Franz Schumi - (64.2) Emanuel Swedenborg În Viața de Apoi (1901)

EMANUEL SWEDENBORG ÎN VIAȚA DE APOI
(* Stockholm în 1688 / † Londra în 1772)
Sursa: https://www.legamedelcielo.it/schumi/schumi_de/swedenborg_im_jenseits.htm
Lucrare teosofică creștină nr. 64/2

Primită de la Domnul și publicată de Franz Schumi în anul 1901, Iulie 18-28††
Titlul original: ”Emanuel Swedenborg im Jenseits”
† Cuvântul lui Dumnezeu

CUPRINS
Cuvinte de la Tatăl
1. Începutul călătoriei spirituale a Swedenborg în viața de apoi
2. Caracteristicile Cuvântului interior
3. Swedenborg transferat din paradisul superior mijlociu în cel superior și apoi în al
doilea iad
4. Jignire împotriva poruncii iubirii pentru aproapele
5. Întâlnirea cu cel sărac și nevoiaș îl face să obțină milă prin bunăvoința sa
6. Lipsa brutală de iubire a tâlharilor pedepsiți apoi cu cel mai profund iad
7. Recompensă pentru experiența desfășurată în adevărata virtute a iubirii pentru
aproapele
8. O multitudine de spirite din iad sunt educate și hrănite - Noul misterios frate numit
„Iubire”
9. Recompensă pentru însoțirea spiritelor rele - Nouă călătorie și întâlnire cu musulmani
10. Muhammad povestește despre convertirea sa la creștinism în anul 1653
11. Multiplicarea suplimentară a alimentelor oferite noilor frați musulmani
12. Swedenborg recunoaște în fratele Iubire pe Tatăl Isus - Instruirea și îmbrăcarea
noilor frați musulmani
13. Întâlnire cu o multitudine de spirite rele, mai întâi instruite și apoi agresive
14. Hărțuitorii devin hărțuiți în fața abisului iadului - Cauza răutății: ordinea anticreștină
a Romei!
15. Acuzații conexe ale poporului privind întrebările abominabile ale preoților în
confesional
16. A face binele fără reproșuri pentru nedreptatea suferită
17. Un război între spiritele catolice și cele protestante este oprit de îngeri - Romano-
catolic înseamnă la fel de mult ca și anticreștin
18. Originea comunității creștine din Roma
19. Preoții romano-catolici pretind dovezi autentice și acestea sunt aduse de Petru și
Pavel
20. Furtunile de pe Pământ sunt războaie ale spiritelor
21. Afirmațiile preoților romano-catolici sunt infirmate cu ajutorul Sfintelor Scripturi -
Mijlocul de obținere a concordiei este iubirea aproapelui
22. Chemarea lui Satana, magnifica femeie spirituală primordială
23. O comunitate de prieteni ai lui Swedenborg în așteptarea Cerului
24. Maria ca martoră a profețiilor adeverite despre Mesia
25. Imnul iubirii veșnice
26. Spiritele creștinilor maturi acceptă invitația de a urma mulțimea
27. Discursul lui Swedenborg către Marea Mulțime despre Noua Doctrină - Un templu
imens pentru a-i instrui pe toți cu privire la Pământul astronomic și sistemul solar
28. Marea Cântare a lui Isus Iehova atrage locuitorii noului Ierusalim - Swedenborg
dezvăluie Cine a fost călăuza lor
29. Transfigurarea divină a lui Isus - O ultimă masă oferită de locuitorii cetății lui
Dumnezeu
30. Luther și Swedenborg recompensați pentru angajamentul lor față de Pământ
31. Zi emoționantă de bucurie în noul Ierusalim pentru sosirea lui Swedenborg
2 † Cuvântul lui Dumnezeu

Cuvinte de la Tatăl
Scrierea creștin teosofică Nr. 64/2
Povestea lui Emanuel Swedenborg pe care Tatăl Isus a dat-o prin Franz Schumi și în care
este descrisă îndrumarea spirituală a acestui om extrem de meritos, pentru Doctrina autentică a
lui Hristos, în Împărăția spiritelor, până la perfecțiunea sa ca mare și prinț printre cei mai mari
prinți în Noul Ierusalim.
Capitolul 1
Începutul călătoriei spirituale a Swedenborg în viața de apoi
(Swedenborg, un iubit al lui Dumnezeu. - Cuvintele sale, ca Doctrină din cer, au fost
dictate de spiritele Iubirii. - După moarte a venit în paradisul de mijloc intre cunoscuții și prietenii
săi. - Diferența dintre Swedenborg și mediumii Tatălui - Cuvântul Său interior a fost o excepție a
Harului pentru iubirea sa pentru Adevărul divin.)
1. Este cea mai mare sarcină a unui creștin autentic să recunoască ce este Adevărul și
care este minciuna. Așa că avem în fața noastră un om care a fost iubitul Meu și a tânjit după
Lumina Adevărului, până când a putut, de fapt, să contemple această Lumină. Emanuel
Swedenborg a fost un suflet evlavios și, ca atare, a fost totdeauna zelos în rugăciunea către Mine,
către Tatăl Isus (a scris multe carti ). Eu am vrut să-i dau o lumină clară asupra contradicțiilor
Bibliei și a diferitelor sale interpretări.
2. Întrucât nimeni care caută Adevărul cu o inimă cinstită, nu este respins de Mine, nici
măcar el nu a fost respins, dar Eu însumi M-am aratat lui și am apărut într-o seară în figura Mea
a Mântuitorului, astfel încât să mă recunoască imediat. Apoi l-am pus să scrie, prin duhuri înalte
venite din Cerul Meu al Iubirii, mai multe lucrări care vă sunt cunoscute. Prin urmare, nu vreau
să mă opresc asupra condițiilor și faptelor pământești ale vremii sale, ci doar să descriu viața
spirituală prin care a trecut, de la intrarea sa în lumea spiritelor, până la perfecțiunea sa. Și mai
précis pentru că nimeni nu ajunge imediat în Cer, când abandonează viața temporală, ci trebuie
să traverseze toate treptele vieții spirituale pe care nu le-a traversat încă aici pe Pământ.
3. Emanuel Swedenborg a murit de o moarte pașnică, la fel cum viața lui dedicată Mie a
fost pașnică. Ajuns în Împărăția spiritelor, a fost întâmpinat de o mare legiune de spirite bune,
care îl așteptau de mult timp cu nerăbdare. Și, prin urmare, intrarea sa a fost o intrare plină de
bucurie, întrucât a întâlnit mai mulți cunoscuți care sosiseră acolo înaintea sa, precum și mulți
care s-au alăturat cu bucurie la acest eveniment, pentru a se putea consulta despre diferitele
condiții existente în lume. Primirea lui a fost iubitoare și plină de bucurie și a durat mult timp,
deoarece au avut și au vrut să povestească multe ici și colo, despre toate acele lucruri care s-au
întâmplat în cursul evenimentelor sclaviei spirituale din lume. În cele din urmă spiritele s-au
avertizat reciproc că nu este bine să vorbim atât de mult despre condițiile lumii, deoarece
sarcina unui spirit este o sarcină diferită de cea a omului de pe Pământ, într-adevăr este strict
separată, iar acest lucru necesită seriozitate și muncă, pentru a înainta spiritual.
4. Apoi, Swedenborg a fost și el îndemnat și a început să reflecteze asupra noului său
mediu și a stării sufletului său. Intrarea sa a avut loc în paradisul de mijloc, pentru că până acolo,
sufletul lui era deja matur, dar ceva uman era încă atașat de el, ceva pe care trebuia să-l lase aici,
înainte de a putea ajunge în paradisul suprem. De aceea a început să se întrebe dacă nu era încă
în Cer și nu mă putea vedea, iar spiritele au răspuns că acesta nu era încă Cerul, ci un paradis sau
o țară de vară a spiritelor binecuvântate, care, totuși, nu-l văzuse niciodată pe Tatăl Isus. , deși
unele spirite superioare le-au spus multe. Unii vor fi surprinsi că nu I-am apărut lui Swedenborg
când a intrat pe tărâmul spiritelor, așa cum scrisese și îndurase mult din cauza Mea. Chiar și unii
dintre mediumii actuali se întreba de ce nu m-am asociat cu Swedenborg și nu i-am dictat Eu,
așa cum fac astăzi cu mediumii.

5. Swedenborg a fost într-adevăr un spirit înalt, dar nu la fel de ridicat ca mediumii de
astăzi; De asemenea, el a avut slăbiciunile sale, pentru care nu a luptat serios, și așa că Eu nu am
putut avea relații directe cu el, dar am încredințat această lucrare îngerilor Mei. În ceea ce
privește iluminarea interioară din Swedenborg, aceasta a fost o excepție a Harului, deoarece
adevăratul Cuvânt interior i-a fost dat numai în paradisul superior și nu în cel inferior sau
primul , astfel încât spiritele inferioare nu puteau folosi un astfel de un medium și astfel sa
comunice lumii învățături false; de fapt, paradisul mijlociu încă nu are absolut nici o Lumină
pură în Adevărurile divine. Prin urmare, în același timp, au fost repartizate duhuri înalte pentru
Swedenborg pentru protecția sa și ca mesageri și, în special, ca sugestivi oratori pentru sufletul
lui Swedenborg, prin care a avut loc iluminarea interioară, despre care a vorbit el însuși.
Capitolul 2
Caracteristicile Cuvântului interior
(Caracteristicile între dictările luiSwedenborg și cele ale mediumilor Tatălui. - Claritatea și

comprehensibilitatea dictărilor ca o demonstrație a stării interioare a mediumului. - Cuvântul
interior este influențat de intelect și rațiune. – Rugăciunea lui Swedenborg de a ajunge la Tatăl
Isus.)
1. Dictarile spiritelor prezintă astfel de caracteristici încât nu sunt exprimate la fel de clar
și de succint ca cele ale mediumilor Mei. Chiar și mediumii Meu se distinge puternic: cu cât este
mai înalt mediul, cu atât dictările sunt exprimate mai pure și mai decisive, deoarece pot oferi
oricând cuvintele pe măsură ce mediul este dezvoltat și mai progresat spiritual. Cu cât mediul
este mai liniștit și dezvoltat, cu atât sunt mai ușoare și mai ușor de înțeles dictarilele
mediumismului său, deoarece cu cât este mai înalt în cunoașterea Adevărului divin și cu atât mai
puțin oferă colaborare personală în opinii, prin urmare dictarea este în sine chiar de o mai mare
puritate și fără erori. Acolo unde se găsesc adesea contradicții, acolo mediul nu este încă pur din
punct de vedere spiritual și suficient de avansat, dar Eu voi elimina la timpul potrivit toate
nedreptățile și, cu aceasta, îl voi prezenta pur, astfel încât să nu fiți răniți.
2. Cu siguranță este, de asemenea, instrucțiunea cuiva în formarea frazelor, vinovat în
acest sens, deoarece Cuvântul interior este prima data în contact cu rațiunea și intelectul, înainte
de a se arăta elocvent în gură, de aceea suferă ușor și des, în puritate și corectitudinea
exprimării. De asemenea, am încercat să vă explic acest lucru în mod convenabil, astfel încât să
recunoașteți lucrările Swedenborg și diferența de explicație între Swedenborg și Lorber,
Mayerhofer și alții. Acum să ne întoarcem la Swedenborg.
3. Prietenii săi spirituali i-au raportat bine Ordinea care există în paradisul de mijloc, dar
acest lucru nu i-a convenit. El a vrut să Mă vadă, cel pentru care muncise mulți ani, trebuind să
suporte mai multe neplaceri de la contemporanii săi. Așa că era trist, pentru că nu mă putea
vedea! Pentru ceva timp a observat viața și activitatea paradisului mijlociu, despre care unele
erori în concepte și acțiuni încă i-au scăpat. Apoi a văzut că totul nu era bine acolo conform
învățăturilor pe care le scrisese și că acestia cereau condiții spirituale mai înalte și mai
spirituale.
4. De aceea s-a întors către Mine în rugăciune și M-a rugat cu multă înflăcărare: „O, Tatăl
meu cel mai iubitor Isus, Te rog foarte smerit, lasă-mă să primesc o Lumină din sfera Ta cerească
a Harului, ca să știu ce trebuie să fac pentru a ajunge la Tine, spre unica mea Iubire! De cum vezi,
dragă Părinte, mă plictisesc fără Tine, Care îmi extinzi toate gândurile și sentimentele. De aceea,
oh, mult iubitul meu Părinte Isus, lasă-te găsit și vino la mine și explică-mi ce trebuie să fac
pentru a ajunge la tine cât mai curând posibil! Sufletul meu se întristează pentru Tine și vrea să
ajungă la Tine și nu poate, pentru că nu cunoaște căile care duc acolo.
5. Cu siguranță trebuie găsit ceva particular în mine, dacă nu am Lumina potrivită, deși
eu însumi am scris atât de luminos pentru convertirea lumii. Haide! Vino,vino Părinte drag și nu
mă lăsa să ma sting în situația mea tristă, ci ajută-mă să găsesc Lumina și calea Adevărului,

pentru că vreau să fac tot ceea ce îmi vei porunci să fac, să ajung doar la Tine. Îmi cunosc
slăbiciunile și greșelile, dar știu și că în mine există puterea, prin iubirea pe care o am pentru
Tine, de a le elimina și de a trăi complet conform Învățăturilor Tale. De aceea te chem, iubire
eternă și compasiune, vino la mine și întâmpinămă în iubirea și harul tău. Amin!".
Capitolul 3
Swedenborg transferat din paradisul superior mijlociu în cel superior și apoi în al doilea
iad
(Swedenborg este mutat în paradisul superior. - Experiențele încântătoare ale mediului îl

atrag și se transformă în neplăcute. - Pretenția de a ajuta la purtarea unui trunchi de copac greu și,
din cauza întârzierii, se găsește transferat în al doilea iad.)
1. Când a terminat această rugăciune fierbinte, Swedenborg s-a trezit brusc într-o altă
regiune minunată, unde totul era mult mai nobil și spiritual, iar spiritele rătăcitoare amabile i-au
dat o întâmpinare afectuoasă. Uimit, s-a uitat în jur, pentru că regiunea sa anterioară se
schimbase atât de brusc și prietenii și cunoștințele sale anterioare dispăruseră.
2. Cu toate acestea, acesta a fost un semn bun pentru el, că rugăciunea sa fusese ascultată
într-un mod care promitea să spere în mai bine, și a crezut că dragul Mântuitor va veni din nou
și îi va îndeplini dorința arzătoare. Așa că a rămas acolo o vreme și s-a uitat în jur, dacă nu mă
putea vedea undeva, dar nu s-a arătat nimic care să promita să-și ducă dorința la împlinire.
După o lungă așteptare, s-a întors către un grup de bărbați care mergeau fericiți și i-a întrebat
unde se află cu adevărat, deoarece nu cunoștea pe nimeni acolo. El le-a spus cine a fost în timpul
vieții, ce scrisese și cum venise în Împărăția spiritelor și a ajuns printre prietenii și cunoscuții săi
de sentimente egale în paradisul de mijloc, unde totuși, nu-și găsise mulțumirea interioara și,
prin urmare, s-a refugiat în rugăciune și după împlinirea rugăciunii a fost transferat în această
regiune magnifică.
3. Duhurile binecuvântate s-au bucurat în narațiunea sa spunând: „Aici este paradisul
superior, periferia Cerului, și se poate întâmpla ca dragul Mântuitor Isus să ți se arate și ție, dacă
ai un dor atât de mare pentru El. De fapt, în paradisul superior, din când în când se întâmplă ca
dragul Mântuitor să vină personal printre cei care au un mare dor de El ”. După aceea spiritele au
plecat, iar Swedenborg s-a trezit din nou singur în regiunea magnifică, admirând-o cu ochii
impresionat. Dar nu a putut rămâne liniștit mult timp, pentru că dragostea față de Mine l-a
condus de-a lungul unui șuvoi clar ca argintul, plin de pești nobili, pentru a merge și a contempla
splendidele plante, flori și fructe care se vedeau pe copaci și arbuști în mare plinătatea,
încântându-se în parfumul bun care l-a pătruns. În cele din urmă, a ajuns la o cotitură a pârâului
care părea să conducă intr-o altă regiune.
4. Nedumerit de ce regiune ar putea fi, el a intrat în peisajul schimbat, care totuși nu era
la fel de frumos ca precedentul, deoarece dragostea lui pentru Mine se orienta prea puternic
spre admirația naturii și, cu aceasta, a fost redusă în el amenajarea esenței spirituale. Aceasta a
fost o surpriză neplăcută pentru el, așa că a vrut să se întoarcă. Dar, o durere! Peisajele
încântătoare pe care el credea că le are în spate nu mai erau acolo, dispăruseră și drumul înapoi
nu era mai bun decât înainte.
5. Acest lucru l-a surprins: de unde și de ce, această schimbare bruscă? A rămas acolo
trist din nou și nu știa ce ar trebui să facă, pentru că peisajul era mult mai mizerabil decât în
paradisul din mijloc și se vedea singur și abandonat. Acum i-a apărut gândul: „L-ai uitat total pe
dragul Părinte Isus pentru contemplația pură și admirația regiunii magnifice și pentru aceasta
nici măcar nu i-ai exprimat o dată mulțumiri Lui sau L-ai lăudat pentru că te-a mutat in atât de
frumoasa sfera a paradisului superior ". Un oftat de tristețe a venit peste el și lacrimi de
pocăință i-au apărut în ochi datorită ingratitudinii și uitării sale; Adânc mișcat, a căzut în
genunchi și s-a rugat pentru iertarea păcatului pe care tocmai îl comisese.
6. Deodată a văzut un bărbat venind spre el în susul pârâului, purtând pe umeri un
trunchi greu de copac. Când forestierul s-a apropiat de el, Swedenborg a văzut că era scăldat de

transpirație din cauza greutatii trunchiului de copac pe care îl purta, și când era complet
aproape de el, l-a implorat dacă nu îl poate ajuta să poarte trunchiul greu al copacului, deoarece
îl purta de mult timp și de foarte departe. Swedenborg se uită la purtător,la trunchiul copacului
și la imbracamintea sa delicată neagră și nu știa ce să răspundă, deoarece îi era frică să nu se
murdărească și să-și rupă hainele. Apoi purtătorul l-a privit cu tristețe și i-a spus: „Dragă frate, ai
mai multă iubire pentru imbracamintea ta de salon decât pentru mine care sunt obosit și
aproape de epuizare și trebuie oricum să continui, unde am primit ordin să duc greul trunchi de
'copac! ". Atunci Swedenborg i-a fost milă și a spus: „Știi ce, vreau să te ajut, dar mai întâi lasă-mă
să-mi scot hainele negre de salon, ca să nu se murdărească sau să nu se rupă”.
7. Atunci purtătorul a răspuns: „La ce folosește o imbracaminte de salon în acest deșert
lipsit de viață și lipsit de bucurie? Haina poate fi ruptă sau întreagă! Cine te privește, dacă noi doi
suntem singuri, în acest peisaj trist? Nu te gândiți prea mult, dar ia jumătate din greutatea pe
umerii tai, ajutându-mă să-l duc acolo, să fac un pod peste pârâul adânc, astfel încât să-l trecem
și acolo, de cealaltă parte, vom privi în jur dacă nu mai există o regiune mai frumoasa, unde vom
fi mai mulțumiți de soarta noastră ”.Dupa aceasta incurajare Swedenborg a vrut să dea o mână și
să ajute la purtarea trunchiului greu al copacului, dar hainele de salon l-au împiedicat și a
intarziat pentru a lua trunchiul murdar și noduros pe umeri.
8. Deodată s-a întunecat în jurul lui și a fost înconjurat de o companie putin liniștitoare,
în timp ce purtătorul și trunchiul copacului dispăruseră. Cu siguranță încă purta costumul negru
de salon, dar ce însemna să fii în această companie ostilă și grosolană, care s-a comportat într-un
mod foarte brutal și au purtat, între ei, conversații neatractive, ca într-o tavernă vulgară? Ca și
când ar fi fost lovit de fulger, Swedenborg stătea acolo și nu isi putea explica schimbarea ciudată
a frumosului peisaj într-un peisaj din ce în ce mai trist. Discursul noii sale companii i s-a părut
ceva deosebit de dezgustător, i s-a părut foarte infernal. Aici stătea trist și observa, în amurg,
mediul său care devenise sterp, steril, murdar, chiar tulburător, ca și locuitorii săi.
Capitolul 4
Jignire impotriva poruncii iubirii pentru aproapele
(Explicații disprețuitoare a spiritelor infernale despre vinovăție din cauza lipsei de

dragoste. - Swedenborg își recunoaște păcatul: el a fost un diavol al iadului în costumul ceresc de
salon. - Spiritele infernale îl caută și îl găsesc, dar cu o rugăciune interioara este transferat pe o
stradă pustie. - Întâlnire cu un bărbat zdrențuit.)
1. Unii dintre noii oaspeți s-au apropiat de el și l-au examinat de sus în jos, întrebându-l:
„Cine ești tu atunci, ca să fii pierdut cu noi în iad printre diavoli și de unde vii? Pentru că se pare
că ești un om mai bun! Acest lucru il spune clar rochia ta superbă. Ce ai făcut, astfel încât soarta
rea te-a aruncat în iad? Probabil că ați fost la fel de nemilos ca și noi și, prin urmare soarta te-a
lovit ca pe noi, care eram deja diavoli printre oamenii de pe Pământ, și de aceea am venit aici,
imediat după moarte, cu hainele noastre murdare și zdrențuite.
2. Se pare, totuși, că ai păcătuit doar aici, deoarece costumul tău arată că ești un om mai
bun decât suntem noi. Spune-ne: ce ai făcut, ca să vii cu o haină cerească, în iad? ". Acest discurs,
în noul său mediu, a lovit inima tristă a Swedenborg ca un fulger și și-a zis în sine: „Deci recunosc
din obișnuința mea că am păcătuit aici cu lipsa mea de iubire și, prin urmare, am venit în iad! Și
eu, instrument al Domnului, care am scris atâtea lucruri frumoase, nu știu ce au recunoscut
imediat în mine spiritele iadului. Vai de mine! Acum știu cum și de ce, am păcătuit.
3. Deliciul pentru frumusețile naturii și lipsa de iubire pentru bietul om care-și ducea
povara în copacul atât de greu, este vina stării mele triste în această regiune neliniștitoare și
într-o companie infernală! ". Swedenborg și-a privit gazdele sinistre în măsura în care le-a putut
distinge în amurg și a fost vizibil îngrijorat că a devenit brusc un spirit al iadului. În special, a fost
dezgustat de răutatea secretă a noilor săi oaspeți, care au râs și și-au exprimat disprețul
îndrăzneț față de diavolul iadului în hainele sale celeste de salon.
4. Adânc aplecat și scufundat in suferință, a stat acolo și a tăcut despre tot ceea ce a

simțit. Într-adevăr, întrucât a perceput că această condiție corespundea insensibilității sale
săvârșite, a acceptat, de asemenea, batjocura și disprețul ca pe deplin meritate. Fără să răspundă
la nimic a părăsit compania sa, și a plecat de la ei într-un loc singuratic, unde putea fi singur. Aici
stătea și medita la evenimentele pe care le trăise până acum în împărăția spiritelor și la modul în
care putea ieși din iad din nou, în care ajunsese în urma lipsei sale de dragoste.
5. Acum ar fi purtat cu bucurie trunchiul greu al copacului, dar unde era regiunea? Unde
dispăruse purtătorul, ca să-l poată ajuta? Aceste gânduri i-au șocat interiorul, dar nu a văzut
nicio iluminare la întrebările sale, nu a văzut nicio posibilitate de a repara nesimțirea comisă în
starea sa infernală și, prin urmare, a fost foarte deprimat de soarta tristă care l-a lovit în urma
lipsei de iubire. Așa că s-a așezat, cufundat în abisurile visătoare ale gândurilor sale, care nu au
putut sugera nicio ieșire. Dar dintr-o dată i-a venit o idee strălucitoare care l-a smuls din adâncul
gândurilor sale: „Ce s-ar întâmpla dacă aș vrea să mă pocăiesc din nou și să cer iertare pentru
păcatul lipsei iubirii frățești pentru aproapele meu?”.
6. Acum, el a ținut îndeaproape la acest gând și a meditat cum ar putea realiza obiectivul
dorinței sale. Dar cu cât reflecta mai mult, cu atât mai dificil i-a apărut umilința, pe care ar fi
trebuit să o sufere, pentru a ajunge din nou în Harul dragului său Mântuitor Isus. El, de fapt, știa
acum că încercările, care din acel moment înainte ar fi coborât asupra lui, ar putea fi mai mari și
mai dificile. Și acest lucru a necesitat reflective, și dovada puterii spiritului, care a fost necesară
pentru a accepta orice pretenție nedorită cu calm și iubire.
7. Dintr-o dată a auzit un zgomot grozav și voci strigând „Unde este noul oaspete?
Trebuie să-l introducem în societatea noastră și să-l inițiem în viața noastră, astfel încât să nu se
plictisească printre noi ”. Figurile întunecate l-au abordat spunându-i: „Trebuie să fie aici,
undeva! De fapt, s-a retras în aceste locuri ”. De îndată ce au spus asta, erau deja în fața lui,
întrebându-l de ce era acolo, atât de singur și de trist. Fără să răspundă la nimic, s-a ridicat și a
vrut să scape de ei. Numai că tovarășii sălbatici l-au urmat și nu au vrut să fie respinși, ci au
insistat să meargă cu ei și să petreacă timp împreună. Au vrut să joace cărți, astfel încât timpul să
nu devină plictisitor pentru ei.
8. Eu l-am lăsat să rămână acolo o vreme , și el s-a întrebat unde ar trebui să întoarcă
pașii pentru a ieși din acel deșert. Dar nu a decis nimic. A văzut puțin, pentru că era încă mereu
în întunericul iadului de gradul al doilea și nicăieri nu a observat o viață. Când a meditat suficient
de mult, ici și colo, despre ce ar trebui să facă sau să întreprindă, a văzut ceva întunecat care se
mișca în depărtare, care s-a dezvăluit curând ca o figură umană, dar care? Un om complet uzat,
care nu-și putea acoperi goliciunea trupului, astfel încât stătea acolo ca un sălbatic, mai gol decât
îmbrăcat, în fața Swedenborg. Swedenborg a făcut câțiva pași înapoi de teamă în fața lui, dorind
să-l evite. Numai că jumătății goi s-au dus după el și i-au cerut mâncare și pentru că era atât de
bine îmbrăcat, încât a vrut să-i dea atât de mult din haină, încât să-și poată acoperi goliciunea
pântecului inferior.
9. Complet copleșit de frică în fața acestor tovarăși intruzivi, Swedenborg a rostit catre
Mine un adevărat strigăt în inimă, pentru a-l elibera de această companie infernală care îl
bântuia. Și dintr-o dată a fost singur pe o stradă pustie, fără bărbați, fără copaci sau nimic de
văzut. Era o adevărată stradă pustie. În acest moment s-a adunat și a făcut un jurământ: că vrea
să facă tot ceea ce Eu îmi doream, doar ca să-l primesc din nou în Grație, arătându-i dorința Mea,
o dorință pe care ar fi îndeplinit-o după posibilitate! Și s-a rugat cu o inimă smerită, dar numai
pentru iertarea păcatului său de nesimțire.
10. Eu l-am lăsat să rămână acolo o vreme , și el s-a întrebat unde ar trebui să întoarcă
pașii pentru a ieși din acel deșert. Dar nu a decis nimic. Vedea puțin, pentru că era încă mereu în
întunericul iadului de gradul al doilea și nicăieri nu a observat o viață. Când a meditat suficient
de mult, ici și colo, despre ce ar trebui să facă sau să întreprindă, a văzut ceva întunecat care se
mișca în depărtare, care s-a dezvăluit curând ca o figură umană, dar care? Un om complet
ponosit, care nu-și putea acoperi goliciunea trupului, astfel încât stătea acolo ca un sălbatic, mai
mult gol decât îmbrăcat, în fața Swedenborg. Swedenborg a făcut câțiva pași înapoi de teamă în
fața lui, dorind să-l evite. Numai că cel jumatate gol s-au dus după el și i-au cerut mâncare și

pentru că era atât de bine îmbrăcat, a vrut atât de mult să-i dea haina sa, încât să-și poată acoperi
goliciunea pântecului inferior.
Capitolul 5
Întâlnirea cu cel sărac și nevoiaș îl face să obțină milă prin bunăvoința sa
(Swedenborg îi dă săracului îmbrăcămintea de salon și cere cu milostenie mâncare pentru

