Rick Joyner - Căutarea Finală" (1996)

Căutarea finală
(1999)
de Rick Joyner
Sursa: http://64.71.77.248/fq-protestant/tfq-en.html
Pastorul Rick Joyner (născut în 1949) este un vorbitor public și autor american. Joyner s-
a născut în Raleigh, Carolina de Nord și a crescut în Richmond,
Virginia. 1 Împreună cu soția sa, Julie, a fondat ”MorningStar
Ministries2 în Jackson”, Mississippi în 1985. Ministerul găzduiește
anual mai multe conferințe, la care participă creștini din toată țara și
din întreaga lume.
Rick Joyner afost autorul a peste cincizeci de cărți, inclusiv
„Erau doi copaci în grădină” (1986), ”Căutarea finală” (1996),
”Apelul/Chemarea” (1999), ”Calea” (2012), „Căutare Finală Trilogie”
(2016), ”Viziunea” (2017), ”Torța și Sabia” (2003), ”A Doua Revoluție
Americană/Război Civil” (2021), „Calea și Armata Zorilor” (2022), etc.
Cartea ”Căutarea finală” (1996) oferă o viziune panoramică și
profetică a ultimei căutări. Expune desfășurarea ultimei și cele mai
mari bătălii, între lumină și întuneric, care are loc în aceste vremuri.
Publicată în aproximativ cincizeci de limbi, această lucrare continuă
cu chemarea către toți cei care doresc să ia parte la cea mai mare și
mai nobilă aventură a acestor zile. Este o provocare pentru creștinii
din întreaga lume să înceapă să trăiască adevărul care le-a fost încredințat. Împreună cu
”Chemarea” și ”Torța și Sabia”, această carte face parte din trilogia lui Rick Joyner despre viziunea
ultimelor lucruri care se vor întâmpla, în care el relatează conținutul unei transe despre care
spune că i-a fost dată de Dumnezeu pe o perioadă de un an, detaliind evenimentele din ultimele
zile.
Cartea ”Apelul” (1999) sau ”Chemarea” continuă mesajul introdus în cartea ”Căutarea
finală” (1996) care ia provocat pe creștinii din întreaga lume să înceapă să trăiască adevărul care
le-a fost încredințat. Chemarea este o chemare la viață; o chemare de a trăi în slava fără precedent
a Fiului lui Dumnezeu; o chemare la sacrificiu pentru a face toate lucrurile de dragul Evangheliei.
Întunericul se va sfârși curând și ziua Domnului nostru va răsări curând. Acum este timpul să luăm
atitudine împotriva marelui întuneric al vremurilor noastre de dragul Luminii Care este mai mare
și cu siguranță vine...„Zilele din urmă” sunt aici. Acestea sunt zilele de vise, viziuni și profeții pentru
tineri și bătrâni, fii și fiice - zilele pe care marii sfinți din vechime doreau să le vadă și în care avem
privilegiul să le trăim. Această carte este un apel de a profita de o oportunitate fără precedent și
de a trăi într-o manieră demnă de marile oportunități spirituale care ne sunt disponibile în aceste
ultime zile.
TEXT-VIDEO, ”The Final Quest” de Rick Joyner

https://www.youtube.com/watch?v=pEk_xhohb9w
1
https://en.wikipedia.org/wiki/Rick_Joyner
2 MorningStar Ministries: https://www.morningstarministries.org/
© Biblioteca Spirituală
CUPRINS
INTRODUCERE
Cum am primit Viziunea
Diferite niveluri de revelație
Folosind Revelații profetice
HOARDELE IADULUI MARȘEAZĂ
Armata Răului
Prizonierii
Bătălia Începe
Autostrada
O greșeală tragică
Siguranța
Cuvântul este ancora noastră
O nouă armă
Capcana
Șerpii
Închinare în Duh și Adevăr
Găsindu-și locuința
Mergând cu înțelepciune
Cealaltă jumătate a iubirii
Întoarcerea la luptă
Credinciosul
Realitatea descoperită
Capcana mortală
Fundamentul Gloriei
Puterea mândriei
Înțelepciunea pentru luptă
Rang în Regat
Întoarcerea Vulturilor
Inima Vulturului
Vântul Spiritului
Inima rănită a regelui
Credința care mișcă munții
Ușile Adevărului
Comorile Raiului
Har și Adevăr
Adevărul Harului
Scaunul de judecată al lui Hristos
M-am trezit
Comunicarea Spiritului
Înțelepciunea se întoarce
Frați folosiți de inamic
Sfatul Apostolilor
Redescoperirea Fundației
Slujirea și Mesajul
Biserica Zilelelor din urmă
Căutarea
Puterea Cuvântului Său
Întâlnirea cu Evanghelistul
Încredere
Zâmbetul Domnului
Angelo
Un alt fel de martir
Improbabilul biruitor
Trăind ca un rege
2 © Biblioteca Spirituală
INTRODUCERE
Această carte provine dintr-un vis extraordinar pe care l-am avut la începutul anului 1995.
Am publicat o versiune condensată a primului vis în The MorningStar Prophetic Bulletin și The
Morning Star Journal sub titlul „Hoardele iadului mărșăluiesc”. Pe măsură ce am continuat să-L
caut pe Domnul despre această mare bătălie spirituală pe care o văzusem, am primit o serie de
viziuni înrudite și experiențe profetice. Versiuni condensate ale acestora au fost publicate în The
Morning Star Journal ca „Hoardele iadului marșează, părțile II și III”.
Articolele din această serie au devenit cele mai populare scrieri pe care le-am publicat
vreodată. Am fost inundați de cereri de a avea toate părțile publicate împreună într-o carte. M-am
hotărât să fac asta și mi-am propus să completez tot ce rămăsese în afara versiunilor condensate.
Totuși, tocmai când eram gata să dau asta departamentului nostru de editare, am avut o altă
experiență profetică care era evident legată de această viziune, care conținea ceea ce simțeam că
sunt cele mai importante părți ale tuturor. Acestea sunt incluse în Părțile IV și V ale acestei cărți.
Cum am primit Viziunea
Aceasta este cea mai frecventă întrebare pe care o primesc despre această viziune, așa că
voi încerca să răspund pe scurt aici. În primul rând, trebuie să explic ce înțeleg prin viziuni și
„experiențe profetice”.
Experiențele profetice sunt numeroase și diverse și includ toate modurile principale prin
care Dumnezeu le-a vorbit poporului Său în Scripturi. Deoarece Domnul este același astăzi cu ieri,
El nu a încetat niciodată să vorbească poporului Său în aceleași moduri, pe care le vedem
continuate în Noul Testament la fel ca și în Vechiul. Aceleași experiențe supranaturale găsite în
Scripturi pot fi văzute de-a lungul istoriei bisericii și devin din ce în ce mai frecvente astăzi. În
predica apostolului Petru consemnată în Fapte 2:14-21, el explică că visele, viziunile și profeția
sunt semnele principale ale revărsării Duhului Sfânt în ultimele zile. Pe măsură ce, evident, ne
apropiem de sfârșitul acestei epoci, aceste semne devin din ce în ce mai comune la creștini.
Unul dintre motivele pentru care experiențele precum visele, viziunile și profețiile devin
atât de comune acum este că vom avea nevoie de ele pentru a ne îndeplini scopurile în aceste
vremuri. De asemenea, este adevărat că Satana, care, din păcate, cunoaște Scripturile mai bine
decât mulți creștini, înțelege importanța revelației profetice în relația lui Dumnezeu cu poporul
Său. Prin urmare, Satana își revarsă propriile sale daruri contrafăcute în mare măsură celor care-
i slujesc. Cu toate acestea, nu ar exista contrafăcute dacă nu ar exista o realitate autentică, la fel
cum nu există bancnote false de trei dolari pentru că nu există reale.
La scurt timp după ce am devenit creștin în 1972, am citit predica lui Petru din Faptele
Apostolilor capitolul doi și mi-am dat seama că, dacă ne aflam în vremurile din urmă, era
important să înțelegem felurile în care Domnul ne vorbește. Nu-mi amintesc că m-am rugat la
început să am experiențele, dar am început să le am, ceea ce mi-a dat un impuls și mai mare pentru
a le înțelege, pe care îl urmăresc în continuare.
De atunci, am trecut prin perioade în care experiențele profetice erau foarte frecvente. De
asemenea, am trecut prin perioade lungi de timp în care nu am avut astfel de experiențe. Cu toate
acestea, după fiecare perioadă în care nu le aveau, s-au întors și erau fie mult mai puternice, fie
mult mai dese. Prin toate acestea, am învățat multe despre darurile profetice și despre oamenii
profetici și am abordat întregul scop al slujirii profetice în cartea mea, Ministerul profetic.
Diferite niveluri de revelație
Există multe niveluri de revelație profetică. Nivelul inițial este „impresiile” profetice.
Acestea sunt revelații sau îndrumări autentice de la Duhul Sfânt și un mod principal prin care El
le vorbește credincioșilor. Ele pot fi extraordinar de specifice și precise atunci când sunt
interpretate de cei experimentați și sensibili la ele. Cu toate acestea, la acest nivel „revelațiile”
noastre pot fi afectate de propriile noastre sentimente, prejudecăți și doctrine. Prin urmare, am
hotărât să nu folosesc expresii precum „așa spune Domnul” cu orice revelații care vin la acest nivel.
Viziunile pot veni și la nivel de impresie. Sunt blânzi și trebuie priviți cu „ochii inimii
noastre”. Acestea, de asemenea, pot fi foarte specifice și precise, mai ales atunci când sunt primite
și/sau interpretate de cei cu experiență. Cu cât ochii inimilor noastre sunt deschiși mai mult, așa
cum s-a rugat Pavel în Efeseni 1:18, cu atât aceștia pot fi mai puternici și mai folositori.
Următorul nivel de revelație este un simț conștient al prezenței Domnului, sau ungerea
Duhului Sfânt, care dă o iluminare specială minții noastre. Acest lucru apare adesea atunci când
scriu sau vorbesc și îmi oferă mult mai multă încredere în importanța sau acuratețea a ceea ce
spun. Cu toate acestea, deși putem fi încurajați de acest simț al prezenței lui Dumnezeu, trebuie să
realizăm că acesta este încă un nivel în care putem fi influențați de punctele de vedere și atitudinile
noastre preexistente. Cred că acesta este motivul pentru care, în anumite chestiuni, Pavel ar spune
că își dă părerea , dar că crede că are acordul Duhului Domnului (vezi I Corinteni 7:40). În general,
avem nevoie de umilință mai degrabă decât de dogmatism atunci când avem de-a face cu profetic.
„Viziuni deschise” apar la un nivel mai înalt decât impresiile și tind să ne ofere chiar mai
multă claritate decât simțim cu prezența Domnului sau ungerii. Viziunile deschise sunt externe și
sunt ca vizionarea unui ecran de film. Deoarece nu pot fi controlate de noi, există mult mai puține
posibilități de amestec în revelațiile care vin în acest fel.
O altă experiență profetică de nivel superior este transa, care este ca și cum ai visa când
ești treaz. În loc să vezi doar un „ecran” ca într-o viziune deschisă, te simți ca și cum ai fi în film –
de fapt acolo într-un fel ciudat. Petru a căzut în transă în Fapte 10:10, când a fost instruit să meargă
la casa lui Corneliu și să predice Evanghelia neamurilor pentru prima dată. Pavel, de asemenea, se
referă în Fapte 22:17 la o transă pe care a experimentat-o în timp ce se ruga în templu.
Transele erau experiențe comune printre profeții biblici. Adâncimea transelor poate varia
de la a fi destul de ușoară – astfel încât să fiți încă conștienți de mediul înconjurător fizic și chiar
să puteți interacționa cu ele – până la a vă simți ca și cum vă aflați literalmente în locul viziunii
voastre.
Aceasta pare să fie ceea ce Ezechiel a experimentat destul de des și ceea ce probabil a
experimentat Ioan când a avut viziunile consemnate în Cartea Apocalipsei.
Viziunile cuprinse în această carte au început toate cu vise. Visele pot fi, de asemenea, un
nivel puternic de revelație, deoarece ne este greu să ne controlăm visele. Cu toate acestea, acest
lucru nu înseamnă că visele noastre nu pot fi influențate de ceea ce suntem ocupați sau chiar de
ceea ce am mâncat înainte de a ne culca. Cu toate acestea, visele profetice sunt inconfundabil
diferite. Dacă trebuie să întrebi care este această diferență, probabil că nu ai avut una. Este
inconfundabil, dar este și greu de explicat, la fel cum îmi este greu să explic vocea soției mele, dar
o știu instantaneu când o aud. Visele de la Dumnezeu au, de asemenea, aceeași calitate
inconfundabilă, astfel încât să știți că sunt de la El.
Unele dintre aceste viziuni au fost, de asemenea, sub un sentiment foarte intens al
prezenței Domnului, dar majoritatea au fost primite într-un anumit nivel de transă. De obicei,
viziunile veneau la un nivel în care eram încă conștient de împrejurimile mele și puteam chiar
interacționa cu ele, cum ar fi să răspund la telefon. Când viziunile erau întrerupte sau când
lucrurile deveneau atât de intense încât trebuia să mă ridic și să mă plimb, ele continuau imediat
odată ce m-am așezat din nou. Odată, experiența a devenit atât de intensă, încât chiar m-am ridicat
și am părăsit cabana de munte unde plecasem să-L caut pe Domnul și am condus acasă. Peste o
săptămână mai târziu, m-am întors și aproape imediat m-am întors exact unde am plecat din
experiență.
Nu am știut niciodată cum să „pornesc” astfel de experiențe, dar aproape întotdeauna am
avut libertatea de a le opri după bunul plac. De două ori, mari porțiuni din această viziune au venit
în momente pe care le-am considerat a fi foarte incomode, când mă duceam la cabana mea pentru
a face niște lucrări importante în timp ce mă confruntam cu termenele limită. Două numere din
The Morning Star Journal au întârziat să fie publicate din această cauză, iar una dintre cărțile mele
a fost amânată cu câteva luni de când sperasem să o termin. Cu toate acestea, Domnul nu pare să
fie foarte îngrijorat de termenele noastre!
În vise și transe, am avut ceea ce consider a fi daruri mult mărite ale discernământului și
cuvintelor cunoașterii. Uneori, când mă uit la o persoană sau mă rog pentru o biserică sau o slujire,
încep să știu lucruri despre ea despre care nu am cunoștințe firești. În timpul experiențelor
profetice consemnate în această carte, aceste daruri au funcționat la un nivel pe care nu l-am
experimentat niciodată personal în „viața reală”. De exemplu, în această viziune aș putea să mă uit
la o diviziune a hoardei malefice și să știu imediat toate strategiile și capacitățile acesteia.
Nu știu cum mi-a venit această cunoaștere îmbunătățită, dar doar o știam și în detaliu.
Uneori mă uitam la lucruri sau oameni și le cunoșteam trecutul, prezentul și viitorul dintr-o dată.
Pentru a economisi timp și spațiu în această carte, am inclus aceste cunoștințe de fapt, fără a intra
într-o explicație a modului în care le-am primit.
Folosind Revelații profetice
Trebuie să afirm cu tărie că nu cred că orice fel de revelație profetică are scopul de a stabili
doctrina. Avem Scripturile pentru asta. Există două utilizări de bază pentru profetic. Prima este
pentru a dezvălui voința strategică prezentă sau viitoare a Domnului în anumite chestiuni. Avem
exemple în acest sens în visul lui Pavel de a merge în Macedonia (vezi Fapte 16:6-10) și în transa
în care i s-a spus să părăsească repede Ierusalimul (vezi Fapte 22:17-18). De asemenea avem
exemple în acest sens în slujirea lui Agabus. Una dintre acestea se referea la o foamete care venea
peste întreaga lume (vezi Fapte 11:27-30), iar celălalt avea de-a face cu vizita lui Pavel la Ierusalim
(vezi Fapte 21:10-12).
Astfel de revelații sunt date și pentru a ilumina doctrina care este predată în Scriptură, dar
este posibil să nu fi fost încă înțeleasă clar. De exemplu, transa lui Petru din Fapte 10 nu numai că
a luminat voința lui Dumnezeu pentru Petru, ci a oferit și o perspectivă oportună asupra unei
chestiuni în care Scripturile erau foarte clare (neamurile putând primi Evanghelia), dar care nu
fusese încă înțeleasă de către biserică.
Deși viziunile din această carte conțin unele revelații strategice, ele aruncă, de asemenea,
lumină asupra unor doctrine biblice pe care sincer nu le văzusem înainte, dar acum le văd destul
de clar. Cu toate acestea, de ani de zile cunosc și predau majoritatea adevărurilor luminate pentru
mine în aceste experiențe, deși nu pot spune că le-am trăit pe toate foarte bine. De multe ori m-
am gândit la avertismentul pe care Pavel i-a dat lui Timotei – să acorde atenție propriilor sale
învățături (vezi I Timotei 4:16). Confruntat cu eșecul meu de a fi la înălțimea unora dintre propriile
mele învățături, am acceptat, prin urmare, multe dintre aceste mesaje ca pe o mustrare personală.
Chiar și așa, am simțit că sunt mesaje generale pentru trupul lui Hristos, așa că le-am inclus aici.
Unii dintre prietenii mei m-au încurajat să scriu asta ca o alegorie, la persoana a treia,
precum The Progresul pelerinului. M-am hotărât împotriva asta din mai multe motive. În primul
rând, simt că unii ar fi făcut-o am considerat că acesta este rezultatul propriei mele creativități,
ceea ce ar fi fost greșit. Mi-ar plăcea să fiu atât de creativ, dar nu sunt.
De asemenea, am simțit că aș putea fi mult mai precis dacă aș relata aceste experiențe așa
cum le-am primit și m-am străduit să fac acest lucru. Cu toate acestea, consider că amintirea
detaliilor mele este una dintre cele mai mari slăbiciuni ale mele. Uneori mi-am pus la îndoială
memoria cu privire la anumite detalii din această viziune și, prin urmare, ar trebui să aveți
libertatea de a le pune la îndoială și pe unele dintre ele. Cred că un asemenea control este înțelept
cu orice astfel de mesaje. Doar Scripturile merită să fie considerate infailibile. Pe măsură ce vă
gândiți la aceste experiențe, mă rog ca Duhul Sfânt să vă conducă la adevăr și să separe orice
pleavă care poate fi prezentă de grâu.
Rick Joyner
HOARDELE IADULUI MARȘEAZĂ
(Preluat din „The Morning Star,” Vol. 5, nr. 2-4, de Rick Joyner)
Armata Răului
Am văzut o armată demonică atât de mare încât s-a întins cât am putut vedea. A fost
împărțit în divizii, fiecare purtând un banner diferit. Cele mai importante și mai puternice
diviziuni au fost Mândria, Neprihănirea de sine, Respectabilitatea, Ambiția egoistă și Judecata
nedreaptă, dar cea mai mare dintre toate a fost Gelozia. Conducătorul acestei armate vaste era
însuși Acuzatorul Fraților. Știam că mai existau mai multe diviziuni malefice dincolo de sfera mea
de vedere, dar acestea erau avangarda acestei hoarde groaznice din iad care acum era eliberată
împotriva bisericii.
Armele purtate de această hoardă aveau nume pe ele: săbiile erau numite Intimidare;
sulițele au fost numite Trădare; iar săgețile lor au fost numite Acuzații, Bârfe, Calomnie și
Descoperire de greșeli. Cercetași și companii mai mici de demoni cu nume precum Respingere,
Amărăciune, Nerăbdare, Neiertare și Poftă au fost trimise înaintea acestei armate pentru a se
pregăti pentru atacul principal. Știam în inima mea că biserica nu s-a confruntat niciodată cu așa
ceva înainte.
Principala sarcină a acestei armate era de a provoca diviziunea. A fost trimis să atace
fiecare nivel de relație - biserici între ele, congregații cu pastorii lor, soți și soții, copii și părinți și
chiar copii unul cu celălalt. Cercetașii au fost trimiși pentru a localiza deschiderile în biserici,
familii sau persoane pe care respingerea, amărăciunea, pofta etc., puteau exploata și face o breșă
mai mare pentru diviziunile care urmau.
Cea mai șocantă parte a acestei viziuni a fost că această hoardă nu călărea pe cai, ci pe
creștini! Cei mai mulți dintre ei erau bine îmbrăcați, respectabili și aveau aspectul de a fi rafinați
și educați. Aceștia erau creștini care se deschiseseră puterilor întunericului într-o asemenea
măsură încât dușmanul le-ar putea folosi și ar crede că sunt folosiți de Dumnezeu. Acuzatorul știe
că o casă divizată nu poate rezista, iar această armată a reprezentat încercarea sa supremă de a
aduce o diviziune atât de completă în biserică încât ea să cadă complet din har.
Prizonierii
În urma acestor prime divizii se afla o mulțime imensă de alți creștini care erau prizonieri
ai acestei armate. Toți au fost răniți și au fost păziți de mici demoni ai fricii. Părea să fie mai mulți
prizonieri decât demoni în armată. În mod surprinzător, acești prizonieri aveau încă săbiile și
scuturile, dar nu le foloseau. A fost șocant să văd că atât de mulți puteau fi ținuți captivi de atât de
puțini dintre acești mici demoni ai fricii. Acestea ar fi putut fi ușor distruse sau alungate dacă
prizonierii tocmai și-ar fi folosit armele.
Deasupra prizonierilor, cerul era negru cu vulturi numiti Depression. Acestea ar ateriza pe
umerii unui prizonier și ar vomita pe el. Voma a fost Condamnare. Când vărsatul lovea un
prizonier, acesta se ridica și mărșăluia puțin mai drept pentru o vreme, apoi se prăbuși, chiar mai
slab decât înainte. Din nou, m-am întrebat de ce prizonierii nu i-au ucis pur și simplu pe acești
vulturi cu săbiile lor, ceea ce ar fi putut face cu ușurință.
Uneori, un prizonier slab se împiedica și cădea. De îndată ce el sau ea lovea pământul,
ceilalți prizonieri începeau să-i înjunghie cu săbiile, disprețuindu-i în timp ce făceau asta. Ei ar
chema apoi vulturii să înceapă să-l devoreze pe cel căzut chiar înainte de a muri.
În timp ce priveam, mi-am dat seama că acești prizonieri credeau că vărsatul condamnării
este adevărul de la Dumnezeu. Atunci am înțeles că acești prizonieri chiar credeau că mărșăluiesc
în armata lui Dumnezeu! Acesta este motivul pentru care nu i-au ucis pe micii demoni ai fricii sau
pe vulturi – au crezut că aceștia sunt soli ai lui Dumnezeu! Întunericul din norul de vulturi le-a
făcut atât de greu acestor prizonieri să vadă că au acceptat naiv tot ceea ce li s-a întâmplat ca fiind
de la Domnul.
Singura hrană oferită acestor prizonieri era vărsăturile de la vulturi. Cei care au refuzat să
mănânce simplu s-au slăbit până au căzut. Cei care au mâncat din ea au fost întăriți, dar cu puterea
celui rău. Începeau apoi să vomite pe ceilalți. Când cineva începea să facă asta, un demon care
aștepta o plimbare i se dădea pe acesta și el sau ea era promovat în diviziile din față.
Chiar mai rău decât vărsăturile de la vulturi era un slime respingător pe care acești demoni
îl urinau și își faceau nevoile asupra creștinilor pe care îi călăreau. Acest slime era mândria,
ambiția egoistă etc., care era natura diviziunii din care făceau parte. Cu toate acestea, acest slime
i-a făcut pe creștini să se simtă mult mai bine decât condamnare, încât au crezut cu ușurință că
demonii sunt soli ai lui Dumnezeu și, de fapt, au crezut că acest slime este ungerea Duhului Sfânt.
Apoi vocea Domnului a venit la mine, spunând: „Acesta este începutul armatei din ultima
zi a dușmanului. Aceasta este înșelăciunea supremă a lui Satana, iar puterea sa supremă de
distrugere este eliberată atunci când îi folosește pe creștini pentru a-i ataca pe alți creștini. De-a
lungul veacurilor, el a folosit această armată, dar niciodată nu a reușit să captureze atât de mulți
pentru a fi folosiți în scopurile sale malefice. Nu vă temeți. Și eu am o armată. Acum trebuie să stați
și să luptați, pentru că nu mai există niciun loc de a vă ascunde. acest război. Trebuie să lupți
pentru Împărăția Mea, pentru adevăr și pentru cei care au fost înșelați”.
Fusesem atât de respins și revoltat de armata rea, încât mi-am dorit mai degrabă să mor
decât să trăiesc într-o astfel de lume. Cu toate acestea, acest cuvânt de la Domnul a fost atât de
încurajator încât am început imediat să strig prizonierilor creștini că sunt înșelați, crezând că mă
vor asculta. Când am făcut asta, părea că toată armata s-a întors să mă privească, dar am continuat
să țip. Am crezut că creștinii se vor trezi și vor realiza ce li se întâmplă, dar, în schimb, mulți dintre
ei au început să întindă mâna după săgețile lor pentru a trage în mine. Ceilalți au ezitat doar de
parcă nu ar fi știut ce să creadă despre mine. Am știut atunci că am făcut asta prematur și că a fost
o greșeală foarte prostească.
Bătălia Începe
Apoi m-am întors și am văzut armata Domnului stând în spatele meu. Erau mii de soldați,
dar eram încă cu mult depășiți numeric. Doar un număr mic erau îmbrăcați complet în armura lor,
astfel încât majoritatea erau protejați doar parțial. Un număr mare au fost deja răniți. Majoritatea
celor care aveau toată armura aveau încă scuturi foarte mici, despre care știam că nu îi vor proteja
de atacul care urma. Majoritatea acestor soldați erau femei și copii.
În spatele acestei armate se afla o mulțime de urmărire asemănătoare prizonierilor care
urmau armata rea, dar foarte diferită ca natură. Aceștia păreau a fi oameni foarte fericiți și se jucau,
cântau cântece, se ospătau și se plimbau dintr-o tabără mică în alta. Mi-a amintit de atmosfera de
la Woodstock. Am încercat să ridic vocea deasupra zgomotului pentru a-i avertiza că nu era
momentul pentru asta, că bătălia era pe cale să înceapă, dar doar cât de puțini puteau să-mi audă
vocea. Cei care au făcut-o mi-au dat „semnul păcii” și au spus că nu cred în război și că Domnul nu
va lăsa să li se întâmple nimic rău. Am încercat să explic că Domnul ne-a dat armură cu un motiv,
dar ei doar au replicat că au ajuns într-un loc de pace și bucurie unde nu li se va întâmpla nimic.
Am început să mă rog cu stăruință ca Domnul să sporească credința (scuturile) celor cu armura,
pentru a ne ajuta să-i protejăm pe cei care nu erau pregătiți pentru luptă.
Un mesager s-a apropiat de mine, mi-a dat o trâmbiță și mi-a spus să sun repede. Am făcut-
o, iar cei care aveau cel puțin o parte din armura lor au răspuns imediat, atragându-se în atenție.
Le-au fost aduse mai multe armuri, pe care le-au îmbrăcat repede . Am observat că cei care aveau
răni nu și-au pus armuri peste răni, dar înainte să pot spune ceva despre aceste săgeți inamice au
început să plouă peste noi. Toți cei care nu aveau toată armura lui sau ei au fost răniți. Cei care nu
și-au acoperit rănile au fost loviti din nou în același loc.
Cei care au fost loviți de săgeți de calomnie au început imediat să defăimească pe cei care
nu erau răniți. Cei care au fost loviți de bârfe au început să bârfească și în scurt timp a fost creată
o divizie majoră în tabăra noastră. Apoi vulturii au coborât să ridice răniții pentru a-i duce în
lagărul de prizonieri. Răniții mai aveau săbii și ar fi putut să lovească cu ușurință vulturii, dar nu
au făcut-o. De fapt, au fost duși de bunăvoie pentru că erau atât de supărați pe noi, ceilalți.
Scena dintre cei din lagărul din spatele armatei noastre a fost și mai rea. Părea să fie un
haos total. Mii de oameni zăceau pe pământ răniți și gemând. Mulți dintre cei care nu au fost răniți
doar stăteau într-o stupoare a necredinței. Răniții și cei care stăteau în necredință erau duși
repede de vulturi. Unii încercau să-i ajute pe răniți și să țină vulturii departe de ei, dar răniții erau
atât de furioși încât îi amenințau și îi alungau pe cei care încercau să-i ajute.
Mulți care nu erau răniți pur și simplu alergau cât de repede puteau de la locul bătăliei.
Această primă întâlnire cu inamicul a fost atât de devastatoare încât am fost tentat să mă alătur
lor în fuga lor. Apoi, foarte repede, unele dintre acestea au început să reapară cu armuri complete
și scuturi mari. Veselia petrecerii se schimbase într-o hotărâre extraordinară. Au început să ia
locurile celor căzuți și chiar au început să formeze noi rânduri pentru a proteja spatele și flancurile.
Acestea au adus mare curaj și toți s-au hotărât să stea în picioare și să lupte până la moarte.
Imediat trei mari îngeri pe nume Credință, Speranță și Iubire au venit și au stat în spatele nostru,
iar scutul tuturor a început să crească.
Autostrada
Aveam săbii numite Cuvântul lui Dumnezeu și săgeți care au fost numite pentru adevăruri
biblice. Am vrut să tragem înapoi, dar nu am știut cum să facem fără să-i lovim pe creștinii
călătoriți de demoni. Atunci ne-a trecut prin minte că, dacă acești creștini ar fi loviti de adevăr, s-
ar trezi și s-ar lupta împotriva asupritorilor lor. Am tras câteva săgeți. Aproape toți i-au lovit pe
creștini. Cu toate acestea, când săgeata adevărului a intrat în ei, ei nu s-au trezit și nici nu au căzut
răniți – s-au înfuriat, iar demonul care călărea pe ei a crescut mult. Acest lucru i-a șocat pe toată
lumea și am început să simțim că aceasta poate fi o bătălie imposibil de câștigat, dar cu Credință,
Speranță și Iubire eram foarte încrezători că ne putem menține cel puțin propria poziție. Un alt
înger pe nume Înțelepciunea a apărut atunci și ne-a îndrumat să luptăm de pe muntele din spatele
nostru.
Pe munte erau corvașe la diferite niveluri pentru cât de înalte se vedea. La fiecare nivel
superior, cornițele deveneau mai înguste și mai greu de ridicat. Fiecare nivel a fost numit după un
adevăr biblic. Nivelurile inferioare au fost numite după adevăruri fundamentale precum
„Mântuirea”, „Sfințirea”, „Rugăciunea”, „Credința” etc., iar nivelurile superioare au fost numite
după adevăruri biblice mai avansate. Cu cât urcam mai sus, cu atât scuturile și săbiile noastre
creșteau mai mari și mai puține săgețile inamice puteau ajunge în această poziție.
O greșeală tragică
Unii care rămăseseră la nivelurile inferioare au început să ridice săgețile inamice și să le

