SPECIALIZAREA ASISTENŢĂ SOCIALĂ

ASISTENȚA SOCIALĂ A MAMELOR SINGURE

Coordonator :
Conf.Univ.Dr. Adriana Călăuz
Student:
ROȘA (VLAD) IOANA MARIA

Baia Mare
2023
 Cuprins
Argument.......................................................................................................................................................3
CAPITOLUL I. FAMILIA MONOPARENTALĂ MATERNĂ...................................................................5
1.1 Considerații generale privind familia monoparentală..............................................................................5
1.2 Tipologia familiilor monoparentale.......................................................................................................10
1.3. Familia monoparentală materrnă .........................................................................................................11
1.3.1. Conceptul de monoparentalitate maternă.........................................................................................11
1.3.2 Cauze și factori care contribuie la monoparentalitatea maternă..............................................…….13
1.4.Maternitatea la vârsta adolescenței………………………………………………………………....13
1.4.1.Principalele motive ale maternității la vârsta adolescenței…………………………………………..14
1.4.2.Dificultăți specifice mamelor adolescente………………………………………………………………....15
14.3Drepturile mamei minore și a copilului său……………………………………………………………...17
CAPITOLUL II PROVOCĂRI ȘI DIFICULTĂȚI ALE MAMELOR SINGURE.....................................19
2.1 Considerații generale...........................................................................................................................19
2.2 Provocări financiare și economice........................................................................................................21
2.3 Echilibrarea vieții profesionale cu cea familială....................................................................................23
2.4 Timp limitat și presiunea multitasking-ului...........................................................................................24
2.5 Probleme emoționale.............................................................................................................................24
2.6 Efecte asupra copilului...........................................................................................................................25
CAPITOLUL III ASISTENȚA SOCIALĂ A MAMELOR SINGURE AFLATE ÎN DIFICULTATE.....27
3.1 Politici sociale privind mamele singure aflate în dificultate în Europa.................................................27
3.2 Scurt istoric al asistenței sociale a mamelor singure în România..........................................................31
3.3 Drepturile și beneficiile mamei singure în România.............................................................................34
3.4 Politici sociale privind familia monoparentală.....................................................................................35
3.5. Protecția maternității……………………………………………………………………….............37
3.6. Prestații sociale destinate mamelor singure aflate în dificultate…………………………………...39
3.7. Servicii sociale destinate mamelor singure aflate în dificultate…………………………………....46
3.8. Reinserția socială a mamelor singure………………………………………………………………50
CAPITOLUL IV STUDII DE CAZ ............................................................................................................52
STUDIUL DE CAZ -ANA..........................................................................................................................52
STUDIUL DE CAZ -AURICA...................................................................................................................59
STUDIUL DE CAZ NR.-MARIA……………………………………………………………………..…65
CONCLUZII................................................................................................................................................71
Bibliografie:.................................................................................................................................................72

2
 Argument

Lucrarea de față își propune să prezinte date și interpretări referitoare la provocările și

problemele cu care se confruntă mamele singure, cu accent special pe situația din România.
Monoparentalitatea este un fenomen care a luat amploare în ultimii ani. Cauzele sunt
multiple și pot fii influențate de o varietate de factori.
România este una dintre țările din Europa cu o proporție mare de familii monoparentale,
majoritatea covărșitoare fiind conduse de mame, mame care se confruntă cu dificultăți semnificative
în ceea ce privește susținerea financiară, îngrijirea copiilor și menținerea sănătății fizice și psihice.
Am ales această temă deoarece este o temă de actualitate. În România abia în anul 2003 au
fost luate primele măsuri importante de asistență socială destinate familiilor monoparentale.
Din păcate, nici în acest moment nu avem o politică publică privind familia, cu atât mai
puțin în ceea ce privește familia monoparentală, suficient de clar articulată și păstrată destul timp
pentru a fi identificată ca atare. Multe aspecte par să fie deduse din măsuri sociale mai generale, prin
incidență indirectă.
În primul capitol am făcut referire la cauze ale monoparentalității, tipuri de familii
monoparentale, cu accent pe familia monoparentală maternă. Un subcapitol a fost dedicat mamelor
adolescente singure, categorie destul de controversată în anumte comunități, inclusiv în România.
Principalele cauze ale monoparentalității sunt divorțul, decesul unuia dintre parteneri,
abandonul familiei, decizia de a nu se căsători, nașterea unui copil în afara căsătoriei, plecarea unui
părinte în străinătate.
Din punct de vedere statistic, unii autori afirmă că ne îndreptăm către o societate
matricentică datorită numărului tot mai mare de familii monoparentale în care părintele singur care
are grijă de copii este mama.
Al doilea capitol detaliază problemele și dificultățile cu care se confruntă o mamă singură.
Principalele dificultăți sunt: venituri insuficiente, echilibrarea vieții profesiuonale cu viața familială,
probleme emoționale, impactul monoparentalității asupra copiilor.
În cel de-al treilea capitol mi-am propus să prezint măsurile de asistență socială destinate
acestei categori de persoane vulnerabile, mama singură și copilul/copiii săi. Situația stă foarte diferit
în Europa, unde întâlnim țări cu politici coerente în domeniul asistenței sociale a familiilor
monoparentale, și țări cu politici fragmentare, necoordonate.

3
 În România o mamă singură aflată în dificultate poate beneficia de următoarele drepturi și
beneficii: indemnizația pentru creșterea copilului, concediu de maternitate, concediu de îngrijire a
copilului, alocația de stat pentru copii, alocația pentru familiile monoparentale, precum și alte
ajutoare sociale pentru familiile defavorizate, cum ar fii: ajutorul alimentar și de produse de igienă,
prin Programul Operațional Ajutorarea Persoanelor Defavorizate, ajutorul pentru încălzirea locuinței
și suplimentul de energie pentru consumatorii vulnerabili.
Sudiile de caz, prezentate în Capitolul IV prezintă situații reale, din care reiese că mamele
singure se descurcă foarte greu financiar, nu iși pot găsi un loc de muncă o cauză fiind lipsa
studiilor, dar mai ales pentru că nu au la cine lăsa copiii mici în grijă în intervalul cât ele are fii la
muncă, mamele singure se simt copleșite de responsabilitățile pe care le au, și nu de puține ori trec
prin momente de depresie si anxietate, se simt singure si neputincioase.