amândoi în iad, dar nu primește nimic de la locuitorii iadului. - Discursul dintre Swedenborg și cel
sărac și valoarea rugăciunii umile înaintea lui Dumnezeu. - Se răspunde la rugăciune. -
Swedenborg din nou în paradisul de mijloc printre prietenii și cunoscuții săi.)
1. În acest moment Swedenborg și-a amintit că avea în față un om nevoiaș pe care nu ar
trebuit să-l trateze ca pe primul, fără iubire, așa că s-a oprit și a spus: „Dragă frate, nu-ți pot da
nimic de mâncare! De fapt, eu însumi sunt deja flămând și nu am nimic de pus în gură, dar aș
putea acoperi goliciunea ta. Luați haina mea lungă de aici, îmbrăcați-o și veniți cu mine! Poate că
vom găsi undeva oameni și ceva de mâncare ”.
2. Bietul om, nu asteapta sa-I spuna de două ori, a luat haina oferită și a îmbrăcat-o,
mulțumind cordial donatorului pentru acest beneficiu neașteptat. Și Swedenborg s-a bucurat cu
adevărat că a scăpat de haina care îl dusese în iad. Acum amândoi și-au propus să încerce să-si
găsească norocul și au mers de-a lungul drumului pustiu al deșertului, căutând oameni și
mâncare. După o lungă rătăcire pe ici pe colo, pentru că mai târziu drumul s-a pierdut complet,
au văzut căsuțe pe un deal care se afla în acel deșert.
3. Acum, Swedenborg a remarcat: „Frate, noi doi suntem obosiți și flămânzi, așa că lasă-
mă să merg să văd ce oameni locuiesc acolo și dacă există ceva de mâncare, astfel încât să
putem calma foamea deja foarte înțepătoare. Rămâi afară, dar eu voi intra și voi vedea ce se
poate face pentru noi doi ”. Swedenborg a intrat apoi în prima cabană, în timp ce tovarășul său
stătea afară, așteptând rezultatul. Când Swedenborg a intrat în casă, a găsit doi oameni, un
bărbat și o femeie, care erau doar puțin mai bine decât prietenul său, dar nu și-a pierdut curajul
și i-a întrebat dacă nu pot să-i ofere lui și prietenului său ceva de mâncare, deoarece erau
amândoi foarte obosiți și flămânzi.
4. Atunci bărbatul a răspuns: „Dragă prietenă, dacă tu și tovarășul tău ați fi oameni buni,
nu ați fi ajuns în iad, ca soția mea și cu mine, care în lume am trăit în veselie. Nu ne-am lipsit de
nimic, în schimb îi consideram pe cei săraci și flămânzi ca niște fiare și ticăloși care trebuiau să
moară, dacă nu aveau nimic de trăit, și cu aceasta s-ar sfârși foamea și mizeria. Vedeți, așa că am
trăit, am gândit și am lucrat și aceasta este răsplata justă pentru lipsa noastră de iubire. Noi
înșine nu avem ce mânca și așa că nu putem nici măcar să vă oferim ceva vouă și prietenului tau.
Continuați-vă drumul, nu este nimic aici, deoarece noi înșine nu avem nimic! ". Acest refuz scurt
și brusc a intrat în Swedenborg ca un cuțit.
5. A părăsit casa și un oftat profund a ieșit din interiorul său din cauza acestui refuz, așa
cum credea el, cu siguranță puțin prea nedrept. Voia să intre în celelalte case, dar aspectul
exteriorului îi promitea aceeași mizerie și aceleași condiții infernale. Acum s-a întors la tovarășul
său și a raportat rezultatul efortului său. Totuși, el a spus: „Prietene, aici în iad vei încerca în
zadar să cauți compasiune și pâine; aici, de fapt, locuiesc diavoli și nu oameni, iar aceștia nu
cunosc nici o iubire sau milă.
6. Spune-mi totuși: de ce ai avut o haina atât de fină? Acest lucru arată că nu esti un
locuitor al iadului, ci că ai intrat în el doar întâmplător. Ești pierdut, sau cauți alte destinații, aici
printre diavoli? ”. - La aceste cuvinte, Swedenborg s-a trezit în interiorul său și a răspuns: „Da,
prietene, sunt pierdut din cauza lipsei de iubire pe care am comis-o când traiam bine în ceruri. Și
această lipsă de iubire este motivul pentru care sunt acum în iad în hainele de salon; de aceea ți-
am dat cu plăcere haina, tocmai din această cauză sunt aici, pentru că îmi era frică să o
murdăresc sau să o rup. De fapt, nu am vrut să ajut un biet om să poarte un trunchi de copac
greu! ".
7. „Ah, așa este, dragă prietene, cu lipsa de iubire ai intrat în iad, dar acum mi-ai facut

deja o favoare, și așa vina ta ar trebui, într-un fel, compensată, pentru că ai cerut mâncare pentru
mine și aceasta este iarăși compasiune: dorința de a face bine, dar neputând face asta! Nu știți că
la Dumnezeu, o bună voință care este pusă în mișcare din iubire pentru aproapele, merită la fel
de mult ca o acțiune finalizată, când nu poate fi pusă în acțiune din propria neputință? ". - „Da,
știu frate, dar de ce am nevoie, aici în iad? Cu toate acestea, nu mă pot ajuta, pentru că am căzut
prea jos și nu știu cum să sting nedreptatea săvârșită și să ajung în condiții mai bune, pentru a
putea apoi să lucrez mai departe asupra mea ".
8. Atunci tovarășul său s-a ridicat și i-a explicat: „Prietene, nu știi, că rugăciunea unui
neprihănit poate face multe? Ați uitat să te rogi și să te smeresti în fața Dumnezeului și
Tatălui tau? ”. - Swedenborg a fost rușinat în fața tovarășului său, întrucât îi spusese adevărul
atât de greu in față, atât de mult încât s-a simțit vinovat de o a doua greșeală: nu s-a rugat cu
umilință pentru iertare și, prin urmare, sa poata să ajungă la punctul de a fi din nou întâmpinat
de Tatăl Isus! Apoi i-a expus adevărul prietenului său: „Frate, ai dreptate, eu am uitat cel mai
important lucru: să mă smeresc și să cer iertare pentru păcatul meu! Acum vreau să o fac
imediat, așa că lasă-mă să îmi revin, ca să o pot face foarte bine ”. - „Păi, dragă prietenă, fă ceea ce
consideri tu bun, între timp eu voi pleca puțin pentru a nu te deranja. Fă ceea ce trebuie să faci, si
vei vedea dacă sfatul meu a fost bun ”.
9. După aceea, prietenul a plecat, iar Swedenborg a fost din nou singur, cufundat în
gânduri, încercând să o facă cât mai bine. Acum s-a aruncat pe pământ (ca Ilie într-o zi, când s-a
rugat pentru ploaie după trei ani și jumătate de secetă) și a implorat atât de serios, ca si cum ar
trebui să înmoaie inima cea mai dură, pentru iertare și readmisie în Harul Meu. După ce a
terminat lunga rugăciune, tovarășul său a stat din nou în fața lui, care a spus: „Dragă prietenă,
vino cu mine, pentru că se pare că rugăciunea ta a primit răspuns. Între timp, de fapt, am găsit o
regiune frumoasă și oameni foarte buni care m-au întâmpinat cu drag și, când le-am povestit
despre destinul meu și al tău, și că te-ai rugat foarte bine pentru iertarea păcatelor tale, mi-au
cerut să vin la tine și să te duc la ei. Deci iata-mă; vino cu mine acum la acești oameni buni ”.
10. Foarte mulțumit de această veste, Swedenborg s-a ridicat și a mers cu tovarășul său în
frumoasa regiune indicată. Ajuns acolo, privea neliniștit din toate părțile, regiunea, de fapt, i se
părea cunoscută, de parcă ar fi văzut-o deja odată. Când încă se uita curios în jur, o voce familiară
îl chema: „Frate Swedenborg, iată-te din nou! Unde ai fost în tot acest timp? Am crezut că ai ieșit
să explorezi regiunea noastră, deoarece ai dispărut brusc. Dar acum ești din nou cu noi și asta
mă bucură. Vreau să anunț imediat că te-ai întors și că ai adus cu tine un prieten! ”.
11. Apoi vorbitorul a plecat și Swedenborg a recunoscut că era din nou cu prietenii săi în
paradisul de mijloc. După câteva minute, au venit împreună cu frații din toate casele și l-au
întâmpinat în cel mai cordial mod, bucurându-se că s-a întors din nou la ei. Dar au observat, de
asemenea, că era fără haina sa și că tovarășul său o purta. Au început imediat să-l întrebe, unde
fusese și ce anume întâlnise, și unde își găsise noul prieten căruia îi dăruise roba.
Capitolul 6
Lipsa brutală de iubire a tâlharilor pedepsiți apoi cu cel mai profund iad
(Swedenborg le povestește despre experiențele sale și despre noul său frate. - Prietenii îl
îmbracă din nou și îi găzduiesc pe amândoi. - Bietul om îi sfătuiește să facă fapte de iubire pentru
ceilalți. Acestia pleaca toti sa caute fratii care au nevoie de ajutor si se nimeresc intre bandiți
nemiloși care vor să îi jefuiască și să îi dezbrace, dar din această cauză pământul se desparte și
înghite ticăloșii.)
1. Acum, Swedenborg și-a mărturisit sincer vicisitudinile și cum i-a mers, până în
momentul în care noul său tovarăș și fratele l-a ajutat să iasă din iad, arătându-i calea cea bună a
umilinței, datorită căreia s-a întors din nou, din iad, în mijlocul paradisului. Plini de curiozitate,
prietenii l-au ascultat și l-au observat pe acel bun prieten care îl salvase într-o situație atât de
tristă și periculoasă din al doilea iad, o situație extrem de nenorocită și grea, și îl adusese înapoi

la ei.
2. Când au auzit că noul bun prieten și-a acoperit nuditatea doar cu haina lungă a lui
Swedenborg, s-au oferit să-l îmbrace din nou imediat și să-i ofere inapoi haina lui Swedenborg.
„Ei bine, fă-o!” A spus noul frate. „Voi fi recunoscător și poate voi găsi ceva mai frumos decât este
aici și pentru voi. Eu, de fapt, merg mereu în jur și caut cu atenție oamenii răi și buni și îi
instruiesc, dacă nu știu nimic despre ce au de făcut ”. Imediat frații au adus un costum nou,
mâncare și băutură pentru amândoi și au fost foarte fericiți că au putut face ceva pentru cei care
au nevoie.
3. Atunci Swedenborg și însoțitorul său au fost foarte plăcut împrospătați cu mâncarea
bună primită de la frații lor și pentru aceasta au mulțumit lui Dumnezeu și donatorilor. Apoi noul
frate a spus: „Dragi frați și prieteni, cunosc multe regiuni frumoase și rele din apropierea
voastra, și ar fi potrivit să-i ajutați pe locuitorii săraci dintr-o anumită regiune și să-i găzduiți,
făcându-le bine din abundența voastră. Pentru că numai prin lucrările iubirii pentru aproapele
vei putea urca în spiritual. Dacă doriți să ajungeți repede, sunt dispus cu bucurie să vă ghidez în
astfel de regiuni în care locuiesc oameni săraci care au foarte mare nevoie de ajutor.
4. Dar nu așteptați recunoștință de la ei, pentru că ei nu recunosc binele, ci face-ti binele
de dragul binelui și pentru iubirea lui Dumnezeu, Tatăl vostru în Isus. Va fi în avantajul vostru
dacă mă urmați. De fapt, Eu știu foarte bine că Dumnezeu recompensează întotdeauna foarte
bine actele de caritate. Chiar și dragul frate Swedenborg a experimentat-o într-un mod profund
asupra lui însuși, deoarece prin lucrările de dragoste pentru aproapele și smerenie, se ajunge din
iad până la cer și astfel și voi puteți să va încercati norocul. Nu poate să vă facă nici un rău, ci
numai ceva valoros, dacă din iubire pentru Dumnezeu doriți să efectuați lucrări de iubire pentru
aproapele vostru ”.
5. Cu această propunere, toți au fost mulțumiți și s-au pregătit pentru călătoria în alte
regiuni, unde noul frate intenționa să-i ducă. Au adus cu ei multe provizii pentru a face bine, așa
că sau ridicat și au mers cu el, fără să întrebe unde, ci numai cu speranța bună de a întâlni astfel
de frați nevoiași, care ar accepta cu recunoștință ceea ce li s-a oferit. Așadar, compania a plecat
cu Swedenborg, căruia i s-a dat și sarcina de a transporta alimente pentru călătoria norocului.
6. Nu a durat mult, iar peisajul prin care mergeau a început să devină foarte întunecat,
așa că au crezut că oamenii foarte săraci trebuie să trăiască acolo și astfel sarcina de a
demonstra acte de caritate va fi îndeplinită cu ușurință. Drumul a devenit din ce în ce mai urât,
peisajul mizerabil și posomorât și încă nu era niciun om de văzut. Deodată, au apărut niște figuri
subțiri și urâte, care au strigat către compania Swedenborg ce căutau și unde se duceau. Ei au
răspuns explicând cu sinceritate adevăratul motiv pentru care erau acolo și au întrebat ei nu au
nevoie de asistență.
7. „O, da!”, Au spus oamenii, și au râs disprețuitor, spunând: „Suntem mulți aici, să ne este
foame! Vino cu noi și îți vom arăta drumul spre satul nostru ”. Fara sa se gândindu-se la nimic
rău, grupul i-a urmat pe oamenii menționați, până când toți au ajuns într-un loc mizerabil și
murdar.
8. Ajunsi acolo, oamenii au batut din palme și au ieșit din toate casele figuri urâte,
murdare și învelite în zdrențe, întrebând: „Dar de unde ati luat acest frumos grup? Merită sa
facem câteva vizite în bagajul lor. Haide haide! Ce aveti in gentile voastre? Unde le duceti? ”. -
Grupul le-a răspuns: „La oameni săraci și nevoiași!”. - „Ei bine, suntem noi! Și dă-ne-le de
bunavoie, altfel le vom lua cu forța! - "Da! Dar de ce cu forța, dacă vrem să vi le oferim din
dragoste și milă? ”. - „Bine, dar nu cunoaștem nici dragostea, nici mila, suntem tâlhari și, ca atare,
nu suntem obișnuiți cu milostenia, dar trăim din surplusul altor oameni”.
9. Auzind acest răspuns, grupul s-a speriat și a spus: „Am ajuns într-o regiune foarte
ciudată, unde nu vrei să iei ceea ce ți se oferă, ci vrei să-l jefuiești. Ce facem acum? Ce anume spui
tu că ne-ai condus la această groapă de tâlhari? ”. – Dar acesta a tăcut și nu a spus nimic, în
schimb s-a debarasat de geantă și li-a dat-o: „Aici aveti geanta mea, luati-o și consumati
conținutul în numele bunului nostru Dumnezeu Tatăl Isus, si Care aduce asta la voi , ca să va
potoliti puțin foamea ”.

10. Aceste cuvinte au fost urmate de o izbucnire in râs, iar unul dintre ei a spus: „Acest om
trebuie să fie cu adevărat un bun prost al bisericii, dacă își dă toate bunurile într-un mod atât de
providențial. Voi ceilalții, nu priviți atât de uimiți, dar dați aici ceea ce ați adus! Dati-ne și hainele
voastre minunate, pentru că suntem acoperiți mai puțin decât este cazul, în fața unei companii
atât de nobile ca a voastra ”.
11. În acest moment, grupul a privit cu atenție tâlharii spunând: „Dar dragi prieteni, nu ne
este de ajuns să vă oferim mâncare și băutură? De ce mai vreti să ne furati hainele de pe corp?
Nu suntem prizonierii vostrii, ci binefăcătorii voluntari ”. - „Uite, uite, cât de perspicace ești cu
caritatea ta. Nu suntem săraci cerșetori ci tâlhari care nu cerșesc, nici nu fac pomana, ci jefuiesc,
unde nu ni se dă de bunăvoie ceea ce așteptăm ”. Apoi, noul frate care adusese grupul la bandiți a
venit și i-a întrebat dacă doresc cu adevărat să procedeze atât de nemilos cu binefăcătorii lor,
furându-le hainele.
12. Această întrebare era prea mult pentru tâlhari, iar acum aceștia cereau brusc:
„Scoateți hainele și dă-ne-le, ca și noi să ne acoperim goliciunea o dată pentru totdeauna!”. Când
grupul a auzit acest lucru, au fost cu totul disperați și au implorat tâlharii să aibă compasiune și
să-i lase să plece din nou acasă; pentru asta ar fi fost recunoscători și ar fi adus și mai multe
alimente, doar să nu fie nevoiți să le jefuiască hainele. Tâlharii, însă, i-au batjocorit, asumându-și
aerul de a dori să-i dezbrace cu forța. Apoi, noul frate a venit și a spus: „Prieteni, nu faceți ceea ce
nu doriți să vi se facă!”
13. Aceste cuvinte au fost urmate de un râs batjocoritor, iar bandiții au început să
dezbrace grupul cu forță și grosolănie. În acel moment pământul s-a deschis și întreaga bandă de
bandiți s-a rostogolit în abisul întunecat care s-a închis din nou peste capetele lor. Cu teroare,
grupul se uită la acest eveniment care se desfășurase atât de repede în fața ochilor lor,
cuprinzând întreaga bandă de tâlhari. Noul frate, însă, a spus: „Vedeți, dragi prieteni, în acest fel
Dumnezeu pedepsește ingratitudinea și lipsa de iubire combinate cu brutalitatea. Ei meritau
infernul sau al treilea iad, unde lucrurile sunt foarte cumplite.
Capitolul 7
Recompensă pentru experiența desfășurată în adevărata virtute a iubirii pentru
aproapele
(Experiența exercitării milostivirii în conformitate cu bunăvoința este recompensată. -
Swedenborg este îndemnat să-si instruiască prietenii în adevăratele virtuți ale iubirii de aproapele.
- Noi cercetări sub conducerea Swedenborg pentru ai ajuta pe cei săraci. Ajung într-un bazin
montan izolat, unde la fel predică despre dragoste și îndatoririle ei.)
1. „Cu toate acestea, noi ne-am făcut datoria față de aproapele nostru și, prin urmare,
vrem să ne întoarcem de unde am venit.” Și astfel tot grupul s-a pus in miscare imediat și a plecat
acasă. Cu toate acestea, când au ajuns acasă, întreaga regiune se schimbase și era mult mai
frumoasă decât înainte, chiar și casele lor erau mai mari și mai frumoase decât la plecare. Acest
lucru a stârnit o mare uimire în rândul grupului și toată lumea era curioasă să știe cum este casa
lor înăuntru. Așa că fiecare s-a dus imediat la propria casa pentru a o contempla.
2. Și cât de uimiți au fost că, în loc să găsească mobilierul vechi, au găsit unul complet nou
realizat în cele mai frumoase culori. Toată lumea și-a scotocit întreaga casă pentru a admira
marea și extraordinara schimbare și, în cele din urmă, au ieșit cu toții din nou, lăudând cu
admirație noua locuinta cu superbul decor interior, care li s-a părut complet nou. Acum noul
frate a spus: „Dragi frați, acum ați văzut, cum dragul Părinte din Cer răsplătește orice faptă bună,
când vine dintr-o inimă curată și plină de iubire, fără egoism sau pentru plată. Sperietura și frica
voastra de răutatea tâlharilor a durat doar puțin timp. Și vezi ce răsplată ai avut!
3. Fiți întotdeauna gata să faceți bine, iar progresul vostru va crește cu siguranță rapid. Și
nu din cauza vreunei considerații sau recompense, trebuie să faci bine, ci întotdeauna numai din
iubire dezinteresată pentru Dumnezeu și aproapele. Dacă ți se potrivește, în curând ne vom
întoarce la căutarea altor frați și surori care au nevoie de sprijin, astfel încât progresul spiritual
să nu se oprească, ci să se dezvolte ”; toți au acceptat cu bucurie și el a continuat: „În schimb, tu,
Swedenborg, va trebui să-ți instruiești frații și surorile cum să trăiasca și să lucreze în
adevăratele virtuți! De fapt, ai scris multe despre acest lucru și astfel poți oferi deja ceva pentru
cei mai buni ”.
4. Swedenborg nu a asteptat sa-i spuna de două ori, a luat imediat cuvântul și a ținut un
discurs extraordinar fraților și surorilor sale, care desigur erau întotdeauna apropiați în toate,
chiar dacă nu erau numiți în mod specific. Cu toate acestea, în discurs, mai presus de toate,
datoriile iubirii pentru aproapele în diferitele evenimente ale vieții au fost clarificate și luminate,
astfel încât fiecare știa ce trebuie să facă, când va apărea oportunitatea de a face bine.
5. După discuție, toată lumea a luat o gustare care a generat din nou uimire, deoarece
totul a fost mult mai bun și mai delicios decât cu ce erau obișnuiti înainte. Astfel, chiar si
mâncarea i-a încurajat că trebuie făcut binele dacă se dorește să se obțină binele și să se dezvolte
în bine. După câteva zile, noul frate a organizat din nou o excursie în împrejurimi necunoscute
pentru a ajuta pe cei săraci și nevoiași.
6. De data aceasta, însă, El a încredințat conducerea lui Swedenborg și El a fost doar
tovarășul grupului, care, în necunoscut, căuta oameni noi și locuri pentru a atenua mizeria și a
face bine. Nu a durat mult, când au ajuns intr-o depresiune profundă, într-un bazin montan, unde
nu mai exista nici o cale de ieșire și, prin urmare, au fost obligați să se întoarcă. Noul frate, însă, l-
a împiedicat spunând: „Frate Swedenborg, începe să predici despre iubire și îndatoririle ei, ca și
altădată, dar bineînțeles cu alte imagini”. Acum, Swedenborg a luat cuvântul și a luminat
îndatoririle iubirii din toate părțile, îndatoririle iubirii, explicând cum trebuie să iubim și să
trăim pentru a atinge scopul suprem al vieții, pentru a ajunge la Dumnezeu.
Capitolul 8
O multitudine de spirite din iad sunt educate și hrănite -
Noul misterios frate numit „Iubire”
(Spiritele rele vor să facă companie. - Swedenborg le-a predicat despre dragoste și milă. -
Distribuirea mâncării binecuvântate de fratele Iubire și multiplicarea ei. - Recunoștința iubirii
înainte de a mânca. - Spiritele rele sunt invitate să trăiască într-un mod creștin și să rămână cu
grupul, invitatie pe care ei o acceptă.)
1. În timp ce toată lumea era cufundată în discursul lui Swedenborg, nori negri se
ridicaseră din toate părțile peste bazinul muntos și ajunseserăm, ca să spunem așa, complet
învăluiti. Și înainte ca grupul să-și dea seama ce se întâmplă, au început fulgere și tunete
puternice, iar singura cale de acces în bazinul muntos era ocupată complet de spirite malefice
care se pregăteau să considere grupul drept prizonier și să nu il mai lase niciodată să iasă.
2. Acum toată lumea s-a uitat alarmată la noul frate, pentru a vedea dacă are ceva de spus
despre această situație; dar acesta a rămas calm, urmărind cu indiferență acțiunile spiritelor
rele. Acest lucru a uimit grupul îngrijorat, care s-a întors spre el și a întrebat ce ar trebui să facă
pentru a se salva. Numai că noul frate, rămânând liniștit și tăcut, a arătat acolo către
Swedenborg, care, totuși, era el însuși într-o angoasă și nu putea da niciun sfat. În timp ce grupul
încă se consulta, spiritele rele s-au apropiat și au vrut să il capteze în întregime. Atunci
Swedenborg i-a avertizat și a tunat împotriva lor: „În numele lui Dumnezeu Isus Hristos,
întoarce-te!”
3. Când duhurile rele au auzit acest lucru, s-au oprit și nu au îndrăznit să meargă mai
departe, așa că cele două părți au ezitat una față de cealaltă, privindu-se. Acum, noul frate i-a
spus Swedenborg: „Dragă frate, cu siguranță știi Sfintele Scripturi, unde este scris:„ Fă bine celor
ce iti fac rău ”. Dă-le hrană spirituală și apoi hrană materială, poate se poate face ceva cu ei. Sunt
plini de egoism și ură, tu sa le predici despre dragoste și milă! ". Swedenborg s-a apucat imediat
de treabă și a predicat spiritelor rele timp de o oră, folosindu-și toată puterea spirituală în acest
sens, încercând să-i îndrume să înțeleagă adevărul.
4. Când a terminat predica, le-a spus: „Vedeți, frați dragi și foarte nefericiți, avem
mâncare cu noi și voua vă este foame, o putem vedea pe fețele și pe trupurile voastre. Nu vrei să
acceptați de la noi un act de iubire, așa cum v-am predicat? Eu de fapt, văd că va este foarte
foame ”.
5. Duhurile rele, prin bunătatea care le fusese adusă, au suspendat imediat furtuna pe
care începuseră deja să o manifeste și și-au adus înapoi fluidul rău, astfel încât norii să fie și ei
eclipsați și astfel să poată asculta cu atenție cea ce a predicat Suedeborg. Când a terminat predica
și le-a oferit și mâncare pentru a-și potoli foamea, au devenit complet fericiți și au implorat să li
se ofere lor ceea ce avea grupul. De fapt, ei simțeau o foame mare.
6. Grupul și-a deschis acum pungile și toți au luat mâncarea pe care au adus-o și au
început să o distribuie. Atunci noul frate s-a ridicat și a spus: „Dragi frați, pentru tot ceea ce se
face, trebuie să implorăm binecuvântarea lui Dumnezeu, a Tatălui drag, astfel încât, ca într-o zi
pe muntele din fața Capernaumului, să avem binecuvântarea și mulțimea să fie săturată. Vedeți,
de fapt, că numărul celor flămânzi este foarte mare și că mâncarea nu este suficientă pentru
toată lumea, așa că puneți împreună proviziile: Eu o voi binecuvânta în numele Tatălui, al Fiului
și al Duhului Sfânt, și vrem să trăim cu bună credință, astfel încât să fie suficient pentru toată
lumea; de fapt, credința poate face multe! Deci, faceți acest lucru, așa cum v-am sfătuit ”.
7. Toată lumea s-a uitat uimit la noul frate, cum el, îmbrăcat și adus într-o stare decentă
de ei, ar putea avea o astfel de credință încât, prin binecuvântarea sa, ar putea avea loc o
multiplicare a hranei.
8. Dar acesta a explicat: „Nu cunoașteți verdictul lui Hristos, pe care El l-a exprimat:„
Dacă aveți atât de multă credință cat o sămânță de muștar și spuneți unui munte: arunca-te în
mare! acesta se va arunca! "? Ei bine, și noi trebuie să avem credință fermă, atunci când ne
binecuvântăm mâncarea, astfel încât acestea să devină suficienta pentru a satisface pe toată
lumea ”. - La aceasta, compania a spus: „Ei bine, frate, dacă ai o credință și o încredere atât de
mare, atunci binecuvântează-i, astfel încât toată lumea să fie săturată”.
9. Și noul frate (care eram Eu, Isus însuși) a binecuvântat mâncarea și a distribuit-o și a
mai rămas atât de mult pentru întreaga companie, încât acestia nu au putut mânca totul. Când s-
a distribuit mâncarea, noul frate a spus: „Înainte de a mânca, Tatălui Ceresc trebuie să-i
mulțumim în inimă pentru această mâncare , cu o rugăciune de iubire sau o mulțumire de iubire,
și atunci puteți mânca mâncarea”. Acest lucru s-a întâmplat imediat și au început să mănânce și
nu au putut fi suficient de surprinși de bunătatea mâncării. Grupul s-a minunat și de acest lucru,
deoarece, prin comparație, alimentele de acasă erau mult inferioare ca aromă și parfum.
10. Apoi s-au uitat uimit la noul frate, dar el s-a comportat de parcă nu ar fi observat
nimic și ar fi observat doar mâncarea pe care el însuși o mânca, ca tot grupul. Și Swedenborg era
în conflict cu gândurile sale despre noul său frate, un frate pe care îl găsise aproape complet gol
în iadul întunecat, iar acum îi uimea pe toți. În cele din urmă, nu s-a mai putut reține și s-a dus la
el și l-a întrebat: „Ascultă, dragă frate! Nu este surprinzător pentru tine acest gust bun și
parfumul alimentelor? Binecuvântarea lui Dumnezeu nu este vizibilă cu noi aici? ”
11. Noul frate, însă, rămânând foarte calm, a spus: „Vezi, dragă frate, oamenii sunt copii ai
lui Dumnezeu și atunci, dragul Tată din Ceruri, nu trebuie să aibă bucuria Lui în ei, dacă
acționează conform Poruncilor Sale de iubire? Ați răsplătit spiritele rele cu bine, si la fel face și
Tatăl vostru zilnic; de aceea nu este o minune că El ne-a binecuvântat hrana după Iubirea Sa, a
mărit-o și a făcut-o să aibă un gust bun ”.
12. Aceste Cuvinte, rostite cu voce tare, astfel încât toți să le poată auzi, au produs un
mare entuziasm de ambele părți, atât in spiritele rele, cât și de cele bune ale grupului și, cu
aceasta, a fost inlaturata și suspiciunea că noul frate ne-a ascuns ceva special și am continuat să
mâncăm. Când toată lumea a terminat și a mai rămas suficient, noul frate a apărut din nou,
spunând: „Trebuie să păstrăm surplusul, pentru mâncare bună totuși, trebuie să mulțumim cu
ardoare lui Dumnezeu Tatăl, pentru ca în bunătatea Lui să vină la noi, de asemenea în viitor, cu o
binecuvântare deosebită, ieșită din comun, - ca de data aceasta! ”; ceea ce, ei au făcut.
13. Ulterior, noul frate s-a întors spre duhurile rele și i-a întrebat: „Dragi frați, nu ați
prefera să rămâneți cu noi și să trăiți conform Poruncilor lui Dumnezeu, pentru ca și voi să
deveniți fericiți și să nu vă lipsească nimic?” - „O, da, ne-ar plăcea foarte mult să rămânem cu
tine, dar suntem înfășurați în zdrențe atât de murdare, încât ar fi o mare rușine pentru tine să

