fiind
rugat de împăratul, l-a iertat pe dânsuirşt
iarăşi l-a primit la sine. Şi eu toate că fe­
ricitul era într’o treaptă destul de mare şt
 29

uleţuta în mijlocul lumii, totuşi nu şl'a lăsat

niciodată neuointele monahiceşti, ei uremea
care îi rămânea dela trebile bisericeşti, în-
chtzându-se deosebi în chilia sa, o petrecea
în singurătate sau în rugăciune sau în ce­
tirea şi scrierea dumnezeeştilor cărţi. Po­
stea întotdeauna şi se înfrâna fără măsură,
pentrueă numai pâne de orz şl apă gusta şt
gusta somn puţin şi acela nu pe pat, ci stând
şi neuoindu-se, apoi la ospeţe şl la ueselil
nu mergea niciodată pentrueă din tinereţe
deprinzându-se cu post şt înfrânare, nu putea
nici să se uite spre bucatele cele dulci şi
grase, neauând stomacul sănătos. 61 toată
mintea sa o îndreptase spre înţelegerea dum-
nezeeştel Scripturi şi mai uârtos iubea epi­
stolele sfântului apostol Pauel, pe al căruia
chip îl auea în chilia sa.
Iar odată, scriind la tâleulrea epistolelor
lut, a gândit întru stne, zicând: „Gine ştie,
oare plăcut este lui Dumnezeu aceasta, oare
înţeles-am puterea scripturii acestui sfânt
sau nu ?“ Şt se ruga lui Dumnezeu, ea să-l
uesteaseă de aceasta. Iar Dumnezeu degrab,
ascultând pe robul Său, i-a dat acest fel de
uestire: când s’a închis singur în chilie
30

noaptea şt seria tâleutrile la luminare aprinsă,

Proelu care îi slujea lui, a urut să intre la
patriarhul şi uitându-se prin erepătura uşii,
urând să uadă ee face, l-a uăzut şesând şi
scriind, iar un om bătrân şi foarte cinstit,
stând lângă dânsul la spate, s’a aplecat la
ureehla patriarhului şi-i uorbea binişor. Şl
omul acela era eu totul asemenea la chip
sfântului PaDel, carele era în părete înaintea
lui loan. Aceasta nu numai odată a uăzut-o
Proelu, el de multeori şi se mira foarte, ne-
prieepându-se cine este acela care uorbeşte
eu patriarhul şl cugeta cum a intrat acolo,
căci pretutindeni erau uşile încuiate, încât
nu era eu putinţă euiua să intre ; deci Proelu
a aşteptat până ee ua ieşi omul acela. Dar
când a sosit uremea de tocat pentru utrenie,
s ’a făcut neuăzut. Astfel uăzând Proelu în
trei nopţi, a îndrăznit să întrebe pe sfântul
patriarh, zicând: „Stăpâne, cine este cel ee-ţi
uorbeşte noaptea la u reche?“ Sfântul a răs­
puns : „N’a fost nimeni la mine“. Atunci
Proelu i a spus lui eu amănuntul, cum a
uăzut prin erepătura uşii un om bătrân şi
cinstit, şoptindu'i la ureche când seria şl
spunea ee fel era chipul şi faţa celui ee se
 âi

arăta. Iar sfântul Se minuna auzind acestea.

Apoi Proelu, uitândn-se la chipul lut Pauel,
a zis: „Acest chip era acela pe care ham
uăzut“. Atunci cunoscând loan că însuş pe
sfântul apostol Pauel a uăzut Proelu. s’a în­
credinţat, că este primită osteneala Iul şl,
căzând la pământ, a mulţumit lut Dumnezeu
şi s'a rugat eu lacrimi fierbinţi. Apoi de
atunci s ’a ocupat eu mai multă sârguinţă de
scrierea dumnezeeştilor cărţi, pe cari, ea pe
nişte comori de mult preţ, le-a lăsat bisericii
lui Christos.
Acest mare înuăţător al lumii, mustra
toate nedreptăţile şi strâmbătăţile ce se fă­
ceau; chiar pe împăratul şi pe împărăteasa
îl înuăţa să nu facă strâmbătate nimănui, ei
să facă lucruri drepte. Iar pe boieri şl pe
bărbaţii cel ea dregătorii, pe cei ce răpeau
aueri străine şi făceau strâmbătate săracilor
îi îngrozea eu judecata lui Dumnezeu. Deci
a început a se ridica asupra lui zauistie, nu
numai dela clerici, cărora le poruncea sfântul
să uieţuiaseă după aşezământul legii, ei şl
dela stăpânitorii mireneşti şi precum dintr’o
seânteie mică se aprinde foc mare, aşa din
mustrarea păcatelor a început a se aprinde
32

mânta în Inimile acelora, cart se ştiau pe sine,

că sunt întru nişte asemenea păcate. Deci
sautstniclt batjocoreau înuăţătura sfântului,
Iar cuuintele Iul cele înţelepte şl bune le so­
coteau nebuneşte ea rele. zicând că patriarhul
în propovăduirea sa în biserică, nu înuaţă,
el dosădeşte; nu sfătuieşte, ei ocăreşte, nu
îndreptează, el huleşte pe împăratul şl pe
împărăteasa şl pe toţi stăpânttortl. Apoi îl
socoteau neaeoperttor de păcatele aproa­
pelui. Pe acea ureme era un eunuc oarecare
în palaturtîe împărăteşti eu numele Eutropte,
care era mal mare peste postelnieit împă­
ratului. Acela, ridleându-se la dregătorla de
patriciu, a sfătuit pe împăratul să dea această
lege, ea nimeni să nu mal scape la biserică
pentru uina de moarte şl chiar de ar scăpa
elneua, eu sila să se scoată din biserică şl
să se pedepsească. Pentrueă acel obleeiu
era de demult, ea oamenii cart greşeau eeua
greu împotriua legilor cetăţeneşti şl se osân­
deau la moarte, să fugă la biserică (precum
odinioară Isratltenlt în eetăţllfe de scăpare)
şl aşa scăpau de pedeapsa morţii. Deci
Eutropte, stricând acel aşezământ ueehlu, a
rânduit să scoată din biserică pe cel ulno-
 ââ

uaţi; de care lucru sfântul loan (aură-de-aur

mâhnlndu se, socotea acea faptă ea o mare
silă adusă bisericii. Dar nu după multă ureme,
chiar Eutropie a căzut în groapa care a să­
pat-o altora şi s’a tăiat eu sabia pe care o
ascutise pentru alţii. Căci, mâniindu-se îm­
păratul asupra lui, pentru oareeari pricini
mari, a căzut aspra lui Eutropie pedeapsa
de moarte. Deci Eutropie a fugit în biserică
şi s’a ascuns în altar, sub sf. masă. Iar fe­
ricitul loan, fiind pe amuon, de unde auea
obiceiul a înuăţa pe norodul ee-l sta înainte,
— ea un foarte mare râunltor, a rostit eu-
Dânt de mustrare asupra lui Eutropie, zicând:
„Ar fi lucru eu dreptate, ea legea nedreaptă
cea din nou aşezată, chiar acela care a
scornit-o şi a aşezat-o să o împlinească“.
Acest euuânt prlnzându-l pismaşlt lui loan,
au început a-l huli prin mijlocul norodului,
numindu-l nemtlostiu, neiubitor de oameni şi
neaeoperitor de greşalele omeneşti. Şl astfel
câte puţin întărîtau inimile multor oameni
spre mânie asupra sfântului loan. Dar el
uoind a plăcea lui Dumnezeu, iar nu oame­
nilor, se sârguia după obiceiul său, întru
buna oeârmuire a sfintei biserici.
3
34

Pe uremea patriarhiei sfântului loan

Gură-de-aur, erau încă o mulţime de arieni
în Gonstantinopol. cari îşi ţineau credinţa,
săuârşind slujbele lor. Deci fericitul gândea,
în ce chip ar curăţa eetatea de acel eres
şi, aflând creme cuviincioasă, a zis eătră
împăratul: „Bineeredineiosule împărate, dacă
ar fi pus eineua între pietrele cele scumpe
ce sunt în coroana ta, ureo peatră proastă,
întunecată şl necurată, nu ar fi necinstit toată
coroana t a ? “ împăratul a răspuns: „Ade-
uărat, aşa este“. Iar loan a zis: „Tot aşa
este de necinstită eetatea aceasta, care deşi
este drepteredineioasă, totuşi are într’ânsa
pe necredincioşii arieni şl precum tu, împă­
rate, te- al fi mâniat pentru necinstea coroanei
tale. aşa şl Atotputernicul Dumnezeu se mâh­
neşte de eetatea aeeasta, care este înşelată
eu eresul arienilor. Deci se cuuine, ea ori
să aduci pe eretici la unirea credinţei sau
să-i goneşti din cetate“. Auzind acestea îm­
păratul a poruncit îndată să aducă înaintea
sa pe mai marii arienilor şi le-a poruncit
să spună înaintea patriarhului mărturisirea
credinţi! lor. Iar el au început a grăi euuinte
pline de reaeredinţă şl de hulă asupra Dom-
 35

nulul nostru Isus Ghristos; atunci împăratul

a poruncit să-l gonească din cetate.
Iar după eâtăua ureme, arienii, auând
iarăşi ajutători şi mijlocitori pe cei ce slu-
jeau în pătaturile împărăteşti, oameni eu dre­
gătorii, au început a Intra în cetate în sile
de Dumineci, mergând eu rugăciuni eătră
locaşul adunării lor şt cântând eretteeştile lor
cântări, prin care huleau preasfânta Treime.
Pentru care lucru înştltnţându-se preasfântul
patriarh loan, s’a temut ea nu eumua să în­
ceapă elneua, din norodul cel prost, a urma
acelor rugăciuni arieneştt; deci a poruncit
clerului său, ea să umble eu rugăciuni prin
cetate, purtând cinstitele cruci, sfintele icoane
şi făclii aprinse şt să cânte laude lui Dum­
nezeu, alcătuite întru slaua preasfintet Treimi
(împotriua cântărilor arteneştl celor huli­
toare). Atunci s’au întâlnit pe cale dreptere-
dincioşli eu arienii, eertându-se între et.
Odată s’a ridicat chiar răsboiu, încât dtn
amândouă părţile au căzut eâţiua morţi, iar
lui Vrison, eunucul împărătesc, fiind şl el
acolo în mulţimea celor drepteredinetnşi, t-au
spart capul cu o piatră. De care lucru în-
şttinţându-se împăratul, s ’a mâniat foarte
3*
36

asupra arienilor şl le-a poruncit să nu în­

drăznească a mai intra în cetate şl astfel s’a
Izgonit atunci din cetate hula eretleeaseă.
Intre cei înşelaţi eu eresul arienese era
şl un Doeuod din neamul uaruarllor, eu nu­
mele Gaina, ulteaz în răsboaie şi care auea
mare trecere la împărat; acela cerea împă­
ratului eu dinadinsul, ea pentru hatârul lui
să poruncească a se da o biserică arienilor
în cetate. Dar împăratul, neştiind ce să-i răs­
pundă (pentrueă se temea a-1 supăra, ea nu
eumua să ridice ureo tulburare asupra îm­
părăţiei greceşti, căci era om iute şi eu
obieeiu rău), a spus despre aceasta sfân­
tului loan patriarhul. Iar loan a zis eătră îm­
părat: „Să mă chemi la tine, în uremea când
Da urea Gaina să ceară biserică şl eu uoiu
răspunde pentru tine“. Deci într’altă zl, fiind
chemat patrtarhul la palat şi şezând eu îm­
păratul, a început Gaina iarăşi a cere la îm­
părat biserică în cetate pentru soborul său
arienese şi cerea aceasta ea o răsplătire
pentru ostenelele pe care le a auut el în răs­
boaie şl pentru uitejia arătată. Iar marele
loan l-a răspuns, zicând: „Împăratul de ua
uoi să fie temător de Dumnezeu, nu are pu­
 37

tere asupra bisericilor, întru care sunt puşi

de Dumnezeu stăpânitorii cei duhounieeşti.
Iar ţie, dacă îţi trebue biserică, intră în ori­
care uoieştl şi te roagă, căci iată toate bi­
sericile câte sunt în cetate, îţi sunt deschise“.
Iar Gaina a zis: „Dar eu sunt de altă măr­
turisire şl de aceea uoiesc să am în cetate
deosebită biserică dumnezeiască, împreună
eu cel de o credinţă eu mine" şt rogi împă­
răteasca stăpânire, ea să poruncească a se
îndeplini cererea mea, pentrueă şi eu multe
osteneli am auut, luptându-mă pentru stăpâ­
nirea grecească, uărsându-ml sângele şi pu-
nându-ml sufletul pentru împărat“, loan a
răspuns: „Pentru ostenelele tale ţi-ai luat
răsplătire: mai multă cinste, mărire, boierie
şi daruri dela împărat. Deci ţi se cade a
gândi ce erai mai înainte şi cum eşti acum ?
Cum erai sărac şi neslăuit şi cum te-ai îm­
bogăţit şl te-at mărit acum? Şi în ce fel de
rândutală erai, când uieţuiai de cea parte de
Dunăre şi în care eşti acum? Căci erai atunci
ea unul din ţăranii cei proşti şl săraci, îm­
brăcat eu haine proaste, abia auând pâinea
de toate zilele spre hrană, iar acum eşti
uoeuod mal cinstit şl mai slăutt decât alţii,
38

ftind îmbrăcat în haine de mare preţ, auând

aur şl argint din destul şl auere mare şi
toate acestea le al dela împărat. Acest fel
de răsplătire ai luat pentru ostenelele tale.
Deci fii mulţumitor şl slujeşte eu credinţă
împărăţiei greceşti, dar nu cere daruri dum-
nezeeştt pentru slujirea lumească“. De nişte
euuinte ea acestea ruşinându-se Qaina, a
tăcut şi n’a mai cerut dela împărat biserică.
Iar împăratul s’a minunat de înţelepciunea
lui loan, care eu puţine euuinte a astupat
gura acelui uaroar nebun şl plin de neîm­
blânzită mânie. Deci trecând un an, acel
Qaina s ’a înstrăinat de împărat şi, adunând
oaste multă, a pornit răsbolu asupra 0on-
stantinopolului. Iar împăratul, neauând oaste
gata, ea să iasă împotriua lui, era în mare
supărare şl a rugat pe sfântul loan să iasă
înaintea lui şi eu euuinte bune să-l îmblân­
zească. Iar loan, deşi ştia că a mâniat pe
Qaina, când l-a oprit să nu aibă biserică
arienească în Constantlnopol. însă fiind gata
a-şi pune sufletul său pentru ol, a mers îna­
intea mândrului uaraar. Iar Dumnezeu a ajutat
robului său, pentrueă eu cuuintele sale au­
rite, loan a îmblânzit pe omul cel eu cap
 39

de fiară şl din lup l-a prefăcut în oale şl,

împăeându-1 eu împăratul, s ’a întors. După
aceasta sfântul loan s ’a dus în Asia, în ureme
de iarnă, pentru îndreptarea sfintelor bise­
rici de acolo, deşi era neputincios eu trupul;
însă a trecut eu uederea sănătatea sa, numai
ea biserica lui Dumnezeu să nu se facă ne­
putincioasă, uătămându-se de păstorii eel
răi, pentrueă mulţi din cei de acolo, fiind
iubitori de argint, uindeau darul preasfân­
tului Duh, hirotonisind eu plată, — cum era
Antonie, mitrppolitul Efesului, a cărui uină
Euseule, episcopul Valtntlnopoliel, a trimis-o
scrisă pe hârtie patriarhului. Deci acolo,
sfântul loan a scos pe mulţi episcop!, cari
iubeau simonia şl pe cei cari au hirotonisit
eu plată, depărtându-l din dregătoria lor şi
şi a pus pe alţii mai urednlei în locul ace­
lora şi îndreptând bine toate bisericile Asiei,
s’a întors la Gonstantlnopol.
Astfel, pe când sfântul loan Gură-de-aur
aducea mult folos bisericii Iul Dumnezeu,
mustrând eu limbă slobodă păcatele oame­
nilor, cari nu se poeăiau, înuăţând, tămă-
duind şi pouăţutnd eătră pocăinţă, iar mal
uârtos, când eu buzele cele dulci grăitoare
40