4
 Capitolul I. Familia monoparentală maternă

1.1.Considerații generale privind familia monparentală

Conceptul de familie și rolul acesteia în societatea contemporană a evoluat semnificativ în
ultimele decenii și a devenit un subiect important de dezbatere și redefinire în diverse contexte
culturale, sociale și juridice.
Pe plan internațional, diversele schimbări culturale, sociale și tehnologice au dus la o
reevaluare a conceptului de familie. Globalizarea, migrația, comunicarea digitală și schimbările în
dinamica de gen au influențat modul în care oamenii definesc și trăiesc în familii. De asemenea,
diverse modele familiale, cum ar fi familiile monoparentale, familii extinse, familii patchwork sau
familii cu părinți de același sex, au câștigat în importanță și au contribuit la diversificarea noțiunii de
familie.
În același timp, preocupările legate de rolul și importanța familiei în societatea contemporană
au generat discuții în ceea ce privește sprijinul public pentru familii, politici de îngrijire a copiilor și
îmbătrânire, precum și drepturile individuale ale membrilor familiei.
Pe plan național, fiecare țară poate aborda aceste schimbări în mod diferit, luând în
considerare valorile culturale, tradițiile și politicile interne. Anumite țări pot promova politici care
susțin diversitatea modelelor familiale și asigură sprijin pentru familiile vulnerabile, în timp ce altele
pot continua să se bazeze pe modele tradiționale de familie.
Această perioadă aparte de reevaluare a instituției familiei aduce cu sine atât oportunități, cât
și provocări.
O temă deosebit de importantă pentru societate, state și guverne, precum și pentru alte
organizații și, bineînțeles pentru cei în cauză, sunt aranjamentele domestice în care un părinte crește
singur un copil sau mai mulți1.
Definițiile familiei monoparentale pot varia în funcție de contextul social, cultural și juridic
în care sunt utilizate. De-a lungul timpului și în diferite culturi, termenul familie monoparentală a
evoluat și a fost interpretat în moduri diferite.

1
Iluț Petru, Cioflică Viorel, Nistor Laura, Tîrhaș Cristina, Familia monoparentală din România: comparație urban-
rural, în Iluț Petru (coord.), Familia monoparentală în România şi fenomene conexe, Editura Presa Universitară
Clujeană, Cluj-Napooca, 2009, p. 8

5
 Familia monoparentală poate fi rezultatul unor situații complexe și variate, iar aceste cauze
pot include:
 Decesul unuia dintre părinți
 Divorțul
 Abandonarea familiei: Situații în care unul dintre părinți părăsește familia pot duce la
formarea unei familii monoparentale, unde celălalt părinte rămâne să aibă grijă de copii.
 Alegerea de a nu se căsători: Unele persoane decid să nu se căsătorească, dar își pot
dori să aibă copii și să crească acei copii singuri.
 Adopție realizată de o persoană singură: O persoană singură poate alege să adopte un
copil și să formeze o familie monoparentală prin această cale.
 Nașterea unui copil dintr-o relație în afara căsătoriei: Copiii născuți în afara
căsătoriei, din relații neconvenționale sau necăsătorite, pot contribui la formarea familiilor
monoparentale.
O situație aparte în ceea ce privește monoparentalitalitatea o reprezintă cazurile în care
părinții/părintele sigur pleacă la muncă în străinătate. Sunt mai multe tipuri de monoparentalitate
rezultate ca urmare a acestui fenomen: părintele monoparental pleacă la muncă și lasă copilul în
seama unui bunic, sau o mătușă sau altă rudă; ambii soți pleacă, iar copilul rămâne, la fel, în grija
unei rude.2
Aceste situații reflectă diversitatea circumstanțelor în care se pot forma familii
monoparentale și ilustrează varietatea de experiențe și decizii pe care indivizii le pot lua în legătură
cu formarea și conducerea familiilor lor.
Familia monoparentală nu este definită doar prin absența fizică a unui părinte, ci și prin
diversele modalități în care poate fi formată și structurată.
Referindu-ne la apariţia termenului, acesta a fost folosit pentru prima dată în anul 1960, în
literatura anglo-saxonă – „one (single) parent familly”. Franţa a utilizat acest termen după
aproximativ 10 ani, printr-un termen foarte asemănător – „famille monoparentale”. Se produce o
răsturnare de situaţie, în sensul că dacă în societatea tradiţională familiile monoparentale erau adesea
stigmatizate sau privite cu dezaprobare în societatea modernă, această percepție s-a schimbat
semnificativ.3

2
Ibidem, p.13
3
Rodica Enache, Asistența socială a copilului și a familiei, Editura University Press Constanța, Constanța, 2011, p.69
6
 Iată câteva motive pentru care familiile monoparentale au devenit mai acceptate și
recunoscute în societatea contemporană:
1. Diversitatea familială
2. Evidența științifică
3. Independența și autonomia.
4. Sprijin și resurse.
5. Mișcarea pentru egalitate.
Această schimbare în percepția și aprobarea societății față de familiile monoparentale se
plasează în continuitatea logică a unui șir lung de transformări și modificări, ea devenind normală pe
măsură ce înregistrează o creșterea frecvenței și pe măsură ce devine o conduită familiară pentru
membrii societății actuale.4
Deși esența definiției familiei monoparentale rămâne constantă - adică o familie în care un
singur părinte crește și se ocupă de copii - modul în care este reglementată și recunoscută legal,
precum și percepția ei în societate, poate varia semnificativ în funcție de contextul cultural, social și
legal al fiecărei țări.
Aceste diferențe pot include aspecte precum:
 Criteriile de includere: în unele țări, pentru a fi considerată familie monoparentală, este
suficient ca unul dintre părinți să fie singurul responsabil pentru creșterea copiilor. În altele, ar putea
exista criterii mai stricte legate de statusul marital sau de absența fizică a celuilalt părinte.
 Reglementări legale: legile și politicile care se referă la familia monoparentală pot
varia semnificativ de la o țară la alta. Unele țări pot oferi beneficii specifice, servicii de sprijin sau
facilități fiscale pentru părinții singuri, în timp ce altele pot avea o abordare mai limitată.
 Situațiile specifice: anumite țări pot avea reglementări sau definiții specifice pentru
situații precum părinții adolescenți sau adopția realizată de o persoană singură.
 Relevanța culturală: anumite culturi pot avea o atitudine mai deschisă față de
conceptul de familie monoparentală, în timp ce altele pot păstra valori tradiționale care influențează
modul în care această structură familială este percepută și tratată în cadrul societății.
Este important să recunoaștem aceste variabilități și să înțelegem că definirea și
reglementarea familiei monoparentale pote fi influențată de o serie de factori culturali, sociali și
legali specifici fiecărei țări.