trăiești cu asemenea gunoaie. Apoi noi nu înțelegem obiceiurile rafinate și activitățile de iubire
ca voi, așa că, printre voi,noi am fi oameni rudimentari și grosolani, foarte indecenți. Ce crezi tu
acum? ".
14. Noul frate, pe care acum vrem să-l numim fratele Iubire, le-a răspuns: „Obiceiurile și
bunele maniere fine sunt insuflate prin iubire și respect și fiecare spirit primește veșminte mai
bune, dacă este bun și activ cu iubire față de cel mai mic și frații nevoiași, prin Dumnezeu însuși,
pentru că, pe măsură ce iubirea voastră este activă, la fel și hainele și condițiile voastre se
schimbă și noi nu așteptăm altceva de la voi decat să fiti activi cu iubire și umili ca noi. Dacă vi se
potrivește acest lucru, puteți rămâne cu noi și va vom instrui în toate ”. - Acum spiritele s-au
sfătuit reciproc cu privire la ce era de făcut și, în cele din urmă, au fost de acord că este cu
siguranță cel mai bun lucru să te pui în noile condiții, deoarece cu siguranță ar fi fost mult mai
bun și mai splendid decât fusese pana acum. Și astfel o mulțime foarte mare de spirite ale iadului
au trecut in grup și au fost imediat instruiți în cele mai importante reguli de comportament.
Capitolul 9
Recompensă pentru însoțirea spiritelor rele - Nouă călătorie și întâlnire cu musulmani
(Noua surpriză ca o consecință a acțiunii caritabile față de ceilalți. - Cum Tatăl asigură cu
iubire copiii Săi. - Laudă Tatălui. - Nouă căutare a oamenilor săraci care au nevoie de ajutor. -
Sosire într-un loc musulman și ostil. - Întrebare de ce promisiunile lui Mahomed nu au fost
îndeplinite. - Demonstrația prin aspectul spiritelor că credința creștină este autentică. - Îndoiala
musulmanilor).
1. Când lecția s-a încheiat, întregul grup a plecat și s-a întors în regiunea din care venise.
Când au ajuns acolo, a găsit-o complet schimbată și, din nou, mult mai frumoasă decât prima
dată. Apoi a explodat o bucurie și toată lumea a fugit să examineze noutățile care au apărut
extraordinar de grațioase și frumoase în clădirile rezidențiale, precum și în grădini și plantații.
2. Noii frați au avut harul de a putea sta alături și de a privi noile condiții, deși starea lor
spirituală nu era încă coaptă pentru aceasta; dar acolo unde o parte se bucură, cealaltă nu
trebuie să fie tristă și neglijată, așa că fratele Iubire a venit înainte spunând: „Văd că sunt mult
mai multe case noi, grădini și plantații decât înainte de a pleca, și așa cred că Tatăl ceresc a făcut
să fie construite pentru noii frați și prieteni, așa că lăsați-i să meargă și să trăiască acolo și astfel
să poată lua parte la fericirea noastră ”.
3. Toată lumea a fost de acord cu această propunere și i-a lăsat pe noii prieteni să ocupe
casele pregătite pentru ei. Și cât s-au bucurat când au intrat în ele! Nu numai că era tot ce era
necesar pentru fiecare nou locuitor, dar erau disponibile și haine noi și frumoase, așa cum
purtau restul grupului. Le-au îmbrăcat imediat și au ieșit, la prietenii din grup, arătându-le
hainele noi, iar acest lucru a provocat o mare bucurie pentru toți, deoarece nu mai exista nicio
diferență între ei.
4. Fratele Iubire a venit din nou printre ei și a exclamat: „Toate laudele, toate
mulțumirile, toată cinstea și toată iubirea să fie redate de noi toți bunului Tată ceresc, pentru că
El nea asigurat și ne-a îmbrăcat cu atâta bunătate cu toate; și acum vrem să-L slujim și să facem
bine copiilor Săi, pentru că El, așa cum vedeți în mod clar înaintea voastră, are cea mai mare
bucurie atunci când copiii Săi Îl iubesc și, datorită acestei iubiri, ei își iubesc frații și surorile,
făcându-i să facă acte de caritate".
5. Au fost auzite voci afirmative și aprobatoare din toate părțile, astfel încât, cu această
bună captură, întregul grup era considerabil mai mare; numărul noilor prieteni, de fapt, se ridica
la multe mii de capete, care cu această răsplată, deveniseră de buna voie din toată inima bune și
se pregătiseră pentru noua ordine a vieții. Acum s-a decis să nu rămână inactiv mult timp, ci să
se înceapă o nouă călătorie în curând pentru a putea, din nou, să facă bine acolo unde erau
oameni care aveau nevoie de sprijin.
6. Apoi, după câteva zile, tot grupul fraților vechi și noi, care acum formau doar unul, s-au
pus in miscare și au plecat în căutarea unui loc, unde să poată fi găsiți acei oameni care să poată

fi ajutați spiritual și material. Nu a durat mult și au dat deja peste un oraș mare ocupat complet
de locuitorii celor mai săraci, care s-au apropiat imediat de noii veniți, cerându-le cu nerăbdare
mâncare și îmbrăcăminte.
7. Fratele Dragoste, însă, a făcut cunoscut ca trebuie să aștepte un pic, pentru că mai erau
și alte probleme de rezolvat, înainte ca acestia să poată primi ceea ce doreau. Așa că a întrebat:
„Mai presus de toate, spuneti-ne: cum stau lucrurile cu credința voastra?”. - Ei au răspuns: „Este
în regulă cu credința noastră, suntem musulmani și ne închinăm lui Allah de trei ori pe zi, iar
acest lucru este bun și corect, așa cum ne-a învățat profetul nostru Mahomed”.
8. Fratele Iubire a spus: „Da, dar ce ai spune dacă ți-aș declara că suntem creștini?” - "Ce?
Sunteți creștini? Necredincioșii! Ei bine, trupă drăguță, ar trebui să fiti bătuti imediat! Aceasta ar
fi cea mai bună oportunitate de a ne răzbuna pe voi. Voi câini, care nu doriți să acceptați singura
credință adevărată și chiar sunteți împotriva noastră! Spuneti-ne: de unde veniti și ce cautați aici
în țara noastră, unde există credincioși adevărați și loiali ai lui Dumnezeu? Nu veti scăpa cu o
piele sănătoasă!”
9. Apoi fratele Iubire a adăugat: „Dragi prieteni! Suntem oameni buni și am venit să vă
facem bine, să nu ne luptăm la sange cu voi. Știți, de asemenea, că suntem în Împărăția spiritelor,
unde are loc răsplata pentru suferințele lumii, dacă am trăit în sensul Poruncilor divine. Ei bine,
dragi prieteni, dacă credința voastră este cea potrivită, spuneți-mi: de ce nu sunt împlinite
promisiunile profetului vostru? De ce sunteti aici flămânzi și pe jumătate goi și rupti, și chiar
foarte urâti? ”. În acest moment, musulmanii cu adevărată credință au fost surprinși și nu au
putut răspunde.
10. Profitând de această jenă, fratele Iubire a continuat să întrebe: „Voi, musulmanii,
spuneți că noi creștinii suntem câini și necredincioși, dar uitați-vă cât de bine suntem îmbrăcați,
cât de pline sunt corpurile noastre și cât de urâți sunteți voi, și de această superioritate de partea
noastră este un avantaj vizibil al credinței noastre, care este cea autentică, față de cea
neautentică a voastră. Pentru că aici faptele vorbesc și cuvintele pot tăcea acolo unde se
manifestă o denaturare a adevărului într-o minciună. Uită-te cu atenție la noi și la voi, iar testul
va fi decisiv ”.
11. La aceste cuvinte, musulmanii nu au putut răspunde nimic, așa că au continuat să
întrebe: „Cum poți dovedi că credința ta este, de fapt, autentică și a noastră neautentică,
deoarece până acum am simțit întotdeauna că credința noastră este singura autentică și că, în
schimb, toate celelalte religii trebuie considerate eretice? Este adevărat că sunteti în haine foarte
frumoase și la corp, dar acest lucru nu este important pentru noi! Există și bărbați bine îmbrăcați
și bine hrăniți pe Pământ și totuși sunt răi și necredincioși! Prin urmare, în acest sens, nu poate
exista nicio dovadă”.
Capitolul 10
Muhammad povestește despre convertirea sa la creștinism în anul 1653
(Pretenția că Mahomed este martor al credinței. - Mahomed este definit de fratele Iubire ca
un înșelător al poporului, care îi enervează pe musulmani, astfel încât să-L amenințe cu bătaia -
Mahomed este chemat de fratele Iubire, apare și ține un discurs mărturisitor magnific despre
trecutul său de profeții false, pentru aceasta fiind răsplatit cu iadul inferior și eliberarea de acest
lucru numai prin iubirea lui Hristos.)
1. „Ei bine”, a spus fratele Iubire, „atunci spune-mi: ce dovadă ar fi decisivă pentru tine,
sau irefutabilă, că doar voi sunteti ortodoxi, noi creștinii în schimb heterodoxi și eretici, din
moment ce ne dai denumirea de necredincioși?” .
2. Această întrebare i-a jenat din nou, deoarece nu erau pregătiți pentru asta la început.
Dar în curând și-au revenit și au obiectat: „Numai profetul nostru Mahomed ar putea să ne spună
acest lucru, dar unde este acum? Cine cunoaște locul, să-l caute și să-i audă părerea? ”. Fratele
Iubire a întrebat acum: „Profetul tău? La urma urmei, el nu a fost un profet, ci un fanatic al
religiei și, în același timp, un înșelător al poporului, întrucât a abuzat atât de mult de religie încât

toți turcii și musulmanii, când mor, vin în condiții atât de proaste, și multi altii si mai jalnic, cum
sunteti voi după moartea trupului! Mi-ar fi ușor să-l urmăresc, deoarece Eu știu unde este, dar
există întrebarea dacă Mă credeți pe Mine și pe el, chiar dacă nu l-am cunoscut niciodată
personal. Deci, spuneti-mi: care este răspunsul vostru? ”.
3. Definiția „înșelătorului poporului și întemeietorul unei religii false” i-a iritat, așa că ei
au răspuns: „Nu ne vei mai scăpa din nou, până nu ne dovedești afirmația față de noi, altfel te
vom rupe în bucăți, astfel încât te vei întinde pe pământ, tâmpit creștin și câine furios! ”. - „Ei
bine, știam foarte bine că nu v-ar plăcea acest lucru, așa că am spus adevărul și sunt, de
asemenea, gata să vi-l dovedesc, prin urmare, te întreb din nou: nu vreti de la Mine o dovadă pe
deplin valabilă a cea ce am spus? ”. - Atunci musulmanii au fost surprinși, deoarece fratele Iubire
pronunțase aceste cuvinte accentuându-le ferm și parcă pe un ton provocator și, prin urmare, s-
au întors puțin și s-au consultat reciproc.
4. După câteva minute, s-au întors, s-au îndreptat din nou și au spus: „Cine altcineva
decât Muhammad, ne-ar putea declara pe deplin adevărul? De fapt, este imposibil să îți pot crede
cuvintele, ca un necredincios! Așa că încercați să il aduceți pe Mahomed aici, altfel veți cădea în
mâinile noastre valide, astfel încât să știți odată pentru totdeauna cum vorbim noi musulmanii,
pentru a nu-i răni în sentimentul lor de credință ”.
5. Ei, cu toate acestea, au exprimat aceste cuvinte în deplina convingere că nu ar fi fost
posibil ca fratele Iubire să il aduca acolo sau să-l găsească pe Mohammed. Fratele Iubire i-a
întrebat acum dacă îl doresc cu adevărat pe Muhammad și dacă sunt pregătiți să-l întrebe și să-l
asculte. „Mahomed, de fapt, s-a convertit, iar în anul 1653(aprox.la 1021 de ani de la moartea sa
n.t.) a devenit creștin și este în Cerul de sus cu Dumnezeul creștin Isus, pe care îl considerați
doar un mic profet”.
6. „Ce? Cum? ”Au strigat. „Mai ai curajul să ne spui? Ar trebui să fii bătut imediat, astfel
încât auzul și vederea să-ti dispară, mizerabil mincinos! Te arunci din ce în ce mai adânc în
capcana pe care tu însăși ai pus-o. Așteptați, sunteți în mâinile noastre și, prin urmare, fiți
pregătiți pentru loviturile noastre care vă vor lovi atât de mult încât veți deveni pătrati! Acum
așteptăm dovezi decisive de la voi.! Deci, dați-ne aceste dovezi înainte de a pune mâna pe voi! ”.
7. „Deci, vreti dovezi?”, A spus fratele Iubire, „Ți-am spus deja că îl pot găsi pe Mahomed ,
dar voi nu sunte-ti pregătiti să-l interogati; pentru că acum el este o ființă cerească magnifică și
te-ai speria dacă ar veni brusc în fața ta pentru a-ți răspunde la întrebări. Adunați și reflectați la
ceea ce îi veți cere, altfel nu va veți atinge scopul dorinței voastre. Este vorba, în același timp, de
a va converti și pe voi, de a va elibera de această stare mizerabilă și de a va face fericiti așa cum
suntem noi”.
8. Aceste cuvinte decisive au acționat ca un duș rece asupra lor și au început să se
consulte cu privire la ceea ce ar trebui să întreprindă, dacă Muhammad ar venit cu adevărat.
Apoi, un religios turc s-a înaintat și a propus: „Fraților! Problema este serioasă; împreună cu
frații mei am ascultat de-a latul tot ce s-a întâmplat și acum înțeleg că este timpul să mă
interesez serios de această chestiune, astfel încât să nu apară înșelăciunea și minciunile. De fapt,
în calitate de religiosi si profesori de religie, noi suntem în primul rand interesati de a cunoaște
adevărul și de a ști cum stau lucrurile cu acest om care a vorbit și care este atât de sigur de
victorie. Lasă-mă să-i vorbesc o dată, apoi voi afla și cum și care sunt intențiile lui cu noi. Eu o
pot face. De aceea, lăsați-mi mie controversa voastra, astfel încât problema să găsească un
rezultat real”.
9. Imediat după aceea, clericul musulman s-a apropiat de fratele Iubire și i-a spus:
„Ascultă tinere! Discuția ta cu oameni din sfera mea de credință a fost foarte provocatoare și,
prin urmare, vin la voi ca profesor de credință, pentru a vedea dovezile pe care le oferiți. Arătați-
ne ce susțineți, astfel încât să ni se furnizeze dovada adevărului, în caz contrar, nu vom putea să
credem afirmațiile voastre; deci mergeți mai departe, deoarece sunt gata să verific adevărul ”.
10. Acum fratele Iubire i-a răspuns religiosului: „Pregătește-te și fii foarte atent, pentru ca
în cele din urmă să nu rămâi mut de consternare și uimire. Chemați din nou confrații și religioșii
voștri, astfel încât să aveți mai mult curaj când va apărea Mohamed”. - Musulmanul a sunat

imediat pe celelalte religioase și a spus: „Ei bine, explicați afirmațiile voastre pentru adevăr!”. -
Fratele Iubire a spus acum cu voce tare, astfel încât toată lumea să poată auzi clar: „Frate
Mahomed, coboară!” În acel moment, un fulger a zburat de sus și Mohammed a stat acolo în cea
mai frumoasă haina turcoaz, cu turbanul pe cap, în fața religioșilor înspăimântați și i-a întrebat:
„Dragi frați, spuneți-mi acum, ce vreți? de la mine?".
11. Cu toate acestea, religioșii erau atât de înspăimântați, încât nimeni nu putea scoate un
sunet și l-au privit continuu. În această situație, fratele Iubire a avansat spunând: „Vrei dovezi și
m-ai numit fanfaron, un nenorocit care urma să fie zdrobit din cauza minciunilor sale. Ei bine,
voi fanfaroni, unde este curajul vostru de a bate? Nu ati vrea să îl prindeti pe profetul vostru
Mahomed și să-l bateti ca pe un mincinos? El este aici pentru a vă oferi dovezile pe care le
solicitați! Dar tu, frate Mahomed, dovedește singur adevărul, astfel încât aceste înfierbântate
capete ortodoxe să se răcească!
12. Atunci Mahomed a luat cuvântul și a explicat: „Dragi frați și colegi credincioși,
conform credinței mele din trecut, Fratele care m-a chemat aici din Înălțimile cerești este un
Spirit foarte înalt, care este demn de încredere în ceea ce spune, a spus și adevărul despre faptul
că eu într-o zi, ca întemeietor al credinței voastre, am fost un înșelător al poporului, pentru că
am întemeiat o nouă religie nu conform inspirației divine, ci conform opiniilor mele, care
corespundeau caracterului și obiceiurilor poporului oriental.
13. Am folosit tot ce știam că ar dori oamenii. În ambiția mea, de fapt, am vrut să devin un
om grozav și, prin urmare, am pus laolaltă tot ceea ce am găsit bun în acest scop. Am fost, în
sensul deplin al cuvântului, un mincinos sau un fals profet, atâta timp cât am trăit pe Pământ.
Când a venit în cele din urmă moartea mea, marele profet al lui Allah a intrat în întunericul cel
mai adânc al iadului inferior și nu în al șaptelea cer!
14. Aici, în această întuneric adânc și in chinuri și dureri, am avut suficient timp să
reflectez asupra faptului că am comis un păcat capital și că, în principal din acest motiv, am fost
pedepsit atât de puternic. Religia lui Isus Hristos mi-a fost bine cunoscută! Din aceasta, de fapt,
am extras multe. Numai că nu știam dacă Isus era cu adevărat Dumnezeu sau doar un trimis
divin, ca profesor de religie; pentru că nu puteam să ies din omul obișnuit și să văd într-o lumină
superioară, fiind, în spirit, prea întunecat. De fapt, credința in Hristos, aroganța și ambiția care
erau în mine, erau intolerabile.
15. Întrucât cineva nu ajunge la lumină, atâta timp cât este aservit acestor păcate de
moarte, am rămas timp de secole care mi s-au părut eternitate, locuind sub o descendență
teribilă a diavolilor celor mai răi, fără să mă poată ajuta. L-am invocat pe Allah, dar se părea că
nu există Allah. Am rămas nemaiauzit și am suferit dureri cumplite, suferințe spirituale și
remușcări de nedescris. Acum știam că fundamentul religiei mele a provocat cea mai mare
aversiune în ochiul lui Allah și părea că el m-ar fi repudiat și condamnat complet în flăcările
veșnice ale suferinței iadului.
16. Secol după secol a trecut de dureri și suferințe mari și a părut întotdeauna că această
stare teribilă nu se va sfârși niciodată. Allah nu mai voia să știe nimic despre mine, așa că a
trebuit să sufăr, fără nicio speranță de eliberare și alinare față de starea mea foarte tristă. În
jurul meu, mulțimea celor mai maligni diavoli, nu mi-a lăsat odihnă; m-au batjocorit în toate
modurile imaginabile.
17. La început am fost cu siguranță iritat de batjocura profeției mele, pentru că eram încă
arogant și ambițios. Dar, pe măsură ce timpul vindecă toate rănile, m-am obișnuit și cu disprețul
și răutatea celor din jur și acesta a fost un mare avantaj pentru starea mea de spirit. Așa că am
avut timp să reflectez la ceea ce făcusem cu noua mea religie. Aceasta mi s-a părut, cu intoleranța
față de credincioșii altor credințe, nerușinarea față de femei și alte vicii, cu excepția ospitalității,
sursa pentru formarea unei noi generatii de diavoli de toate gradele pentru iad.
18. Și vedeți, înaintea mea stați voi, că credința mea a crescut locuitori ai iadului.
Murdari, mai mult goi decât îmbrăcati, răi, intoleranti și pofticios, stati aici și acum câteva
minute ati vrut să sariti pe cel mai nobil Frate și să-l bateti, pentru că v-a spus adevărul. Voi
sunteti aroganti, pentru că sunteti intoleranti și, prin urmare, soarta voastra tristă aici, ca

locuitori ai iadului! De fapt, voi sunteți diavoli în interiorul esenței voastre!
19. Cu toate acestea, va povestesc in continuare. Într-o zi, în iad, dacă se poate spune așa,
mai ales în cel inferior, unde nu apare nici o scânteie de lumină, am ajuns în cele din urmă la
ideea de a reflecta asupra lui Isus, ca fondator al religiei creștine. Știam învățăturile și, prin
urmare, mi-a fost ușor să recunosc imensa diferență dintre învățătura religioasă a lui Isus și a
mea. În religia lui Hristos am găsit doar Divinul, în a mea doar idolatria în schimb, pentru că era
predispusa în funcție de viciile lumești ale oamenilor orientali. Dar cu cât am reflectat mai mult
asupra sublimității Doctrinei lui Hristos, cu atât am câștigat mai multă iubire față de Isus în
calitate de Întemeietor al acestei religii.
20. Am descoperit că El era cu adevărat o Lumină în întuneric și, prin urmare, demn de
orice respect. Acest studiu continuu mi-a trezit dorința înflăcărată de a afla despre acest Om
neobișnuit. Cum să o fac totuși, în întunericul iadului cel mai adânc, nu mi-a fost clar. Numai
dorința înflăcărată nu a cedat, deoarece respectul, venerația și dragostea mea pentru acest geniu
neobișnuit și Spiritul învățăturii divine a iubirii și a adevărului erau prea mari. Într-o zi sau într-
o noapte, acest lucru nu este important pentru această poveste, m-a frapat un asemenea dor de
acest Om, încât, ca din încântare, am scos un suspin de iubire: „Vai, dragul meu Isus, dacă aș fi
avut harul de a te vedea și de a vorbi odată cu tine! Acest lucru ar putea cu siguranță să-mi aline
starea mea insuportabilă de suferință! ».
21. În clipa aceea mi-a străfulgerat în fața ochilor și un arc orbitor magnific stătea peste
mine, în timp ce o voce invizibilă spunea: „Mahomed! Păcatele tale sunt mari, dar Iubirea
eternului Tată al Omului Isus este și mai mare! " Când această voce a tăcut, arcul orbitor a
dispărut și m-am trezit pe o frumoasă peluză verde plină de flori și parfumuri și toate chinurile
și suferințele dispăruseră.
22. Am căzut în genunchi și in față, mi-am ascuns fața în mâini și am plâns de bucurie că
am trăit acel eveniment magnific, unde fusesem eliberat de iadul teribil și, în același timp, știam
că Hristos era și este, de fapt, Allah, Tatăl și Creatorul oamenilor; de fapt, chiar și acel transfer
din iad și din cel mai adânc întuneric, într-o pajiște atât de minunată și strălucitoare, m-a
convins. I-am mulțumit cât de intens am putut, pentru marea Gratie și, în același timp, am fost
uimit că aș putea deodată să mă eliberez de orice suferință și să mă simt atât de bine și de
sănătos.
23. Când stăteam întins pe față de mult timp, lăudându-l și glorificându-l pe Allah în Isus,
am simțit o Mână atingându-mă și am auzit o voce care îmi ordona să mă ridic. Uimit, mi-am
întors ochii spre figura care mă trezise din starea mea de bucurie și m-am ridicat, și iată, am
văzut stând în fața mea, privindu-mă cu plăcere, același Om nobil cu care ati disputat atât de
mult falsa mea credinta.
24. Din păcate, nu va pot descrie ce încântare mi-a trecut prin inimă să văd privirea unui
Om atât de plăcut, după o noapte atât de întunecată în iadul absolut rău. Pentru o vreme, am fost
rapit de bucurie și L-am contemplat; în cele din urmă am găsit cuvintele și am spus: "Allah să fie
cu mine, bun Prieten!" Spune-mi: unde sunt, din moment ce nu știu să mă orientez? ». Iar bunul
Frate a spus: «Pe aceeași temelie a cunoașterii tale și a iubirii tale». Nu am înțeles acest răspuns,
dar l-am acceptat cu bunăvoință și am continuat să-L întreb: «Dragă prietene, spune-mi: cum pot
ajunge la Tatăl meu Allah Isus? De fapt, cu ceva timp în urmă m-a eliberat din iadul cel mai adânc
și m-a transferat aici ».
25. Atunci dragul Frate a răspuns: „Vei veni la El, dar ești lipsit de toate faptele iubirii și
fără ele, nimeni nu vine de la Allah, la Tatăl, care este Iubire pură și care se lasă contemplat de
către copiii Săi, în figura lui Isus, rămânând cu ei în cerul cel mai înalt. Cu toate acestea, Eu vreau
să te îndrum, astfel încât să-ti însușești acele virtuți care te vor conduce la El și atunci tu vei avea
ceva de arătat cu care să obții Cerul”; și vedeți, acestui Om cel mai nobil care este aici, eu sunt
îndatorat, pentru faptul că acum sunt foarte fericit”.
26. În acea clipă a strălucit ca un soare, a urcat repede în Înălțimile cerești și a dispărut.

Capitolul 11
Multiplicarea suplimentară a alimentelor oferite noilor frați musulmani
(Musulmanii se convertesc la creștinism și li se oferă hrană. - O altă minune a înmulțirii

hranei. – În genunchii mulțumesc pentru hrană. - Un mare cor de îngeri apare în cer și se duce la
grup pentru a intra în serviciul fratelui Iubire, care le ordonă să-i educe pe musulmani.)
1. Religiosii musulmani și adepții lor stăteau acolo încântați și nu știau ce să facă, așa că
fratele Iubire i-a întrebat: „Ei bine, ce credeți, am dovedit că afirmațiile Mele sunt adevărate sau
nu?”.
2. „Da, pe Allah! Este adevărat, ceea ce nu am vrut să credem, de aceea nici nu mai vrem
să ne certăm cu Tine, ci să devenim creștini așa cum sunteți voi, și se va arăta, dacă suntem
demni să fim acceptați ca atare ”. - „Este bine că după o încercare atât de puternică ați fost făcut
maleabili, în loc să mă bateți, așa cum ați promis. Dar, din moment ce va este foame, mai întâi
vrem să va oferim mâncare și băutură, astfel încât să puteți vedea că suntem cu adevărat oameni
buni și răsplătim răul cu binele, făcând imediat ca o poruncă a lui Hristos să se împlinească. Deci,
stați în grupuri, astfel încât să vi se poată oferi mâncare ”. Apoi, fratele Iubire s-a întors către
grupul Sau spunând: „Puneți toate proviziile voastre în fața voastră, astfel încât să fie
binecuvântate de Tatăl Ceresc, ca ultima dată, și cu aceasta, vor fi de ajuns pentru marea
mulțime de noi oaspeți” .
3. Fiecare a pregătit imediat ce a adus în fața lui și a așteptat în liniște ca fratele Iubire să
ceară binecuvântarea Cerului. De data aceasta, însă, El nu a vrut să o facă imediat, dar s-a întors
către Swedenborg, întrebându-l dacă nu vrea să învețe binecuvântarea de sus. Acesta din urmă a
fost însă jenat. De fapt, el nu s-a aventurat să ceară această mare Har și, din moment ce fratele
Iubire avea o credință mult mai mare și mai multă experiență, s-a rugat ca El să fie cel care va
cere binecuvântarea, deoarece el (Swedenborg) avea prea multe îndoieli cu privire la propriul
succes.
4. „Da, dacă este asa, atunci cu siguranță va trebui să o fac Eu insumi”, i-a răspuns fratele
Iubire, și a binecuvântat imediat mâncarea distribuind-o tuturor și a rămas încă o abundență
mare; ei au văzut mâncarea înmulțindu-se în mâinile lor și, prin urmare, o mare bucurie a
predominat printre administratori, pentru că, în cele din urmă, fiecare avea aproape mai mult
decât avea înainte de distribuire, deci a fost suficienta și pentru a se sătura ei insusi, și așa s-a și
întâmplat.
5. Și iarăși au răsunat aceleași laude de bun gust și bună mireasmă, așa cum se
întâmplase la ultima binecuvântare, și de aceea toți oamenii erau într-o dispoziție foarte veselă
și bună. După ce masa a fost consumată, fratele Iubire a spus: "După o masă, de fiecare dată
trebuie să se mulțumească așa cum se cuvine dragului Tată din ceruri care a dat-o și a
binecuvântat-o, chiar cu dragostea inimii, pentru ca El să se bucure de copiii Săi buni". - Imediat,
toți au îngenuncheat și, într-o adâncă umilință a inimii, au mulțumit celui care dădea și distribuia
mâncarea bună, pentru bunătatea și binecuvântarea Sa, care a făcut ca mâncarea comestibilă să
fie atât de paradisiacă.
6. Când s-a întâmplat acest lucru, în depărtare s-a auzit un cântec magnific, cântat de un
mare cor de oameni care părea să se apropie din ce în ce mai mult. Și, într-adevăr, în depărtare,
de unde a pornit cântecul, s-a văzut apropiindu-se dintr-un luminiș pe firmament, se apropia un
număr mare de oameni care cântau acest cântec minunat! Tot grupul privea cu curiozitate
această apariție, care plutea din ce în ce mai aproape, cântând un cântec înalt de mulțumire către
bunul Tată din Ceruri.
7. Când corul a ajuns langa grup, a rămas nemișcat, continuând să cânte. Acest cântec,
însă, a fost atât de frumos încât toți au fost ca și cum și-ar fi pierdut simțurile și au avut senzația
că sunt ridicați la înălțimile cerești. Cu toții priveau fix grupul de cântăreți, care era format doar
din figuri magnifice de tineri care priveau mulțimea de sus. În cele din urmă, cântecul a încetat,
iar corul a plutit încet spre grup, care era plin de uimire în legătură cu ceea ce însemna acest

