Ministerul Educației și Cercetării din RM

Academia de Teologie Ortodoxă din RM

Facultatea ,,Teologie Pastorală’’

Referat
Tema: ,,Eshatologia și cultul morților în Islam’’

Disciplina: IFR
Coordonat: P.Furtuna
Elaborat: Petic Ion

Chișinău 2022

1
 Cuprins
Introducere 3
Sursele escatologiei islamice…………………….. 4

Semnele ale sfîrșitului la musulmani…………… 5

Eshatologia în Islam……………………………… 8

Cultul morților în Islam………………………… 11

Concluzii 14

Bibliografie 14

2
Introducere
Islamul este o religie avraamică, monoteistă, fiind a doua religie în lume în ceea ce privește
numărul de adepți, după creștinism. Sensul general al cuvântului Islam este pace și supunere față
de Allah, Creatorul tuturor lucrurilor. Religia a fost fondată în secolul al VII-lea în Peninsula
Arabă, pe teritoriul actual al Arabiei Saudite, de către profetul Muhammed și bazată pe textul
religios cunoscut sub numele de Coran. Pe parcursul timpului s-a răspândit pe un larg teritoriu
care se întinde în Europa, Asia și Africa de Nord. Centrul religios se află în orașele sfinte Mecca
și Medina. Ziua de rugăciune comună la geamie, moschee or masjid este vinerea.
Musulmanii cred că Islamul este ultimul din mesajele dumnezeiești, de asemenea, că Muhammad
este ultimul profet și mesager al lui Allah; ei cred și în toți profeții și apostolii care au fost trimiși
pentru umanitate înainte de Profetul Mohamed, precum Avraam, Iosif, Moise, Isa ibn Maryam și
mulți alții, care sunt sau nu menționați în Coran, cred în scrierile lor și în mesajele pe care le-a
dat Allah lor pentru a le explica oamenilor, precum Tora, Psalmii și Evanghelia.
Viața de apoi (sau viața de după moarte, lumea cealaltă) este ipoteza că mintea sau conștiința
umană continuă să existe undeva anume, prin mijloace naturale sau/și supranaturale, după ce
moartea corpului a avut loc. În multe viziuni populare aceasta își continuă existența adesea într-
un tărâm imaterial sau spiritual. Opiniile principale cu privire la viața de apoi provin din
mitologie, religie, ezoterism și metafizică. Islamul ca și majoritatea reiligiilor lumii are o
asemenea credință în viața de apoi.
Principalele surse de inspirație privind credința islamică în viața de apoi sunt din cartea lor sfîntă
numită Coran dar și din propovăduirea proorocului Mohamed.
Eschatologia islamică se ocupă, în egală măsură, de destinul individului și de cel al întregii
făpturi. Islamul, ca și alte religii, predică învierea (ar.: al-qiyãma) trupească a morților,
finalizarea unui plan divin al creației, și judecarea tuturor după fapte: cei ce au făcut fapte bune,
vor fi răsplătiți cu plăcerile raiului (ar.:ğanna), iar cei care au păcătuit vor fi pedepsiți cu
chinurile iadului (ar.: ğahannam, din ebraicul ge-hinnom sau "valea Hinnom").

