Implementarea Instrucţiunii cu privire la mecanismul de

cooperare intersectorială pentru prevenirea primară a

riscurilor privind bunăstarea copilului
(Hotărârea Guvernului nr. 143/2018)
Sesiunea
Cercetări în domeniul dezvoltării copilului

Atelier de formare a cadrelor didactice din instituțiile de învățământ general

Consolidarea capacităților familiei pentru
asigurarea unui mediu favorabil pentru
dezvoltarea copilului, presupune formarea
cunoștințelor despre:

• dezvoltarea creierului în primii ani de

viaţă;
• impactul pe care îl are stresul asupra
copilului;
• importanţa afecţiunii din partea maturilor;
• impactul abuzului şi neglijării copilului,
precum și semnelor, simptomelor traumei.
Multiple cercetări au demonstrat importanța atașamentului față de
copil pentru dezvoltarea lui sănătoasă

- reprezintă un sistem de organizare de

bază, a cărui dezvoltare condiționează
și este fundamentul sănătății mentale
Atașamentul

- este o relație afectivă între două

persoane, care învinge timpul și
distanța
Factorii-cheie în dezvoltarea ataşamentului:

1. sensibilitatea adultului, care îl face

capabil să răspundă adecvat la
semnalele transmise de copil şi să
interacţioneze cu el pentru modularea
stării de excitaţie a acestuia;

2. abilitatea adultului de a iniţia diverse

interacţiuni, stimulând adecvat
copilul.
 Relaţiile de ataşament sunt de natură ciclică în diadă,
fiecare individ influenţăndu-l pe celălalt:

- fiecare partener îl stimulează pe celălalt;

1 - fiecare partener are un efect modulator asupra

nivelului de excitare a celuilalt;
2
- relaţia facilitează atingerea unui nivel optim de dezvoltare, iar
acesta este ameninţat dacă unul din parteneri se schimbă, dacă
relaţia se modifică sau dacă intervine despărţirea;
3
4

- ataşamentul este un factor de reglare

a funcţiilor organismului.
(Grossmann K.E, Grossmann K., 1993)
 1. Nevoia de siguranță și
sentimentul de a fi protejat

Efectele de
2. Organizarea sistemului de
durată ale
procesare a informației
atașamentului se
răsfrâng în
special în
următoarele sfere 3. Aptitudinile de integrare socială
psihice:

4. Atașamentul determină
construirea identității de sine
Vulnerabilitatea situației copiilor este cauzată
de mai mulți factori:
• rata înaltă a abuzului şi neglijării copiilor sub vârsta de 4 ani;
• riscul cel mai înalt de deces în urma abuzului şi neglijării la
copiii mai mici de un an;
• nivelul înalt al vulnerabilității, combinat cu separarea de
familie în această etapă critică de dezvoltare;
• efectele traumei ce se transmit din generaţie în generaţie;
• lipsa abilităților de formare a atașamentului, competențelor
sociale și emoționale, de autoprotejare, încredere și
independență.
 Trauma cauzată de Toți factorii
Experiențele negative abuz sau neglijare
formate la o vârstă este agravată prin enumerați au o
fragedă, prezintă un separarea de familie, influență directă
potențial risc pentru în mod special, în asupra
probleme fizice și vârstele mici, care dezvoltării
mentale pe tot poate fi intensificată
parcursul vieții. de trauma multi- creierului
generațională. copilului.
.

„Primii ani de viaţă reprezintă cea mai critică

şi, în acelaşi timp, cea mai vulnerabilă
perioadă în dezvoltarea copilului.

În primii câțiva ani se pune baza creşterii

intelectuale, emoţionale şi morale. Nu putem
rata copilăria în aceşti primii ani”.

Brazelton, T. B., & Greenspan, S. (2000). The irreducible

needs of children: What every child must have to grow, learn,
and flourish. Cambridge, MA: Perseus Books.
 Dezvoltarea creierului

https://www.youtube.com/watch?v=mZabbuiNL9Y
 1 Creierul copilului
2 Deoarece
se dezvoltă intens
relaţiile
în primii 5 ani de
afectuoase sunt
viață. Una dintre
necesare, şi
cele mai importante
totodată
influențe asupra
esenţiale, absenţa
dezvoltării
lor prezintă
emoționale și
pericol pentru
cognitive este
dezvoltarea şi
relația de încredere
bunăstarea
a copilului cu
copilului.
3 adultul.
Neglijarea
cronică este mai
4 Consecinţele
dăunătoare decât
negative ale
abuzul activ, însă
neglijării pot fi
acestui fenomen i
înlăturate sau
se acordă mai
reduse prin
puţină atenţie în
intervenţii
practica de
adecvate, realizate
îngrijire și de
la timpul potrivit.
dezvoltare a
copilului.
Cercetările în domeniul dezvoltării copilului, realizate într-o
varietate de medii, demonstrează că neglijarea severă:

• afectează dezvoltarea creierului şi procesarea

informaţiei la copil;
• afectează dezvoltarea sistemelor fiziologice de
reacţionare la stres;
• mărește riscul de apariţie a unor tulburări
emoţionale şi de relaţionare interpersonală,
dificultăţi de învăţare şi nereuşita şcolară.
Experienţele negative din copilărie:
• măresc riscul problemelor de sănătate şi de comportament în
adolescenţă şi în viaţa matură;
• pot duce la abuzul sau dependenţa de alcool şi alte substanţe,
depresie, tulburări de anxietate, predispuneri suicidale, diferite
boli (cardiace, pulmonare, de ficat), predispunerea spre violență
sau suferinţa de violenţă în familie, promiscuitate sexuală şi
sarcină neplanificată.