lucru.
8. Fratele Iubire a explicat acum grupului: " Se pare că, spirite binecuvântate vin la noi și,
prin urmare, trebuie să le primim cu bunăvoință, pentru că și ei sunt frații noștri, deși mai
instruiți din punct de vedere spiritual". - Cu toții au fost de acord, întrebând: "Ce mesaj ne aduc
acești tineri splendizi?". - Corul de tineri a coborât acum, a format un cerc ordonat în fața fratelui
Iubire, s-a înclinat adânc în fața lui și a spus: "Dragă frate, suntem trimiși de Iubirea divină
pentru a Te sluji pe Tine și compania Ta, dacă Tu ne dorești".
9. Apoi fratele Iubire a adăugat: "Foarte bine, am destulă treabă pentru voi. Astăzi, de
fapt, am primit o mulțime de multe mii de capete, de noi adepți ai lui Hristos, iar aceștia trebuie
să fie instruiți în credința creștină. Prin urmare, aveți acum un loc de muncă și puteți începe
imediat. Noi, pe de altă parte, vrem să discutăm între timp unul cu celalalt. Treceți la treabă și
instruiți-i pe noii voștri frați și prieteni în tot ceea ce este necesar. După cum vedeți, de fapt, ei
sunt musulmani și, prin urmare, au nevoie de o discuție pertinentă în ceea ce privește
contradicțiile cu religia creștină, pentru a ști cum să se orienteze asupra a tot ceea ce ține de o
conviețuire pașnică și de un progres spiritual".
Capitolul 12
Swedenborg recunoaște în fratele Iubire pe Tatăl Isus –
Instruirea și îmbrăcarea noilor frați musulmani
(Swedenborg îl recunoaște în Fratele Iubire pe Dumnezeu Tatăl Isus, care îi spune să nu-L
dezvăluie, ci să continue să-L numească Fratele Iubire. - Swedenborg, cuprins complet de iubire, îl
sărută în mod repetat pe Tatăl, apoi discută cu el despre credință. - Musulmanii primesc haine
cerești de la îngeri).
1. Tinerii, după ce au făcut o plecăciune adâncă, s-au dus imediat printre musulmani,
poruncindu-le să se așeze, pentru a putea fi instruiți cu calm. Când s-a întâmplat acest lucru, au
început să-i învețe. Între timp, fratele Iubire s-a îndepărtat puțin de grup și a vorbit despre
diferite lucruri. În timp ce acesta conversa, Swedenborg s-a apropiat de fratele Iubire și l-a
observat îndelung, fără să spună nimic.
2. În cele din urmă, s-a apropiat și a spus: "Dragă frate, am ceva în inima mea pe care aș
vrea să-l discut separat cu tine. Nu ai fi dispus să vorbești cu mine singur și separat?" - "Oh, da,
bineînțeles că Eu aș vrea, Eu, de fapt, servesc cu plăcere pe fiecare după dorința lui, deci și pe
tine. Așa că hai să mergem singuri să ne plimbăm, și în același timp vom vorbi." Și astfel au plecat
amândoi din grup și s-au plimbat singuri.
3. Când s-au îndepărtat, ca să poată vorbi liber, Swedenborg a spus: "Dragă frate! Nu
sunteți un frate obișnuit printre noi, ci, așa cum cred cu tărie, însuși Tatăl Isus. Binecuvântarea și
înmulțirea hranei, ca pe muntele Capernaum, mi-au dovedit acest lucru; mai mult, simpla Ta
expresie: "Frate Mohammed, coboară! ", și el a executat fulgerător de repede porunca Ta, și
acești îngeri și respectul lor profund, și porunca Ta cu ei, ca un Domn cu slujitorii săi
subordonați, toate acestea îmi mărturisesc că Tu ești Domnul Însuți și că stai deasupra lui
Mahomed și a îngerilor; și, în sfârșit, cu cât Te contemplu mai mult, cu atât mai mare devine
iubirea mea pentru Tine, astfel încât abia dacă mai am ochi pentru altceva, ca un îndrăgostit, și
nu mă uit decât la Tine. Dragă frate, spune-mi cu sinceritate dacă judecata mea este corectă sau
nu."
4. Iar Eu, în calitate de fratele Iubire, am răspuns: "Da, dragă frate, s-ar putea să fie deja
corect, dar nu-Mi dezvălui acest lucru, pentru ca nici o judecată forțată să nu se abată asupra
grupului, ci fiecare să trăiască și să acționeze liber așa cum dorește. Tu, pe de altă parte, te
comporți față de mine ca înainte și nu subliniezi că am devenit o altă persoană pentru tine, ci
rămân fratele Iubire, așa cum am fost până acum. Și astfel, nu se va crea o mare agitație".
5. Plin de iubire, Swedenborg a prins mâna Mea,a dus-o la gură și a sărutat-o, M-a scăldat
în lacrimi, privindu-Mă cu iubire, spunând: "O, Tată! Cât de infinit de fericit sunt să Te văd, în
sfârșit, pe Tine, Iubirea mea și Totul pentru mine! Dragă, Tată bun, lasă-mă să Te sărut, căci

iubirea mea este atât de mare încât nu mă pot stăpâni." Și după ce și-a exprimat acest lucru, M-a
îmbrățișat și M-a sărutat în mod repetat, astfel încât a trebuit să-i reamintesc să se abțină, altfel
ceilalți îl vor observa și vor deveni curioși să afle ce poate fi atât de tandru între noi.
6. Apoi și-a revenit repede și Mi-a cerut iertare pentru iubirea sa impetuoasă. Totuși, i-am
reamintit: "Vezi tu, dacă M-ai fi ajutat să car trunchiul greu de copac, atunci nu ar fi fost necesar
să facem o vizită neplăcută în al doilea iad, ci ne-am fi întâlnit înainte.
7. Această revelație l-a întristat și mi-a cerut iertare, profund emoționat, din cauza lipsei
sale de iubire, iertare pe care Eu i-o acordasem deja în secret de multă vreme. În timp ce îngerii
îi instruiau pe musulmani, noi am continuat să mergem singuri, vorbind despre diferite aspecte
ale credinței și despre cât de dificil era să o prezentăm ca fiind cuvântul autentic al lui Dumnezeu
în fața necredinței lumești și a senzualității oamenilor. Am discutat, de asemenea, despre
scăderea continuă a credinței și, în cele din urmă, despre lipsa totală de credință a oamenilor,
apoi despre faptul că Judecata lumii este deja la poarta (aproape) și că aceasta va începe să
trezească păcătoșii adormiți în morminte. Între timp, îngerii terminaseră cu instructajul și
amândoi ne-am întors imediat în grup.
8. Când ne-am întors de la plimbare, tinerii au venit imediat în față, au făcut o plecăciune
și au anunțat că și-au îndeplinit întocmai sarcina. Și M-am adresat din nou musulmanilor ca
fratele Iubire, spunând: "Allah este mare, iar dragostea Lui este nesfârșită, așa că vă voi da haine
ca să vă acoperiți goliciunea. Și s-a adresat tinerilor: "Mergeți și rugați-vă, în numele Meu, a
Iubirii eterne, ca să obțineți îmbrăcăminte pentru frații săraci pe care i-ați instruit, ca să semene
puțin mai mult cu noi". - De îndată ce am spus acest lucru, tinerii s-au înclinat și au plecat repede
de la frații care erau acolo și priveau, dar s-au și întors imediat, bine încărcați cu haine noi, pe
care le-au predat ca din zbor celor care îi așteptau, care s-au îmbrăcat repede, minunându-se de
faptul că totul li se potrivea ca și cum ar fi fost făcute pe măsură.
9. Când s-a întâmplat acest lucru, toată lumea a fost bine dispusă și Eu am propus
întregului grup: "Fraților, expediția noastră de astăzi a reușit bine, deși a început foarte furtunos.
Dar Eu știu deja cum să prind frații rătăcitori, să aștept victoria Adevărului, și așa a fost și aici:
din lupi, au devenit oi. Și acum, de vreme ce avem cu toții destule provizii, nu mai vrem să ne
întoarcem, ci vrem să mergem și să căutăm încă o regiune pentru a veni în ajutorul altora care au
nevoie din punct de vedere spiritual și trupesc". Toți cei prezenți au fost de acord cu această
propunere.
Capitolul 13
Întâlnire cu o multitudine de spirite rele, mai întâi instruite și apoi agresive
(Agresiunea spiritelor rele. - Swedenborg le predică Doctrina Iubirii și o demonstrează

oferindu-se să le găzduiască! - Domnul, împreună cu îngerii și cu întreaga companie, se lasă
capturati de spiritele rele).
1. Drumul nostru cobora acum în vale, unde devine din ce în ce mai întunecat. În cele din
urmă ne-am oprit și i-am pus pe frați să se așeze, în timp ce Eu mergeam îndepărtandu-Ma
intenționat, la fel și îngerii. Dar nu a trecut mult timp până când întreaga companie a fost luată
prin surprindere și capturată de un potentat al spiritelor rele. Swedenborg și ceilalți se uitau cu
neliniște în toate părțile, ca să vadă unde eram Eu cu tinerii, dar Eu parcă dispărusem, și nici
macar unul dintre tineri nu era de văzut.
2. În acest moment, ei s-au sfătuit rapid unii pe alții cu privire la ceea ce trebuia făcut, dar
nu au fost de acord; unii au sfătuit una, alții alta. Când pericolul a devenit extrem, am apărut Eu
cu tinerii și am spus, privindu-i de la înălțime: "Fraților! Prieteni! Ați uitat că până acum am
plătit răul cu binele?" - Atunci Swedenborg a sărit în picioare, exclamând: "Nu v-am sfătuit eu?
Aceștia sunt înfometați de hrana pe care le-o putem oferi prin cuvânt și faptă.
3. Lăsați-mă să vorbesc; vom vedea ce vor spune hărțuitorii noștri despre asta." Și
imediat a început: "Dragi frați și prieteni! Permiteți-mi să vă spun un cuvânt; pentru că nu
suntem dușmani care trebuie capturați și asupriți, ci suntem prietenii voștri și dorim să vă

tratăm frățește. Știm de ce aveți nevoie! Iar noi suntem aici tocmai din acest motiv, pentru a
ajuta oamenii aflați în dificultate. Așa că abțineți-vă de la treburile voastre și ascultați ce am eu
de spus”.
4. Când spiritele rele au auzit acest discurs, au rămas tăcute. Astfel, Swedenborg a reușit
să-și folosească toate cunoștințele pentru a-i converti și a-i face să fie bine dispuși. La început, au
râs de el, dar curând problema a devenit mai serioasă pentru ei și l-au ascultat în liniște. Când, în
cele din urmă, și-a terminat discursul și s-a declarat gata să le arate prietenia și fraternitatea,
oferindu-le mâncare, spiritele rele au obiectat: "Da, totul este bine, și deja acceptăm cu bucurie
ceea ce ne oferi, dar spune-ne: cine sunt tinerii și tânărul care stă printre ei pe deal?". Această
întrebare a venit de la Mine prin intermediul spiritelor rele, pentru a aduce o nouă turnură a
evenimentelor.
5. Atunci Swedenborg a răspuns: "Aceștia sunt frații și prietenii noștri buni, care fac parte
din grupul nostru. De aceea, lăsați-ne pe noi și pe ei în pace; noi vrem să vă dăm numai binele
pentru rău." - Spiritele rele, însă, au obiectat din nou: "Da, toate bune și frumoase, dar cu toate
acestea sunteți prizonierii noștri, la fel ca și ceilalți de pe înălțime, și ne vom duce să-i aducem
imediat". - Nu mai repede spus decât făcut, iar Eu și tinerii ne-am lăsat capturați și conduși la
restul grupului. Când ne-au văzut prizonieri, ceilalti au fost îngrijorați de soarta lor și a noastră.
Eu, însă, i-am liniștit: "Nu vă temeți! Noi nu suntem prizonieri, ci doar hărțuiți, așa că permiteți-
mi să le spun un cuvânt acestor oameni.
Capitolul 14
Hărțuitorii devin hărțuiți în fața abisului iadului –
Cauza răutății: ordinea anticreștină a Romei!
(Capturarea duhurilor rele prin intermediul duhurilor de pace. - În fața spiritelor rele care
fug se deschide al treilea iad. - Reproșul fratelui Iubire: "Se răsplătește binele prin ingratitudine și
răutate?" Spiritele transferă vina și responsabilitatea asupra călăuzelor lor, preoții, iar aceștia se
referă la ordinul Romei, căruia trebuiau să i se supună).
1. Grupul a răsuflat ușurat la auzul unei astfel de consolări și a așteptat sa vada ce voi
face. De aceea, am chemat la Mine îngerii și le-am cerut să meargă în regiunile superioare ale
norilor și să aducă aici un număr imens de spirite ale păcii, pentru a înconjura întreaga mulțime
de spirite rele. La acest ordin, pe care l-am dat în tăcere, tinerii au dispărut din mijlocul nostru,
spre marea uimire a grupului și a spiritelor rele, care Mă priveau cu uimire, întrebându-se ce
intenții aveam Eu cu adevărat, din moment ce eram singurul rămas dintre tineri.
2. Deodată, milioane de spirite ale păcii ne-au asediat și s-au înghesuit la spiritele rele,
întrebându-le ce vor face acum cu prizonierii, căci ei înșiși vor fi prizonieri, căci nerecunoscătorii
erau pe cale să răsplătească binele cu răul. Atunci ei au răspuns: "Suntem cu siguranță prizonieri,
dar nu ne descurajăm, doar așteptăm și în curând vom vedea dacă nu vine ajutorul." Și acum au
început să devină răi și să pună la cale un asalt asupra spiritelor păcii. Totuși, acest lucru s-a
întâmplat pentru că, în întunericul lor, nu au recunoscut numărul și puterea spiritelor care erau
jurul lor și au crezut că pot deschide o breșă. Totuși, prima încercare a fost un eșec total.
3. Apoi, în loc să se predea, au devenit și mai violenți și au încercat să pătrundă cu toată
forța și să scape. Când lupta a devenit foarte violentă, deodată am făcut ca pământul să se
deschidă și să se ridice flăcări de foc, de care spiritele rele au încercat să fugă, semn că iadul în
flăcări amenința să-i primească pentru răutatea lor. Din mulțime a izbucnit un strigăt de groază
și toți s-au retras, împinși de căldura mare care se ridica din pământ, în timp ce spiritele păcii îi
apăsau cu totul. Apoi am făcut un semn către spiritele păcii, iar acestea au eliberat presiunea,
așteptând în liniște restul; apoi m-am întors către spiritele rele, al căror număr era de
aproximativ un milion, și le-am spus:
4. Prieteni, frați! Spuneti-Mi, se plătește binele cu ingratitudine și răutate? Într-o zi ați
fost cu siguranță oameni și ați fost învățați cum trebuie să trăiți ca oameni și creștini; de ce ați
neglijat învățăturile bune și ați devenit răi și, odată cu aceasta, diavoli care pun la cale numai

răul? Și aici ați fost instruiți cum să trăiți și să vă comportați ca și creștini și ați primit hrană
spirituală și fizică. Ați acceptat acest lucru, dar ați plătit binele cu răul.
5. Spuneți-Mi, diavoli răi, nu este iadul al doilea încă destul de neplăcut pentru voi? Vreti
să fii aruncat acolo în abisul de flăcări? Acum, de fapt, sunteți deja pregătiți pentru cel de-al
treilea și cel mai rău iad și, de aceea, v-am făcut să-l deschideți complet, conform învățăturii
preoților romano-catolici, care sunt călăuzitorii voștri în răutate, pentru că ei înșiși nu au crezut
niciodată în ceea ce v-au învățat și, profitând de prostia voastră, v-au hrănit cu paie, ca pe o vită
proastă din grajdurile domestice.
6. Picătura care a umplut paharul au fost însă învățăturile lor false, prin care ați devenit
demoni, și preoții împreună cu voi, căci ei sunt vinovații de tot. Spuneți-Mi acum, ticăloși răi:
vreți să mergeți acolo unde meritați, sau vreți să deveniți oameni? Adică, oameni care trăiesc și
acționează ca oamenii pașnici și buni care au fost insultați și batjocoriți de voi. - Dar spiritele rele
s-au îndreptat spre preoții care îi conduceau, acuzându-i: "De vreme ce voi sunteți vinovați de
toate, pentru că ați devenit diavoli, trebuie să vorbiți în numele nostru ca și călăuze. Pentru că de
la voi a pornit planul și direcția agresiunii noastre împotriva acestor oameni care ne-au iubit, dar
de la noi au adunat doar ingratitudine. Acum noi suntem cei înșelați și capturați, și de aceea ve-ți
răspunde pentru voi înșivă și pentru noi!".
7. La această somație, preoții au ieșit în față, justificându-se: "Ceea ce am făcut a fost făcut
prin porunca și ordinul Romei, iar noi, ca slujitori ai lui Dumnezeu, nu aveam altceva de făcut
decât să ne supunem, pentru că, sub disciplina ecleziastică, nu puteam face altceva. Prin urmare,
nici o vină nu ne revine nouă, ci superiorilor noștri, cărora trebuia să le dăm ascultare! Și uite,
printre noi sunt tocmai cei cărora le datoram ascultare, deci pedepsiți-i! Noi, pe de altă
parte,lasati-ne să mergem mai departe, în pace."
Capitolul 15
Acuzații conexe ale poporului privind întrebările abominabile ale preoților în confesional
(Acuzații la adresa preoților despre diferențele dintre predicarea de la amvon și viața lor
privată. - Descoperiți ca hoți de ofrande, au reușit să le cumpere tăcerea cu amenințări. - În
confesional, ei puneau întrebări și aduceau acuzații abominabile pentru a obține iertarea în
schimbul unor servicii sexuale. - Erau capabili să smulgă orice mărturisire, chiar și cele false, sub
pedeapsa de a fi arși pe rug sau întemnițați. - Ceea ce preoții celibatari isi doreau, ei obțineau,
precum favoruri sexuale pe care apoi le puteau ierta de drept).
1. "Bine spus, dragă starețule! Astfel, însă, nu ați acționat cu onestitate! Cu siguranță
trebuia să vă îndepliniți prescripțiile și dogmele ceremoniale, dar nu scrie nicăieri că trebuia să
fiți mincinoși și înșelători! Deoarece există deja destulă minciună și înșelăciune în ceremonii și
dogme, ar fi trebuit să rămâi cinstit și să nu contribui prin acțiunile tale la a-i face pe oamenii
înșiși, prin exemplele proaste pe care le-au văzut din viața și faptele tale, să devină răi și
necredincioși, lucru pe care diavolii prezenți cu tine îl pot confirma."
2. Imediat, mai mulți au venit în față, strigând: "Da, da, este adevărat ceea ce spune acest
tânăr om. În Biserică, la amvon, ați vorbit bine, dar în confesional și în viața publică ați fost ruina
sufletelor noastre. Ca urmare a vieții voastre și a faptelor voastre scandaloase, am devenit
indiferenți și corupți, am fost înșelați și insultați, până când ne-a cuprins mormântul proaspăt și
acolo ni s-au deschis ochii; dar era prea târziu, pentru că am ajuns în iad, pentru care ne
pregătiserăți, și atunci ați venit și voi ca preoți ai noștri, coapti pentru tot răul. Ați pus
responsabilitatea pe umerii superiorilor voștri de la Roma, dar spuneți: nu ați fi putut trăi la fel
de evlavios cum ați vorbit de la amvon, cu multele exemple minunate luate din viețile sfinților?
3. De ce ați pus întrebări atât de abominabile tinerilor și bătrânilor în confesional? De ce
ne-ati tratat ca pe sclavii vostri din Biserică, făcându-ne să cultivăm câmpul pentru voi, în timp
ce tu trăiai degeaba din munca mâinilor noastre? De ce ai curvit cu tinerele noastre fete și femei?
De ce nu era sfântă căsătoria pentru tine? De ce ne-ați instruit cu sârguință să postim, în timp ce
burțile voastre mari, așa se pare, nu știau nimic despre post? De ce ne-ati hrănit cu speranța

pentru răsplata de dincolo, în timp ce tu te-ai grăbit să pui în buzunar răsplata de dincolo?
4. Da, tot ceea ce am văzut nu a fost un exemplu bun, ci doar un exemplu rău, care ne-a
răpit credința, pentru că am păcătuit imitându-te pe tine și, prin urmare, am păcătuit și noi ca și
tine, și suntem acolo unde ne-au dus exemplele tale rele!". Alții, iarăși, îi mustrau pe preoți,
pentru că prin ei deveniseră hoți în Biserică, împrumutând banii pe care adunările îi jertfiseră
pentru biserici, fără săi returneze vreodată. Și apoi i-au redus la tăcere pe preoți cu amenințarea
că vor face publice toate ticăloșiile de care se făcuseră vinovați.
5. Alții au strigat din nou, aruncând astfel toată responsabilitatea pentru ei înșiși asupra
preoților, pentru că aceștia îi îndemnaseră la diferite păcate prin intermediul confesionalului,
întrebându-i lucruri care le deschideau ochii și le stimulau poftele pentru păcate. Astfel, ei au
manifestat și alte plângeri din cauza nedreptăților săvârșite asupra lor de către preoți, care îi
folosiseră ca instrumente ale unor păcate obscure care nu puteau fi numite.
6. Unii se plângeau, pentru că acești preoți au pus la cale toate nevoile imaginabile ale
Bisericii și predicau să se jertfească cu ardoare lui Dumnezeu, în timp ce ei înșiși băgau mulți
bani în propriile buzunare. Pentru că ei, în calitate de principali ai Bisericii, observaseră cu
atenție ceea ce sacrificau oamenii și descoperiseră că preoții furau ca niște escroci. Pentru a-i
folosi ca pe niște instrumente bune de tăcere, au învățat întotdeauna "pe picior bun" cu ei și i-au
tratat cu pâine și vin, pentru ca ei să tacă, și trebuiau să tacă, fiind sclavi ai Bisericii și ai
mănăstirilor, dacă doreau să păstreze pacea și mulțumirea în destinul lor de sclavi ai teritoriului
ecleziastic.
7. Femeile strigau că în confesional preoții le interogau despre cele mai dezgustătoare
lucruri, făcându-le atente la tot felul de păcate necurate, iar apoi le făceau să vină în locuințele
lor pentru spovedanie și absolvire, unde aceștia pretindeau să demonstreze totul în mod
palpabil. Și astfel au făcut prostituție cu ele, dar și adulter, cu neveste tinere!
8. O femeie s-a plâns: "Ce puteam să facem? Trebuia să mergem la spovedanie, iar dacă
nu obțineam absolvirea, atunci ceilalți vedeau în noi niște păcătoase foarte grosolane, iar dacă
făceam publice faptele preoților mărturisitori, atunci nu mai eram în siguranță, pentru că prin
creaturile lor supuse ne acuzau de vrăjitorie, aruncându-ne în închisoare ca vrăjitoare de rea-
credință, ca să ne tortureze și să ne ardă pe rug!
9. Deci ce puteam face decât să ținem ascuns întregul scandal, pentru a ne salva pielea?
Dacă vreo una se făcea cunoscută, atunci era imediat amenințată, cu afirmația că ei auziseră deja
despre ea una sau alta de vrăjitorie și că vor cere o anchetă neplăcută, dacă nu-și ținea gura
închisă și nu-și păzea limba, căci totul ar fi fost neadevărat, ci doar o calomnie malignă la adresa
enoriașilor lor cu sentimente ostile, pe care însă preoții deja le puseseră la punct, de vreme ce
auziseră deja multe despre vrăjitorie de la ei prin confesional.
10. În acest fel, toată lumea a fost amenințată cu ordinul de întemnițare, tortură și ardere!
Dacă cineva se credea capabil să ridice vocea, luându-și libertatea de a le reproșa ceva în ciuda
acestui lucru, atunci aveau deja demoni voluntari care spionau pentru ei și care puneau
prietenul adevărului în cel mai mare pericol.
11. Așa s-a întâmplat, ca urmare a ticăloșiei preoților care au ajuns să cunoască orice
minciună răuvoitoare imaginabilă prin intermediul confesionalului, iar noi, ca urmare a acestei
instituții infernale a Bisericii, am fost în mod constant în camerele poliției și ale tribunalului
clerical, cu voie sau fără voie. Căci, cine ar putea ști ce se plângeau despre noi calomniatorii
răuvoitori și vechii tovarăși cu limbă lungă?
12. Da, -vă spunem noi-, eram cei mai săraci diavoli mici ai arhidiavolilor noștri în
cazemate și tichii, ca informatori zilnici ai poliției, și datorită acestor spirite infernale eram
obligați de Biserică să ne spovedim și să-i lăsăm să facă cu noi ceea ce considerau ei că e bine,
pentru că eram sclavii bisericilor și mănăstirilor, fără nici un drept, și ca atare, așteptând să ne
prezentăm zilnic în fața tribunalului și în închisoare, dacă nu ne plăcea totul și dacă nu voiam să
tăcem despre tot. Și, mai presus de orice, ne promiteau iertarea și Cerul, dacă din scrupule
făceam proteste pentru faptele noastre tulburi, căci aveau toată puterea lui Dumnezeu și puteau
ierta orice păcat, oricât de mare ar fi fost.

13. Mai mult, ne-au dat să înțelegem, cu toate minciunile imaginabile, ce drepturi aveau,
ca preoți celibatari, față de celălalt sex și cum că nu comiteau niciun păcat dacă doreau ceva. Prin
aceasta s-a înțeles ce voiau să spună și, mai ales, că dacă era un păcat, aveau și dreptul la iertarea
păcatelor. Și dacă toate acestea nu dădeau roade, atunci veneau cu întrebări: "Tu, chiar te duci la
intâlnirea vrăjitoarelor! Și de câte ori ai fost acolo? Pentru că am auzit de tine una și alta!" După
astfel de întrebări, ni se făcea părul măciucă și toate îndoielile legate de păcat trebuiau să cadă,
dacă voiam să rămânem în siguranță față de închisoare și tortură."
14. Din nou, alții au deplâns profanarea și seducția tinerilor, care le erau victime. Alții au
găsit mari imputări împotriva lor pentru că s-au făcut vinovați de uciderea copiilor născuți de
slujitorii mănăstirii și ai Bisericii și care erau fii de preoți. Atunci ei au strigat confuzi,
reproșându-le preoților tot felul de păcate și pe aceștia ca fiind vinovați de păcatele lor.
Capitolul 16
A face binele fără reproșuri pentru nedreptatea suferită
(Înainte prăpastiei, promisiunea afectuoasă de iertare a păcatelor dacă duhovnicii vor face
penitență și vor dori să trăiască ca oameni buni. Bunăvoința de a face penitență. - Oferirea de
hrană celor nenumărați, dar fără reproșuri pentru răul făcut. - Bucurie și uimire pentru înmulțirea
minunată a alimentelor. - Noii frați întreabă cine este tânărul conducător care, la fel ca Isus într-o
zi, înmulțește mâncarea. - Îngerii păcii dispar, iar spiritele acceptă liber sa rămână în grup.)
1. În aceste strigăte dezordonate, am ridicat mâna, făcându-le semn să tacă, și am spus:
"Păcatele, pe care le-ați menționat, sunt cu siguranță mari, dar ele pot fi șterse dacă Mă veți
urma, și de aceea vă sfătuiesc să prețuiți și să ascultați discursul pe care fratele Meu vi l-a ținut
mai devreme. Din diavoli răi, va trebui să deveniți oameni buni, care fac penitență și răspândesc
iubirea, ca noi. Atunci Tatăl din ceruri îți va ierta toate păcatele și te va elibera din iad, unde ați
stat secole întregi fără să știți cum să ieșiți.
2. Ca un trăsnet, această promisiune a pătruns în mulțime și imediat unii din popor s-au
ridicat și au spus: "Noi vom face totul, numai apără-ne de focurile iadului care se aprind din
interiorul pământului. Pentru că acestea sunt teribile la vedere și vom face tot ce ne cereți, ca nu
cumva să primim răsplata binemeritată pentru asprimea comisă împotriva voastră."
3. De îndată ce vorbitorii au terminat, marele abis al iadului s-a închis din nou și nu s-a
mai văzut nimic, așa că mulțimea a izbucnit în exclamații puternice de bucurie și toți au privit
spre Mine, plini de speranță. Apoi le-am spus: "Vă este foame și, prin urmare, trebuie să mâncați
ceva, înainte de a continua negocierile. Și, întorcându-se către grup: "Aranjați-vă în bună
rânduială, căci acesta este prilejul de a răsplăti răul cu bine; deci, fiți plini de iubire și fără vină,
căci cel care face binele cu vină nu are niciun merit, pentru că își respinge iubirea față de
aproapele și astfel se laudă că face binele cu rău!"
4. Imediat, toată lumea și-a deschis gențile, iar musulmanii și-au scos și ei resturile și le-
au așezat acolo în față pentru binecuvântare. Am poruncit îngerilor să se ducă și să ia și vinul,
pentru ca întărirea în iubire să fie mai mare. De îndată ce s-a ordonat acest lucru, îngerii au
dispărut și s-au întors imediat în număr mai mare și încărcați cu vin, pe care l-au pus lângă
mâncare; apoi s-au retras din nou. Mi-am ridicat mâinile, le-am întins peste mâncare și am
binecuvântat-o.
5. După aceea, m-am adresat mulțimii de spirite rele și le-am spus să se așeze în rânduri,
ca să fie servite. Și imediat s-au așezat cu toții. Și acum am poruncit cetei: "Luați proviziile
binecuvântate și împărțiți-le, iar tinerii vor împărți vinul". Când musulmanii au vrut din nou să ia
în mâinile lor proviziile lor mici, au văzut că erau la fel de mari ca și cele ale celorlalți frați și s-au
bucurat că și ei puteau face atât de mult bine ca frații care erau deja mai avansați decât ei.
6. Imediat s-au pus cu toții în bună rânduială și au plecat să împartă cu inimile pline de
bucurie. Când mulțimea mare a văzut numărul mic al celor care împărțeau și proviziile, s-a
întristat, căci li se părea că cei mai mulți dintre ei nu vor primi nimic. Dar când au văzut că
proviziile nu se micșorau și că distribuirea se făcea rapid, iar fiecare primea suficient, s-au