tragă înapoi. Aceasta a fost o greșeală tragică. Demonii au ocolit cu ușurință săgețile și le-au lăsat
să-i lovească pe creștini. Când un creștin era lovit de una dintre săgețile acuzației sau calomniei,
un demon al amărăciunii sau al furiei zbura și se cocoța pe acea săgeată. Apoi ar începe să urineze
și să-și defece otrava asupra acelui creștin. Când un creștin a adăugat doi sau trei dintre acești
demoni la Mândria sau neprihănirea Sinelui pe care o avea deja, el a început să se transforme în
imaginea contorsionată a demonilor înșiși.
Am putut vedea acest lucru de la nivelurile superioare, dar cei de la nivelurile inferioare
care foloseau săgețile inamicului nu au putut să-l vadă. Jumătate dintre noi am decis să continuăm
să urcăm, în timp ce cealaltă jumătate a coborât înapoi la nivelurile inferioare pentru a le explica
celor care se aflau încă pe ei ce se întâmplă . Toată lumea a fost apoi avertizată să continue să urce
și să nu se oprească, cu excepția câtorva care s-au poziționat pe fiecare nivel pentru a-i face pe
ceilalți soldați să se deplaseze mai sus.
Siguranță
Când am ajuns la nivelul numit „Unitatea fraților”, niciuna dintre săgețile inamicului nu a
putut ajunge la noi. Mulți din tabăra noastră au decis că este atât de departe cât trebuie să urce.
Am înțeles asta pentru că cu fiecare nou nivel, piciorul era mai precar. Cu toate acestea, m-am
simțit și mai puternic și mai priceput cu armele mele cu cât am urcat sus, așa că am continuat să
urc.
Curând, abilitățile mele au fost suficient de bune pentru a trage și a lovi demonii fără a-i
lovi pe creștini. Am simțit că, dacă aș continua să merg mai sus, aș putea trage suficient de departe
pentru a-i lovi pe liderii hoardei malefice care au rămas în spatele armatei lor. Mi-a părut rău că
atât de mulți s-au oprit la nivelurile inferioare, unde erau în siguranță, dar nu puteau lovi inamicul.
Chiar și așa, forța și caracterul care au crescut în cei care au continuat să urce i-au făcut mari
campioni, fiecare dintre care știam că va distruge mulți dintre inamici.
La fiecare nivel erau împrăștiate săgeți ale Adevărului despre care știam că au rămas de la
cei care căzuseră din acea poziție. Toate săgețile au fost numite după Adevărul acelui nivel. Unii
au fost reticenți în a ridica aceste săgeți, dar știam că avem nevoie de tot ce putem pentru a
distruge marea hoardă de dedesubt. Am luat unul, l-am împușcat și am lovit atât de ușor un demon
încât ceilalți au început să-i ridice și să-i împuște. Am început să decimăm câteva dintre diviziile
inamice. Din aceasta cauza, intreaga armata malefica si-a concentrat atentia asupra noastra.
Pentru o vreme mi s-a părut că, cu cât realizăm mai multe, cu atât ne opunem mai mult. Deși
sarcina noastră părea nesfârșită, devenise entuziasmantă.
Cuvântul este ancora noastră
Săbiile noastre au crescut pe măsură ce ajungeam la fiecare nivel. Aproape că l-am lăsat pe
al meu în urmă pentru că nu părea să am nevoie de el la nivelurile superioare. În cele din urmă am
decis că mi-a fost dat cu un scop, așa că ar fi bine să-l păstrez. L-am înfipt în pământ și m-am legat
de el în timp ce trăgeam în inamic. Glasul Domnului a venit atunci la mine, spunând: "Ai folosit
înțelepciunea care te va face să te urci în continuare. Mulți au căzut pentru că nu și-au folosit sabia
cum trebuie pentru a se ancora." Nimeni altcineva nu părea să audă această voce, dar mulți au
văzut ce făcusem și au făcut același lucru.
M-am întrebat de ce Domnul nu mi-a vorbit înainte de a lua această decizie. Atunci am avut
sentimentul că știu că El mi-a spus deja asta cumva. Apoi am perceput că toată viața mea se
antrenase pentru această oră. Am fost pregătit în măsura în care l-am ascultat pe Domnul și L-am
ascultat de-a lungul vieții. De asemenea, știam că, din anumite motive, înțelepciunea și înțelegerea
pe care le aveam acum nu puteau fi adăugate sau îndepărtate în timpul acestei lupte. Am devenit
profund recunoscător pentru fiecare încercare pe care am trăit-o în viața mea și îmi pare rău că
nu le-am apreciat mai mult în acel moment.
Curând, lovim demonii cu o precizie aproape perfectă. Furia s-a ridicat din armata inamică
ca focul și puciul. Știam că creștinii prinși în acea armată simțeau acum greul acestei furii.
Neputând să ne lovească, acum trăgeau unul în celălalt. Cu săgețile sale acum ineficiente împotriva
noastră, inamicul a trimis vulturi să atace. Cei care nu și-au folosit săbiile drept ancore au putut
să doboare mulți dintre vulturi, dar și ei au fost doborâți de pe marginile unde stăteau. Unele
dintre acestea au aterizat la un nivel mai jos, dar altele au căzut până la fund și au fost ridicate și
duse de vulturi.
O nouă armă
Săgețile Adevărului pătrundeau rar în vulturi, dar îi răneau suficient încât să-i alunge
înapoi. De fiecare dată când erau alungați, unii dintre noi urcau la următorul nivel. Când am ajuns
la nivelul numit „Galatians Two Twenty”, eram peste altitudinea pe care o puteau zbura vulturii.
La acest nivel, cerul de deasupra aproape ne-a orbit cu strălucirea și frumusețea lui. Am simțit
pacea cum nu am mai simțit-o până acum.
Anterior, o mare parte din spiritul meu de luptă fusese într-adevăr motivat de la fel de
multă ură și dezgust față de inamic, așa cum fusese de dragul împărăției, adevărului și dragostei
față de prizonieri. Dar la acest nivel am ajuns din urmă la Credință, Speranță și Iubire, pe care
înainte le urmăream doar de la distanță. La acest nivel am fost aproape copleșit de gloria lor. Când
i-am ajuns din urmă, s-au întors către mine și au început să-mi repare și să-mi strălucească armura.
Curând s-a transformat complet și a emanat gloria care era în ei. Când mi-au atins sabia, au început
să fulgere din ea fulgere strălucitoare. Iubirea a spus apoi: „Cei care ajung la acest nivel li se
încredințează puterile veacului viitor, dar trebuie să te învăț cum să le folosești”.
Nivelul „Galatians Two Twenty” era atât de larg încât nu mai exista niciun pericol de cădere.
Erau și săgeți nelimitate cu numele Hope scris pe ele. Pe unii dintre ei i-am doborât spre vulturi,
iar aceste săgeți i-au ucis ușor. Aproximativ jumătate dintre cei care ajunseseră la acest nivel au
continuat să tragă, în timp ce ceilalți au început să ducă aceste săgeți până la cei care se aflau încă
la nivelurile inferioare.
Vulturii continuau să vină în valuri pe nivelurile de dedesubt, dar cu fiecare ar fi mai puțini
decât înainte. Din „Galatians Two Twenty” puteam lovi orice inamic din armată, cu excepția
conducătorilor înșiși, care erau încă în afara razei de acțiune. Am decis să nu folosim săgețile
Adevărului până când nu vom fi distrus toți vulturii, pentru că norul de depresie creat de ei a făcut
adevărul mai puțin eficient. Acest lucru a durat foarte mult timp, dar nu ne-am săturat niciodată.
Credința, Speranța și Dragostea, care crescuseră ca armele noastre cu fiecare nivel, erau
acum atât de mari încât știam că oamenii dincolo de zona de luptă le puteau vedea. Gloria lor a
radiat chiar în tabăra de prizonieri care se aflau încă sub un nor mare de vulturi. Exaltarea a
continuat să crească în noi toți. Am simțit că a fi în această armată, în această bătălie, trebuie să
fie una dintre cele mai mari aventuri din toate timpurile.
După ce am distrus majoritatea vulturilor care atacaseră muntele nostru, am început să
scoatem vulturii care acoperiseră prizonierii. Când norul de întuneric a început să se risipească și
soarele a început să strălucească asupra lor, au început să se trezească de parcă ar fi fost într-un
somn adânc. Au fost imediat respinsi de starea lor, în special de vărsăturile care încă îi acopereau,
și au început să se curețe. Când au văzut Credința, Speranța și Iubirea, au văzut muntele pe care
ne aflam și au început să alerge spre el. Hoarda rea a plouat asupra lor săgeți de acuzație și
calomnie, dar nu s-au oprit. Până au ajuns la munte, mulți aveau o duzină sau mai multe săgeți
înfipte în ei, dar păreau nici măcar să nu observe. De îndată ce au început să escaladeze muntele,
rănile lor au început să se vindece. Odată cu risipirea norului depresiei, părea că totul devenea
mult mai ușor.
Capcana
Foștii prizonieri au avut mare bucurie în mântuirea lor. Păreau atât de copleșiți de
apreciere pentru fiecare nivel pe măsură ce au început să escaladeze muntele, încât ne-a dat o mai
mare apreciere pentru acele adevăruri. Curând, o hotărâre aprigă de a lupta cu inamicul a apărut
și la foștii prizonieri. Au îmbrăcat armura furnizată și au implorat să li se permită să se întoarcă și
să atace inamicul. Ne-am gândit la asta, dar apoi am decis că ar trebui să stăm cu toții pe munte să
luptăm. Din nou a vorbit glasul Domnului, spunând: „A doua oară ai ales înțelepciunea. Nu poți
câștiga dacă încerci să lupți cu vrăjmașul pe propriul său teren, ci trebuie să rămâi pe Sfântul Meu
Munte”.
Am fost uimit că am luat o altă decizie atât de importantă doar gândindu-ne și discutând
pe scurt. Atunci m-am hotărât să fac tot posibilul pentru a nu lua o altă decizie cu orice consecință
fără rugăciune. Wisdom s-a apropiat de mine repede, mi-a luat ferm ambii umeri și m-a privit
intens în ochi, spunând: „Trebuie să faci asta!” Am observat apoi că, deși mă aflam pe platoul larg
al „Galatians Two Twenty”, mă îndreptasem până la margine fără să știu măcar și aș fi putut să cad
cu ușurință. M-am uitat din nou în ochii Înțelepciunii, iar el a spus cu cea mai mare seriozitate: "Ai
grijă când crezi că stai în picioare, ca să nu cazi. În această viață poți cădea de la orice nivel."
Șerpii
Multă vreme am continuat să ucidem vulturii și să luăm demonii care călăreau creștinii.
Am descoperit că săgețile diferitelor adevăruri ar avea un impact mai mare asupra diferiților
demoni. Știam că va fi o luptă lungă, dar acum nu mai luam victime și trecusem deja nivelul de
„răbdare”. Chiar și așa, după ce acești creștini i-au împușcat pe demoni, puțini ar veni pe munte.
Mulți au preluat natura demonilor și au continuat în amăgirea lor fără ei. Pe măsură ce întunericul
demonilor s-a risipit, am putut vedea pământul mișcându-se în jurul picioarelor acestor creștini.
Apoi am văzut că picioarele lor erau legate de șerpi numiti Rușine.
Am împușcat săgeți ale adevărului în șerpi, dar au avut un efect redus. Am încercat apoi
săgețile Speranței, dar fără rezultat. De la „Galatians Two Twenty” a fost foarte ușor să mergem
mai sus, așa că am început să urcăm la nivelurile superioare. Curând am dat peste o grădină care
era cel mai frumos loc pe care l-am văzut vreodată. Peste intrarea în această grădină era scris:
„Iubirea necondiționată a Tatălui”. A fost cea mai glorioasă și mai primitoare ușă pe care am văzut-
o vreodată, așa că am fost forțați să intrăm. Imediat ce am făcut-o, am văzut Arborele Vieții în
mijlocul acestei grădini. Era încă păzit de îngeri de o forță extraordinară. Păreau de parcă ne
așteptau, așa că am avut curajul să trecem pe lângă ei și să mergem până la copac. Unul dintre ei a
spus: „Cei care ajung la acest nivel, care cunosc dragostea Tatălui, pot mânca”.
Nu mi-am dat seama cât de foame îmi era. Când am gustat fructele, a fost mai bun decât
orice gustasem vreodată, dar era și familiar. A adus amintiri despre soare, ploaie, câmpuri
frumoase, apusul soarelui peste ocean, dar chiar mai mult decât atât, despre oamenii pe care i-am
iubit. Cu fiecare mușcătură am iubit totul și pe toți mai mult. Apoi au început să-mi vină în minte
dușmanii și i-am iubit și eu. Sentimentul a fost curând mai mare decât orice am experimentat
vreodată, chiar și pacea din „Galatians Two Twenty”. Atunci am auzit glasul Domnului, iar El a
spus: "Aceasta este pâinea ta de fiecare zi. Nu ți se va refuza niciodată. Puteți mânca cât de mult și
de des doriți. Dragostea Mea nu are sfârșit." M-am uitat în sus în copac să văd de unde venise vocea
și am văzut că era plin de vulturi albi puri. Aveau cei mai frumoși și pătrunzători ochi pe care i-am
văzut vreodată. Se uitau la mine de parcă ar aștepta instrucțiuni. Unul dintre îngeri a spus: „Îți vor
îndeplini porunca. Acești vulturi mănâncă șerpi”. Am zis: „Du-te! Devorează rușinea care i-a legat
pe frații noștri”. Și-au deschis aripile și a venit un vânt mare care i-a ridicat în aer. Acești vulturi
au umplut cerul cu o glorie orbitoare. Chiar și cât de înalți eram noi, am putut auzi sunetele de
groază din tabăra inamicului la vederea acești vulturi care veneau spre ei.
Domnul Isus Însuși a stat atunci în mijlocul nostru. El i-a atins pe fiecare, apoi a spus:
„Trebuie să vă împărtășesc acum ceea ce am împărtășit cu frații voștri după înălțarea Mea –
mesajul Împărăției Mele. este timpul să mergem înainte cu Evanghelia Împărăției Mele. Vulturii
au fost eliberați și vor merge cu noi. Vom lua săgeți de la toate nivelurile, dar Eu sunt Sabia ta și
Eu sunt Căpitanul tău. Acum este timpul pentru Sabia Domnului să fie dezvelită.” Apoi m-am întors
și am văzut că întreaga oaste a Domnului stătea în acea grădină. Erau bărbați, femei și copii din
toate rasele și națiunile, fiecare purtând steagurile lor care se mișcau în vânt cu o unitate perfectă.
Știam că nimic de genul ăsta nu mai s-a mai văzut pe pământ. Știam că inamicul avea mult mai
multe armate și fortărețe pe tot pământul, dar nimeni nu putea sta în fața acestei armate mari. Am
spus aproape pe sub răsuflarea mea: „Aceasta trebuie să fie ziua Domnului”. Întreaga oștire a
răspuns atunci într-un tunet înfricoșător: „A venit ziua Domnului oștirilor”.
Am stat în Grădina lui Dumnezeu sub Pomul Vieții. Se părea că toată armata era acolo,
îngenuncheată înaintea Domnului Isus. Tocmai ne dăduse însărcinarea să ne întoarcem la luptă
de dragul fraților noștri care erau încă legați și pentru lumea pe care El încă o iubea. A fost atât o
comandă minunată, cât și o îngrozitoare. A fost minunat doar pentru că a venit de la El. A fost
îngrozitor pentru că presupunea că va trebui să părăsim prezența Lui manifestă și Grădina care
era mai frumoasă decât orice văzusem până acum. A lăsa toate acestea pentru a intra în luptă
părea de neînțeles.
Domnul și-a continuat îndemnul: „V-am dat daruri spirituale și putere și o înțelegere tot
mai mare a Cuvântului Meu și a Împărăției Mele, dar cea mai mare armă pe care vi s-a dat este
dragostea Tatălui . Atâta timp cât veți umbla în dragostea Tatălui Meu. nu vei da greș niciodată.
Rodul acestui pom este dragostea Tatălui care se manifestă în Mine. Această iubire care este în
Mine trebuie să fie pâinea ta zilnică”.
Domnul nu era ceea ce am putea considera a fi cu o înfățișare izbitor de frumos, ci era mai
degrabă obișnuit. Chiar și așa, harul cu care S-a mișcat și a vorbit L-a făcut cea mai atrăgătoare
persoană pe care am văzut-o vreodată. El era dincolo de definiția umană în demnitate și noblețe.
Nicio pictură care a căutat să surprindă cum arăta El nu ar putea vreodată să o facă, dar într-un fel
majoritatea dintre ei seamănă cu El. Am început să mă gândesc la felul în care El era tot ceea ce
Tatăl iubește și prețuiește. El este cu adevărat plin de har și adevăr, până la punctul în care părea
că nimic altceva decât har și adevăr ar trebui să conteze vreodată.
Când am mâncat fructele din Arborele Vieții, gândul la fiecare lucru bun pe care l-am
cunoscut vreodată părea să-mi umple sufletul. Când Isus a vorbit, a fost la fel, doar mărit. Nu am
vrut niciodată să părăsesc acest loc. Mi-am amintit cum credeam cândva că trebuie să fi fost
plictisitor pentru acei îngeri care nu făceau altceva decât să I se închine înaintea tronului. Acum
știam că nu era nimic mai minunat sau mai încântător decât pur și simplu să te închini Lui. Asta ar
fi cu siguranță cea mai bună parte a raiului. Era greu de crezut că mă luptasem atât de mult cu
plictiseala în timpul slujbelor de închinare. Știam că asta era doar pentru că fusesem aproape
complet rupt de realitatea în acele vremuri.
Închinare în Duh și Adevăr
Eram aproape copleșit de dorința de a mă întoarce și de a compensa acele momente în

timpul închinării când îmi lăsasem mintea să rătăcească sau mă ocupasem cu alte lucruri. Dorința
de a-mi exprima adorația pentru El a devenit aproape incontrolabilă. Trebuia să-L laud! Când am
deschis gura, am fost șocat de închinarea spontană care a izbucnit din întreaga armată în același
timp. Aproape că uitasem că mai era cineva acolo, dar eram cu toții într-o unitate perfectă.
Închinarea glorioasă nu putea fi exprimată în limbajul uman.
În timp ce ne închinam, o strălucire aurie a început să emane de la Domnul, apoi a fost
argint în jurul aurului. Apoi culorile, a căror bogăție nu am văzut-o niciodată cu ochii mei naturali,
ne-au învăluit pe toți. Cu această glorie am intrat într-un tărâm al emoțiilor pe care nu l-am mai
experimentat până acum. Cumva, am înțeles că gloria Lui a fost acolo tot timpul, dar când ne-am
concentrat asupra Lui în felul în care am făcut-o în închinare, pur și simplu am început să vedem
mai mult din slava Lui. Cu cât ne închinam mai intens, cu atât vedeam mai multă glorie. Dacă acesta
era raiul, era mult, mult mai bine decât visasem vreodată.
Găsindu-și locuința
Habar n-am cât a durat această închinare. Ar fi putut fi luni, pur și simplu nu exista nicio
modalitate de a măsura timpul în acest gen de glorie. O vreme am închis ochii pentru că gloria pe
care o vedeam cu inima mea era la fel de mare ca ceea ce vedeam cu ochii mei fizici. Când am
deschis ochii, am fost surprins să văd că Domnul nu mai era acolo, dar o trupă de îngeri stătea
acolo unde fusese El. Unul dintre ei s-a apropiat de mine și mi-a spus: „Închide ochii din nou”. Când
am făcut-o, am văzut din nou slava Domnului și am fost foarte uşurat.
Apoi îngerul a explicat: „Ceea ce vezi cu ochii inimii tale este mai real decât ceea ce vezi cu
ochii tăi fizici”. Eu însumi făcusem această afirmație de multe ori, dar cât de puțin am mers cu
adevărat în ea! Îngerul a continuat: „Din acest motiv, Domnul le-a spus primilor Săi ucenici că este
mai bine ca El să plece, ca să poată veni Duhul Sfânt. Domnul locuiește în tine. Ați învățat asta de
multe ori, dar acum voi trebuie să o trăiești, pentru că ai mâncat din Pomul Vieții.”
Îngerul a început apoi să mă conducă înapoi la poartă. Am protestat că nu vreau să plec.
Părând surprins, îngerul m-a luat de umeri și m-a privit în ochi. Atunci l-am recunoscut ca fiind
îngerul, Înțelepciunea. „Nu trebuie să părăsești niciodată această grădină. Această grădină este în
inima ta pentru că Însuși Creatorul este în tine. Ai dorit cea mai bună parte, să te închini și să stai
în prezența Lui pentru totdeauna și nu ți se va lua niciodată.”
Am recunoscut ceea ce spusese Înțelepciunea și apoi m-am uitat dincolo de el la fructele de
pe Pomul Vieții. Am avut o constrângere să iau tot ce puteam înainte de a pleca. Cunoscându-mi
gândurile, Înțelepciunea m-a zguduit ușor. „Nu. Chiar și acest fruct, strâns cu frică, ar putrezi. Acest
fruct și acest pom sunt în tine pentru că El este în tine. Trebuie să crezi.”
Am închis ochii și am încercat să-L văd pe Domnul din nou, dar nu am reușit. Când deschid
ochii, Înțelepciunea încă se holba la mine. Cu multă răbdare, el a continuat: „Ați gustat din tărâmul
ceresc și nimeni nu vrea să se întoarcă la bătălie odată ce a făcut-o. Nimeni nu vrea să părăsească
prezența vădită a Domnului. Când apostolul Pavel a venit aici, el s-a luptat pentru tot restul vieții,
dacă ar trebui să rămână și să lucreze pentru Domnul sau să se întoarcă aici pentru a intra în
moștenirea lui; dar moștenirea lui a fost mărită cu cât a stat mai mult. Acum că ai inima unui
închinător adevărat, vei vrei să fii mereu aici, și poți atunci când intri în închinarea adevărată. Cu
cât ești mai concentrat asupra Lui, cu atât vei vedea mai multă glorie, indiferent de locul în care te
afli.”
Cuvintele înțelepciunii mă calmaseră în sfârșit. Din nou, am închis ochii doar pentru a-i
mulțumi Domnului pentru această experiență minunată și pentru viața pe care El mi-a dat-o. Pe
măsură ce am făcut-o, am început să văd din nou gloria Lui și toată emoția din experiența
anterioară de închinare mi-a inundat sufletul. Cuvintele Domnului către mine au fost atât de tare
și clare, încât eram sigur că erau audibile; „Nu te voi părăsi niciodată sau nu te voi părăsi”.
„Doamne, iartă-mi necredința”, i-am răspuns. „Te rog, ajută-mă să nu te părăsesc sau să nu
te părăsesc niciodată”.
Mergând cu înțelepciune
Când am deschis ochii, Wisdom încă mă strângea de umerii. „Eu sunt darul principal care
ți-a fost dat pentru munca ta”, a spus el, „Îți voi arăta calea și te voi ține pe ea, dar numai dragostea
te va menține credincios. Cea mai înaltă înțelepciune este să iubești. Domnul."
Apoi Wisdom m-a eliberat și a început să meargă spre poartă. Am urmat cu ambivalență.
Mi-am amintit de bucuria bătăliei și de urcarea pe munte și a fost convingător, dar nu a existat
nicio comparație cu prezența Domnului și cu închinarea pe care tocmai o experimentasem. Să
părăsesc asta ar fi cel mai mare sacrificiu pe care l-am făcut vreodată. Apoi mi-am amintit cum era
totul în mine, uimit că puteam chiar să uit asta atât de repede. Am început să mă gândesc la marea
bătălie care se dăduse în mine, între ceea ce vedeam cu ochii mei fizici și ceea ce vedeam cu inima.
M-am înaintat astfel încât să merg lângă Înțelepciune și am întrebat: „M-am rugat timp de
26 de ani să fiu prins în al treilea cer așa cum a făcut Pavel. Este acesta al treilea cer?”
„Acesta este o parte din asta”, a răspuns el, „dar mai sunt multe”.
— Voi avea voie să văd mai mult? Am întrebat.
"Veți vedea mult mai multe. Vă duc să vedeți mai multe acum", a răspuns el.
Am început să mă gândesc la Cartea Apocalipsei. „Revelația lui Ioan a făcut parte din al
treilea cer?” Am întrebat.
„O parte din revelația lui Ioan a fost din al treilea cer, dar cea mai mare parte a fost din al
doilea cer. Primul cer a fost înainte de căderea omului. Al doilea cer este tărâmul spiritual în timpul
domniei răului pe pământ. Al treilea cer. atunci dragostea și stăpânirea Tatălui vor birui din nou
asupra pământului prin Împăratul tău.”
„Cum a fost primul rai?” am întrebat eu, simțind în mod ciudat un fior rece când am întrebat.
„Este o înțelepciune să nu fii îngrijorat de asta acum”, a răspuns însoțitorul meu cu o
seriozitate sporită, când întrebarea mea părea să-l zguduie. „Înțelepciunea este să cauți să cunoști
al treilea cer așa cum ai și tu. Există mult mai multe de știut despre al treilea cer decât poți ști în
această viață și este al treilea cer, împărăția, pe care îl predici mult în această viață. . În veacurile
viitoare vi se va spune despre primul cer, dar nu vă este de folos să știți în acest timp.”
M-am hotărât să-mi amintesc de frigul rece pe care tocmai îl simțisem și Wisdom a dat din
cap, ceea ce știam că este o afirmare a acestui gând. „Ce tovarăș grozav ești, a trebuit să spun,
deoarece tocmai eram inundat de apreciere pentru acest înger. „Chiar mă vei ține pe calea cea
bună”.
„Chiar o voi face”, a răspuns el.
Eram sigură că simțeam dragostea venind de la acest înger, care era unic, din moment ce
nu simțisem niciodată asta de la alți îngeri, care arăta mai mult o preocupare din datorie decât din
dragoste . Înțelepciunea a răspuns gândurilor mele de parcă le-aș fi spus cu voce tare.
„Este înțelepciune să iubești și nu aș putea fi Înțelepciune dacă nu te-aș iubi. Este, de
asemenea, înțelepciune să vezi bunătatea și severitatea lui Dumnezeu. Este înțelepciune să-L
iubești și să te temi de El. Sunteți în înșelăciune pentru a face altfel . Aceasta este următoarea lecție
pe care trebuie să o înveți." spuse el cu un serioz inconfundabil.
„Știu asta și l-am predat de multe ori”, am răspuns, simțind pentru prima dată că poate
Înțelepciunea nu mă cunoștea pe deplin.
„Am fost tovarășul tău de foarte mult timp și știu învățăturile tale”, a răspuns Wisdom.
„Acum ești pe cale să înveți ce înseamnă unele dintre propriile tale învățături. Așa cum ai spus de
multe ori, „Nu crezând în mintea ta, ci în inima ta are ca rezultat neprihănire”.
Mi-am cerut scuze, simțindu-mă puțin rușinat că am pus-o la îndoială chiar și înțelepciunea.
Mi-a acceptat cu bunăvoință scuzele. Atunci mi-am dat seama că l-am pus la întrebări și l-am
provocat cea mai mare parte a vieții mele, de multe ori pentru a mă răni.
Cealaltă jumătate a iubirii
„Sunt vremuri în care să-L adorăm pe Domnul”, a continuat Înțelepciunea, „și sunt
momente în care să-L onorăm cu cea mai mare frică și respect. Așa cum este un timp pentru a
planta și un timp pentru a secera, și este înțelepciune să cunoști timp pentru fiecare.Adevărata
înțelepciune cunoaște vremurile și anotimpurile lui Dumnezeu.Te-am adus aici pentru că era
timpul să te închini Domnului în slava iubirii Sale.Te duc acum în alt loc pentru că este timpul să
te închini Lui. în frica judecăţii Lui. Până nu ştii că amândoi putem fi despărţiţi unul de celălalt”.
— Vrei să spui că dacă aș fi rămas acolo în acea închinare glorioasă te-aș fi pierdut? am
întrebat neîncrezător.
"Da. Te-aș fi vizitat întotdeauna când aș fi putut, dar ne-am fi intersectat rar. Este greu să
părăsești o asemenea glorie și pace, dar nu aceasta este întreaga revelație a Regelui. El este atât
Leul lui Iuda. și Mielul. Pentru copiii spirituali El este Mielul. Pentru cei care se maturizează El este
Leul. Pentru cei deplin matur El este atât Leul, cât și Mielul. Tu ai știut aceasta în mintea ta și am
auzit că te-ai învățat, dar acum o vei cunoaște în inima ta, pentru că ești pe cale să experimentezi
scaunul de judecată al lui Hristos.
Întoarcerea la luptă
Înainte de a părăsi porțile Grădinii, am întrebat-o pe Înțelepciunea dacă pot să stau puțin
să mă gândesc la tot ce am experimentat. „Da, ar trebui să faci asta”, a răspuns el, „dar am un loc
mai bun pentru tine să o faci”.
Am urmat-o pe Wisdom pe porți și am început să coborâm pe munte. Spre surprinderea
mea, bătălia încă continua, dar nu atât de intensă cum era când am urcat. Încă mai zburau săgeți
de acuzație și calomnie la nivelurile inferioare, dar cea mai mare parte a hoardelor inamice rămase
ataca cu furie marii vulturi albi. Vulturii s-au impus cu ușurință.
Am tot coborât până am ajuns aproape de fund. Chiar deasupra nivelurilor de „Mântuire”
și „Sfințire” se afla nivelul „Remulțumire și Laudă”. Mi-am amintit foarte bine acest nivel pentru
că unul dintre cele mai mari atacuri ale inamicului a venit când am încercat prima dată să-l ating.
Odată ce am ajuns aici, restul urcării a fost mult mai ușor, iar dacă o săgeată a trecut prin armura
ta se vindeca mult mai repede.
De îndată ce inamicul m-a reperat la acest nivel (inamicul nu a putut vedea Înțelepciunea),
o ploaie de săgeți a început să plouă asupra mea. I-am doborât atât de ușor cu scutul meu încât
inamicul a renunțat să mai tragă. Săgețile lor aproape dispăruseră și nu-și puteau permite să mai
irosească.
Soldații care încă luptau de la acest nivel m-au privit uimiți cu o deferență care mă făcea
foarte inconfortabil. Atunci am observat prima dată că slava Domnului emana din armura și scutul
meu . Le-am spus să se urce în vârful muntelui fără să se oprească și ei îl vor vedea și ei pe Domnul.
De îndată ce au fost de acord să plece, au văzut-o pe Înțelepciune. Au început să cadă să se închine
Lui, dar El i-a oprit și i-a trimis pe drumul lor.
Credinciosul
Am fost plin de dragoste pentru acești soldați, dintre care mulți erau femei și copii. Armura
lor era o mizerie și erau plini de sânge, dar nu renunțaseră. De fapt, erau încă veseli și încurajați.
Le-am spus că merită mai multă cinste decât mine, pentru că ei purtaseră cea mai mare povară a
bătăliei și își ținuseră locul. Păreau să nu mă creadă, dar au apreciat că o voi spune. Cu toate
acestea, chiar am simțit că este adevărat.
Fiecare nivel de pe munte trebuia ocupat sau vulturii care mai rămăseseră veneau să-l
murdărească cu vărsături și excremente până când era greu să stai în picioare. Majoritatea
marginilor erau ocupate de soldați pe care i-am recunoscut ca fiind din diferite confesiuni sau
mișcări care subliniau adevărul nivelului pe care îl apărau. Eram stânjenit de atitudinea pe care o
menținusem față de unele dintre aceste grupuri. Pe unii dintre ei îi considerasem în cel mai bun
caz lipsiți de atingere și retrășiți, dar iată că luptau cu credincioșie împotriva unui atac teribil al
inamicului. Apărarea lor asupra acestor poziții îmi permitese probabil să continui să urc așa cum
am făcut-o.
Unele dintre aceste niveluri erau situate astfel încât să existe o vedere a unei bune părți a
muntelui sau a câmpului de luptă, dar unele erau atât de izolate încât soldații de pe ele puteau să-
și vadă doar propria poziție și păreau să nu știe nici măcar despre restul bătălie dezlănțuită. Erau
adesea atât de răniți de calomnie și acuzații încât s-ar împotrivi atunci când cineva cobora la ei de
la un nivel superior și îi încuraja să urce mai sus. Cu toate acestea, când unii au început să coboare
de sus reflectând slava Domnului, ei au ascultat cu mare bucurie și în curând au început să se urce
cu curaj și hotărâre. Privind toate acestea, Wisdom nu a spus mare lucru, dar părea foarte interesat
de reacțiile mele.
Realitatea descoperită
Am văzut cum mulți soldați care fuseseră în vârf au început să coboare la toate nivelurile
pentru a-i ajuta pe cei care și-au luat atitudine față de acele adevăruri. Pe măsură ce au făcut-o,
fiecare nivel a început să strălucească cu gloria pe care o aveau. Curând tot muntele a început să
strălucească cu o glorie care orbi pentru vulturii și demonii care rămăseseră. Curând a fost atât de
multă glorie, încât muntele a început să aibă aceeași senzație ca și Grădina.
Am început să-i mulțumesc și să-L laud pe Domnul și imediat am fost din nou în prezența
Lui. Era greu să-mi stăpânesc emoțiile și gloria care îmi inundau cea mai lăuntrică. Experiența a
devenit atât de intensă încât m-am oprit. Înțelepciunea stătea lângă mine. Punându-și mâna pe
umărul meu, el a spus: „Voi intri pe porțile Lui cu mulțumire, în curțile Lui cu laudă”.
"Dar asta a fost atât de real! Am simțit că sunt din nou acolo", am exclamat.
— Ai fost acolo, a răspuns Wisdom. „Nu a devenit mai real, dar tu ai făcut-o. Așa cum
Domnul i-a spus hoțului de pe cruce: „Astăzi” vei fi cu Mine în Paradis, poți intra în Paradis oricând.
Domnul, Paradisul Său și acest munte , toți rămân în tine, pentru că El este în tine. Ceea ce înainte
nu erau decât pregusturi sunt acum o realitate pentru tine pentru că ai urcat pe munte. Motivul
pentru care mă poți vedea pe mine și ceilalți nu pot nu este pentru că ai intrat în cel din pe care eu
locuiesc. Aceasta este realitatea pe care o cunoşteau profeţii care le dădea mare îndrăzneală chiar
şi atunci când stăteau singuri împotriva armatelor”.
Capcana mortală
Apoi m-am uitat la măcelul de dedesubt și la armata demonică care se retrăgea încet. În
spatele meu, mai mulți dintre războinicii glorioși își luau constant locul pe munte. Știam că acum
era suficient pentru a ataca și a distruge ceea ce a mai rămas din această hoardă de inamic. — Nu
încă, spuse Wisdom. "Uite acolo." M-am uitat în direcția în care arăta, dar a trebuit să- mi feresc
ochii de gloria care emana din propria mea armură pentru a vedea ceva . Apoi am zărit o mișcare
într-o vale.
Nu puteam distinge ceea ce vedeam, pentru că gloria emisă de armura mea făcea dificil să
văd în întuneric. L-am rugat pe Wisdom să-mi dea ceva cu care să-mi acopăr armura, ca să o pot
vedea. Apoi mi-a dat un manta foarte simplu pe care să-l pun. "Ce este asta?" m-am întrebat, puțin
insultat de monotonia lui. — Smerenie, spuse Wisdom. „Nu vei putea să vezi prea bine fără ea”.
Fără tragere de inimă l-am îmbrăcat și imediat am văzut multe lucruri pe care nu le puteam vedea
înainte. M-am uitat spre vale și spre mișcarea pe care o văzusem. Spre uimirea mea, era o întreagă
divizie a hoardei inamice care aștepta să țină ambuscadă pe oricine se aventurează de pe munte.
"Ce armata e asta?" Am întrebat, "și cum au scăpat intacți de luptă?"
„Asta este Mândria”, a explicat Wisdom. „Acesta este cel mai greu dușman de văzut după ce
ai fost în glorie. Cei care refuză să se îmbrace cu această mantie vor suferi mult din cauza acestui
inamic cel mai smecher”.
În timp ce mă uitam înapoi la munte, i-am văzut pe mulți dintre glorioșii războinici
traversând câmpia pentru a ataca rămășițele hoardei inamice. Niciunul dintre ei nu purta hainele
umilinței și nu văzuseră dușmanul care era gata să-i atace din spate. Am început să fug să-i opresc,
dar Înțelepciunea m-a reținut. „Nu poți opri asta”, a spus el. "Numai soldații care poartă această
mantie îți vor recunoaște autoritatea. Vino cu mine. Trebuie să vezi altceva înainte de a putea ajuta
să conduci în marea bătălie care va urma."
Fundamentul Gloriei
Înțelepciunea m-a condus în josul muntelui până la nivelul cel mai de jos, care a fost numit
„Mântuire”. „Crezi că acesta este nivelul cel mai de jos”, a declarat Înțelepciunea, „dar aceasta este
temelia întregului munte. În orice călătorie, primul pas este cel mai important și, de obicei, este
cel mai dificil. Fără „Mântuire” există nu ar fi munte.”
Am fost îngrozit de măcelul de la acest nivel. Fiecare soldat a fost grav rănit, dar niciunul
dintre ei nu era mort. Mulțimile abia se agățau de margine. Mulți păreau gata să cadă în orice
moment, dar niciunul nu a făcut-o. Îngerii slujeau peste tot soldaților cu o bucurie atât de mare
încât am întrebat: „De ce sunt atât de fericiți?”
„Acești îngeri au văzut curajul de care a fost nevoie ca aceștia să reziste. Poate că nu au
mers mai departe, dar nici nu s-au dat bătuți. Ei vor fi în curând vindecați și atunci vor vedea slava
restului muntelui. , și începe să urce. Aceștia vor fi mari războinici pentru bătălia care va urma."
— Dar nu ar fi fost mai bine să urce muntele cu noi ceilalţi? Am protestat, văzând starea lor
actuală.
„Ar fi fost mai bine pentru ei, dar nu și pentru tine. Rămânând aici, ți-au făcut mai ușor să
urci, ținând ocupați majoritatea inamicului. Foarte puțini de la nivelurile superioare au ajuns
vreodată să-i ajute pe alții să vină pe munte, dar aceștia au făcut-o. Chiar și atunci când aceștia
abia se agățau de munte, ei întindeau mâna pentru a-i trage pe alții în sus. De fapt, cei mai mulți
dintre războinicii puternici au fost conduși la munte de acești credincioși. Aceștia nu sunt mai
puțin eroi decât cei care au ajuns în vârf. Ei au adus o mare bucurie în cer, conducându-i continuu
pe alţii la „mântuire”. Din acest motiv toți îngerii din ceruri au vrut să vină să le slujească, dar
numai celor mai cinstiți au fost îngăduiți”.
Din nou am simțit o rușine teribilă din cauza atitudinii mele față de acești mari sfinți. Mulți
dintre noi i-am disprețuit în timp ce urcam la nivelurile superioare. Ei au făcut multe greșeli în
timpul bătăliei, dar și ei au arătat mai mult din inima Păstorului decât noi ceilalți. Domnul îi lăsa
pe cei nouăzeci și nouă să meargă după cel pierdut. Aceștia rămăseseră în locul unde încă mai
puteau ajunge la cei pierduți și au plătit un preț scump pentru asta. Și eu am vrut să ajut, dar nu
știam de unde să încep.
Înțelepciunea a spus atunci: „Este corect ca tu să vrei să ajuți, dar cel mai mult vei ajuta
mergând la ceea ce ai fost chemat să faci. Aceștia toți vor fi vindecați și vor urca repede pe munte.
Se vor alătura ție din nou în bătălia . Aceștia sunt cei neînfricați care nu se vor retrage niciodată
înaintea inamicului."
Puterea mândriei
Mă gândeam că coborarea muntelui mă învață la fel de mult ca urcarea, când zgomotul de