3
 Sursele escatologiei islamice
Eshatologia islamică este puternic inspirată de escatologia iudeo-creștină (la sfârșitul timpului
Iisus îl ucide pe Antihrist , morții sunt înviați și judecați, toți sunt răspunzători în fața lui
Dumnezeu și sunt răsplătiți în rai sau pedepsiți în iad...). Aceste teme fac parte din continuitatea
iudaismului și creștinismului și, datorită acestor doctrine, au o moștenire zoroastriană. Astfel, o
geografie care a dezvoltat temele raiului și iadului s-a dezvoltat în iudaism din secolele II și I
î.Hr. Aceste influențe pot fi găsite în Coran. Eshatologia musulmană conține, de asemenea,
elemente din cărți precum Apocalipsa lui Baruch și Apocalipsa lui Petru .Van Riet vede, de
asemenea, în versetele 87-90 din sura 27 o posibilă adăugare ulterioară a unui text poetic
preislamic .
Coranul și învățăturile sale sunt menite să avertizeze oamenii. Ele descriu evenimente care sunt
pe cale să aibă loc și pot fi considerate ca având un scop eshatologic comun. Cu toate acestea,
datorită aspectului fragmentar al surelor , Coranul nu dezvoltă un sistem eshatologic complet și
nici nu oferă o descriere clară a destinului sufletului între moarte și ziua Învierii. În fața acestui
decalaj, comentatorii musulmani au fost nevoiți să recurgă la hadith . Cu toate acestea, unele
pasaje precum Q:40; 45-46, luați în considerare viața între moarte și judecată. Totuși, pentru
Boislivo, această interpretare a acestui pasaj este probabil o interpretare târzie, iar aceste versete
trebuie să evoce inițial ideea că cei răi văd în vis un avertisment asupra chinului lor viitor, idee
prezentă în siriac .texte și printre comentatori, vechii musulmani. Această viață intermediară se
găsește într-un hadith povestit din Tirmidhi ( secolele III - IX ).
Astfel, „ Hadith -urile și poveștile populare amplifică evenimentele apocaliptice din timpul
sfârșitului menționate în Coran și adaugă detalii suplimentare”. Este în aceste povești care apar
în secolul al IX- lea , dar nu există o copie completă până în secolul al XVI- lea și în hadithuri,
care distingeau trăsături majore și trăsături minore. Din aceste texte provine conceptul non-
coranic al „mormântului”. Potrivit acestuia, după moarte, doi îngeri vin la decedat și îl întrebă
despre acțiunile sale, despre credința lui și despre capacitatea sa de a citi Coranul. În funcție de
răspunsuri, îi pot aduce recompensă sau pedeapsă.

4
 Semnele ale sfîrșitului la musulmani
Cele două surse principale care discută despre Ziua Învierii și socoteala și ceea ce este legat de
acestea sunt Coranul, care este considerat infailibil, deoarece este o revelație divină, și
hadithurile Profetului, care diferă prin validitatea unora dintre ele, întrucât zicerile au fost
adunate sub formă de cărți la 200 de ani de la moartea profetului Mohamed, pacea fie asupra lui.
Savanți musulmani precum Abu Hamid al-Ghazali, Ibn Kathir și Muhammad ibn Ismail al-
Bukhari au discutat despre ceea ce se va întâmpla în Ziua Învierii și a Judecății sub forma unor
comentarii.
Coranul conține menționări despre Ziua Învierii, inclusiv:
1. Numai Dumnezeu Atotputernicul cunoaște momentul apariției sale.
2. Nici măcar Muhammad, Mesagerul lui Dumnezeu nu a putut să o facă.
3. Cei care au murit când au fost înviați vor crede că a trecut doar puțin timp între moartea lor
și Înviere.
4. Nu rămâne nimic decât Dumnezeu Atotputernic, care a creat universul și apoi l-a
distrus.Atunci Dumnezeu Atotputernicul va saluta pe toți
5. Cei care cred în alți zei vor suferi în Viața de Apoi.
 Semnele majore și minore ale sfârșitului lumii:
Semnele minore ale Sfârșitului lumii sunt semnele precedente ale Zilei Învierii, iar diferența
dintre ele și semnele majore este că semnele majore vor fi în curând urmate de ziua învierii și vor
avea o mare influență și un mare efect, toți oamenii le vor simți, în timp ce semnele minore pot fi
precedate de un timp mai mare și vor fi amplasate în anumite locuri pe când altele nu vor fi
afectate, și vor fi simțite de unii oameni, pe când alții nu vor simți nimic.

 Semnele minore ale orei sunt împărțite în două părți:

Cele 84 de semne minore ale orei care au avut loc.
Cele 131 de semne minore ale orei care nu s-au întâmplat.

 Semnele majore ale sfârșitului lumii:

Conform unui hadith enunțat de Hudhaifah bin Usayd al-Ghafari: ,,S-a uitat Profetul -Dumnezeu
să-L binecuvânteze și să-I dea pace- la noi în timp ce discutam și a spus: „Ce discutați?” Ei au
spus: „Ne amintim ziua învierii.” El a spus: „Nu va veni până când nu veți vedea zece semne
înainte.” El a menționat fum, ad-Dajjal, ad-dabba, răsăritul soarelui dinspre apus, coborârea lui