bucurat foarte mult și s-au minunat de pungile inepuizabile ale distribuitorilor, precum și de
vasele cu vin care dădeau mereu vin nou.
7. Dar uimirea lor a fost și mai mare atunci când au gustat bunătatea mâncării și a
vinului, pe care nu au putut să le laude îndeajuns, căci nu mai gustaseră niciodată ceva atât de
bun. După ce au mâncat cu toții ceva, distribuitorii s-au așezat și ei la masă și au mâncat și au
băut din proviziile rămase. În timpul mesei s-a discutat mult și astfel spiritele rele i-au întrebat
pe distribuitori cine era conducătorul lor și cum îl cheamă, pentru că părea atât de puternic;
pentru că binecuvântarea lui cu mâncarea și vinul părea o minune pe care o făcuse Isus într-o zi,
când a săturat cele cinci mii de ascultători cu doar cinci pâini și doi pești.
8. "Aici au fost mult mai multe provizii, căci fiecare dintre voi avea câte un sac, dar în
comparație cu mulțimea noastră enormă pare, iarăși, în proporție de cinci pâini și doi pești
pentru cinci mii de ascultători. Aici vedem o minune! Și de aceea am dori să știm ceva mai precis
despre cine este tânărul vostru ghid."
9. Cei care distribuiau, însă, nu puteau exprima nimic sigur, doar că era vorba de un Spirit
Înalt, de care acești tineri și alte spirite binecuvântate se supuneau, slujind și explicând: "De
aceea nu ne-am ocupat în mod special de el, ci facem doar ceea ce ne spune El, iar acest lucru
este bun, pentru că există o binecuvântare vizibilă asupra a tot ceea ce ne spune să facem. Și o
facem de bunăvoie, pentru că El ne tratează cu iubire și bunătate. Faceți și voi aceasta și vă va fi
bine. Căci suntem încredințați că El vă va primi și pe voi în tovărășia noastră, dacă Îl veți urma și
veți face ce vă va spune El, căci El este bun și nobil, și de aceea trebuie iubit și binecuvântat.
10. Spiritele au fost mulțumite de această explicație și au spus: "Este bine să știm că El
are intenții bune cu noi și, de aceea, dorim să facem tot ce este posibil, deoarece pentru noi, ca
spirite rele, să facem binele ne costă mai mult decât pe voi, dar noi simțim în noi puterea de a fi
capabili să o facem". Cu astfel de discursuri și altele asemenea, masa a fost servită și, după ce toți
s-au săturat, au văzut că mai rămăsese destul pentru o a doua masă. Numai că vinul a fost băut în
întregime, fără să rămână nici măcar o picătură. Totuși, acest lucru a fost așa, din considerente
înțelepte.
11. În timpul acestei mese, spiritele de pace care înconjurau mulțimea au dispărut, astfel
încât spiritele rele au putut decide liber ce voiau să facă. Acum am ținut Eu un discurs pentru ei
și am declarat că le dădeam libertatea, pentru ca ei să decidă deschis dacă vor rămâne în condiția
lor infernală sau vor rămâne cu noi, bucurându-se de toate beneficiile unei vieți plăcute lui
Dumnezeu. Fără să se gândească prea mult, ei Mi-au răspuns: "Am gustat iadul destul de mult
timp și suntem mai mult ca niciodată sătui de el. De aceea, dragă tinere, primește-ne în compania
Ta și dezvăluie-ne dorințele Tale, iar noi, pe cât posibil, le vom îndeplini.
Capitolul 17
Un război între spiritele catolice și cele protestante este oprit de îngeri - Romano-catolic
înseamnă la fel de mult ca și anticreștin
(Războiul spiritelor și asediul unui oraș cu ajutorul spiritelor. Spiritele infernale

asediatoare și cei asediații sunt înconjurate de spiritele din grup, înfrânte și capturate. Swedenborg
ține o predică de pace. Masa și cântecul de laudă al îngerilor. Discordanța doctrinei romane cu
doctrina lui Hristos. romano-catolic înseamnă la fel de mult ca și anticreștin).
1. "Ei bine, am spus Eu, atunci să pornim imediat și să mergem în ajutorul unui oraș
asediat, amenințat de dușmani, pentru ca acesta să învingă. Exprimați, însă, în inimile voastre,
recunoștința față de Tatăl vostru ceresc pentru această masă." Acest lucru s-a întâmplat imediat.
Apoi am adăugat: "Îi vom încuraja și întări pe cei asediați în rezistență, astfel încât asediatorii,
care plănuiesc numai răul, să fie puși pe fugă. (Este, desigur, un război al spiritelor, nu un război
pământesc).
2. Și astfel puteți să vă apucați imediat să acordați ajutor celor asediați. Inamicul este
într-adevăr numeros, dar îl vom învinge. Nu faceți rău nimănui dintre ei, dar îi vom înconjura, și
astfel cei asediați vor primi curaj și putere să se arunce împotriva asediatorilor, care vor fi

descurajați de acest lucru, văzând că sunt amenințați din spate, așa că vor fi capturați și încolțiți
complet.
3. Cum totul era înțeles, am pornit imediat la drum și Eu i-am condus în regiunea unde
avea loc acest război al spiritelor. Asediații au observat curând că printre asediatori era o
slăbiciune și o alergătură confuză și că trebuie să se fi întâmplat ceva, pentru că erau foarte
agitați și au început să se îngrijoreze doar de acoperirea din spatele lor, care părea amenințată.
4. Acest război al spiritelor a avut loc în cel de-al doilea iad de pe Pământ, în apropierea
unui oraș pământesc, dar cum spiritele iadului, mai ales cele din al doilea iad, care este deja
foarte întunecat, nu puteau ști ce se întâmpla în spatele inamicului, noi, cu marea noastră
superioritate numerică, i-am înconjurat pe asediatori și i-am luat, în deplină ordine, prizonieri,
astfel încât cei asediați s-au simțit încurajați și au întreprins ei înșiși o ofensivă asupra
asediatorilor. În această încăierare i-am înconjurat și noi, strigând din toate părțile: "Sunteți cu
toții prizonieri, predați-vă de bunăvoie și nu vi se va întâmpla nimic, nu vrem decât să instaurăm
pacea între voi!"
5. Aceste strigăte, venite din toată zona încercuirii, au adus cele două părți în disperare și
nimeni nu știa ce să întreprindă. Într-o asemenea nedumerire, îngerii au pătruns cu forța lor de
voință printre combatanți, în spatele cărora urmau coloane gigantice, și i-au împărțit în grupuri
mici strigând cu voce tare: "Predați-vă, sunteți prizonierii noștri!"
6. Acest lucru a avut un efect de prosternare, deoarece nu se auzea nimic altceva decât
strigătele învingătorilor, ceea ce a descurajat cele două tabere, astfel încât acestea nu s-au
apărat, ci au așteptat cu angoasă ceea ce urma să se întâmple. "Stați jos, depuneți armele și fiți
calmi, ca să nu fiți constrânși cu forța!". Deoarece învingătorii împărțiseră deja cele două tabere
și se despărțiseră una de cealaltă, cei învinși nu știau ce sa facă mai bine decât să fie de acord, și
astfel s-a întâmplat ceea ce li s-a cerut.
7. Atuci Eu i-am spus lui Swedenborg: "Acum ține-le o predică potrivită, ca să înțeleagă că
merg pe căi greșite, dar nu cu asprime, ci doar cu iubire. Swedenborg a ținut imediat o predică
de pace potrivită celor două părți, explicându-le prostia certurilor și a luptelor și faptul că
acestea încălcau poruncile divine ale iubirii, de care ei, ca spirite, trebuie să țină seama în primul
rând, căci numai iubirea și faptele care izvorăsc din iubire și care se exercită asupra aproapelui îi
vor face fericiți și îi vor aduce la Dumnezeu, și nu ura și dezgustul, precum și faptele de
răzbunare și mânie care decurg din acestea.
8. El a abordat multe puncte cruciale ale credinței și astfel a liniștit mințile combatanților.
Și după ce și-a terminat predica de pace, le-a promis o masă bună dacă își vor păstra cumpătul,
ceea ce nu a fost spus de două ori. Apoi Eu i-am chemat pe îngeri și le-am spus să aducă suficient
vin, ceea ce, ca și în prima ocazie, s-a întâmplat cu toată viteza. Aceștia, însă, au venit însoțiți de
noi oștiri de tineri ca ajutoare și cărăuși de vin. În același timp, spiritele bune au pus înaintea lor
și proviziile lor de mâncare pentru binecuvântare, iar când totul a fost binecuvântat, a fost
distribuit și consumat în comun, stârnind multe laude din cauza gustului delicios. De data
aceasta, însă, nu mai rămăsese nimic din provizii, iar acest lucru a impresionat oarecum spiritele
bune.
9. Numai că nu am lăsat loc pentru nicio tristețe și am invitat îngerii să intoneze un
cântec de mulțumire către Tatăl Ceresc. S-au adunat imediat în cor și au început să cânte, ceea ce
i-a neliniștit destul de mult pe spiritele noi și mai mici, deoarece nu aveau dragostea necesară
pentru astfel de sunete mai înalte; dar și ei s-au obișnuit curând și au fost extrem de
entuziasmați de minunata cântare cerească. Totuși, acest lucru era necesar pentru a trezi
spiritele la iubire prin învățătură, mâncare, băutură și cântec și pentru a le pune în dispoziție
pentru elevare și măreție.
10. După ce îngerii au terminat cântecul de mulțumire și laudă, am întrebat spiritele
capturate dacă nu ar dori să rămână cu noi, cu atâta mâncare, băutură, cântec și tratament foarte
frățesc, și să trăiască și să muncească în conformitate cu învățăturile pe care fratele Swedenborg
le-a dat. Imediat, mulți au venit în față, explicând: "Toate acestea ni s-ar potrivi foarte bine, dar
noi suntem romano-catolici și avem mai mulți preoți printre noi; învățătura voastră despre

dragoste nu are un asemenea ordin ca al nostru și, prin urmare, nu știm dacă putem accepta
propunerea voastră. De aceea, preoții noștri trebuie să vorbească cu voi". - După care Eu am
spus: "Să vină în față, ca să auzim ce nu aprobă ei de la noi.
11. Îndată au venit mai mulți clerici și unul dintre ei mi-a spus: "Mâncarea
voastră,băutura,cântecele și tratamentul sunt asa bune și frumoase,dar în voi lipsește conștiința
romano-catolica; se pare că voi sunteți protestanți, deci luterani, iar noi nu suntem niciodată în
contact cu acești oameni, deoarece ei sunt eretici și renegați ai Bisericii noastre, care este
singura care ne face fericiți; de aceea noi am purtat aici un război împotriva acestor eretici, dar
ei sunt acum prizonieri ca și noi și, prin urmare, nu avem dreptul să ne năpustim asupra lor și să-
i batem cum se cuvine. - Acum Eu am obiectat: "V-am bătut pentru că sunteți romano-catolici și
eretici ai ceremonialului? In învățătura pentru iubirea lui Hristos este specificat cumva să se
persecute și să fie bătuți cei care sunt de altă credință? Nu se specifică mai degrabă în Predica de
pe Munte: "Iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine celor ce vă urăsc (și vă fac rău) și rugați-vă
pentru calomniatorii și persecutorii voștri?"
12. Spuneți-Mi, voi singurii care sunteți binecuvântați, este aceasta Doctrina lui Hristos,
sau nu este? Această întrebare i-a uimit pe preoți și s-au gândit la o scuză, pentru a găsi o portiță
bună. Dar nu le-a venit nimic în minte, așa că Eu am luat din nou cuvântul și le-am spus: "Cine
tace acceptă adevărul celor spuse. Deci noi nu suntem eretici și renegați ai singurei Biserici care
te face binecuvântat, dar această Biserică se numește "Iubire", în timp ce cea romano-catolică
înseamnă la fel de mult ca și anticreștină!".
Capitolul 18 - Originea comunității creștine din Roma

(Contrazicerea preoților romani cu descrierea anticreștină și afirmațiile lor că numai
Biserica face binecuvântarea. - Demonstrație din Predica de pe Munte a ceea ce este autentic
creștin. - Biserica originară este o inimă umană iubitoare. - Învățătura protestantă este mai veche
decât cea romanocatolică. - Originea comunității creștine din Roma. - Rapoarte false din
calendarul roman despre Petru).
1. Această observație și comparația potrivită i-a făcut pe preoți să intre în furie, care au
strigat: "Ce? Oare romano-catolic înseamnă la fel de mult ca anticreștin? Acum vedem că sunteți
de la diavol și sfinți falși care ne tratează cu dragoste ca să ne răpească credința adevărată. Nu
suntem de vânzare la un preț atât de mic! Pentru că și noi cunoaștem Sfintele Scripturi și ele
vorbesc pentru noi. Spuneți-ne: cine a fost primul, religia romano-catolică sau cea luterană? Cum
ar putea romanocatolicii să se despartă de Biserica luterană, din moment ce aceasta există încă
de pe vremea lui Petru, în timp ce, de fapt, Martin Luther a apărut cu aproximativ cincisprezece
secole mai târziu și a fondat anticreștinismul luteran, separându-se de Biserica romană
originală, singura care te face binecuvântat?".
2. La aceasta Eu i-am răspuns: "Bine spus, iubitul meu, dar nu poți dovedi că este
adevărat, minți cât poți de bine. Spuneți-Mi: de vreme ce ne numiți diavoli și sfinți falși, nu v-am
declarat Eu mai întâi din predica de pe munte Doctrina autentică a lui Hristos? Și nu ați acționat
voi într-un mod anticreștin împotriva acestei doctrine? Și nu am acționat noi față de voi exact în
conformitate cu Doctrina lui Hristos? Tot ceea ce contravine Doctrinei lui Hristos este
anticreștin! Cine este atunci un anticreștin, Eu sau tu și trupa ta de preoți consimțitori?
Răspundeți la această întrebare a Mea, iar apoi voi răspunde și vă voi lumina și la celelalte
obiecții."
3. Din nou a stat acolo ca lovit de fulger și nu a avut niciun argument. Și astfel Eu am
trecut la răspunsul despre vechimea și autenticitatea originară a Bisericii Romano-Catolice:
"Spunemi, preot al Bisericii Romano-Catolice originale, ce anume numești tu Biserica originală în
religia creștină? Credeți că Biserica originară este numită în funcție de locul pământesc? Dacă
așa credeți, atunci vă înșelați foarte mult, pentru că Biserica originală deținuta de Dumnezeu se
numește o inimă iubitoare de om, și nu o biserică fabricată.
4. În ceea ce privește vârsta dintre religia romană și cea luterană, cea luterană este, în
orice caz, cea mai veche, pentru că Luterana a învățat despre Hristos prin apostolii și ucenicii Săi,
iar ei înșiși au pus în scris ceea ce se numește "Noul Testament", pe care protestanții îl folosesc
ca bază a credinței lor; în timp ce biserica romană a apărut mai târziu, iar învățăturile sale
provin din toate secolele, astfel încât în zilele noastre acestea prezintă o întreagă erezie
anticreștină, deoarece papii anticreștini le-au introdus puțin câte puțin de-a lungul secolelor.
Ceea ce spuneți dumneavoastră, că Biserica romană există încă de pe vremea lui Petru, are cu
siguranță o anumită acuratețe; Petru, de fapt, încă trăia atunci când exista deja o comunitate
creștină la Roma.
5. Cu toate acestea, Petru nu a făcut nimic și nu a contribuit niciodată la întemeierea
Bisericii Romane. Comunitatea romană a început să se formeze după moartea lui Hristos, când în
Roma s-a auzit vestea învierii sale. Căci la Roma erau mulți oameni care, pe vremea lui Hristos,
se aflau în Iudeea și în împrejurimile ei, ocupați în diferite chestiuni și ocupații. Aceștia au fost
prezenți la discursurile lui Isus și mulți dintre ei s-au convertit de la păgânismul lor după aceste
discursuri. Când s-au întors la Roma, au relatat ceea ce văzuseră și auziseră și astfel a început și
s-a răspândit credința creștină în Roma. Oameni individuali și familii întregi au devenit creștini.
6. În cele din urmă, vestea Răstignirii și Învierii lui Hristos a ajuns la Roma, iar acest lucru
a stârnit mari discuții în rândul poporului. Mulți au raportat public că au fost prezenți personal
la aceste discuții și că au vorbit cu Isus; după care credincioșii s-au recunoscut, s-au unit și au
devenit o nouă sectă religioasă. Veștile despre ceea ce făceau apostolii și ucenicii veneau în mod
repetat de la Ierusalim la Roma și, așa cum la Ierusalim s-a format o comunitate creștină, tot așa
și la Roma prietenii și adepții creștinismului au fost mai strâns uniți.
7. Cu toate acestea, ei nu stabiliseră încă o conducere, pentru că niciunul dintre ei nu
fusese suficient de instruit în noua Doctrină. S-au adunat împreună, au ținut întâlniri, s-au rugat
și au cântat, dar nu a trecut mult timp până când s-a format o comunitate solidă. Când Pavel a
ajuns la Roma, în anul 61, existau deja mulți creștini, dar încă nu existau episcopi din congregația
din Roma. De aceea a menționat în scrisorile sale numele multor creștini romani, dar niciodată
pe cel al vreunui episcop, pentru că nu existau încă. Iar Pavel, ca prizonier și pus în lanțuri, nu
putea fi desemnat episcop, "supraveghetor al comunității".
8. Scrisorile lui Pavel de la Roma sunt datate între anii 61 și 63, pentru că mai târziu lui
Pavel i s-a interzis să aibă relații cu cercul său de prieteni, astfel că a mai trăit încă doi ani legat
în lanțuri în închisoare, până la moarte. Calendarul roman raportează cu siguranță că Petru a
fost la Roma între anii 42 și 67, dar toate acestea sunt inventate, deoarece scrisorile apostolilor
arată clar contrariul. Nici măcar Pavel nu menționează în vreo scrisoare ceva despre un Petru
sau un episcop la Roma. Așadar, Petru nu a fost episcop al Romei, pentru că în anul 44 era
prizonier, iar în anul 51 a fost numit stâlp al comunității din Ierusalim, așa cum reiese din
relatările Noului Testament, ceea ce infirmă perfect minciunile din calendarium romanum! Ei
bine, ce spuneți despre această explicație pe deplin adevărată?"
Capitolul 19
Preoții romano-catolici pretind dovezi autentice și acestea sunt aduse de Petru și Pavel.
(Preoții îi invocă, ca dovezi personale, pe apostolii Petru și Pavel, care apar și confirmă
afirmațiile fratelui Iubire. - Oamenii de sub preoții romano-catolici înțeleg adevărul și îi numesc pe
preoții lor slujitori ai lui Satan. - Trecerea tuturor in grup și instruirea lor de către slujitorii
cerești).
1. Vorbitorul cu aceasta a fost vizibil stânjenit și a tăcut mult timp, dar apoi s-a ridicat și a
spus: "Este ușor de spus, căci nu există nimeni care să ne spună adevărul. Cineva ar putea cu
siguranță să Te creadă, dar lipsesc dovezile. Și cine ni le poate oferi? Nu am auzit niciodată
altceva: Petru a fost primul episcop al Romei! Dar tu spui că nu a fost. Unde este adevărul? Nu
pot să îl stabilesc și nici nu pot să o cred. Dacă, totuși, îmi poți aduce dovezi, atunci voi fi bucuros
să te cred!"
2. Acest răspuns a fost bine gândit, deoarece era vorba în principal de a distruge
explicația Mea prin aceasta, deoarece el nu credea că îi puteam furniza dovezi. Dar Eu am fost

imediat gata să-i dau dovezi, așa că l-am întrebat: "Vrei dovezi scrise sau altele? Din nou puțin
stânjenit, a decis, Eu trebuia să-i furnizez toate dovezile pe care ar fi fost posibil să i le furnizez.
După aceea, i-am răspuns: "Eu sunt familiarizat cu știrile date în scris și îi cunosc personal pe
Petru și Pavel, așa că este posibil ca Eu să pot furniza orice dovadă. Deci, decideți-vă: ce dovezi
doriți să aveți?"
3. Preotul M-a privit cu seriozitate și nu știa dacă să mă considere un fanatic și un
campion al cuvântului sau să ceară dovezile pe care i le menționasem. În cele din urmă, s-a
hotărât și a cerut: "Dacă ești puternic, cheamă-i pe cei doi apostoli la noi, ca să aflăm din
informațiile lor cum stau lucrurile cu adevărat. Dar el nu credea că Eu pot să o pun în aplicare,
nici măcar pentru o clipă; el voia doar să Mă pună în dificultate și apoi să iasă învingător în
competiție.
4. Atunci Eu am spus: "Da, bine! Dar spuneți-Mi, ce ați vrea să-i întrebați?". Această
întrebare preliminară i-a confirmat părerea despre imposibilitatea de a-i face să apară pe
apostoli, iar el a râs cu răutate, dar imediat Eu am adăugat: "Nu ți-am spus să râzi cu rea
credință, ci să reflectezi înainte de a vorbi cu atâta entuziasm. Așa că pregătește-te, ca să poți
cere ceva rezonabil. - Apoi am strigat: "Petru și Pavel, coborâți!"
5. Ca un trăsnet a coborât mai întâi Petru și imediat după el Pavel; strălucind într-o
mantie albastră cerească, l-au întrebat pe preot ce dorește de la ei. Dar preotul a fost lovit ca de
fulger și nu a putut scoate nici un sunet de frică. Căci nu se aștepta la asta. Așa că i-am spus:
"Spune-i puțin ce și unde ați fost voi doi și cum stau lucrurile cu tine, Petru, la Roma.
6. Petru a început imediat: "Mă miră că tu, ca preot, nu cunoști Sfintele Scripturi ale
Noului Testament. Dacă v-ar fi păsat mai mult de învățăturile lui Hristos, decât de
învățăturile incorecte ale romanilor, atunci ați fi știut că nimeni nu poate fi în același timp
apostol în Asia și episcop la Roma. Deci pot să vă spun că eu, Petru, am fost cu siguranță apostol
în Asia, dar nu am pus niciodată piciorul pe pământul Europei!". - Atunci Pavel a început să
vorbească și a explicat: "Am stat aproape cinci ani la Roma, dar pe atunci nu era niciun episcop
în acest oraș.
7. Frații veneau în număr mare să mă viziteze, dar fără o îndrumare specială. Ei primiseră
învățăturile apostolilor în copii de la Ierusalim și, de asemenea, și-au transcris unul altuia toate
scrisorile pe care eu le scriam la Roma către frații din Asia și Grecia, trăind între ei în pace și
fraternitate. Totuși, să știți că Petru murise deja cu mult înainte de a veni eu la Roma, deci nu
putea muri din nou în anul 67! De fapt, a existat un singur Petru și nu doi. Nu știți că în anul 44
Petru a fost aruncat în închisoare de Irod Antipa și că eu, împreună cu Petru, Ioan, Iacob și mai
mulți ucenici, în prezența întregii comunități din Ierusalim, în anul 51, am ținut un sinod, și
anume primul sinod al credinței?
8. Și totuși aceasta este scris despre mine, iar tu, ca preot, care ar trebui să cunoști pe de
rost Sfintele Scripturi, nu știi nimic despre aceasta? Dar spune-mi: ce ai făcut și ce ai învățat în
vremea ta de preot, dacă nu cunoști scrisorile apostolilor? Și cum ai fi putut fi preot al adevărului
lui Dumnezeu, dacă nu te-ai ocupat de Adevăr, predicând în schimb minciuni oamenilor?".
9. Această întrebare lămuritoare l-a făcut pe preot să tacă complet, și chiar și colegii săi
preoți și-au coborât ochii, ca nu cumva să fie loviți de privirea plină de reproșuri a lui Paul.
Oamenii, în schimb, au aplaudat, strigând: "Am învățat destul. Acum nu ne mai lăsăm înșelați,
căci voi sunteți mincinoși și înșelători și de aceea sunteți în iad ca și noi! Și sunteți voi astfel de
slujitori ai lui Dumnezeu? Căci Dumnezeu locuiește în ceruri, iar voi sunteți în iad, unde locuiește
Satana, ai cărui preoți ați fost voi, care ați mințit. De aceea am ajuns în iad, pentru că v-am avut
ca preoți pe voi, slujitori ai Satanei. Plecați de aici! Acum vrem să rămânem cu acest tânăr care
ne-a deschis ochii."
10. La aceste cuvinte, cei doi apostoli s-au închinat în fața Mea și au dispărut din ochii
oamenilor. Apoi Eu le-am spus noilor frați: "Așa este corect! Adevărul trebuie să fie recunoscut și
acceptat. Dar Eu cred că nu mai este necesar să ne întrebăm unde vreți să rămâneți. Pentru că
voi înșivă ați decis și v-ați exprimat și, prin urmare, servitorii mei vă vor instrui imediat cum
trebuie să trăiți și cum trebuie să vă comportați pentru a merge mai departe din punct de vedere

spiritual.
11. Au rămas, totuși, chiar și preoții, și au așteptat învățătura. Imediat, îngerii au venit în
față și Eu le-am ordonat să îi instruiască pe noii frați în tot ceea ce era necesar, iar acest lucru s-a
întâmplat. În timpul învățăturii am discutat cu Swedenborg și l-am întrebat dacă nu dorește să
vadă un adevărat război al norilor de spirite cu tunete și fulgere, care produce adesea multe griji
și necazuri pentru locuitorii Pământului.
Capitolul 20
Furtunile de pe Pământ sunt războaie ale spiritelor
(Spiritele reunite primesc veșminte noi. - Înălțarea în regiunea spiritelor păcii. -

Clarificarea esenței furtunii: este un război al spiritelor. - Războiul norilor între romano-catolici și
protestanți. - Fratele Iubire le vorbește citind Evanghelia pentru a convinge spiritele de
neînțelegerea și confuzia lor în ceea ce privește interpretarea exegetică).
1. Swedenborg a fost imediat de acord. Și când îngerii au terminat cu învățăturile, Eu
leam poruncit: "Îmbrăcați saracii cu haine noi și bune, apoi vom merge în regiunea norilor, unde
este primul iad. După ce îngerii și-au terminat sarcina, s-au întors din nou și Eu am spus
întregului grup : "Dragi frați! Tatăl Ceresc v-a dat de mâncare și de băut prin Mine, v-a instruit și
v-a îmbrăcat. De acum încolo trebuie să vă faceți hainele tot mai frumoase prin faptele de iubire
pentru aproapele vostru. Aspirația voastră trebuie să fie aceea de a pune în acțiune, prin iubire,
numai bunătate și tandrețe față de frații și surorile voastre, iar aceasta trebuie să crească în voi
tot mai puternic.
2. De aceea, dorim să ne înălțăm de îndată sus, în nori, unde tocmai se apropie o furtună
de mare amploare, pentru a instaura pacea acolo și pentru a-i feri pe oamenii de pe Pământ de o
mare nenorocire. De aceea, faceți ca învățăturile care vă sunt date să devină acțiune, căci cu cât
vă maturizați mai repede în iubire, cu atât mai frumoase vor deveni veșmintele voastre și cu atât
mai strălucitor vă va fi orizontul; căci iubirea vă formează pe fiecare și vă ridică la spirite mai
înalte. Și astfel plecăm bucuroși spre înălțimi."
3. Imediat, întreaga mulțime de spirite a început să se rotească către în sus, unde au
devenit din ce în ce mai clare. De îndată ce am trecut de înălțimea norilor și eram cu toții dincolo
de norii care amenințau cu ploaia, le-am spus spiritelor: "Priviți acolo, în depărtare, norii negri:
sunt deja foarte răzbunători. Acolo două partide inamice se ciocnesc și se luptă cu înverșunare
pentru drept și privilegii. Primul partid este romano-catolic, al doilea protestanți.
4. Vom merge să ne stabilim deasupra lor și vom privi spectacolul de sus. Căci ei nu ne
vor vedea, pentru că nu pot privi în sus, dincolo de sferele lor, sau de sfera lor de acțiune, unde
se află. Dar Noi vom vedea de sus tot ce se întâmplă, vom auzi și vom înțelege cuvintele lor de
război, iar când spectacolul va fi mai rău, vom interveni așa cum voi indica Eu.
5. În clipa următoare, ne-am trezit deasupra partidelor aflate în conflict, unde o mare
mulțime de spirite de pace priveau deja spectacolul. Ne-au întâmpinat cu prietenie și s-au
bucurat că le venisem în ajutor, căci era o mare mulțime de războinici. Într-adevăr, ne aștepta o
muncă imensă pentru a pune stăpânire pe aceste spirite și a restabili ordinea. Înainte însă de a
urmări mai departe acest subiect, este necesară o explicație pentru a înțelege clar fulgerele,
tunete, căderea fulgerului și tot ceea ce urmează după o furtună. De aceea, trebuie să vă inițiez în
tainele forțelor naturii și ale efectelor lor, pentru ca voi să cuprindeți și să înțelegeți problema.
6. Războiul spiritelor nu are nevoie nici de praf de pușcă, nici de puști, nici de tunuri, nici
de gloanțe, dar aici puterea voinței este decisivă. Vedeți cum se apropie masele luminoase care
încep să devină din ce în ce mai întunecate, iar prin aceasta recunoașteți că se apropie nori
furtunoși. Și cu cât devin mai întunecate și mai mari, cu atât mai amenințătoare și mai
periculoasă pare furtuna. Acesta este un fapt universal observat și cunoscut, de care nimeni nu
se îndoiește. Dar lucrurile sunt cu totul diferite în funcție de punctele de vedere, în ceea ce
privește modul în care va apărea și se va forma una sau alta. Așadar, vreau să vă ofer clarificările
necesare, astfel încât întreaga explicație să devină clară și inteligibilă pentru voi.