pe câmpul de luptă mi-a atras atenția. Până acum erau mii de puternici războinici care trecuseră
câmpia pentru a ataca rămășițele hoardei inamice. Inamicul fugea în toate direcțiile, cu excepția
unei singure divizii, Mândria. Complet nedetectat, mărșăluise chiar în spatele războinicilor care
înaintau și era pe cale să elibereze o grindină de săgeți. Atunci am observat că puternicii războinici
nu aveau armură pe spate – erau total expuși și vulnerabili la ceea ce urma să-i lovească.
Wisdom a remarcat apoi: „Ai învățat că nu există armură pentru spate, ceea ce însemna că
ești vulnerabil dacă îți scapi de inamic. Cu toate acestea, nu ai văzut niciodată cum te-a făcut
vulnerabil dacă ai avansat în mândrie.”
Nu am putut decât să dau din cap pentru recunoașterea mea. Era prea târziu pentru a face
ceva și era insuportabil să vizionez, dar Wisdom a spus că trebuie. Spre uimirea mea, când săgețile
mândriei i-au lovit pe războinici, ei nici nu i-au observat. Cu toate acestea, inamicul a continuat să
tragă. Războinicii sângerau și slăbeau repede, dar nu voiau să recunoască acest lucru. Curând, ei
au fost prea slabi pentru a-și ridica scuturile și săbiile și să le arunce jos, declarând că nu mai au
nevoie de ele. Apoi au început să-și scoată armura, spunând că nici nu mai e nevoie.
Apoi a apărut o altă divizie inamică și s-a deplasat rapid în sus. Se numea Strong Delusion.
Ei au lansat o grindină de săgeți care și-au lovit toate semnele. Apoi am văzut cum doar câțiva
dintre demonii amăgirii au condus această armată odată mare de războinici glorioși. Au fost duși
în lagăre de prizonieri diferite, fiecare numit după o doctrină diferită a demonilor. Am fost uimit
de modul în care această mare companie de drepți fusese învinsă atât de complet și ei încă nu
știau ce i-a lovit. „Cum au putut să fie atât de vulnerabili cei care au fost atât de puternici, care au
ajuns până în vârful muntelui, care L-au văzut pe Domnul așa cum au văzut ei?” am scapat eu.
„Mândria este cel mai greu dușman de văzut și se strecoară mereu în spatele tău”, s-a plâns
Wisdom. „Într-un fel, cei care au ajuns la cele mai mari înălțimi sunt în cel mai mare pericol de a
cădea. Trebuie să vă amintiți întotdeauna că în această viață puteți cădea oricând de la orice nivel.
„Fii atent când crezi că stai în picioare, ca să nu nu cad," Când crezi că ești cel mai puțin vulnerabil
la cădere este de fapt atunci când ești cel mai vulnerabil. Majoritatea bărbaților cad imediat după
o mare victorie."
Înțelepciunea pentru luptă
„Cum putem să nu fim atacați așa?” Am întrebat.