5
Isus, fiul Mariei, rugăciunile și pacea lui Dumnezeu să fie asupra lui, și Gog și Magog și trei
eclipse. O scufundare la Est, una la Vest, una în Peninsula Arabică, ultimul dintre acestea fiind
un foc care iese din Yemen, care va forța oamenii să se strângă pe Pământul Adunării.
 Al-Masih ad-Dajjal
El este un om din fiii lui Adam, Dumnezeu i-a dat puteri si abilități care nu sunt pentru alte ființe
umane pentru a putea testa credința oamenilor, iar Profetul i-a avertizat să nu-i urmăm în
înșelăciunea sa și le-a spus despre trecutul său și despre calitățile sale morale.
Și a fost numit Dajjal: pentru că este înșelăciune și fraudă, iar Dajjal este cea mai mare minciună.
 Coborârea lui Iisus
Issa (Iisus) Ibn Maryam este considerat unul dintre marile semne ale zilei învierii datorită
abundenței de dovezi din versetele și hadithurile care l-au menționat și care detaliază ce se va
întâmpla când va veni.
 Gog și Magog (Yajuj wa Majuj)
Sunt două popoare din copiii lui Adam care corupeau pământul, iar Dhu al-Qarnayn i-a închis cu
un baraj, iar când aceștia vor ieși, vor răspândi ravagii în întreaga lume.
Scufundarea pământului
Sensul de scufundare face referire la un episod apocaliptic în care bucăți din pământ vor fi
înghițite.
Au existat diferite tipuri de scufundări în trecut și în prezent, care au variat în putere și
dimensiune, dar scufundările în hadithuri au o semnificație mare, iar știrea despre ele se va
răspândi, toată lumea va afla despre ele.
Și cele trei scufundări menționate în hadith-uri, care se află printre prevestirile zilei învierii, vor
fi la sfârșitul timpului și vor reprezenta un eveniment major pentru umanitate.
 Fumul
Oamenii de știință au avut două păreri cu privire la ce se înțelege prin fumul menționat în verset:
Unii dintre ei au susținut că acest fum este ceea ce i-a lovit pe Quraysh din suferință și foame
când profetul Mahomed i-a blestemat atunci când nu i-a răspuns și și-au ridicat ochii către cer,
așa că n-au văzut altceva decât fum de la atâta suferință.
Mulți cercetători au susținut că fumul este unul dintre semnele răspândite care încă nu a venit și
care se va lăsa în apropierea Zilei Învierii.
 Ad-dabba
Ceea ce se știe despre caracteristicile sale este că este un animal care vorbește cu oamenii și iese
de pe pământ și se spunea că va ieși de pe Muntele Al-Safa din Mecca, sau dedesubtul Kaabei
sau din deșert.
 Răsăritul din Vest
6
Semnele zilei învierii la care mărturisesc cei mari și cei mici, atestă că va avea loc o schimbare
bruscă în sistemul de mișcare a sferelor:
Și asta pentru că oamenii așteaptă ca soarele să răsară din locul său obișnuit în Est în dimineața
zilei, așa cum a fost de când Dumnezeu l-a creat, si atunci dacă soarele răsare din Vest... atunci
ușa pocăinței se va închide.
 Focul
Ultimul semn al sfârșitului Timpului arată că un foc care iese din Yemen împinge oamenii pe
pământul adunării și îi va strânge acolo, iar pământul adunării este plat si alb.
 Al-mahdi
Savantii au avut mai multe păreri cu privire la clasificarea apariției lui Mahdi. Unii dintre ei l-au
considerat un semn din semnele majore, iar unii dintre ei au spus că este unul dintre semnele
minore; acest lucru se datorează faptului că nu există un text care să specifice clar clasificarea sa
în cadrul semnelor majore sau minore.
Când corupția se va răspândi la sfârșitul timpului nedreptatea și relele se vor înmulți, așa că
Dumnezeu desemnează apariția unui om drept pentru care se vor aduna credincioșii, iar el va fi
un conducător, iar numele lui este Muhammad bin Abdullah și este cunoscut sub numele Al-
Mahdi și va ieși din Orient, și în special din Mecca, unde oamenii îi jură loialitate la Kaaba
pentru a-l asculta și urmări.
Va conduce musulmanii șapte sau opt ani, timp în care se vor bucura de dreptate și bunătate, iar
poporul va deveni mare si puternic
Numărul de hadithuri raportate cu privire la al-Mahdi este de cincizeci, inclusiv al-Sahih, al-
Hasan și al-Dhaif.

