Biblioteca Publică Raională „Mihai Eminescu”, Fălești

AB I-IV

1837-1889
„Un refugiu în poveștile lui Creangă”

2021
 „A citi operele lui Creangă este ca și
cum te-ai adăpa la un izvor stilistic
nesecat, mereu proaspăt și
limpede...”
(Mario Ruffini)
Recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor sale, Ion Creangă este considerat a fi
unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită operei sale autobiografice Amintiri din copilărie.

„Amintirile din copilărie” sunt scrise cu artă și meșteșug de un mare scriitor. Vremea va dovedi că
aceste pagini sunt inimitabile și v-or rămâne de-a pururi modele pentru toate veacurile. Simple, ca și
sufletul care le-a dat lumină, ele trăiesc în acele tablouri rustice de un umor unic în literatura noastră, dar
încadrate de o poezie care tulbură și fascinează pe cititorul lor.”
(Mihai Eminescu)
Tinerețea lui Creangă este bine cunoscută publicului larg prin prisma operei sale capitale Amintiri din
copilărie. În 1847 începe școala de pe lângă biserica din satul natal. Fiu de țăran, este pregătit mai întâi de
dascălul din sat, după care mama sa îl încredințează bunicului matern ("tatăl mamei, bunicu-meu David
Creangă din Pipirig"), David Creangă, care-l duce pe valea Bistriței, la Broșteni, unde continuă școala.[6]
În 1853 este înscris la Școala Domnească de la Târgu Neamț sub numele Ștefănescu Ion, unde îl are ca
profesor pe părintele Isaia Teodorescu (Popa Duhu). După dorința mamei, care voia să-l facă preot, este
înscris la Școala catihetică din Fălticeni ("fabrica de popi"). Aici apare sub numele de Ion Creangă, nume
pe care l-a păstrat tot restul vieții. După desființarea școlii din Fălticeni, este silit să plece la Iași,
absolvind cursul inferior al Seminarului teologic "Veniamin Costachi" de la Socola.
S-a despărțit cu greu de viața țărănească, după cum mărturisește în Amintiri:
„Dragi mi-erau tata și mama, frații și surorile și băieții satului, tovarășii mei de copilărie, cu cari,
iarna, în zilele geroase, mă desfătam pe gheață și la săniuș, iar vara în zile frumoase de sărbători,
cântând și chiuind, cutreieram dumbrăvile și luncile umbroase, țarinele cu holdele, câmpul cu florile
și mândrele dealuri, de după care îmi zâmbeau zorile, în zburdalnica vârstă a tinereții! Asemenea,
dragi mi-erau șezătorile, clăcile, horile și toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare
însuflețire.”
Povești
Capra cu trei iezi (1875)
Dănilă Prepeleac (1876) Povestiri
Fata babei și fata moșneagului (1877) Acul și barosul (1874)
Făt Frumos, fiul iepei (1877) Cinci pâini (1883)
Povestea lui Harap-Alb (1877) Inul și cămeșa (1874)
Ivan Turbincă (1878) Ion Roată și Cuza-Vodă (1882)
Povestea lui Ionică cel prost (1877) Moș Ion Roată și Unirea (1880)
Povestea lui Stan - Pățitul (1877) Păcală (1880)
Povestea porcului (1876) Prostia omenească (1874)
Povestea poveștilor (1877-1878) Ursul păcălit de vulpe (1880)
Povestea unui om leneș (1878)
Punguța cu doi bani (1875) Soacra cu trei
nurori (1875)
 Nică a lui Ștefan a Petrii
Tulburătoare-s cărțile!
Din foi
O lume reânvie iar la noi.
...Te-așezi și iar asculți
Lângă prichiciul vetrei
Isprăvile lui Nică al Petrii.
Și toate-s iar
Precum s-au întîmplat:
Ozana te îmbie la scăldat
În timp ce de prin locuri megieșe,
Îți fac cu ochiul
Rumene cireșe.
Să mergi în târg
Îți afli apoi temei
Cu marfă rară, Pupăza din tei
...Sunt minunate cărțile:
din foi
o lume reînvie iar la noi.
(Corneliu Șerban)

„Din copilărie am avut o dragoste mare pentru opera lui Creangă. Găseam, poate, în poveștile și
povestirile lui graiul înflorit al mamei, poezia de expresii a Moldovei; mă simțeam cu el așa de bine, ca
cu unul din vechii povestitori care mi-au încântat copilăria în seri de iarnă la vatra cu jar.”
(Mihail Sadoveanu)

Cum ne vorbești cu-atâta drag

de o furnică, de Stan Pățitul, și, rând pe rând, s-au tot trecut
de Harap Alb,de Făt-Frumos apoi, precum un fum!
topești pân’ și ‘ndoiala cea mai mică, Doar cei încoronați de tine
precum că-ar exista vre-un hotar la gura sobei
între povești și noi. între două glume
Câți împărați, din veac în veac, își cârmuiesc împărățiile
au stăpânit pe lume și-acum!

„Creangă a avut un așa de mare talent, încât în toate poveștile sale oamenii trăiesc cu o
individualitate și cu o putere de viață extraordinară.”

https://www.facebook.com/925132070996826/videos/738460066857235