Toate acestea influențează negativ capacitatea parentală în

familia nouă (este fenomenul de reproducere a problemei din
generație în generație).
Cercul vicios al traumei, abuzului şi neglijării copilului

Observăm că cercul este

neîntrerupt şi problemele se
agravează cu fiecare ciclu
din viaţă.
Atunci când un copil este expus abuzului şi neglijării, este înaltă
probabilitatea ca el să fie traumatizat.

Reacționând la traumă, copilul poate adesea prezenta

comportament provocator. Acţiunile provocatoare ale copilului pot
să frustreze şi deranjeze părinții. Fiind supărat, părintele ar putea
răspunde agresiv, prin abuz sau neglijare, la comportamentul
provocator al copilului, traumatizându-l în continuare.

Experiențele de stres trăite în copilărie afectează capacitățile

parentale de a îngriji copilul, care se răsfrâng, la rândul lor, asupra
capacităților parentale pe viitor ale propriilor copii.
Stresul la copiii mici
Impactul traumei asupra dezvoltării
creierului
Impactul abuzului și neglijării în copilărie asupra
capacității de a stabili și menține relații sociale

Samuels, B. (2012). Looking the future: An agenda for the Children’s Bureau’s next 100 years.
Dezvoltarea optimă a creierului copilului depinde foarte mult de
acţiunile pline de dragoste şi afecţiune din partea părinților /
persoanelor în grija cărora se află copilul.

Dezvoltarea timpurie a creierului este în raport direct cu

capacitatea îngrijitorilor de a-i oferi atenţie adecvată, îngrijire şi
afecţiune, de a încuraja învăţarea.

Profesioniștii care contactează la direct cu copiii trebuie să

cunoască și să identifice semnele și simptomele traumei suferite
în copilărie care se manifestă diferit la diferite etape în viața
copilului.
 Semnele și simptomele traumei

•de la naştere până la 3 ani:

tulburări în alimentaţie și a somnului, probleme somatice,
anxietate cauzată de separare, sentiment de neajutorare/pasivitate,
iritabilitate/este dificil de a-l linişti pe copil, dispoziţie și activism
inhibate, jocuri repetitive/post-traumatice, regresie în dezvoltare,
frică generală/noi temeri, uşor de speriat, retard în vorbire etc.;
 Semnele și simptomele traumei

•de la 3 până la 5 ani:

frică generală/noi temeri, neajutorare, pasivitate, nelinişte,
impulsivitate, hiperactivitate, simptome fizice (dureri de cap, de
stomac, etc.), dificultăţi în identificarea factorilor ce cauzează
neliniştea, deficit de atenţie, dificultăţi în soluţionarea problemelor,
iritabilitate, comportament agresiv etc.;
 Semnele și simptomele traumei

•de la 6 până la 12 ani:

anxietate sau teamă, nelinişte cu privire la siguranţa proprie / a
altora, dezechilibru emoţional/dispoziţie schimbătoare, uşor de
speriat, trist sau supărat, tulburări ale somnului, coşmaruri de noapte,
probleme de învăţare, instabilitate în reuşita şcolară, caută atenţie,
revenire la comportamente tipice pentru vârstele mai mici (regresie),
înscenarea traumelor în joc, spune că nu-i pasă despre cele întâmplate
etc.;
 Semnele și simptomele traumei

•de la 13 până la 25 ani:

