1

ARTĂ ŞI MORALĂ
De Preot I. CONSTANTINESCU

Fondul artei are o indisolubilă legătură cu morala, nu se

poate desface de ea. Evident că aria nu se apreciază după
valorile cuprinse în fond, ci după formă şi fond la un loc,
ca un tot unitar. Insă am putea spune că valoarea sa este­
tică creşte când fondul operei cuprinde şi valori morale
înalte şi invers, ea scade atunci când frumoasă esteticeşte,
valorile morale pe cari Ie înglobează sunt sub nivelul comun.
„Totdeauna la egalitatea de merit estetic, o operă net mo­
rală străluceşte cu o altă lumină decât o operă notoriu
conrupătoare sau indiferentă. Entuziasmul moral nu con-
iribue să facă preponderenta estetică a operilor unui Michel-
Angelo, a unui Millet sau a unui J. Sebas!ian-Bach, în
timp ce perversitatea multor producţii moderne le e cauză
a
de decădere ? "
Evident că sunt opere de artă al căror accent cade
mai mult pe formă, cum sunt toate poeziile simboliste, şi
sunt opere unde accentul cade pe fond, cum sunt dramele
lui Ibsen; dar a spune că opera de artă e numai formă şi
*ea tinde să fie un bun al iniţiaţilor, e o greşală. Arta va
trebui să se adreseze la cât mai mulţi, iar fondul ei tot­
deauna se va hrăni din cultura umană şi o va cuprinde.
Arta deci e strâns legată cu morala prin fondul său.
Dar în ce raport va sta artistul ca artist cu omul moral ?
Evident că în momentul creaţiei, artistul trebuie să fie
absolut liber. Nu va avea nimic altceva în minte decât
opera sa. Dar cum va împăca totuşi dualismul artei şi
moralei, pe care, am văzut, nu-1 poate ignora în fondul
operei sale ? Vor veni situaţii când va trebui să ţină seamă
de morală, pentru a nu fi jignită, insultată. Cum va proceda
atunci? «Soluţia e uşoară şi posibilă, spune dl Gh. Gh. Anto-
nescu, dacă admitem un raport de imanenţă între artă şi
cultură în general, între artă şi morală în special. Artistul
1 2
Urmare din Nr. preceden: p. 19 urm. P. Gaultier: op. cit. pag. 244.