7
 Eshatologia în islam
Islamul subliniază „importanța extremă a rolului acțiunii umane în procesul de mântuire a
sufletului la sfârșitul timpurilor”. Potrivit Coranului, acțiunile umane sunt asociate cu credința,
iar „faptele bune sunt rezultatul credinței adevărate în Dumnezeul unic”. Astfel, chiar dacă
Dumnezeu este stăpânul sorții, omul este responsabil pentru propria sa mântuire. Conform
credinței musulmane, doi îngeri își înregistrează reciproc acțiunile pentru judecată. Această
responsabilitate umană este exacerbată de faptul că, conform Q:7; 172, toți oamenii înainte de
naștere au mărturisit despre suveranitatea lui Dumnezeu . Pentru islam, etica este inseparabilă de
credință, iar apartenența la aceasta va fi apreciată. Pentru Coran, judecata este un semn al
dreptății și al bunătății divine. Într-adevăr, conform Q: 6; 32, viața viitoare este mai bună decât
cea pământească. Pentru islamprofeţii sunt vestitorii acestei judecăţi.
Pentru musulmani, este o datorie a credinței să creadă în determinarea lui Dumnezeu a destinului
unei persoane printr-un decret ( qada) . „Unele hadith confirmă că Dumnezeu trimite un înger în
pântece și își scrie viitorul pe fruntea copilului”. Această noțiune de predestinare a făcut obiectul
unor controverse în mai multe curente ale islamului. Astfel, pentru teologia musulmană,
responsabilitatea omului este în limitele decretului divin.
Pentru escatologia Coranică, trei evenimente caracterizează sfârșitul timpului: „distrugerea ( fana
’) a tuturor ființelor, învierea morților ( qiyama ) și adunarea ( hashr) pentru judecata finală”),
aceste evenimente îi anunță. venire. Printre acestea se numără plecarea soarelui, despicarea
lunii... Alte semne sunt venirea lui Gog și Magog, sau întoarcerea lui Hristos. Mai multe versete
subliniază viteza acestor evenimente. După judecată, oamenii vor fi condamnați la iad sau vor
avea acces la rai . În Coran, termenul „Oră” este folosit pentru a se referi la momentul viitor care
marchează sfârșitul lumii.
Multe hadith-uri subliniază faptul că Mahomed a considerat că acest sfârșit de timp este
inevitabil. În multe cazuri, această inevitabilitate este menționată și în Coran. Într-adevăr, acesta
aparține istoriei și geografiei marcate de această gândire apocaliptică. Toate tradițiile religioase
din Orientul Apropiat până în secolul al VII- lea au fost marcate de așteptări apocaliptice, legate
în parte de o defalcare a contextului istoric . Aceste pasaje par a fi cele mai vechi din Coran,
Shoemaker consideră că acest timp de sfârșit nu a existat și ar fi fost ascuns de puterea califului .
Astfel, absența unei declarații a lui Mesia în Coran, spre deosebire de hadith, îi surprinde pe unii
savanți care văd aceasta ca o revizuire târzie a textului Coranului. Primii musulmani au
identificat acest mesia cuIsus .
Tradiția islamică a prezentat date care nu se regăsesc în Coran, și anume venirea Dajjalului ,
„caracterul diavolesc” și semnul sfârșitului timpurilor. Numele său este de origine siriană și
8
înseamnă „mincinos” sau „impostor”. Prin tradiție, el este identificat cu fiara menționată în
Q27:82 și provine din texte biblice. Potrivit lui Malek Chebel , doar unii exegeți îl identifică pe
Antihrist cu fiara, în timp ce Azmudeh generalizează această asociere la tradiția islamică. Alții îl
confundă cu Satana (" Iblis "). Acest personaj ticălos și trădător este înfățișat în mod persistent
ca cu un ochi, „în timp ce Domnul tău nu este cu un singur ochi”, și, prin urmare, trebuie să
apară pe un măgar alb în fruntea unei armate de „dușmani ai imamilor” dintr-un ținut estic. numit
Khorasan.să răspândească fărădelegea și tirania în întreaga lume timp de patruzeci de zile (sau
patruzeci de ani). Isus sau Mahdi se vor lupta cu el . Mahdi este o personalitate care a ocupat
întotdeauna un loc predominant în gândirea apocaliptică musulmană.
Unele tradiții îl identifică pe Mahdi cu Hristos la întoarcerea sa la sfârșitul timpului. Singura
referire coranică la întoarcerea de la sa este în sura XLIII. Acesta este subiectul mai multor
lecturi. Pentru Pons și Hilali, Isus judecă lumea la sfârșitul timpurilor. Această tradiție este
prezentă în special în corpus Hadith. Tradițiile vorbesc despre întoarcerea în grădina măslinilor
sau, într-o tradiție ulterioară, despre aterizarea în moscheea din Damasc. Potrivit lui Reynolds,
conform tradiției islamului timpuriu, Isus va întoarce islamul la locul său și va lupta împotriva
creștinilor și evreilor. Pentru aceste tradiții, „el va ucide porci, va sparge crucea, va distruge
sinagogi și biserici și va ucide creștini, cu excepția celor care cred în El . »
Aceste semne sunt urmate de învierea colectivă a morților, văzută ca o nouă creație. Aceasta este
în pregătirea ședinței de judecată. Bărbații se adună apoi într-un pătrat mare în spatele profeților
lor. Comentatorii dau mai multe descrieri diferite ale propozițiilor. „Dar Coranul nu spune nimic
despre această operațiune. Există doar versete care vorbesc despre „cei ale căror fapte vor fi
grele” precum și „cei ale căror fapte vor fi ușoare” (Cor. VII, 8). -9)".
 Eshatologia printre șiiți
Figura imamului joacă un rol central în eshatologia șiită . Mesianism Imam se referă în mod
constant la al doisprezecelea și ultimul Imam , Imamul Ascuns și salvatorul escatologic. Figura
acestuia din urmă, eclipsa sa, misiunea sa soteriologică, manifestarea lui la sfârşitul timpurilor,
sau chiar situaţia din lume la momentul acestei apariţii, constituie subiectele principale ale vastei
literaturi mesianice şi eshatologice Imami, la asemenea într-o măsură în care datele clasice
precum descrierea ultimei judecăți a învierii, soarta aleșilor în rai sau destinele celor damnați în
iad, par extrem de subtile și secundare în comparație. Prima sursă majoră a acestei literaturi
poate fi Kitab al-Ghayba a lui Abdullah Muhammad An-Nu'mani.
Pe de altă parte, multe tradiții eshatologice au un puternic accent anti-arab, fără îndoială pentru
că, în opinia imami, cei care sunt cu adevărat vinovați de declinul religiei, de la demiterea lui Ali
până la persecuția și uciderea Imamii și adepții lor erau arabi musulmani. „Vai de arabi” ; „Vai
de arabii răului care se apropie” ; „Nu va fi nimic între Qaim și arabi decât sabia” .
9
Eshatologia este un subiect extrem de important în scripturile musulmane. Acest lucru este
dovedit de Coran, care este dedicat mai mult de o mie de versete. Ideea musulmană a orei îi
caracterizează inevitabilitatea și imuabilitatea. „Această imagine structurează destul de profund
cronologia subconștientă a timpului islamic, dându-i o amplitudine limitată teoretic, finită.
Timpul, învierea și judecata sunt principalele axe pe care se bazează cronologia indicată: timpul
dă perspectivă, învierea este un bun augur pentru dimensiune virtuală, iar decizia judecătorească
închide dinamica efectului suspensiv definitiv și ireversibil.”
„O'Shaughnessy, criticând comentatorii Coranului, consideră că aceste detalii escatologice nu ar
trebui interpretate literal; mai degrabă, ei tind să transmită intervenția divină aici și în Viața de
Apoi”.