şl cu sabia cea ascuţită a cuuântului lui Dum'

nezeu, desrădăcina cămătăria, iubirea de
argint, jefuirile din inimile oamenilor celor
eu dregătorle şl ale celor bogaţi, cari, fiind
puternici, asupreau pe cei mai neputincioşi
şl luau auerile săracilor eu sila; — atunci
aceia se mâni au asupra lui, fiind mustraţi,
dar neorând nici deeum a se abate dela
acele răutăţi, pentrueă, împietrlndu li-se inima,
eu greu auzeau euuintele lut loan şl se iu­
ţeau în inimile lor asupra lui, cugetând rău
despre dânsul şt făcând cleuetiri mincinoase.
Iar mai uârtos împărăteasa Eudoxia s’a mâ­
niat asupra lui, pentrueă toate euuintele pe
cari Qură de-aur le grăia de obşte, pentru
cei ce răpeau cele străine, acestea împără­
teasa le socotea, că pentru dânsa le grăieşte
şl le priuea acelea ea dosădire şi mustrare
a et, pentrueă era foarte iubitoare de argint
şi cuprinsă de năsăţtoasa poftă a aurului,
încât multora le făcea strâmbătate, luându-le
aDerlle eu sila. Deci mustrând-o pe ea însăşi
conştiinţa ei, când sfântul loan grăia despre
iubirea de argint, care este rădăcina a toată
răutatea, iar pe cei ce răpeau cele străine,
îi înfricoşa eu răsplata lui Dumnezeu, din
 41

eare pricină mântlndu-se împărăteasa asupra

lui, cugeta cum l-ar isgoni pe loan dela pa­
triarhie.
Intru acea ureme era în Gonstantinopol
un bărbat oarecare, anume Teodorit, auând
boierie de patriciu, eare auea bogăţie multă,
pe eare îl pismuia împărăteasa şi, dorind
să apuce auerea Iul, căuta asupră-t ureo
ulnă, dar nu afla, pentrueă era om bun şl
uieţuia eu dreptate. Neputând să-l ia eu sila
auerea, a aflat acest meşteşug, căci 1- a chemat
la sine şi i-a zis: »Ştii câtă acere împără­
tească se cheltuieşte neîncetat, cât aur se
dă oştilor cari apără împărăţia şl fără de
număr sunt aceia, cari se hrănesc în toate
zilele din ulstieria împărătească, din care
pricină ni s ’a şi împuţinat auerea; deci să
dai tu o parte din auuţla ta, ea datorie eătră
ulstieria împărătească, pentru ea să afli la
noi har şi pe urmă iarăşi uei lua la ureme
ceea ce uei da acum“. Iar Teodorit, price­
pând gândul împărătesei eumeă nu-1 trebu-
ieşte să umple ulstieria împărătească, el
inima sa cea nesăţioasă de iubirea de ar­
gint uoieşte a o sătura eu auerea lui, — a
mers la fericitul
42

rinţă a împărătesei. 11 ruga eu laerămi să-i

ajute şt să-1 apere de împărăteasa eare căuta
să*l ia bogăţia. Iar sfântul loan îndată a trimis
scrisoare eătră împărăteasa, sfătulndu-o eu
euulnte alese şi blânde, ea să nu facă asu­
prire lui Teodorii, iar ea, deşi era mânioasă
asupra sfântului, însă a făeut atunci după
cererea lui, pentrueă s'a ruşinat de înţeleaptă
lui sfătuire şi a făgăduit că nu ua face lui
Teodorii, nici un rău. După aceasta, Teodorit
ascultând gura cea de aur grăitoare a lui
loan, care înuăţând pentru milostenie şi sfă­
tuind ea să ascundem comoara nu în pă­
mânt, unde mâna cea zauistnică uoteşte a o
lua, el în cer, unde nimeni nu o zauistueşte,
nici o ia şl temându*se ea nu eumua să eadă
în ureolneuoie pentru bogăţia sa, — eăei
ştia nărauul împărătesei, că nu Da îneeta a
eăuta^uină asupra lui, până când îşi Da să-
Dârşi răutatea; — pentru aceea s'a socotit,
să-şi^ dea bogăţia sa Împăratului ceresc.
Deci oprindu-şi o mică parte din auerile sale,
pentru ehluerniseala casei, toate celelalte
aDeri, cari erau foarte multe, le-a dat casei
biserieei, pentru ea să fie spre hrana străi­
nilor, săracilor şl a bolnaotlor. Auzind îm­
 43

părăteasa de aceasta, s ’a mâhnit foarte şl

a trimis la fericitul loan, zicând: „După po­
runca ta, sfinte patriarh, am iertat pe Teodorii
patriciul, neluând nimic dela dânsul pentru
trebuinţa împărăţiei noastre, iar tu al răpit
auerea lui, spre a te îmbogăţi. A.u nu era
mal eu euoilnţă a o lua noi, iar nu tu? Pen-
trueă acela s ’a îmbogăţit slujind împăraţilor.
Pentru ce te-ai împotriult nouă? Noi n’am
luat nimic dela dânsul, deci ţi se cădea şi
ţie a nu lua auerlle lui“. Iar loan la aceste
euuinte a serts eătră împărăteasa într’acest
fe l: „Socotesc că nu este tăinuit iubirii tale
de Dumnezeu, eumeă de aş fi poftit bogăţie,
nimic nu m’ar fi oprit pe mine a o auea,
pentrueă am auut părinţi, cari aueau auere
multă, fiind de bun neam şi bogaţi, însă de
bună uoie m’am lepădat de bogăţie. Deci
cum nu m’aş fi ruşinat acum a căuta aceea
pe care singur am lăsat-o şl pe alţii înuăţ
ea să le treacă eu Dederea? Zici că auerea
lui Teodorii am luat-o spre a mea îmbogă­
ţire ; să ştii însă, că acela nu mi-a dat nimic
şi de mi-ar fi dat, eu nu aş fi primit dela e l;
ei el a dat bogăţia sa lui Ghrlstos, făcând
milostenie săracilor şi scăpătaţilor şi bine
44

a făeut, eăei însutit ua primi dela Chrlstos

în ueaeul ee Da să fie. Eu aş fi Doit, ea şi
tu, râunind lui Teodorii, să ascunzi auerile
tale în eer, ea astfel eând uel fi lipsită, să
fl primită în ueşnieele palaturi. Iar dacă gân­
deşti, ea să iai dela Christos aceea ee a dat
Teodorii, tu uei uedea, eăei nu pe noi, dar
ehiar pe Christos uei mânia“. Această scri­
soare a sfântului loan, eetindu-o împără­
teasa, s ’a umplut de mânie şt cugeta eum
i-ar faee sfântului loan nedreptate.
lntr’aeeea ureme a uenit din Alexandria
la Constantinopol o uăduDă eu numele 0hi-
litropa, pentru o pricină ea aceasta: eând
era în Alexandria uoeuodul PaDliehie, auând
în aeea ureme dregătoria de Augustal, —
atunci aeea uăduuă a fost eleuetttă de oare-
earl oameni zauistniei eătră uoeoodul Pau-
Itehle, eă are aur mult; iar PaDliehie eare
era foarte iubitor de aur, aflând oarecare
pricină asupra uăduuei aceleia a prins-o şi
a silit-o să-t dea cinei sute de galbeni. Iar
ea, neauând atâta aur, şi-a pus zălog la ue-
einli săi hainele şl uasele şl abia adunând
elnet sute de galbeni, t-a dat uoeuodului, ne-
fiind olnouată întru ntmie. Iar după ee a fost
 45

scos Pauliehie din dregătorla sa şl s’a dus

la Constantinopol pentru a-şt da jseama, a
plecat acea uăduuă săracă şi, intrând în co­
rabie, a mers în urma lut. Apoi uentnd îna­
intea împăratului, a eăsut înaintea lui eu plân­
gere, jelutndu-se asupra lui Pauliehie, că a
luat dela dânsa cu sila atâta aur, fără nict
o ulnă. Iar împăratul a poruncit eparhului
cetăţii să facă întrebare şi judecată de acel
lucru, ea să dea uăduuet tot ce a luat Pa-
ultehie dela dânsa. Iar eparhul, ajutând lui
Pauliehie, l-a scos neuinouat şl pe uăduua
a lăsat o păgubaşă Iar ea, împinsă de multă
mâhnire, s’a dus la împărăteasa şi spuindu'l
toată neuoia, cerea dela dânsa milă şi ajutor,
împărăteasa, fiind şl ea iubitoare de aur, s’a
bucurat de un lucru ea acesta, căci nădăj­
duia, eumeă şl ea ua câştiga aur mult. Deci
îndată a chemat pe Pauliehie şi eu mare
mânie l-a mustrai pe el pentru strâmbătatea
ce făcuse acelei uăduue sărace, apoi a po­
runcit să-l ţie sub straje, până când ua da
o sută de litre de aur. Pauliehie, uăsând că
nu este eu putinţă a scăpa din mânile îm­
părătesei, a trimis aeasă şi a adus atât aur,
cât ceruse împărăteasa şl i-a dat ei o sută
46

de litre de aur. împărăteasa din tot aurul

acela, a dat uăduuel numat treizeci şi şase
de galbeni şi a liberat-o, pe când celalalt
aur l a luat dânsa, Iar uăduua a Ieşit dela
împărăteasa plângând şi uăetându-se pentru
o strâmbătate ea aceea. Auzind de sfântul
loan, că apără pe cei asupriţi, a alergat la
dânsul şi i- a spus cu deamănuntul, toate câte
i-a făcut ei Pauliehie şi împărăteasa. Sfântul
loan, mângâind pe uăduua care plângea, a
trimis la Pauliehie şi, ehemându-l în bise­
rică, a zis eăfră dânsul: ne-a uenit înştiin­
ţare despre nedreptatea care o faci, asuprind
pe cei săraci şl luând eu sila auerile cele
străine, precum al făcut şi acestei uăduue
sărace, netemându-te de Dumnezeu, care
este părintele orfanilor şl judecător al uă-
duuelor. Deci, pentru aceasta te-am chemat
alei, ea să dai cinei sute de galbeni femeei
căreia i-al făcut nedreptate. Dă-i ceea ce se
euuine, ea să scape de datornicii săi şl să
nu piară dimpreună eu copiii săi, în cea
mai de pe urmă sărăcie; apoi să te mân-
tuieşti şl tu de un păcat ea acesta şi să ml-
lostiueşti pe Dumnezeu, pe care l-ai mâniat
şl care ua răsplăti ţie pentru facerea de rău
 4?

a orfanilor. Paultehie a răspuns: „Stăpâne,

această uăduuă mai mult mi-a făcut mie ne­
dreptate, pentrueă jeluindu-se împărătesei
contra mea, împărăteasa a luat dela mine
o sută de litre de aur şi acum ce uoieşte
mal mult dela mine? Să se ducă la împă­
răteasa şi să'şi ia al său dela dânsa“. Sfântul
a zis eătră dânsul: „Deşi împărăteasa aluat
dela tine aurul, însă uăduua aceasta n’a primit
ce a fost al său şi ea nu este uinouată de
nedreptatea ce fi s’a făcut ţie de eătră îm­
părăteasa, pentrueă împărăteasa a luat dela
tine atâta aur, nu atât pentru dânsa, cât
pentru alte păcate ale tale şl jefuiri, pe care
le-ai făcut, fiind la dregătorie. Iar tu nu face
pricină, uorbind contra împărătesei, căci îţi
spun, că nu uet ieşi de aci, până ce nu uei
da uăduuel tot ce ai luat dela dânsa, până
la galbenul cel mal de pe urmă; iar cei
treizeci şi şase de galbeni pe cari l-a dat
ei împărăteasa, aceia să i fie de cheltuială
pe drum“. Şl astfel sfântul loan n’a slobozit
pe Pauliehie din biserică. împărăteasa, aflând
despre aceasta, a trimis la loan zicând:
„Sloboade pe Pauliehie că am luat aur destul
dela dânsul pentru acea datorie“, loan a
48

răspuns trimişilor: „Mu ua fl slobozit de atei

Pauliehte până eând nu ua da femeii eel să­
race, ceea ee a luat dela dânsa“. Împără­
teasa a trimis Iarăşi la sfântul, ca să slo­
boadă pe Paultehie. Iar sfântul a răspuns:
„Dacă împărăteasa uoleşte ea să-l slobod,
apoi să trimită acestei uăduue cinei sute de
galbeni, căci nu este lucru mare a face
aceasta, fiindcă a luat mult mat mult dela
Pauliehte, adică o sută de litre de aur“. Îm­
părăteasa auzind acestea, s’a umplut de mânie
şi îndată a trimis doi şutaşi eu două sute
de ostaşi, ea scoată eu sila pe Pauliehte din
biserică. Dar eând ostaşii s ’au apropiat de
uşile blsertell şi urea să intre, îndată ll s'a
arătat îngerul Domnului stând în uşe şl ţi­
nând sabie în mânile sale şi nu-i lăsa să
intre. Ostaşii, uăzând îngerul eel înfricoşat,
s’au temut şl au fugit înapoi. Şl alergând Ia
împărăteasa eu cutremur i a spus de ară­
tarea îngerească. Iar ea auzind, s’a spăi-
mântat eu duhul şl n’a îndrăznit a mai tri­
mite la sfântul loan după Paultehie. Pauliehte,
uăzând că nu t-a ajutat împărăteasa, a trimis
la casa sa după aur şi a dat uăduuei cinei
sute de galbeni. Şi aşa a fost slobozit, iar
 49

femela, luându-şl al său, s’a întors în cetatea

sa, bueurându-se. împărăteasa nu înceta a
face supărare contra fericitului loan şl din
ai în al se înmulţea mânia şl răutatea în
inima ei asupra plăcutului ,lui Dumneaeu,
care era fără de răutate şl drept. După pu­
ţină ureme împărăteasa a trimis la sfântul
loan, pe de-o parte eu îngroalre, iar pe de
alta eu momeli, aieând: „Încetează de a te
mal împotriui nouă şi nu te mai atinge de
lucrurile cele împărăteşti, că şi noi nu ne
atingem de lucrurile cele bisericeşti şi te
lăsăm ea singur să le îndrepteal. Inceteaaă
de a mă mai face pe mine pildă tuturor prin
biserici, uorbind de mine şi mustrându-mă,
pentrueă eu până acum te aueam ea pe un
părinte şi-ţi dam cinstea ce ţi se euuenea,
iar dacă nu te uei îndrepta şi nu uei fi mai
bun eâtră noi, atunci să ştii, că nu-ţl uoiu
răbda mai mult“.
Fericitul loan auaind aceste euulnte dela
împărăteasa, s’a mâhnit foarte şi, oftând greu
a zis eătră cei trimişi: „Împărăteasa uoieşte
să fiu ea un mort, care nu uede nedreptă­
ţile ce se lucrează şl nu aude glasurile celor
asupriţi şt ale celor ce plâng şl suspină şl
4
50