„Rămâneți aproape de mine, întreabă-l pe Domnul înainte de a lua orice decizie majoră și
păstrează acea mantie, iar dușmanul nu va putea niciodată să te orbitească așa cum le-a făcut el”.
M-am uitat la mantaua mea. Părea atât de simplu și nesemnificativ. Am simțit că mă face să
arăt mai mult ca o persoană fără adăpost decât ca un războinic. Înțelepciunea a răspuns de parcă
aș fi vorbit cu voce tare: „Domnul este mai aproape de cei fără adăpost decât de prinți. Tu ai putere
adevărată doar în măsura în care umbli în harul lui Dumnezeu și „El dă harul Său celor smeriți”. '
Nicio armă dușmană nu poate pătrunde în această mantie, pentru că nimic nu poate învinge harul
Lui. Atâta timp cât porți această mantie, ești ferit de acest tip de atac."
Am început apoi să ridic privirea să văd câți războinici mai erau pe munte. Am fost șocat să
văd cât de puțini erau. Am observat apoi că toți aveau pe aceeași mantie despre smerenie. — Cum
sa întâmplat asta? am întrebat.
„Când au văzut bătălia la care tocmai ai fost martor, toți au venit la mine pentru ajutor și
le-am dat mantalele lor”, a răspuns Wisdom.
— Dar am crezut că ai fost cu mine tot timpul?
„Eu sunt cu toți cei ce ies să facă voia Tatălui”, a răspuns Înțelepciunea.
„Tu ești Domnul!” Am plâns
„Da”, a răspuns el . „Ți-am spus că nu te voi părăsi niciodată sau nu te voi părăsi. Sunt cu
toți războinicii Mei așa cum sunt cu tine. Îți voi fi tot ce ai nevoie pentru a îndeplini voia Mea și ai
nevoie de înțelepciune.” Apoi El a dispărut.
Rang în Regat
Am rămas în picioare în mijlocul marii companii de îngeri care slujeau răniților la nivelul
„mântuirii”. Când am început să trec pe lângă acești îngeri, ei s-au plecat până la un genunchi și
mi-au arătat cel mai mare respect. În cele din urmă, l-am întrebat pe unul dintre ei de ce a făcut
asta, deoarece chiar și cel mai mic era mult mai puternic decât mine. — Din cauza mantalei,
răspunse el. — Acesta este cel mai înalt rang din regat.
— Aceasta este doar o manta simplă, am protestat.
"Nu!" protestă îngerul. "Ești îmbrăcat în harul lui Dumnezeu. Nu există putere mai mare
decât aceasta!"
„Dar suntem mii de noi toți purtând aceeași manta. Cum ar putea reprezenta rangul?”
Sunteți campionii de temut, fiii și fiicele regelui. El a purtat aceeași mantie când a umblat
pe acest pământ. Atâta timp cât ești îmbrăcat în asta, nu există putere în cer sau pe pământ care
să stea în fața ta. Toți cei din rai și din iad recunosc acea mantie. Noi suntem slujitorii Lui, dar El
rămâne în voi, iar voi sunteți îmbrăcați în harul Său”.
Cumva, am știut că dacă nu aș fi purtat mantaua și dacă ar fi fost expusă armura mea
glorioasă, că declarația îngerului și comportamentul lor față de mine ar fi putut cu adevărat să-mi
hrănească mândria. Era pur și simplu imposibil să te simți mândră sau arogantă în timp ce purtam
o mantie atât de moale, simplă. Cu toate acestea, încrederea mea în manta creștea rapid.
Întoarcerea Vulturilor
Apoi, la orizont, am văzut un nor alb mare apropiindu-se. Speranța a apărut în mine doar
văzând-o. De fapt, a umplut atmosfera cu speranță, așa cum răsăritul soarelui alungă întunericul
nopții. Pe măsură ce s-a apropiat, am recunoscut marii vulturi albi care zburau din Arborele Vieții.
Au început să aterizeze pe munte, luându-și locul la fiecare nivel, alături de companiile de
războinici. M-am apropiat cu grijă și respect de vulturul care aterizase lângă mine pentru că
prezența lui era atât de minunată. Când s-a uitat la mine cu ochii lui pătrunzători, am știut că nu-i
pot ascunde nimic. Ochii lui erau atât de fioroși și hotărâți, încât am tremurat în timp ce frisoane
mă străbăteau doar privindu-i. Înainte să pot întreba, el mi-a răspuns.
„Vrei să știi cine suntem. Noi suntem profeții ascunși care au fost păstrați pentru această
oră. Suntem ochii celor cărora li s-au dat armele divin puternice. Ni s-a arătat tot ce face Domnul
și toate că dușmanul plănuiește împotriva ta. Am cucerit pământul și împreună știm tot ce trebuie
să fie cunoscut pentru luptă." — N-ai văzut bătălia care tocmai a avut loc? am întrebat cu atâta
iritare pe cât am îndrăznit să exprim. — N-ai fi putut să-i ajuți pe acei războinici care tocmai au
fost luați captivi?
"Da. Am văzut totul și am fi putut ajuta dacă ei ar fi vrut. Dar ajutorul nostru ar fi fost să-i
reținem. Nu putem lupta decât în luptele pe care le poruncește Tatăl și nu putem ajuta decât pe
cei care cred în noi. Numai cei care ne primesc așa cum suntem noi, profeții, pot primi răsplata
profetului, sau beneficiul slujirii noastre. Cei care au fost pândiți nu aveau încă mantia pe care o
porți, iar cei care nu au Manta nu poate înțelege cine suntem. Cu toții avem nevoie unii de alții,
inclusiv aceștia de aici care sunt încă răniți și mulți alții pe care încă nu îi cunoști."
Inima Vulturului
Vorbind cu vulturul am început foarte repede să gândesc ca vulturul. După această scurtă
discuție, am putut să văd în inima vulturului și să-l cunosc așa cum m-ar cunoaște pe mine.
Vulturul a recunoscut asta.
„Aveți unele dintre darurile noastre”, a remarcat vulturul, „deși nu sunt foarte bine
dezvoltate. Nu le-ați folosit prea mult. Sunt aici pentru a trezi aceste daruri în mulți dintre voi și
pentru a vă învăța să le folosiți. În în acest fel comunicarea noastră va fi sigură. Trebuie să fie sigur,
altfel vom suferi cu toții multe pierderi inutile, ca să nu mai vorbim de ratarea multor oportunități
mari de victorie."
— De unde tocmai ai venit? Am întrebat.
„Mâncăm șerpi”, a răspuns vulturul. „Vrăjmașul este pâine pentru noi. Hrănirea noastră
vine din împlinirea voii Tatălui, care este să distrugem lucrările diavolului. Fiecare șarpe pe care
îl mâncăm ajută la creșterea vederii noastre. Fiecare fortăreață a dușmanului pe care o dărâmăm
ne întărește atât de mult. putem să ne înălțăm mai sus și să stăm mai mult în văzduh.Tocmai am
venit de la o sărbătoare, devorând șerpii rușinii care i-au legat pe mulți dintre frații și surorile
voastre.Vor fi aici în curând.Vin cu vulturii pe care i-am lăsat în urmă. ajută-i să găsească calea și
să-i protejeze de contraatacurile inamicului”.
Acești vulturi erau foarte siguri pe ei înșiși, dar nu înfățișați. Știau cine sunt, ce sunt chemați
să facă. Ne cunoșteau și ei și cunoșteau viitorul. Încrederea lor era liniștitoare pentru mine, dar cu
atât mai mult pentru răniții care încă zăceau în jurul nostru. Cei care fuseseră recent prea slabi să
vorbească stăteau de fapt în picioare, ascultând conversația mea cu vulturul. Se uitau la el ca și
cum un copil pierdut s-ar uita la părintele lui care tocmai îl găsise.
Vântul Spiritului
Când vulturul s-a uitat la răniți, și fața lui s-a schimbat. În locul hotărârii înverșunate pe
care o stăteam înainte, față de răniți era ca un bunic bătrân blând și plin de compasiune. Vulturul
și-a deschis aripile și a început să le bată ușor, stârnind o adiere răcoritoare și răcoritoare care
curgea peste răniți. Nu era ca orice altă briză pe care o simțisem vreodată. Cu fiecare respirație
simțeam că câștig puterea și claritatea minții. Curând, răniții au stat în picioare și s-au închinat lui
Dumnezeu cu o sinceritate care mi-a dat lacrimile în ochi. Din nou am simțit o rușine profundă că
i-am disprețuit pe cei care au rămas la acest nivel. Ei păruseră atât de slabi și proști celor dintre
noi care urcam pe munte, dar au îndurat mult mai mult decât noi și au rămas credincioși.
Dumnezeu îi păzise și ei L-au iubit cu o mare dragoste.
Am ridicat privirea spre munte; toți vulturii băteau ușor din aripi. Toți cei de pe munte
erau înviorați de briza pe care o stârneau și toți cei de pe munte începeau să se închine Domnului.
La început a existat o oarecare discordie între închinarea care venea de la diferite niveluri, dar
după un timp toată lumea de la fiecare nivel a cântat într-o armonie perfectă. Niciodată pe pământ
nu auzisem ceva atât de frumos. Nu mi-am dorit niciodată să se termine. Curând am recunoscut-o
ca fiind aceeași închinare pe care o cunoscusem în Grădină, dar acum suna și mai plin și mai bogat.
Știam că pentru că ne închinăm chiar în prezența vrăjmașilor noștri, în mijlocul întunericului și al
răului care înconjura muntele, părea mult mai frumos.
Nu știu dacă această închinare a durat ore, zile sau minute, dar în cele din urmă vulturii au
încetat să bată din aripi și s-a oprit. "De ce te-ai oprit?" L-am întrebat pe vulturul cu care am vorbit.
„Pentru că acum sunt întregi”, a răspuns el, arătând răniții care acum erau toți în picioare
și păreau a fi în stare perfectă . „Adevărata închinare poate vindeca orice rană”, a adăugat el.
„Te rog, fă-o din nou”, am implorat eu.
„Vom face asta de multe ori, dar nu este la noi să decidem când . Adierea pe care ai simțit-o a fost
Duhul Sfânt. El ne îndrumă; noi nu Îl îndreptăm. El a vindecat răniții și a început să realizeze
unitatea. care este necesar pentru luptele care urmează. Închinarea adevărată revarsă și uleiul
prețios peste Cap, Isus, care apoi curge în jos peste tot trupul, făcându-ne una cu El și unii cu
alții.Nimeni care devine una cu El nu va rămâne rănit sau necurat. Sângele Lui este viață curată și
curge atunci când suntem uniți cu El. Când suntem uniți cu El, suntem de asemenea uniți cu restul
corpului, astfel încât sângele Lui să curgă prin toate. Nu așa vindeci un rana la corpul tau, prin
inchiderea ranii astfel incat sangele sa curga catre membrul ranit pentru a aduce regenerare?Cand
o parte a corpului Lui este ranita, trebuie sa ne unim in unitate cu acea parte pana este pe deplin
restaurata.Toti suntem una în el."
Euforia de la închinare încă predomina, astfel încât această mică învăţătură părea a fi cea
mai profundă pe care o auzisem vreodată, deşi o ştiam şi o învăţasem eu înainte. Când Duhul Sfânt
a mișcat fiecare cuvânt părea glorios, indiferent cât de elementar era. De asemenea, m-a umplut
de atât de multă dragoste încât am vrut să-i îmbrățișez pe toți, inclusiv pe vulturii bătrâni fioroși.
Apoi, ca o zguduire, mi-am amintit de puternicii războinici care tocmai fuseseră capturați. Vulturul
a simțit asta, dar nu a spus nimic. Doar mă privea cu atenție. În cele din urmă, am vorbit; „Putem
să-i recuperăm pe cei care tocmai s-au pierdut?”
Inima rănită a regelui
„Da, este corect să simți ceea ce faci”, a spus în cele din urmă vulturul. „Noi nu suntem
desăvârșiți și închinarea noastră nu este completă, până când întregul trup este restaurat. Chiar
și în cea mai glorioasă închinare, chiar în prezența Regelui, vom simți cu toții acest gol până când
toți vor fi una, pentru că Regele nostru. de asemenea, simte. Cu toții ne întristăm pentru frații
noștri aflați în robie, dar ne întristăm și mai mult pentru inima Regelui nostru. Așa cum vă iubiți
pe toți copiii voștri, dar ați fi întristat pentru cel care a fost bolnav sau rănit, și El iubește toți copiii
Săi, dar cei răniți și asupriți au cea mai mare parte a atenției Lui acum. De dragul Lui, nu trebuie
să renunțăm până când toți nu vor fi recuperați. Atâta timp cât cineva este rănit, El este rănit."
Credința care mișcă munții
Așezându-mă lângă vultur, m-am gândit adânc la ceea ce a spus. În cele din urmă, am
întrebat: „Știu că Înțelepciunea îmi vorbește acum prin tine, pentru că Îi aud vocea când vorbești.
Eram atât de sigur pe mine înainte de acea ultimă bătălie, dar aproape că am fost dus de aceeași
prezumție că au fost purtați. departe cu și ar fi putut foarte ușor să fi fost capturat cu ei dacă
Înțelepciunea nu m-ar fi oprit. Mă duceam mai mult din ură față de dușman decât din dorința să-
mi eliberez frații, deși asta era o parte din motivul meu. De când am venit pentru prima dată la
asta munte și luptând în marea bătălie, acum cred că majoritatea lucrurilor corecte pe care le-am
făcut, le-am făcut din motive greșite și multe dintre lucrurile greșite pe care le-am făcut, aveam
motive bune pentru care. Cu cât învăț mai mult, cu atât mai mult mă simt nesigur pe mine.”
„Trebuie să fi fost cu Înțelepciunea de mult timp”, a răspuns vulturul.
„El a fost cu mine cu mult timp înainte să încep să-L recunosc, dar mi-e teamă că în cea mai
mare parte a timpului i-am rezistat . Cumva acum știu că încă îmi lipsește ceva foarte important,
ceva ce trebuie să am înainte de a pleca. la luptă din nou, dar nu știu ce este."
Ochii marelui vultur au devenit mai pătrunzători decât îi văzusem vreodată, când el a
răspuns: „Cunoști și vocea Înțelepciunii când El îți vorbește în propria ta inimă. Înveți bine pentru
că ai mantaua. Ce simți acum. este adevărata credință.”
"Credinţă!" Am tras înapoi. — Vorbesc de îndoieli serioase.
„Ești înțelept să te îndoiești de tine însuți. Dar adevărata credință depinde de Dumnezeu,
nu de tine și nu de credința ta. Ești aproape de genul de credință care poate muta acest munte și
trebuie să-l mute. Este timpul să-l duci în locuri. că nu s-a mai dus până acum.Totuși ai dreptate.Îți
lipsește încă ceva foarte important.Trebuie să ai încă o mare revelație a Regelui.Chiar dacă ai urcat
în vârful muntelui și ai primit din orice adevăr. pe parcurs și chiar dacă ai stat în Grădina lui
Dumnezeu, ai gustat din iubirea Lui necondiționată și L-ai văzut pe Fiul Său de multe ori acum,
înțelegi doar o parte din întregul sfat al lui Dumnezeu și asta doar superficial.”
Știam că asta era atât de adevărat încât a fost foarte reconfortant să-l aud. „Am judecat atât
de mulți oameni și atât de multe situații greșit. Înțelepciunea mi-a salvat viața de multe ori acum,
dar vocea Înțelepciunii este încă o voce foarte mică în mine, iar zgomotul propriilor gânduri și
sentimente este încă mult prea puternic. Aud înțelepciunea vorbind prin tine mult mai tare decât
Îl aud în inima mea, așa că știu că trebuie să stau foarte aproape de tine.”
„Suntem aici pentru că ai nevoie de noi”, a răspuns vulturul. „Suntem aici și pentru că avem
nevoie de tine. Ți s-au oferit daruri pe care eu nu le am și mi s-au dat daruri pe care tu nu le ai. Ai
experimentat lucruri pe care eu nu le-am experimentat și am experimentat lucruri pe care tu. nu
am stiut.Vulturii ti-au fost dati pana la sfarsit, iar tu ne-ai fost dati.Voi fi foarte aproape de tine o
vreme, si atunci trebuie sa primesti alti vulturi in locul meu.Fiecare vultur este diferit. Împreună
ni s-a dat să cunoaștem tainele Domnului, nu individual.”
Ușile Adevărului
Vulturul s-a ridicat apoi de pe stânca pe care fusese cocoțat și s-a înălțat peste marginea
nivelului pe care stăteam noi. — Vino, spuse el. Când m-am apropiat de el, am văzut trepte care
duceau până la baza muntelui. Era o ușă mică.
„De ce nu am văzut asta până acum?” Am întrebat.
„Când ai venit prima dată pe munte nu ai stat la acest nivel suficient de mult ca să te uiți în
jur”, a răspuns el.
"De unde ai știut asta? Ai fost aici când am venit prima oară pe munte?"
„Aș fi știut dacă nu aș fi fost aici, pentru că toți cei care ratează această ușă o fac din același
motiv, dar de fapt eu am fost aici”, a răspuns el. „Am fost unul dintre soldații pe lângă care ai trecut
atât de repede în drumul tău pe munte”.
Atunci am recunoscut vulturul ca pe un om pe care l-am întâlnit la scurt timp după
convertirea mea, cu care de fapt am avut câteva conversații. El a continuat: „Mi-am dorit foarte
mult să te urmăresc atunci. Eram la acest nivel de atât de mult timp încât aveam nevoie de o
schimbare. Pur și simplu nu puteam să părăsesc toate sufletele pierdute pe care încă încercam să
le conduc aici . Când, în sfârșit, m-am angajat. Eu însumi să fac voia Domnului, fie că era să stau
sau să plec, Înțelepciunea mi-a apărut și mi-a arătat această ușă. El a spus că este o scurtătură
către vârf. Așa am ajuns în vârf înainte de tine și am fost schimbat într-un vultur”.
Apoi mi-am amintit că văzusem uși ca aceasta pe câteva niveluri, chiar mă uitasem la câteva
dintre ele și îmi amintesc cât de uimit am fost de ceea ce am văzut. Nu m-am aventurat în niciunul
dintre ele prea departe, pentru că eram atât de concentrat pe luptă și încercam să ajung în vârful
muntelui. — Aș fi putut să intru pe oricare dintre acele uși și să mă duc chiar sus? Am întrebat.
„Nu este chiar atât de ușor”, a remarcat vulturul, părând puțin iritat. „În fiecare uşă există
căi de trecere, dintre care una duce în vârf”. Evident, știind următoarea mea întrebare, a continuat.
"Celelalte duc la celelalte niveluri de pe munte. Părintele l-a proiectat pe fiecare astfel încât fiecare
să aleagă pe cel de care nivelul de maturitate i-a dictat de care avea nevoie."
"Incredibil! Cum a făcut El asta?" M-am gândit în sinea mea, dar vulturul mi-a auzit
gândurile.
„A fost foarte simplu”, a continuat vulturul de parcă mi-aș fi spus gândurile cu voce tare.
„Maturitatea spirituală este întotdeauna determinată de dorința cuiva de a-și sacrifica propriile
dorințe pentru interesele împărăției sau de dragul altora.”
Am notat cu atenție tot ce s-a spus. Știam cumva că trebuie să intru pe ușă înaintea mea și
că ar fi înțelept pentru mine să învăț tot ce puteam de la cineva care mai fusese acolo și, evident,
alesese ușa potrivită spre vârf.
„Nu am mers direct în vârf și nici nu am întâlnit pe nimeni care a avut”, a continuat vulturul.
„Dar am mers acolo mult mai repede decât majoritatea pentru că am învățat atât de multe despre
sacrificiul de sine în timp ce luptam aici la nivelul „Mântuirii”. Ți-am arătat această ușă pentru că
porți mantaua și oricum ai fi găsit-o, dar timpul este scurt și sunt aici să te ajut să te maturizezi
rapid. Există uși la fiecare nivel și fiecare duce la comori care sunt dincolo de tine. înțelegere. Ele
nu pot fi dobândite fizic, dar fiecare comoară pe care o ții în mâini o vei putea duce mai departe în
inima ta. Inima ta este menită să fie casa comorii lui Dumnezeu. Dar când vei ajunge din nou în
vârf, ta inima va conţine comori mai valoroase decât toate comorile întregului pământ. Ele nu ţi se
vor lua niciodată, dar sunt ale tale pentru veşnicie, pentru că eşti a lui Dumnezeu. Du-te repede.
Norii de furtună se adună acum, şi marea bătălie e aproape."
"Vii cu mine?" am implorat.
„Nu”, a răspuns el. „Acesta este locul unde îmi aparțin acum. Am multe de făcut pentru a-i
ajuta pe cei răniți. Dar te voi vedea din nou aici. Îți vei întâlni mulți dintre frații și surorii mei
vulturi înainte de a te întoarce și ei te vor putea ajuta. mai bine decât mine în locul unde îi
întâlnești.”
Comorile Raiului
Îl iubeam deja atât de mult vulturul, încât cu greu puteam suporta să-l părăsesc. M-am
bucurat să știu că îl voi revedea. Acum ușa mă atrăgea ca un magnet. L-am deschis si am intrat.
Gloria pe care am văzut-o a fost atât de uimitoare încât am căzut imediat în genunchi. Aurul,
argintul și pietrele prețioase erau mult mai frumoase decât orice văzusem vreodată pe pământ.
Camera era atât de mare încât părea să fie fără sfârșit. Podeaua era de argint, stâlpii de aur, iar
tavanul era un diamant pur care emana fiecare culoare pe care le cunoscusem vreodată și multe
pe care nu le cunoscusem . Îngeri fără număr erau peste tot, îmbrăcați în diferite haine și uniforme
care nu erau de origine pământească.
Când am început să merg prin cameră, îngerii s-au închinat cu toții în semn de salut. Unul
a făcut un pas înainte și m-a primit pe nume. Mi-a explicat că aș putea să merg oriunde și să văd
orice îmi doream în cameră. Nimic nu a fost ascuns celor care au intrat pe uşă.
Nici nu puteam vorbi, eram atât de copleșită de frumusețe. În cele din urmă am remarcat
că aceasta era chiar mai frumoasă decât fusese Grădina. Surprins, îngerul a răspuns: „Aceasta este
Grădina! Aceasta este una dintre camerele din casa Tatălui tău. Noi suntem slujitorii tăi”.
În timp ce mergeam, o mare companie de îngeri m-a urmat. M-am întors și l-am întrebat
pe lider de ce îl urmăreau. — Din cauza mantalei, spuse el. „V-am fost dăruiți, ca să vă slujim aici
și în lupta care va veni”.
Nu știam ce să fac cu îngerii așa că am continuat să merg. Am fost atras de o piatră mare
albastră care părea să aibă soarele și norii înăuntru. Când am atins-o, m-a inundat același
sentiment ca atunci când am mâncat fructul Pomului Vieții. Am simțit că energie, o mare claritate
mentală și dragoste pentru toată lumea și pentru orice se amplificau. Am început să privesc slava
Domnului. Cu cât atingeam mai mult piatra, cu atât gloria creștea mai mult. Nu am vrut niciodată
să-mi iau mâna de pe piatră, dar gloria a devenit atât de intensă încât a trebuit să mă uit în altă
parte.
Apoi ochii mi-au căzut pe o frumoasă piatră verde. — Ce are acela în el? l-am întrebat pe
îngerul care stătea în apropiere.
„Toate aceste pietre sunt comorile mântuirii. Acum atingeți tărâmul ceresc, iar aceasta este
restaurarea vieții”, a continuat el.
Când am atins piatra verde, am început să văd pământul în culori bogate și spectaculoase.
Au crescut în bogăție cu cât aveam mâna mai mult pe piatră și dragostea mea pentru tot ceea ce
vedeam creștea. Apoi am început să văd o armonie între toate lucrurile vii la un nivel pe care nu îl
mai văzusem niciodată. Atunci am început să văd slava Domnului în creație. A început să crească
până când din nou a trebuit să mă întorc din cauza intensității.
Apoi mi-am dat seama că habar n-aveam de cât timp sunt acolo. Știam că înțelegerea mea
despre Dumnezeu și universul Său crescuse substanțial doar atingând aceste două pietre și erau
multe, multe altele. Era mai mult în acea cameră decât ar fi putut absorbi o persoană într-o viață
întreagă. — Câte încăperi mai sunt? l-am întrebat pe înger.
„Sunt camere ca aceasta la fiecare nivel al muntelui pe care l-ai urcat.”
„Cum poate cineva să experimenteze tot ceea ce este într-una dintre aceste camere, cu atât
mai puțin în toate?” Am întrebat.
„Trebuie să faci asta pentru totdeauna. Comorile conținute în cele mai elementare
adevăruri ale Domnului Isus sunt suficiente pentru a dura multe din viețile tale prezente. Nimeni
nu poate ști tot ce trebuie să știi despre oricare dintre ele într-o singură viață, dar trebuie să iei
ceea ce ai nevoie și să continui să mergi spre destinul tău.”
Am început să mă gândesc din nou la bătălia iminentă și la războinicii care fuseseră
capturați. Nu a fost un gând plăcut într-un loc atât de glorios, dar știam că va trebui să mă întorc
pentru totdeauna în această cameră și aveam doar puțin timp să-mi găsesc drumul înapoi în vârful
muntelui și apoi înapoi la bătălie. din nou.
M-am întors către înger. — Trebuie să mă ajuți să găsesc ușa care duce în vârf.
Îngerul a privit nedumerit, „noi suntem slujitorii tăi”, a răspuns el, „dar tu trebuie să ne
conduci. Tot acest munte este o taină pentru noi. Cu toții am dorit să ne uităm la acest mare mister,
dar după ce părăsim această cameră pe care o avem. Aflați doar puțin despre, vom învăța chiar
mai multe decât voi.”
— Știi unde sunt toate ușile? Am întrebat.
„Da, dar nu știm unde duc. Există unele care arată foarte primitoare, altele care sunt simple
și altele care sunt de fapt respingătoare. Unul este chiar îngrozitor”.
„În acest loc sunt uși care sunt respingătoare?” am întrebat neîncrezător. "Și unul care este
îngrozitor? Cum poate fi asta?"
„Nu știm, dar vă pot arăta”, a răspuns el.
— Te rog, am spus.
Am mers destul de mult, trecând pe lângă comori de nespus, toate pe care mi-a fost mare
dificultăți să nu mă opresc să le ating. Au fost și multe uși, cu adevăruri biblice diferite peste fiecare.
Când îngerul le-a numit „invitatori”, am simțit că le subestimase destul de mult atracția. Îmi
doream foarte mult să trec prin fiecare, dar curiozitatea mea față de „ușa îngrozitoare” m-a ținut
în mișcare. Apoi am văzut-o. „Teribil” fusese, de asemenea, o subestimare. Frica m-a cuprins astfel
încât mi-a tăiat răsuflarea.
Har și Adevăr
M-am întors de la uşă şi m-am retras repede. În apropiere era o piatră roșie frumoasă, spre
care aproape m-am repezit ca să-mi pun mâinile pe ea. Imediat am fost în Grădina Ghetsimani
privind pe Domnul în rugăciune. Agonia pe care am văzut-o a fost și mai teribilă decât ușa pe care
tocmai o văzusem. Şocat, mi-am smucit mâna de pe piatră şi am căzut la podea epuizat. Îmi doream
foarte mult să mă întorc la pietrele albastre sau verzi, dar a trebuit să-mi adun din nou energia și
simțul direcției. Îngerii au fost repede peste tot în jurul meu, slujindu-mă. Mi s-a dat o băutură
care a început să mă învie. Curând m-am simțit suficient de bine încât să stau în picioare și să încep
să mă întorc la celelalte pietre. Cu toate acestea, viziunea recurentă a rugăciunii Domnului m-a
obligat să mă opresc.
— Ce a fost asta acolo? Am întrebat.
„Când atingeți pietrele, suntem capabili să vedem puțin din ceea ce vedeți și să simțiți puțin
din ceea ce simțiți”, a spus îngerul. „Știm că toate aceste pietre sunt mari comori și toate revelațiile
pe care le conțin sunt neprețuite. Am privit pentru o clipă agonia Domnului înainte de răstignirea
Sa și am simțit pe scurt ceea ce a simțit El în acea noapte cumplită. Este greu. pentru ca noi să
înțelegem cum ar putea vreodată să sufere Dumnezeul nostru așa. Ne face să apreciem mult mai
mult cât de onoare este să-ți slujim pentru cine a făcut-o."
Cuvintele îngerilor au fost ca niște fulgere direct în sufletul meu. luptasem în marea bătălie.
Urcasem în vârful muntelui. Devenisem atât de familiarizat cu tărâmul spiritual, încât cu greu mai
observam îngerii și puteam vorbi aproape în egală măsură cu marii vulturi, totuși nu puteam
suporta să împărtășesc nici măcar un moment din suferințele Regelui Meu fără să vreau să fac.
fugi către o experiență mai plăcută . „Nu ar trebui să fiu aici”, aproape am strigat. „Eu, mai mult
decât oricine, merit să fiu prizonierul celui rău!”
— Domnule, spuse îngerul aproape timid. „Înțelegem că nimeni nu este aici pentru că
merită. Ești aici pentru că ai fost ales înainte de întemeierea lumii cu un scop. Nu știm care este
scopul tău, dar știm că este foarte mare pentru toată lumea de pe acest munte.”
"Mulțumesc. Sunteți cel mai de ajutor. Emoțiile mele sunt foarte întinse de acest loc și au
avut tendința să depășească înțelegerea mea. Ai dreptate. Nimeni nu este aici pentru că este demn.
Cu adevărat, cu cât urcăm mai sus pe acest munte. , cu atât suntem mai nedemni să fim acolo și cu
atât avem nevoie de mai multă grație pentru a rămâne acolo. Cum am ajuns vreodată în vârf prima
dată?"
„Grace”, a răspuns îngerul meu.
„Dacă vrei să mă ajuți”, am spus apoi, „te rog să-mi repeți în continuare acel cuvânt ori de
câte ori mă vezi în confuzie sau disperare. Acel cuvânt pe care ajung să-l înțeleg mai bine decât
oricare altul și îmi aduce întotdeauna o mare lumină. suflet."
"Acum trebuie să mă întorc la piatra roșie. Știu acum că aceasta este cea mai mare comoară
din această cameră și nu trebuie să plec până nu voi purta acea comoară în inima mea", am spus
cu mai multă hotărâre în cuvintele mele decât simțeam. în inima mea în acel moment, dar știam
totuși că este adevărat”.
Adevărul Harului
Timpul pe care l-am petrecut la piatra roșie a fost cel mai dureros pe care l-am trăit
vreodată. De multe ori pur și simplu nu mai puteam suporta, dar a trebuit să-mi retrag mâna. De
câteva ori m-am întors la pietrele albastre sau verzi pentru a-mi întineri sufletul înainte să mă
întorc. A fost extrem de greu să mă întorc la piatra roșie de fiecare dată, dar dragostea și aprecierea
mea pentru Domnul creșteau prin aceasta mai mult decât orice am învățat sau experimentat
vreodată.
În cele din urmă, când prezența Tatălui s-a îndepărtat de Isus pe cruce, nu am mai suportat-
o. Am renunţat. Aș putea spune că îngerii, care trăiau și ceea ce eram eu, erau deplin de acord.
Puterea voinței de a atinge din nou piatra pur și simplu nu mai era în mine. Nici nu aveam chef să
mă întorc la piatra albastră. Tocmai m-am întins pe podea plângând din cauza prin care trecuse
Domnul. Am plâns și pentru că știam că L-am părăsit la fel ca ucenicii Săi. L-am eșuat când El avea
cea mai mare nevoie de mine, la fel cum au avut ei.
După ceea ce mi s-au părut câteva zile, am deschis ochii. Un alt vultur stătea lângă mine. În
fața lui erau trei pietre, una albastră, una verde și una roșie. — Mănâncă-le, spuse el. Când am
făcut-o, toată ființa mea a fost reînnoită și atât o mare bucurie, cât și o mare sobrietate mi-au
inundat sufletul.
Când m-am ridicat, am văzut aceleași trei pietre puse în mânerul sabiei mele și apoi pe
fiecare din umeri. „Aceștia sunt acum ai tăi pentru totdeauna”, a spus vulturul. „Nu pot fi luate de
la tine și nu le poți pierde”.
„Dar pe acesta din urmă nu l-am terminat”, am protestat.
„Numai Hristos va termina vreodată acest test”, a răspuns el. — Te-ai descurcat bine, dar
trebuie să mergi mai departe acum.
"Unde sa?" Am întrebat.
„Trebuie să te hotărăști, dar odată cu scurtarea timpului, îți voi sugera să încerci să ajungi
în vârf în curând”, a răspuns vulturul în timp ce pleca într-o grabă evidentă.
Apoi mi-am adus aminte de uși. Am pornit imediat spre ușile care fuseseră atât de
atrăgătoare. Când am ajuns la primul pur și simplu nu m-a mai atrăgător. Apoi m-am dus la altul
și am simțit la fel. — Se pare că ceva s-a schimbat, am remarcat eu cu voce tare.
„Te-ai schimbat”, a răspuns imediat toată trupa de îngeri. M-am întors să mă uit la ei și am
fost uimit de cât de mult se schimbaseră. Nu mai aveau aspectul naiv pe care îl aveau înainte, dar
acum erau mai regali și mai înțelepți decât oricare dintre îngerii pe care i-am văzut. Știam că
reflectau ceea ce se întâmplase și în mine, dar acum mă simțeam inconfortabil doar gândindu-mă
la mine.
„Îți cer sfatul”, i-am spus liderului.
„Ascultă-ți inima”, a spus el. „Acolo se află acum aceste mari adevăruri”.
„Nu am putut niciodată să am încredere în propria mea inimă”, i-am răspuns. „Este supusă
atât de multe iluzii, înșelăciuni și ambiții egoiste, încât este greu să-l aud pe Domnul vorbindu-mi
mai presus de zgomotul lui”.
„Domnule, cu piatra roșie acum în inimă, nu cred că așa va fi în continuare”, a oferit liderul
cu o încredere neobișnuită. M-am rezemat de perete, crezând că vulturul nu era aici când aveam
cea mai mare nevoie de el. El mai fusese așa și ar ști ce ușă să aleagă. În timp ce mă gândeam, „ușa
îngrozitoare” era singura la care mă puteam gândi. Din curiozitate am decis să mă întorc și să mă
uit la el. Mă îndepărtasem de ea atât de repede prima dată, încât nici măcar nu observasem ce
adevăr reprezintă.
Pe măsură ce m-am apropiat de ea, am simțit cum frica curgând în mine, dar nu chiar atât
de rea ca prima dată. Spre deosebire de celelalte, era foarte întuneric în jurul acestei uși și a trebuit
să mă apropii foarte mult pentru a citi adevărul asupra ei. Ușor surprins, am citit Scaunul de
judecată al lui HRISTOS. „De ce este acest adevăr atât de înfricoșător?” Am întrebat cu voce tare,
știind că îngerii nu-mi vor răspunde. Privind-o, mi-am dat seama că era cea prin care ar trebui să
trec.
„Există multe motive pentru care este frică”, a răspuns vocea familiară a vulturului.
„Mă bucur că te-ai întors”, i-am răspuns. — Am făcut o alegere proastă?
"Nu! Ai ales bine. Această ușă te va duce înapoi în vârful muntelui mai repede decât oricare
alta. Este înfricoșător pentru că cea mai mare frică din creație își are izvorul prin acea ușă - frica
sfântă a lui Dumnezeu. Cea mai mare frică din creație. înțelepciunea pe care oamenii o pot
cunoaște în această viață sau în viața viitoare se găsește prin acele uși, dar foarte puțini vor trece
prin ele.”
Dar de ce este ușa asta atât de întunecată?” am întrebat.
„Lumina acestor uși reflectă atenția pe care biserica o acordă în prezent adevărurilor din
spatele lor. Adevărul din spatele acelei uși este unul dintre cele mai neglijate din aceste vremuri,
dar este unul dintre cele mai importante. Veți înțelege când veți intră. Cea mai mare autoritate pe
care o pot primi oamenii va fi încredinţată numai celor care vor trece prin această uşă. Când îl vei
vedea pe Hristos Isus şezând pe acest tron, şi tu vei fi pregătit să stai cu El pe el."
„Atunci această ușă nu ar fi atât de întunecată și de interzicătoare dacă am fi acordat mai
multă atenție acestui adevăr?”
"Așa este corect. Dacă oamenii ar cunoaște gloria care se dezvăluie în spatele acelei uși, ar
fi una dintre cele mai strălucitoare", s-a plâns vulturul. „Totuși, este încă o ușă greu de trecut. Mi
s-a spus să mă întorc și să te încurajez pentru că în curând vei avea nevoie de ea. Vei vedea o glorie
mai mare, dar și o groază mai mare decât ai cunoscut-o vreodată. Dar știi asta pentru că ai ales
calea dificila acum, iti va fi mult mai usor mai tarziu.Pentru ca esti dispus sa infrunti acest adevar
greu acum, nu vei suferi pierderi mai tarziu.Multi iubesc sa cunoasca bunatatea Lui, dar foarte
putini sunt dispusi sa o cunoasca pe a Lui. severitate. Dacă nu le cunoști pe amândouă, vei fi mereu
în pericol de înșelăciune și de cădere din marele Său har”.
„Știu că nu aș putea veni niciodată aici dacă nu mi-aș fi petrecut timpul pe care l-am făcut
la piatra roșie. Cum aș putea continua să încerc să merg pe calea ușoară, când asta este atât de
contrar naturii Domnului?”
„Dar acum ai ales, așa că mergi repede. O altă bătălie mare este pe cale să înceapă și ești
nevoie de tine pe front”.
Scaunul de judecată al lui Hristos
M-am uitat pentru ultima dată în jurul camerei uriașe din interiorul muntelui. Comorile
adevărului mântuirii au fost păstrate aici. Părea că întinderea sau frumusețea lor nu avea niciun
capăt. Nu mi-am putut imagina că încăperile care conțineau celelalte mari adevăruri ale credinței
ar putea fi mai glorioase. Acest lucru m-a ajutat să înțeleg de ce atât de mulți creștini nu au vrut să
părăsească acest loc. Bijuteriile mari care reprezentau diferitele aspecte ale Mântuirii emanau
toate o glorie dincolo de orice frumusețe pământească. A fost minunat dincolo de orice descriere
și știam că aș putea rămâne aici pentru eternitate și nu mă plictisesc niciodată.
Vulturul care stătea lângă mine aproape că a strigat: „Trebuie să mergi mai departe!” Apoi,
mai calm, a continuat: „Nu există pace și siguranță mai mare decât a rămâne în mântuirea
Domnului. Ai fost adus aici pentru a ști asta pentru că vei avea nevoie de el acolo unde mergi acum.
Dar nu trebuie să mai stai aici”.
Declarația vulturului despre pace și siguranță a atins ceva în mine. M-am gândit la
războinicii curajoși care luptaseră în luptă de la primul nivel al muntelui, „Mântuirea”. Au luptat
atât de bine și au livrat atât de mulți, dar toți fuseseră și răniți grav. Apoi vulturul mi-a întrerupt
din nou gândurile de parcă le-ar fi ascultat.
„Dumnezeu are o altă definiție a păcii și siguranței decât noi. A fi rănit în luptă este o mare
onoare. De aceea apostolul Pavel s-a lăudat cu bătăile și cu pietrele lui . Nu există curaj decât dacă
există un pericol real. Domnul a spus că va merge cu Iosua să lupte pentru Țara Făgăduinței, dar
l-a îndemnat mereu să fie puternic și curajos pentru că va trebui să lupte și vor exista pericole. În
acest fel, Domnul îi dovedește pe cei care sunt vrednici de Făgăduințe-ei Îl iubesc pe Dumnezeu și
asigurarea Lui mai mult decât propria lor siguranță. Curajul este o demonstrație a adevăratei
credințe. Domnul nu a promis niciodată că calea Lui va fi ușoară, dar va merita. Curajul celor care
au luptat din nivelul Mântuirii i-a mișcat pe îngerii cerului să prețuiască ceea ce Dumnezeu a
săvârșit în neamul decăzut al oamenilor și-au luat rănile în cumplitul atac, dar nu s-au lăsat și nu
s-au retras. Chiar și așa, urcând pe munte ai putut să lupți cu o autoritate care a eliberat în cele din
urmă și mai multe suflete. Multe alte suflete vor umple aceste încăperi, spre marea bucurie a
cerului, dacă mergi mai departe.”
M-am întors apoi și m-am uitat la ușa întunecată și interzicătoare peste care era scris:
Scaunul de judecată al lui Hristos. Așa cum căldura și pacea îmi inundaseră sufletul de fiecare dată
când mă uitam la această ușă. Totul din mine dorea să rămână în această cameră și nimic din mine
nu voia să treacă prin acea ușă. Din nou vulturul mi-a răspuns gândurilor.
„Înainte de a intra pe ușa oricărui adevăr măreț, vei avea aceleași sentimente. Chiar așa te-
ai simțit atunci când ai intrat în această cameră la comorile mântuirii. Aceste temeri sunt
rezultatul căderii. Sunt rodul Pomului. a Cunoașterii binelui și răului.Cunoașterea din acel copac
ne-a făcut pe toți nesiguri și egocentri.Cunoașterea binelui și a răului face ca adevărata cunoaștere
a lui Dumnezeu să pară înfricoșătoare, când de fapt fiecare adevăr de sus duce la o pace și mai
mare. și siguranță. Chiar și judecățile lui Dumnezeu sunt de dorit, pentru că toate căile Sale sunt
desăvârșite”.
Până acum aveam destulă experiență încât să știu că ceea ce pare corect este adesea calea
cea mai puțin fructuoasă și, uneori, drumul către tragedie. De-a lungul călătoriei mele, drumul pe
care părea că cel mai mult a fost riscat a fost drumul care duce la cea mai mare răsplată. Chiar și
așa, de fiecare dată părea că se riscă mai mult. A face alegerea de a continua, prin urmare, a devenit
mai greu de fiecare dată.
„Este nevoie de mai multă credință pentru a merge în tărâmurile superioare ale Spiritului”,
a spus vulturul, părând puțin mai iritat. „Domnul ne-a dat o hartă a împărăției Sale când a spus:
„Dacă vei căuta să-ți salvezi viața, o vei pierde, dar dacă îți vei pierde viața pentru Mine, o vei găsi”.
Numai acele cuvinte te pot menține pe calea către vârful muntelui și te vor conduce la biruință în
marea bătălie care urmează. De asemenea, te vor ajuta să stai în fața scaunului de judecată al lui
Hristos", a adăugat el, privind spre uşă.
Știam că trebuie să plec. Știam că ar trebui să-mi amintesc de această încăpere glorioasă și
de comorile mântuirii, dar știam și că nu ar trebui să mă mai uit înapoi la ele. Trebuia să merg mai
departe. M-am întors și, cu tot curajul pe care l-am putut aduna, am deschis ușa scaunului de
judecată al lui Hristos și am pășit prin ea. Trupa de îngeri care mi-a fost repartizată a luat poziții
în jurul ușii, dar nu a intrat.
"Ce se întâmplă? Nu vii?" am cerut, dorindu-mi mult securitatea companiei lor.
"Unde te duci acum trebuie să mergi singur. Te vom aștepta unul de cealaltă parte."
Fără să răspund, m-am întors și am început să merg înainte să mă pot răzgândi. A fost cel
mai greu lucru pe care l-am făcut vreodată. Eram în cel mai înspăimântător întuneric pe care l-am
experimentat vreodată. Cele mai groaznice temeri au apărut în mine. Curând am început să cred
că am pășit chiar în iad. M-am gândit să mă retrag, dar când m-am uitat înapoi nu am văzut nimic.
Ușa era închisă și nici nu vedeam unde se afla. Hotărând că acum trebuie să merg mai departe, m-
am mișcat încet, rugându-mă ca Domnul să mă ajute. Pe măsură ce am făcut-o, pacea a început să
crească în inima mea.
Am observat apoi că întunericul nu mai era rece, dar a început să mă simt confortabil. Apoi
am început să văd o lumină slabă. Treptat, a devenit o lumină glorioasă atât de minunată încât am
simțit că intru chiar în rai. Acum gloria creștea cu fiecare pas. M-am întrebat cum ceva atât de
minunat ar putea avea o intrare atât de întunecată și de interzicătoare. Am vrut să savurez fiecare
pas înainte de a face altul.
Curând, poteca s-a deschis într-o sală atât de mare încât am simțit că pământul însuși nu o
poate conține. Frumusețea ei nici nu putea fi imaginată de arhitecții umani. Nu am experimentat
niciodată ceva ca ceea ce mi-a umplut sufletul când am văzut această cameră. La capătul
îndepărtat se afla Sursa gloriei care emana din orice altceva în cameră. Știam că este Domnul și
mi-a fost puțin frică când am început să merg spre El. Nici nu m-am gândit cât de mare era distanța.
Totul a fost atât de minunat încât am simțit că pot merge pentru totdeauna și mă pot bucura de
fiecare pas. În termeni pământeni, asta cumva nu avea legătură aici, mi-ar fi luat multe zile să ajung
pe tron.
Ochii mei erau atât de ațintiți asupra slavei Domnului, încât mergeam cu mult timp înainte
de a observa că treceam pe lângă mulțimi de oameni care stăteau în rânduri în stânga mea (Erau
tot atât de mulți în dreapta mea, dar erau atât de departe departe că nu le-am observat până nu
am ajuns pe tron). În timp ce mă uitam la ei, a trebuit să mă opresc. Erau orbitori, mai regali decât
oricine pe care i-am văzut vreodată. Fața lor era captivantă. Niciodată o asemenea pace și
încredere nu a înfrumusețat un chip uman. Fiecare era frumos dincolo de orice comparație
pământească. În timp ce mă întorceam spre cei care îmi erau aproape, ei s-au înclinat într-un salut
de parcă m-ar fi cunoscut.
— Cum de mă cunoști? am întrebat, surprins de îndrăzneala mea de a le pune o asemenea
întrebare.
„Ești unul dintre sfinții care luptă în ultima bătălie”, a răspuns un bărbat din apropiere.
„Toată lumea de aici te cunoaște pe tine și pe toți cei care luptă acum pe pământ. Noi suntem sfinții
care i-am slujit Domnului în generațiile dinaintea ta. Suntem norul mare de martori cărora li s-a
dat dreptul să-l privească pe ultimul luptă. Vă cunoaștem pe toți și vedem tot ce faceți.”
Apoi am observat pe cineva pe care îl cunoscusem pe pământ. Fusese un credincios
credincios, dar nu credeam că făcuse ceva semnificativ. Era atât de neatractiv din punct de vedere
fizic pe pământ, încât îl făcuse timid. Aici avea aceleași trăsături, dar era cumva mai frumos decât
orice persoană pe care o cunoscusem pe pământ. S-a apropiat de mine cu o asigurare și o
demnitate pe care nu le-am mai văzut niciodată la el sau la nimeni până atunci.
„Raiul este mult mai mare decât am fi putut visa când eram pe pământ”, a început el.
„Această cameră nu este decât pragul tărâmurilor gloriei care depășesc cu mult capacitatea pe
care am avut-o să le înțelegem. De asemenea, este adevărat că a doua moarte este mult mai teribilă
decât am înțeles noi. Nici raiul, nici iadul nu sunt așa cum credeam că sunt. Dacă Știam pe pământ
ceea ce știu aici, nu aș fi trăit așa cum am trăit. Ești binecuvântat cu un mare har că ai venit aici
înainte de a muri.” a spus el în timp ce se uita la hainele mele.
M-am uitat apoi la mine. Aveam încă vechea mantie a smereniei, cu armura sub ea. M-am
simțit atât urât, cât și grosolană stând în fața celor care erau atât de regali și frumoși. Am început
să cred că aveam probleme serioase dacă aveam de gând să mă arăt astfel înaintea Domnului. La
fel ca vulturii, vechea mea cunoștință putea să-mi înțeleagă gândurile, iar el le-a răspuns:
"Cei care vin aici purtând mantia aceea nu au de ce să se teamă. Mantaua aceea este cel mai
înalt rang de onoare și de aceea s-au închinat cu toții în fața ta în timp ce ai trecut."
„Nu am observat pe nimeni să se încline în fața mea”, am răspuns eu, puțin deconcertată.
„Nu este nepotrivit”, a continuat el. „Aici ne arătăm unul altuia respectul care se cuvine.
Chiar și îngerii ne slujesc aici, dar numai Dumnezeul nostru și Hristosul Său sunt adorați”.
încă îmi era rușine. A trebuit să mă antrenez pentru a nu mă înclina în fața acestor glorioși,
în timp ce vreau să mă ascund pentru că arătam atât de rău. Apoi am început să mă plâng de faptul
că gândurile mele de aici erau la fel de nesăbuite aici pe cât erau un pământ, și aici toată lumea le
cunoștea! M-am simțit atât pătat, cât și prost stând în fața acestora care erau atât de grozavi și
puri. Din nou vechea mea cunoștință a răspuns la aceste gânduri.
„Acum avem trupurile noastre incoruptibile, iar voi nu. Mintea noastră nu mai este
împiedicată de păcat. Prin urmare, suntem capabili să înțelegem de multe ori ceea ce poate
înțelege chiar și cea mai mare minte pământească și vom petrece veșnicia crescând în capacitatea
noastră de a înțelege Asta pentru ca noi să-L cunoaștem pe Tatăl și să înțelegem slava creației Sale.
Pe pământ nici măcar nu puteți începe să înțelegeți ce știu cei mai mici dintre aceștia de aici, iar
noi suntem cei mai mici dintre cei de aici."
„Cum ai putut fi cel mai mic?” am întrebat cu neîncredere.
„Există o aristocrație aici. Recompensele pentru viețile noastre pământești sunt pozițiile
eterne pe care le avem aici. Această mare mulțime de aici sunt acelea pe care Domnul i-a numit
„fecioare nesăbuite”. L-am cunoscut pe Domnul și ne-am încrezut în crucea Sa pentru eliberarea
de osândă, dar nu am trăit cu adevărat pentru El, ci pentru noi înșine.Nu ne-am păstrat vasele
pline cu untdelemnul Duhului Sfânt.Avem viață veșnică, dar noi ne-am irosit viețile pe pământ”.
Am fost cu adevărat surprins de asta, dar știam și că nimeni nu poate să zacă în acel loc.
„Fecioarele proaste și-au scrâșnit din dinți în întunericul exterior”, am protestat.
„Și asta am făcut-o. Mâhnirea pe care am trăit-o când am înțeles cum ne-am irosit atât de
mult viețile era dincolo de orice suferință posibilă pe pământ. Întunericul acelei dureri poate fi
înțeles doar de cei care au trăit-o. Un astfel de întuneric este mărit atunci când se dezvăluie alături
de slava Celui pe care l-am eşuat. Tu te afli acum printre cei mai de jos rang din ceruri. Nu există
proşti mai mari decât cei care cunosc marea mântuire a lui Dumnezeu, dar apoi continuă să
trăiască pentru ei înşişi. Să vină aici și aflați că realitatea acestei nebunii este o durere dincolo de
ceea ce poate experimenta un suflet pământesc. Suntem cei care au suferit acest întuneric exterior
din cauza acestei cele mai mari nebunii."
Eram încă neîncrezător. „Dar tu ești mai glorios și plin de mai multă bucurie și pace decât
mi-am imaginat chiar și pentru cei din ceruri. Nu simt nicio remuşcare în tine și totuși știu că aici
nu poți minți. Acest lucru nu are sens pentru mine. ."
Privindu-mă drept în ochi, el a continuat: „Domnul ne iubește și pe noi cu o iubire mai mare
decât poți înțelege tu încă. Înainte de scaunul Său de judecată, am gustat cel mai mare întuneric al
sufletului și remușcări care pot fi experimentate. Deși aici nu măsurăm. timp ca tine, parea sa
dureze cat a durat viata mea pe pamant.Toate pacatele si nebuniile mele de care nu m-am pocait
au trecut inaintea mea, si inaintea tuturor celor care sunt aici. Mâhnirea acestui lucru nu o poti
intelege. până când ai experimentat-o. Am simțit că mă aflu în cea mai adâncă temniță a iadului,
chiar dacă am stat în fața Domnului. El a fost hotărât până când viața mea a fost complet revizuită.
Când i-am spus că îmi pare rău și i-am cerut mila Lui cruce, mi-a șters lacrimile și mi-a luat marele
întuneric.M-a privit cu o iubire care era dincolo de orice puteți înțelege acum.Mi-a dat această
haină.Nu mai simt întunericul sau amărăciunea pe care o cunoșteam când am am stat în fața Lui,
dar eu îmi amintesc. Numai aici vă puteți aminti astfel de lucruri fără a continua să simți durerea.
Un moment din partea cea mai de jos a cerului este mult mai mare decât o mie de ani de cea mai
înaltă viață de pe pământ. Acum plângerea mea din cauza nebuniei mele s-a transformat în bucurie
și știu că voi cunoaște bucuria pentru totdeauna, chiar dacă sunt în cel mai de jos loc al cerului.”
Am început să mă gândesc din nou la comorile mântuirii. Cumva, știam că tot ceea ce mi-a
spus acest om era dezvăluit de acele comori. Fiecare pas pe care îl făcusem pe munte, sau în el,
dezvăluise că căile Lui sunt atât mai înfricoșătoare, cât și mai minunate decât cunoscusem înainte.
Privindu-mă atent, fosta mea cunoştinţă a continuat. "Nu sunteți aici pentru a înțelege, ci
pentru a experimenta. Următorul nivel de rang aici este de multe ori mai mare decât ceea ce avem
noi. Fiecare nivel de după este mult mai mare decât cel anterior. Nu este doar că fiecare nivel are
și mai mult corp spiritual glorios, dar că fiecare nivel este mai aproape de tronul de unde vine
toată gloria. Chiar și așa, nu mai simt durerea eșecului meu. Chiar nu merit nimic. Sunt aici numai
prin har și sunt atât de recunoscător pentru ceea ce am. El este atât de demn să fie iubit. Aș putea
să fac multe lucruri minunate acum în diferitele tărâmuri ale cerului, dar aș prefera să rămân aici
și să privesc doar gloria, chiar dacă sunt la margini exterioare. "
Apoi, cu o privire îndepărtată în ochi, a adăugat: „Toți cei din ceruri sunt acum în această
cameră pentru a urmări marea Sa taină desfășurându-se și pentru a-i urmări pe cei dintre voi care
veți lupta ultima bătălie”. „Poți să-L vezi de aici?” Am întrebat. „Văd slava Lui departe, dar nu-L pot
vedea.”
„Văd de multe ori mai bine decât poți tu”, a răspuns el. „Și da, Îl pot vedea pe El și tot ceea
ce face El, chiar și de aici. Îl pot auzi și pe El. Pot să privesc și pământul. El ne-a dat toată acea
putere. Suntem norul mare de martori care privesc. tu."
A plecat din nou în rânduri și am început să merg din nou, încercând să înțeleg tot ce îmi
spusese. În timp ce mă uitam la marea oștire despre care el spusese că sunt fecioarele nesăbuite,
cele care și-au adormit spiritual viața pe pământ, am știut că, dacă vreunul dintre ei ar apărea
acum pe pământ, va fi adorat ca zei și totuși au fost cei mai mici dintre cei care au fost aici!
Apoi am început să mă gândesc la tot timpul pe care l-am pierdut în viața mea. A fost un
gând atât de copleșitor încât m-am oprit. Apoi părți din viața mea au început să treacă înaintea
mea. Am început să simt o durere teribilă din cauza acestui singur păcat. Și eu fusesem unul dintre
cei mai mari proști! Poate că am păstrat mai mult ulei în lampă decât alții, dar acum știam cât de
prost am fost să măsoare ceea ce mi se cerea de felul în care fac alții. Și eu am fost una dintre
fecioarele proaste!
Tocmai când credeam că mă voi prăbuși sub greutatea acestei descoperiri teribile, un om
pe care îl cunoscusem și îl estimasem ca unul dintre marii oameni ai lui Dumnezeu pe care îi
cunoscusem, a venit să mă liniștească. Cumva atingerea lui m-a reînviat. Apoi m-a salutat cu
căldură. Era un bărbat după care îmi doream să fiu ucenic . L-am cunoscut, dar nu ne-am înțeles
bine. La fel ca și alții de care încercasem să mă apropii suficient pentru a învăța, am fost o iritare
pentru el și, în cele din urmă, mi-a cerut să plec. De ani de zile m-am simțit vinovat pentru asta,
simțind că am ratat o mare oportunitate din cauza unui defect în caracterul meu. Chiar dacă îmi
scosesem din minte, încă am purtat greutatea acestui eșec. Când l-am văzut, totul a ieșit la
suprafață și m-a cuprins un sentiment rău. Acum era atât de regal, încât m-am simțit și mai
respingător și mai stânjenit de starea mea săracă. Am vrut să mă ascund, dar nu aveam cum să-l
evit aici. Spre surprinderea mea, căldura lui față de mine era atât de sinceră încât m-a liniștit rapid.
Nu părea să existe bariere între noi. De fapt, dragostea pe care am simțit-o venind de la el mi-a
luat aproape complet conștiința de sine.
„Am așteptat cu nerăbdare această întâlnire”, a spus el.
— Mă aşteptai? Am întrebat. "De ce?"
"Ești doar unul dintre mulți pe care îi aștept. Nu am înțeles până la judecata mea că ești
unul pe care am fost chemat să-l ajut, chiar să-l ucenic, dar te-am respins."
— Domnule, am protestat. „Ar fi fost o mare onoare să fiu ucenic de tine și sunt foarte
recunoscător pentru timpul pe care l-am avut cu tine, dar am fost atât de arogant încât am meritat
respingerea ta. Știu că răzvrătirea și mândria mea m-au ferit de având vreodată un tată spiritual
adevărat. Aceasta nu a fost vina ta, ci a mea.”
„Este adevărat că ai fost mândră, dar nu de aceea m-am jignit cu tine. Am fost jignit din
cauza nesiguranței mele, care m-a făcut să vreau să-i controlez pe toți cei din jurul meu. Am fost
jignit că nu vei accepta tot ce am spus. fără să-l pun la îndoială.Am început apoi să caut orice era
în neregulă cu tine pentru a-mi justifica respingerea.Am început să simt că dacă nu te-aș putea
controla că într-o zi mă vei face de rușine pe mine și pe slujirea mea.Mi-am prețuit slujirea mai
mult decât mine. au făcut oamenii pentru care mi-a fost dat, așa că i-am alungat pe mulți ca tine”,
a spus el.
Cu o autenticitate necunoscută în tărâmurile pământului, el a continuat: „Toți copiii sunt
răzvrătiți și cred că lumea se învârte în jurul lor. De aceea au nevoie de părinți să-i crească.
Aproape fiecare copil va aduce uneori reproș asupra lui. familie, dar el este încă o parte a familiei.
Am înlăturat mulți dintre copiii lui Dumnezeu pe care mi i-a încredințat pentru a-i duce la
maturitate în siguranță. Am eșuat cu majoritatea dintre ei. Majoritatea au suferit răni teribile și
eșecuri pe care le-am i-ar fi putut ajuta să evite. Mulți dintre ei sunt acum prizonieri ai inamicului.
Am construit o organizație mare și am avut o influență considerabilă în biserică, dar cele mai mari
daruri pe care Domnul mi le-a încredințat au fost cele care mi-au fost trimise pentru disciplina,
dintre care multe le-am respins.Dacă nu aș fi fost atât de egocentr și preocupat de propria mea
reputație, aș fi fost un rege aici.Am fost chemat pe unul dintre cele mai înalte tronuri.Tot ceea ce
ai și vei realiza tu ar fi fost în În schimb, o mare parte din ceea ce mi-am acordat atenția avea foarte
puțină semnificație eternă adevărată. Ceea ce arată bine pe pământ arată foarte diferit aici. Ceea
ce te va face rege pe pământ va fi adesea o piatră de poticnire pentru a te împiedica să fii rege aici.
Ceea ce te va face rege aici este umil și neestimat pe pământ. Ma vei ierta?"
— Desigur, am spus, destul de stânjenită. „Dar și eu am nevoie de iertarea ta. Încă cred că
stângacia și rebeliunea mea au fost cele care ți-au făcut totul dificil”.
„Este adevărat că nu ai fost perfect, iar unele dintre problemele tale le-am deslușit corect,
dar asta nu este niciodată motiv de respingere”, a răspuns el. „Domnul nu a respins lumea când i-
am văzut eșecurile. El nu m-a respins când a văzut păcatul meu. Și-a dat viața pentru noi. Cel mai
mare este întotdeauna cel care trebuie să-și dea viața pentru cel mai mic. Eu am fost mai matur.
Am avut mai multă autoritate decât tine, dar am ajuns ca unul dintre ţapii din pildă; am lepădat
pe Domnul, lepădându-te pe tine şi pe ceilalţi pe care mi i-a trimis."
În timp ce vorbea, cuvintele lui mă loveau profund. Și eu am fost vinovat de tot ceea ce el a
renunțat. Îmi treceau acum prin minte mulți bărbați și femei tinere pe care i-am șters ca nefiind
suficient de importanți pentru timpul meu. Cât de disperat îmi doream să mă întorc acum și să-i
adun! Această durere pe care am început să o simt a fost chiar mai rea decât simțisem despre
pierderea timpului. Am avut oameni risipiti! Acum mulți dintre aceștia erau prizonieri ai
inamicului, răniți și prinși în timpul bătăliei de pe munte. Toată această bătălie a fost pentru
oameni și totuși oamenii erau adesea considerați ca fiind cei mai puțin importanți. Vom lupta
pentru adevăruri mai mult decât pentru oamenii pentru care sunt date. Vom lupta pentru slujiri
în timp ce ne vom plimba pe oamenii din ele. "Și mulți oameni mă consideră un conducător
spiritual! Sunt cu adevărat cel mai mic dintre sfinți", mi-am gândit.
„Înțeleg cum te simți”, a remarcat un alt bărbat pe care l-am recunoscut ca fiind unul dintre
cei mai mari lideri creștini din toate timpurile. „Apostolul Pavel a spus aproape de sfârșitul vieții
sale că el este cel mai mic dintre sfinți. Apoi, chiar înainte de moartea sa, el s-a numit chiar „cel
mai mare dintre păcătoși”. Dacă n-ar fi învățat că în viața lui pe pământ și el ar fi fost în pericol de
a fi unul dintre cei mai mici dintre sfinții din ceruri. Pentru că a învățat asta pe pământ, acum este
unul dintre cei mai apropiați de Domnul și va fi unul dintre cei mai înalți în rang pentru toată
eternitatea.”
Să-l văd pe acest bărbat în compania „Fecioarelor proaste” a fost cea mai mare surpriză pe
care am avut-o până acum. „Nu pot să cred că și tu ești unul dintre proștii care și-au adormit viețile
pe pământ. De ce ești aici?”
„Sunt aici pentru că am făcut una dintre cele mai grave greșeli pe care le poți face ca cineva
încredințat cu Evanghelia glorioasă a Mântuitorului nostru. Așa cum apostolul Pavel a progresat
de la a nu se considera inferior celor mai mari apostoli, la a fi cel mai mare dintre păcătoși, Am
luat cursul opus. Am început știind că am fost unul dintre cei mai mari păcătoși care și-au găsit
har, dar am ajuns să mă gândesc că sunt unul dintre cei mai mari apostoli. A fost din cauza
mândriei mele mari, nu a nesiguranței ca prietenul nostru. iată, că am început să atac pe toți cei
care nu vedeau totul așa cum am văzut eu. Cei care m-au urmat i-am dezbrăcat de propriile
chemări și chiar și de personalitățile lor, presându-i să devină la fel ca mine. Nimeni din jurul meu
nu putea fi ei înșiși.Nimeni nu a îndrăznit să mă întrebe pentru că le-aș zdrobi în pulbere;am crezut
că făcându-i pe alții mai mici m-am făcut mai mare.Am crezut că trebuia să fiu Duhul Sfânt pentru
toată lumea.Din exterior, slujirea mea arăta ca un mașină care mergea bine în care toată lumea
era în unitate și era o ordine perfectă, dar era ordinea unui lagăr de concentrare. I-am luat pe copiii
Domnului și i-am făcut automate după chipul meu în locul lui. Până la urmă nici măcar nu sluteam
Domnului, ci idolul pe care mi-l făcusem pentru mine. Până la sfârșitul vieții, eram de fapt un
dușman al adevăratei Evanghelii, cel puțin în practică, chiar dacă învățăturile și scrierile mele
păreau impecabil biblice”.
„Dacă este adevărat, că ai devenit dușman al Evangheliei, cum de ești încă aici?” am întrebat.
„Prin harul lui Dumnezeu, m-am încrezut în cruce pentru propria mea mântuire, chiar dacă
de fapt i-am ferit pe alți oameni de ea, conducându-i mai degrabă la mine decât la El. Domnul
rămâne credincios nouă chiar și atunci când suntem necredincioși. De asemenea, prin harul Său,
Domnul m-a luat de pe pământ mai devreme decât ar fi făcut-o, pentru ca cei care erau sub mine
să-L găsească și să-L cunoască.”
Nu aș fi putut fi mai uluit să cred că acest lucru era adevărat pentru acest bărbat. Istoria ne
dăduse o imagine cu totul diferită despre el. Citind ce se petrecea în inima mea, a continuat:
„Dumnezeu are un alt set de cărți de istorie decât cele de pe pământ. Ai văzut asta, dar nu
știi încă cât de diferite sunt. Istoriile pământești vor trece, dar cărțile care sunt păstrate aici vor
dura. pentru totdeauna. Dacă te poți bucura de ceea ce înregistrează raiul despre viața ta, ești într-
adevăr binecuvântat. Bărbații văd printr-un pahar întunecat, așa că istoriile lor vor fi întotdeauna
întunecate și uneori complet greșite. Foarte puțini, chiar foarte puțini creștini, au adevărat dar al
discernământului. Fără acest dar este imposibil să discerneți cu exactitate adevărul în cei din
prezent sau din trecut. Chiar și cu acest dar este dificil. Până când nu veți fi aici și veți fi dezbrăcat,
îi veți judeca pe alții prin prejudecăți distorsionate, fie pozitiv, fie negativ. De aceea am fost
avertizați să nu judecăm înainte de vreme. Până când nu am fost aici, pur și simplu nu putem ști
cu adevărat ce este în inima celorlalți, dacă aceștia fac fapte bune sau rele. Au existat motive bune.
chiar și în cei mai răi dintre oameni și motive rele chiar și în cei mai buni dintre ei. Numai aici
oamenii pot fi judecați atât după faptele lor, cât și după motivele lor.”
„Când mă voi întoarce pe pământ, voi putea discerne istoria cu acuratețe pentru că am fost
aici?”
„Ești aici pentru că te-ai rugat ca Domnul să te judece cu severitate, să te îndrepte fără milă,
ca să-I poți sluji mai desăvârșit. Aceasta a fost una dintre cele mai înțelepte cereri pe care le-ai
făcut vreodată. Înțelepții judecă ei înșiși ca să nu fie judecați. Cei și mai înțelepți cer judecățile
Domnului, pentru că își dau seama că nici măcar nu se pot judeca prea bine pe ei înșiși.. Venind
aici, vei pleca cu mult mai multă înțelepciune și discernământ, dar pe pământ vei vedea mereu
printr-o sticlă întunecată până cel puțin. într-o anumită măsură. Experiența ta de aici te va ajuta
să cunoști mai bine bărbații, dar numai atunci când ești pe deplin aici îi poți cunoaște pe deplin.
Când pleci de aici vei fi mai impresionat de cât de puțin cunoști bărbații decât de cât de bine îi
cunoști. „Acest lucru este la fel de adevărat în legătură cu istoriile oamenilor. Mi s-a permis să
vorbesc cu tine pentru că, într-un fel, te-am ucenic prin scrierile mele și să cunoști adevărul despre
mine te va ajuta foarte mult”, marele reformator. încheiat.
Apoi a făcut un pas înainte o femeie pe care nu o cunoșteam. Frumusețea și grația ei erau
uluitoare, dar nu erau senzuale sau seducătoare în niciun fel. Ea a fost definiția demnității și
nobleței.
„Am fost soția lui pe pământ”, a început ea. „O mare parte din ceea ce știi despre el a venit
de fapt de la mine, așa că ceea ce am să spun nu este doar despre el, ci despre noi. Puteți reforma
biserica fără să vă reformați propriul suflet. Puteți dicta cursul istoriei și totuși nu faceți voia
Tatălui și nu proslăviți pe Fiul Său. Dacă vă angajați să faceți istoria omenirii, o puteți face, dar este
o realizare trecătoare care se va evapora ca un fir de fum."
"Dar munca soțului tău, sau munca ta, a avut un impact mare asupra tuturor generațiilor
după el, pentru totdeauna. Este greu de imaginat cât de întunecată ar fi fost lumea fără el", am
protestat.
„Adevărat. Dar poți câștiga întreaga lume și totuși să-ți pierzi propriul suflet. Numai dacă
îți păstrezi propriul suflet curat, poți avea un impact asupra lumii pentru scopul etern cu adevărat
durabil al lui Dumnezeu. Soțul meu și-a pierdut sufletul pentru mine și doar el. l-a câștigat la
sfârșitul vieții pentru că am fost luat de pe pământ pentru ca el să poată. Multe din ceea ce a făcut
el a făcut mai mult pentru mine decât pentru Domnul. L-am presat și chiar i-am dat multe din
cunoștințele pe care le-a predat L-am folosit ca pe o extensie a propriului meu ego, pentru că, ca
femeie la acea vreme, nu puteam fi recunoscută ca lider spiritual. I-am preluat viața ca să îmi pot
trăi viața prin El. În curând l-am pus să facă totul doar pentru a-mi dovedi el însuși”.
— Trebuie să fi iubit-o foarte mult. am spus uitându-mă la el.
"Nu. Nu am iubit-o deloc. Nici ea nu m-a iubit. De fapt, după doar câțiva ani de căsnicie nici
nu ne-am plăcut. Dar amândoi aveam nevoie unul de celălalt, așa că am găsit o modalitate de a
lucra împreună Cu cât aveam mai mult succes în acest fel, cu atât devenim mai nefericiți și cu atât
mai multă înșelăciune obișnuiam să-i păcălim pe cei care ne urmăreau. Eram niște nenorociți goali
până la sfârșitul vieții noastre. Cu cât câștigi mai multă influență prin propriul tău sine -promovare,
cu atât trebuie să te străduiești mai mult pentru a-ți păstra influența și cu atât viața ta va deveni
mai întunecată și mai crudă.Regii se temeau de noi, dar ne temeam de toți, de la regi până la
țărani.Nu puteam avea încredere în nimeni pentru că trăiam în noi înșine o astfel de înșelăciune
nici nu ne-am încredințat unul în altul.Am propovăduit iubirea și încrederea, pentru că am vrut ca
toată lumea să iubească și să aibă încredere în noi, dar ne-am temut și ne-am disprețuit în secret
pe toți înșine.Dacă predici cele mai mari adevăruri, dar nu le trăiești, ești doar cel mai mare
ipocrit”.
Cuvintele lor au început să mă lovească ca un ciocan. Am putut vedea că viața mea se
îndrepta deja în aceeași direcție. Cât de mult făceam pentru a mă promova mai degrabă decât pe
Hristos. Am început să văd cât de mult făceam doar ca să mă dovedesc celorlalți, în special celor
cărora nu mă plăceau sau cu care mă simțeam în competiție într-un fel. Am început să văd cât de
mult din propria mea viață a fost construită pe fațadele unei imagini proiectate care dezmințea
cine sunt cu adevărat. Dar aici nu m-am putut ascunde. Acest nor mare de martori știau cu toții
cine sunt dincolo de vălul motivelor mele proiectate.
M-am uitat din nou la acest cuplu. Erau acum atât de fără viclenie și atât de cu adevărat
nobili, încât era imposibil să le pună la îndoială motivele. Ei își expuneau cu bucurie păcatele cele
mai înșelătoare de dragul meu și erau cu adevărat bucuroși că au putut să o facă.
„Poate că am avut o concepție greșită despre tine prin istoria și scrierile tale, dar acum am
și mai multă stima pentru tine. Mă rog să pot duce din acest loc integritatea și libertatea pe care le
ai acum. M-am săturat să încerc. pentru a fi la înălțimea imaginilor proiectate despre mine. Cât de
tânjesc după această libertate." m-am plâns, dorind cu disperare să-mi amintesc fiecare detaliu al
acestei întâlniri. Apoi celebrul reformator a oferit un ultim îndemn:
„Nu încerca să-i înveți pe alții să facă ceea ce faci tu însuți. Reforma nu este doar o doctrină.
Adevărata reformă vine doar din unirea cu Mântuitorul. Când ești înjugat cu Hristos, purtând
poverile pe care ți le dă El, El va fi cu tine și purta-le pentru tine. Poți să faci lucrarea Lui numai
atunci când o faci cu El, nu doar pentru El. Numai Duhul poate naște ceea ce este Duh. Dacă ești
înjugat cu El, nu vei face nimic de dragul de politică sau de istorie. Orice faci din cauza presiunilor
politice sau a oportunităților, te va duce doar la sfârșitul adevăratei tale slujiri. Lucrurile care sunt
făcute de dragul încercării de a face istorie îți vor condamna în cel mai bun caz realizările istoriei. ,
și nu vei reuși să influențezi eternitatea. Dacă nu trăiești ceea ce predici altora, te descalificați de
la înalta chemare a lui Dumnezeu, așa cum am făcut-o noi. Vă voi spune ce vă va ține pe calea vieții
- iubirea Mântuiește și caută numai slava Lui. Tot ceea ce faci pentru a te înălța pe tine însuți îți va
aduce într-o zi cea mai groaznică umilință. Tot ceea ce faci din dragoste adevărată pentru
Mântuitor, pentru a glorifica numele Său, va extinde limitele împărăției Sale eterne și, în cele din
urmă, va avea ca rezultat un loc mult mai înalt pentru tine. Live pentru ceea ce este înregistrat aici.
Nu-i pasă de ceea ce este înregistrat pe pământ”.
Pe măsură ce se îndepărtau, eram din nou copleșit de propriul meu păcat. Vremurile în
care folosisem oamenii în scopurile mele sau chiar folosisem numele glorios al lui Isus, pentru a-
mi promova propriile ambiții sau pentru a mă face să arăt mai bine, au început să se prăbușească
asupra mea. Aici, unde puteam vedea puterea și gloria Celui pe care îl folosisem atât de mult, a
devenit mai respingător decât credeam că pot suporta. Am căzut cu faţa la pământ în cea mai mare
disperare pe care o cunoscusem vreodată. După ceea ce mi s-a părut o eternitate în care am văzut
acești oameni și evenimente trecând prin fața mea, am simțit-o pe femeie ridicându-mă din nou
în picioare. Am fost copleșit de puritatea ei, mai ales că acum mă simțeam atât de rău și corupt.
Am avut cea mai puternică dorință să o închin pentru că era atât de pură.
— Întoarce-te la Fiul, spuse ea cu tărie. „Dorința ta de a mă închina mie, sau oricui altcineva
în acest moment, este doar o încercare de a îndepărta atenția de la tine și de a te justifica slujind
ceea ce nu ești. Sunt curat acum pentru că m-am întors la El. Trebuie să vezi. stricăciunea care este
în sufletul tău, dar atunci nu trebuie să stai asupra ta, sau să cauți să te îndreptățești cu fapte
moarte, ci să te întorci la El”.
Acest lucru a fost spus într-o dragoste și îngrijorare atât de autentică, încât era imposibil
să fii rănit sau jignit de ea. Când a văzut că am înțeles, a continuat:
„Puritatea pe care ai văzut-o în mine a fost ceea ce a văzut-o soțul meu pentru prima dată
în mine când eram tineri. Eram relativ curat în motivele mele atunci, dar i-am corupt dragostea și
propria mea puritate, lăsându-l să mă închine greșit. Nu poți deveni niciodată. pur doar
închinându-ne unuia care este mai curat decât tine, ci doar trecând dincolo de ei pentru a găsi
pentru tine pe Cel care i-a făcut curați și în Care singur nu este păcat.Cu cât ne-au lăudat oamenii
mai mult și le-am acceptat mai mult. laudele, cu cât ne-am îndepărtat de calea vieții. Apoi am
început să trăim pentru laudele oamenilor și să dobândim putere asupra celor care nu ne vor lauda.
Aceasta a fost moartea noastră și a fost la fel pentru mulți care sunt aici în locul cel mai de jos, dar
au fost chemați să fie în cel mai înalt.”
Dorind pur și simplu să ne prelungesc conversația, am întrebat următorul lucru care mi-a
venit în minte: „Este greu pentru tine și soțul tău să fii aici împreună?”
„Nici deloc. Toate relațiile pe care le ai pe pământ sunt continuate aici și toate sunt
purificate prin judecată. Cu cât ești mai iertat, cu atât iubești mai mult. Desigur, Domnul ne-a iertat
mai mult decât oricine, si aici cu totii Il iubim mult mai mult decat pe oricine altcineva.Dupa ce ne-
am iertat ne-am iubit mai mult.Acum relatia noastra continua intr-o profunzime si bogatie mult
mai mare pentru ca suntem moștenitori comune ai acestei mantuiri.Oricât de adânci au fost rănile,
atât de adânc a putut ajunge iubirea odată ce ne-am vindecat. Am fi putut experimenta asta pe
pământ, dar nu am învățat iertarea la timp. Dacă am fi învățat iertarea, competiția care a intrat în
relația noastră și ne-a deturnat viața, ar fi nu ai reușit să prindă rădăcini în noi. Dacă iubești cu
adevărat, vei ierta cu ușurință. Cu cât îți este mai greu să ierți, cu atât ești mai departe de iubirea
adevărată. Iertarea este esențială dacă vrei să rămâi pe calea vieții Fără el, multe lucruri te pot
abate de la cursul ales pentru tine."
În același timp, mi-am dat seama că această femeie, care mă adusese în această confruntare
cu atâta durere din cauza depravației mele, era și cea mai atractivă persoană pe care mi-am
amintit-o vreodată să o cunosc. Nu a fost atracție romantică, dar pur și simplu nu am vrut să o
părăsesc. Percepundu-mi gândurile, ea a retras un pas, indicând că era pe cale să plece, dar mi-a
oferit o ultimă perspectivă.
„Adevărul pur, rostit în dragoste pură, va atrage întotdeauna. Îți vei aminti de durerea pe
care o simți aici și te va ajuta pe tot restul vieții. Durerea este bună; îți arată unde este o problemă.
Nu încercați să reduceți durerea până când găsiți și rezolvați problema. Adevărul lui Dumnezeu
aduce adesea durere, deoarece evidențiază o problemă pe care o avem, dar adevărul Lui ne va
arăta întotdeauna calea către libertate și viața adevărată. Când știți acest lucru, veți chiar începeți
să vă bucurați de încercările voastre, care sunt toate permise să vă ajute să vă mențineți pe calea
vieții.”
„De asemenea, atracția ta față de mine nu este din ordine. Este atracția dintre bărbat și
femeie care a fost dată la început, care este întotdeauna pură în adevărata sa formă. Când adevărul
pur este combinat cu iubirea pură, bărbații pot fi bărbați pentru care au fost creați să fie fără a fi
nevoiți să domine din nesiguranță. Femeile pot fi femeile pentru care au fost create pentru că
dragostea lor le-a înlocuit frica. Dragostea nu va manipula sau încerca niciodată să controleze din
nesiguranță, pentru că iubirea alungă orice frică. Însuși locul în care relațiile pot fi cele mai corupte
este și locul în care pot fi cele mai împlinitoare. Pe măsură ce mintea ta este reînnoită de Spiritul
Adevărului, nu vei vedea relațiile ca pe o oportunitate de a primi de la alții, ci de a oferi. este cea
mai mare împlinire pe care o putem cunoaște vreodată.Este un gust al raiului în care Îl dăruim
Domnului într-o închinare pură, care are un extaz despre care chiar și cele mai minunate relații
de pe pământ nu sunt decât o privire trecătoare.Ceea ce trăim în închinare aici micul tău trup firav
neslăvit nu a putut rezista. Adevărata închinare a lui Dumnezeu va purifica sufletul pentru gloria
relațiilor adevărate. Prin urmare, nu trebuie să cauți relații, ci închinare pură. Abia atunci relațiile
pot începe să fie ceea ce ar trebui să fie. Dragostea adevărată nu caută niciodată avantajul, ci locul
cel mai de jos al serviciului. Dacă eu și soțul meu am fi păstrat asta în căsnicia noastră, am fi stat
lângă Rege acum și această sală mare ar fi plină cu mult mai multe suflete.”
Cu acestea, ea a dispărut din nou în rândurile sfinților slăviți. M-am uitat din nou spre tron
și spre gloria care părea cu atât mai frumoasă încât am rămas surprins. Un alt bărbat care stătea
lângă mine mi-a explicat:
„La fiecare întâlnire, un văl este îndepărtat, astfel încât să-L poți vedea mai clar. Nu ești
schimbat doar văzând slava Lui, ci văzând-o cu fața dezvelită. Toți cei care ajung la adevăratele
judecăți ale lui Dumnezeu parcurg un coridor. ca acesta pentru a-i întâlni pe cei care îi pot ajuta
să îndepărteze orice văl pe care încă le poartă; văluri care le vor distorsiona viziunea despre El.”
Absorbisem deja mai multă înțelegere decât simțeam cum mi-au dat mulți ani de studiu pe
pământ. Apoi am început să simt că tot studiul și căutările mele pe pământ nu mă duseseră înainte
decât în pas de melc. Câte vieți m-ar putea pregăti pentru judecată? Viața mea mă descalificase
deja mai mult decât toți cei pe care i-am întâlnit și abia au ajuns aici!
Apoi un alt bărbat a ieșit din rânduri. Fusese un contemporan de-al meu și nu știam că
murise. Nu l-am întâlnit niciodată pe pământ, dar a avut o mare slujire pe care o respectam foarte
mult. Prin oamenii pe care îi antrenase, mii de oameni fuseseră conduși la mântuire și multe
biserici mari au fost ridicate. M-a întrebat dacă poate să mă îmbrățișeze doar un minut, iar eu am
fost de acord, simțindu-mă puțin stânjenită. Când ne-am îmbrățișat, am simțit o asemenea
dragoste venind de la el, încât o mare durere care era adânc în mine a încetat să mai doară. Mă
obișnuisem atât de mult cu durerea, încât nici nu am observat-o până nu a încetat. După ce m-a
eliberat, i-am spus că îmbrățișarea lui m-a vindecat de ceva. Bucuria lui pentru asta a fost profundă.
Apoi a început să-mi spună de ce era în cel mai de jos rang din rai.
„Am devenit atât de arogant aproape de sfârșitul vieții mele, încât nu mi-am putut imagina
că Domnul va face ceva semnificativ dacă nu ar face asta prin mine. Am început să-l ating pe unsul
Domnului și să fac rău profeților Săi. Am fost egoist mândru când Domnul s-a folosit de unul dintre
propriii mei ucenici și am devenit gelos când Domnul trecea prin orice persoană care se afla în
afara propriei mele slujiri. Căutam orice era în neregulă cu ei pe care să le atac. Nu știam asta de
fiecare dată când am am făcut asta, m-am retrogradat și mai mult.”
— N-am știut niciodată că ai făcut așa ceva, am spus, surprins.
„Am incitat bărbații sub mine să-i investigheze pe alții și să-mi facă treaba murdară. I-am
pus să cucerească pământul pentru a găsi orice greșeală sau păcat în viața altora, pentru a-i
demasca. Am devenit cel mai rău lucru pe care un om poate deveni pe pământ... o piatră de
poticnire care a produs alte pietre de poticnire. Am semănat frică și dezbinare în toată biserica,
totul în numele apărării adevărului. În neprihănirea mea de sine m-am îndreptat spre pierzare. În
marea Sa milă, Domnul m-a lăsat să fiu lovit de o boală care ar aduce o moarte lentă și umilitoare.
Chiar înainte de a muri, mi-am revenit în fire și m-am pocăit. Sunt doar recunoscător că sunt aici.
S-ar putea să fiu unul dintre cei mai mici dintre ai Lui aici, dar este mult mai mult decât merit. Pur
și simplu nu am putut părăsi această cameră până nu am avut ocazia să-mi cer scuze celor dintre
voi cărora le-am greșit atât de mult."
„Dar nu mi-ai greșit niciodată”, am spus.
„Oh, dar chiar am făcut-o”, a răspuns el. „Multe dintre atacurile care au venit împotriva ta
au fost de la cei pe care i-am agitat și încurajat în atacurile lor asupra altora. Chiar dacă este posibil
să nu fi dus personal atacurile, Domnul mă consideră la fel de responsabil ca și cei care au făcut-
o.”
— Înţeleg. Cu siguranţă că te iert.
Începusem deja să-mi amintesc cum am făcut același lucru, chiar dacă la o scară mai mică.
Mi-am amintit cum le-am permis foștilor membri nemulțumiți ai unei biserici să-și răspândească
otrava pe acea biserică fără a-i opri. Știam că, doar permițându-le să facă asta fără a le corecta, i-
am încurajat să continue. Îmi amintesc că m-am gândit că acest lucru este justificat din cauza
erorilor acelei biserici. Apoi am început să-mi amintesc cum am repetat chiar multe dintre
poveștile lor, justificând-o spunând că era doar pentru a cere rugăciuni pentru ei. Curând, în inima
mea a început să apară un mare potop de alte asemenea incidente. Din nou, începeam să fiu
copleșită de răul și întunericul propriului meu suflet.
— Și eu am fost o piatră de poticnire! Am plâns, căzând din nou în genunchi. Știam că merit
moartea, că merit cel mai rău tip de iad. Nu mai văzusem niciodată o asemenea nemilosire și
cruzime pe cât văzusem acum în propria mea inimă.
„Și mereu ne-am mângâiat gândindu-ne de fapt că îi făceam o favoare lui Dumnezeu atunci
când îi atacam pe copiii Săi”, a venit vocea înțelegătoare a acestui om. „Este bine pentru tine să
vezi asta aici, pentru că poți să te întorci. Te rog să-i avertizi pe ucenicii mei cu privire la soarta
lor iminentă dacă nu se pocăiesc. Mulți dintre ei sunt chemați să fie regi aici, dar dacă nu se
pocăiesc, se vor confrunta cea mai rea judecată a tuturor-cea a pietrelor de poticnire. Boala mea
umilitoare a fost harul de la Dumnezeu. Când am stat înaintea tronului, l-am rugat pe Domnul să
trimită un asemenea har ucenicilor mei. Nu pot trece înapoi la ei, dar El a permis eu de data aceasta
cu tine.Te rog sa ierti si sa-i eliberezi pe cei care te-au atacat.Ei chiar nu inteleg ca fac lucrarea
Acuzatorului.Va multumesc ca m-ati iertat,dar va rog sa ii si iertati.Este in puterea voastra sa
retineti păcatele sau acoperiți-le cu dragoste. Vă rog să-i iubiți pe cei care sunt acum dușmanii
voștri”.
Cu greu l-am auzit pe acest om, încât eram atât de copleșit de propriul meu păcat. Acest om
era atât de glorios, pur și, evident, acum avea puteri care nu erau cunoscute pe pământ. Cu toate
acestea, el mă ruga cu o umilință mai mare decât am fost martor înainte. Am simțit o asemenea
dragoste venind de la el, încât nu îmi puteam imagina să-l refuz, dar chiar și fără impactul iubirii
lui, mă simțeam mult mai vinovat decât ar putea fi cineva care mă ataca.
„Cu siguranță că trebuie să merit tot ce mi-au făcut ei și multe altele”, i-am răspuns.
„Asta este adevărat, dar nu acesta este ideea aici”, a rugat el. „Toată lumea de pe pământ
merită a doua moarte, dar Mântuitorul nostru ne-a adus har și adevăr. Dacă vrem să facem
lucrarea Lui, trebuie să facem totul atât în har, cât și în adevăr. Adevărul fără har este ceea ce
aduce dușmanul când vine ca un „îngerul luminii”.
„Dacă pot fi eliberat de asta, poate voi putea să-i ajut”, i-am răspuns. — Dar nu poți să
recunoști că sunt mult mai rău decât ar putea fi ei?
„Știu că ceea ce tocmai ți-a trecut prin minte a fost rău”, a răspuns el, dar cu o dragoste și o
grație profundă. Știam că acum devenise la fel de preocupat de mine și de starea mea, așa cum
fusese și de propriii lui ucenici.
„Acesta este cu adevărat raiul”, am scapat eu. "Aceasta este cu adevărat lumină și adevăr.
Cum am putut noi cei care trăim într-un asemenea întuneric să devenim atât de mândri, gândindu-
ne că știm atât de multe despre Dumnezeu? Doamne!" Am strigat în direcția tronului: „Te rog, lasă-
mă să plec și duc această lumină înapoi pe pământ!”
Imediat, întreaga oștire a cerului a părut să stea în atenție și am știut că eu sunt în centrul
atenției lor. M-am simțit atât de neînsemnat în fața unuia dintre acești glorioși, dar când am știut
că toți se uitau la mine, frica a venit ca un val. Am simțit că nu poate exista nicio condamnare așa
cum eram pe cale să experimentez. M-am simțit ca cel mai mare dușman al gloriei și adevărului
care umpleau atât de mult acel loc. Eram prea corupt; Niciodată nu aș putea reprezenta în mod
corespunzător o asemenea glorie și adevăr. Nu exista nicio modalitate prin care, în corupția mea,
să transmit realitatea locului glorios și a Prezenței. Eram sigur că nici măcar Satana nu căzuse atât
de departe de har. Acesta este iadul am crezut. Nu poate exista o durere mai rea decât să fiu la fel
de rău ca mine și să știi că acest fel de glorie există. A fi interzis de aici este o tortură mai rea decât
am visat vreodată. Nu e de mirare că demonii sunt atât de furioși și demenți, m-am gândit.
Tocmai când am simțit că sunt pe cale să fiu trimis în cele mai adânci regiuni ale iadului,
am strigat pur și simplu „ISUS!” Imediat m-a cuprins o pace. Știam că trebuie să merg din nou spre
glorie și, cumva, aveam încrederea să o fac. Am continuat să mă mișc până când am văzut un bărbat
pe care îl consideram unul dintre cei mai mari scriitori ai tuturor timpurilor. Considerasem că
profunzimea lui de înțelegere a adevărului este, probabil, cea mai mare pe care am întâlnit-o în
toate studiile mele.
„Domnule, întotdeauna am așteptat cu nerăbdare această întâlnire”, aproape am scăpat.
„La fel ca și mine”, a răspuns el cu sinceritate autentică.
"Simt că te cunosc, iar în scrierile tale aproape că am simțit că mă cunoști cumva. Cred că
îți datorez mai mult decât oricui altcuiva care nu a fost canonizat în Scriptură", am continuat.
„Ești foarte amabil”, a răspuns el. "Dar îmi pare rău că nu te-am slujit mai bine. Eram o
persoană superficială, iar scrierile mele erau superficiale și pline de mai multă înțelepciune
lumească decât adevărul divin."
„De vreme ce am fost aici și am învățat tot ce am învățat, știu că acest lucru trebuie să fie
adevărat, dar încă cred că sunt unele dintre cele mai bune pe care le avem pe pământ”, i-am
răspuns.
„Ai dreptate”, a recunoscut cu sinceritate acest celebru scriitor. „Este atât de trist. Toți cei
de aici, chiar și cei care stau cel mai aproape de rege, și-ar trăi viața diferit dacă ar avea de trăit
peste ele, dar cred că aș trăi pe a mea și mai diferit decât majoritatea. Am fost onorat de regi. , dar
l-am eșuat pe Regele regilor. Am folosit marile daruri și cunoștințe care mi-au fost date pentru a
atrage oamenii mai mult la mine și la înțelepciunea mea decât la El. În plus, L-am cunoscut doar
după auzul urechii, care este felul în care am i-am silit pe alti oameni sa-L cunoasca. I-am facut sa
depinda de mine, si pe altii ca mine. I-am indreptat mai mult catre rationamentul deductiv decat
catre Duhul Sfant, Pe care cu greu il cunosteam. Nu i-am indreptat pe oameni catre Isus, ci catre
mine si pe altii. ca mine care m-am prefăcut că-L cunosc. Când L-am privit aici, am vrut să-mi
zdrobesc scrierile în pulbere, la fel cum a făcut Moise cu vițelul de aur. Mintea mea era idolul meu
și am vrut ca toată lumea să-mi închine mintea împreună cu mine. stima pentru mine nu mă face
să mă bucur. Dacă aș fi petrecut la fel de mult timp căutând să-L cunosc pe cât de mult am căutat
să știu despre El, pentru a impresiona pe alții cu cunoștințele mele, mulți dintre cei care sunt în
această cea mai de jos companie ar fi stând pe tronul care le-a fost pregătit și mulți alții vor fi în
această cameră”.
„Știu că fiind aici că aprecierea ta asupra muncii tale este adevărată, dar nu ești puțin prea
dur cu tine?” am întrebat. „Lucrările tale m-au hrănit spiritual timp de mulți ani, deoarece știu că
au mulțime de altele”.
„Nu sunt prea dur cu mine însumi. Tot ce am spus este adevărat, așa cum a fost confirmat
când am stat în fața tronului. Am produs mult, dar mi s-au dat mai multe talente decât aproape
oricui de aici și le-am îngropat sub mine. propria mândrie spirituală și ambiții. Așa cum Adam ar
fi putut duce întreaga rasă umană într-un viitor glorios, dar prin eșecul său a condus miliarde de
suflete în cele mai grave tragedii, cu autoritatea vine responsabilitatea. Cu cât ți se acordă mai
multă autoritate, cu atât mai multă. potențialul pentru bine și pentru rău pe care îl veți avea. Cei
care vor domni cu El în veacurile veacurilor vor cunoaște responsabilitatea cea mai profundă.
Niciun om nu stă singur și fiecare eșec sau victorie umană, rezonează cu mult peste înțelegerea
noastră, chiar și pentru generații. să vină. Cele multe mii pe care le-aș fi putut conduce în mod
corespunzător ar fi avut ca rezultat mult mai multe milioane aici. Oricine înțelege adevărata
natură a autorității nu ar căuta-o niciodată, ci o va accepta doar atunci când știe că sunt înjugați
cu Domnul, singurul Unul care poate purta autoritatea fără să se poticnească. Nu căuta niciodată
influență pentru tine, ci doar caută-L pe Domnul și fii dispus să iei jugul Lui. Influența mea nu a
hrănit inima ta, ci mai degrabă mândria ta de cunoaștere.”
„De unde să știu că nu fac la fel?” am întrebat când am început să mă gândesc la propriile
mele scrieri.
„Învățați să vă arătați aprobat de Dumnezeu, nu de oameni”, a răspuns el în timp ce se
întorcea în rânduri. Înainte de a dispărea, s-a întors și, cu cel mai mic zâmbet, a oferit un ultim sfat:
„Și nu mă urma”.
În această primă mulțime am văzut mulți alți bărbați și femei ai lui Dumnezeu atât din
timpul meu, cât și din istoria mea. M-am oprit și am vorbit cu mulți alții. Eram continuu șocat că
atât de mulți care se așteptau să fie în cele mai înalte poziții se aflau în cel mai de jos rang al
regatului. Mulți împărtășeau aceeași poveste de bază – toți căzuseră în păcatul de moarte al
mândriei după marile lor victorii sau căzuseră în gelozie când alți bărbați erau unși la fel de mult
ca și ei. Alții căzuseră în poftă, descurajare sau amărăciune aproape de sfârșitul vieții și au trebuit
să fie luați înainte de a trece pragul pierzării. Toți mi-au dat același avertisment: cu cât este mai
mare autoritatea spirituală în care pășiți, cu atât mai departe puteți cădea dacă vă îndepărtați de
iubire și smerenie.
Pe măsură ce mergeam spre scaunul de judecată, am început să trec pe lângă cei care erau
de rang mai înalt în regat. După ce mai multe voaluri mi-au fost dezbrăcate de întâlnirile cu cei
care se împiedicaseră de aceleași probleme pe care le aveam și eu, am început să-i întâlnesc pe cei
care depășiseră. Am întâlnit cupluri care L-au slujit pe Domnul și unul altuia cu credință până la
sfârșit. Gloria lor aici era de nespus, iar victoria lor m-a încurajat că era posibil să rămân pe calea
vieții și să-I slujesc cu credincioșie. Cei care s-au poticnit, s-au poticnit în multe feluri diferite. Cei
care au biruit toți au făcut-o la fel - nu s-au abătut de la devotamentul lor față de prima și cea mai
mare poruncă - iubindu-L pe Domnul. Prin aceasta s-a făcut slujirea lor Lui, nu oamenilor, nici
măcar oamenilor duhovnicești. Aceștia au fost cei care s-au închinat Mielului și L-au urmat
oriunde mergea.
Când încă nu eram la jumătatea drumului spre tron, ceea ce fusese gloria de nedescris a
primului rang părea acum să fie întunericul exterior în comparație cu gloria celor pe lângă care
treceam acum. Cea mai mare frumusețe de pe pământ nu ar putea fi găsită nicăieri în cer. Și mi s-
a spus că această cameră era doar pragul unor tărâmuri de nedescris!
Marșul meu spre tron poate dura zile, luni sau chiar ani. Nu exista nicio modalitate de a
măsura timpul în acel loc. Spre disconfortul meu considerabil, toți mi-au arătat un mare respect,
nu pentru cine eram sau pentru ceva ce făcusem, ci pur și simplu pentru că eram un războinic în
bătălia din ultimele zile. Cumva, prin această ultimă luptă, slava lui Dumnezeu ar fi dezvăluită în
așa fel încât să fie o mărturie pentru orice putere și autoritate, creată sau care urmează să fie
creată, pentru toată veșnicia. În timpul acestei lupte, slava crucii avea să fie descoperită, iar
înțelepciunea lui Dumnezeu va fi cunoscută într-un mod special. A fi în acea luptă însemna să li se
acorde una dintre cele mai mari onoruri acordate celor din rasa oamenilor.
Pe măsură ce mă apropiam de scaunul de judecată al lui Hristos, cei din rândurile cele mai
înalte stăteau de asemenea pe tronuri care făceau toate parte din tronul Său. Chiar și cel mai mic
dintre aceste tronuri a fost mai glorios decât orice tron pământesc de multe ori. Unii dintre aceștia
erau conducători peste orașe de pe pământ, care aveau să le ia locul în curând. Alții erau
conducători asupra treburilor cerului, iar alții asupra afacerilor creației fizice, cum ar fi sistemele
stelare și galaxiile. Cu toate acestea, era evident că cei cărora li se dădea autoritate asupra orașelor
erau apreciați mai presus de cei cărora li se dăduse chiar autoritate asupra galaxiilor. Valoarea
unui singur copil era mai mult decât o galaxie de stele, pentru că Duhul Sfânt locuia în oameni, iar
Domnul îi alesese pe oameni ca sălașul Său etern. În prezența slavei Sale, întregul pământ părea
la fel de neînsemnat ca un fir de praf și totuși era atât de nesfârșit de prețuit încât atenția întregii
oștiri a cerului era asupra lui.
Acum că stăteam în fața tronului, mă simțeam mult mai puțin decât un fir de praf. Chiar și
așa, am simțit Duhul Sfânt asupra mea într-un mod mai mare decât am avut vreodată. Numai prin
puterea Lui am fost în stare să stau în picioare. Aici am ajuns să înțeleg cu adevărat lucrarea Lui
ca Mângâietor al nostru. El mă condusese prin întreaga călătorie, deși cu greu L-am observat.
Domnul a fost și mai blând și mai îngrozitor decât mi-am imaginat vreodată. În El am văzut
înțelepciunea care mă însoțise pe munte și am simțit familiaritatea multora dintre prietenii mei
de pe pământ. L-am recunoscut ca fiind Cel pe care îl auzisem vorbindu-mi de multe ori prin alții.
De asemenea, L-am recunoscut ca fiind Cel pe care îl respingesem adesea când venise la mine în
alții. Am văzut atât un Leu, cât și un Miel, Păstorul și Mirele, dar mai ales L-am văzut aici ca
Judecător.
Chiar și în prezența Sa minunată, Mângâietorul era atât de puternic cu mine încât m-am
simțit confortabil. De asemenea, era evident că Domnul nu voia în niciun fel să fiu inconfortabil;
El a vrut doar să știu adevărul. Cuvintele umane nu sunt adecvate pentru a descrie nici cât de
minunat sau cât de uşurator a fost să stai în faţa Domnului. Trecusem de punctul în care mă
preocupa dacă judecata urma să fie bună sau rea; Știam doar că va fi corect și că pot avea încredere
în judecătorul meu.
La un moment dat, Domnul a privit spre galeriile de tronuri din jurul Lui. Mulți erau ocupați
de sfinți, iar mulți erau goali. Apoi a spus: „Aceste tronuri sunt pentru biruitorii care Mi-au slujit
cu credincioșie în fiecare generație. Eu și Tatăl Meu le-am pregătit înainte de întemeierea lumii.
Ești vrednic să șezi într-una dintre acestea?”
Mi-am amintit ce spusese odată un prieten: „Când un Dumnezeu omniscient îți pune o
întrebare, nu este pentru că El caută informații”. M-am uitat la tronuri. M-am uitat la cei care erau
acum așezați. I-am putut recunoaște pe unii dintre marii eroi ai credinței, dar cei mai mulți dintre
cei așezați pe care îi cunoșteam nici măcar nu fuseseră bine cunoscuți pe pământ. Mulți pe care îi
știam că fuseseră misionari care și-au petrecut viața în obscuritate. Nu le-a păsat niciodată să fie
amintiți pe pământ, ci numai pentru El. Am fost puțin surprins să văd unii care fuseseră bogați sau
conducători care fuseseră credincioși cu ceea ce li se dăduseră. Cu toate acestea, părea că femeile
și mamele credincioase, care se roagă, ocupau mai multe tronuri decât orice alt grup.
Nu aș putea răspunde „da” la întrebarea Domnului dacă mă consideram vrednic să stau aici.
Nu eram demn să stau în compania celor care erau acolo. Știam că mi se dăduse ocazia să candid
pentru cel mai mare premiu din cer sau pământ și nu reușisem. Eram disperat, dar mai era o
singură speranță. Chiar dacă cea mai mare parte a vieții mele fusese un eșec, știam că sunt aici
înainte de a-mi termina viața pe pământ. Când am mărturisit că nu sunt vrednic, El a întrebat:
— Dar vrei acest scaun?
„Fac din toată inima”, i-am răspuns.
Domnul s-a uitat apoi la galerii și a spus: „Acele locuri goale ar fi putut fi ocupate în orice
generație. Am invitat să stea aici tuturor celor care au chemat Numele Meu. Ei sunt încă disponibili.
Acum a venit ultima bătălie, şi mulţi dintre ultimii vor fi primii. Aceste locuri vor fi ocupate înainte
de sfârşitul bătăliei. Cei care vor sta aici, veţi cunoaşte prin două lucruri: vor purta haina smereniei
şi vor avea asemănarea Mea. Acum aveţi mantaua.Daca o poti pastra si nu o pierzi in lupta, cand
te vei intoarce vei avea si asemanarea Mea.Atunci vei fi vrednic sa stai cu acestea, ca te voi fi
invrednicit.Toata autoritatea si puterea are Mi-a fost dat și numai Eu o pot stăpâni. Tu vei birui și
vei fi încredințat cu autoritatea Mea numai când vei ajunge să rămâi pe deplin în Mine. Acum
întoarce-te și privește casa Mea."
M-am întors și m-am uitat înapoi în direcția din care venisem. Dinaintea tronului Său am
putut vedea întreaga cameră. Spectacolul era dincolo de orice comparație pământească pentru
gloria lui. Milioane au umplut rândurile. Fiecare individ din cel mai de jos rang era mai grozav
decât o armată și știam că avea mai multă putere. Era cu mult peste capacitatea mea de a absorbi
o asemenea panoramă de glorie. Chiar și așa, am putut vedea că doar o porțiune foarte mică din
încăperea mare era ocupată.
Apoi m-am uitat înapoi la Domnul și am fost uimit să văd lacrimi în ochii Lui. El ștersese
lacrimile de pe fiecare ochi de aici, în afară de ai Săi. În timp ce o lacrimă curgea pe obrazul Lui, el
a prins-o în mână. Apoi mi l-a oferit.
„Acesta este paharul Meu. Îl vei bea cu Mine?”
Nu aveam cum să-L refuz. Pe măsură ce Domnul a continuat să Mă privească, am început
să simt marea Lui dragoste. Chiar dacă eram eu, El încă mă iubea. Oricât de nemerit eram, El a vrut
să fiu aproape de El. Apoi El a spus:
"Le iubesc pe toate acestea cu o iubire pe care nu o poți înțelege acum. De asemenea, îi
iubesc pe toți cei care ar trebui să fie aici, dar nu au venit. Am lăsat cei nouăzeci și nouă pentru a
merge după cel care a fost pierdut. Păstorii mei nu au plecat. cel care să meargă după cei nouăzeci
și nouă care sunt încă pierduți. Am venit să salvez pe cei pierduți. Îmi vei împărtăși inima pentru
a merge să salvezi pe cei pierduți? Vei ajuta la umplerea acestei încăperi? Vei ajuta la umplerea
acestor tronuri și fiecare alt loc în această sală? Vei porni această căutare pentru a aduce bucurie
în cer, Mie și Tatălui Meu? Această judecată este pentru propria Mea casă și propria Mea casă nu
este plină. Ultima bătălie nu se va termina până la Mea casa este plină. Numai atunci va fi timpul
ca noi să răscumpărăm pământul și să îndepărtăm răul din creația Mea. Dacă vei bea paharul Meu,
îi vei iubi pe cei pierduți așa cum i-am iubit Eu."
Apoi a luat o ceașcă atât de clară încât am fost surprins că există chiar într-o cameră de o
asemenea glorie și El și-a pus lacrima în ea. Mi l-a dat apoi. Nu am gustat niciodată ceva atât de
amar. Știam că în niciun caz nu pot să beau tot, sau chiar mult, dar eram hotărât să beau cât de
mult puteam. Domnul a așteptat cu răbdare până când în cele din urmă am izbucnit într-un
asemenea plâns, încât am simțit că din mine curge adevărate râuri de lacrimi. Plângeam pentru
cei pierduți, dar și mai mult plângeam după Domnul.
M-am uitat la El cu disperare, deoarece nu mai puteam suporta din această mare durere.
Atunci pacea Lui a început să mă umple și să se amestece cu dragostea Lui pe care o simțeam.
Niciodată nu am simțit ceva atât de minunat. Aceasta era apa vie despre care știam că ar putea să
izvorască pentru eternitate. Apoi m-am simțit ca și cum apele care curgeau în mine ar lua foc. Am
început să simt că acest foc m-ar mistui dacă nu aș putea începe să declar măreția slavei Sale. Nu
am simțit niciodată un asemenea impuls de a predica, de a-I închina Lui și de a respira fiecare
suflare pe care mi-a fost dată de dragul Evangheliei Sale.
"Lord!" Am strigat, uitând pe toți, în afară de El. „Știu acum că acest tron al judecății este,
de asemenea, tronul harului, și Îți cer acum harul de a Te sluji. Mai presus de toate Îți cer har! Îți
cer harul de a-mi termina cursul. Tu pentru harul de a Te iubi astfel, astfel încât să pot fi eliberat
de amăgirile și egocentrismul care îmi perversează atât de mult viața.Te chem pentru mântuirea
de mine însumi și de răul propriei mele inimi și pentru această iubire pe care o am. acum simti ca
curge continuu in inima mea.Te rog sa-mi dai inima Ta, iubirea Ta.Iti cer harul Duhului Sfant ca sa
ma convinga de pacatul meu.Iti cer harul Duhului Sfant ca sa marturiseasca de Tine, așa cum ești
cu adevărat. Cer harul să mărturisească despre tot ce ai pregătit pentru cei care vin la Tine. Cer
harul să fie asupra mea pentru a predica realitatea acestei judecăți. Cer harul să împărtășească
celor care sunt chemați să ocupe aceste tronuri goale, să le dea cuvinte de viață care să-i țină pe
calea vieții, care să le dea credința de a face ceea ce au fost chemați să facă. Doamne, Te implor
pentru acest har.”
Domnul s-a ridicat atunci. Apoi toți cei care s-au așezat pe tronuri din câte am putut vedea
s-au ridicat și ei. Ochii lui ardeau de un foc pe care nu îl văzusem până acum.
„M-ai chemat pentru har. Nu o refuz niciodată această cerere. Te vei întoarce și Duhul Sfânt
va fi cu tine. Aici ai gustat atât din bunătatea Mea, cât și din severitatea Mea. Trebuie să-ți amintești
de amândouă dacă vrei să rămâi mai departe. calea vieții.Adevărata iubire a lui Dumnezeu include
judecata lui Dumnezeu.Trebuie să cunoști atât bunătatea, cât și severitatea mea, altfel vei cădea
în înșelăciune.Acesta este harul care ți s-a dat aici, să le cunoști pe amândouă.Conversațiile pe care
le-ai avut cu fraţii tăi aici a fost harul Meu. Adu-ţi aminte de ei”.
Apoi și-a îndreptat sabia spre inima mea, apoi spre gura mea, apoi spre mâinile mele.
Când El a făcut acest foc a venit din sabia Lui și m-a ars cu o mare durere. „Și acesta este
har”, a spus El. „Voi nu sunteți decât unul dintre mulți dintre cei care au fost pregătiți pentru ceasul
acesta. Propovăduiți și scrieți despre tot ce ați văzut aici. Ceea ce v-am spus vouă, spuneți fraților
Mei. Duceți-vă și chemați căpetenii Mei la ultima bătălie. Mergeți și apărăți săracii și asupriți,
văduvele și orfanii. Aceasta este însărcinarea căpitanilor Mei și acolo îi veți găsi. Copiii Mei sunt
mai valoroși pentru Mine decât stelele din ceruri. Hrăniți mieii Mei. Vegheați asupra Mei. micuţilor.
Dă-le cuvântul lui Dumnezeu ca să trăiască. Du-te la luptă. Du-te şi nu te retrage. Du-te repede că
Eu voi veni repede. Ascultă-Mi şi grăbeşte ziua venirii Mele".
O companie de îngeri a venit apoi și m-a escortat departe de tron. Liderul a mers lângă
mine și a început să vorbească.
„Acum, că a stat în picioare, El nu va mai ședea până la sfârșitul ultimei bătălii. El a fost
așezat până la vremea când vrăjmașii Săi vor fi puși sub picioarele Lui. Acum a sosit timpul.
Legiunile de îngeri care au stat în picioare. gata de când noaptea patimii s-a eliberat acum pe
pământ.Hoardele iadului au fost de asemenea eliberate.Acesta este timpul pe care toată creația l-
a așteptat.Marele mister al lui Dumnezeu va fi în curând sfârșit. Noi vom lupta acum. până la sfârşit.
Vom lupta cu tine şi cu fraţii tăi”.
M-am trezit
În timp ce continuam să mă îndepărtez de scaunul de judecată, am început să reflectez la