4
Elisabeta Stănciulescu, Sociologia educației familiale. Strategii educative ale familiilor contemporane, vol.1, Ed.
Polirom, Iași, 2002, p.137
7
 Dacă ne raportăm la familia monoparentală din punct de vedere sociologic, putem afirma că
familia monoparentală este un tip de familie în care unul dintre părinți, de obicei părintele custodian,
se ocupă de creșterea, îngrijirea și educarea copiilor. Celălalt părinte poate fi absent din viața
copiilor din diverse motive, cum ar fi decesul, divorțul, separarea sau alte circumstanțe.
Această abordare sociologică pune accentul pe aspectele relaționale și afective ale familiei
monoparentale, subliniind faptul că membrii săi întrețin relații directe și informale. De asemenea,
este menționată importanța valorilor și aspirațiilor comune în cadrul acestui tip de familie.
Din punct de vedere sociologic, familia monoparentală poate fi considerată un grup primar,
adică un grup în care membrii dezvoltă legături strânse și intime, iar interacțiunile sunt caracterizate
prin sentimente de afecțiune și apartenență. Familia monoparentală este o parte importantă a
peisajului familial contemporan, iar abordarea sociologică ne ajută să înțelegem dinamica și
influențele sociale care pot afecta aceste tipuri de familii.
Din perspectivă juridică, familia monoparentală poate fi definită ca un grup de persoane
format din părintele singur și copiii săi, care sunt legate prin drepturi și obligații reglementate de
normele legale. Aceste drepturi și obligații pot include aspecte legate de custodie, vizită și
comunicare cu copiii, responsabilități financiare, drepturi de moștenire și multe altele. 5 Față de
accepțiunea juridică a familiei nucleare, clasice, familia monoparentală tinde să constituie o abatere,
în sensul producerii efectelor juridice nu în urma încheierii unor contracte, cum ar fi în cazul
căsaătoriei legale, ci preponderent ca urmare a unor relații de descendență sau adopție. 6
În familia nucleară clasică, căsătoria legală joacă un rol important în stabilirea drepturilor și
obligațiilor dintre soți și între părinți și copii. Există o serie de contracte și norme juridice care
guvernează diferitele aspecte ale vieții de familie, precum proprietatea, moștenirea și autoritatea
părintească.
Pe de altă parte, în familia monoparentală, aceste efecte juridice nu sunt produse în urma
încheierii unui contract de căsătorie. În schimb, acestea rezultă preponderent din relațiile de
descendență biologică sau adoptivă dintre părintele singur și copii săi. Dacă un părinte singur are un
copil biologic sau adoptă un copil, relația dintre ei este recunoscută și reglementată de legile privind
descendența și adopția.
În astfel de cazuri, drepturile și obligațiile legale dintre părintele singur și copii săi pot fi
stabilite prin hotărâri judecătorești sau prin proceduri de adopție. De exemplu, custodia, plata de

5
Codul familiei, art. 97: “Ambii părinți au aceleași drepturi și îndatoriri față de copiii lor minori”
6
Cristina Ștefan, Familia monoparentală. O abordare politică, Editura Polirim, Iași, 2006, p. 44
8
întreținere, drepturile de vizitare și alte aspecte legale pot fi reglementate în funcție de legea fiecărei
jurisdicții.
Familia monoparentală pare să fie asemenea unui întreg din care, deși lipsește un element, nu
încetează să funcționeze ca un sistem, în care întregul este mult mai mult decât suma părților. 7
Problematica familiilor monoparentale în societățile occidentale contemporane a devenit o
preocupare majoră și a atras atenția cercetătorilor și factorilor de decizie în cadrul politicilor publice.
Aceasta se datorează creșterii semnificative a numărului de familii monoparentale și a impactului pe
care acestea îl au asupra indivizilor, copiilor și societății în ansamblu.
Ca tendințe generale, în Europa, se poate observa că oamenii aleg să se căsătorească la o
vârstă mai înaintată în comparație cu trecutul și totodată să aibă copii mai târziu. Ratele de divorț au
crescut în multe țări europene, a scăzut rata natalității și numărul mediu de copii pe familie, iar
schimbările în atitudinile sociale și culturale față de căsătorie au dus la o creștere a nașterilor în afara
căsătorie.
În acest context, în a doua jumătate a secolului trecut și în continuare, numărul familiilor
monoparentale a crescut semnificativ în multe părți ale lumii. Acest fenomen a fost influențat de mai
mulți factori, inclusiv schimbări în valorile sociale, emanciparea femeilor, creșterea divorțurilor,
migrația și evoluții economice. Pe măsură ce societatea a devenit mai deschisă la diversitatea
formelor de familie și la drepturile individuale, modelele tradiționale de familie au fost reinterpretate
și au apărut forme alternative de familie.
Un factor important în creșterea familiilor monoparentale este creșterea numărului de mame
singure care își cresc copiii. Femeile au dobândit o mai mare independență economică și socială și
nu mai depind în mod exclusiv de căsătorie pentru a-și asigura subzistența. De asemenea, au devenit
mai puțin tolerate căsătoriile nefericite sau abuzive, ceea ce a condus la o creștere a divorțurilor și la
creșterea numărului de mame care rămân să crească copiii pe cont propriu.
De-a lungul timpului, discuțiile cu privire la familiile monoparentale au fost diverse, iar
unele voci au prezentat posibilitatea unei crize a familiei. Argumentele aduse variază și pot include
îngrijorări cu privire la creșterea copiilor într-un mediu fără un model tradițional de familie sau
despre potențialul impact negativ asupra copiilor care cresc fără ambii părinți. Cu toate acestea, este
important să menționăm că cercetările și studiile din domeniul psihologiei și sociologiei sugerează
că dezvoltarea sănătoasă a copiilor nu este exclusiv determinată de structura familiei, ci mai degrabă
de calitatea relațiilor și a interacțiunilor dintre părinți și copii.