nu face mustrări celor ee greşesc, dar de

ureme ee sunt episcop şl mie îmi este în­
credinţată purtarea de grlje pentru suflete,
sunt dator a priui eu ochii neadormiţi asupra
tuturor, a asculta cererile tuturor, a înuăţa
pe toţi. a certa şi pe cel ee nu se pocăiesc
a-i mustra, pentrueă ştiu, că a nu mustra
fărădelegile şl a nu certa pe cei ee fac rele,
este douedltă pierzare şl mă tem, că dacă
Dom tăcea noi pentru cele ee se fac eu ne­
dreptate, să nu se zică şi despre noi cuuântul
acesta al Iul lo sie: Preoţii au ascuns calea
Domnului. Dar şl dumnezeescul apostol po­
runceşte, ea pe cel ee greşeşte să-l mustri
înaintea tuturor, ea şl alţii să aibă frică. Tot
aeelaş apostol înuaţă zicând: Propouădueşte
cuuântul, stărueşte eu ureme şi fără ureme,
mustră, ceartă şi te roagă. Eu deşi mustru
fărădelegile, nu mustru însă pe cei ee fac
fărădelegile şl nu uorbese în faţă nimănui,
nici am defăimat pe elneua, nici am pomenit
eândua în înuăţătura mea numele împără­
tesei, spre a o defăima, el pe toţi de obşte
i-am înuăţat şi-i înuăţ ea să nu facă rău şl
să nu asuprească pe cel de aproape. Dacă
pe eineua din cei ee ascultă euuintele noa­
 5

stre îl mustra conştiinţa pentru ureun lucru

rău, apoi se euulne aceluia, ea nu asupra
noastră să se mânie, el asupra lut însuşi,
pentrueă a făcut nişte lucruri ea acelea şl
să se abată dela rău, spre a face bine. Dacă
împărăteasa nu se ştie că a făcut eeuarău,
nici că a făcut nedreptate eutua, apoi pen-
truee se mânie asupra mea, care înuăţ pe
norod să se abată dela toată nedreptatea?
S ’ar fi euuenit mai bine să se bucure, pen­
trueă n’a făcut nedreptate, căci eu nu mă
leneuese a înuăţa pentru mântuirea noro­
dului, peste care ea împărăteşte; iar dacă
este uinouată de păcatele acelea, pe cart
eu euuinte înălţătoare mă sârguesc e le des-
rădăeina din inimile oamenilor, apoi să ştie
eă eu nu o mustru pe dânsa, nlet îi fac ne­
cinste, ei singure faptele ei o mustră pe
dânsa, şl-i aduc mare necinste şi ruşine su­
fletului ei. Deci, poate să se mânie împără­
teasa cum uoieşte, iar eu nu uotu înceta a
grăi adeuărul, pentrueă mai bine-mi este
a mânia pe oameni, decât pe Dumnezeu.
Găet dacă a-şl plăcea oamenilor, apoi nu
a-şi fi rob al lui Christos“. Nişte asemenea
euuinte şt multe altele, zicând sfântul celor
2ţ*
52

trimişi, l-a slobozit pe dânşii eu pace. Iar

ei, întoreându-se la împărăteasa, i au spus
toate cele ee au auzit. Împărăteasa atunci
s’a pornit spre mat mare mânie şi foarte
mult ura pe fericitul loan. Apoi nu numai
împărăteasa, ei şi mulţi alţii, cari uieţuiau
în nedreptate şi pocăinţă, îl pizmuiau. După
aceea îl urau nu numai^eei ee petreceau în
Gonstantinopol, ei şi alţii de prin laturilefcele
mal depărtate, dintre cari erau aceştia: Teofil,
patriarhul Alexandriei, care dela început nu
iubea pe sfântul loan şl nu urea să-l aleagă
pe el la patriarhie. Apoi Aeaehie, episcopul
Vertei, Seuerian al Gaualului şi^ Antioh al
Ptolematdei. Iar în Gonstantinopol erau doi
preoţi şi cinei diaconi şt din împărăteştile
palaturl erau mulţi, cari îl urau şl trei uă-
duue uestite şl bogate, anume Marsa, Ca-
stritla şi Eugrafta, care uieţuiau în neeurăţie.
Toţi pismătareţli acela ai sfântului loan.'sfă-
tuindu-se, căutau uină asupra lui, ea să aducă
în norod ueste rea despre dânsul. Deet au
trimis mai întâi în Antlohia, cercetând, că
doară ua afla ureun rău, pe care l-ar fi făcut
loan din copilărie. Dar au murit cei ee fă­
ceau iscodiri şi n’au aflat nimic. Apoi au
 53

trimis în Alexandria la Teofll, cari ştia să

alcătuiască minciuni eu meşteşug, dar şt
acela nu putea a grăi eeua asupra uieţll
sfântului loan, care strălucea ea soarele eu
faptele cele bune. Insă Teofil eu deadinsul
se îngrijea de aceasta, cum să izgonească
pe sfântul loan din scaun, — auând ajută­
toare pe împărăteasa şi pe alţi oameni răt,
iar mai uârtos şi-a câştigat ajutor pe satana.
Apoi pricina izgonirii sfântului loan s’a în­
ceput astfel:
Era în Alexandria un preot cinstit eu
numele Isidor Xenodof, adică hrănitor de
străini, împodobit eu uieaţa şl eu euuântul
şt era pretutindeni slăuit pentru faptele cele
bune şi înţelepciunea lui, acesta era bătrân,
optzeci de ani auând dela naşterea sa, iar
preot fusese hirotonisit de sfântul Atanasie
cel mare, patriarhul Alexandriei. Asupra
acestui Isidor a prins ură Teofll, din pricina
lui Petru protopopul Alexandriei. Căci Teofil
urând să scoată din slujbă, fără uină, pe
Petru şi să-l izgonească din biserică, Isidor
apăra pe Petru şi j ulna cea adusă asupra
lui o douedea că este.nedreaptă. Deci, Teofll
a început a se mânia asupra lui Isidor şi
54

mat întâi a depărtat din biserică pe acel

Petru, eu nedreptate, după aceea căuta pri­
cină şl asupra lui lsldor ea şi pe el aşiş­
derea să-l depărteze. Intr’aeea ureme o oare­
care uăduuă, eu numele Teodotia, a dat lui
Isidor o mie de galbeni, ea să cumpere
haine şi să îmbrace pe cei goi, pe orfani şi
pe uăduuele sărace, cari se aflau în Alexan­
dria. Apoi a rugat pe lsldor să nu spue
despre aceasta lui Teofil patriarhul ca nu
cumua să ia aurul şi să-l cheltuiască la zi­
diri de peatră. Iar lsldor, luând aurul, a făcut
după cum l-a rugat pe el Teodotia. După
aceea Teofil, înştlinfat despre acesta de oare­
cine, eumeă Isidor a luat o mie de galbeni
dela Teodotia şi, nespunând lui, l-a cheltuit
spre trebuinţa săracilor, — Teofil s ’a mâniat
foarte asupra lui Isidor, căci Teofil era mare
iubitor de argint şi a adus asupra lui o uină
grea, zicând că un păcat mal pe sus de fire
a necinstit pe bătrânul. Dar ulna aceea,
scrisă de însuşi Teofil, nu era adeuărată.
Căci, deşi cumpărase Teofil martori minci­
noşi, însă minciuna era minciună, iar neut-
nouatul Isidor s’a aflat curat. Insă Teofil, din
răutatea sa cea neîmblânzită, a scos din
 55

preoţie pe Isldor, eu necinste şl eu bătăi,

deşt era neutnouat. Iar lstdor, primind ne­
cinstea ţâră Dină, eu cinste a lăsat Alexan­
dria şl s'a dus la linişte în muntele Nitrtei,
în care petrecuse şi mai înainte, când era
tânăr şl, şezând în coliba lut, se ruga lui
Dumnezeu eu răbdare.
Intr’aeea ureme erau în mănăstirile Egip­
tului patru fraţi, bărbaţi împodobiţi eu fapte
bune şl temători de Dumnezeu, earl toată
Dieaţa lor o petrecuse în posturi şi osteneli
monahiceşti. Iar numele lor sunt acestea:
Dioseor, Amonie, Euseule şi Eutlmie, iar eu
porecla se numiau lu n gii, pentrueă erau mari
eu trupul. Aceştia nu numai de Alexandreni,
ei chiar de Teoftl erau iubiţi, pentru faptele
cele bune şl pentru uieaţa lor cea uăzută de
toţi, fiind foarte cinstiţi de Teofil. Iar unul
dintre dânşii, eu numele Dioseor, ehiar ne-
urând el, a fost ales episcop al bisericii
Ermopoliei. Dar acesta nu era Dioseor acela,
care a fost eretic, ei altul, eăei acesta a trăit
eu mulţi ani mai înainte de acela. Acesta a
fost episcop al Ermopoliei şi, uieţulnd eu
sfinţenie a dobândit sfârşit fericit, iar eeela
a fost patriarhul Afexandriei şi a fost blă-
56

stămat de sfinţii părinţi, la al patrulea sobor.

Deel pe acest fericit Dioseor, Teofil 1- a făcut
episcop, tar pe eet doi fraţi at lui, pe Amonte
şt pe Eutimie. t-a rugat să rămână împreună
eu dânsul în patriarhie şl l-a silit pe el să
primească treapta preoţiei. Iar ei, petrecând
lângă Teofil, când l-au uăsut că nu uieţu-
ieşte după Dumnezeu şi că mai mult iubeşte
aurul decât pe Dumnezeu şl că face multe
strâmbătăţi, n’au uolt mai mult a petrece
împreună eu dânsul, ei lâsându-l pe el, s'au
întors iarăşi la liniştea ior. Iar Teofil, înţe­
legând pricina plecării lor, foarte s’a mâniat
şl dragostea pe care o auea către dânşii,
a schimbat-o în mânie şi cugeta cum le-ar
faee rău. Deci mal întâi a scornit pentru
dânşii o Deşte, că lu n g ii, dimpreună eu Isidor
cel izgonit, ţin de eresul lui Origen şl pe
mulţi monahi au înşelat eu eresul acela. După
aceea a trimis la episcopii cei mai de aproape,
poruneindu-le ea îndată să gonească pe mo­
nahii cel mai bătrâni din munţii şi din pustia
aceea, iar pricina pentru care sunt izgoniţi,
a poruncit să nu le-o spue lor. Deci când
au făcut episcopii după porunca patriar-
ului, izgonind pe toţi cinstiţii şi plăcuţii lui
 57

Dumnezeu neuoitorl, de prtn munţi şl de prin

pustie, — s’au adunat eel Izgoniţi împreună
eu preoţit lor şi, uenind în Alexandria la pa­
triarh, l-au rugat să le spue, pentru ee sunt
osândiţi şl izgoniţi de prin locurile lor? El
căutând eu ochit mânioşi asupra lor şi răc­
nind eu mânie, s’a pornit spre dânşii ea un
îndrăcit şl, aruncând omoforul pe după gru­
mazii Iul Amonte, l-a bătut eu mânlle până
la sânge, strigând : „Eretteule, blestemă pe
Origen“. Asemenea şi pe ceilalţi, bătându-i
şi nelăsând pe nici unul dlntr’ânşii a răs­
punde eeua înaintea lui, t-a izgonit pe toţi
eu necinste din faţa sa şi s ’au întors în co­
libele lor fără de răspuns, neţlnând seamă
de mânia şi de îndrăcirea lui Teofil.
Iar Teofil, chemând pe episcopii cei mal
de aproape, a dat anatemii pe acei patru
călugări neuinouaţi: pe Amonie, pe Euseute
şi pe Eilttmie, pe fraţii lui Dioseor şi pe fe­
ricitul Isldor eel mai sus pomenit, neeeree-
tându-i pentru credinţă, nici ehemându-l acolo
de faţă. Şt încă nu s’a îmblânzit mânia lui,
căci a scris singur contra lor multe pricini
mincinoase, pentru eresuri, pentru fermecă­
torii şi pentru alte multe păcate, apoi eunţ-
58

părând bârfitorl şt mărturii mincinoase le-a

dat acele scrisori, poruneidu-le, ea atunci
când ua înDăta el în biserică pe popor, în
zi de praznic, să se apropie de dânsul şl
înaintea poporului să-i dea acele pricini
scrise, contra acelor călugări pomeniţi mal
sus, aducând înainte şl mărturii cei minci­
noşi. Acestea toate făeându-se, Teofll a po­
runcit să se cetească în sobor bârfirile cele
alcătuite. Apoi luându le, a mers la eparhul
cetăţii şl arătându-le lui, au luat dela dânsul
cinci sute de ostaşi şi s ’a dus la muntele
Nltriei, ea să izgonească din părţile Egip­
tului pe lsidor, pe fraţii Dioseor şi pe toţi
călugării cari urmează lor, ea pe nişte ere­
tici şl urăjitorl. Deci mal întâi a trimis arapii
săi şi au scos din scaun pe Dioseor, după
aceea, îmbătând pe ostaşi eu uin, au năuălit
noaptea asupra muntelui Nitriei şl mal întâi
decât pe toţi căutau pe lsidor şi pe fraţii
lui Dioseor, pe Amonie, pe Euseuie şl pe
Eutimie. Insă neaflându-i pe dânşii, (pen-
trueă se ascunsese într’o râpă), a poruncit
ostaşilor să năvălească asupra tuturor mo­
nahilor şi să le jăfuiaseă auerile, adică hal-
ţiele şl bucatele. Deci porntndu-se ostaşii
 59

(beţi fiind), prin toate locurile cele pustii şl

prin peşteri, au omorît sfinţit pustnici ea la
zece mii, eu moarte crudă, adică eu foc şl
cu sabie, în a zecea zi a lunei Iulie, în care
sfânta biserică săuârşeşte pomenirea lor.
Iar ceilalţi călugări s’au împrăştiat, aseun-
zându-se pe unde au putut. Astfel oştlndu-se
Teoftl prin pustie, s ’a întors în Alexandria.
Iar după acel răsbolu, s’au adunat mo­
nahii cel ce mal rămăsese şi, plângând pentru
moartea părinţilor şi fraţilor lor, s ’au împră­
ştiat care pe unde au putut. Dioseor îm­
preună eu fraţii săi, eu fericitul lstdor şl
mulţi alţi monahi, cart erau foarte uestiţl în
post, în fapte bune şt aleşi făcători de mi­
nuni, (cărora nu le era greu de aceasta că
sunt năcăjiţi şi izgoniţi, el de aceea, că fără
Dină sunt depărtaţi dela biserică de cătră
Teofll şl număraţi eu ereticii), — au mers
la Siluan, patriarhul Ierusalimului. Dar Teofil
îndată a trimis la dânsul şl la toţi episcopii
Palestinei, spunând: „Nu se cade uouă,fără
uoia mea a primi pe cei caterisiţi de mine
şi izgoniţi“. Atunci acei părinţi izgoniţi, ne-
ştiind unde să plece, s’au dus la Constan-
tlnopol, la sfântul loan Gură-de-aur, ea la un
60

liman bun şi căzând înaintea lui, îl rugară

eu lacrimi, ea să arete mila spre dânşii şi
să le ajute lor, fiind în neuoie. Deci uăzând
sfântul loan eineizeet de bărbaţi, cari îmbă­
trâniseră în fapte bune, i s ’a făcut milă de
dânşii şi a lăcrămat, ea şt losif pentru fraţii
săi. Apoi înţelegând dela dânşii pentru care
pricină au auut dela Teofil atâta neuoie, 1-a
mângâiat eu euuinte bune şt i-a liniştit, dân-
du-le loc de odihnă lângă biserica sfintei
mueeniţe Anastasia şi-i hrănea pe dânşii, nu
numai sfântul dură-de-aur, ei şi sfânta Olim­
piada diaeoniţa, care le-a dat multă înde­
stulare din auerea sa, căci ea, toată auerea
sa, o întrebuinţa pentru săraci şi străini, ea
să aieă odihnă, cum şi . cele trebuincioase
trupului, fiind eu adeuărat sfântă şi a cărei
pomenire se cinsteşte în 25 Iulie. Apoi şl
monahii aceia erau eu adeuărat sfinţi, dintre
cart pe unit biserica ît cinsteşte prin pome­
nire. Atunci era între dânşii unul anume lerax,
care uieţuise singur mulţi ant în pustie şt
la care uenind odată dtauolit îi ziseră: „Bă-
trânule, mai al să^trăteşti încă eineizeet de
ani, deei nu uei putea răbda în pustia aceasta
âtâţa ureme“. Iar bătrânul, pricepând înşe-
 61