tot ceea ce tocmai am experimentat. Fusese atât groaznic, cât și minunat. Oricât de provocator și
sfâșietor ar fi fost, m-am simțit mai în siguranță decât m-am simțit vreodată. La început nu fusese
ușor să fii dezbrăcat atât de gol în fața atâtor, neputând ascunde nici măcar un gând. Dar când m-
am relaxat și am acceptat, știind că îmi curăța chiar sufletul, a devenit profund eliberator. A nu
avea nimic de ascuns era ca și cum ai lepăda jugul cel mai greu și cătușele cele mai puternice. Am
început să simt ca și cum aș putea respira ca și cum n-aș fi respirat niciodată înainte.
Cu cât eram mai în largul meu, cu atât mintea mea părea să-și crească mai mult capacitatea.
Apoi am început să simt o comunicare care se desfășoară pe care niciun cuvânt uman nu putea
articula. M-am gândit la comentariile apostolului Pavel despre vizita sa în al treilea cer, unde
auzise cuvinte inexprimabile. Există o comunicare spirituală care transcende cu mult orice formă
de comunicare umană. Este mai profundă și mai semnificativă decât sunt capabile să articuleze
cuvintele umane. Cumva este o comunicare pură a inimii și minții împreună, atât de pură încât nu
există nicio posibilitate de neînțelegere.
În timp ce mă uitam la cineva din cameră, am început să înțeleg la ce se gândea el, așa cum
reușise să mă înțeleagă pe mine. Când m-am uitat la Domnul, am început să-L înțeleg în același
mod. Am continuat să folosim cuvinte, dar sensul fiecăruia avea o profunzime pe care niciun
dicționar nu ar fi putut-o surprinde vreodată. Mintea mea fusese eliberată, astfel încât capacitatea
sa s-a înmulțit de multe ori. A fost entuziasmant dincolo de orice experiență anterioară.
Comunicarea Spiritului
De asemenea, era evident că Domnului îi făcea plăcere să poată comunica în acest fel cu
mine la fel de mult cât eram eu cu El. Niciodată înainte nu am înțeles atât de profund ce însemna
pentru El să fie Cuvântul lui Dumnezeu. Isus este comunicarea lui Dumnezeu cu creația Sa.
Cuvintele Lui sunt spirit și viață, iar sensul și puterea lor depășesc cu mult definițiile noastre
umane actuale.
Cuvintele umane sunt o formă foarte superficială de comunicare a spiritului. Dumnezeu
ne-a creat cu capacitatea de a comunica la un nivel care depășește cu mult cuvintele omenești, dar
din cauza căderii și a prăbușirii de la Turnul Babel, am pierdut această capacitate. Nu putem fi
ceea ce am fost creați pentru a fi până când nu recăpătăm acest lucru și îl putem obține doar atunci
când suntem eliberați în prezența Lui.
Am început să înțeleg că atunci când greșeala lui Adam l-a făcut să se ascundă de Dumnezeu,
a fost începutul unei cele mai groaznice distorsiuni a ceea ce omul a fost creat să fie. A dus la o
reducere severă a capacităţilor noastre intelectuale şi spirituale. Acestea pot fi restaurate doar
atunci când „ieșim din ascunzătoare” și suntem cu adevărat transparenți. Aceasta înseamnă să ne
deschidem față de Dumnezeu și unul față de celălalt. În timp ce privim slava Domnului cu o „față
dezvelită”, suntem schimbați după chipul Său. Vălurile, cauzate de ascunderea noastră, trebuie
aruncate.
Prima întrebare adresată Domnului lui Adam după căderea sa a fost: „Unde ești?” În același
mod, este prima întrebare la care trebuie să răspundem dacă vrem să fim readuceți la El. Desigur,
Domnul știa unde se află Adam. Întrebarea era de dragul lui Adam. Această întrebare a fost
începutul căutării lui Dumnezeu pentru om.
Povestea mântuirii este urmărirea lui Dumnezeu după om, nu căutarea omului după
Dumnezeu. Când vom putea răspunde pe deplin la această întrebare, știind unde ne aflăm în
relație cu Dumnezeu, vom fi fost pe deplin restaurați la El. Dar putem ști răspunsul la această
întrebare doar atunci când suntem în prezența Lui.
Aceasta a fost esența întregii mele experiențe la scaunul de judecată. Domnul știa deja tot
ce era de știut despre mine. Toată experiența a fost de dragul meu, așa că aș ști unde sunt. Totul a
fost pentru a mă scoate din ascunzătoare, pentru a mă scoate din întuneric și în lumină.
De asemenea, am început să înțeleg cât de mult dorea Domnul să fie una cu poporul Său.
Pe parcursul întregii judecăți, El nu a încercat să mă facă să văd ceva la fel de bine sau de rău, cât
să văd în unire cu El. Domnul mă căuta pe mine mai mult decât îl căutam eu pe El. Judecățile Lui
mă eliberează, iar judecata Lui asupra lumii va elibera lumea.
Întunericul din lume a fost perpetuat de constrângerea noastră de a ne ascunde, care a
început imediat după cădere. „A merge în lumină” înseamnă mai mult decât doar cunoașterea și
ascultarea anumitor adevăruri – înseamnă să fii adevărat și să fii liber de constrângerea de a te
ascunde. Când va veni ziua judecății, aceasta va aduce eliberarea finală a lui Adam din
ascunzătoarea lui. Nu numai că va fi eliberarea finală a lui Adam, dar va începe și eliberarea finală
a creației, care a fost supusă robiei din cauza lui Adam.
„A merge în lumină” înseamnă să nu te mai ascunzi — de Dumnezeu sau de oricine altcineva.
Goliciunea lui Adam și a Evei înainte de cădere nu era doar fizică, ci și spirituală. Când mântuirea
noastră este completă, vom cunoaște din nou acest tip de transparență. A fi complet deschis către
ceilalți va debloca tărâmuri despre care nici măcar nu știm că există în prezent. Aceasta este ceea
ce Satana încearcă să contrafacă prin Mișcarea New Age.
Înțelepciunea se întoarce
În timp ce mergeam, gândindu-mă la tot ce învățasem, Domnul s-a arătat brusc lângă mine
din nou sub forma Înțelepciunii. El părea acum mult mai glorios decât Îl văzusem eu vreodată,
chiar și atunci când era pe scaunul de judecată. Am fost atât uimit, cât și nespus de bucuros.
„Doamne, te întorci cu mine așa?” Am întrebat.
„Voi fi mereu cu tine așa. Cu toate acestea, vreau să fiu chiar mai mult pentru tine decât
felul în care Mă vezi acum. Ai văzut bunătatea Mea și severitatea Mea aici, dar încă nu Mă cunoști
pe deplin ca Judecător Drept.”
Acest lucru m-a surprins. Tocmai petrecusem o perioadă considerabilă de timp înaintea
scaunului Său de judecată și am simțit că tot ceea ce învățasem se referea la judecata Lui. S-a oprit
pentru a lăsa acest lucru să intre, apoi a continuat:
„Există o libertate care vine atunci când percepi adevărul, dar pe cine eliberez este într-
adevăr liber. Libertatea prezenței Mele este mai mare decât doar cunoașterea adevărului. Ai
experimentat eliberarea în prezența Mea, dar mai sunt multe de înțeles despre judecățile Mele.
Când judec, nu caut să condamn sau să îndreptățesc, ci să aduc dreptate. Neprihănirea se găsește
numai în unirea cu Mine. Aceasta este judecata dreaptă – aducerea oamenilor în unitate cu Mine.
„Biserica mea este acum îmbrăcată cu rușine pentru că nu are judecători. Ea nu are
judecători pentru că nu Mă cunoaște pe Mine ca Judecător. Acum voi ridica judecători pentru
poporul Meu, care cunosc judecata Mea. Ei nu vor decide doar între oameni sau probleme; ei vor
îndrepta lucrurile, ceea ce înseamnă să le aducă la acord cu Mine.
„Când i-am apărut lui Iosua drept Căpitanul Oștii, am declarat că nu sunt nici pentru el, nici
pentru dușmanii lui. Nu vin niciodată să iau parte. Când vin, este să preiau conducerea, nu să iau
parte. Am apărut ca Căpitan al Oștii înainte ca Israel să poată intra în Țara ei Făgăduită. Biserica
este acum pe cale să intre în Țara ei Făgăduită, iar eu sunt pe cale să apar din nou ca Căpitan al
Oștii. Când o voi face, îi voi îndepărta pe toți cei care au forțat poporul Meu să ia partea împotriva
fraților săi.
„Justiția Mea nu ia partea în conflictele umane, chiar și în cele care implică poporul Meu.
Ceea ce făceam prin Israel, făceam și pentru dușmanii lor, nu împotriva lor. Numai pentru că vezi
din perspectiva pământească, temporală, nu vezi dreptatea Mea. Trebuie să vezi dreptatea Mea
pentru a umbla în autoritatea Mea, pentru că dreptatea și dreptatea sunt temelia tronului Meu.
„Am atribuit dreptate oamenilor pe care i-am ales. Dar, ca Israel în pustie, chiar și cei mai mari
sfinți ai epocii bisericii s-au aliniat cu căile Mele doar o mică parte din timp sau cu o mică parte
din mintea și inima lor. Nu sunt pentru ei sau împotriva dușmanilor lor, dar vin să folosesc poporul
Meu pentru a-și salva dușmanii. Îi iubesc pe toți oamenii și doresc ca toți să fie mântuiți.”
Frați folosiți de inamic
Nu m-am putut abține să mă gândesc la marea bătălie pe care o dusesem pe munte. I-am
rănit pe mulți dintre propriii noștri frați în timp ce luptam împotriva răului care îi controla. Mulți
dintre ei se aflau încă în tabăra inamicului, fie fiind folosiți de el, fie ținuți ca prizonieri. Am început
să mă întreb dacă următoarea bătălie va fi din nou împotriva propriilor noștri frați. Domnul mă
privea cu gândul la toate acestea, apoi El a continuat:
„Până la sfârșitul ultimei bătălii, vor fi întotdeauna unii dintre frații noștri care vor fi folosiți
de inamic. Dar nu de aceea vă spun asta acum. Îți spun asta pentru a te ajuta să vezi cum inamicul
intră în propria ta inimă și minte și cum te folosește! Nici acum, încă nu vezi totul așa cum văd eu.
„Acest lucru este comun cu poporul Meu. În acest moment, chiar și cei mai mari conducători
ai Mei sunt rareori în armonie cu Mine. Mulți fac fapte bune, dar foarte puțini fac ceea ce le-am
chemat eu să facă. Acesta este în mare parte rezultatul diviziunilor dintre voi. Eu nu vin să iau
partea cu niciun grup, dar chem pe cei care vor veni de partea Mea.
„Ești impresionat când îți dau un „cuvânt de cunoștințe” despre boala fizică a cuiva sau alte
cunoștințe care nu îți sunt cunoscute. Această cunoaștere vine atunci când îmi atingi mintea într-
o mică măsură. Știu toate lucrurile. Dacă ar fi să ai pe deplin mintea Mea, ai fi capabil să știi totul
despre toți cei pe care îi întâlnești, așa cum ai început să experimentezi aici. Tu i-ai vedea pe toți
bărbații așa cum îi văd eu. Dar chiar și atunci, este mai mult pentru a rămâne pe deplin în Mine.
Pentru a ști cum să folosești corect o astfel de cunoaștere, trebuie să ai inima Mea. Numai atunci
vei avea judecata Mea.
„Pot să te încred în cunoștințele Mele supranaturale doar în măsura în care îmi cunoști
inima. Darurile Duhului pe care le-am eliberat bisericii Mele nu sunt decât mici semne ale puterilor
veacului viitor. V-am chemat să fiți mesageri ai acelei epoci și, prin urmare, trebuie să cunoașteți
puterile ei. Ar trebui să-ți dorești cu stăruință darurile pentru că sunt o parte din Mine și ți le-am
dat pentru ca tu să fii ca Mine. Ai dreptate să cauți să-Mi cunoști mintea, căile Mele și scopurile
Mele, dar trebuie, de asemenea, să dorești cu stăruință să-Mi cunoști inima. Când vei cunoaște
inima Mea, atunci ochii inimii tale se vor deschide. Atunci vei vedea așa cum văd eu și vei face ceea
ce fac eu.
„Sunt pe cale să încredințez mult mai mult din puterile veacului să vină în biserica Mea. Cu
toate acestea, există o mare înșelăciune care vine adesea asupra celor cărora li se încrede o mare
putere. Dacă nu înțelegeți ce sunt pe cale să vă arăt, veți cădea și voi în această înșelăciune. „Ai
cerut harul Meu și îl vei avea. Primul har care te va menține pe calea vieții este să cunoști nivelul
înșelăciunii tale prezente. Înșelăciunea implică tot ceea ce tu nu înțelegi ca mine. Cunoașterea
nivelului înșelăciunii tale prezente aduce smerenie și Eu dau harul Meu celor smeriți.
„De aceea am zis: „Cine este atât de orb decât robul Meu. . . „Și de aceea le-am spus fariseilor:
„Am venit în lume pentru judecată”. . . a da vedere celor ce nu văd și a orbi pe cei ce văd. . . Dacă ai
fi orb, nu ai fi vinovat, dar pentru că pretinzi că vezi, vina ta rămâne. De aceea, lumina Mea l-a lovit
pe Pavel orb când l-am chemat. Lumina mea a dezvăluit doar adevărata lui condiție. Asemenea lui,
trebuie să fii orb în fire, ca să poți vedea prin Duhul Meu.”
Sfatul Apostolilor
M-am simțit apoi obligat să mă uit la cei care stăteau pe tronurile pe lângă noi. În timp ce
făceam, privirea mea a căzut asupra unui bărbat despre care știam că este apostolul Pavel. În timp
ce m-am uitat înapoi la Domnul, El mi-a făcut semn să-i vorbesc.
„Am așteptat cu nerăbdare acest lucru”, am spus, simțindu-mă stânjenit, dar entuziasmat
de această întâlnire. „Știu că ești conștient de cât de mult au îndrumat biserica scrisorile tale și,
probabil, ele încă realizează mai mult decât toți ceilalți adunați împreună. Ești încă una dintre cele
mai mari lumini de pe pământ.” — Mulțumesc, spuse el cu bunăvoință. „Dar nu înțelegeți cât de
mult așteptăm să vă întâlnim pe toți. Sunteți soldați în ultima bătălie; voi sunteți cei pe care toată
lumea de aici așteaptă să-i cunoască. Am văzut aceste zile doar vag prin viziunea noastră profetică
limitată, dar tu ai fost ales să trăiești în ele. Sunteți soldați care vă pregătiți pentru ultima bătălie.
Sunteți cei pe care i-am așteptat cu toții.”
Încă simțindu-mă stânjenit, am continuat: „Dar nu există nicio modalitate prin care să pot
transmite aprecierea pe care o simțim pentru tine și pentru ceilalți care ne-au ajutat să ne stabilim
cursul cu viețile și scrierile lor. Știu, de asemenea, că vom avea o eternitate pentru schimbul de
apreciere, așa că vă rog, cât sunt aici, permiteți-mi să vă întreb: „Ce ai spune generației mele care
ne va ajuta în această bătălie?”
„Nu pot să vă spun decât acum ceea ce v-am spus deja prin scrierile mele”, a spus Paul,
privindu-mă hotărât în ochi. „Totuși, îi vei înțelege mai bine dacă îți dai seama că nu am ajuns la
tot ceea ce am fost chemat să fac.”
„Dar tu ești aici, pe unul dintre cele mai mari tronuri!” am protestat. „Încă culegi mai multe
roade pentru viața veșnică decât ar putea spera oricare dintre noi să culeagă.”
„Prin harul lui Dumnezeu am putut să-mi termin cursul, dar tot nu am mers în tot ceea ce
am fost chemat. Nu am îndeplinit cele mai înalte scopuri în care aș fi putut păși – toată lumea are.
Știu că unii ar considera practic o blasfemie să mă considere mai puțin decât cel mai mare exemplu
de slujire creștină, dar am fost sincer când am scris aproape de sfârșitul vieții că sunt cel mai mare
dintre păcătoși. Nu spuneam că am fost cel mai mare dintre păcătoși, ci mai degrabă că eram cel
mai mare dintre păcătoși atunci. Chiar dacă mi s-a dat atât de multă înțelegere, am pășit relativ
puțin din ea.”
„Cum ar putea fi asta?” Am întrebat. „Am crezut că ești doar umil.”
„Adevărata smerenie este acordul cu adevărul. Nu te teme. Scrisorile mele erau adevărate
și au fost scrise prin ungerea Duhului Sfânt. Totuși, mi s-a dat atât de mult și nu am folosit tot ce
mi sa dat. Și eu am rămas scurt. Toată lumea de aici nu a rămas fără probleme, cu excepția Unui.
Motivul pentru care trebuie să vezi acest lucru în special despre mine este că mulți încă îmi
distorsionează învățăturile, pentru că au o viziune distorsionată despre mine.”
„Pe măsură ce ați văzut progresul în scrisorile mele, am trecut de la a simți că nu sunt mai
prejos nici măcar celor mai eminenți apostoli, la a recunoaște că sunt cel mai mic dintre apostoli.
Apoi am văzut că sunt cel mai mic dintre sfinți și, în cele din urmă, că sunt cel mai mare dintre
păcătoși. Nu eram doar umil, ci spuneam un adevăr sobre. Mi s-au încredințat mult mai mult decât
am folosit. Nu este decât Unul aici care a crezut cu frig, care a ascultat pe deplin și care a terminat
cu adevărat tot ceea ce i s-a dat să facă. Dar poți intra mult mai mult decât am făcut mine.”
Redescoperirea Fundației
Mai degrabă slab, i-am răspuns: „Știu că ceea ce spui este adevărat, dar ești sigur că acesta
este cel mai important mesaj pe care ni l-ai putea transmite pentru ultima bătălie?”
"Sunt sigur!" răspunse el cu deplină convingere. „Apreciez atât de mult harul Domnului de
a-mi folosi scrisorile așa cum a făcut El, dar. Sunt îngrijorat de modul în care mulți dintre voi le
folosiți necorespunzător. Ele sunt adevărul Duhului Sfânt și sunt Scriptura. Domnul mi-a dat pietre
mari pe care să le pun în structura bisericii Sale eterne, dar ele nu sunt pietre de temelie. Pietrele
de temelie au fost puse numai de Isus. Viața și slujirea mea nu sunt exemplul a ceea ce sunteți
chemați să fiți; Doar Isus este asta.
„Dacă ceea ce am scris este folosit ca fundație, nu va putea susține greutatea a ceea ce
trebuie să fie construit pe el. Ceea ce am scris trebuie să fie construit pe singura Fundație care
poate rezista la ceea ce sunteți pe cale să îndurați; nu trebuie folosit ca fundație. Trebuie să vedeți
învățăturile mele prin învățăturile Domnului, nu să încercați să-L înțelegeți din perspectiva mea.
Cuvintele lui sunt temelia. M-am construit pe ele doar aprofundând cuvintele Lui. Cea mai mare
înțelepciune și cele mai puternice adevăruri sunt cuvintele Lui, nu ale mele.
„Este important pentru tine să știi că nu am mers în tot ceea ce îmi era la dispoziție. Fiecare
credincios poate intra mult mai mult decât mine. Toți credincioșii adevărați au Duhul Sfânt în ei.
Puterea Celui care a creat toate lucrurile trăiește în ei. Cel mai mic dintre sfinți are puterea de a
muta munții, de a opri armatele sau de a învia morții.
„Dacă vrei să realizezi tot ceea ce ești chemat să faci în zilele tale, slujirea mea nu trebuie
privită ca ultimă oră, ci doar ca un loc de plecare. Scopul tău nu trebuie să fie să fii ca mine, ci să
fii ca Domnul. Poți să fii ca El și să faci tot ce a făcut El și chiar mai mult, pentru că El și-a păstrat
cel mai bun vin pentru final.”
Mi-am amintit că aici se poate spune doar adevărul. Știam că Pavel avea dreptate în ceea
ce privește folosirea greșită a învățăturilor sale ca temelie, mai degrabă decât construirea pe
temelia Evangheliilor. Dar încă îmi era greu să accept că Paul nu a îndeplinit chemarea lui.
M-am uitat la tronul lui Paul și la gloria ființei sale. A fost mult mai mult decât am visat
vreodată că ar fi avut cei mai mari sfinți din ceruri. Era la fel de direct și hotărât pe cât mă așteptam
să fie. M-a surprins cât de evident era că el încă își purta marea preocupare pentru toate bisericile.
Îl idolatrisisem și asta era o greșeală de care încerca să mă elibereze. Chiar și așa, el era mult mai
mare decât Paul pe care îl idolatrisem. Știind la ce mă gândeam, mi-a pus ambele mâini pe umeri
și m-a privit în ochi și mai hotărât.
„Sunt fratele tău. Te iubesc, așa cum o fac toată lumea de aici. Dar trebuie să înțelegeți că
cursul nostru este acum terminat. Nu putem nici adăuga, nici elimina din ceea ce am plantat pe
pământ, dar tu poți. Nu suntem speranta ta. Acum ești speranța noastră. Chiar și în această
conversație nu pot decât să confirm ceea ce am scris deja, dar mai aveți multe de făcut. Închinați-
vă numai lui Dumnezeu și creșteți în toate lucrurile în El. Niciodată să nu faci din niciun om scopul
tău, ci doar pe El.
„Vor umbla în curând pe pământ mulți care vor face fapte mult mai mari decât noi. Primii
vor fi ultimii, iar ultimii, primii. Nu ne deranjează asta. Este bucuria inimilor noastre, pentru că
suntem una cu voi. Domnul a folosit generația mea să pună și să înceapă să construiască pe temelie
și vom avea întotdeauna onoarea de a participa la aceasta. Dar fiecare etaj construit pe fundație
ar trebui să meargă mai sus. Nu vom fi clădirea care ar trebui să fim dacă nu mergi mai sus.”
Slujirea și Mesajul
În timp ce mă gândeam la asta, el mă urmărea îndeaproape. Apoi a continuat: „Sunt două