7. Norii se atrag unii pe alții și se formează prin voința spiritelor. Acestea, într-adevăr, se
prezintă sub forma norilor obișnuiți de vapori de apă, care în sine sunt luminoși sau albi. Când,
însă, spiritele le folosesc pentru conflictele și expedițiile lor militare, atunci acestea din urmă
sunt colorate de vaporii malefici care curg din spiritele furioase și care clocotesc de răzbunare.
Cu cât spiritele sunt mai furioase și cu cât se adună mai strâns, cu atât norii devin mai întunecați,
pentru că ei îi dirijează prin voința lor acolo unde doresc să îi aibă.
8. Dacă sunt mai multe spirite strânse și înghesuite împreună, atunci, de obicei, începe
spectacolul. Dedesubt se văd norii întunecați; deasupra lor, se învârt mereu cei luminoși. În norii
luminoși se află, într-adevăr, spiritele cerești ale păcii, care veghează ca partidele să nu
degenereze prea tare.
9. Și dacă acest lucru se întâmplă, atunci ei sunt deja acolo și intervin cu fermitate pentru
a restabili din nou pacea și liniștea. În astfel de conflicte și expediții militare există întotdeauna,
desigur, două părți ostile care nu se suportă și nu se pot suferi reciproc. În regiunea norilor, cum
ar fi primul iad, lucrurile se petrec la fel ca pe Pământ.
10. Căci spiritele morților, care nu sunt rele, dar nici bune, vin în primul iad, care este în
regiunea norilor. Aici trăiesc liber și fac aceleași lucruri ca și pe Pământ. Pentru că ei vin acolo cu
aceleași vicii și pasiuni cărora le erau devotați pe Pământ. Aici se integrează în grupurile acelor
spirite care fac ceea ce le este plăcut inimii, iar spiritele, care își recunosc imediat calitățile, se
adună și îi atrag pe noii veniți în sfera lor de acțiune.
11. Desigur, spiritele chiar mai bune decât rudele, cunoștințele și prietenii, din regiunile
paradisiace se străduiesc să cucerească pentru ei însăși pe cei sositi, dar spiritul plecat de pe
Pământ preferă să meargă acolo unde îl atrage înclinația sa. Aici, în regiunea norilor, există la fel
de multe asociații de toate apartenențele, sectele și orientările ca pe Pământ, precum și grupuri
și companii din toate straturile și clasele. Desigur, acest lucru este mai mult conform imaginației
decât realității, căci spiritele sunt rele și certărețe între ele, chiar dacă aparțin aceleiași orientări.
12. Dar cel rău, pentru că fără acesta nu ar exista un iad insuportabil, nu exista nici o stare
de spirit cordială care să apară și să subziste între comunități. Atunci când două asociații sau
companii se ciocnesc, pentru că nu se pot suferi reciproc, atunci apar imediat aluzii picante și
calomnii de tot felul aruncate la întâmplare. Iar dacă certurile degenerează în ticăloșie și
violență, atunci se vede și se aude pe Pământ ca un fulger și un tunet.
13. Fulgerele și tunetele, însă, nu apar așa cum cred învățații pământeni, ci cu totul altfel,
și anume, dacă două părți au trecut la violență, atunci ele se grupează în coloane și de aici vine
ciocnirea împotriva părții opuse. În plus, spiritele sunt în contact unele cu altele, ca și cum ar fi
un singur spirit, pentru că o singură ființă și un singur gând trec peste toate. Prin urmare, dacă
doresc să provoace o confruntare cu adversarul, aceasta se întâmplă cât mai repede cu putință.
Și pentru că această ciocnire are loc atât de repede, aerul nu poate ceda rapid, ci se aprinde în
fața forței de presiune, iar acest lucru generează fulgerele.
14. Fulgerul, însă, nu este drept, ci neregulat, curbat și răsucit. Acest fenomen își are
originea în faptul că spiritele întreprind o ciocnire nu în linie dreaptă, ci indirect, pentru a înșela.
Deoarece partea adversă știe și ea că va avea loc o confruntare și este pregătită pentru ea și
deoarece există lupte în mai multe tabere, această înșelăciune este folosită pentru a lovi ceva cu
mai multă siguranță.
15. Rapiditatea ciocnirii, deoarece totul este electric, iar sufletul însuși este format din
raze eterice de lumină electrică, generează la început lumina electrică a fulgerului și apoi
tunetul, care este fenomenul concomitent cu o presiune violentă, ca atunci când se trage cu
pușca sau cu tunul. Astfel, coloanele spiritelor se ciocnesc între ele și se bat unii pe alții, până
când obosesc și se despart din nou cu necazuri și dureri.
16. Dacă, uneori, o ceartă este în curs de desfășurare, atunci spiritele păcii intervin, îi
înconjoară pe combatanți și îi închid într-o clipă, astfel încât aceștia nu se pot mișca. Acest lucru
îi înfurie acum pe cei doi combatanți, care se aprind, dar spiritele păcii îi prind în mrejele lor și îi
aruncă pe Pământ, în cel de-al doilea iad, iar această aruncare este atât de puternică și rapidă,
încât nu numai că dă foc aerului, dar, pentru că jos pe Pământ aerul este tot mai gros, îl topește și

pe acesta. Iar acest aer topit și înflăcărat, fiind tocmai electric și generat prin electricitate, este
bastonul dezastruos sub formă de tunet care se aprinde și ucide, și are adesea ca urmare multe
fenomene ciudate, pentru că este într-adevăr o adevărată ființă spiritual-electrică și are în sine o
inteligență proprie, deoarece voința Mea posedă aceeași caracteristică de bază care este tot
electricitate.
17. Odată cu aceasta, tunetul este aerul dens aprins și topit de o imensă forță de presiune
asupra pământului, generată de viteza spiritelor care penetrează atmosfera terestră, care, fiind
ea însăși electrică și înzestrată cu o forță electrică inteligentă, lovește acolo unde spiritele sunt
aruncate, căci acest aer le urmărește imediat și, topit într-o masă densă și transparentă, se duce
acolo unde se propagă curentul electric, de îndată ce intră în contact cu electricitatea
pământului. Impactul în sine depinde uneori de răutatea spiritelor, care se mișcă cu o bucurie
malignă peste case, copaci etc.; alteori, însă, este doar accidental.
18. Faptul că anumite fulgere incendiază pământul și altele nu, depinde de faptul că
acestea din urmă nu au atins nimic inflamabil. Faptul că unii copaci sunt loviți mai degrabă decât
alții depinde de cantitatea mare de electricitate care se găsește în unii dintre ei. Acolo unde este
mai multă electricitate, există o forță de atracție mai mare, dar numai atunci când aceasta lovește
în apropiere, altfel nu! Dacă în acest fel părțile beligerante sunt aruncate la pământ și, odată cu
ploaia, exalarea lor malignă, care constituie o parte din esența lor, este aruncată la pământ,
atunci părțile se liniștesc, pentru că știu că au deasupra lor spirite conducătoare care le insuflă
respectul total cuvenit, iar apoi își retrag din nou fluidul malign și norii devin mai luminoși și
mai albi, până când totul redevine calm.
19. Dacă norii nu ar fi întunecați de fluidul malefic al duhurilor, care arată în mod
material cum se constituie răzbunarea spirituală mânioasă a beligeranților, atunci nu ai putea
discerne niciodată decât nori albi, atât de albi cum sunt buclele la oițe, acolo unde sunt păstrate
spiritele cerești ale păcii, pentru că apa, suspendată sub formă de vapori de nor, este în sine
perfect pură și nu se colorează decât atunci când un mare vânt furtunos ridică praf și pulbere și
o duce în nori.
20. După această inițiere în misterele naturii, să ne întoarcem la tema noastră. Când ne
aflam deasupra taberelor beligerante, problema era deja foarte confuză. Fiecare parte a vrut să
se apere și să aibă dreptul său, și niciuna nu a cedat. Din acest motiv au devenit din ce în ce mai
nervoși și mai furioși, și astfel cuvintele de mânie și insultele zburau încoace și încolo ca niște
săgeți.
21. În cele din urmă au trecut la acte de violență, iar eu am ordonat să-i înconjurăm pe
toți și să-i luăm prizonieri, dar nu să-i apăsăm și să-i aruncăm în al doilea iad, ci să-i reținem,
aruncându-le lichidul pe pământ prin ploaie și așteptând până când se răcoreau puțin, devenind
neliniștiți și îngrijorați de soarta lor. După câteva fulgere și tunete de nori, liniștea s-a instalat,
norii și-au pierdut aerul amenințător, colorația întunecată, iar Eu M-am prezentat în fața
spiritelor întrebând: "De ce vă luptați, vă amenințați unii pe alții și purtați războaie din cauza
religiei? A învățat Hristos că trebuie să se prezinte credința adevărată cu certuri, palme și bătăi
grosolane?
22. Atunci au ieșit imediat în față câțiva preoți și au răspuns: "Hristos a spus: "Nu vă aduc
pacea, ci sabia" și, conform acestui verdict, am obținut dreptul de a lupta pentru adevărata
credință cu cuvintele și cu armele, și o facem îndeplinind în același timp, cu fidelitate față de
datoria noastră, obligația noastră de buni creștini împotriva ereticilor luterani care îndrăznesc
să ne jignească și să ne provoace cu anticreștinismul lor". - La aceasta am obiectat: "Isus a
exprimat cu siguranță aceste cuvinte, dar nu în sensul în care le interpretezi tu. El, ca Iubire a lui
Dumnezeu Tatăl, a predicat iubirea frățească, iar salutul Său a fost: "Pacea fie cu voi".
23. Iar în Apocalipsa lui Ioan, pe care Isus i-a dictat-o și i-a dat-o, se spune: "Cine ucide cu
sabia va fi ucis tot cu sabia". Spune-Mi, așadar, cum faci sa pui de acord aceasta, cu interpretarea
ta?" - Atunci preoții au rămas nehotărâți și nu știau ce să răspundă. În cele din urmă, unul dintre
ei s-a ridicat în picioare și a spus: "Da, dacă compari aceste cuvinte cu celelalte, atunci cu
siguranță nu sunt de acord. Totuși, care dintre acestea sunt adevărate și care sunt denaturate?

Noi, oamenii, nu putem discerne acest lucru, așa că ne-am ținut de sensul literal, așa cum ni s-a
prezentat, și cu asta nici măcar nu am greșit."
24. "După părerea voastra, cu siguranță nu." L-am întrerupt și am adăugat: "Nu se spune
oare și în porunca a cincea: să nu ucizi? Și fie că este vorba de spiritualitate sau material, cu o
armă sau nu, este același lucru. Deci nici măcar cu sabia! Dar, pentru ca să recunoașteți sensul
răspunsului în apărarea voastră, vreau să vi-l comunic: omul trăiește într-o luptă permanentă
între spirit și materie! Iar Hristos a vrut să spună că nu a adus nici o viață bună și nici o bogăție
de viață cu Doctrina Sa, ci sabia, ceea ce înseamnă decizia de a lupta împotriva poftelor,
dorințelor și patimilor cărnii și ale vieții, deci de a lupta pentru viața spirituală, luptând mereu
împotriva vieții materiale. Înțelegi acum cele două săbii din Noul Testament? Acestea sună
diferit și contradictoriu, și cu siguranță ambele sunt corecte!"
Capitolul 21
Afirmațiile preoților romano-catolici sunt infirmate cu ajutorul Sfintelor Scripturi -
Mijlocul de obținere a concordiei este iubirea aproapelui
(Preoții apără puritatea și autenticitatea doctrinei romano-catolice împotriva doctrinei

protestante. - Poziția viitorului și adevăratului Ierusalim. - Mijloacele de concordie demonstrate în
fapte prin oferirea de hrană pentru toți. - Cântecul de mulțumire al îngerilor în acompaniamentul
unor muzicanți invizibili. - Ambele părți s-au unit înfrățindu-se, au fost primiți în grup și îmbrăcați
în haine noi).
1. Preoții s-au privit unul pe altul, mirați de sensul acestei interpretări, la care nu știau să
se opună, apoi au spus: "Interpretarea este potrivită, totuși trebuie să veghem la puritatea
credinței Bisericii noastre romano-catolice și nu tolerăm inovațiile eretice, cum ar fi cele
introduse de Martin Luther. Iar acest lucru ne dă dreptul de a-i persecuta pe dușmanii noștri ca
eretici și renegați și, eventual, chiar de a-i converti cu forța, astfel încât sfera adversarilor noștri
să fie limitată și, în cele din urmă, să dispară."
2. Apoi Eu am răspuns: "Credeți cu adevărat în puritatea credinței romano-catolice? În ce
identificați puritatea credinței romane și impuritatea credinței luterane? Explicați-ne, ca să vă
recunoaștem presupusele privilegii și să putem forma o judecată dreaptă, pentru a ști care
dintre părțile aflate în dispută este cu siguranță îndreptățită să numească credința celeilalte ca
fiind eretică, nedreaptă și impură!".
3. Preotul s-a concentrat imediat și a explicat: "Credința noastră romano-catolică provine
din vremea apostolilor, Sfântul Petru însuși a stabilit sediul apostolic roman al papilor și a fost
primul papă la Roma. Noi, preoții romano-catolici, am ținut întotdeauna sus steagul
creștinismului, până când Martin Luther a provocat schisma ca un renegat , îndepărtându-i pe
mulți dintre copiii săi de la adevărata Biserică mamă a creștinismului, și de aceea îi urâm și îi
persecutăm pe luterani."
4. La aceasta, am obiectat: "Ai fost rapid cu argumentele tale, dar prin aceasta nu ai
dovedit nimic despre puritatea și autenticitatea credinței romane în comparație cu cea luterană.
Despre asta se discută. Încearcă să o dovedești!"
5. Acest îndemn l-a surprins pe preot, care a răspuns: "Da, ce altceva trebuie să vă
dovedesc? Știu doar că Biserica Romană este cea mai bună dintre toate și este singura care face
binecuvântare, deci cu siguranță cea autentică și superioară. Acum vorbește tu, dacă știi mai
bine!"
6. Bineînțeles că nu L-am lăsat să-mi spună de două ori și i-am răspuns: "Cât despre
vârsta, atunci vei ști și tu că nu se poate vorbi de Roma, ci de Doctrina pe care a învățat-o Hristos
și au scris-o apostolii și evangheliștii, iar aceasta este în Scriptură și nu în numele Romei. Și iată
că nu există nimic în Sfânta Scriptură care să se refere la Petru și la scaunul său din Roma și, prin
urmare, nu te poți baza pe nimic, prin care să stabilești că Roma este primul și cel mai vechi loc
al credinței!
7. Acesta ar putea fi, cel mult, Ierusalimul însuși, dar vechiul Ierusalim a dispărut de pe

pământ, iar cel nou se află la câteva ore distanță de el, și poartă doar numele adevăratului
Ierusalim, restul este fals și a fost inventat în folosul lăcomiei preoților, care trăiesc din faptul că,
prin indicații false, atrag oamenii neștiutori să meargă acolo în pelerinaj. Cât despre faptul că
este singura care îl face pe om binecuvântat, atunci vă reamintesc bine Doctrina lui Hristos, în
care nu se vorbește de vreo biserică construită și indicată local, ci că iubirea de Dumnezeu și de
aproapele este cea mai înaltă poruncă și, în consecință, și singura care îl face pe om
binecuvântat; deci iubirea este mijlocul autentic, cel mai pur și cel mai bun care îl conduce pe om
la Dumnezeu și, prin urmare, la Cer. Pavel a scris acest lucru și Corintenilor și îl găsiți explicat în
tot Noul Testament ca fiind fundamentul credinței creștine. Acesta este adevărul, și nu altfel! Și
acum vorbiți, dacă mai aveți ceva de obiectat".
8. Această precizare a doborât rezistența preoților, care au concluzionat astfel:
"Recunoaștem că aveți dreptate în toate, dar cum putem să ne înțelegem cu luteranii, din
moment ce ei separă atât de brusc,unul de altul, articolele de credință înnăscute și dobândite
prin studiu? Nu cunoaștem mijloacele! Pentru că fără aceasta suntem părți ostile credinței, care
nu se pot suferi reciproc, ci se calomniază și se prigonesc reciproc oriunde se întâlnesc. Poate că
știi un mijloc bun și decisiv împotriva ei? Căci nu ne lipsește decât atât!"
9. "Ei bine, acest lucru poate fi acceptat. De mijloace nu mă jenez și vreau să vă arăt
imediat mijloacele combinate cu acțiunea, pentru ca voi să le atingeți cu mâinile voastre și să vă
convingeți singuri în ce constă. Credeți că suntem dușmanii voștri, pentru că, în această calitate,
ați fost capturați și înconjurați; noi, însă, nu vă facem niciun rău, ci doar ne străduim să vă
scoatem din falsele voastre opinii de credință. Și înainte de a continua să vorbim, vrem să luăm o
gustare. Voi sunteți înfometați și vrem să rămâneți cu noi la masă."
10. Preoții au fost imediat de acord, iar poporul, care ascultase cu atenție și dedusese că
adevărul era de partea noastră, a făcut la fel. Am ordonat imediat îngerilor să aducă pâine și vin,
pe care le-am binecuvântat și le-am împărțit. Toți au lăudat bunătatea mâncării și a vinului,
spunând: "Aceasta este pâine și vin ceresc, așa ceva nu crește nicăieri.
11. I-am lăsat să se bucure și am așteptat până când totul a fost consumat. Faptul că nu
doar frații au fost serviți, ci toată lumea, a fost ceva firesc și, prin urmare, a fost o atmosferă
minunată peste tot. După ce totul a fost consumat, le-am spus tinerilor să cânte un cântec de
mulțumire cu acompaniament muzical. Imediat au venit, bineînțeles invizibili pentru grup, dar
nu și pentru îngeri, muzicanți în mijlocul lor, au format un cor și au cântat cu acompaniament
muzical o minunată cântare de mulțumire pentru darul cel bun care le fusese dat. Grupul, deja
mare la număr, de peste trei milioane de capete, a fost complet uimit de această muzică
extraordinară și de cântecul minunat al tinerilor; toți erau înălțați pana la înălțimi cerești. La
început, nervii nu sunt obișnuiți cu acest lucru, pentru că este prea emoționant.
12. Însa, odată ce dragostea a fost trezită, atunci cineva se delectează în înălțimile cerești
de emoția măreției supranaturale. În această captură de pescuit sunt necesare astfel de
expediente, pentru a-i face pe oameni să se maturizeze repede pentru Împărăția Cerurilor și
pentru ca astfel să recunoască ce delicii, altfel de neatins, le oferă iubirea pură. Când cântecul și
muzica au încetat, i-am întrebat pe noii frați: "Spuneți-mi acum: ce doriți să faceți? Va dau
libertate! Puteți să faceți tot ce vreți!
13. Puteți continua să rămâneți diavoli și să vă urâți și să vă persecutați conform
învățăturii lui Satana, ca și până acum, sau puteți deveni buni, puteți rămâne în iubire și,
conform Doctrinei lui Isus, să-L iubiți pe Dumnezeu mai presus de toate și pe aproapele vostru
ca pe voi înșivă, și să faceți cu el același lucru pe care doriți să vi se facă în toate privințele. Ți-am
arătat cum este cu adevărat Doctrina lui Isus, și astfel știi care este diferența dintre modul tău de
a acționa împotriva dușmanilor și cum ar trebui să procedezi conform Doctrinei lui Isus. În fața
Mea sunteți liberi și nu mai sunteți prizonieri, puteți să rămâneți cu Noi și să vă bucurați de
beneficiile unei vieți superioare sau să vă întoarceți în iadul vostru întunecat. Și astfel, decideți-
vă și dați-Mi răspunsul vostru!"
14. Preoții au început imediat să le vorbească adepților și adversarilor lor: "Dragi frați în
Hristos! Am văzut că modul nostru anterior de a acționa a fost greșit, regretăm foarte mult acest

lucru și vă cerem iertare, pentru că prin noi și cu noi, în același timp, ați fost nefericiți. Ne-am
hotărât să rămânem și să acționăm așa cum ne-a explicat atât de bine tânărul însuși, arătând
cum trebuie să trăim și să acționăm. Nu dorim să ne numim romano-catolici și protestanți, ci
creștini, și să acționăm așa cum ne-a învățat Hristos.
15. De aceea, să ne întindem mâinile unul altuia ca frați și să păstrăm între noi adevărata
iubire creștină, ca niște copii ai unui Tată ceresc; numai atunci dragul nostru Tată din ceruri ne
va ierta marile noastre păcate, pentru că intenționăm foarte serios să scăpăm de ele, să facem
penitență și să trăim cu totul așa cum ne-a arătat dragul nostru frate, care va deveni acum ghidul
nostru al tuturor, prin exemplul său minunat, într-adevăr cu adevărat divin.
16. Să ne dăm mâna ca frații și să rămânem împreună, uniți în iubire frățească, învățând
să fim așa cum vom vedea că se trăiește și se lucrează aici". După acest discurs, care a fost ținut
celor două părți, toți au fost de acord să rămână, și-au întins mâinile în semn de binecuvântare și
au fost plini de bună dispoziție, pentru că au fost atât de repede eliberați din iad. S-au bucurat în
special pentru că acum puteau vedea din nou totul clar, în timp ce înainte îi înconjura un aer
sumbru. Cele mai bune haine noi au fost de asemenea procurate imediat de la tineri și au fost
distribuite, spunându-le în același timp că: "Cu cât vor prețui mai mult dragostea unuia pentru
celălalt și pentru aproapele lor, din dragoste pentru Dumnezeu, cu atât mai frumoase vor deveni
și hainele și trupurile lor."
Capitolui 22
Chemarea lui Satana, magnifica femeie spirituală primordială
(Urcând un munte înalt. - Cutremur pe pământul spiritual generat de Satana. Muntele se

despică și balaurul Satana se ridică din foc și fum. - Întrebări adresate lui Satana și răspunsurile
sale insipide și malefice. - Magnifica femeie primordială Satana și povestea ei adevărată. - Satana
se întoarce in dragon și este trimisă înapoi în abis. - Coborârea de pe munte.)
1. Când toți au fost pregătiți, am dat semnalul de plecare și am spus companiei: "Acum
dorim să urcăm pe un munte foarte înalt pentru a vă arăta pe cine ați slujit până acum cu
învățătura voastră satanică, ca nu cumva să deveniți din nou slabi sau chiar să cădeți înapoi; căci
Satana păcatului, a pasiunii și a viciilor este bine înrădăcinată în carnea sufletului și trebuie
acum să fie perfect eradicată; niciodată nu vor mai apărea și nu se vor mai răspândi între voi
certurile, invidia, ura, duritatea și intoleranța. De aceea trebuie să învățați să-L cunoașteți pe
Domnul căruia i-ați slujit până acum".
2. După aceasta, au tăcut cu toții și ne-am îndreptat spre muntele înalt, pe care am vrut să
le arăt pe domnul indicat. Imediat ce am ajuns, am pus grupul să se așeze și să se bucure pe
îndelete de priveliștea minunată.
3. După o pauză de o oră de odihnă, i-am chemat pe tineri la Mine și le-am poruncit:
"Apropiați-vă și împărțiți-vă în mijlocul și în spatele mulțimii și spuneți aproapelui vostru că ați
fost desfășurați de Mine, ca să nu se teamă nimeni de cele ce vor urma, căci stăpânul lor cel
vechi, căruia iau slujit până acum, se va ridica cu mare răzvrătire că au fost luați de la el; și că
nimănui nu i se va întâmpla nimic rău, să se întâmple ceea ce va întâmpla, așa că trebuie să
privească problema în liniște și fără teamă și să o lase să se desfășoare.
4. Când tinerii și-au terminat treaba, am spus cu voce tare: "Sadana, vino și arată-ți
puterea! - În aceeași clipă, pământul a răsunat și s-a manifestat un cutremur spiritual teribil,
astfel încât toți au strigat. Cu toate acestea, îngerii au liniștit mulțimea spunând: "Suntem aici ca
protectori ai voștri, așa că sunteți tulburați inutil. De îndată ce au rostit aceste cuvinte, creasta
muntelui s-a deschis și din abis s-a ridicat fum și flăcări, iar în mijlocul lor un balaur teribil cu
multe capete de șerpi care scuipau foc. Un fior i-a străbătut pe oameni din cauza impresiei
înfiorătoare pe care o făcea asupra lor o asemenea apariție.
5. Și i-am vorbit lui Satana: "Ascultă, prinț al iadului, până când îi vei seduce pe oameni,
pentru ca ei, ca și tine, să se urască unii pe alții ca dracii, să se prigonească și să se rănească unii

pe alții? Cât timp te vei mai împotrivi lui Dumnezeu, Creatorul și Domnul tău, și nu te vei apleca
și nu te vei smeri, pentru ca copiii, pe care ți i-am luat de aici, să știe și să învețe pe cine au
păstrat și slujit până acum și să vadă ce ar fi ajuns în cele din urmă în adâncurile iadului, dacă ar
fi continuat să se poarte așa cum s-au purtat până acum?".
6. După aceste cuvinte, Sadana a scos un strigăt cumplit, încât toți s-au îngrozit, și a
strigat: "Ascultă, Tu, care îndrăznești să mă chinui pe mine, singurul stăpân și creator al tuturor
oamenilor din lume, tulburându-mă în liniștea mea, spune-mi: ce ai împotriva mea și de ce nu
mă lași în odihna mea? De ce mă chemi pe mine, ca să-ți dau un răspuns?
7. Spune-mi, cu ce drept îmi ceri să-ți răspund? Eu îmi urmez drumul meu, iar Tu pe al
Tău, și lasă-mă în pace! Pentru că nu am nimic de discutat cu Tine și de aceea nu mă deranjează,
nu am nimic de făcut cu Tine și nimic de răspuns Ție".
8. Atunci am spus: "Nu te-am chemat pentru asta, ca să mă înveți ordinea și ce trebuie să
fac sau să nu fac, ci te-am chemat pentru responsabilitatea faptelor tale, pentru lipsa de iubire a
oamenilor, așa că răspunde-mi, pentru că nu faci decât să-i faci pe oameni răi și infernali, așa
cum ești tu! Un țipăt groaznic și o zguduială a fost răspunsul la întrebarea Mea, astfel încât toată
lumea a scos un strigăt de groază, pentru că în același timp un cutremur puternic a străbătut
pământul. Acum i-am spus imperios: "Ori te calmezi și dai răspunsul la întrebarea mea, ori va
trebui să te pedepsesc!". În loc să se supună și să răspundă, Satana a strigat din nou și a bătut din
nou din picioare, astfel încât un cutremur uriaș a străbătut Pământul spiritual.
9. În acest moment, am spus: "Acum m-am săturat, așa că îți iau toată puterea și Eu voi
răspunde, cum ești și ce ești!". În acel moment, balaurul a dispărut și frumoasa Satana, cea mai
frumoasă femeie dintre toate femeile create, a rămas acolo, goală, în fața ochilor mulțimii, care
nu putea să se mire îndeajuns de mult cum, din această femeie fermecătoare și frumoasă, a ieșit
un balaur atât de teribil. Eu, însă, le-am explicat spectatorilor: "Satana este femeia primordială,
sau Satana-Lucifer căzut, mama tuturor oamenilor din lume, care într-o zi au căzut odată cu ea,
iar acum, încet-încet, reprimând răul, își croiesc drumul înapoi spre Dumnezeu, pentru a deveni
imens de fericiți în apropierea Lui".
10. Cu această explicație, spectatorii au fost mulțumiți, iar eu m-am adresat din nou lui
Satana, spunând: "Acum ești lipsit de răutatea ta și de puterea care te învăluia, arătând în
exterior viciile tale interioare; dă-mi doar un răspuns la întrebarea pe care ți-am pus-o, pentru
ca spectatorii să știe după cine au alergat până acum. Imediat s-a adunat și a explicat: "Tu însuți
ai spus și ai confirmat adevărul, eu sunt mama primordială a tuturor oamenilor, ce-ți pasă atunci
de copiii mei? Îi pot educa cum vreau eu! Acest lucru nu Te privește pe Tine și nu trebuie să-Ți
dau nicio justificare! Tu ii educi pe ai tai și eu pe ai mei, și cu asta am terminat cu tine!"
11. "Așteaptă, șarpe provenit din iad, nu Mă scapi cu asemenea fărâme de înțelepciune:
vreau răspunsuri concrete de la Tine, și deci răspunde-mi la ceea ce vreau să știu! Nu ai nicio
putere asupra oamenilor, dacă ei înșiși nu-ți împrumută de bunăvoie urechile și inimile.
Dumnezeu, pe de altă parte, este Tatăl acestor copii și, prin mine, iți cer un răspuns cu privire la
înrăutățirea situației acestor copii, care sunt cu adevărat copiii Lui. De fapt, unei mame
denaturate i se iau copiii și aceștia sunt crescuți prin intermediul altor oameni; tu, pe de altă
parte, ești produsul tuturor mamelor denaturate luate împreună și, prin urmare, toți copiii tăi
trebuie să fie luați de la tine. Acum spune-mi, ce ai de contraargumentat?"
12. Atunci Satana a răspuns: "Știi ce? Dacă cineva îl privează pe un om de toate puterile și,
prin urmare, de toate drepturile, așa cum mi-ai făcut mie, atunci este ușor să pui întrebări
despre drepturi, pentru că nu poți declara sau apăra nici unul. Dar acesta este un fapt: eu sunt
mama rasei umane, și nu Dumnezeu!".
13. La aceasta Eu i-am răspuns: "După suflet și după trup ești cu siguranță mama
oamenilor! Aceste două lucruri, de fapt, sunt propriul vostru suflet consolidat în materie, pe care
trebuie să le poarte, să le înnobileze și să le răscumpere. Numai că aceste două lucruri sunt
moarte, până când spiritul care vine de la Dumnezeu le învie! Prin urmare, nu te lăuda cu
moartea ta, pentru că aceasta este materia consolidată a tuturor sorilor, planetelor și lumilor
stelare care au fost create de sufletul tău mort. Și până când spiritul de la Dumnezeu nu