lăeiunea lor, a zis eătră dânşii: „Mâhnire

mi-aţi făcut mie, uestindu-ml scurtarea anilor,
pentrueă eu m’am pregătit pentru două sute
de ani a răbda într’aeeastă pustie“. Auzind
diauolli aceasta au fugit ruşinaţi. Pe un pă­
rinte ea acesta, pe care n’au putut să 1 mişte
dtauoltl, pe acesta l a izgonit Teofil Alexan-
dreanul. Mal era între dânşii şi un preot
Isaae, ucenicul sfântului Maearie. curat fiind
din pruncie, pentrueă el fusese dus încă în
uârstă de cinei ani în pustietate şi acolo a
fost crescut, fiind iscusit în dumnezeiască
scriptură, auând toate cărţile în minie. Şi
toţi monahii acela, pe cari îl izgonise Teofil,
erau sfinţi şi euuioşi şi-i cinstea pe dânşii
foarte mult fericitul loan; deci nu i-a oprit
a merge la biserică, dar eu dumnezeeştile
taine le-a poruncit să nu se împărtăşească,
până când ua înţelege desăuârşit cauza iz­
gonirii lor şt ua face pace între Teofil şi
între dânşii, l-a oprit ea să nu uesteaseă
despre aceasta pe împăratul, nici să se je-
luiaseă asupra lui Teofil, făgăduind că prin
scrisoarea sa îl ua împăca eu dânşii. Deci
îndată a seris eătră Teofil, rugându-1, ea să-l
lase pe acei eălugărţ^^juieţuiaseă în pace
m
62

prin locaşurile lor din Egipt, iar pe cet des­

părţiţi să-t primească iarăşi la unire.
Dar, Teofil luând scrisoarea sfântului loan
şi auzind dela nişte eleuetttorl mincinoşi, că
sfântul loan ar fi primit la sfânta împărtăşire
pe acei Izgoniţi, eeeaee nu era adeuărat, s ’a
mâniat foarte asupra sfântului loan, pentrueă
a primit pe cel depărtaţi şi că le ajută lor.
Apoi a scris un răspuns foarte aspru eătră
loan. Iar sfântul loan a scris şi a doua oară
eu pace, rugându-l să înceteze eu mânia şl
să primească pe monahi a petrece acolo de
unde au fost izgoniţi. Dar Teofll i-a răspuns
sfântului loan şi mai aspru decât întâi, mâ-
nitndU'Se şi mai mult asupra lui, decât asupra
acelor monahi. Dar aceştia, uăzând că Teofil
stă neschimbat în răutatea sa, au scris toate
neuolle lor, pe cari le-au suferit dela Teofll
fără nici o ulnă şi au dat această scrisoare
împăratului, jeluindu-se eu laerămi asupra
acelui care îi mâhnise, rugându-se să po­
runcească ea să fie judecaţi. Fâeându-t-se
împăratului milă de nişte asemenea călugări
cinstiţi şt plini de fapte bune, a trimis o scri­
soare eătră eparhul Alexandriei, ea să tri­
mită pe Teofil eu sila la Gonstantinopol spre
 63

judecată, pentru ea înaintea sfântului loati

patriarhului şt eptseopllor, cart uorfl adunaţi,
să dea seamă pentru răutatea sa şt să pri-
measeă pedeapsă după faptele sale. Apoi a
scris şl eătră Inoeentie, papa al Romei, ru-
gându-1 să trimită şi el episeopi la sobor în
Constantinopol, ea să judece pe Teofil. Iar
papa îndată a poruncit episeopilor săi să
fie gata de călătorie şl aştepta ueste dela
împăratul Areadte, ea să-t spună dacă s’au
adunat episcopii răsăritului, dar împăratul
n’a mai scris a douaoară şi nici episcopii
apusului n’au uenlt. Iar Teofil a umplut de
aui^ punga eparhului Alexandriei, care a în­
găduit pe Teofil, până când ua strânge din
toate aromatele din India, cele eu bun miros
şl dulci la mâncare, eu care urea să umple
o corabie, pentru ea să le aducă la Gon-
stantinopole. lntr’aeea creme Teofil a îndu­
plecat pe sfântul Eplfanle, episcopul Ciprului,
ea să-i ia partea, căci a scris eătră dânsul,
ea şi cum s ’ar fi arătat râDnitor după buna
credinţă, să adune sobor în ostrouul Ci­
prului şl să blesteme cărţile lui Origen (pen-
trueă încă nu erau blestemate cărţile acelea
de eătră sfinţii părinţi, eu un sobor de a
64

toată lumea, până la soborul al etnetlea).

Atunci Teofll a defăimat prin scrisoarea sa
şi pe sfântul loan, zicând că este eretic, căci
a primit la sine pe Origenişti şt se împăr­
tăşeşte eu dânşii. Iar episcopul, fiind fără de
răutate (după cum serie: cel fără de răutate
crede tot euuântul), a crezut minciuna, ne-
cunoscând ui'eleşugul lui Teofil. Şi râunlnd
foarte după buna credinţă, a blăstămat căr­
ţile lui Origen în soborul de acolo, scriind
sfântului loan şl sfătuindu-1, ea şi el să facă
acelaşi lucru. Dar sfântul loan, negrăblndu-se
la aceasta, se îndeletnicea eu dumnezeeştile
scripturi şi toată mintea sa la aceasta o
auea îndreptată, ea să înueţe pe norod în
biserică şl să aducă pe păcătoşi spre po­
căinţă. Apoi pregătlndu-se Teofil de călă­
torie la Constanttnopol pentru judecată, a
rugat pe sfântul Epifante să meargă şl el
acolo, căci zteea el, se face sobor asupra
Origeniştllor, Iar Epifanie, aseultându-l, s’a
sârguit degrabă şi întreeând pe Teofil, s’a
dus acolo, dar mai înainte de sosirea lui,
s’a întâmplat în Constanttnopol faptul acesta :
Era un boier eu numele Teognost, bărbai
bun şi temător de Dumnezeu. Acest boier
 65

a fost cleuetlt cătră împărat de eătră un alt

boier rău credincios şt pizmătăref, că ar fi
hulit şl ar ft grăit de rău pe împărat şl că
ar fi numtt pe împărăteasă nesăturată de
aur şt piersătoarea stăpânirii, răpind auert
străine fără dreptate. Deci împăratul s’a mâ­
niat asupra lut şi a poruncit să-l ducă în
8urghiunie la Tessalonie şi toată bogăfia lut
să o ia, numai o singură Dle, eare era afară
din cetate să t-o lase, pentru hrana femeii
lui Teognost şi a copiilor. Deci mergând
Teognost în Tessalonie, a căzut bolnau de
supărare şi a murit, iar femela s ’a mâhnit
rău pentru moartea bărbatului şt pentru
auerea luată şi Denind la sfântul loan, t-a
spus neuota sa eu lacrămi, dar sfântul a
mângâiat'o cu euuinte blânde şl a sfătuit o
să-şi pună nădejdea în Dumnezeu. Apoi i a
poruneit, ea în fiecare zi să ia hrană pentru
sine şi copiii săi dela casa de străini cea
bisericească. Iar sfântul căuta oremea priel­
nică, când să roage pe împărat pentru acea
uăduuă, ea doară să-l întoarcă înapoi, ei şi
copiilor săi, auerea luată fără Dină; însă
răutatea împărătesei a făcut împiedecare şi
5
66

nu numai asupra acelei uăduue, ci şi asupra

fericitului loan, a adus mal multă neuoie.
Pentrueă sosind uremea în care se culeg
strugurii din ule şl toţi oamenii ieşind la
ullle lor, a ieşit şi împărăteasa şi se plimba
prin uiile împărăteşti. Atunci trecând pe lângă
ula lui Teognost (pentrueă nu era departe
de utile împărăteşti), a uăzut-o cumcă este
frumoasă şi intrând într’ânsa, a tăiat un stru­
gure cu mânile sale şi l-a mâncat. Şi era
acest obiceiu îm părătesc: dacă intra împă­
ratul sau împărăteasa în ureo uie străină,
şi mânca struguri, stăpânul ulei aceleia să
nu mal aibă stăpânire peste dânsa, ci să fie
numărată între ulile împărăteşti, iar stăpâ­
nului ulei să i se dea sau preţul pentru uia
sa sau altă uie în locul aceleia, să i se dea
dela împăratul. Deci, după acel aşezământ
împărătesc, împărăteasa a poruncit să serie uia
lui Teognost între uitle împărăteşti. Aceasta
a făcut-o, gândind în două chipuri: pe de-o
parte să facă năcaz uăduuel şi copiilor el,
căci se mâniase pe dânsa (pentrueă aflase,
cumcă a năzuit la [sfântul loan şi i-a spus
lui toată neuoia sa), iar pe de alta. fiindcă
căuta pricină asupra sfântului loan cum să-l
 6?

izgonească din scaun, pentrucă ştia, că dacă

el ua afla de aceasta, nu ua tăcea nicidecum
şi se ua scula împotrlua ei pentru uăduua
cea nedreptăţită şi astfel de aci se ua face
pricină şi se ua săuârşl lucrul cel gândit,
ceea ce s’a şi făcut. Văduua aceea năpă­
stuită a uentt la fericitul şi tânguindu- se, i-a
spus cum împărăteasa t-a luat uia, cea mat
de pe urmă nădejde pentru ehiuerniseala
copiilor s ă i; iar sfântul îndată a trimis scri­
soarea sa cătră împărăteasa, prin arhtdla-
eonul Eutlhle, uorbindu-i de mtlostiuire. adu-
eându-i aminte de uleaţa cea bună a părin­
ţilor săi şl de faptele cele bune ale împă­
raţilor celor mai dinainte şl mai aducându-i
aminte de frica lui Dumnezeu şi de judecata
cea înfricoşată a Lui, a rugat-o să întoarcă
uia uăduuei celei sărace. Ea a scris înapoi
sfântului eu asprime, nepleeându-se înuăţă-
turilor lui, nici ascultând rugămintea, ei punea
înainte legile împărăteşti cele ueehi şi, ea şi
cum ar fi fost nedreptăţită de sfântul, se
lăuda că nu ua răbda o mustrare ea aceea.
Astfel zicea: „Mă înfrunţi eu cuulntele tale.
ea şi cum aşi face nedreptate şi fărădelege,
neştilnd aşezămintele împărăteşti, m’al nă-
5*
68

păstult eu Dorbele tale şt nu potu răbda până

la sfârşit să fiu defăimată de tine“. Sfântul
loan cetind scrisoarea aeeea, s’a dus în palat
Ia împărăteasa şl şezând lângă dânsa, a
început a o sfătui Iarăşi eu euulnte blânde,
uorblndu-i mai multe decât întâi şl rugându- o
să dea înapoi ula uăduuei. Ea a zis: „Ţi-am
scris ce este aşezat pentru uii de împăraţii
cei de demult, să-şi ia dar uăduua altă uie
în locul aceleia, sau să-şl ia preţul ppntru
dânsa“. Sfântul a zis : „Nu-t trebue ei altă
uie, nici nu cere preţ pentru dânsa, el pe a
sa o cere. dă-i dar înapoi uia ei". împără­
teasa a zis: „Nu te împotriut aşezămintelor
împărăteşti cele de demult, că nu-ţi ua fi
spre bine o împotriuire ea aceasta“, loan a
răspuns: „Nu pune înainte aşezământurile
şi legile pe cari le au aşezat împăraţii pă-
gâneşti, pentrueă nimic nu te opreşte pe tine
a strica o lege nedreaptă şi a aşeza alta
dreaptă, fiind împărăteasă bineeredineioasă.
Deci dă înapoi uia celei nedreptăţite, ea să
nu te numesc pe tine a doua Isabela şi să
moşteneşti împreună eu ea şl blestemul“.
Acestea zicând sfântul, s’a aprins împără­
teasa eu mare mânie şl a răsunat palatul de
 69

strigarea el, douedind răutatea cea tăinuită

în Inima sa, sieând: „Eu însa-mi mă uolu
răsbuna asupra ta şi, de acum, nu numai eă
nu uolu da ula uăduuel, dar nici alta în locul
aceleia şi nici preţul nu uolu porunci să-l
dea. Iar ţie îţi uolu da pedeapsă pentru
ocara aceasta“. Deci a poruncit să scoată
pe sfântul loan eu sila din palat. 0u astfel
de ocară sfântul patriarh ieşind dela împă­
răteasa, a poruncit lui Eutihie, arhidiaeonul
său, zieându-i: „Spune portarilor bisericii,
ea atunci, când ua ueni împărăteasa la bi­
serică, să închidă uşile, să n’o lase ea să
intre, cum şi pe toţi cei ce uor ueni îm­
preună cu dânsa şi să-i spuie eă loan a
poruncit să se facă aşa“.
Sostnd praznicul înălţării sfintei cruci şl
adunându-se tot norodul în biserică, apoi
uenind şl împăratul eu toţi boierii săi, a uenit
şi împărăteasa eu toată curtea, iar când a
uăzut-o portarul uenind, a închis înaintea ei
uşile bisericii, nelăsându-o să intre înlăuntru,
după porunca patriarhului. Şl când strigau
slugile; „Deschideţi împărătesei“, portarii
răspundeau: „Patriarhul a poruncit să nu o
lăsăm“. Iar ea umilindu-se de ruşine şl de
70

mânie, striga zicând: „Uedeţl toţi şi înţele­

geţi, ee fel de necinste îmi face acest om.
Toţi intră în biserică şl numai pe mine sin­
gură mă opreşte; au doară nu este drept
să-mi răzbun asupra lut şi să-l izgonesc din
scaun?“ Astfel strigând ea, unul din cel ee
uenise cu dânsa, auând sabie, a scos-o şi
şl şi-a întins mâna, urând să louească eu
sabia în uşe şi îndată i s’a uscat mâna şl
s’a făcut ea moartă. Uăzând împărăteasa şl
toţi cei împreună eu dânsa, s’au temut foarte
şl s ’au întors înapoi. Iar eel eu mâna uscată,
a intrat în biserică şi a stătut în mijlocul no­
rodului, eu mare glas strigând: „Mtlueşte-mă,
stăpâne sfinte, şi-ml tămădueşte mâna aceasta
uscată, care a îndrăznit a loui asupra sfintei
biserici, am greşit, iartă-mă“. Iar sfântul, cu­
noscând pricina uscării mânii, i-a poruncit
să se spele în spălătorul altarului şl, spă-
lându-se, îndată s’a tămăduit. Apoi tot no­
rodul uăzând o minune ea aceea, a dat laudă
Iul Dumnezeu. Şi nu s’au tăinuit acestea toate,
nici înaintea împăratului. Dar împăratul, ştiind
obiceiul cel rău al împărătesei tăcea ca şt
cum n’ar ft şttut nimic. Iar pe sfântul loan
îl iubea mult şt îl asculta pe el eu plăcere.
 n
însă împărăteasa mereu căuta uicleşug pentru
Izgonirea, sfântului loan, care lucru l-a şt
săuârştt degrabă.
După aceasta a uenlt la Constantlnopole
şi sfântul Epifanie, episcopul Ciprului, după
sfatul lut Teofll, aducând eu sine şt cărţi
scrise împotrlua Iul Origen. Şi ieşind din
corabie a intrat în biserica sfântului loan
Botezătorul, care este departe de cetate ea
de şapte stadii şi, săuârştnd dumnezeeasea
liturghie, a hirotonisit un diacon împotrlua
canoanelor, care nu îngăduiese niet unul
episcop să hirotonisească în eparhie strătnă.
fără porunca păstorului din acea eparhie.
După aceasta a Intrat în cetate şt a găzduit
într’o casă neştiută. Iar sfântul loan, auzind
de uentrea lui Epifanie şi că a slujit în bi­
serica Botezătorului şi împotrlua canoanelor
a făcut diacon în eparhia lut, nu s ’a mâniat
de aceasta asupra lui, ştiindu-1 că este bărbat
sfânt şl fără de răutate, ei l-a rugat ea să
uie la dânsul şl să găzduiască în casele pa­
triarhiei, ea şi alţi episcop!. Iar Epifanie n’a
urut nici să se uadă eu sfântul loan. dorind
să placă lui Teofil şl a răspuns eătră cei
trimişi: „Dacă loan nu ua goni din cetate
72