7
Cristina Ștefan, Familia monoparentală. Aspecte privind protecția socialăi, Editura Arefană, București, 2001, p.5
9
 Familiile monoparentale se situează printre categoriile vulnerabile pe considerentul că un
singur părinte este nevoit să acorde îngrijire unuia sau mai multor copiii. Vulnerabilitatea este legată
de funcțiile: economică (asigurarea mijloacelor materiale și economice necesare satisfacerii
necesităților și asigurării siguranței și bunăstării familiei), pedagogico-educativă și morală (care
vizează socializarea și influențează major dezvoltarea personalității copiilor), și de coeziune și
solidaritate familială (prin care copilul află ce este încredere și siguranța familiei, sprijinul și
protecția acesteia).8

1.2.Tipologia familiilor monoparentale

Familiile monoparentale pot fi clasificate în funcție de diferite criterii, cum ar fi starea civilă
a părintelui singur, relațiile de descendență sau adopție, numărul de copii, calitatea și permanența
interacțiunilor, prezența sau absența părinților în interiorul familiilor și altele.
Clasificarea familiei monoparentale în funcție de numărul membrilor poate fi realizată prin
luara în considerare a numărului de adulți și copii care alcătuiesc familia.
Iată câteva exemple de clasificare în funcție de numărul membrilor:
 Familie monoparentală binară: Formată dintr-un singur părinte și un singur copil.
 Familie monoparentală terțiară: Formată dintr-un singur părinte și doi copii.
 Familie monoparentală cu mai mulți copii: Formată dintr-un singur părinte și trei sau mai
mulți copii.
 Familie monoparentală extinsă: Pe lângă părintele singur și copiii săi, poate implica și alte
rude sau persoane înrudite care locuiesc împreună și sunt implicate în viața familiei.
Confrom textului legii9 (Legea nr. 277/2010 privind alocaţia pentru susţinerea familiei și
Hotărârea nr. 38/2011 din 19 ianuarie 2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
prevederilor Legii nr. 277/2010 privind alocaţia pentru susţinerea familiei) situația de
monoparentalitate este stabilită în funcție de statutul matrimonial al persoanei singure cu copii în
îngrijire, după cum urmează:
a) este necăsătorită;
b) este văduvă;
c) este divorţată;

8
Elena Zamfir, Simona Maria Stănescu, Daniel Arpinte, Asistența socială în România după 25 de ani: răspuns la
problemele tranziției. Texte selectate, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2015, p. 348
9
Legea nr. 277/2010 privind alocaţia pentru susţinerea familiei, publicată în Monitorul Oficial nr.889, la 30.12.2010, art.
3
10
 d) a re soţul/soţia declarat/declarată dispărut/dispărută prin hotărâre judecătorească;
e) are soţul/soţia arestat/arestată preventiv pe o perioadă mai mare de 30 de zile sau execută
o pedeapsă privativă de libertate şi nu participă la întreţinerea copiilor;
f) nu a împlinit vârsta de 18 ani şi se află în una dintre situaţiile prevăzute la lit. a) - e);
g) a fost numită tutore sau i s-au încredinţat ori i s-au dat în plasament unul sau mai mulţi
copii şi se află în una dintre situaţiile prevăzute la lit. a) - c).
Anca Scutaru, în cartea sa Familia monoparentală de la vulnerabilitate la autocontrol,
consideră că cele mai potrivite criterii ce trebuie luate în calcul la tipologia familiei monoparentale
sunt:
 circumstanțele obiective care fondează monoparentalitatea
 factorii subiectivi care generază monoparentalitate
 păstrarea copiilor (de către mamă sau de către tată)
Combinând aceste trei criterii, obținem 9 tipuri specifice de familii monoparentale, după cum
urmează10:
 monoparentalitatea impusă de decesul tatălui, copilul rămânând în grija mamei
 monoparentalitatea impusă de decesul mamei, copilul rămânând în grija tatălui
 monoparentalitatea asumată de mama care a trăit experiența unei sarcini adolescentine
 monoparentalitatea dorită de mama care primește custodia copilului în urma divorțului
 monoparentalitatea dorită de tatăl care primește custodia copilului în urma divorțului
 monoparentalitatea dorită de mama care primește custodia copilului în urma separării de
soț
 monoparentalitatea dorită de tatăl care primește custodia copilului în urma separării de
soție
 monoparentalitatea dorită de mama necăsătorită, care concepe un copil în afara căsătoriei
(monoparentalitatea celibatară)
 monoparentalitatea dorită de o femeie în urma adopției, plasamentului sau încredințării
unui copil.