10
 Cultul morților la musulmani
Funeraliile în islam urmează rituri destul de specifice, deși se supun interpretării regionale și
variației obiceiurilor. Cu toate acestea, în toate cazurile, sharia (legea religioasă islamică) solicită
înmormântarea corpului, fiind precedată de un ritual simplu, ce implică îmbăierea și învăluirea
corpului, urmat de salat (rugăciune). incinerația este interzisă.
 Etapele uzuale în ritualul funerar islamic
Ritualul de îngropare ar trebui să se desfășoare cât mai repede posibil și să includă:
 Îmbăierea colectivă a corpului decedatului,excepție făcând situațiile excepționale.
 Învăluirea cadavrului
 Rugăciunea de îngropare
 Îngroparea cadavrului într-un mormânt.
 Poziționarea decedatului astfel încât capul să fie îndreptat spre Mecca.
 Profesiunea de credință
Când un musulman se află pe moarte, este sfătuit să rostească profesiunea de credință (în arabă:
‫ شهادة‬šahāda ) care constă în formula coranică: ilāha illa-l-l-Lāh; Muḥammandun rasūlu-l-Lāh (nu
există zeu în afară de Dumnezeu; Muḥammad este trimisul lui Dumnezeu). După ce profesiunea
de credință este rostită, musulmanul aflat pe moarte, își întoarce fața către Mecca. In tot acest
timp, membrii familiei și prietenii celui aflat pe moarte sunt alături de acesta, amintindu-i de
lucrurile bune pe care le-a făcut în timpul vieții, oferindu-i astfel speranță cu privire la mila lui
Dumnezeu.
 Procesul de spălare a persoanei decedate
Imediat după ce un musulman a fost declarat mort, pe lânga faptul că cei prezenți trebuie să se
roage ca Dumnezeu să-l ierte, corpul celui decedat este pregătit pentru a fi spălat.Procesul prin
care este spălat trupul neînsuflețit poartă denumirea de ghusl și este unul dintre cele două tipuri
de abluțiuni întâlnite în credința islamicâ (al doilea tip de abluțiune este wudu). In acest ritual de
spălare, trebuie respectate mai multe reguli: dacă persoana decedată este bărbat, atunci poate fi
spălată de către un bărbat ; dacă este femeie, atunci este spălată de către o femeie, iar daca este
copil poate fi spălată atat de un bărbat, cât și de o femeie. Există situații în care un soț poate spăla
trupul soției și invers. În procesul de spălare se folosește apă curată, iar la ultima spălare se
adaugă uleiuri parfumate (non acoolice). Trupul neînsuflețit se spală de trei ori, însă dacă acesta
este încă murdar, atunci se continuă spălarea de cinci sau șapte ori, cu condiția ca numărul de
spălări să fie impar.
 Procesul de acoperire a persoanei decedate