pe Dloseor şi pe călugării lut şi de nu ua

iscăli lăpădarea cărţilor lui Origen, apoi eu
nu am împărtăşire eu loan“. Iar sfântul loan
a răspuns prin trimişii lui Epifanie, zicând:
„Nu se euulne a face eeua eu îndrăzneală,
mai înainte de judecata soborului“. Iar piz­
maşii sfântului loan, uenlnd la Epifanie, l-au
îndemnat să intre în biserica sfinţilor apo­
stoli, în zi de praznic şi înaintea a tot no­
rodul să blesteme cărţile lui Origen şl pe
monahii cel izgoniţi din Egipt, împreună eu
Dloseor, să*i lapede ea pe nişte origenişti,
apot pe loan să-l mustre, ea unul ce pri­
meşte pe eretiet şl se uneşte eu dânşii. Iar
a doua zi Epifanie a mers în biserică, râD-
nlnd după buna credinţă. Sfântul loan în-
ştiinţându-se de ceea ce Drea să facă Epifanie,
a trimis la dânsul, zicând: „Epifanie 1 multe
faci împotriua canoanelor; întâi ai slujit sf.
liturghie şi al hirotonisit în eparhia mea,
fără uoia mea, după aceea te-ai furişat a
petrece împreună eu noi şt acum năuăleştl
asupra bisericii mele, îndrăznind a face des-
blnări, fără judecata soborului. Deei păze-
şte-te, ea să nu ridici tulburare în norod,
căci apoi singur uel aoea primejdii“. Aceasta
 73

auzind Epifanie s ’a înduplecat şt teşind din

biserică, aştepta nenlrea lut Teofil, tar Domnul,
nelăsând să se facă nici un fel de urajbă şl
de mânie între plăcuţii Săi, a arătat lui Epi-
fanie, prin tăinuite descoperiri, cumeă loan
este curat ca soarele şi că din zavistia ome­
nească rabdă eleuetire. Pentrueă Epifanie
auzise dela mulţi oameni despre faptele cele
bune şi mari ale sfântului loan, despre cre­
dinţa lui cea fără prihană şl despre uteaţa
lui cea desăvârşită şi astfel se mira, că mulţi
s’au sculat asupra lui loan şi multe pâri
aduc asupra lui, dar aştepta să nadă ce fel
de sfârşit na aoea lucrul ce s’a început.
Iar împărăteasa Eudoxia, auzind că Ept-
fanie se înstrăinează de loan şi nu are cu
dânsul unire, a priceput că este mânie între
dânşii. Şl chemând pe Epifanie la sine, a
zis eătră dânsul: „Părinte Epifanie, tu ştii,
că toată împărăţia greeo-romană sub mâna
noastră e s te ; deci, iată astăzi toată stăpâ­
nirea bisericii îţi uotu da, dacă mă nel as­
culta pe mine şi nei împlini dorirea inimii
mele şl nel face ceea ce gândesc eu“. Iar
Epifanie a zis: „Spune, fiică şi după puterea
poaştră ne ppm sârgul a face ceea ce na fi
74

spre mântuirea sufletului tău“. Atunet împă­

răteasa, crezând eă vicleşugul său ua pleca
pe Eptfanie spre al său gând, a început a
grăt despre sfântul loan, zicând: „loan s’a
făcut nevrednic de cârma bisericească şt de
această mare treaptă, căci se ridică asupra
împăratului şi nouă nu ne dă cinstea ce ni
se cuvine. Afară de aceasta, mulţi spun eă
el este eretic mal de mult, pentru aceea aş
fi vrut să adunăm sobor şi să' l scoatem din
acea treaptă, ea să punem pe altul în locul
lut, eare să ocârmuiaseă bine biserica, pentru
ea să fie şl împărăţia noastră în pace“.
Astfel grăind împărăteasa eătră Epifanie,
tremura de mare mânie şi iarăşi a zis: „Şi
nu este de trebuinţă a osteni mulţi părinţi,
adunându-t aici la sobor, ci sftnţla ta, pă­
rinte, lzgoneşte-1 pe dânsul din scaun, iar
în loeul lut pune pe altul, pe eare ua arăta
ţie Dumnezeu şl eu uoiu face ea toţi să te
asculte pe tine“. Iar Eptfanie a zis eătră
dânsa: „Fiică, aseuhă pe părintele tău, fără
mânie: de ua fi loan eretic, precum ziceţi
voi şi dacă nu se ua pocăi de acel eres,
apoi nevrednic ua fi de seaunul patriarhiei,
şt vom face lui precum porunceşti, iar dacă
 75

numai pentru această ulnă, — eă te-ar fl

hulit, — uoleşti a-1 izgoni pe el, apoi, Epl-
fanie nu uoieşte aceasta, penirueă împăra-
ţllor li se cuDine să fie buni, blânzi şi să
ierte hulele ce Din asupra lor, eă şl DOiaDeţi
peste uoi împărat în ceriu şl ueţt lua dela
E l iertarea greşalelor uoastre, dacă ueţi
ierta şi do ! altora. Fiţi mllostiui, precum şl
Tatăl uostru cel din ceriu este mllostiu“. Iar
împărăteasa a zis eătră Eplfanle: „Părinte,
de uei face împiedecare izgontrel lui loan,
apoi eu do Iu deschide capiştlle idolilor şl
Doiu face, ea mulţi depărtându se dela Dum­
nezeu, să se închine idolilor şi nor fl cele
de pe urmă mai rele decât cele dintâi“.
Acestea zicând cu mânie, uărsa şt lacrămt
din ochii săi. Iar Epifanie, mlrându-se de mânia
el nebunească, t-a z is: „Curat sunt de această
judecată“. Şi astfel zicând, a ieşit din palat.
Apoi îndată s’a dus uestea prin întregul oraş,
eă împărăteasa a pornit pe marele Eplfanle
contra sfântului loan, căci intrând acela în
palat, s ’a sfătuit eu împărăteasa pentru de­
părtarea lui loan. Această ueste a ajuns chiar
până la loan, iar el, fiind iute din fire şl
auând cuuântul gata în buzele sale, câncţ
76

înuăţa în biserică, a pomenit înaintea între­

gului popor, din dumneseiasea scriptura,
răutatea multor femei. 'Auzind poporul că e
uorba de femei, au priceput mulţi, Că a făcut
pildă despre împărăteasa. Iar pizmaşii lui
loan au scris toate euutntele lut pe hârtie şl
le-au dat împărătesei. Aceasta, eetindu-le,
t se păru că chiar pentru dânsa a uorbtt
astfel; deci se duse plângând la împăratul,
jeltndu- se că loan o huleşte în biserică îna­
intea întregului popor şi tânguindu-se, aicea
cătră împăratul: „înţelege, că a mea dosă-
dire este a ta ocară, căci, când mă huleşte
pe mine loan, pe tine te huleşte, ocara mea
este şi necinstea ta“. Apoi rugă pe împă­
ratul, să poruncească a se aduna un sobor
asupra lui loan, ea să-l gonească din scaun.
Împărăteasa a mai scris şi cătră Teofll
Alexandreanul, ea să uină iute la Constan-
tlnopole, netemându-se de nimic, căci eu
(zicea ea) şi pe împăratul uolu ruga pentru
tine şl uoiu astupa gura tuturor potrtuntetlor
tăi, numai utno fără zăbauă şl adună epls-
eopl mulţi, pentru ea să izgoneşti pe urăş-
maşul meu loan. Iar Teoftl, întărit eu scri­
soarea împărătesei, s'a grăbit spre a oenl
 77

la Gonstantinopole, auând corăbii încărcate

eu aromate din India şi eu poame, eu bu­
căţi de mătase de mare preţ, ţesute eu fir,
pentru ea să înşele pe mulţi eu daruri şi
8ă*i plece eătră sfatul său.
Intr’aeea ureme, fericitul loan a scris
eătră sfântul Eplfanle astfel: „Frate Epifanle,
am auzit că ai făcut sfat eu împărăteasa
pentru izgonirea mea, dar să ştii că şi tu
nu uei uedea mai mult scaunul tău“. Iar Epifa-
nie i-a răspuns aşa: „Răbdătorule de chinuri
Ioane, năpăstuit fiind, blrueşte, dar nici tu
nu uei ajunge la locul acela, la care te uor
izgoni pe tine“. Şi s ’a împlinit proroeia amân­
durora, pentrueă Eplfanle, mal zăbouind puţin
în Gonstantinopole, a eunoseut^eă’fără drep­
tate Dor să osândească pe cel* drept şi ne­
urând ea să fie părtaşila^acea judecată tâl­
hărească, s ’a urcat eu ai săi în corabie, ne-
spuind nimănui, pe ascuns 's ’a întors într’ale
sale. Dar călătorind pe mare.'s'a mutat eătră
Domnul, neajungând la scaunul său, după
proroeia sfântului loan. Aşişderea şi sfântul
loan, într’a doua izgonire a sa, neajungând
la locul la care a fost trimis, s’a odihnit în
Domnul, după proroeia lui Eplfanle. Despre
?8

acest lucru mal pe urmă se ua uorbi, iar

acum să ne întoarcem la pouestirea Istoriei
cetei dintâi.
Teofll, patriarhul Alexandriei, întărit fiind
eu scrisoarea împărătesei, a uenlt la Con-
stantinopole fără săbauă cu mulţi episcopl,
pe cari cu uiclenle îl înduplecase la un gând
eu dânsu), netemându se de nimic. Insă îm­
păratul n’a uoit să uorbească eu Teofll până
când uor ueni episcopii trimişi de Inoeentie,
papa Romei, pentrueă nu ştia, eă Romanii
aşteaptă a doua scrisoare, prin care să le
uesteaseă adunarea episeopilor răsăritului;
şl pentru aceea, deşt erau gata de cale, însă
n’au pornit a ueni. Iar împărăteasa, în ascuns
de împăratul, chemând pe Teofil la sine şi
toţi episcopii cari uenise împreună eu dânsul
le-a spus cugetul său, pe eare-1 are asupra
lui loan şl l-a rugat să se sârgulască cât
uor putea, ca să izgonească pe sfântul din
seaun, apoi găsindu-l împărăteasa şl pe
dânşii tot astfel cugetând, s’a mângâiat foarte.
După aceea umplându-le pungile cu aur şi
întărind sfatul, le-a dat uoie a se retrage
din palat. După aceasta împărăteasa a chemat
la sine pe toţi cel ce se plângeau contra
lui Teofll, pe călugări, pe preoţi şi pe epls-
 19

cop), căci uenise încă şase eptseopl din

Bgtpt, preoţi şl diaconi, douăzeci la număr,
cari se depărtase de Teofil şl aduseseră
multe pricini asupra Iul, uolnd să se judece
împreună eu dânsul. Pe aceştia adunându-i
împărăteasa, t-a rugat să înceteze eu planul
lor şt să nu aducă în judecată pricinile lui
Teofil, ei să-l ierte năpăstuirile ce li s’au
făcut de eătră dânsul. Deci, unii au ascultat
pe împărăteasa şi puindu-şi nădejdea în
Dumnezeu, au tăcut, iar alţii se împotriueau
foarte. Deci pe cel ce au tăcut, împărăteasa
i-a îmbogăţit eu daruri, iar pe cel ce se îm­
potriueau, prinzându 1 i-a trimis în surghiun
la Tessalonie. Apoi monahii cei mal sus po­
meniţi, pentru a căror strâmbătate era să se
facă judecată contra lut Teofil, uăzând că s’au
schimbat lucrurile şi că nu pentru aceea se
adună sobor, casă fie judecat Teofil, el ea să
fie izgonit loan, mai cunoscând că nu pot să
aducă la judecată pâră contra lui Teofil, a că­
rui mână o sprijineşte împărăteasa, — au înce­
tat de a se"mai jelui şi niei daruri dela împără­
teasa n’au uoit a primi, ei s ’au îndestulat eu
aceea, că Teofil, îi îngădueşte a se întoarce
pe la locurile lor, prin pustia Egiptului. Căci
meşteşugareţul Teofil, intrând în oraş, mat
80

tntâl a căutat să se împace eu călugării cei

Izgoniţi, pentru ca numai cu sfântul loan să
albă pricină. Deci tăcând călugării, unit în­
dată s’au întors în pustiile lor, dintre care
era şi Isidor cel de apururea pomenit şl eu-
uiosul lerax. Iar Dioseor după puţină ureme
a răposat în eonstanttnopole şi a fost în­
gropat cu mare cinste. Aşişderea a murit
acolo şl Amonie, care, când era aproape
să moară a prorocit, că tulburătorii bise­
ricii cei ce s’au sculat asupra sfântului loan
Gură-de-aur, au să se sfârşească eu grea
moarte, care lucru s’a şi împlinit şi despre care
se ua spune mai pe urmă. Astfel scăpând
Teofll de toţi pârâşlt săi, a rămas fără grife.
Intr’aeea ureme sfântul loan, după obi­
ceiul său, propoueduind Cuuântul lui Dum­
nezeu în biserică, a spus nişte euulnte din
sfânta scriptură, anume din cărţile împăra­
ţilor: „Adunaţi la mine pe prorocii cei de
ruşine, pe cei ee mănâncă din masa Isa-
belit, ca să uorbesc cătră dânşii, precum a
zis Iile: Până când şchiopătaţi cu amândouă
glesnele noastre ? De este Domnul Dum­
nezeu mergeţi în urma lui, iar de este masa
Isabelti, Dă ueţl îngreţoşa“. Acestea auzind
plsmătareţil sfântului loan, au spus lui Teofil
 81