lucruri pe care le-am atins în timpul nostru, care au fost pierdute foarte repede de către biserică.
Încă nu au fost recuperați, dar trebuie să le recuperați.” "Ce sunt ei?" Am întrebat, simțind că ceea
ce era pe cale să spună era mai mult decât un simplu addendum la ceea ce mi-a împărtășit deja.
„Trebuie să recuperați slujirea și mesajul”, a spus el cu insistență.
M-am uitat la Domnul, iar El a dat din cap afirmația Sa, adăugând: „Este corect ca Pavel să
vă spună aceasta. Până acum a fost cel mai credincios cu ambele.”
„Te rog să explici”, l-am implorat pe Paul.
„Bine”, a răspuns el. „Cu excepția câtorva locuri din lume unde există persecuții sau
dificultăți mari, cu greu putem recunoaște nici slujirea, nici mesajul care este predicat astăzi. Prin
urmare, biserica este acum doar o fantomă a ceea ce a fost chiar și în vremea noastră și eram
departe de tot ceea ce am fost chemați să fim. Când am slujit, a fi în slujire era cel mai mare
sacrificiu pe care cineva îl putea face și aceasta reflecta mesajul celui mai mare sacrificiu care a
fost făcut – crucea.
„Crucea este puterea lui Dumnezeu și este centrul a tot ceea ce suntem chemați să trăim.
Acum aveți atât de puțină putere de a transforma mințile și inimile credincioșilor pentru că nu
trăiți și nu predicați crucea. Prin urmare, avem dificultăți să vedem o mare diferență între biserică
și păgâni. Aceasta nu este Evanghelia sau mântuirea cu care ni s-a încredințat. Trebuie să te întorci
la cruce.” Cu aceste cuvinte, mi-a strâns umerii ca un tată, apoi s-a întors la locul lui. M-am simțit
ca și cum aș fi primit atât o binecuvântare incredibilă, cât și o mustrare profundă. În timp ce mă
îndepărtam, am început să mă gândesc la nivelul Mântuirii de pe munte și la comorile mântuirii
pe care le văzusem în interiorul muntelui. Am început să văd că majoritatea deciziilor mele – chiar
și decizia de a intra pe ușa care m-a condus aici – se bazau în principal pe ceea ce avea să mă ducă
mai departe, nu pe o considerație a voinței Domnului.
Încă trăiam pentru mine, nu pentru El. Chiar și în dorința mea de a îmbrățișa judecățile de
aici, am fost motivat de ceea ce m-ar ajuta să mă întorc în victorie fără a suferi pierderi. Încă
mergeam mult mai mult în egocentrism decât în centrare pe Hristos.
Biserica Zilelelor din urmă
Știam că scurta discuție cu Paul va avea consecințe care ar dura mult timp pentru a înțelege
pe deplin. Într-un fel, am simțit că am primit o binecuvântare de la întreaga biserică veșnică. Chiar
eram încurajați de marele nor de martori. Ne priveau ca niște părinți mândri care își doreau
lucruri mai bune pentru copiii lor decât știau ei înșiși. Cea mai mare bucurie a lor ar fi să vadă că
biserica din ultimele zile devine tot ceea ce biserica din zilele lor nu a reușit să obțină. De
asemenea, știam că încă nu ajungem la ceea ce ne pregătiseră ei să intrăm. „Biserica din ultimele
zile nu va fi mai mare decât generația lui Pavel, chiar dacă ea face lucrări mai mari”, a intervenit
Domnul. Tot ce se face este făcut prin harul Meu. Cu toate acestea, voi pune mai mult din harul și
puterea Mea la dispoziția bisericii din zilele din urmă, pentru că ea trebuie să realizeze mai mult
decât a realizat până acum biserica din orice epocă.
„Credincioșii din zilele trecute vor merge cu toată puterea pe care am demonstrat-o și mai
mult, pentru că ei vor fi reprezentanții finali ai tuturor celor care au mers înaintea lor. Biserica va
demonstra natura Mea și căile Mele așa cum nu au fost niciodată demonstrate înainte de oameni.
Pentru că vă dau mai mult har și celui care i se dă mult, i se va cere mult.”
Asta m-a făcut să mă gândesc și mai mult la Paul. „Cum am putea să devenim la fel de
dedicați și credincioși ca el?” M-am gândit.
„Nu vă cer să obțineți asta”, a răspuns Domnul. „Vă cer să rămâneți în Mine. Nu poți
continua să te măsori după alții – nici măcar Pavel. Întotdeauna vei rămâne sub cel la care te uiți,
dar dacă te uiți la Mine vei merge cu mult dincolo de ceea ce ai fi realizat altfel. După cum ai învățat
tu însuți, atunci când cei doi pe drumul spre Emaus M-au văzut frâgând pâinea, li s-au deschis
ochii. Când citiți scrisorile lui Pavel sau scrierile altcuiva, trebuie să Mă ascultați. Numai când vei
primi pâinea ta direct de la Mine, ochii inimii tale se vor deschide.
„Puteți fi distras cel mai mult de cei care sunt cel mai asemănător cu Mine, dacă nu vedeți
prin ei ca să Mă vedeți. Există și o altă capcană pentru cei care ajung să cunoască mai multe despre
ungerea și puterea Mea decât alții. Adesea sunt distrași de a se uita la ei înșiși. După cum spuneam
înainte de a vorbi cu Pavel, slujitorii Mei trebuie să devină orbi, ca să poată vedea. Te las să
vorbești cu el atunci pentru că el este unul dintre cele mai bune exemple ale mele în acest sens.
Din cauza harului Meu i-am permis să persecute biserica Mea. Când a văzut lumina Mea, a înțeles
că propriul său raționament l-a dus în conflict direct cu adevărul pe care pretindea că îl slujește.
„Raționamentul tău va face întotdeauna asta. Vă va conduce să faceți ceea ce este exact
contrar voinței Mele. O ungere mai mare aduce un pericol mai mare ca acest lucru să ți se întâmple,
dacă nu înveți ce a făcut Pavel. Dacă nu îți ridici crucea în fiecare zi, depunând tot ce ești și tot ce
ai înaintea ei, vei cădea din cauza autorității și puterii pe care ți-o voi da. Până nu înveți să faci
toate lucrurile de dragul Evangheliei, cu cât vei avea mai multă influență, cu atât te vei confrunta
cu pericolul mai mare.
„Uneori, unșii Mei sunt înșelați să creadă că, pentru că le dau puțină cunoaștere sau putere
supranaturală, căile lor trebuie, prin urmare, să fie căile Mele și tot ceea ce cred ei trebuie să fie
ceea ce gândesc Eu. Aceasta este o mare înșelăciune și mulți s-au împiedicat din cauza ei. Tu
gândești ca Mine când ești într-o unire perfectă cu Mine. Chiar și cu cei mai unși care au umblat
încă pe pământ – cum ar fi Pavel – această unire a fost doar parțială și pentru perioade scurte de
timp. „Pavel a umblat cu Mine la fel de aproape ca orice om. Chiar și așa, el a fost cuprins de frici
și slăbiciuni care nu erau de la Mine. Aș fi putut să-l eliberez de acestea, așa cum a cerut de mai
multe ori, dar aveam un motiv să nu-l livrez. Marea înțelepciune a lui Pavel a fost să-și îmbrățișeze
slăbiciunile, înțelegând că, dacă l-aș fi eliberat de ele, nu aș fi putut să-i încred în el nivelul de
revelație și putere pe care le-am avut.
„Pavel și-a recunoscut propriile slăbiciuni și a învățat să facă distincția între ele și revelația
Duhului Meu. Când era cuprins de slăbiciune sau frică, știa că nu vede din perspectiva Mea, ci din
perspectiva lui. Acest lucru l-a făcut să Mă caute și să depindă și mai mult de Mine. De asemenea,
a avut grijă să nu confunde ceea ce venea din propria sa minte și inimă cu gândurile minții și inimii
Mele. Prin urmare, puteam să-i încred revelații pe care nu le puteam încredința altora.”
Căutarea
Am început să mă gândesc cât de clare erau toate acestea aici, dar cât de des, chiar și după
ce am avut o experiență grozavă ca aceasta, încă uit atât de ușor. Este ușor de înțeles și de a merge
în lumină aici, dar înapoi în luptă devine din nou înnorat. De asemenea, m-am gândit că nu eram
atât de afectat de frici – așa cum era Pavel –, ci tendințele mele erau nerăbdarea și mânia, care
erau la fel de mult o denaturare a perspectivei pe care ar trebui să o avem dacă rămânem în Duhul
Sfânt. Înțelepciunea s-a oprit și s-a întors spre mine. „Ești un vas de pământ și asta este tot ce vei
fi în timp ce vei merge pe pământ. Totuși, mă poți vedea acolo la fel de clar ca și aici, dacă vei privi
cu ochii inimii tale. Poți fi acolo la fel de aproape de Mine, așa cum a fost oricine de Mine, și chiar
mai mult.
„Am făcut calea pentru ca toți să fie atât de aproape de Mine pe cât își doresc cu adevărat
să fie. Dacă îți dorești cu adevărat să fii și mai aproape de Mine decât a fost Pavel, poți. Unii vor
dori acest lucru și o vor dori destul de mult încât să se dea pe deplin ei, lăsând deoparte orice le
împiedică intimitatea cu Mine. Vor avea ceea ce caută.
„Dacă încercarea ta este să mergi pe pământ așa cum poți să mergi cu Mine aici, voi fi la fel
de aproape de tine acolo ca și acum. Dacă Mă căutați, Mă veți găsi. Dacă te apropii de Mine, Eu mă
voi apropia de tine. Dorința Mea este să vă pun o masă chiar în mijlocul dușmanilor voștri. Aceasta
nu este doar dorința Mea pentru conducătorii Mei, ci pentru toți cei care cheamă numele Meu.
Vreau să fiu mult mai aproape de tine și de toți cei care Mă cheamă, decât am putut fi încă cu
oricine a trăit pe pământ. Tu decizi cât de aproape vom fi, nu Eu. Voi fi găsit de cei care Mă caută.
„Ești aici pentru că ai cerut judecata Mea în viața ta. M-ai căutat ca Judecător și acum Mă
găsești. Dar nu trebuie să credeți că doar pentru că ați văzut scaunul Meu de judecată, acum toate
judecățile voastre vor fi judecățile Mele. Vei avea judecățile Mele numai când vei merge în unitate
cu Mine și vei căuta ungerea Duhului Meu. Acest lucru poate fi câștigat sau pierdut în fiecare zi.
„Te-am lăsat să vezi îngeri și ți-am dat multe vise și viziuni, pentru că le-ai tot cerut. Îmi place să
le dau copiilor Mei darurile bune pe care ei le cer de ani de zile Mi-ai cerut înțelepciune, așa că o
primești. Mi-ai cerut să te judec, așa că primești judecata Mea. Dar aceste experiențe nu te fac pe
deplin înțelept și nici nu te fac un judecător drept. Vei avea doar înțelepciune și judecată pe măsură
ce vei rămâne în Mine.
„Nu încetați niciodată să Mă căutați. Cu cât te maturizezi mai mult, cu atât vei cunoaşte mai
mult nevoia ta disperată de Mine. Cu cât te maturizezi mai mult, cu atât mai puțin vei căuta să te
ascunzi — de Mine sau de alții — pentru că dorința ta va fi să mergi mereu în lumină.
„M-ați văzut ca Domn Mântuitor, Înțelepciune și Judecător. Când te întorci la luptă, poți încă
să vezi scaunul Meu de judecată cu ochii inimii tale. Când veți ști că tot ceea ce gândiți și faceți este
pe deplin dezvăluit aici, veți avea libertatea de a trăi acolo așa cum faceți aici. Numai când te
ascunzi, de Mine sau de alții, vălurile se întorc pentru a Mă ascunde de tine. Eu sunt Adevărul, iar
cei care Mi se închină trebuie să o facă în Duh și Adevăr.
„Adevărul nu se găsește niciodată ascuns în întuneric, ci caută întotdeauna să rămână în
lumină. Lumina expune și manifestă. Numai atunci când vei căuta să fii expus și vei permite să fie
expus cine ești în inima ta, vei merge în lumină așa cum sunt eu în lumină. Adevărata părtășie cu
Mine necesită o expunere completă. Adevărata părtășie cu poporul Meu necesită același lucru.
„Când ați stat în fața scaunului de judecată, ați simțit mai multă libertate și siguranță decât ați
simțit vreodată, pentru că nu trebuia să vă mai ascundeți. Ai simțit mai multă siguranță pentru că
știai că judecățile Mele sunt adevărate și drepte. Ordinea morală și spirituală a universului Meu
este la fel de sigură ca și ordinea naturală stabilită pe legile naturale. Ai încredere în legea Mea
gravitațională fără să te gândești la asta. Trebuie să înveți să ai încredere în judecățile Mele în
același mod. Standardele mele de dreptate sunt neschimbate și sunt la fel de sigure. A trăi după
acest adevăr înseamnă a umbla în credință. Adevărata credință este să am încredere în cine sunt.
Puterea Cuvântului Său
„Căutați să cunoașteți și să umblați în puterea Mea, astfel încât să puteți vindeca pe cei
bolnavi și să faceți minuni, dar nici măcar nu ați început să înțelegeți puterea Cuvântului Meu. Să-
i învie pe toți morții care au trăit vreodată pe pământ nici măcar nu Mă va încorda. Eu susțin toate
lucrurile prin puterea Cuvântului Meu. Creația există datorită cuvântului Meu și este ținută
împreună de cuvântul Meu.
„Înainte de sfârșit, Îmi voi dezvălui puterea Mea pe pământ. Chiar și așa, cea mai mare
putere pe care am dezvăluit-o vreodată pe pământ, sau pe care am dezvăluit-o vreodată, este încă
o foarte mică demonstrație a puterii Mele. Nu dezvălui puterea Mea de a-i face pe oameni să creadă
în puterea Mea, ci de a-i face pe oameni să creadă în puterea Mea. Dragul meu.
„Dacă aș fi vrut să salvez lumea cu puterea Mea când am umblat pe pământ, aș fi putut muta
munții arătând cu degetul, atunci toți oamenii s-ar fi închinat înaintea Mie, dar nu pentru că M-au
iubit sau ar fi iubit adevărul, ci pentru că ei s-au temut de puterea Mea. Nu vreau ca oamenii să Mă
asculte pentru că se tem de puterea Mea, ci pentru că Mă iubesc și iubesc adevărul.
„Dacă nu cunoști iubirea Mea, atunci puterea Mea te va strică. Nu vă dau dragoste ca să
puteți cunoaște puterea Mea, ci vă dau putere ca să puteți cunoaște iubirea Mea. Scopul vieții tale
trebuie să fie iubirea, nu puterea. Atunci îți voi da putere cu care să iubești oamenii. Îți voi da
puterea să-i vindeci pe bolnavi pentru că îi iubești, iar eu îi iubesc și nu îi vreau bolnavi.
„Deci trebuie să cauți mai întâi dragostea, apoi credința. Nu poți să-Mi faci plăcere fără
credință. Dar credința nu este doar cunoașterea puterii Mele, este cunoașterea iubirii Mele și a
puterii iubirii Mele. Credința trebuie mai întâi exercitată pentru a primi mai multă iubire. Căutați
credința pentru a iubi mai mult și pentru a face mai mult cu dragostea voastră. Numai atunci când
cauți credința de a iubi pot să te încred cu puterea Mea. Credința lucrează prin iubire.
„Cuvântul meu este puterea care susține toate lucrurile. În măsura în care credeți că
cuvântul Meu este adevărat, puteți face toate lucrurile. Cei care cred cu adevărat că cuvintele Mele
sunt adevărate, vor fi, de asemenea, fideli propriilor cuvinte. Este natura Mea să fie adevărată, iar
creația are încredere în cuvântul Meu pentru că îi sunt credincios.
„Cei care sunt ca Mine sunt, de asemenea, fideli propriilor cuvinte. Cuvântul lor este sigur,
iar angajamentele lor sunt de încredere. „Da” lor înseamnă „da”, iar „nu” înseamnă „nu”. Dacă
propriile tale cuvinte nu sunt adevărate, vei începe și să te îndoiești de cuvintele Mele, pentru că
înșelăciunea este în inima ta. Dacă nu ești credincios propriilor tale cuvinte, este pentru că nu Mă
cunoști cu adevărat. Pentru a avea credință, trebuie să fii credincios. Te-am chemat să umbli prin
credință pentru că sunt credincios. Este natura Mea.
„De aceea vei fi judecat din cauza cuvintelor nepăsătoare pe care le rostești. A fi nepăsător
înseamnă să-ți pese mai puțin. Cuvintele au putere și cei care sunt nepăsători cu cuvintele nu pot
fi încredințați cu puterea cuvântului Meu. Este înțelepciune să fii atent cu cuvintele tale și să le ții
așa cum fac eu pe ale Mele.”
Cuvintele Domnului se rostogoleau peste mine ca niște valuri mari dinspre mare. Mă
simțeam ca Iov înaintea vârtejului. Am crezut că devin din ce în ce mai mic, apoi mi-am dat seama
că El devenea din ce în ce mai mare. Niciodată nu m-am simțit atât de pretențios. Cum am putut
să fiu atât de dezinvolt cu Dumnezeu? Mă simțeam ca o furnică care se uită la un lanț de munți.
Eram mai puțin decât praf, totuși El își făcea timp să-mi vorbească. Nu am mai suportat și m-am
întors.
După câteva clipe, am simțit o mână liniștitoare pe umăr. Era Înțelepciunea. Gloria Lui era
și mai mare acum, dar El era din nou mărimea mea. „Înțelegi ce s-a întâmplat chiar atunci?” El a
intrebat.
Știind foarte bine că atunci când Domnul pune o întrebare, El nu caută informații, am
început să mă gândesc la ce sa întâmplat. Știam că era realitatea. În comparație cu El, sunt mai
puțin decât ar fi un fir de praf pe pământ și, dintr-un motiv oarecare, El a vrut să experimentez
această realizare într-un mod profund.
Răspunzând gândurilor mele, El a explicat:
„Ceea ce gândești este adevărat, dar această comparație a omului cu Dumnezeu nu este
doar în dimensiune. Ai început să experimentezi puterea cuvintelor Mele. A fi încredințat cuvintele
Mele înseamnă a fi încredințat puterea prin care universul este ținut împreună. Nu am făcut asta
pentru a te face să te simți mic, ci pentru a te ajuta să înțelegi seriozitatea și puterea cu care ți s-a
încredințat - cuvantul lui Dumnezeu.
„În toate eforturile tale, amintește-ți că importanța unui singur cuvânt de la Dumnezeu
pentru om este de mai multă valoare decât toate comorile de pe pământ. Trebuie să înțelegeți și
să-i învățați pe frații Mei să respecte valoarea cuvântului Meu. Ca unul care este chemat să ducă
cuvintele Mele, trebuie să respectați și valoarea propriilor voastre cuvinte. Cei care vor purta
adevărul trebuie să fie adevărați.”
Întâlnirea cu Evanghelistul
În timp ce auzeam aceste cuvinte, m-am simțit obligat să ridic privirea spre unul dintre
tronurile de lângă mine. Imediat am văzut un bărbat pe care l-am recunoscut. El fusese un mare
evanghelist când eram copil și mulți au simțit că a umblat cu mai multă putere decât oricine de la
prima biserică. Citisem despre el și ascultasem câteva dintre mesajele lui înregistrate. A fost greu
să nu fii atins de smerenia lui autentică și de dragostea evidentă pe care o avea pentru Domnul și
oameni. Chiar și așa, am simțit și că unele dintre învățăturile lui au mers grav greșit. Am fost
surprins, dar și ușurat, să-l văd stând pe un tron măreț. Am fost cucerit de smerenia și dragostea
care încă mai emana din el.
Când l-am întrebat pe Domnul dacă pot vorbi cu acest om, am putut vedea cât de mult îl
iubea Domnul. Totuși, Domnul mi-a făcut semn să continui să merg și nu mi-a permis să vorbesc
cu evanghelistul.
„Am vrut doar să-l vezi aici”, a explicat Domnul, „și să înțelegi poziția pe care o are cu Mine.
Sunt multe de înțeles despre el. El a fost un mesager al Bisericii Mele din ultima zi, dar biserica nu
l-a putut auzi din motive pe care le veți înțelege la timp. El a căzut într-adevăr în descurajare și
amăgire pentru o vreme, iar mesajul său a fost denaturat. Trebuie recuperat, precum și părțile pe
care le-am dat altora care au fost și ele distorsionate.”
Știind că totul aici s-a întâmplat într-un timp perfect cu tot ceea ce trebuia să învăț, am
început să mă gândesc la modul în care vedea acest om trebuie să fie legat de ceea ce tocmai
vorbisem – potențialul puterii de a corupe.
"Da. Există un mare pericol în a umbla cu mare putere”, a răspuns Domnul. „Li s-a întâmplat
multora dintre mesagerii Mei, iar aceasta face parte din mesajul pe care ei trebuie să-l transmită
bisericii Mele din ultima zi. Trebuie să umblați în puterea Mea și o putere mult mai mare decât cea
experimentată aceștia. Dar dacă începi vreodată să crezi că puterea este susținerea Mea pentru
tine, sau chiar pentru mesajul tău, vei deschide ușa aceleiași iluzii. Duhul Sfânt este dat să
mărturisească numai despre Mine. Dacă ești înțelept, ca și Pavel, vei învăța să te lăudești mai mult
cu slăbiciunile tale decât cu puterile tale.
„Adevărata credință este adevărata recunoaștere a cine sunt. Nu este nimic mai mult și
nimic mai puțin. Dar trebuie să vă amintiți întotdeauna – chiar dacă rămâneți în prezența Mea și
Mă vedeți așa cum sunt Eu – încă puteți cădea dacă vă întoarceți de la Mine pentru a privi înapoi
la voi înșivă. Așa a căzut Lucifer. El a locuit în această cameră și a văzut slava Mea și slava Tatălui
Meu. Cu toate acestea, a început să se uite la sine mai mult decât se uita la noi. Apoi a început să
se mândrească cu poziția și puterea sa
Mulți dintre slujitorii Mei cărora li s-a permis să vadă slava Mea și să li se încredințeze
puterea Mea au căzut în același mod ca și Lucifer. Dacă începi să crezi că asta se datorează
înțelepciunii tale, dreptății tale sau chiar devotamentului tău față de doctrina curată, se va poticni
și el.”
Încredere
Știam că acesta era un avertisment la fel de sever ca orice mi s-a spus aici. Voiam să mă
întorc și să lupt în ultima bătălie, dar aveam întrebări serioase despre a putea face acest lucru fără
să cad în capcanele care acum păreau să fie peste tot. M-am uitat înapoi la Domnul. El era
Înțelepciune și m-am gândit cât de mare aveam nevoie să-L cunosc ca Înțelepciune când m-am
întors. „Este bine să-ți pierzi încrederea în tine. Nu pot să te încred cu puterile epocii viitoare până
nu o faci. Cu cât pierzi mai multă încredere în tine, cu atât voi putea avea mai multă putere în tine,
dacă. .
Am așteptat mult timp ca Domnul să continue, dar El nu a făcut-o. Cumva, știam că El voia
să continui propoziția, dar nu știam ce să spun. Totuși, cu cât mă uitam mai mult la El, cu atât
simțeam mai multă încredere. În sfârșit am știut ce să spun.
„Dacă îmi pun încrederea în tine”, am adăugat.
"Da. Trebuie să ai credință pentru a face ceea ce ești chemat să faci, dar trebuie să fie
credință în Mine. Nu este suficient să-ți pierzi încrederea în tine, asta duce la nesiguranță doar
dacă nu umpli golul cu încredere în Mine. Așa au căzut mulți dintre acești bărbați în amăgirile lor.
„Mulți dintre acești bărbați și femei au fost profeți. Dar unii dintre ei, din nesiguranță, nu
au lăsat oamenii să-i numească profeți. Totuși, acesta nu era adevărul, pentru că așa erau. Falsa
smerenie este, de asemenea, o înșelăciune. Dacă vrăjmașul ar putea să-i înșele să creadă că nu sunt
cu adevărat profeți, el i-ar putea înșela și să creadă că sunt profeți mai mari decât ei, doar
hrănindu-le încrederea în sine. Falsa smerenie nu va alunga mândria. Este doar o altă formă de
egocentrism, pe care inamicul are dreptul să o exploateze. Toate eșecurile tale vor fi rezultatul
acestui singur lucru: egocentrismul . Singura modalitate de a fi eliberat de asta este să mergi în
dragoste. Dragostea nu își caută pe ale ei.”
În timp ce mă gândeam la toate acestea, a început să apară o claritate minunată. Am putut
vedea întreaga experiență de la început până la sfârșit, având ca focus un singur mesaj simplu.
„Cât de ușor sunt amăgit de simplitatea devotamentului față de Tine”, m-am plâns.
Zâmbetul Domnului
Domnul s-a oprit apoi și s-a uitat la mine cu o expresie pe care mă rog să nu o uit niciodată.
El a zambit. Nu am vrut să abuzez de această ocazie, dar am simțit cumva că atunci când El zâmbea
așa, puteam să-I cer orice și El mi-ar da. Așa că am profitat de șansa.
„Doamne, când ai spus: „Să fie lumină”, a fost lumină. Te-ai rugat în Ioan 17 ca noi să te
iubim cu aceeași iubire cu care te-a iubit Tatăl. Vrei să-mi spui acum: „Să fie dragoste în voi”, ca să
vă iubesc cu dragostea Tatălui?”
El nu a renunțat să zâmbească, ci mai degrabă și-a pus brațul în jurul meu ca pe un prieten.
„Ți-am spus deja asta, înainte de crearea lumii, când te-am chemat. Le-am spus și fraților tăi, care
vor lupta împreună cu tine în ultima bătălie. Veți cunoaște dragostea Tatălui Meu pentru Mine.
Este o iubire perfectă care îți va alunga toate fricile. Această iubire vă va face să Mă credeți, astfel
încât să puteți face lucrările pe care le-am făcut Eu, și chiar și mai mari, pentru că Eu sunt cu Tatăl
Meu. Veți cunoaște dragostea Lui pentru Mine și lucrările pe care vi le va fi dat să le faceți Mă vor
slăvi. Acum, de dragul vostru, vă spun din nou: „Să fie dragostea Tatălui Meu în voi”.
Am fost copleșit de apreciere pentru toată această experiență. „Îmi plac judecățile tale”, am
spus. Apoi am început să mă întorc și să mă uit înapoi la scaunul de judecată, dar Domnul m-a
oprit.
„Nu te uita înapoi. Nu sunt acolo pentru tine acum; Sunt aici. Te voi conduce din această
cameră și înapoi la locul tău în luptă, dar nu trebuie să te uiți înapoi. Trebuie să vezi scaunul Meu
de judecată în propria ta inimă, pentru că acolo este acum.”
„La fel ca Grădina și ca comorile mântuirii.” M-am gândit.
"Da. Tot ceea ce fac, fac în inima ta. Acolo curg apele vii. Acolo sunt eu.”
Apoi a făcut semn spre mine, așa că m-am uitat la mine, trăgând înapoi mantia umilinței.
Am rămas uluit de ceea ce am văzut. Armura mea conținea aceeași glorie care L-a înconjurat. Am
acoperit-o repede din nou cu mantia mea.
„M-am rugat și Tatălui Meu în noaptea dinaintea răstignirii Mele, ca slava pe care am avut-
o la El la început să fie cu poporul Meu, pentru ca voi să fiți una. Gloria Mea este cea care unește.
Pe măsură ce veniți împreună cu alții care Mă iubesc, gloria Mea va fi mărită. Cu cât slava Mea se
mărește mai mult prin unirea celor care Mă iubesc, cu atât lumea va ști mai mult că am fost trimis
de Tatăl. Acum lumea va ști cu adevărat că sunteți ucenicii Mei, pentru că Mă veți iubi și pe fiecare
îi veți iubi. alte"
Pe măsură ce mă uitam la El, încrederea mea a continuat să crească. Era ca și cum ai fi spălat
pe dinăuntru. Curând m-am simțit pregătit să fac orice mi-a cerut El.
Angelo
„Mai este pe cineva pe care trebuie să-l întâlnești înainte să te întorci la luptă”, a spus el în
timp ce mergeam. Pe măsură ce am făcut-o, am continuat să fiu uimit de cât de mult mai glorios
devenise El decât cu câteva minute înainte.
„De fiecare dată când Mă vezi cu ochii inimii tale, mintea ta se reînnoiește puțin mai mult”,
a continuat el să spună. „Într-o zi vei putea rămâne în prezența Mea continuu. Când veți face asta,
tot ce ați învățat prin Duhul Meu vă va fi la îndemână, iar Eu vă voi fi disponibil.”
Am putut să aud și să înțeleg tot ceea ce a spus El, dar am fost atât de captivat de slava Lui
încât a trebuit doar să-L întreb: „Doamne, de ce ești atât de mult mai glorios acum decât atunci
când mi-ai apărut pentru prima dată ca Înțelepciune?”
„Eu nu m-am schimbat niciodată, dar tu te-ai schimbat. Tu ești schimbat când vezi slava
Mea cu fața dezvelită. Experiențele pe care le-ați avut sunt îndepărtarea vălurilor de pe fața
voastră, astfel încât să Mă puteți vedea mai clar. Totuși, nimic nu-i îndepărtează la fel de repede
ca atunci când vezi iubirea Mea.”
Apoi s-a oprit, iar eu m-am întors să mă uit la cei de pe tronurile de lângă noi. Eram încă în
locul unde stăteau cei mai înalți regi. Apoi am recunoscut un bărbat care era aproape.
„Domnule, vă cunosc de undeva, dar pur și simplu nu-mi amintesc unde.”
„M-ai văzut odată într-o viziune”, a răspuns el.
Mi-am amintit imediat și am fost șocată! „Deci ai fost o persoană adevărată?”
„Da”, a răspuns el.
Mi-am amintit de ziua în care, ca tânăr creștin, devenisem frustrat de unele probleme din
viața mea. Am ieșit în mijlocul unui parc de luptă lângă apartamentul meu și am hotărât că voi
aștepta până când Domnul îmi vorbește. În timp ce stăteam să-mi citesc Biblia, am fost prins de o
viziune, una dintre primele pe care le-am avut vreodată. În viziune am văzut un om care slujea cu
râvnă Domnului. El dădea continuu mărturie oamenilor, preda Biblia și vizita bolnavii să se roage
pentru ei. El era foarte zelos pentru Domnul și avea o dragoste autentică pentru oameni. Apoi am
văzut un alt bărbat, pe nume Angelo, care era evident un vagabond sau un fără adăpost. Când un
pisoi mic i-a rătăcit în cale, el a început să-l lovească cu piciorul, dar s-a reținut, deși l-a împins din
drum destul de aspru cu piciorul. Atunci Domnul m-a întrebat care dintre acești oameni I-a plăcut
cel mai mult.
— Primul, am spus fără să ezit.
„Nu, al doilea”, a răspuns El și a început să-mi spună poveștile lor.
El a spus că primul bărbat fusese crescut într-o familie minunată, care Îl cunoscuse
întotdeauna pe Domnul. A crescut într-o biserică înfloritoare și apoi a urmat una dintre cele mai
bune colegii biblice din țară. I se dăduseră o sută de părți din dragostea Sa, dar folosea doar
șaptezeci și cinci.
Al doilea bărbat se născuse surd. A fost abuzat și ținut într-o mansardă întunecată și rece
până când a fost găsit de autorități când avea opt ani. Apoi fusese mutat dintr-o instituție în alta,
unde abuzul continua. În cele din urmă, a fost scos pe stradă. Domnul i-a dat doar trei părți din
dragostea Sa pentru a-l ajuta să depășească toate acestea, dar el a adunat fiecare parte din ea
pentru a lupta cu furia din inima lui și pentru a nu răni pisoiul.
M-am uitat acum la acel om, un rege așezat pe un tron mult mai glorios decât și-ar fi putut
imagina Solomon. Cete de îngeri au fost îmbrăcați în jurul lui, așteptând să-i îndeplinească
porunca. M-am întors la Domnul cu uimire. Încă nu-mi venea să cred că era real, cu atât mai puțin
unul dintre marii regi.
„Doamne, te rog spune-mi restul poveștii Lui”, am implorat eu.
„Desigur, de aceea suntem aici. Angelo a fost atât de credincios cu puținul pe care i-l
dăruisem, încât i-am dat încă trei porții din dragostea Mea. A folosit toate astea ca să renunțe să
fure. Aproape că a murit de foame, dar a refuzat să ia ceva ce nu era al lui. Și-a cumpărat mâncarea
cu ceea ce putea să strângă sticle și, din când în când, a găsit pe cineva care să-l lase să lucreze în
curte.
„Angelo nu auzea, dar învățase să citească, așa că i-am trimis un prospect al Evangheliei.
Când a citit-o, Duhul i-a deschis inima și Mi-a dat viața Sa. Am dublat din nou părțile dragostei
Mele față de El și el le-a folosit cu credință pe toate. El a vrut să Mă împărtășească cu alții, dar nu
a putut vorbi. Chiar dacă a trăit într-o asemenea sărăcie, a început să cheltuiască peste jumătate
din tot ce făcea pe broșuri ale Evangheliei, pentru a le da la colțurile străzilor.”
— Câți a condus la tine? Am întrebat, gândindu-mă că trebuie să fi fost mulțime pentru el
să stea cu regii.
„Unul”, a răspuns Domnul. „Pentru a-l încuraja, l-am lăsat să conducă la Mine un alcoolic pe
moarte. L-a încurajat atât de mult încât ar fi stat în acel colț încă mulți ani doar pentru a aduce un
alt suflet la pocăință. Dar tot cerul se roagă să-l aducă repede aici, iar eu, de asemenea, voiam să-
și primească răsplata.”
Un alt fel de martir
„Dar ce a făcut Angelo ca să devină rege aici?” Am întrebat.

