1.

11, L7,1• -

Rugăciune la binecuvântarea unui mormânt nou

Preotul, purtând epitrahil, dă binecuvântarea: Binecuvântat este
Dumnezeul nostru, totdeauna... Cântăreţul: Rugăciunile incepătoare,
timp in care preotul cădeşte mormântul in cele patru părţi.
Preotul: Domnului să ne rugăm! Citeţul: Doamne, miluieşte! Preostul:
tăpâne Doamne, Dumnezeule, prin a Cărui milă u•
CL3fletele credincioşilor primesc odihnă, binecuvintează
mormântul robului Tău (N) şi trimite-i înger sfânt să-I
păzească, încât să fie loc de odihnă până la a doua Ta venire
,
si până la învierea lui, când sufletul, izbăvit de legăturile
păcatului, ne rugăm să primească veşnica bucurie cu sfinţii
Tăi în corturile cereti. Că Tu esti Impăratul păcii şi Mân-
, ,

tuitorul sufletelor noastre şi Tie slavă inălţăm, Tatălui şi

Fiului si
,
Sfântului Duh, acum si9 pururea şi în vecii vecilor.
Cântăreţul: Amin.
Apoi preotul stropeşte de trei ori mormântul cu apă sfinţită, zicănd:
Se binecuvintează mormântul acesta, prin stropire cu apă stinţită,
în numele Tatălui si al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
,

Apoi se face Otpustul mic.