şl eplseopllor cart erau eu dânsul, Iar el

au seris acele cuulnte, tâleuindu-le rău,
mal adăugând şt altele zicând: că sfântul
loan a asemănat înaintea tuturor pe împă-
răteasa eu Isabela, tar pe dânşii l-a numit
proroci fără ruşine. Deci scriind acelea,
le-au dat împăratului şt împărătesei. Atunci
împărăteasa, tângulndu-se, cerea împăratului
pedepsirea sfântului loan; tar împăratului l- a
părut rău de împărăteasa sa şt toată mânia
ee auea asupra lui Teofil o a în^ors-o asupra
lut loan, deci a poruncit lut Teofil să adune
sobor contra lut loan. Iar Teofil şl eu toţi
at săi s’a bucurat de mânta împăratului
asupra sfântului loan şt a aflat doi diaconi,
pe cart sfântul loan îi depărtase dela bise­
rică pentru păcate, căci unul făcuse ucidere,
tar altul desfrânare. Pe acela ehemându-i
Teofil, le a făgăduit eă-t ua aduce în treapta
lor, numai să-l asculte şi să mărturisească
asupra lui loan minciuni. Iar el, ticăloşii, auând
pizmă asupra sfântului loan şi dorind dre-
gătorla lor cea dintâi, îndată au făgăduit că
uor face după uota lut Teofil. Deci a seris
Teofil multe pricini mincinoase asupra sfân­
tului loan şi le-a dal-dţaeonilor acelora, ea
6
82

să le aducă soborului ca dela el. Iar locul

soborului era orânduit să fie dinaintea cetăţii
Halchidonulul, unde era curtea împărătească
şi o biserică mare a sfinţilor apostoli Petru
şl Panel. Acolo s’au adunat episcopii împreună
eu Teofll. Iar fericitul loan şedea în casa
patriarhală împreună eu episcopii cei ce
erau cu dânsul, cari erau patruseei la număr
şl se mira foarte, cum Teofll, care trebuia
să fie ţudeeat şi să dea răspuns pentru
atâtea înulnulrl, acela a uenit acum eu epis-
copt şi a întors pe împăratul, încât nu numat
că nu dă răspuns de ale sale nedreptăţi, el
caută să judece pe alţii. Apoi a început a
grăi eătră episcopii săi: „Fraţilor, rugaţi pe
Dumneseu pentru mine şi dacă iubiţi pe 0hrl-
stos, să nu ieşiţi dela bisericile noastre,
pentrueă mie ml s ’a apropiat uremea de prl-
mejdll şi multe năeasuri auând, mă uoiu
duce dlntr’aeeastă uleaţă, căci năd că sa­
tana nerăbdând înuăţătura mea, a făcut sfat
asupră>mi. Iar noi nu uă mâhniţi pentru mine,
et mă pomeniţi în rugăciunile noastre“. Ei
ausind acestea s’au înspăimântat şl au plâns
toţi. Iar sfântul, zleându-le să tacă, îi mân­
gâia să nu plângă pentru dânsul. Astfel nor-
 83

bind el eătră soborul său, lată au uenlt tri­

mişii dela soborul Iul Teofll, chemând pe
loan la judecată, ca să răspundă împotrlua
pricinilor celor aduse asupra Iul. Iar epis­
copii cel ce erau cu sfântul loan, au zis Iul
Teofll prin trimişii a cela : „Nu chema, precum
a chemat Cain pe Auel, el ulno tu la noi, în
cetatea aceasta legiuită, pentru ea noi mal
întâi să auzim îndreptarea ta, căci auem
asupra ta scrisori, cari cuprind şaptezeci
de călcări de lege, pe cari le-al făcut tu.
Deci ulno tu alei, căci noi — cari eu darul
lut Dumnezeu ne-am adunat, nu spre risi­
pirea bisericii, el spre pace, — suntem mal
mulţi decât soborul uostru*. Iar sfântul loan
a zis: „Nu pot merge la urăşmaşll mei cel
douedlţt“. Şt fiind chemat şl a douaoară şl
a trelaoară, n’a mers zicând: „Da cine să
merg, la pârâşll ori la judecătorii mei? Bu
sunt gata a sta şl înaintea soborului a toată
lumea, însă, să stea şl urăşmaşll mei eu mine
la judecată, dar altul să fie care să ne ju­
dece. Pe când acum şl pârâşll şl judecă­
torii mei sunt acelaşi. Bl nu uolesc să se
judece eu mine, ei ea să mă judece pe mine,
deci nu uotu merge la o judecată ea aceasta.
6*
84

SS se adune episcopii dela toate scaunele,

şl atunci uolu sta la judecată“. Acestea zi­
când, a trimis în locul său trei eplscopi şl
doi preoţi, ca să grăiască pentru dânsul. Iar
soborul lut Teofll, Dăzând pe trimişii lui loan
şl cele grăite de dânşii neorând a le ayzl,
l-au apucat şt l-au bătnt, iar pe unul dln-
tr’ânşit a pus lanţurile de fler, pe care le
pregătise sfântului loan. Apoi a început a
ceti pricinile cele nedrepte asupra lui loan
celui neotnouat şi curat eu inima, care erau
alcătuite din minciuni şl punând martori min­
cinoşi, l- au judecat, Iar sfântul loan într’aeea
ureme şezând în biserică împreună eu epis­
copul săi, zicea: „Multe sunt ualurtie şi cum­
plită e chinuirea. Dar nu ne temem de îne­
care, pentrueă suntem pe piatră. Să spu­
meze marea şt să se tulbure, dar piatra nu
se poate sdrobl. Să se ridice naturile, însă
corabia lui Isus nu pot să o înece. Eu de
ce să mă tem? Nu eumua de moarte? De
trăiesc, uieţuese eu Ghristos, iar de do Iu
muri. am dobândă. Sau de izgonire să mă
tem? Dar al Domnului este pământul şl pli­
nirea Lui. Pentru care auuţle să-mi pară
rău? Dar nimic n'am adus în lumea aceasta
 85

şi este douedlt, că nici nu putem a lua ceua

eu noi. Chiar de aceea, ce este în lumea
aceasta mai înfricoşat, eu nu mă tem şt de
ceea ce este fericire în lume, nu bag seamă.
Nici de sărăcie nu mă tem, nici bogăţia nu
o poftesc, nici rţu mă cutremur de moarte,
ei mă rog, ea uot să sporiţi în cele bune“.
Acestea şl mai multe alte cuulnte, spunând
sfântul eătră cei ee-l ascultau, într’aceeaşl
ureme Teofil eu episcopii săi au judecat pe
sfântul loan, ca să fie scos din scaun şi l-au
judecat neuăsând fata lui, nici auslnd glasul
lut. Astfel au săuârşit într’o si răutatea, pe
care de mult o aueau în inimă. După aceea
au trimis la împăratul scrisoarea aceasta:
„De ureme ce loan, fiind uinouat de multe
şi singur ştiindu-se astfel, n’a uoit a uenila
judecată, de aceea acum este depărtat dela
noi, fiindcă şi canoanele spun aşa. Acum
nimic nu trebue mai mult, decât numai să
poruncească stăpânirea ta, ca să-l izgo­
nească pe el din scaun, chiar fără uola lui“.
Iar împăratul Areadie n’a ascultat nici
înuinuirlle aduse asupra lui loan, nici răs­
punsul lui, ei crezând numalj euuintele ne­
drepte ale acelui sobor, îndată a poruncit
86

să Izgonească pe sfântul dtn scaun, deci a

trimis la el pe un oarecare boier cu ostaşi,
ca la răsboiu. Iar poporul ausind aceasta,
s’a aprins de mânie şi s’a strâns mulţime
fără număr, nelăsând să izgonească pe sfântul
loan, aşa că unit strigau contra împăratului
şi a împărătesei, iar alţii contra lui Teofil
şl a celor de un gând eu dânsul, zicând că
eu nedreptate este osândit sfântul loan, încât
poporul trei zile nu s’a depărtat, străjulnd
şt nelăsând ca să-l izgonească. Iar sfântul
temându-se, ea nu cumua să născocească
altă Dină asupra lui, că adecă nu se supune
împăratului, s’a tăinuit de popor şt fiind
seară, a ieşit pe ascuns şi s ’a dat în mânlle
ostaşllor£celor ce uoiau ea să-l ia. Aceştia
luându-l pe dânsul, l-au dus la malul mării
şl au plutit spre Prenet, care este în dreptul
Nteomldlei. ;lar poporul, nerăbdând nele­
giuirea, a făcut mare sgomot şi multă răs­
coală prin cetate, încât unii au fost răniţi,
iar alţii au şl murit. Pe Teofil poporul îl
căuta să-l ucidă eu pietri, dar el înţelegând
de aceasta, a fugit pe ascuns din cetate şl
a plecat eu corabia la Alexandria, asemenea
s’au împrăştiat şi cei ce fuseră la un gând
 87

eu dânsul. Iar tulburarea în popor era pre­

tutindeni, îneât şl prin biserici şt prtn târ­
guri striga asupra eeloree făcuse judecata
nedreaptă şt depărtase pe luminătorul lumtl,
apoi ajungând poporul chiar la palatul îm­
părătesc, striga eu mare glas şt eu tânguire,
ca Iarăşi să aducă pe sfântul loan în scaun.
Atunci s ’a făcut într’o noapte un înfricoşat
cutremur de pământ, îneât toţi au fost cu­
prinşi de o mare frică, tar mal uârtos pe
împărăteasa o cuprinsese o mare groasă şl
cutremur, pentrueă palatul el se clătina mal
uârtos decât alte sldurt, din care a şl căsut
o parte oarecare. Iar poporul mereu striga
cu glas mare: De nu ua fi întors loan, apoi
toată cetatea ua cădea. Şt s’a spătmântat
împăratul şt de pedeapsa Iul Dumneseu şt
de tulburarea poporului, astfel că a trimis
de grabă pe un împuternicit al împărătesei,
anume Visarlon, în urma sfântului loan, căci
împărăteasa a rugat pe împăratul să po­
runcească ce să-l aducă înapoi, fiindcă o
cuprinsese frică şl cutremur de strigătele
poporului. Atunci alergau trimişii unul după
altul, sârgulndu-se a ruga pe sfântul ea să
se întoarcă în cetate şl s ’a umplut marea
88

Traelel de trimişi. Deci, întoreându-se fe­

ricitul şi înştlinţându-se cetăţenii despre
aceasta, au ieşit toţi întru întâmpinarea lui
eu lumânări aprinse, încât se acoperise marea
de corăbiile ce întâmpinau pe sfântul. S o ­
sind sfântul loan în cetate, n’a uolt să între
înlăuntru, el petrecând, aştepta până ce se
ua face cercetare într’un sobor mal mare,
ea să uadă pentru ce a fost izgonit. Iar po­
porul nu uoia aceasta, ea să fie păstorul
lor afară, şl striga tare asupra împăratului.
Deei, silit fiind de popor, a intrat în cetate
şl a fost dus cu cinste în biserică, cu psalmi
şi cu cântări. Şi făcând rugăciune a şezut
pe scaunul său, apoi dând paee poporului,
a făcut înuăţătură şi toţi s’au bucurat cu bu­
curie mare pentru întoarcerea lut. Atunci
toată ceata zanistnicilor s ’a răspândit până
în sfârşit şt toţi potriunicli au fugit şi au
tăcut.
Ocârmuind sfântul loan biserica lut
Christos cu bună linişte şi hrănind oile sale
cele cuuântătoare eu înuăţăturile cele izuo-
rîtoare de miere, toate bisericile s’au oe-
sellt de acest păstor şl înuăţător. Iar după
câtăua ureme, iarăş s’a ridicat furtuna cea
 89

dtntâl asupra fericitului, dintr’o pricină ea

aceasta : un idol de argint, în chipul împă­
rătesei Eudoxia, era făcut şi pus pe un stâlp
înalt aproape de biserica sfintei Sofii, în
mijlocul uliţei celei mari. Acolo se obişnuise
a se face priuellşte şl mulţi adunându-se la
acel stâlp, îşi făceau jocurile lor, iar sfântul
loan uăzând, că spre ocara bisericii s’a
făcut acolo aproape o priuellşte ca aceea,
— a început eu îndrăsneală, după obiceiul
său, a uorbi contra acelora cari au pus
idolul acolo şi cari au poruncit a se face
jocuri. Iar împărăteasa, auând încă în sine
mânia cea mal dinainte asupra sfântului şi
auzind cuuintele lui, iarăşi a priceput că
contra ei grăieşte sfântul, deci s’a umplut
de mânie şl iarăşi a poruncit să se adune
sobor asupra sfântului loan. Sfântul, simţind
aceasta, a început mai pe fată a grăi despre
dânsa înaintea a toată adunarea: „Iarăşi
Irodtada se îndrăceşte, iarăşi joacă şl saltă,
iarăşi caută capul lui loan“. 0u aceste eu-
uinte a pornit pe împărăteasa spre mat mare
mănle şl eu mare plângere a rugat pe îm­
păratul, ca să poruncească Iarăşi să se facă
sobor asupra sfântului loan. Şl îndată s ’au
90

trimis eărtl împărăteşti pe la toţi episcopii,

ea să se adune la Gonstanttnopol şi să ju­
dece pe loan. Deci s’au adunat toţi, ea şi
mai înainte, afară de Teofil, căci el ştia,
cumcă întâi abia a scăpat de popor, şl se
temea acum a mal merge singur acolo, ei
a trimis în locul său trei episcop!, cari
aduceau canoanele ce le făcuse arienii asupra
sfântului Atanaste-cel-mare, ea astfel eu acele
canoane să judece pe sfântul loan, care
fiind izgonit s’a suit singur iarăşi pe scaun,
fără sobor. Deci fericitul a fost osândit după
acele canoane nedrepte, pentrucă nu căutau
altă uină şl nu făceau cercetare, decât numai
să răspundă la aceasta, cum fiind scos, a
îndrăznit iarăşi a se sul pe scaun, fără
sobor? Iar sfântul Gură-de-aur a răspuns,
zicând: , La judecată n’am stătut, nici eu
pârâşli mei nu m’am înfăţişat, nici am uăzut
pricinile cele scrise asupra mea, nici ureo
osândire n’am auut, ei împăraţii m’au Izgonit,
şt aceia m’au întors iarăşi, iar canonul acesta
eu care mă judecaţi pe mine, nu este dela
cei drept credincioşi, ei dela arieni, contra
lut Atanasie-cel-mare“. Iar soborul nepri-
mtnd acest răspuns l-au scos din scaun.
 91

Deet sosind praznicul cel mare al sfin­

telor Paşti, îndemnat fiind împăratul de
eplscopi, a trimis la sfântul loan zicând:
„Ieşi din Biserică, pentrueă eşti judecat de
două soboare şl nu-ml este cu putlnfă a
Intra în biserică, până eşti tu într’ânsa“.
Iar sfântul loan a răspuns împăratului prin
trimişi, zicând a ş a : „Eu am primit biserica
dela ehrtstos Mântuitorul meu, deet nu pot
să Ies dlntr’ânsa singur, de nu uotu fl cu
stla Izgonit. A ta este cetatea şl pe tine tofl
te ascultă. Dacă uoleştl o mă depărta de
biserica lut Ghrlstos, apoi trlmtte pe al tăi
să mă scoată eu sila afară dlntr'ânsa şt uotu
auea răspuns înaintea lut Dumnezeu, că
n’am ieşit de a mea uole din biserică, el eu
forja împărătească am fost lsgonlt“. Acestea
auzlndu-le împăratul, se îngrlja. Insă fiind
îndemnat de cel potrtunlel, a trimis pe Marin
dregătorul, care păstra auerea împărătesei
şl a scos eu stla din biserică pe sfântul loan,
înDăţătorul cel mare. Dar t s'a poruncit, că
poate să rămână în casele patriarhiei până
la o ureme, deet a petrecut sfântul acolo
două luni, neleştnd din chilia sa, până când
împăratul a poruncit să meargă în surghlunle.
92

Intr’aeea ureme Drăjmaşil Iul loan au în­

demnat pe un om să-l ucidă pe dânsul.
Deci a început omul acela a se face în­
drăcit, ca să nu fie cunoscut acel lucru
rău, pe care îl cugetase să-l facă, şi, pre­
gătind o sabie, căuta ureme cu prilegt ca
să omoare pe sfântul. Dar mat înainte, până
a nu se face acel lucru fărădelege, a cu­
noscut norodul acea taină şi prinzând pe
omul acela, l-a dus la eparhul cetăţii, spre
cercetare. Iar sfântul loan, auzld de aceasta,
a trimis pe episcopii cari se aflau lângă
dânsul şt a isbăuit pe omul acela, mat ’na-
tnte până a nu fl încercat cu bătăi. După
aceasta un rob al unul preot, cu numele El-
ptdte, fiind însărcinat eu uciderea sfântului,
a primit cincizeci de galbeni şi a alergat
de grabă la curtea patriarhiei, urând a nă-
uălt înlăuntru. Iar oricine, care se întâm­
plase acolo, l-a oprit din alergarea lui, să
spună pricina pentru ce se sârgueşte aşa
de grabă? El nerăspunzând ntmtc, a louit
eu sabia pe omul acela. Altul, uăzând eeeaee
se petrece, a strigat către dânsul, iar el şt
pe acela l a omorît, aşişderea şl pe al treilea,
aşa că s'a făcut mare tulburare In curtea
 93

patriarhiei. Iar robul a fugit înapoi şi a în»

tâmpinat un om, eare ieşise din baie şl
eare a urut să-l prindă, iar el şt pe acela
l-a rănit cu sabia şi a murit. Deci, din acea
ureme norodul străduia cu osârdte pe sfântul
loan, siua şi noaptea şesând lângă casa pa-
triarhulut, sehimbându- se unii după alţii, căci
uedeau cumeă urăjmaştt lut căutau să-l
omoare. Apoi, trecând cele elneizeet de sile,
a uenit poruncă dela împăratul ea sfântul
loan să meargă în surghiunle. Şi acolo era
un bărbat eu boierie, care a sfătuit pe
sfântul să iasă în taină, pentru ca să nu se
facă răsbolu între norod şi între ostaşi, căci
atunct. sicea el, uei fi ulnouat de multă uăr-
sare de sânge, pentrucă porunca este, ea
să te ta eu sila, şi. de se ua împotrtul no­
rodul, se ua ridica răsbolu. Iar sfântul loan,
ausind aceasta, a chemat pe episcopii săi
iubiţi şl pe clerici, cum şi pe fericita Olim­
piada, diaconiţa. şl înuăţându-t să fie tari în
dreapta credinţă, le-a dat sărutarea cea mal
de pe urmă, tar el au plâns pentru dânsul
cu amar, apoi şl el plângând s’a despărţit
de dânşii eu jale şl a ieşit pe porţile cele
mtel cart erau despre mare, ea să nu fie
94