„A fost credincios cu tot ce i s-a dat. El a biruit toate până când a devenit ca Mine și a murit
martir”
„Dar ce a învins și cum a fost martirizat?”
„El a biruit lumea cu dragostea Mea. Foarte puțini au depășit atât de multe cu atât de puțin.
Mulți dintre oamenii Mei locuiesc în case cu facilități pe care regii le-ar fi invidiat cu doar un secol
în urmă, dar ei nu le apreciază. Angelo, pe de altă parte, ar aprecia atât de mult chiar și o cutie de
carton într-o noapte rece, încât ar transforma-o într-un templu glorios al prezenței Mele.
A început să iubească pe toată lumea și totul. El s-ar bucura mai mult de un măr decât o fac
unii din poporul Meu pentru o sărbătoare mare. A fost credincios cu tot ce i-am dat, deși nu a fost
foarte mult în comparație cu ceea ce le-am dat altora, inclusiv ție. Ți l-am arătat într-o viziune
pentru că ai trecut pe lângă el de multe ori. Odată chiar l-ai arătat unuia dintre prietenii tăi și ai
vorbit despre el.”
"Am facut? Ce am spus?"
„Tu ai spus: „Mai este unul dintre cei ai lui Ilie care trebuie să fi scăpat din stația de autobuz”.
Ai spus că a fost „un nebun religios” trimis de inamic să îndepărteze oamenii la Evanghelie.”
Aceasta a fost cea mai urâtă lovitură pe care o suferisem până acum în toată această
experiență. Am fost mai mult decât șocată, am fost îngrozită. Am încercat să-mi amintesc
incidentul specific, dar nu am reușit - pur și simplu pentru că au fost atât de multe altele asemenea.
Nu am avut niciodată multă compasiune pentru predicatorii murdari de pe stradă, considerându-
i instrumente ale lui Satana trimise pentru a-i înlătura pe oameni spre Evanghelie.
„Îmi pare rău, Doamne. Imi pare foarte rau."
„Ești iertat”, a răspuns El repede. Și aveți dreptate că sunt mulți care încearcă să predice
Evanghelia pe străzi din motive greșite sau chiar pervertite. Chiar și așa, sunt mulți care sunt
sinceri, chiar dacă sunt neantrenați și neînvățați. Nu trebuie să judeci după aparențe. Există la fel
de mulți slujitori adevărați care arată ca el, cât sunt printre profesioniștii lustruiți din marile
catedrale și organizații pe care oamenii le-au construit în Numele Meu.” Apoi mi-a făcut semn să
ridic privirea la Angelo. Când m-am întors, el coborase treptele către tronul său și se afla acum
chiar în fața mea. Deschizându-și brațele, m-a îmbrățișat grozav și m-a sărutat pe frunte ca un tată.
Dragostea s-a revărsat peste mine și prin mine până când am simțit că îmi va supraîncărca
sistemul nervos. Când în sfârșit m-a eliberat, mă clătinam de parcă aș fi beat, dar a fost un
sentiment minunat. A fost dragoste cum nu am mai simțit niciodată. „El ar fi putut să ți dea asta
pe pământ”, a continuat Domnul. „A avut multe de dat poporului Meu, dar ei nu s-au apropiat de
el. Chiar și profeții Mei l-au evitat. El a crescut în credință cumpărând o Biblie și câteva cărți pe
care le-a citit iar și iar. A încercat să meargă la biserici, dar nu a găsit una care să-l primească. Dacă
l-ar fi luat înăuntru, M-ar fi luat înăuntru. El a fost bătutul Meu la ușa lor”. Învățam o nouă definiție
a durerii. "Cum a murit?" am întrebat, amintindu-mi că fusese martirizat. Pe baza a ceea ce
văzusem până acum, mă așteptam pe jumătate să fiu cumva responsabil pentru asta. „A înghețat
până la moarte încercând să mențină în viață un bătrân vin care leșina de frig.”
Improbabilul biruitor
În timp ce mă uitam la Angelo, nu-mi venea să cred cât de grea îmi fusese inima. Chiar și
așa, nu am înțeles cum moartea în acest fel l-a făcut un martir, ceea ce am crezut că este un titlu
rezervat celor care au murit pentru că nu vor promite mărturia lor despre domnia lui Hristos.
„Doamne, știu că el este cu adevărat un biruitor”, am remarcat. „Și este cu adevărat garantat
ca el să fie aici. Dar cei care mor în acest fel sunt considerați de fapt martiri?”
Angelo a fost un martir în fiecare zi în care a trăit. El ar face doar suficient pentru a rămâne
în viață și și-a sacrificat cu bucurie viața pentru a salva un prieten nevoiaș. Așa cum le-a scris Pavel
corintenilor, chiar dacă îți dai trupul să fie ars, dar nu ai dragoste, nu contează ca nimic. Dar, când
te dăruiești cu dragoste, contează mult. „Angelo a murit în fiecare zi, pentru că nu a trăit pentru
sine, ci pentru alții. Chiar dacă s-a considerat întotdeauna cel mai mic dintre sfinți, a fost cu
adevărat unul dintre cei mai mari. După cum ați învățat deja, mulți dintre cei care se consideră cei
mai mari și sunt considerați de alții cei mai mari, ajung să fie cei mai puțini aici. Angelo nu a murit
pentru o doctrină sau chiar pentru mărturia lui, dar a murit pentru Mine.”
„Doamne, te rog ajută-mă să-mi amintesc asta. Când mă întorc, te rog să nu mă lași să uit
ce văd aici”, am implorat eu.
„De aceea sunt cu tine aici și voi fi cu tine când te vei întoarce. Înțelepciunea este să vezi cu
ochii Mei și să nu judeci după aparențe. Ți-am arătat Angelo în viziune, ca să-l recunoști când ai
trecut pe lângă el pe stradă. Dacă i-ai fi împărtășit cunoștințele despre trecutul său pe care ți-am
arătat-o în viziune, atunci mi-ar fi dat viața. Atunci ai fi putut să-l ucenici pe acest mare rege, iar el
ar fi avut un mare impact asupra bisericii Mele.
„Dacă oamenii Mei i-ar privi pe ceilalți așa cum îi privesc eu, Angelo și mulți alții ca el ar fi
fost recunoscuți. Ar fi fost defilați în cele mai mari amvone. Poporul Meu ar fi venit de la marginile
pământului să stea la picioarele lor, pentru că făcând aceasta ar fi stat la picioarele Mele. El te-ar
fi învățat să iubești și cum să investești darurile pe care ți le-am dat, astfel încât să poți aduce mult
mai multe roade.” Mi-a fost atât de rușine încât nici măcar nu am vrut să mă uit la Domnul, dar în
cele din urmă m-am întors înapoi la El, când am simțit durerea care mă ducea din nou spre
egocentrism. Când m-am uitat la El, am fost practic orbit de slava Lui. A durat ceva timp, dar
treptat ochii mei s-au adaptat astfel încât să-L pot vedea.
„Amintește-ți că ești iertat”, a spus El. „Nu vă arăt aceste lucruri pentru a vă osândi, ci
pentru a vă învăța. Amintiți-vă întotdeauna că compasiunea vă va îndepărta vălurile din suflet mai
repede decât orice altceva.”
Când am început să mergem din nou, Angelo m-a rugat: „Vă rog să vă amintiți de prietenii
mei, cei fără adăpost. Mulți îl vor iubi pe Mântuitorul nostru dacă cineva va merge la ei.”
Cuvintele lui aveau atâta putere în ele încât eram prea emoționat să răspund, așa că am dat
din cap. Știam că acele cuvinte erau decretul unui mare rege și un mare prieten al Regelui Regilor.
„Doamne, mă vei ajuta să-i ajut pe cei fără adăpost?” Am întrebat.
„Voi ajuta pe oricine îi ajută”, a răspuns El. „Când îi iubești pe cei pe care îi iubesc, vei
cunoaște întotdeauna ajutorul Meu. Li se va da Ajutorul prin măsura iubirii lor. Ai cerut de multe
ori mai mult din ungerea Mea; asa o vei primi. Iubește pe cei pe care îi iubesc. Așa cum îi iubești,
tu Mă iubești pe Mine. Cum le dai lor, Mi-ai dat și eu îți voi da mai mult în schimb.”
Trăind ca un rege
Mintea mea s-a îndreptat către casa mea frumoasă și toate celelalte bunuri pe care le aveam.
Nu eram bogat, dar știam că, după standardele pământești, trăiam mult mai bine decât au trăit
regii cu doar un secol înainte. Nu m-am simțit niciodată vinovat pentru asta până acum, dar m-am
simțit acum. Cumva a fost un sentiment bun, dar, în același timp, nu a fost bine. Din nou, m-am
uitat înapoi la Domnul, pentru că știam că El mă va ajuta.
„Amintiți-vă ce am spus despre modul în care legea Mea perfectă a iubirii a făcut distincte
lumina și întunericul. Când apare o confuzie așa cum o simți acum, știi că ceea ce experimentezi
nu este legea Mea perfectă a iubirii. Mă bucur să ofer familiei Mele daruri bune, așa cum le faci și
tu pe ale tale. Vreau să te bucuri de ele și să le apreciezi. Cu toate acestea, nu trebuie să le închinați
și trebuie să le împărtășiți în mod liber atunci când vă chem.
„Mi-aș putea flutura mâna și să îndepărtez instantaneu toată sărăcia de pe pământ. Va fi o
zi de socoteală când munții și înălțimile vor fi dărâmate și săracii și asupriții vor fi înălțați, dar eu
trebuie să o fac. Compasiunea umană este la fel de contrară Mie ca și opresiunea umană.
Compasiunea umană este folosită ca un substitut pentru puterea crucii Mele. Nu v-am chemat să
vă sacrificați, ci să ascultați. Uneori va trebui să vă sacrificați pentru a Mă supune Mine, dar dacă
sacrificiul vostru nu este făcut în ascultare, ne va despărți.
„Ești vinovat pentru felul în care ai judecat greșit și l-ai tratat pe acest mare rege când era
slujitorul Meu pe pământ. Nu judeca pe nimeni fără să Mă întrebi. Ai ratat mai multe dintre
întâlnirile pe care le-am propus pentru tine decât ți-ai imaginat vreodată, pur și simplu pentru că
nu ai fost sensibil la Mine. Cu toate acestea, nu ți-am arătat asta doar pentru a te face să te simți
vinovat, ci mai degrabă pentru a te aduce la pocăință, astfel încât să nu mai ratezi astfel de
oportunități.
„Dacă reacționezi doar vinovat, vei începe să faci lucruri pentru a compensa vina ta, care
este un afront la adresa crucii Mele. Numai crucea mea vă poate înlătura vina. Și pentru că M-am
dus la cruce ca să-ți îndepărtez vina, orice se face în vinovăție nu se face pentru Mine.
„Nu îmi face plăcere să văd bărbați suferind”, a continuat înțelepciunea. „Dar compasiunea
umană nu îi va conduce la cruce, care singură le poate alina suferința reală. Ți-a fost dor de Angelo
pentru că nu mergeai cu compasiune. Vei avea mai mult când te vei întoarce, dar compasiunea ta
trebuie să fie totuși supusă Duhului Meu. Nici Eu nu i-am vindecat pe toți cei pentru care am avut
milă, ci am făcut doar ceea ce am văzut pe Tatăl Meu făcând. Nu trebuie să faceți lucrurile doar din
compasiune, ci în ascultare de Duhul Meu. Numai atunci compasiunea ta va avea puterea de
mântuire.
„V-am dat darurile Duhului Meu. Ai cunoscut ungerea Mea în propovăduirea și scrisul tău,
dar ai cunoscut-o mult mai puțin decât îți dai seama. Rareori vezi cu adevărat cu ochii Mei sau auzi
cu urechile Mele sau înțelegi cu inima Mea. Fără Mine, nu puteți face nimic care să beneficieze
împărăția Mea sau să promoveze Evanghelia Mea. „Ați luptat în luptele Mele și ați văzut chiar
vârful muntelui Meu. Ați învățat să trageți cu săgeți ale adevărului și să loviți inamicul. Ați învățat
puțin despre folosirea sabiei Mele. Dar amintește-ți; iubirea este cea mai mare armă a Mea.
Dragostea nu va eșua niciodată. Dragostea va fi puterea care distruge lucrările diavolului. Și
iubirea va fi cea care aduce Împărăția Mea. Dragostea este steagul peste armata Mea și sub acel
steag trebuie să lupți acum.”
Cu aceasta, ne-am transformat într-un coridor și nu mai eram în marea grindină a judecății.
Slava Înțelepciunii era peste tot în jurul meu, dar nu-L mai puteam vedea distinct. Deodată, am
ajuns la o uşă. Primul meu impuls a fost să mă întorc pentru că nu voiam să plec, dar știam că
trebuie. Aceasta era ușa către care mă dusese Înțelepciunea. A trebuit să trec prin asta.
Sfârșitul
Despre autor
Rick Joyner este fondatorul și directorul executiv al MorningStar Ministries and Heritage
International Ministries și este pastorul principal al MorningStar Fellowship Church. Este autorul
a peste patruzeci de cărți, inclusiv The Final Quest, A Prophetic History și Church. Istorie. El este, de
asemenea, președintele The Oak Initiative, o mișcare interconfesională care este mobilizând mii
de creștini pentru a fi angajați în marile probleme ale vremurilor noastre, fiind sarea și lumina pe
care sunt chemați să le fie. Rick și soția sa, Julie, au cinci copii: Anna, Aaryn, Amber, Ben și Sam.
Jurnal ca „Hoardele iadului marșează, părțile II și III”.
Articolele din această serie au devenit cele mai populare scrieri pe care le-am publicat
vreodată. Am fost inundați de cereri de a avea toate părțile publicate împreună într-o carte. M-am
hotărât să fac asta și mi-am propus să completez tot ce rămăsese în afara versiunilor condensate.
Totuși, tocmai când eram gata să dau asta departamentului nostru de editare, am avut o altă
experiență profetică care era evident legată de această viziune, care conținea ceea ce simțeam că
sunt cele mai importante părți ale tuturor. Acestea sunt incluse în Părțile IV și V ale acestei cărți.