însuflețește această materie și nu o modelează artistic în cele mai variate formațiuni și, în cele
din urmă, în figuri umane, tu nu esti decât materie! Prin urmare, spiritul lui Dumnezeu este cel
care trăiește în pieptul fiecărui om, chiar Tatăl și Mama fiecărui om, nu tu! La origine tu ai fost
mamă, numai că acum nu mai ești, și deci nu ai niciun drept asupra copiilor lui Dumnezeu!
Vorbește, nu-i așa?"
14. Pentru o vreme, această întrebare a lăsat-o pe Satana muta, dar apoi a început
următoarea apărare: "La începuturile eternităților eram eu, spiritul de Lumină al lumii, și am
luminat toate spațiile din infinit. Alături de mine exista însă o a doua Ființă care se numea
Dumnezeu și care căuta să obțină iubirea mea. Pentru o vreme am fost bine dispusă și i-am dat
în schimb iubirea mea, din cauza păcii dragi. Dar El nu era mulțumit, voia să mă umilesc complet
împreună cu copiii mei, iar eu nu L-am ascultat. Am considerat acest lucru ca fiind o mare
aroganță față de mine însumi și i-am refuzat iubirea, umilința și ascultarea. De aceea, furios, a
început un război distrugător împotriva mea și, pentru că era mai puternic decât mine, m-a lipsit
de puterea Luminii și a copiilor și m-a aruncat în abis, de unde vin acum. Mi-a transformat
sufletul meu plin de Lumină în materie consolidată, în care îi ține prizonieri pe copiii mei. Vedeți,
aceasta este povestea dintre mine și Dumnezeu și, prin urmare, lupta constantă dintre El și
mine."
15. Când a terminat această apărare, am întrebat-o: "Spune-Mi, cine a fost acolo înainte,
tu sau Dumnezeu? - și nu ești tu, o ființă creată de Dumnezeu? Căci în aceasta constă dreptul lui
Dumnezeu, că te lupți și te crezi un anti-Dumnezeu! La această întrebare, Satana nu a vrut să
răspundă, ci a rămas tăcută. Apoi am continuat: "Este o sarcină dificilă să porți o conversație cu
acest spirit arogant. El fie denaturează adevărul, fie ascunde faptele, astfel încât să nu fie deloc
de acord cu Mine, ci întotdeauna să mă provoace, să se împotrivească și să semene răul. Nu
vreau să mă mai indignez cu tine! Este suficient să știți ce este ea și cât de periculos este să veniți
pe tărâmul ei din iad, unde flăcările spirituale ale patimilor rele ard în permanență, așa cum ați
văzut în ea în figura ei de balaur. În schimb tu, prinț al minciunii și al răstălmăcirii adevărului,
întoarce-te acolo de unde ai venit."
16. Imediat ea a luat din nou înfățișarea unui balaur, a bătut cu furie în pământ, astfel
încât mari zguduiri au pus pământul în mișcare tremurândă, așa cum se mișcă mările furtunoase
în sus și în jos, și a căzut în abisul de flăcări care s-a închis din nou deasupra capului ei. Mulțimea
s-a uitat îngrozită la acest eveniment și s-a bucurat că totul s-a terminat. După ce toți s-au liniștit,
am explicat mulțimii: "Acum este sarcina noastră, având în spate cel mai important lucru, să
suprimăm cât mai repede toate caracteristicile rele și lăcomiile, căci acestea aparțin împărăției
lui Satana și provin din ea. De aceea, străduiți-vă să cultivați doar iubirea, smerenia, răbdarea,
mila și castitatea gândurilor și vei înainta rapid în înnobilarea voastra. Acum să coborâm din
nou, pentru că mai sunt încă multe suflete care trebuie să fie eliberate. Așa că am coborât și ne-
am dus acolo, unde eram așteptați.
*** Mai multe detalii despre originea creatiei si desfasurarea evenimentelor dupa ce a fost creat primul spirit
_Lucifer_ au fost revelate de Domnul Isus prin Bertha Dudde in lucrarea: Planul de Mantuire a lui Dumnezeu.
Capitolul 23
O comunitate de prieteni ai lui Swedenborg în așteptarea Cerului
(Traversarea unui râu în zbor. - Sosire într-un sat plăcut. - Sătenii oferă toate proviziile de
mâncare pentru a-i găzdui pe călătorii din Cer. - Binecuvântarea miraculoasă a fratelui Iubire și
curiozitatea, cine este El. - Efectul bun al învățăturii lui Swedenborg. Sătenii sunt primiți în grup).
1. Toți s-au ridicat imediat și au fost pregătiți pentru marș, și astfel a început coborârea
noastră de pe creasta muntelui, care era foarte înaltă și complet pietruită. În scurt timp ne-am
trezit în vale, care era foarte întinsă și traversată de un râu mare pe care a trebuit să-l traversăm.
De aceea M-am adresat mulțimii, spunând: "Vom trece dincolo de acest râu și, întrucât nu are
pod, va trebui să ajungem pe celălalt mal fără el. Gândiți-vă că sunteți spirite și că, așa cum de pe

pământ am zburat în nori și de acolo pe munte, tot așa vom trece și noi dincolo de râul de aici.
Așa că gândiți-vă că zburați peste el ca spiritele și vom zbura."
2. Și imediat mulțimea uriașă s-a ridicat și a zburat pe deasupra. Mai întâi, însă, a trebuit
să le ridic Eu zburând în nori, pentru că, fiind spirite ale celui de-al doilea iad, erau prea grele.
Acum, însă, totul a mers foarte ușor, pentru că în ei se formaseră deja condiții cerești. Când am
ajuns pe cealaltă parte a râului, în fața noastră se afla o frumoasă pajiște plată, în spatele căreia
se afla un sat mare, spre care ne-am îndreptat direct. Când am ajuns la intrarea în sat, am găsit
acolo niște oameni care ne-au întrebat prietenește ce înseamnă vizita unui număr asa de mare
de oameni în satul lor. Eu, care mă aflam în față, i-am spus interlocutorului: "Noi suntem călători
în Împărăția Cerurilor. Ai ceva de mâncare pentru noi, căci ne este foarte foame?"
3. Întrebătorii au spus imediat: "Oh! Oh! Așteptăm de mult timp să ajungem în Împărăția
Cerurilor, dar nu s-a mai întâmplat niciodată așa ceva, așa că am așteptat în liniște, în adevăratul
sens al cuvântului; dar tu te duci acolo? Nu este posibil să mergem cu tine?" - "Oh, da, dar mai
întâi am vrea să ne fortificăm puțin pentru călătorie; nu ne puteți servi cu pâine, vin și fructe?" -
"Da, așteptați puțin, ca să vă anunțăm și să vă comunicăm dorința și planul de călătorie."
4. "Ei bine, mergeți și anunțați tot ce este necesar", i-am răspuns, "între timp noi vă vom
aștepta în fața satului". Amabilii bărbați s-au dus imediat în sat și i-au avertizat pe toți locuitorii,
explicându-le ce se întâmpla afară și cu ce dorință și scop îi aștepta mulțimea. Auzind acestea,
toți șiau scos proviziile, care constau în pâine, vin și fructe, rugându-i să le primească cu
bunăvoință. Căci ar fi vrut să dea tot ce aveau, dar, după cum au văzut, nu erau de ajuns, căci
mulțimea era prea mare.
5. Eu, însă, i-am liniștit spunându-le: "Foarte bine, dragii mei, va fi suficient pentru noi și
pentru voi. Deci puneți-le pe toate aici grămadă, ca Eu să le binecuvântez și să le împart. Și au
pus în fața noastră tot ce aveau, bucurându-se că ne pot servi cu ele. Eu mi-am pus mâinile peste
ea, am binecuvântat-o și am împărțit-o.
6. Noii frați și surori se mirau cum era posibil ca aceasta mica provizie sa fie suficienta
pentru o mulțime atât de mare de oameni, și anume pentru toți. Da, acesta era un miracol, un
astfel de lucru era imposibil de explicat în mod obișnuit! După ce și-au consumat mâncarea și
băutura, nu au putut să se mire îndeajuns de mult de această bunătate și bun gust și au spus:
"Sunteți cu siguranță ființe superioare, căci prin binecuvântarea voastră totul se înmulțește și
devin ceresc de bune. Și Isus a înmulțit într-o zi cinci pâini de orz și doi pești în acest fel, dar dacă
au fost la fel de buni ca și cu binecuvântarea de acum, aceasta nu o spune Sfânta Scriptură."
7. Această remarcă i-a impresionat pe toți și mulți au întrebat: "Dar cine este acest tânăr?
El este excepțional de înțelept în răspunsurile sale și atât de puternic și binefăcător în acțiunile
Sale, încât se presupune că în El se află unul dintre cele mai înalte spirite, dar nimeni nu-i
cunoaște adevăratul nume și nici nu știe dacă numele de Fratele Iubire este într-adevăr cel
adevărat sau doar unul simbolic din cauza iubirii sale. Cine poate răspunde la această
întrebare?"
8. Întrebări de acest fel și altele similare circulau în rândul mulțimii, dar fără a se ajunge
la o rezolvare a misterului. Unii i-au adresat aceeași întrebare lui Swedenborg, dar acesta a evitat
cu iscusință răspunsul, astfel că a rămas un mister cu privire la cine era acest tânăr. După masă,
îngerii au cântat un imn de mulțumire, acompaniindu-l cu instrumente muzicale cerești. Abia
acum a început uimirea oamenilor noi și prietenoși și au remarcat: "Aceștia sunt cu siguranță
îngeri. Pentru că sunt prea frumoși pentru a fi umani, iar cântecul și muzica lor sunt pur celeste.
Am dori să fim mereu alături de ei, ascultându-i.
9. După aceste cuvinte, am venit Eu la ei și le-am spus: "Dragii mei frați, dacă vă face
plăcere, rămâneți și veniți cu noi; suntem pe drumul nostru ascendent în Împărăția Cerurilor,
dar acceptăm să adunăm încă câțiva oameni care sunt maturi. Acest lucru i-a făcut extrem de
fericiți și au acceptat cu toții: "Rămânem și venim cu voi, pentru că am așteptat de mult timp un
rezultat și ne-am străduit să ne pregătim și să trăim conform Doctrinei scumpului Domn, de
aceea nu suntem cu toții decât o singură familie de frați și surori, deși mare cu multe mii de
capete."

10. La aceasta Eu am răspuns. "Va cunosc de mult timp, dar nu a existat niciodată vreo
ocazie. Pentru că o astfel de mare pescuire este întotdeauna întreprinsă doar atunci când un
mare maestru al religiei se desparte de Pământ, iar acesta este cazul de față. Dar printre voi se
găsesc unii care vin din învățătura lui Swedenborg și, vedeți, acest Swedenborg este aici și
datorită lui are loc acest mare pescuit, așa că vă vom lua și pe voi cu noi."
11. Când au auzit numele Swedenborg, s-au bucurat foarte mult, explicând: "Tocmai
această învățătură ne-a ridicat atât de mult încât, în cele din urmă, am devenit complet uniți și
am trăit împreună ca o mare familie, fără ale mele și ale tale, dar având totul în comun și
găsindu-ne foarte fericiți, prin urmare: trăiască maestrul nostru Swedenborg!".
12.Tot grupul a fost de acord cu această bucurie, și s-au bucurat de noii oameni
amabili, care deja progresaseră mult conform învățăturii lui Swedenborg.
Capitolul 24
Maria ca martoră a profețiilor adeverite despre Mesia
(Călătorie către o comunitate evreiască matură din punct de vedere spiritual, care îl
aștepta pe Mesia. - L'Rabbas pseudo-evanghelistul Matei. - Maria apare ca martoră a adevărului
profețiilor profeților împlinite despre Mesia. - Evreii convertiți sunt luați împreună ca și creștini pe
deplin maturi în călătoria spre Cer. - Binecuvântarea miraculoasă a mesei. - Imnul de mulțumire al
îngerilor).
1. Atunci am spus: "Nu departe de aici există o comunitate avansată pe care vrem să
mergem să o luăm. Să pornim, așadar, și să mergem acolo." Când am ajuns acolo, au venit în
întâmpinarea noastră chipuri amabile și ne-au întrebat ce anume era de ce trecea o mulțime atât
de mare de oameni și dacă doreau ceva de la ei, căci erau gata să facă și să dea tot ce li se cerea.
2. "Nu avem nevoie de nimic altceva decât de inimile voastre de bunăvoință", am spus Eu.
"Sunteți evrei, dar buni și amabili, v-ați dezbrăcat de toate cele pământești și așteptați cu
răbdare ca Harul lui Iehova să vă primească. În cazul vostru, totuși, există încă unele îndoieli. Îl
așteptați încă pe Mesia, deși nu mai aveți nevoie de El pentru viața pământească, ci cu atât mai
mult pentru viața spirituală și cerească. Și știți că nimeni nu poate să-L vadă pe Dumnezeu în
absolutul Său și să trăiască, căci El este un Foc mistuitor de Iubire. Totuși, atunci când iubești
ceva, vrei să posezi acel ceva, altfel iubirea nu se stinge, pentru că nu-și atinge scopul. După cum
știți din Biblie, toate profețiile din Vechiul Testament s-au împlinit. Spune-Mi, este adevărat sau
nu?"
3. "Da, bineînțeles, toate, mai puțin despre Mesia! Într-adevăr, se susține că Isus Hristos a
fost acest Mesia, și chiar și rabinii noștri sunt de părere că acest lucru este posibil; dar lipsește o
explicație completă a acestui lucru și până acum nimeni nu a fost în măsură să ne dea una, așa că
în această privință nu suntem siguri. Dacă ne puteți da o explicație validă și plauzibilă, atunci
vom fi gata să o acceptăm." Și imediat au venit și rabinii și au spus: "Ni se pare că povestea lui
Isus din Nazaret este adevărata poveste a lui Mesia. Dar voi, ce ne spuneți despre asta?".
4. Acum M-am prezentat Eu și am explicat: "Vedeți, toate profețiile profeților s-au
împlinit exact așa cum au fost date. De ce profețiile despre Mesia, despre care au profețit
aproape toți profeții, nu ar fi adevărate și nu s-ar împlini?
5. Vă spun că totul s-a împlinit și Iehova poartă în zilele noastre numele de Isus!
Explicarea profețiilor este de prisos, pentru că le cunoașteți cu precizie. Doar în cazul mamei lui
Isus sunteți puțin nesiguri, pentru că Noul Testament nu este foarte clar în această privință. În
Evanghelistul Matei citim: "Iosif nu a trăit cu ea până când nu a născut primul ei fiu", iar într-un
alt pasaj sunt numiți frații lui Isus, Gjoel, Iosif, Samuel Simeon și Iacob.
6. Vă asigur că Isus a fost primul și singurul Fiu al Mariei, iar frații numiți nu erau decât
frați vitregi ai lui Isus; ei proveneau din prima căsătorie a lui Iosif, căci Maria fusese încredințată
lui Iosif de la Templu, pentru ca ea să aibă un soț care să justifice sarcina ei și pe fiul ei cel mic. În
rest, însă, Isus este acel Copil despre care Ieremia a spus că o fecioară îl va naște și că va fi
întruparea Tatălui veșnic."
7. "Da, foarte bine și foarte frumos, dragă tinere. Dar cine ne poate asigura că este
întradevăr așa? În aceasta constă, de fapt, piatra de poticnire, altfel am găsi totul corect. Se pune
întrebarea: trebuie să te credem pe tine, sau pe Matei și pe Marcu? Ieremia este bine garantat,
dar cu Noul Testament nu este totul în regulă. Iar dacă nu este corect, este un mister pentru
noi!".
8. Am continuat: "Pentru că acesta nu este Matei cel autentic, ci fragmente adunate, pe
care un anume l'Rabbas[4], un autor din Sidon, le-a adunat, livrându-le ca fiind Evanghelia lui
Matei, pentru că adevăratul Matei a plecat în India și și-a luat Evanghelia cu el. Faptul că Matei și
Marcu au relatat despre frații lui Isus se armonizează cu Doctrina lui Isus, conform căreia toți
oamenii sunt frați și surori". - La aceasta, rabinii au răspuns: "Credem sincer și de bunăvoie că
așa este, dar totuși Te implorăm: dacă ne poți da totuși dovezi valabile, atunci dă-ne-le, pentru ca
noi, liberi o dată pentru totdeauna de orice îndoială, să putem vedea și să ne închinăm lui Iehova
în Isus".
9. Acum Eu i-am întrebat: "Spuneți-Mi, ce dovezi doriți? Doriți să auziți ce spun apostolii
și Maria însăși? - Foarte mulțumiți de această remarcă, ei au răspuns: "Dacă Maria, ca mamă a lui
Isus, este într-adevăr fecioara despre care vorbește atât de mult Isaia, atunci ea trebuie să fie un
spirit foarte înalt și, ca atare, ne este de ajuns. Ceea ce spune ea, vom crede și fără mărturia
apostolilor. Dacă este posibil să o chemi jos, atunci vom fi cu toții creștini."
10. Acum Eu am spus: "Cererea ta va fi îndeplinită!" Apoi am exclamat: "Maria, mama
trupului lui Isus, coboară-te!". În acel moment, pe firmament a fost un fulger mare care a luminat
totul și, în același timp, un fulger a coborât și Maria a apărut în mijlocul nostru, radiind de
frumusețe. Rabinii și poporul au privit cu uimire această figură minunată, care a căpătat o
înfățișare grațioasă și a așteptat să i se adreseze. Eu le-am spus rabinilor: "Vedeți, iat-o pe Maria,
întrebați-o ce vă este drag. Numai că nu au îndrăznit să pună întrebări și au rămas tăcuți.
11. Cum nimeni nu îndrăznea să întrebe, a început să vorbească ea însăși: "Vă îndoiți de
mine din cauza informațiilor confuze și neclare din Matei și Marcu. De aceea, vă declar că ceea ce
se întâmplă cu mine și cu Fiul meu este într-adevăr așa cum v-a fost explicat aici. Isus a fost
Iehova Însuși, după cum știți din Isaia, iar modul în care suferința, moartea și Învierea Sa au fost
explicate și profețite dinainte de profeți, vă este de asemenea cunoscut; prin care nici măcar un
pasaj din profeții nu a rămas neîmplinit. Dar dacă totuși găsești ceva care te deranjează, spune-
mi imediat și îți voi explica."
12. Rabinii au răspuns: "O, minunată mamă a lui Iehova al nostru în Isus, suntem acum
ferm convinși că totul este adevărat și nu avem nevoie de nicio altă explicație. Cu aceasta am
devenit de credință creștină și ne bucurăm că ne este posibil ca într-o bună bucată de timp să îl
vedem și să îl adorăm pe dragul Iehova în trupul lui Isus; prin urmare, acceptă cu îngăduință
mulțumirile noastre în virtutea iubirii pe care o avem pentru Isus și, de asemenea, pentru tine, și
fii binevoitoare față de noi, dacă ni se va îngădui să ajungem în ceruri și să te putem vedea din
nou".
13. La aceste cuvinte, mari raze au emanat din Maria și au luminat întreaga companie, iar
în același timp un fulger a pornit în sus, iar Maria a dispărut. Astfel, Maria a fost confirmată ca
mamă a lui Isus de către întregul grup, și nu a fost nimeni care să nu simtă o mare bucurie la
acest eveniment.
14. Apoi M-am adresat din nou comunității iudeo-creștine, acum destul de numeroasă, și
am spus: "Dragi frați, acum credința voastră este mai clară și ați fost inițiați; sunteți, de
asemenea, perfect convinși de adevărul despre Hristos și, prin urmare, îi vom lua cu noi pe cei
care se vor lăsa convertiți sau care au o inimă bună pentru a accepta adevărul. Din moment ce
mergem spre Împărăția Cerurilor, iar voi ați fost găsiți pregătiți pentru asta, atunci puteți să va
alăturați nouă și vom călători împreună."
15. Și au ieșit toți împreună, spunând: "Suntem pe deplin convinși că voi spuneți
adevărul, și de aceea vă vom urma fără îndoială și fără întârziere oriunde veți merge. Mai avem,
totuși, câteva produse alimentare: trebuie sa le luăm cu noi sau vi le oferim spre consum?". -
"Puteți", le-am spus eu, "și apoi le vom consuma. Aduceți aici tot ce aveți și puneți-le înaintea

Mea, ca Eu să le binecuvântez." S-au dus cu toții deodată în sat și și-au adus proviziile și vinul, au
pus totul în fața Mea și au așteptat restul.
16. Apoi Mi-am pus mâinile pe ele, le-am binecuvântat și am făcut să fie împărțite între
toți de către aceiași oameni buni. Aceștia, însă, se uitau la Mine cu uimire, întrebându-se cum o
grămadă atât de mică putea fi suficientă pentru toți. De aceea, le-am explicat: "Binecuvântarea
lui Dumnezeu este vizibil cu noi și nu vă va lipsi nimic până când totul va fi distribuit. Această
afirmație i-a uimit, s-au uitat la Mine și au exclamat: "Priviți! Deci, minuni ca pe muntele
Capernaum! Atunci nici măcar Raiul și Isus nu sunt departe. Căci El, ca Dumnezeu, nu poate face
minuni decât prin oameni! - I-am spus: "Cu siguranță că da, așa că fiți plini de credință și de
bucurie și distribuiți repede totul mulțimii".
17. Fiecare și-a luat imediat ceea ce adusese și s-a dus bucuros la distribuire. Și iată că
oferta a rămas mereu la fel de mare, căci creștea între mâinile care o distribuiau, rămânând
mereu la fel de mare ca înainte de distribuire, iar acest lucru a dat un motiv suficient de uimire.
De îndată ce totul a fost distribuit, a fost consumat, iar creștinii evrei au găsit din nou totul
incomparabil mai bun și mai gustos decât înainte, ceea ce i-a bucurat peste măsură. După masă,
tinerii au cântat și au interpretat imnul de mulțumire, care părea din ce în ce mai frumos, pentru
că oamenii dintre noi erau din ce în ce mai curați, mai tandri și mai iubitori de pace, și astfel și
interiorul lor spiritual era mai accesibil la sunete mai înalte, mai cerești. În acest fel, toți se
simțeau mulțumiți în companie și nici o discordanță nu tulbura iubirea frățească dintre ei.
Capitolul 25
Imnul iubirii veșnice.
1. La sfârșitul imnului de mulțumire, Eu am spus mulțimii: "Timpul nostru pământesc de

recoltare s-a încheiat. Acum vom călători în sus, în regiunile eterului, așa că pregătiți-vă să
cultivați cu adevărat multă iubire și armonie între voi, pentru a putea ajunge mai repede la
scopul călătoriei noastre. După ce le-am comunicat această veste, a răsunat din gura tuturor:
"Preaslăvit și slăvit să fie Tatăl nostru Isus, iubirea și speranța noastră. Amin! În veșnicie, Amin!"
De îndată ce această glorificare a fost exprimată, aerul, care pentru mulți păruse până atunci
întotdeauna foarte întunecat, a devenit limpede, ca și cum ar fi fost luminat de Soare.
2. Jubilația și exaltarea răsunau în mulțime, iar toate fețele radiau de bucurie și de iubire
plină de speranță, în vederea țelului care urma să fie atins în curând: să-l vadă pe Dumnezeu Isus
și să poată să se închine personal lui. Dintr-o dată a apărut un drum larg, presărat cu pietre
prețioase, pe care tinerii se deplasau încetul cu încetul, în timp ce mulțimea îi urmărea. Apoi a
răsunat, în ritmul marșului, imnul de laudă al îngerilor Iubirii veșnice, care se îndreptau spre
oameni pentru a-i elibera și a-i primi în înălțimile cerești, unde domnește pacea eternă, iubirea
fără margini între toți oamenii, rasele și limbile. Toate sufletele erau de acord și pline de iubire,
după ce ascultaseră această melodie care le pătrunsese complet și le atrase în înălțimile cerești,
unde se îndreptau încet-încet.
3. După ce merseseră deja o perioadă considerabilă de timp, călătoria s-a schimbat:
drumul se terminase, dar în fața ochilor lor se întindea o pajiște de un verde magnific, care părea
înconjurată de mici dealuri, pe care se aflau plante magnifice în plină floare care răspândeau un
mare parfum asupra regiunii. Compania a fost fascinată de această viziune și s-a bucurat cu
simplitate de tot ceea ce a văzut, a auzit și a gustat. De îndată ce mulțimea s-a așezat pe pajiștea
verde, Eu le-am spus tinerilor: "Mai avem timp să continuăm călătoria în spiritual, așa că vrem să
mergem într-o altă regiune care se desprinde de aici și nu este departe.
4. Și acolo sunt spirite înalte pe care dorim să le luăm cu noi, așa că să mergem fără
întârziere." Toți au pornit imediat spre regiunea indicată, pentru a căuta aceste spirite înalte și a
le primi în grup. Ne-am plimbat mult timp pe pajiște, dar apoi situația s-a schimbat și am ajuns
pe un frumos drum alb și larg, plin de flori prospere și parfumate, care încântau mirosul și
atrăgeau privirile, căci erau de o formă rară, care nu se găsesc nicăieri pe pământ. Ne-am
deplasat puțin mai departe, iar în fața ochilor noștri s-a întins un peisaj încântător de fructe și

fructe de pădure coapte, care ne-au atras prin parfumul și formele lor magnifice.
5. În mijlocul acestui peisaj de livezi am văzut căsuțe grațioase și drăguțe, dar fără niciun
locuitor în fața ușilor, așa că am continuat mai departe în localitate, fără să fim împiedicați. După
ce am trecut deja, locuitorii ne-au observat prezența și au venit imediat la noi, întrebându-ne
cum ne pot găzdui. Dar eu le-am spus: "Aveți multe fructe bune și fructe de pădure din belșug".
6. Totuși, noi nu suntem chiar flămânzi, dar am putea lua fructe și fructe de pădure
pentru a ne răcori, așa că puteți să ne oferiți aceste lucruri. În plus, Eu am niște servitori foarte
pricepuți care vor putea face asta mult mai repede, așa că lasă-i pe ei să o facă." În acel moment,
tinerii au dispărut din mijlocul nostru și s-au regăsit lângă copaci și garduri, unde în mâinile lor
rămăseseră fructe și boabe, ca și cum s-ar fi desprins singure de pe ramuri, iar în câteva minute
s-au întors la noi încărcați cu acestea, așezându-le pe toate în fața Mea. Eu am binecuvântat
fructele și fructele de pădure și le-am împărțit între oameni. Toți au lăudat fructele bune și
boabele gustoase, iar localnicii au mâncat și ei din ele.
7. Dar când au observat că gustul și mirosul s-au schimbat, ne-au spus: "Cu siguranță
sunteți spirite de sus, căci prin binecuvântarea voastră gustul și mirosul s-au schimbat complet,
iar fructele au devenit neobișnuit de bune și plăcute. Nu am putea să rămânem cu voi? Unde
mergeți,cu adevărat?"
8. Le-am spus: "Suntem în drum spre Cer, pentru a merge la Tatăl Isus, și de aceea îi luăm
cu noi pe toți cei care au devenit maturi în iubire. Ați fost imediat gata să ne primiți fără să ne
cereți nimic altceva, deci sunteți maturi în iubire și puteți veni deja cu noi. Și spiritele bune s-au
bucurat foarte mult, pentru că începuse cu siguranță timpul, odată pentru totdeauna, în care
puteau veni la Tatăl Isus, pentru care se pregăteau de mulți ani, după calculele lor, deși pentru ei
nu exista de mult timp schimbarea anotimpurilor, a zilei și a nopții, ci calculau trecerea timpului
aproximativ după înflorirea și coacerea florilor și a copacilor; de aceea erau gata să vină cu noi,
acolo unde grupul dorea să meargă.
9. Așa că i-am luat cu noi și am mers mai departe, în timp ce cântecul de mulțumire
continua, ceea ce i-a întărit în credința lor și i-a făcut să creadă că se aflau pe calea cea bună, căci
cântecul și muzica erau de o frumusețe cerească.
Capitolul 26
Spiritele creștinilor maturi acceptă invitația de a urma mulțimea
(O vale adâncă din al doilea Cer cu locuitorii unei localități mari, maturizați în iubire. -
Însoțite de binecuvântarea lui Dumnezeu, mesele oferite se înmulțesc - Localnicii sunt primiți în
grup. - Călătoria de întoarcere cu noi surprize paradisiatice pe gazon).
1. Acum am poruncit să intrăm într-o vale adâncă, unde locuiau oameni, de asemenea
copți pentru Rai, pe care am dorit să-i luăm cu noi. Și așa am coborât bucuroși, dar tot în
regiunea eterică. Pentru că și acolo există peisaje, case și toate celelalte, la fel ca pe Pământ, dar
totul în funcție de gradul de progres al fiecărui spirit în parte. Și astfel am ajuns în curând la
valea indicată, care era foarte plăcută de contemplat. Căci era înconjurată de dealuri de mărime
medie, cu pante frumoase, cu vii și pomi fructiferi, într-un aranjament încântător. În vale era un
sat mare și frumos, în jurul căruia curgea un râu limpede, plin de pești nobili, care înotau
continuu.
2. De-a lungul malurilor pârâului, pajiști verzi se întindeau netede ca catifeaua și pline de
flori magnifice care răspândeau un miros plăcut. Casele din sat erau pictate în toate culorile și
foarte plăcute la vedere, iar străzile erau la fel de curate ca un salon elegant. Acolo, de fapt, nu
exista murdărie de la oameni și cu atât mai puțin de la animale, deoarece acestea din urmă nu
erau acolo. Pe lângă pajiști se întindeau câmpuri frumoase de grâu care păreau deja coapte și
galbene. Am intrat în sat și am mers până în centrul acestuia, fără să întâlnim pe nimeni.
3. Când am ajuns acolo, oamenii au început să iasă în torente din toate casele,
întrebându-ne ce vrem și dacă ne este foame și sete. Atunci Eu am făcut un pas înainte și am
spus: "Da, suntem flămânzi și însetați, așa că ați face bine dacă ne-ați oferi ceva. Bărbații au fugit