10
Anca Scutaru, Familia monoparentală : de la vulnerabilitate la autocontrol, Editura Lumen, Iași, 2006, p.29
11
 1.3. Familia monoparentală maternă
1.3.1. Conceptul de monoaparentalitate maternă
Familiile monoparentale sunt alcătuite într-un procent foarte mare, de peste 75%-80%, din
mame singure şi copiii lor. Problemele cu care se confruntă sunt preponderent financiare. De
asemenea există şi o extindere a rolului parental. Toate acestea au ca rezultat producerea de
schimbări în relaţia pe care mamele o au cu copiii lor, aici observându-se o slăbire a graniţelor dintre
rolurile de adult şi de copil.11
În țările europene, copiii sunt încredințați după divorț mamelor într-un procent de 75-90%
din cazuri. Doar 15% dintre tați cer să locuiască cu copilul.12
Din punct de vedere statistic, unii autori afirmă că ne îndreptăm către o societate
matricentică datorită numărului tot mai mare de familii monoparentale în care părintele singur care
are grijă de copii este mama.
Conceptul de societate matricentică se referă la o societate în care centrul de greutate și
puterea sunt concentrate în jurul femeilor, în special a mamelor. Acest termen sugerează o
schimbare de paradigmă de la o societate tradițională patriarhală, în care bărbații și figura paternă au
o influență dominantă, către o societate în care femeile și figura maternă devin mai centrale în ceea
ce privește grijile, educarea și creșterea copiilor.
Într-adevăr, numărul tot mai mare de familii monoparentale, în care părintele singur care are
grijă de copii este mama, poate contribui la această schimbare de paradigmă în anumite aspecte.
Există mai multe factori care contribuie la creșterea numărului de familii monoparentale conduse de
mame, cum ar fi creșterea divorțurilor, decizia unor femei de a-și crește copiii singure, decesul unui
partener sau alte circumstanțe care determină absența părintelui.
În astfel de familii, mama devine figura centrală de sprijin emoțional și financiar pentru
copii. Aceasta poate duce la o puternică relație maternă-copil, în care mama asumă mai multe roluri,
inclusiv cel de furnizor principal de îngrijire și susținere. Aceasta poate influența dinamica socială și
culturală și, în anumite contexte, să conducă către o mai mare recunoaștere a rolului central al
mamei în familie și în societate.
Cu toate acestea, este important să menționăm faptul că conceptul de societate matricentică
este complex și nu se aplică în mod uniform în toate societățile sau în toate familiile monoparentale
conduse de mame. Societatea este în continuă schimbare și este influențată de o multitudine de
factori, inclusiv de evoluțiile economice, culturale, sociale și politice. În multe societăți, încă există
11
Rodica Enache, Op.cit., p.72
12
Ștefan, Cristina Op. cit., p. 67
12
inegalități între sexe și stereotipuri legate de gen care afectează modul în care sunt percepute și
tratate mamele singure și familiile lor.
Prin urmare, înțelegerea și analizarea evoluției societății matricentrice necesită o abordare
comprehensivă și nu poate fi redusă doar la creșterea numărului de familii monoparentale conduse
de mame. Este important să se recunoască diversitatea experiențelor familiilor monoparentale și să
se dezvolte politici și programe adecvate pentru sprijinirea acestor familii, indiferent de sexul
părintelui singur care are grijă de copii.

1.3.2. Cauze și factori care contribuie la monoparentalitatea maternă

Monoparentalitatea maternă poate fi rezultatul unui spectru larg de factori și circumstanțe

care conduc la absența tatălui în viața copiilor, punând astfel responsabilitatea principală asupra
mamei pentru îngrijirea și creșterea copilului.
Unele dintre cauzele și factorii care contribuie la monoparentalitatea maternă includ:
 Divorțul sau separarea: divorțul sau separarea părinților este una dintre cele mai
frecvente cauze ale monoparentalității maternale. Atunci când un cuplu decide să se despartă, unul
dintre părinți (de obicei tatăl) părăsește familia, lăsând mama să aibă grijă de copil/copii singură.
 Decizia de a crește singură copilul/copiii: unele femei aleg să devină mame singure prin
fertilizare in vitro sau alte metode de reproducere asistată medical, fără a avea un partener masculin
sau un partener care să își asume responsabilitățile părintești.
 Moartea sau absența tatălui: moartea tatălui sau absența acestuia din cauza muncii,
migrației sau altor circumstanțe sunt alți factori des întâlniți care duc la monoparentalitatea maternă.
 Situații de violență domestică: în cazurile de violență domestică, mama poate alege să
plece cu copilul pentru a se proteja și pentru a scăpa dintr-un mediu periculos, lăsând tatăl în spate.
 Probleme financiare: dificultățile financiare pot contribui la fragmentarea familiei, iar
unul dintre părinți (de obicei tatăl) poate decide să părăsească familia pentru a căuta oportunități de
muncă sau pentru a găsi susținere financiară.
 Migrarea în căutarea unor oportunități de muncă: Unele mame pot migra în căutarea
unor oportunități de muncă, lăsând tatăl să rămână în țară.
În majoritatea cazurilor, familiile monoparentale se formeazã în urma divorțului sau a
separării. Atunci când se despart, mamele continuă să îngrijească de copii, iar rolul taților se rezumă
adesea la plata unei pensii alimentare.

13
 1.4. Maternitatea la vârsta adolescenței
Adolescența este considerată ca fiind o perioadă de schimbări substanțiale în sfera cognitivă,
biologică, emoțională și socială. În ciuda rapidității cu care survin schimbările, aceasta este perioada
consolifării identității, în care indidvizii dobândesc un sentiment de apartenență vis-a-vis de roluri
specifice. Un astfel de rol, asumat de anumite adolescente mai devreme decât este socialmente
acceptat este acela de mamă.13
Calitatea de părinte la vârsta adolescenței este descrisă de obicei ca fiind o calamitate pentru
tânăra mamă la nivel individual și o acută problemă pentru societate. În general, mamele
adolescente nu sunt sprijinite în mod real de societate. De cele mai multe ori ele își cresc copilul
singure fără a avea foarte multe soluții coerente de sprijin la nivelul politicilor sociale într-o
societate în care se fac judecăți de valoare după litera unor legi demult apuse. Fără un sprijin real,
supuse de multe ori stigmatizării, viitorul acestor femei și al copiilor lor pare a fi marcat de sărăcie,
de excluziune, de prejudecăți și eșecuri.14
Oprobiul societății la adresa maternității adolescentelor nu a fost atât de vehement și general
în toate perioadele istorice. Până recent, perioada adolescenței era considerată din păunct de vedere
psiholohic ca fiind vârsta optimă pentru a da naștere copiilor, fără să existe argumente convingătoare
că la această vârstă ar putea apărea alt gen de probleme, de ordin medical, de exemplu. Dimpotrivă ,
nașterea în jurul vârstei de 30 de ani era considerată ceva problematic. În perioada contemporană
femeile amână vârsta la care să aibă primul copil. Aceatsă situație este inversată acum: problemele
medicale legate de fertilitatea la vârsta adultă, sunt trecute cu vederea la nivel social , în timp ce
mamele adolescente , indifierent de statutul lor marital au deventi un grup marginalizat și
stigmatizat, la fel cum erau mamele necăsătorite în trecut.

