Învierea Domnului nostru Iisus Hristos este una dintre cele mai

importante sărbători creștine. Învierea unește cerul și pământul. Dacă

Nașterea Mântuitorului a pogorât cerul pe pământ, dimensiunea acestei
sărbători începe în cele mai de jos ale pământului și bucură și cerul.
Învierea este icoană de lumină a bucuriei veșnice din Împărăția cerurilor -
temelia credinței noastre.

Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, S-a răstignit pentru a ne izvorî

iertare - Atât de mare este iubirea lui Dumnezeu față de noi încât Își dă
propriul Fiu în mâna oamenilor spre a fi bătut, schingiuit, batjocorit, răstignit
pe Cruce în cele din urmă. Crucea este arma creștinătății, semnul și arma
împotriva raului. Pentru cei ce pier, Crucea este nebunie, iar pentru cei ce
cred, Crucea este arma puterii, a biruinței și a nădejdii (Sfântul Apostol
Pavel).

Trăim un timp sacru: Îngerul răstoarnă piatra de pe Mormânt, cutremur

mare se face peste tot pământul, ostașii cad ca niște morți, iar Iisus Se
ridică la cer, așa cum spune și cântarea Bisericii: „În mormânt cu trupul, în
iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul şi pe scaun împreună cu
Tatăl şi cu Duhul ai fost Hristoase, pe toate umplându-le, Cel ce eşti
necuprins”.
Săptămâna Patimilor este o perioada de post specială în care se
rememoreaza toate evenimentele petrecute în acele zile la Ierusalim, când
Iisus a fost vândut, prins, condamnat, răstignit, mort, îngropat și a înviat a
treia zi.

Oamenii devin mai buni. Chiar şi cele mai împietrite inimi cedează în
fața momentului în care Dumnezeu Omul este purtat spre groapă. Tot în
acest timp, barierele dintre oameni cad asemeni ușilor iadului, care au fost
zdrobite de Hristos prin pogorârea Sa la iad.

Sărbătoarea Învierii are o intensitate specială în inimile noastre de la

an la an, deoarece devenim tot mai `însetați de Hristos~, de Trupul și
Sângele Acestuia, de prezența Lui în inimile noastre.
Învierea ne oferă lumină, bucurie, nădejde; ne cheamă la viață, dând sens
existenței noastre. Fiecare dintre noi Îi facem loc Fiului lui Dumnezeu in
inimile noastre.

Toată natura se înveșmântează într-o aură de lumină. Biserica și

preoții se îmbracă în haine de sărbătoare, iar toată lumea se bucură.
Învierea Mântuitorului Hristos rămâne pururi o taină, pentru că ea nu
cunoaște nici diminuare, nici sfârșit.
Christos a înviat - (Alexandru Vlahuţă)

Şi-au tremurat stăpânii lumii

La glasul blândului profet
Şi-un dusman au văzut în fiul
Dulgherului din Nazaret!

El n-a venit să răzvrătească

Nu vrea pieirea nimănui;
Desculţ, pe jos, colinda lumea
Şi mulţi hulesc în urma lui.

Şi mulţi cu pietre îl alungă

Şi râd de el ca de-un smintit:
Iisus zâmbeşte tuturora-
Atotputernic şi smerit!

El orbilor le da lumina,
Şi muţilor le dă cuvânt,
Pe cei infirmi îi întăreşte,
Pe morţi îi scoală din mormânt.

Şi tuturor de o potrivă.
Împarte darul lui ceresc-
Şi celor care cred într-însul,
Şi celor ce-l batjocoresc.

Urască-l cei fără de lege...

Ce-i pasă lui de ura lor?
El a venit s-aducă pacea
Şi înfrăţirea tuturor.

Din toată lumea asupriţii

În jurul lui s-au grămădit
Şi-n vijeliile de patimi
La glasul lui au amuţit:

"Fiţi blânzi cu cei ce vă insultă,

Iertaţi pe cei ce vă lovesc,
Iubiţi pe cei ce-n contra voastră
Cu vrăjmăşie se pornesc"...

II

Cât bine, câtă fericire,

Şi câtă dragoste-ai adus!
Şi oamenii drept răsplătire
Pe cruce-ntre tâlhari te-au pus.
Au râs şi te-au scuipat în faţă
Din spini cununa ţi-au făcut,
Şi în deşarta lor trufie
Stăpâni desuprã-ţi s-au crezut...

Aduceţi piatra cea mai mare

Mormântul să-i acoperiţi
Chemaţi sutaşii cei mai ageri,
Şi străji de noapte rânduiţi...

III

S-au veselit necredincioşii

C-au pus luminii stăvilar,
Dar ea s-a întărit în focul
Durerilor de la Calvar,

Şi valurile-i neoprite
Peste pamant se împânzesc,
Ducând dreptate şi iubire
Şi pace-n neamul omenesc.

Voi toţi, ce-aţi plâns în întuneric

Şi nimeni nu v-a mângâiat,
Din lunga voastră-ngenunchere
Sculaţi... Christos a Înviat!

Lumina din Lumină

Când iarna iar se pregătește

Să lase locul primăverii
Și toți caișii din grădină
Se-mpodobesc frumos, și merii,
Cu straie noi în verde-crud
Și muguri alb-roz la rever,
E semn că a venit momentul
Pentru sublim, nu efemer.

Despre iubire au spus multe

Și filosofii și poeții
Dar, dincolo de tot și toate,
Rămâne sfânt misterul Vieții.
Al vieții noi întru credință,
Cu bucurie și iertare
Și totul va fi cu putință,
Oricât de imposibil pare.
Ne rătăcim în amănunte,
Preocupându-ne-n zadar,
Uitând că viața e frumoasă
Și ne-a fost oferită-n dar,
Din dragostea nemărginită
A Tatălui nostru cel sfânt,
Ce și-a trimis spre sacrificiu
Propriul Fiu, jos, pe Pământ.

Ereticii, nebuni și răi,

Fără să stea prea mult pe gând,
S-au transformat toți în călăi
Și-au răstignit pe Fiul sfânt.
Și toate astea pentru noi,
Să fim răscumpărați din rău,

Atât de mare e iubirea

Prea Bunului Sfânt Dumnezeu.
Dar cum iubirea-ntotdeauna
Învinge ura și durerea,
A treia zi s-a întâmplat
Minunea sfântă, Învierea.
De-atunci, în fiecare an,
Întreaga natură renaște,
Lumină din Lumină luând
În Sfânta, prima zi de Paște.
Și, cum nimic pe lumea asta
N-a fost și nu-i întâmplător,
Miracolul reînvierii
E simplu și copleșitor.

Și ne îndeamnă spre-mpăcare,
Spre liniște și spre iubire
Cu fapte bune și iertare,
Vom găsi drum spre fericire.
Să renunțăm deci la invidii,
Să fim mai milostivi și buni,
Privind cu ochii-nțelepciunii
O zi, ca pe o zi de luni.
De am găsit sau n-am găsit,
Un rost în viața mult prea plină,
Să zicem „Hristos a-nviat!”
Primind lumina din Lumină.