persoana se simte deprimată, greu își imaginează viitorul /
face planuri, tulburări în alimentaţie, automutilare / autovictimizare
(de ex. tăiere), supra- sau sub-estimarea pericolului, agresivitate
neadecvată, dificultăţi de învăţare, comportament autodistructiv,
abuz de droguri sau alcool, impulsivitate sexuală (sau comportament
provocator), tulburarea somnului, retragere din activităţi și relaţii,
copilul/tânărul se simte închis în sine / rupt de viaţă, discută
evenimentele traumatice în detalii etc.
 La care din vârstele menționate este mai
dificil de identificat semnele și simptomele
traumei?
ISTORIA LUI JOEY
 Partea 1 a istoriei lui Joey
Mamă a 4 copii, Debbie, s-a adresat la medic cu cel mai mic copil, Joey (9 luni)
cu o umflătură la cap. Ea spune că l-a găsit aşa pe bancheta din spate a mașinii după ce l-a
adus de la bunica. După examinare s-a constatat pe corpul copilului vânătăi recente și mai
vechi și zgârâieturi. Mama a explicat că vânătăile sânt de la căzături din timpul jocului, dar
a și recunoscut că lovește uşor copilul în timpul jocului.
În procesul de evaluare se constată că părinţii copilului sunt separaţi. Copiii mai
mari au o frecvență bună la școală. Din observarea relațiilor s-a constatat că Joey zâmbeşte
şi pare fericit. Tatăl lui Joey a plecat din familie după naşterea lui, când Debbie l-a întâlnit
pe prietenul ei Mick. El nu se implică în viaţa copiilor mai mari, dar îl vizitează des pe Joey
și doar el îl poate calma când acesta plânge. Familia s-a mutat recent la această adresă,
însă deja caută o locuință nouă.
Medicul a constatat că Joey nu are făcute toate vaccinile și manifestă probleme
de comportament, se lovește intenționat cu capul de podea.
Din consultarea mamei de către psihiatru reiese că ea a avut depresie în
adolescență, dar la moment nu prezintă semne de boală mintală, în schimb acceptă cu
uşurinţă ca Joey să fie plasat în familia unor prieteni pe perioada evaluării. În copilărie
Debbie a fost plasată în asistență parentală profesionistă după ce a fost expusă violenţei
din partea ambilor părinţi. Ea s-a căsătorit la 16 ani. Recent ea a aflat că tatăl său nu îi
este tată adevărat ceea ce a afectat-o mult.
 ISTORIA LUI JOEY ACTUALIZAREA 1
În urma evaluării și a discuțiilor în cadrul ședinței echipei
multidisciplinare s-a stabilit că Joey suferă de vătămare fizică
şi de neglijare.

Echipa a decis să nu separe copilul de familie, însă în Planul de

lucru cu familia să fie incluse:
• monitorizarea sistematică a situației,
• acordarea sprijinului familial,
• monitorizarea intensivă a sănătății şi a dezvoltării copilului prin
vizitarea familiei la domiciliu de către asistenta medicală,
• includerea mamei în programul de educaţie a părinţilor.
 Partea a 2-a a istoriei lui Joey
Pentru cazul lui Joey a fost deschis dosar de protecţie a copilului.
Asistentul social vizitează sistematic familia și raportează că mama este
gingașă cu copiii, dar observă că Joey continuă să se lovească cu capul de podea. În
timpul unei vizite a observat o vânătaie la Joey. Mama zice că Joey s-a lovit în timpul
jocului, dar mai târziu că el s-a lovit de scaun. 
Tatăl lui Joey a solicitat mai mult acces la copil. El este iritat de faptul că Mick
stă în casă la Debbie, dar a recunoscut că nu vede nici un risc pentru copii din partea lui
Mick.
Asistentul medical l-a referit pe copil la neuropatolog, pentru a consulta
problema lovirii cu capul. Pe parcursul următoarelor 3 luni toţi copiii au fost examinaţi
de medicul de familie – care a constatat starea bună a sănătății copiilor.
Peste 2 luni mama s-a adresat cu Joey la spital. Copilul avea o umflătură în
partea stângă a capului, dar avea și simptome de răceală. Mama spune că el a fost împins
de un alt copil și s-a lovit de scară. Medicul acceptă cauzele invocate de mamă, se
concentrează pe celelalte simptome și externează copilul acasă.
Şcoala raportează că Debbie a fost văzută strigând și lovind unul din copii și că
au permis absenţa de câteva zile a copiilor mai mari.
Deoarece Debbie deja frecventa programul de educare a părinţilor, ca parte a
Planului de asistență, nu au fost luate alte măsuri la această etapă.
ISTORIA LUI JOEY – ACTUALIZAREA 2

• Specialiștii în protecția copilului convocă ședință extraordinară

pe cazul lui Joey, în rezultatul căreia se decide că Joey nu
trebuie separat de familie;

• Asistentul medical constată vânătăi multiple la Joey şi faptul că

el a slăbit considerabil;

• Medicul de familie constată că Joey are o infecție virală și

recomandă mamei să-l interneze pe copil la spital;

• Poliţia declară că nu are pentru ce să inițieze anchetă penală.

REZULTATUL

Pe 3 august, la ora 11.35, Serviciul de

Urgență din Londra a fost apelat….

la ora 12.19
copilul în vârstă de 18 luni a fost declarat
decedat

Expertiza medico-legală a constatat

multiple fracturi și leziuni interne care au fost
aplicate o perioadă îndelungată de timp, care nu
au fost investigate și tratate.
Acest copil a fost agresat o perioadă
îndelungată de timp și a decedat din același
motiv.
Toți acești copii au avut aceeași soartă. Aceste șase cazuri au fost de ajuns
pentru:
 a schimba atitudinea tuturor specialiștilor care interacționează cu copiii și
familiile acestora;
 - a schimba mecanismele de colaborare dintre diferiți profesioniști din
educație, sănătate, ordine publică și protecție a copilului.
Fiecare profesionist
care lucrează cu copiii trebuie să se întrebe:

Ce suport
poate fi
Am eu toată Ce pot face necesar de la
informația eu acum alți specialiști
necesară pentru a-l sau organizații
pentru a ajuta ajuta pe acest pentru
acest copil? copil?
a-l ajuta pe
acest copil?