1.4.1. Pricipalele motive ale maternității la vârsta adolescenței

Există numeroase mituri cu privire la ceea ce însemnă apariția unei sarcini la vârsta
adolescenței. Făcând o analiză asupra pricipalelor motive pentru care adolescenții devin părinți, I.
Mitrofan ajunge la următoarele concluzii15:
 Frecvența crescută a sarcinilor adolescentine se datorează schimbărilor survenite în
atitudinea societății față de acest fenomen. Eticheta degradantă și umilitoare atribuită altădată
13
Monica Ghitiu, Maria Roth, Mituri și realități legate de maternitatea la vârsta adolescenșei, în Petru Iluț (coord)
Familia monoparentală în România și fenomenele conexe, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2009, pp.56-
58
14
Ibidem, p.49
15
Anca Scutaru, Op.cit, pp.46-48
14
adolescentelor mame, ca și atitudinea negativă a băieților față de acestea, au ieșit din “obișnuințele
sociale”
 Atitudinea pasivă a adolescenților activi sexual față de utilizarea unei contracepții și
chiar neglijarea acestui aspect constituie un factor major ce explică sarcina adolescentină. Iolanda
Mitrofan și Cristian Ciupercă preintă rezultatele unor studii 16 care evidențiază “că adolescenții care
au cunoștință despre contraceptive își acceptă mai ușor sexualitatea și comportamentul decât cei ce
nu folosesc contracepția”. Neutilizarea contraceptivelor de către adolescente este motivată printr-o
serie de argumente, de la ignoranța cea mai banală la credințe eronate de nuanță magică, pecum :
“altele pot rămân însărcinate, dar eu sunt protejată magic”
 Motivațiile personale care încurajează graviditatea au un rol important în absența
comportamentului contraceptiv: speranța de a obține mai multă atenție de la familie și prieteni;
dorința de a pedepsi sau de a-și lua revanșa în fața unor părinți hiperprotectivi și dominanți, etc
 Relația disfuncțională cu tatăl este un alt factor, de ordin psihologic, implicat în apariția
sarcinilor adolescentine; în general, tinerele mame necăsătorite provin din familii în care mamele
necăsătorite provin din familii în care imaginea paternă este absentă mama fiind cea care
îndeplinește în întregime rolul parental. Unii autori găsesc chiar o oarecare legătură între absența
imaginii paterne și sarcina adolescentină intenționată, în sensul că fetele dorinice de căsătorie
privesc sarcina ca mijlocire a cererii în căsătorie după nașterea copilului. Deci în opinia acestor
tinere, copilul ar fi un mijloc prin care pot obține căsătoria cu persoan iubită.
 Un alt factor ce infulențează paternalitatea la adolescenți este tendința generală a tinerilor
de a se implica în relații sexuale anterioare căsătoriei, vârsta medie a debutului experiențelor sexuale
fiind din ce în ce mai mică
La toate acestea se adaugă și alte condiții precum : dificultăți școlare, proveniența din familii
cu statut socio-economic scăzut, dificultăți sociale, nivelul crescut al stresului familial, lipsa
comunicării în familie, plecarea părinților în străinătate etc

1.4.2. Dificulăți specifice mamelor adolescente

16
Iolanda Mitrofan , Cristian Ciuperrcă, Psihologia vieții de cuplu. Între iluzie și realitate, Editura SPER, București,
2002, p.88
15
 Mamele adolescente se confruntă cu o serie de dificultăți specifice cauzate de vârsta lor
relativ tânără și lipsa experienței în rolul de părinte. Aceste dificultăți pot varia în funcție de
circumstanțele individuale, dar includ câteva aspecte comune:
a) Responsabilitatea și maturitatea precoce
O mamă adolescentă trebuie să își asume rapid o mare responsabilitate pentru îngrijirea și
creșterea copilului. Ea trebuie să învețe să fie matură și să ia decizii importante în ceea ce privește
sănătatea și bunăstarea copilului.
b) Resurse financiare limiate
Adolescente au de obicei resurse financiare limitate, ceea ce poate face dificilă întreținerea
unui copil. Cheltuielile cu hrană, îmbrăcăminte, scutece, asistență medicală și alte necesități pot fi
copleșitoare.
Relația între maternitate la vârsta adolescenței și sărăcie este una complexă : femeile sărace
sunt predispuse să devinp mame în adolescentă, iar copiii lor sunt predispuși să rămână săraci, și asa
se intră într-un cerc vicios.
c) Șanse reduse de finalizare a studiilor
Nașterea unui copil poate pune presiune asupra școlarității unei mame adolescente. Ea poate
fi nevoită să renunțe temporar sau definitiv la educație, ceea ce poate afecta perspectivele sale de
carieră pe termen lung.
Când o persoană devine părinte la o vârstă fragedă, există o probabilitate mai mare ca
aceasta să renunțe temporar sau definitiv la educație sau să urmeze studii într-un ritm mai lent. Acest
lucru poate duce la deficiențe educaționale și la o calificare redusă pentru viitoarele oportunități de
carieră. Lipsa unei educații formale sau a unei calificări adecvate poate limita opțiunile de carieră și
poate duce la ocuparea de slujbe cu venituri mici sau cu un nivel scăzut de prestigiu. Acest lucru
poate avea un impact semnificativ asupra stabilității financiare și a nivelului de trai al familiei. 17
Ocuparea unor slujbe nesatisfăcătoare din punct de vedere profesional și personal poate duce
la o scădere a satisfacției în muncă. Acest lucru poate influența în mod negativ starea de spirit și
bunăstarea generală a persoanei

d) Susținere emoțională și socială redusă

17
Anca Scutaru, Op.cit, p.48
16
 Unele mame adolescente pot fi respinse sau judecate de familia și prietenii lor, ceea ce duce
la izolare socială. Lipsa suportului emoțional poate afecta negativ starea de spirit și bunăstarea
generală a mamei tinere.
e) Stigma socială
În anumite comunități, mamele adolescente pot fi privite cu dezaprobare sau judecate, ceea
ce poate afecta încrederea în sine și stima de sine a tinerei mame
f) Lipsa experienței și a cunoștințelor
Adolescenții nu au avut timp să învețe sau să se pregătească în mod adecvat pentru rolul de
părinte. Aceasta poate duce la dificultăți în îngrijirea copilului, luarea deciziilor și gestionarea
situațiilor neașteptate.
g) Limitarea oportunităților de dezvoltare personală
Îngrijirea unui copil înseamnă că timpul și resursele mamei adolescente pot fi limitate, ceea
ce poate afecta oportunitățile sale de dezvoltare personală și profesională în acest moment crucial al
vieții.
Devotarea timpului și energiei în creșterea unui copil poate reduce disponibilitatea pentru
formarea de relații sociale și pentru dezvoltarea personală. Acest lucru poate influența conexiunile
sociale și poate duce la izolare în anumite situații.