11
Acoperirea trupului celui decedat are loc imediat după spălare. Este recomandat să se folosească
pânză dintr-un material ieftin, iar la bărbați, aceasta nu trebuie să fie din mătase. Pentru bărbați
se folosesc trei bucăți de pânză albă suficient de mari pentru a înfășura întregul corp. Aceste
pânze pot fi parfumate cu tămâie. Pentru femei se folosesc cinci bucăți de pânză albă care pot fi
de asmenea parfumate cu tămâie.
 Rugăciunile de înmormântare
După ce este acoperit decedatul, este apoi transportat către locul unde se vor ține rugăciunile
înainte de înmormântare. Acest loc este în afara moscheii. Rugăciunile se fac cu scopul de a cere
iertare din partea lui Dumnezeu pentru cel decedat și se recomandă să participe atât musulmanii
care sunt rude cu acesta, cât și cei care nu-l cunosc, deoarece este o obligație colectivă.
 Înmormântarea
Înmormântarea ar trebui să se facă cât mai curând posibil după ce s-a pronunțat decesul. Este
recomandat ca înmormântarea să aibă loc la un cimitir din apropiere. Conform tradiției
musulmane, corpul este pus in mormânt, fără sicriu, înfașurat în cele trei, respectiv cinci bucăți
de pânză.Oamenii de obicei aruncă pământ în mormânt și rostesc rugăciuni, în special versetul
Din pământ v-am creat și în el vă întoarcem, și din el vă vom mai scoate odata
( Q.20:55 ).Decorarea mormântului este interzisă. Cu toate acestea, multe cimitire musulmane au
pietre funerare sau mausolee. Mormântul este o gaură verticală în pământ care are în partea de
jos o gaură orizontală destul de mare pentru a intra trupul celui decedat. Se crede că in această
cameră orizontală, persoana decedată este supusă unui interogatoriu de către doi îngeri ai morții
cunoscuți sub numele de Munkar și Nakir.
 Doliul
În islam, doliul este permis, rudele celui decedat pot să-l jelească timp de trei zile iar o văduvă își
poate plânge soțul patru luni și zece zile. Această perioadă de patru luni și zece zile este numită
Edda (perioada de așteptare) și este menționată și în Coran : Unii dintre voi mor, lăsând în urma
lor soții : acestea trebuie să păzească răstimpul de patru luni și zece zile. Dupa ce au ajuns la
soroc, nici o vină nu vi se va face vouă pentru ce ele vor face cu ele însele, după cuviință.
Dumnezeu este Cunoscător a ceea ce făptuiți. ( Q.2:234).O văduvă în perioada de așteptare
trebuie: să stea în casa ei și să plece atunci când este necesar; să doarmă în casa ei; să nu poarte
haine elegante; să nu poarte bijuterii; să nu folosească machiaj sau parfum. Juriștii musulmani
interzic în timpul doliului comportamentul prin care rudele celui decedat își arată suferința într-
un mod excesiv, deoarece potrivit credinței lor, prea multă suferință pentru morți este un afront
la adresa lui Dumnezeu.
 Vizitarea mormântului