imediat la casele lor și ne-au oferit ce aveau, pâine, fructe și vin, cerându-și scuze că nu aveau
mai mult să ne ofere. Acum Eu am spus: "Ceea ce este dat cu inimă bună, are binecuvântarea sa
în urma lui și este primit bine, așa că vreau să le binecuvântez, iar apoi voi le veți distribui."
4. Imediat mi-am întins mâinile, am dat binecuvântarea și am spus: "Acum distribuiți
repede, pentru ca toți să primească ceva". Oamenii se uitau la Mine, încercând să-și explice
"cum" micul lor dar putea fi de ajuns pentru această mulțime uriașă de oameni. Eu, însă, m-am
purtat ca și cum nu voiam să observ și am adăugat: "Totul depinde de binecuvântarea lui
Dumnezeu! Prin urmare, încrederea în Dumnezeu este bine întemeiată! După aceea, i-am
îndemnat pe oameni să procedeze la distribuire. - Dar când au văzut că proviziile era
întotdeauna la fel de mari, au fost uimiți și au întrebat: "Da, cine este acest tânăr om a cărui
binecuvântare face minuni?
5. Cu toate acestea, grupul nu a putut spune mai mult decât atât: "Un Spirit înalt! Suntem
sub călăuzirea Lui, iar El știe toate lucrurile și poate face totul! Mai mult, nici măcar noi nu știm,
despre El!" Trebuiau să se mulțumească cu acest răspuns și să continue să distribuie mâncarea
până la ultima persoană. Și când totul a fost distribuit, chiar și pentru distribuitori a rămas mai
mult decât aveau nevoie. Acum s-a mâncat masa gustoasă, s-a cântat cântecul de mulțumire
însoțit de muzică, iar apoi totul s-a făcut cu scopul de a aduce grupul în cea mai bună stare de
spirit, și cu mai multă iubire. După ce totul s-a terminat, le-am spus noilor frați: "Până acum ne-
ați servit, acum e rândul nostru să vă răsplătim pentru binele făcut.
6. Acest lucru, însă, trebuie să se întâmple în felul următor: că Eu vă primesc în grupul
Meu și să aveți mereu parte de mâncare bună și băuturi delicioase, așa cum aveți astăzi! Sunteți
de acord cu acest lucru?". Toți au răspuns cu voce tare, asigurând că sunt de acord. Ca urmare, au
rămas printre noi fără să mai pună întrebări, pentru că erau într-adevăr creștini și erau pregătiți
pentru Cerul Iubirii. Apoi am concluzionat: "Ei bine, hai să pornim la drum și să mergem din nou
către înălțimi. Și astfel, întreaga mulțime de oameni, aproximativ trei milioane și jumătate de
capete, a pornit și a ieșit din valea fermecată.
7. Când am ajuns din nou în regiunea în care intrasem anterior, s-a deschis un peisaj
magnific, corespunzător progresului interior al mulțimii, și s-au văzut tot felul de copaci și
produse vegetale care erau cu siguranță asemănătoare cu cele pământești, dar incomparabil mai
frumoase ca vegetație, ramuri și frunze, flori și fructe, ceea ce i-a bucurat foarte mult pe toți.
8. Am înaintat pe un drum frumos, cu un strat din cel mai frumos mozaic, înconjurat de
un gard viu care era în cea mai frumoasă înflorire și răspândea un parfum ceresc. Așa că am
continuat de-a lungul peisajului până când am ajuns în interiorul acestuia. Aici ne-am oprit, până
când ne-am adunat cu toții, căci gardul de pe drum nu era ca cel al unor oameni bogați de pe
Pământ, care își împrejmuiesc grădinile cu ziduri înalte, îndepărtându-le, în egoismul și gelozia
lor, de ochii trecătorilor, ca și cum ar fi cumpărat acele grădini pentru o sumă mare de bani de la
proprietarul din Ceruri; un astfel de gard era adesea rupt pentru a permite accesul liber de pe
drum și era complet coborât, astfel încât se putea contempla și admira toată splendoarea și grija
grădinii spirituale.
Capitolul 27
Discursul lui Swedenborg către Marea Mulțime despre Noua Doctrină - Un templu imens
pentru a-i instrui pe toți cu privire la Pământul astronomic și sistemul solar
(Swedenborg ține un discurs despre efortul său pământesc de a răspândi Învățătura lui
Dumnezeu. - Cântecul ceresc cu muzică de fundal. - Un templu uriaș pentru cele peste trei milioane
și jumătate de spirite, cu frumusețea sa celestă, care conține o reproducere a sistemului solar. - Alte
cântece de laudă din partea îngerilor pentru a distrage atenția companiei de la extazul
contemplării minunilor Creației).
1. Toți stăteau în tăcere și așteptau liniștiți și plini de speranță noile evenimente care
urmau să aibă loc aici. Eu m-am adresat acum lui Swedenborg, spunându-i: "Dragă Swedenborg,
această mare captură a fost făcută datorită ție și, prin urmare, este util pentru tine să relatezi

întregul proces fraților și surorilor tale, și anume, cum Eu te-am ghidat de-a lungul vieții pentru
a deveni instrumentul Meu. Totuși, nu Mă dezvălui, ci vorbește doar așa cum ai vorbi dacă nu M-
ai cunoaște."
2. Swedenborg s-a adresat imediat celor prezenți și i-a invitat să ia loc. Apoi a început să
povestească evenimentele din viața sa pe Pământ și ce mari lupte a trebuit să îndure împotriva
adversarilor săi, până când a reușit să răspândească noua Doctrină printre oameni, și cum, în
mod ostil, aceștia i s-au opus până cu puțin timp înainte de moartea sa.
3. Și că, totuși, acum speranțele lui începeau să se împlinească și în curând se va ajunge la
țelul vieții, la Cer, la care, într-adevăr, vor intra cu toții fericiți împreună cu el pe această cale
pentru contemplarea lui Dumnezeu, a scumpului Tată în Isus; căci, prin voia Lui, marea mulțime
de diferiți adepți ai unei chemări a lui Isus, fusese adunată laolaltă și, cu o singură inimă și uniți
în iubire, el se regăsise împreună cu ei pe calea mântuirii spre Cel mai înalt în spirit, pe calea
Magnificenței cerești.
4. Cu aceasta Swedenborg și-a încheiat discursul. Imediat după aceea s-a auzit în
depărtare un cântec ceresc de o frumusețe nemaiîntâlnită până atunci, astfel încât toți, cufundați
complet în ei înșiși, și-au abandonat simțurile doar cântecului și au uitat de tot ce era în jurul lor,
fără să-și mai întoarcă ochii și urechile spre peisaj.
5. Profitând de această atracție, am făcut un mare templu în spatele grupului, care putea
primi întregul grup. Și când, în sfârșit, cântecul a încetat, în spatele lor a răsunat o muzică
celestă, spre care toți s-au întors repede, ca și cum ar fi fost cuprinși de admirație, întrebându-se
cum de a putut apărea această splendoare și într-o grandoare atât de imensă, fără să fi fost
observată mai înainte de nimeni, și în plus, minunata muzică fermecătoare! În timp ce ei stăteau
încă acolo, plini de admirație, cântecul uimitor a răsunat din nou, de data aceasta, însă, deasupra
lor și, privind în sus, au văzut un mare cor de îngeri, coborând încet spre grup, cântând sublimul
Cântec al Iubirii lui Dumnezeu pentru omenire.
6. În același timp, când îngerii au început să cânte deasupra noastră, muzica din templu a
încetat, iar apoi a fost o tăcere emoționantă în grup, care stătea acolo plin de speranță și aștepta
evoluția evenimentelor. De îndată ce îngerii au coborât, s-au apropiat de Mine, s-au aplecat
adânc și au așteptat în tăcere comanda Mea. Eu le-am spus: "Mergeți la templu și așteptați-ne
acolo. S-au înclinat adânc și au dispărut din peisaj.
7. Imediat după aceea am spus grupului: "Acum vom merge la templul maiestuos care a
fost construit pentru a vă primi, apoi vom intra în marea sală cu o colonadă gigantică, astfel încât
să puteți contempla un templu cum nu poate exista decât în Rai. Imediat au pornit cu toții în
marș, avansând cu solemnitate prin intrările libere în interior. Când au văzut-o, însă, au fost
complet extaziați de admirație. Aici, într-adevăr, totul era de o asemenea măreție și splendoare
imensă încât, în comparație, camerele și saloanele de zi ale regilor și ale oamenilor bogați ai
lumii ar fi părut doar camerele de zi ale cerșetorilor.
8. De aceea a fost și un murmur puternic de admirație în rândul mulțimii. Pământul,
întradevăr, nu cunoaște nimic atât de sublim și magnific ca stil și construcție, care îi sunt
complet străine. Coloanele gigantice erau făcute din cel mai fin cristal, asemănător cu strălucirea
spartă în grăunțe, astfel încât din ele ieșeau nenumărate raze în toate culorile sclipitoare, apoi
dispăreau din nou; podeaua era albă ca zăpada, iar tavanul reprezenta globul pământesc de
culoare albastru deschis și plasat la o înălțime imensă, în care nenumărate sfere, sclipitoare ca
stelele, indicau drumul călătoriei lor, trimițându-și lumina în jos.
9. Grupul a stat acolo mult timp, privind fix la acest joc astronomic al globului, care i-a
învățat într-o clipă mai mult decât ar fi putut sonda toți astronomii, căci ceea ce astronomii au
stabilit și încă mai stabilesc, în parte prin observație, în parte prin ipoteze, se afla acolo într-un
adevăr limpede și punea în adevărata sa lumină lipsa de temei a ipotezelor.
10. Pe lângă marea sferă principală, sub forma globurilor pământești, existau însă și alte
câteva sfere secundare, fiecare dintre ele având propria sa configurație. Astfel, de exemplu, unul
reprezenta Soarele răsare ca distribuitor al luminii lumii, așa cum trimite raze către Pământ care
refractează lumina în culori, așa cum o trimite către alte planete, prin intermediul cărora se

manifestă în special electricitatea. Căci în lumina Soarelui sunt reprezentate, în mod vizibil,
Iubirea și Înțelepciunea lui Dumnezeu. Prin urmare, acestea, prin iradierea culorilor, creează
diferite gradații, ca într-un curcubeu, și formează cele șapte Spirite ale lui Dumnezeu, care se
diferențiază prin intermediul culorilor.
11. Culori, care sunt cele șapte Virtuți și Caracteristici în Dumnezeu, dintre care cea
electrică dă tocmai Lumina albă care corespunde Înțelepciunii în Dumnezeu. Acesta, însă, nu este
complet alb, ci umbrit de alte culori, iar acest joc de culori și efectul său asupra dezvoltării și
creșterii a fost demonstrat în mod clar aici, ceea ce a fost admirat de toată lumea. O altă cupolă a
demonstrat lumina Lunii în efectul ei.
12. Erau de asemenea aici multe de văzut, la care învățații lumii nu au visat niciodată,
deoarece ei pot vedea și înțelege cu precizie decât doar ceea ce este material; dar efectul luminii
Lunii este spiritual, deci ascuns ochilor învățaților. Din nou, o altă cupolă reprezenta diferitele
influențe ale stelelor asupra creșterii Pământului în toate relațiile și consecințele sale, astfel
încât spectatorii contemplau aceste mistere plini de uimire și erau foarte edificați. În mijlocul
cupolelor se ridica un mare spațiu boltit, împodobit și umplut cu stele strălucitoare și splendide,
cu cele mai minunate ornamente, care își reflectau lumina în toate nuanțele de culoare.
13. Întregul ansamblu a arătat o splendoare de care un locuitor al Pământului nu are nici
o presimțire, pentru că nu a avut niciodată ocazia să vadă ceva de genul ăsta, sau care să semene
cu el. De aceea, mulțimea a rămas îndelung extaziată în această splendoare cerească a Templului,
lăudând și slăvind pe Ziditorul său. Când toți au contemplat suficient de mult splendoarea și
operele de artă ale templului, am dat ordin îngerilor să intoneze pentru aceasta un cântec de
laudă lui Dumnezeu Tatăl, ceea ce s-a întâmplat imediat și a transferat mulțimea din nou în
iubire, iubire care slăbise puțin după marea contemplare a frumuseților și misterelor naturii. S-a
întâmplat cu mulțimea ca și cu locuitorii Pământului care, prin contemplarea pură a materiei, a
farmecelor și frumuseților ei, uită cu totul de Dumnezeu și devin complet materiali, iar din
această cauză devin întunecați. După un timp, cântecul a încetat și ne-am trezit în fața unor noi
evenimente.
Capitolul 28
Marea Cântare a lui Isus Iehova atrage locuitorii noului Ierusalim - Swedenborg dezvăluie
Cine a fost călăuza lor
(Cântecul cel mare al lui Isus Iehova. - Sosirea legiunilor cerești, care după cântec cad la
pământ. - Discursul clarificator al lui Swedenborg despre "Cui" a fost dedicata adorarea divină a
locuitorilor care au sosit din noul Ierusalim. - Cântecul de laudă al lui Swedenborg, osanna și
aleluia cu compania Tatălui Isus).
1. Am poruncit îngerilor să iasă și să se suie pe o înălțime mică, care era în fața templului.
Când îngerii muzicanți au fost pe ea, au cântat marea cântare a lui Isus Iehova și imediat, din
toate părțile, au fost văzute nenumărate oștiri de oameni în figuri minunate și în haine cerești
care se îndreptau de departe spre noi, pentru a se alătura cântecului.
2. Grupul privea cu curiozitate ce urma să se întâmple, pentru că o mulțime imensă de
oameni curgea spre noi. Dar când s-au oprit nu departe de noi și au așteptat în liniște până când
cântecul s-a terminat, au cântat apoi un cântec de salut și de bun venit pentru noii veniți, iar
când acesta s-a terminat, toți oamenii au căzut jos și au ascultat în liniște restul, cu fețele
întoarse spre pământ, în semn de cea mai profundă umilință.
3. În acel moment i-am spus lui Swedenborg prin inima mea: "Swedenborg, raportează și
explică poporului de ce această primire și cui se adresează această dispoziție umilă a poporului".
Swedenborg s-a prezentat imediat, spunând: "Dragi frați și surori! După cum vedeți, spiritele
binecuvântate vin în întâmpinarea noastră și, mai precis, vin din noul Ierusalim ceresc. Acest
lucru poate fi recunoscut prin frumusețea extraordinară a înfățișării lor, precum și prin
veșmintele lor, care sunt considerabil mai frumoase decât ale noastre, deși și noi suntem
complet schimbați și frumoși în siluetă și în hainele noastre, care, la început, erau încă în diverse

culori, dar acum sunt deja albe ca zăpada și decorate cu uimitoare nuanțe violete de culoare
cerească, ca mărturie a faptului că am fost purificați și dedicați smereniei.
4. Minunatele cordoane de trandafiri arată iubirea noastră, prin care ne-am maturizat
pentru Iubirea eternă, sau pentru Tatăl nostru în Isus, pentru a ajunge la El, care a fost scopul
călătoriei noastre. Vedeți stând în fața noastră, prosternați, un număr imens de spirite
binecuvântate, care arată magnific în hainele lor de nuntă.
5. Să nu credeți, însă, că aceasta adorație este pentru noi! Într-adevăr, noi nu suntem
mult mai puțin frumoși, atât în trup, cât și în îmbrăcăminte; dar această înaltă adorație divină se
aplică Altcuiva care se află în mijlocul nostru. Acesta nu poate fi presupus și nu poate fi căutat
nici în persoana mea, nici printre noi, așa că această adorație se îndreaptă către Călăuza noastră,
sub a cărei binecuvântare am fost de atâtea ori minunat hrăniți într-un mod ceresc. Și iată că
numai Acestuia i se cuvine și i se datorează toată această onoare pe care ne-o aduc spiritele
înalte ale Cerului de sus; acest minunat Hrănitor care cu cinci pâini de orz și doi pești a hrănit
5000 de oameni pe muntele de dinaintea Capernaumului, ca Isus, este acum printre noi ca Ghid
al nostru, și numai Lui i se cuvine tot acest act de adorație atât de profund!
6. De aceea, dragi frați și surori, înălțați împreună cu mine această exaltare care îi
aparține numai Lui, ca Dumnezeu Tatăl nostru: osanale din înălțimi dragului nostru Tată în Isus,
care ne-a călăuzit cu atâta dragoste până acum și, relativ în scurt timp, a transformat pe mulți
dintre noi din diavoli răi din primul și al doilea iad, în înalte spirite cerești! A Lui să fie toată
cinstea, toată gloria, toată iubirea și adorarea noastră. Aleluia pentru Fiul lui David! Aleluia Celui
care, prin Iubirea Sa infinită, ne-a ridicat din abisul nimicniciei noastre la înălțimi cerești! Amin!"
Capitolul 29
Transfigurarea divină a lui Isus - O ultimă masă oferită de locuitorii cetății lui Dumnezeu
(Tot grupul cade la pământ și se închină în tăcere și umilință Tatălui Isus. - Tatăl se ridică
pe înălțimile pajiștilor, se transfigurează și face ca toți să se înalțe. - Toți sunt tratați cu masă,
cântec și muzică din Cerul Iubirii. - Razele de iubire pornesc de la Tatăl Isus și se extind asupra
tuturor ca semn că toți trebuie să vină la El, iar toți îl înconjoară în semicerc și servesc masa).
1. După această exaltare, Swedenborg a căzut la pământ și, împreună cu el, întregul grup
M-a adorat pentru scurt timp în umilință tăcută și iubire emoționantă. Apoi Eu am coborât din
vârful pajiștei, am trecut în Magnificența divină și i-am rugat pe toți să se ridice. Imediat s-au
ridicat în picioare și a sosit o delegație din orașul Noului Ierusalim, care M-a întrebat ce trebuie
să facă și cum să continue primirea. Apoi am răspuns: "Acești nou-veniți mai au nevoie de puțină
iubire și de aceea dorim să-i mai ținem puțin, pentru ca ei să treacă în starea de spirit înaltă a
iubirii și a bucuriei și, prin urmare, să-i tratăm într-un mod ceresc și să-i încântăm cu cântece și
muzică!
2. Imediat s-a adus pâine și vin ceresc, pe care l-am binecuvântat ca de obicei, dar pe care
de data aceasta l-au savurat neobișnuit de bine, mai bine decât înainte. Și acum se formau
grupuri de cântăreți, care cântau sublimul Cântec al Iubirii lui Dumnezeu pentru omenire; și
când totul era în ordine și acest Cântec era cântat de gurile spiritelor superioare, noii veniți
stăteau acolo ca fermecați, uitând să mai mănânce și să mai bea în timp ce, îmbătați de bucurie,
mă priveau fix pe Mine, de la care porneau Razele de Iubire care se răspândeau peste ei toți.
3. Când au fost îmbătați de bucurie și de iubire, am dat semnalul de plecare, iar acum
întreaga companie a noilor cetățeni ai Ierusalimului ceresc înainta spre Mine pe înălțimi. Când
au ajuns pe înălțimi, M-au înconjurat în semicerc și au așteptat ceea ce le voi porunci. Apoi am
spus: "Mâncați pâinea și vinul ca să vă întăriți, căci nu suntem încă la sfârșitul călătoriei noastre.
Apoi, toți au consumat ceea ce aveau în mână și au așteptat în liniște evenimentele ulterioare.
Capitolul 30
Luther și Swedenborg recompensați pentru angajamentul lor față de Pământ

(Martin Luther este chemat de Tatăl. Discursul Părintelui Isus către Swedenborg și Luther
ca doi fondatori ai unui nou creștinism în mijlocul păgânismului roman. - Amândoi primesc
coroana de martir în măreție princiară. - Entuziasmul poporului pentru această înaltă onoare).
1. Acum am exclamat: "Martin Luther, ieși afară!". S-a ridicat imediat în haina sa măreață
și strălucitoare, ca un prinț printre prinții noului Ierusalim, și a urcat solemn pe dealul care
ducea la Mine. S-a oprit, a făcut o plecăciune foarte profundă și a așteptat comanda Mea.
2. Am adresat din nou următoarele cuvinte lui Swedenborg și Luther. "Slujitorii mei dragi
și credincioși din abisul vieții infernale de pe Pământ! Vă privesc pe voi doi cu iubire părintească,
ca pe două lumini strălucitoare de la înălțimea mea cerească. Tu, Martin, ai purificat religia Mea
de zgura în care papii romani o îngropaseră și astfel o desfigurau, astfel încât nu mai era nimic
Divin în ea, în afară de numele cu care își practicau comerțul lor diabolic.
3. Tu, Emanuel, ai evidențiat din nou deteriorarea pe care clerul roman a adus-o prin
interpretarea lor egoistă și sumbră a Bibliei, în măsura în care aceasta ți-a fost dată, și ai reușit
să stabilești învățătura pură și cultul lui Dumnezeu.
4. Fiecare dintre voi a pus omul înaintea chemării sale și a lucrat cu sârguință și neobosit,
cu perseverență, la sarcina încredințată în via mea divină. Prin voi doi, un nou creștinism a
apărut din nou în mijlocul păgânismului ceremonial, așa că voi doi ați fost principalii mei
lucrători în vie și, de asemenea, preferații mei printre oamenii care Mă poartă, în loc să Mă
poarte în inima lor, doar pe buze, crezând să Mă slujească cu tot felul de închinări păgâne
pompoase. De aceea, voi doi primiți din mâna Mea coroanele martirilor, pentru că ați răspândit
credința adevărată într-o splendoare demnă de un prinț, pe care ați meritat-o, și purtați-le
pentru exaltarea iubirii voastre pentru Mine, Tatăl vostru în Isus. Amin!"
5. În aceeași clipă, amândoi au strălucit, încoronați cu cele mai splendide coroane care, ca
și cum ar fi fost încrustate cu briliante, purtau în cele mai splendide culori micile lor stele de
lumină, magnifice de privit. Poporul a izbucnit cu entuziasm în exaltări de Osanna și Aleluia și s-a
bucurat de marea onoare care, în același timp, a fost acordată celor doi mari bărbați, admirând,
de asemenea, măreția cu care Iubirea divină i-a răsplătit pe luptătorii pentru adevărul și
divinitatea credinței.
Capitolul 31
Zi emoționantă de bucurie în noul Ierusalim pentru sosirea lui Swedenborg
(Călătoria spre noul Ierusalim zburând peste pajiști cerești. - Vedere a imensului oraș. -
Isus îi cheamă pe cei mari și pe prinți, iar aceștia apar în cele mai uimitoare haine strălucitoare și
împodobite cu coroane. - Demonstrație de umilință orientală. - Discursul părintelui despre marea
semnificație a sosirii lui Swedenborg în Cer. - Marii îi întind lui Swedenborg mâna frățească, la fel și
marile femei ale rasei umane).
1. Când entuziasmul a scăzut din nou, am spus: "Să meargă fiecare în fruntea grupului
sau, pentru că acum vom întreprinde călătoria spre noul Ierusalim". Imediat, toate grupurile s-au
ordonat și am pornit la drum, care se întindea pe pajiști cerești, care erau în cea mai uimitoare
splendoare de flori ce răspândeau un parfum ceresc.
2. Evident, acestea nu au fost călcate în picioare! Noi, într-adevăr, am zburat deasupra
lor. Dar cu cât ne apropiam mai mult de oraș, cu atât mai mare devenea mulțimea care venea
spre noi. În cele din urmă am ajuns la o înălțime, de unde se întindea cetatea noului Ierusalim,
care părea să nu aibă sfârșit și unde toți s-au oprit. Din nou, toți au căzut la pământ, așteptând în
umilință tăcută comanda Mea.
3. Eu imediat i-am făcut pe toți să se ridice în picioare și am anunțat: "Să vină în față cei
mari și prinți!". Și imediat s-au format noi grupuri de spirite dintre cele mai minunate și mai
înalte, care, îmbrăcate într-o splendoare radiantă și împodobite cu coroane, au venit în față și s-
au înclinat adânc, cu mâinile încrucișate pe piept în manieră orientală, apoi au așteptat, aplecate,
cuvântul Meu.
4. Acum Mi-am ridicat vocea: "Dragii mei frați și credincioși! Este o zi cum nu a mai fost

printre noi de la sosirea lui Martin Luther de pe Pământul întunecat, așa că vă va fi de înțeles că
devine o zi de bucurie și solemnitate, în care dorim cu toții să ne bucurăm. De aceea, s-a hotărât,
conform Iubirii Mele, să vă prezentați noului frate Swedenborg și să vă faceți cunoscuți, așa cum
se obișnuiește la noi când sosește un mare spirit care a obținut mari merite pentru Doctrina Mea
a Iubirii, pentru ca între voi să se nască și să se consolideze, unirea și iubirea fraternă.
5. Imediat, marii și prinții au venit în față, unul după altul, și i-au oferit lui Swedenborg
mâinile lor frățești și și-au prezentat numele, așa cum am auzit deja la primirea lui Martin
Luther, la fel au făcut și marile femei de rang princiar, care se făcuseră demne pentru credință,
care l-au salutat pe Swedenborg cu cuvinte amabile și i-au oferit mâinile lor. Pentru că în noul
Ierusalim există doar astfel de mari și prinți, care au câștigat această demnitate prin merite
pentru răspândirea credinței pe Pământ, deci și femei pe umerii cărora omenirea și-a format
generațiile.

Franz Schumi - (64.2) Emanuel Swedenborg În Viața de Apoi (1901)

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Franz Schumi - (64.2) Emanuel Swedenborg În Viața de Apoi (1901)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

EMANUEL SWEDENBORG ÎN VIAȚA DE APOI

(* Stockholm în 1688 / † Londra în 1772)

Lucrare teosofică creștină nr. 64/2

Titlul original: ”Emanuel Swedenborg im Jenseits”

† Cuvântul lui Dumnezeu

2 † Cuvântul lui Dumnezeu

3 † Cuvântul lui Dumnezeu

(Caracteristicile între dictările luiSwedenborg și cele ale mediumilor Tatălui. - Claritatea și

4 † Cuvântul lui Dumnezeu

(Swedenborg este mutat în paradisul superior. - Experiențele încântătoare ale mediului îl

5 † Cuvântul lui Dumnezeu

(Explicații disprețuitoare a spiritelor infernale despre vinovăție din cauza lipsei de

6 † Cuvântul lui Dumnezeu

7 † Cuvântul lui Dumnezeu

(Swedenborg îi dă săracului îmbrăcămintea de salon și cere cu milostenie mâncare pentru

8 † Cuvântul lui Dumnezeu

9 † Cuvântul lui Dumnezeu

10 † Cuvântul lui Dumnezeu

13 † Cuvântul lui Dumnezeu

14 † Cuvântul lui Dumnezeu

15 † Cuvântul lui Dumnezeu

16 † Cuvântul lui Dumnezeu

17 † Cuvântul lui Dumnezeu

18 † Cuvântul lui Dumnezeu

(Musulmanii se convertesc la creștinism și li se oferă hrană. - O altă minune a înmulțirii

19 † Cuvântul lui Dumnezeu

20 † Cuvântul lui Dumnezeu

(Agresiunea spiritelor rele. - Swedenborg le predică Doctrina Iubirii și o demonstrează

21 † Cuvântul lui Dumnezeu

22 † Cuvântul lui Dumnezeu

23 † Cuvântul lui Dumnezeu

24 † Cuvântul lui Dumnezeu

25 † Cuvântul lui Dumnezeu

(Războiul spiritelor și asediul unui oraș cu ajutorul spiritelor. Spiritele infernale

26 † Cuvântul lui Dumnezeu

27 † Cuvântul lui Dumnezeu

Capitolul 18 - Originea comunității creștine din Roma

29 † Cuvântul lui Dumnezeu

30 † Cuvântul lui Dumnezeu

(Spiritele reunite primesc veșminte noi. - Înălțarea în regiunea spiritelor păcii. -

31 † Cuvântul lui Dumnezeu

32 † Cuvântul lui Dumnezeu

33 † Cuvântul lui Dumnezeu

(Preoții apără puritatea și autenticitatea doctrinei romano-catolice împotriva doctrinei

34 † Cuvântul lui Dumnezeu

35 † Cuvântul lui Dumnezeu

(Urcând un munte înalt. - Cutremur pe pământul spiritual generat de Satana. Muntele se

36 † Cuvântul lui Dumnezeu

37 † Cuvântul lui Dumnezeu

38 † Cuvântul lui Dumnezeu

39 † Cuvântul lui Dumnezeu

41 † Cuvântul lui Dumnezeu

1. La sfârșitul imnului de mulțumire, Eu am spus mulțimii: "Timpul nostru pământesc de

42 † Cuvântul lui Dumnezeu

43 † Cuvântul lui Dumnezeu

44 † Cuvântul lui Dumnezeu

45 † Cuvântul lui Dumnezeu

46 † Cuvântul lui Dumnezeu

47 † Cuvântul lui Dumnezeu

48 † Cuvântul lui Dumnezeu

49 † Cuvântul lui Dumnezeu

S-ar putea să vă placă și