1.4.3. Drepturile mamei minore și ale copilului său

Drepturile mamei minore și ale copilului său sunt protejate de legislația din România și de
diverse tratate internaționale la care România este parte. Aceste drepturi vizează să asigure
bunăstarea și protecția mamei minore și a copilului în situații delicate și să contribuie la dezvoltarea
și protecția acestora. Iată câteva dintre drepturile majore ale mamei minore și ale copilului său:
Drepturile mamei minore:
 Dreptul la protecția sănătății și îngrijire medicală adecvată pentru ea și pentru copilul
său.
 Dreptul la educație și la continuarea școlarizării.
 Dreptul la sprijin și asistență socială pentru a face față responsabilităților de mamă și
pentru a-și asigura bunăstarea și a copilului său.
 Dreptul la informații privind sănătatea sexuală, contracepție și planificare familială.
 Dreptul la libertatea religioasă și la protecția împotriva abuzului și exploatației.

17
  Dreptul de a fi tratată cu respect și demnitate, fără discriminare sau stigmatizare
datorită vârstei sale sau a statutului său de mamă minoră.
Drepturile copilului:
 Dreptul la o identitate și cetățenie.
 Dreptul la nume și la înregistrare civilă.
 Dreptul la sănătate și îngrijire medicală adecvată.
 Dreptul la educație și la participarea la învățământ.
 Dreptul la protecția împotriva violenței, abuzului și exploatației.
 Dreptul la protecția vieții private și a datelor personale.
 Dreptul la protecția și sprijinul special
Pentru a asigura respectarea acestor drepturi, România a ratificat Convenția ONU cu privire
la Drepturile Copilului, care reprezintă un cadru juridic internațional pentru protecția și promovarea
drepturilor copilului.
Este important ca mamele minore și copiii să aibă acces la informații și servicii de sănătate,
educație și asistență socială adecvate, iar societatea să fie implicată în sprijinirea și protejarea
drepturilor acestor categorii vulnerabile.

18
 Capitolul II. Provocări și dificultăți ale mamelor singure

2.1. Considerații generale

Percepția comună privind situația de viață a unei femei care este mamă singură trimite la un
tip de intuiție confrom căruia ceva nu este în regulă. Așteptarea larg împărtășită este aceea că
maternitatea este o stare de fapt de tip relațional : trebuie să existe și un tată. Un tată, evident, nu atât
din punct de vedere biologic, cât unul funcțiuonal social, care să ofere, la limită, cel puțin resurse
financiare pentru creșterea copiilor.18
Mamele singure sunt adesea o categorie demografică neglijată sau subreprezentată în
discuțiile publice și în politicile sociale. Acest lucru se datorează în parte diversității lor în ceea ce
privește vârsta, situația socio-economică, educația și experiențele de viață.
Dificultatea de a "atribui un chip" acestei categorii provine din faptul că mamele singure pot
proveni dintr-o varietate de medii și pot avea diferite circumstanțe personale și motive pentru a fi în
această situație. Existența unei astfel de diversități poate face dificilă organizarea și mobilizarea unei
voci comune care să reprezinte toate nevoile și preocupările mamelor singure. Fiecare mamă singură
poate avea experiențe și nevoi unice în funcție de contextul său personal și de viață. Astfel, este
dificil să existe un singur lobby care să acopere toate aspectele acestui grup.
Subreprezentarea mamelor singure în discuțiile publice și în politicile sociale poate avea
consecințe negative, deoarece poate duce la lipsa de înțelegere a nevoilor și provocărilor specifice pe
care le întâmpină mamele singure în viața lor de zi cu zi. Prin urmare, este important să se acorde o
atenție deosebită acestei categorii și să se dezvolte politici sociale și programe care să abordeze
nevoile lor distincte.
Există diferențe semnificative la nivelul percepțiilor și politicilor față de mamele singure în
funcție de regiunile și țările din Europa. Aceste diferențe sunt adesea influențate de istoria, cultura,
valori sociale și sistemele de protecție socială specifice fiecărei țări.
În țările meridionale precum Italia, Portugalia, Spania și Grecia, există o tradiție puternică a
familiei extinse, unde sprijinul este adesea oferit în cadrul familiei fără remunerație directă. Familia
extinsă poate juca un rol semnificativ în îngrijirea copiilor și susținerea mamelor singure. Acest
model de sprijin poate fi încorporat în cultura și în modul de viață, iar guvernele pot să se bazeze pe
acest sprijin informal.

18
Cristina Ștefan, Op. cit., p. 67
19
 Pe de altă parte, în țările nordice precum Franța, Suedia, Germania și Danemarca, sistemele
de protecție socială sunt mai dezvoltate, oferind alocații și politici de asistență socială pentru
mamele singure. Aceste țări pun un accent deosebit pe egalitatea de gen și pe sprijinul pentru
familiile monoparentale, recunoscând că mamele singure pot întâmpina dificultăți financiare și că
este important să li se ofere sprijin pentru a asigura bunăstarea lor și a copiilor lor.
În Europa de Est, există o varietate de abordări, adesea influențate de istoria și tradițiile
fiecărei țări. Acestea pot include politici care îmbină elemente din țările nordice cu abordări
specifice din regiune.
Este important să observăm că distribuția geografică și variabilitatea în politici, alături de
diferențele de vârstă și situație socio-economică, pot face dificilă mobilizarea și organizarea
mamelor singure pentru a-și apăra interesele comune. Faptul că există prejudecata că situația lor se
poate schimba doar prin găsirea unui partener nou poate adăuga o altă provocare, subliniind nevoia
de schimbare în mentalitatea socială și în abordarea politicilor.
Această prejudecată poate împiedica mamele singure să beneficieze de sprijinul și resursele
necesare pentru a-și asigura bunăstarea lor și a copiilor lor în mod independent. De asemenea,
aceasta poate perpetua stigmatizarea și să ducă la marginalizarea mamele singure.
Experiența de a fi părinte singur este de un tip aparte. Femeile și bărbații părinți singuri se
confruntă cu o serie de probleme rezultate din conjugarea rolurilor profesionale și parentale. Găsirea
soluțiilor funcționale și păstrarea echilibrului psihoafectiv personal și al familiei sunt direct
proporționale cu nivelul de educație. Femeile părinți singuri se confruntă mai ales cu dificultăți
financiare, în timp ce bărbații păprinți singuri au dificultăți privind munca domestică, ceea ce îî
determină să apeleze la ajutor, solicitând rude, prieteni, cunoștiințe.19
Profilul psiho-social al mamelor singure poate include o serie de caracteristici specifice:
- fiind nevoite să gestioneze multiple responsabilități, mamele singure dezvoltă abilități de
multitasking pentru a face față nevoilor copiilor, muncii și altor responsabilități personale.
- mamele singure trebuie să găsească un echilibru între a fi autoritare și a oferi suport
emoțional copiilor lor. Ele pot fi atât ghiduri și modele, cât și susținătoare empatică în viața copiilor
lor.
- unele mame singure pot simți incertitudine și neliniște cu privire la abilitatea lor de a se
descurca singure sau de a face față tuturor responsabilităților. Aceste emoții pot fi cauzate de
provocările financiare, de stigmatizare sau de temeri legate de viitor.