Rick Joyner - Căutarea Finală" (1996)

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Rick Joyner - Căutarea Finală" (1996)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Căutarea finală

TEXT-VIDEO, ”The Final Quest” de Rick Joyner

Cum am primit Viziunea

Diferite niveluri de revelație

Folosind Revelații profetice

Unii care rămăseseră la nivelurile inferioare au început să ridice săgețile inamice și să le

Cuvântul este ancora noastră

Închinare în Duh și Adevăr

Eram aproape copleșit de dorința de a mă întoarce și de a compensa acele momente în

Cealaltă jumătate a iubirii

Mă gândeam că coborarea muntelui mă învață la fel de mult ca urcarea, când zgomotul de

Înțelepciunea pentru luptă

„Cum putem să nu fim atacați așa?” Am întrebat.

Inima rănită a regelui

Credința care mișcă munții

Scaunul de judecată al lui Hristos

În timp ce continuam să mă îndepărtez de scaunul de judecată, am început să reflectez la

Frați folosiți de inamic

În timp ce mă gândeam la asta, el mă urmărea îndeaproape. Apoi a continuat: „Sunt două

Biserica Zilelelor din urmă

Puterea Cuvântului Său

Un alt fel de martir

„Dar ce a făcut Angelo ca să devină rege aici?” Am întrebat.

S-ar putea să vă placă și