ştiut de norod, căci acolo ostăşit îl aşteptau

pe el şl luându-l, îndată l-au pus într’o eo-
răbloară mică şl l-au dus în Bttinia, Iar de
acolo l-au dus înainte pe cale.
Intr’aceeaşi si, după Izgonirea sfântului
loan, s’a aprins prestolul bisericii, nu din
oarecare pricină omenească, el din mânia
lui Dumnezeu şl deodată focul s’a ridicat
la înălţime şl s’a răspândit prin toată blse-
rtea. Apoi, suflând uânt puternic, a Ieşit para
focului din biserică şt mergând prlnuăzduh,
a trecut în târg, ajungând la palat, unde se
făcea sfatul boierilor, aprlnzându-se şl acel
palat, a ars până în temelii. Atunci era o
uedere înfricoşată, căci focul ea în chipul
unul şarpe însufleţit, umbla împrejur, arzând
casele cele mal depărtate. Iar cele care
erau mal aproape de biserică au rămas în­
tregi. ea prin aceasta să fie cunoscut, că
nu din întâmplare, el din mânia lui Dum­
nezeu s’a făcut arderea aceea, pentru Iz­
gonirea sfântului loan Gură-de-aur. Astfel
că în trei ceasuri, adică din ceasul al şa­
selea până la ceasul al nouălea, mulţime de
zidiri prea frumoase, cum şi podoabe ne­
spuse şl bogăţii fără număr s’au prefăcut
 95

în eenuşe. Dar nici un suflet n’a pierit din

tot norodul în focul eel înfricoşat şi toţi zi­
ceau, eă pentru Izgonirea sfântului loan pe­
depseşte Dumnezeu cetatea cu foc, căci au
izgonit fără ulnă pe plăcutul lui Dumnezeu.
Iar urăşmaşii sfântului loan dimpotriuă răs­
pundeau, zicând: „Că cei de un gând eu
loan au aprins biserica“. Pentru aceea mulţi
au fost prinşi şi pedepsiţi eu munci de către
eparhul cetăţii, care era elin eu credinţa,
încât unit au şl murit. Insă nu s’a aflat nici
o pricină eumeă oamenii ar fi dat foc, ei
aceasta era numai mânia lui Dumnezeu.
Iar fericitul loan, fiind dus în surghtu-
nie, a răbdat multe năcazuri dela ostaşi,
pentrueă le poruncise împărăteasa să-1 amă­
rască în tot chipul pe cale, că doară ar muri
mai degrabă. Deci îl puneau pe dobitoc fără
şea şt mergea repede, aşa eă într’o zi făcea
cale cât s’ar fi euuenit a merge două sau
trei zile. Apoi nu-l da odihnă de loc şl găz­
duia la case proaste şi necurate, uneori şl
la case de jidoui, alteori şi la case de des-
frânare. Iar în biserică nu-l lăsa nieăirl şl
eu euulnte de hulă îl dosădeau, îl oeărau şl-l
batjocoreau, apoi i-au luat banii ce 1 se de-
96

dese de cheltuială pe cale. Gu astfel de

năcas a fost dus în surghtunte sfântul loan
Gură-de-aur. Gând li se întâmpla a trece pe
lângă ureo cetate în care erau episcop!,
prieteni de at lut Teofll, tar lut loan ptsmaşt,
acela îl făceau negrăită batjocură, tar alţii
nu-l lăsau în cetate să tntre. Apoi unit în­
demnau pe ostaşi prin daruri, ea să-t facă
şt mult năcas pe cale. Iar pe aiurea, ausind
sfinţii părinţi că îl duc în surghiunie, îl le-
şiau întru întâmpinare şl plângeau pentru
dânsul, pentrueă înuăţătorul acesta răbda
chinuri pe nedreptate, despre care singur
pomeneşte în epistola sa trimisă din Gucuso
eătră Ghiprian, zicând: „Multe neuot ml s’au
întâmplat pe cale, dar despre acelea n’am
auut nici o grije. Iar când am uentt în păr-
ţtle Capadoehiei şl ale 'Trauoeilieiei, multe
cete de sfinţi părinţi ne întâmpinau pe noi
şl nu numai de părinţi, el şl mulţime de fe­
cioare călugăriţe, uărsau izuoare de lacrimi
şl plângeau eu amar, uăzându-ne pe noi că
ne duce în ' surghiunie şi ziceau între e le :
M ai b i n e a r fi f o s t să se fi s t â n s s o a r e l e ,
d e c â t s ă f i tă c u t g u r a lu i lo a n . Şi aceste
uorbe m’eu tulburat mai mult şl m’au mâhnit,
 9?

de oreitie ee l-am oăaut pe toţi plângând

pentru mine, iar despre altele câte ml s’au
întâmplat, nlel o grlje n’am auut“. Acestea
singur le-a scris sfântul loan despre sine.
Şl fiind dus în Arabla în cetatea Cueuso,
l-a primit eu dragoste în casa sa Adelfte,
episcopul cetăţii aceleia, căci prin desco­
perirea lui Dumnezeu a fost sfătuit în uedenie
să-l primească pe el. Acolo petrecând sfântul
loan, prin înuăţătura sa a adus la Christos
pe mulţi necredincioşi închinători de idoli.
După aceasta a Denlt poruncă dela împără­
teasa. ea sfântul loan să fie izgonit mai de­
parte, într’un loc pustiu ee se numea Pittunt,
care este la malul mării Pontului, ee se ho-
tăreşte eu barbarii. Deci, luându-l ostaşii,
l-au dus pe el, făeându-i multe feluri de ne­
ajunsuri,. ea şi întâi, ea doar ar muri mai
degrabă, dueându-l uneori prin ploaie şi
alteori prin arşiţa soarelui, iar prin cetăţi
şi prin sate nu-l lăsa să intre. Astfel călă­
torea sfântul loan spre surghiunla sa. Iar
mat înainte eu puţine zile de sfârşitul său,
stând într’o noapte la rugăciune, după obi­
ceiul său, au uenit la dânsul sfinţii apostoli
Petru şt loan, pe cart şl mat înainte îl uă-
?
98

zuse, eând uteţuta în mănăstirea Antiohlet

şl au zis eătră dânsul: „Bucură-te, păstorul
cel bun al oilor lut Chrlstos celor euuântă-
toare, răbdătorule de chinuri 1 Suntem trimişi
la tine de stăpânul nostru cel de obşte Isus
Ghrlstos, ea să-ţt ajutăm şl să te mângătem în
năcazuri şl în osteielele tale, pe cari le-at
suferit pentru curăţia uleţtl tale. Găet al mu­
strat pe împăraţii cart făceau fărădelege,
făeându-te următor al lui loan Botezătorul,
mustrătorul călcării de lege. Pentru aceea
împuterniceşte-te şt te întăreşte. Pentrueă
ţie s’a pregătit mare răsplată la împărăţia
certurilor şi-ţi blneuesttm bucurie mare, căci
după puţine zile te uel duce la Domnul Dum­
nezeul tău şl te uei odihni împreună eu noi
în împărăţia ceriului, în ueaeul cel fără de
sfârşit. Deci nădăjdueşte, că al biruit pe
urăşmaşt şt pe cel ce te urăsc pe ttne l-at
ruşinat, tar pe prottunieul dlaool l-at biruit.
Dar pe Eudoxia o uor mânea Dtermit şl te
ua căuta pe tine spre ajutor şi nu te ua afla,
apoi ua muri eu durere'mare, căci ua fi fără
uindeeare, fiindcă dela Dumnezeu este orân­
duită a lua acea pedeapsă“. După aceea
l-au dat lui oarecare mâncare, zicând : „Pri-
 89

meşte aceasta şl o mănâncă, căci de acum

nu-ţl mai trebueşte altă mâncare în uleaţă,
aceasta îţi va fi ţie destul, până când îţi vei
da sufletul în mânile lui Dumnezeu“. Iar el
a mâncat înaintea lor şt s’a veselit. Apoi cel
ce se arătase, s’<u dus dela dânsul.
Acolo împreună cu sfântul loan erau doi
preoţi şi un diacon, cart mersese din 0on-
stanttnopol împreună cu dânsul în surghiunie
şt nu se despărţiau de dânsul, ci împreună
păttmiau, fiind legaţi eu dragostea de dânsul.
Aceia au văzut când au venit la loan sfinţii
apostoli şl au auzit toate cuvintele grăite de
dânşii, bucurându'Se foarte, că au pătimit
împreună eu un om ea acesta, care este
foarte plăcut lui Dumnezeu şi are parte îm-
preună cu sfinţii apostoli. Apoi mai mergând
puţine zile, au ajuns la Kumani, unde era o
biserică a sfântului sfinţitului mucenic Vasl-
li8C, episcopul Kumanilor, care a pătimit
pentru Christos în Nleomidla, împreună eu
Luehlan, preotul Antiohlei. dela Maximlan
păgânul împărat şl au stat acolo lângă acea
biserică. Fiind atunci praznicul înălţării cin­
stitei cruci, în acea noapte s’a arătat feri­
citului loan sfântul mueenle Vasillse zicând:
v*
100

„Nădăjdueşte, frate Ioane, eă mâne uom fl

amândoi împreună“. AeelaşiJsfânt mueente
s’a arătat şt preotului blserleel’sale, zicând:
„Găteşte loc fratelui loan, căci Dine la noi“.
Şl făeându'se ziuă, sfântul loan a rugat pe
ostaşi, ea să rămână acolo până la al cin­
cilea ceas, Iar el nu l-au ascultat, ei ^uotau
să plece degrabă. Deci pornind corabia,
fugea ea o pasere înaripată şt în puţină
ureme a străbătut treizeci de stadii dela
cetate. Iar eu purtarea de grije a lui Dum­
nezeu, iarăşi s’au întors lângă biserica sfân­
tului Vasilise şt se mirau foarte. Iar sfântul
loan iarăşi i-a rugat să aştepte puţin la locul
acela, până când se Da ruga în biserică.
Ostaşii uăzând puterea lui Dumnezeu, care
îndată i-a întors din cale şl i-a adus eu
mână neuăzută iarăşi la locul cel dintâi, au
împlinit dorinţa sfântului. Deci, Intrând el
în biserică, a cerut sfintele uestmlnfe biseri­
ceşti şi şi-a schimbat toate îmbrăeămintele
sale până la încălţăminte. Apoi hainele sale
le-a dat celor ce erau eu dânsul în corabie,
iar eu cele bisericeşti a săuârşit sfânta li­
turghie şi s’a împărtăşit eu preacuratele şi
de uieaţă făcătoarele taine ale trupului şi
sângelui lut Ghrlstos. După aceea, făcând
 101

rugăciune de mylţămtre, a dat sărutarea cea

mal de pe urmă celor ce erau împreună eu
dânsul, apoi euleându-se a grăit euuântul
său eel^oblşnuit: „Slauă lui Dumnezeu pentru
toate“. Insemnându-se eu semnul crucit, a
zis euuântul eel mai de pe urmă: „Amin“.
Şi îndată şi-a dat sufletul în mânlle lui Dum­
nezeu, în ziua Înălţării cinstitei cruci, pen-
trueă a purtat crucea în toată uleaţa sa, ră-
stlgnlndu-se lumii şi împreună răstignindu-se
eu Christos. Apoi a fost pus în aceeaşi bi­
serică împreună eu sfântul mucenic Uasllise
şl s’a împlinit proroeia sfântului Epifanle al
Ciprului, care l-a zis: „Gă nu uel ajunge la
locul acela, la care te uor izgoni“. Căci mer­
gând spre Pltlunt, a răposat în Kumani, ne­
ajungând la locul hotărît. Astfel s ’a stâns
lumina bisericii, astfel a tăcut gura cea de
aur, astfel şi-a săuârşit neuoinfa şi alergarea
bunul neuoltor şl pătimitor, care a fost pe
scaunul patriarhiei şase ani, iar în surghiunie
a petrecut trei ani, fiind dus din Ioc în loc.
Deci murind acest mare dascăl al lumii,
eel doi preoţi şl eu diaconul, cari îi urmase
până la răsuflarea cea mai de pe urmă,
plângând mult după ţ i n t e l e lor, s ’au dus
102

la Roma, la papa Inoehentie şl i-au spus

toate cu deamănuntul cele ee a răbdat sfântul
loan şt pentru care pricini. Apoi t-au spus
şl despre adormirea sfinţiei sale şl mai îna­
inte de răposarea Iul au uenit la dânsul
sfinţii apostoli Petru şl loan cuuântătorul de
Dumnezeu şl cele ee au grăit eătră dânsul
şt după aceea l-au spus cum i s’a arătat
sfântul mucenic Uastlise. Iar papa Inoehentie,
auzind toate acestea, s ’a minunat foarte şl
s’a mâhnit de o nedreaptă izgonire ca aceea
şl de moartea unui dascăl ca acela şl stâlp
al bisericii. Papa a spus toate acelea îm­
păratului Onorie, fratele lui Areadie, care
împărăţea Roma şl s’au mâhnit amândoi,
adică şi împăratul Onorie şi papa Inoehentie.
Deci îndată au scris eătră împăratul Ar-
eadte. Papa a scris din parte-i aşa: „Sân­
gele fratelui meu loan strigă eătră Dum­
nezeu asupra ta, împărate, precum de de­
mult sângele dreptului Abel striga asupra
lui Cain, ucigătorul de frate; şi cu adeuărat
ua fi pedepsit, pentrueă în uremea de pace
ai ridicat goană asupra bisericei lui Dum­
nezeu. Tu ai gonit pe păstorul ei cel ade­
uărat şl împreună cu dânsul ai izgonit şi pe
 103