12
Pentru musulmanii, scopul vizitării mormântului este de a aminti faptul că toată lumea va muri și
că trebuie sa ne pregătim pentru Ziua Judecații. Vizitarea mormântului aduce beneficii
decedatului deoarece vizitatorii se vor ruga pentru morți ca să le fie iertate păcatele. În fiecare an,
în special de sărbători, membrii familiei vizitează mormintele celor dragi iar în unele culturi, ei
împart mâncare copiilor, străinilor și nevoiașilor pentru pomenirea morților.

 Condoleanțe
Este datoria musulmanului de a oferi condoleanțe familiei și rudelor celui decedat. Acest lucru
consolidează relațiile din cadrul comunității musulmane. Condoleanțele se pot oferi familiei și
rudelor celui decedat înainte, în timpul sau după înmormântare.
 Situații excepționale
Practicile funerare pot fi abandonate în situații excepționale: soldații care mor în luptă pot fi
înmormântați în hainele pe care le poartă fără să se mai facă ritualul de spălare sau rugăciunile de
înmormântare; oamenii care mor într-o călatorie pe apă pot fi înmormântați în acestă situație pe
apă; victimele războaielor sau catastrofelor naturale pot fi îngropate în gropi comune. In
timpurile moderne, musulmanii care au migrat în țările occidentale, pot fi înmormântați în sicrie,
în conformitate cu tradițiile locale (în asemenea situații, unii musulmani preferă sa-și trimită
morții în locurile lor natale pentru înmormântare).n ceea ce privește sinucigașii, specialiștii
conservatori sunt de părere că ritualurile funerare nu ar trebui realizate, în timp ce, ceilalți sunt
mai indulgenți și acceptă realizarea acestor ritualuri.

13
Concluzii
La fel ca şi în celelelte religii monoteiste, şi în islam, cultul morţilor şi ritualurile funerare dar și
eshatologia au o mare importanţă în viaţa comunităţii musulmane. Aşa cum am văzut, pentru
musulmani, moartea este un lucru natural, valabil pentru toate fiinţele vii, care se va întâmpla
tuturora căci: „fiecare suflet va gusta moartea”, aşa cum se arată în Sura 3 din Coran. In islam,
moartea cuiva este motiv de durere şi adâncă mâhnire pentru cei apropiaţi decedatului. Doliul se
poartă doar prin recitarea de diverse versete coranice şi a rugăciunilor pentru cel mort. De
asemenea se crede că, moartea pune capăt trupului omenesc, dar nu şi sufletului, care este luat de
îngerul Malakul Maut Izrail şi dus la Allah. Aşa arată şi Muhammad Profetul, care spune că:
„pentru un musulman, moartea este o binecuvântare, despre morţi trebuie vorbit numai de bine”.
Mormântul este prima etapă a călătoriei către veşnicie, în timp ce moartea reprezintă „un pod
care-i uneşte pe prieteni”. Despre morţi şi cinstirea lor, indiferent de religia căreia aparţin,
Profetul Muhammed spunea: „Când trece pe lângă tine năsălia cuiva, fie el evreu, creştin sau
musulman, ridică-te!” 

Bibliografie
1. https://gorjeanul.ro/cultul-mortilor-in-islam/
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Escatologie_%C3%AEn_Islam
3. https://www.crestinortodox.ro/religiile-lumii/islam/viata-apoi-islam-71877.html

14