Chrlstos Dumnezeu, Iar iurma ai încredin­

ţat-o năimiţilor şl nu păstorilor“. Aceste şi
altele multe a scris papa Inoehentle eătră
Areadie, oprindu-l pe el şi pe Eudoxia, soţia
sa, dela dumnezeeştile taine şi dând ana-
temlt pe toţi cei ce au gonit pe sfântul loan.
Iar pe Teofil nu numai de treaptă, ei şt de
creştinătate înstrăinându-1, l-a chemat în ju­
decată sobornicească, ca să primească pe­
deapsă după faptele sale. Apoi Onorie a
scris eătră fratele său Areadie astfel: „Nu
ştim, zice el, ce lucrare dtauolescă te-a în­
şelat pe tine, frate, ea să te înerezi femeii,
s’o asculţi pe dânsa şl să faci unele ea ace­
stea, care nici un împărat creştin n’a făcut,
căci euuioşii episcop! cari sunt aici, strigă
contra împărăţiei Doastre, fiindcă pe loan,
marele arhiereu al lui Dumnezeu, fără de
judecată şl împotriua canoanelor l-aţi de­
părtat din scaun şl, ehlnuindu-l eu amară
surghiunle, 1 aţi lipsit şi de uieaţă“. La sfâr­
şitul scrisorii l-a mal sfătuit, ea să se po~
căiască şi să pedepsească pe acela cari au
fost pricina tulburării bisericii şt a izgonirii
lui loan. Primind Areadie scrisoarea dela
fratele său şt dela papa, a simţit o nespusă
104

mâhnire şi temere. Deci căutând pe aceia

cari eu zauistie se sculaseră asupra sfân­
tului loan, l-a muncit în multe feluri, pe unii
l-a tăiat cu sabla şi pe alţii i-a scos din
dregătoriile lor eu ocară. Apoi pe unii din
acei episeopi, cari au judecat pe sfântul
loan st cari se aflau atunci în Constantl-
nopole, a poruncit să-i prindă şi să-i închidă
în temniţa norodului, între cari era şl Ishl-
rion, feciorul fratelui lui Teofll. Iar eătră
Teofil a scris foarte aspru, porunclndu-t să
fie gata de judecată în Tessalonle, ea să
primească uredniea pedeapsă pentru rău­
tatea lui. Iar pe femeia sa Eudoxla a izgo­
nit* o într’alte case şi a închis-o acolo, po­
runcind să nu meargă nimeni la dânsa, ci
numai o roabă, iar pe toate rudele ei, cart
au fost ajutătoare răutăţii, le a izgonit şl le-a
luat auerile. Pe unit însă eu rane şi cu tem­
niţe i-a muncit. După aceea a scris papei
Inoehentie, uestindu-1 despre toate cele ce
a făcut şi eu smerenie şi eu pocăinţă îşi
cerea iertăciune. Apoi a scris eătră fra­
tele său Onorie, ea să se roage de papa
să-l deslege de blăstăm şi astfel a dobândit
cererea. Pentrueă papa, cetind rugăciunea
 105

lui cea eu smerenie, l-a primit pocăinţa şi

a scris eătră fericitul Proelu, care era atunci
episcop al cetăţii Clsicului, ca să deslege
pe împărat de anatema şi să-l împărtăşască
eu sfintele taine, iar pe fericitul loan să-l
serie între sfinţi.
Acestea făeându-se, Domnul Dumnezeul
isbândtrilor, însuşi a început a face izbândă
asupra urăşmaşllor plăcutului Său loan, căci
a pornit cumplite pedepse şl au murit toţi
eu moarte crudă, după proroela fericitului
Amonie, iar episcopii, clericii, stăpânitorit
cel mtreneştl, cum şt norodul cel de obşte,
cari s ’au ridicat asupra sfântului Gură-de-aur
şi cari au grăit hule asupră-i ea să fie de­
părtat, s’au umplut de răni cumplite şi au
murit. Iar altora li s ’au uscat mânlle şi pi­
cioarele şl au murit în chinuri. Unul dlntr’aeel
judecătort nedrepţi, căzând de pe cal şi
frângându-t-8e mâna cea dreaptă, eu care
scrisese pricini nedrepte asupra sfântului
loan celui drept, neulnouat şl curat eu inima,
— a murit acolo îndată. Altul amuţind şl us-
eându-i-se mânlle, nu putea a le aduce la
gură, şi aşa s’a sfârşit. Altuia care grăise
hule asupra sfântului loan, i s’a umflat limba
108

şl neputând uorbi nimic, a scris pe hârtie

şi a mărturisit păcatul său. Astfel că se
uedea mânia lui Dumnezeu eea mare eu
multe feluri de chinuri, pedepsind pe eeiee
fuseră pricinuitori surghtunlel sfântului loan,
Răposând degrab Inoehentle. papa al Romei,
— Teofil, patriarhul Alexandriei, a scăpat
de pedeapsa omenească, însă de pedeapsa
iui Dumnezeu n’a scăpat, el a căzut în mâ-
ntle judecătorului celui drept şi izbânditor,
căci şt-a pierdut mintea de supărarea şi de
ruşinea ee-l cuprinsese pentru răutatea ce
făcuse sfântului loan. Apoi, căzând într’o
boală grea, a murit. Iar lut Ciril, episcopul
dela Halehidon, i s’a umplut de răni picioa­
rele, pe cari doftorii le-au tăiat eu herestreul,
ea să nu putrezească, însă n’a încetat pu­
trezirea, apoi a murit. Iar ticăloasa împă­
răteasă Eudoxia, de multă supărare şi ru­
şine, a căzut într’o cumplită boală de sânge
şl s’a umplut trupul ei de răni, precum mat
’nainte au spus apostolii cătră fericitul loan,
încât nu le era eu putinţă celor cari treceau
pe acolo să rabde mirosul greu, ce ieşia
din trupul el. Mulţi doftori iscusiţi o căutau
pe dânsa şl întrebuinţau tot felul de doftorii,
 107

însă singură mal pe urmă a sls eătră dof­

tori: „Pentru ee nu puteţi să mă Dlndeeaţl
de această b o ală?“ Dar el nu îndrăsnlau
să-l spună. Iar ea a zis către dânşii: „Dacă
uoi nu ştiţi pricina pentru ce nu pot să mă
uindec, apoi să uă spun eu uouă. Această
boală am luat> o din mănia lui Dumnezeu
pentru patriarhul loan“. Deci a înapoiat şi
uia lut Teognost şi altora a înapoiat toate
cele ee luase eu nedreptate. însă n’a do­
bândit tămăduire, el a murit într'aeea boală
crudă. Iar după moartea ei, mormântul în
care era pusă s ’a cutremurat treizeci şi doi
de ani spre mustrarea fără legii el până la
aducerea cinstitelor moaşte ale sfântului loan
Gură-de-aur din Cumani la Constantinopol.
După toate acestea Adelfle, episcopul
Arabtei, care primise pe sfântul loan cu
dragoste în Cucuso, când a auzit de răpo-
sarea lui, s’a întristat foarte, că un luminător
atât de mare şl înuăţător a toată lumea, a
murit în surghţunie. Deci eu sârguinţă se
ruga lui Dumnezeu eu lacrimi, ea să-i arate
în care ceată a sfinţilor se află sfântul loan,
tar odată rugându-se astfel, a uăzut în ue-
dente un tânăr luminat şl uesel, care luându-l
108

de mână, l-a dus la un loe luminat şl i-a

arătat ceata sflnţtlor înuătători al bisericii,
apoi el ultându-se împrejur, într’o parte şi
într’alta, urând să uadă pe cel dorit, n’a
putut să-l sărească. Dar tânărul acela, ară­
tând lut Adelfie pe fiecare dascăl şi pa­
triarh al Gonstantinopolulul, iarăşi îl scotea
d’aeolo, însă el, mergând în urma tânărului,
era mâhnit că nu uăsuse pe sfântul loan
împreună eu sfinţii părinţi. Şi urând să iasă
afară, l-a ţinut pe dânsul de mână oarecine,
care sta lângă uşi, şi a zis către dânsul:
„Pentruee ieşi de alei aşa de mâhnit? Căci
aici chiar de ar intra eineua mâhnit, se în­
toarce uesel, iar tu faci dimpotriuă, ai intrat
uesel şl ieşi mâhnit“. Răspuns-a Adelfie:
„Mă mâhnesc pentru aceasta, că n’am uăzut
pe iubitul meu loan împreună cu dascălii
blserleet“. Iar el a zis către dânsul: „Pe
loan zici, pe propouădultorul pocăinţei ? Pe
acela nu poate să-l uadă omul, fiind în trup,
pentrucă stă înaintea seaunulul lui Dumnezeu,
pe care îl îneunjură Heruutmil şi Serafimii“.
Atunci s ’a bucurat Adelfie primind uestea
aceasta despre loan şl a preamărit pe
Dumnezeu, care i-a arătat această taină.
 109

Astfel sfântul loan Gură-de aur, după multe

ulfore de neuot şt supărări, pe earl le-a
răbdat pentru dreptate, a sosit la neînul-
foratul liman ceresc, unde împreună cu în­
gerii, bueurându-se, siăueşfe pe Tatăl şi pe
Fiul şl pe sfântul Duh, un Dumnezeu în
Treime, căruia şi dela noi i se euuine slană,
cinste şl închinăciune, acum şl pururea şl
în ueelt ueetlor. Amin.
fa & O € 3 € 3 -€ 3 & D G 0 £ 3 Q G £ 3 € 3 H E 3 € 3 i3 g

J Datorinţele bunului român, j

I. C a e s t e A so cla ţiu n e a „ A stra “ 7 ţtj
B eea mai mape şi eea mai ueehe soete- iti
taie românească din Ardeal, pentru răspân- UJ
direa eulturii în sânul poporului român. Q
II. C e a fă c u t ş l v a f a c e A so cla ţiu n e a 7
1. A ajutat în timpuri grele, eu burse, tinerii
români la înuăjătură de earte şi de meserii.
— 2. A înfiinţat o bibliotecă eentrală în Sibiu.
— 3. A înfiinţat un Muzeu minunat, cuprinzând
mai ales lucruri făcute de harnicele ţăranee
române, dar şi alte cetea. — 4. A ţinut zeci
de mii de con jeren fe poporale la sate şi la
oraşe. — 5 fl înfiinţat eursuri pentru analfa­
beţi (neştiutori de earte). — 0. A înfiinţat ban ei
p o p o ra le şi cooperative. — 7. A tipărit, în seci
şi zeci de mii de exemplare, cărţi d e învăţă­
tură şi p etrecere pentru p op or. — 8. Tipăreşte 0
reuista BTransilvania“. — 9. A înfiinţat despăr-
ţăminte, cercuri culturale, biblioteci p o p o ra le
la sate. — 10. A ajutat construirea de C ase
naţionale. — 14. Ajută tipărirea unei biblioteci
pentru cărturarii eu şcoală mai mare (de către a
Secţiile „Astrei“ din Gluj).
III. C e tr e b u e s ă fa c ă o r i c e R om ân bun ?

I
1. S ă se înscrie m embru la Asoeiaţiune
(membru fondator 1000 Bei, membru pe uiaţă
500 Bei, membrii aetiui 50 Bei). — 2. Cărturarii
eu ştiinţă de earte mai multă să aboneze re­
uista „Transiluania“ şi să cumpere cărţile tipă­
rite de Secţiile „Astrei“. Aceştia, şi apoi lumea
dela sate să cum pere broşurile din Biblioteca
m poporală a „Asoeiaţiunit“ (fiecare coală de tipar
de 16 pag. 1 Beu, 50 coaie eu 800 pag. 50 Bei)
Q
% € 3 Q Q £ M 3 Q Q Q Q € 3 Q Q a € 3 Q Î3 Q Îl
 §ă iubiţi Asoeiaţiunea „ÂstPa“ — cetttopt
români ai acestei cărţulii!
Dacă iubiţi Asoeiaţiunea aceasta, să ştiţi
eă luceaţi pentru propăşirea noastră, a tu­
turora !
„Astra“ urea o ţărănime sănătoasă, de­
şteaptă, urednieă, eu gospodării înjloritoare,
eu îneredepea tntp’un uiitor strălucit.
Calea „Astpei“ duce sppe mântuire 1
Ultimele numere ale „Bibliotecii popo­
rale“ sunt următoarele:
Nr. 240—241. Z i l e M a ri. Gonferenţe pentru
sărbătorile naţionale: 24 Ianuarie, 10 Mal,
8 Iunie, Ziua Eroilor şi 1 Deeemurle de Q h.
B e n i o g şi A u r e l R a d u .
Nr. 242. C ă r t u r a r i ro m â n i. Biografii de
Ion A g â r b i e e a n u . Material de utilizat şi la
eonferenţe.
Nr. 243. C a l e n d a r u l p e n t r u p o p o r al Âso-
eia ţiu n ii, pe anul 1938, întocmit de H o ria
P etra -P etreseu .
Nr. 244. D in d u r e r i l e M a r a m u r e ş u lu i.
piesă în 3 acte şi două tablouri, de Q e o r g e
E . R a c o ţi, trad. de C o r n e lia D r. Ş o t e l .
Nr. 245. C ă m in p u stiit, piesă teatrală în
3 acte, de S a b i n Q. T ru ţia .
Nr. 246. F i r e d e n a lb ă , pouestlri, de
S a b i n Q. T ru ţia .
Nr. 247. P o e z ii p a trio tic e . Culegere al­
cătuită de Io n B r e a z u şl Io n C h in e z u .
 Datorinţele bunului român.
3 C e e s t e A so cla ţlu n e a „ A stra “ ?
E eea mat mare şt eea mat ueehe socie­
tate românească din Ardeal, pentru răspân­
direa culturii in sânul poporului român.
II. C e a fă c u t ş l v a f a c e A s o c la ţlu n e a ?
1. A ajutat în timpuri grele, eu bu rse. tinerii
români la inuătătură de carte şt de meserii.
— 2. A înfiinţai o bibliotecă centrală în Sibiu.
— 3. A înfiinfat un Muzeu minunat, cuprinzând
mal ales lucruri făcute de harnicele târanee
române, dar şt alte celea- — 4. A furat zeci
de mii de eon feren ţe poporale la sate şi ta
oraşe. — 5 A înfiinfat cursuri pentru analfa­
b eţi (neştiutori de carte). — 6. A înfiinţat bănci
p o p o ra le şi cooperative. — 7. Â tipărit, în zeci
şi zeci de mii de exemplare, eărji d e inuătă­
tură şi p etrecere pentru p op or. — 8. Tipăreşte
reuista „Trpogflvania*. — 9. A înfiinfat despăr-
ţâminte, cercuri culturale, biblioteci p op orale
la «ate. — 10. A ajutat construirea de Case
naţionale. — 11. Ajută tipărirea unei biblioteci
pentru cărturarii eu şcoală mai mare (de către 0
Secţiile „Astrei“ din eiuj).
III. C » am Is s ă o i Ie s RotnArr bon ?
1. S ă se în scrie membru la Asociafiune
(membru fondator 1000 Lei, membru pe uiafă
500 Lei, membrii actiui 50 te i). — 2. Gărturaril
eu ştiinţă de carte mai multă să aboneze re­
uista „Transiluania“ şi să cumpere eărflle tipă­
rite de Seejiile „Astrei“. Aceştia, şi apoi lumea
dela sate să cum pere broşurile din Biblioteca
poporală a „Asoeiatiunit“ (fiecare coală de tipar
d e lfi pag. 1 .bea, StNroate cu 300 pag. 50 Lei) j*j
t£ 3 € 3 £ M H 3 € M 3 iQ £ 3 h £ H K 3 € 3 € 3 Q ă
 Să iubiţi Asoeiaţiunea „Astea“ — eetttopf
români ai acestei eăpţulii i
Dacă iubiţi Asoeiaţiunea aeeasta, să ştiţi
eă lucraţi pentru propăşirea noastră, a tu»
turora 1
„Astea“ urea o ţărănime sănătoasă, de»
şteaptă, nrednieă, eu gospodării înjlorltoare,
eu încrederea înte’un uiitor strălucit.
Calea „Astrei“ duce spre mântuire!
Ultimele numere ale „Bibliotecii popo­
ra le“ sunt următoarele:
Nr. 240—241. Z ile Mari. Gonferenţe pentru
sărbătorile naţtonale: 24 Ianuarie, 10 Mat.
8 Iunie, Ziua Eroilor şt 1 Decemurie de Qh.
B en iog şi Aurel Radu.
Nr. 242. Cărturari români. Btograflt de
Ion Agârbieeanu. Material de utilisat şl la
conferenţe.
Nr. 243. Calendarul pentru p op or al Aso~
eiaţiunii, pe anul 1938, întocmit de Horia
P etra Petreseu.
-

Nr. 244. Din durerile Maramureşului,,

piesă în 3 acte şi două tablouri, de Q eorge
E. Raeoţi, trad. de Cornelia Dr. Ş ofel.
Nr. 245. Cămin pustiit, piesă teatrală în
3 acte, de Sabin Q. Truţia.
Nr. 246. Fire d e nalbă, pouesttri, de
Sabin Q. Truţia.
Nr. 247. P oesii patriotice. Culegere al­
cătuită de Ion B reasu şl Ion Chinesu.