19
Ibidem, p. 48
20
 - mamele singure se pot aștepta să experimenteze dificultăți financiare
- mamele simgure tebuie să ăți asume sarcini auxiliare
- ca urmare a presinii de a face față singure tuturor probelemelor, mamele singure tind să
aibă un nivel ridicat de stres, ajungând de multe ori să fie epuizate fizic și mental, ceea ce duce, în
multe cazuri, la anxietae și depresie
- de cele mai multe ori, mamele singure sunt izolate social.
Studiile asupra familiilor monoparentale arată că probabilitatea de a identifica nașteri
ilegitime, abandon al copiilor, tulburări de comportament, abandon școlar sau chiar delincvență este
mai mare în aceastã categorie de populație. Familiile monoparentale sunt adesea victime ale sărăciei,
iar copiii au tendința de a repeta experiența părinților. Aceleași studii arată că monoparentalitatea
rezultată din divorț este corelată cu o diminuare a activității educative: mama este suprasolicitată
atât din punct de vedere emoțional, cât și material și relațional și e mai puțin disponibilă pentru copil
exact atunci când acesta are mai mare nevoie de atenție și eforturi sporite. În acest timp, rolul patern
este analizat în termenii absenței paterne, deprivării paterne, deresponsabilizării paterne. În urma
rupturii, capacitatea de a exercita adecvat sarcina de părinte este puternic diminuată, părinții
comunică mai puțin bine cu copiii, sunt mai puțin afectuoși, le controlează mai puțin
comportamentul.20
2.2. Provocări financiare și economice
Una dintre cele mai mari dificultăți pentru mamele singure este asigurarea unui venit
suficient pentru a-și susține familia. Sarcina de a asigura nevoile financiare ale copiilor poate fi
copleșitoare, mai ales dacă mama are un venit redus sau nesigur.
Pe lângă rata ridicată a șomajului în rândul mamelor singure, natura ciclică a sărăciei are
consecințe serioase asupra copiilor aflați în creșterea și îngrijirea mamelor singure. Acești copii
dispun de mai puține resurse pentru a-și termina studiile, având, astfel, mai puține șanse de a intra pe
piața muncii la un nivel competitiv21.
În România, femeile singure, aleg, de multe ori să lucreze în sectorul ilegal al muncii dintr-o
serie de motive care includ flexibilitatea orarului și posibilitatea de a se îngriji de copii în același
timp. De asemenea, pare că aceste femei iau în considerare beneficiile suplimentare din ajutorul
social și alocația pentru copii atunci când își ajustează veniturile 22.
Această alegere poate fi influențată de mai mulți factori:

20
https://revistasociologieromaneasca.ro/sr/article/view/800/717
21
Ibidem
22
Anca Scutaru, Op. cit., p. 67
21
  Flexibilitatea orarului: femeile care au copii preșcolari pot avea nevoie de un program
flexibil care să le permită să supravegheze și să aibă grijă de copii. Munca în sectorul ilegal poate
oferi această flexibilitate, comparativ cu un loc de muncă formal.
 Sistemul de beneficii sociale: în România, ajutoarele sociale și alocațiile pentru copii
pot avea un impact semnificativ asupra veniturilor familiilor. Acest lucru poate determina femeile să
își ajusteze veniturile prin muncă ilegală, astfel încât să beneficieze de beneficiile sociale fără a
depăși limitele impuse de acestea.
 Dificultatea găsirii unui loc de muncă formal adecvat: în anumite cazuri, găsirea unui
loc de muncă formal cu un program potrivit pentru îngrijirea copiilor poate fi dificilă. Alegerea
muncii pe piața ilegală poate părea o soluție mai practică.
 Necesitățile financiare urgente: dacă aceste femei se confruntă cu dificultăți financiare
urgente, alegerea muncii ilegale ar putea oferi o cale rapidă de a obține venituri, chiar dacă există
riscuri legate de nesiguranța acestui tip de angajare.
Alegerea muncii pe piața ilegală poate oferi o soluție temporară pentru procurarea veniturilor
necesare supraviețuirii zilnice și pentru îngrijirea copiilor, dar această alegere vine cu multiple
limitări și nesiguranțe, cum ar fii lipsa de perspective și siguranță. Situația muncii pe piața ilegală nu
oferă perspective de dezvoltare sau de asigurare a securității financiare pe termen lung. Aceasta
poate contribui la vulnerabilitatea economică și la lipsa stabilității pentru femeile singure și copiii
lor.
Aflate adesea în situația de a nu putea lucra din cauza copiilor pe care trebuie să-i crească
mamele singure au nevoie de sprijin financiar din exterior. Ajutorul fostului partener (pensia) e
foarte util pentru creșterea în condiții decente a copiilor. Studiile pe această temă au pus însă în
evidență faptul că suportul financiar din partea fostului soț (pensia alimentară) reprezintă o mică
parte din veniturile mamelor singure.23
În condițiile lipsei ajutorului financiar din partea fostului partener sau a insuficienței
acestuia, soluțiile mamelor pentru a-și întreține familia sunt puține. Dacă nu au un loc de muncă
bine plătit, cele mai multe mame ajung dependente de ajutorul social și de alte forme de sprijin
social pentru a-și asigura nevoile de bază. Aceasta subliniază rolul crucial al politicilor de asistență
socială în sprijinirea acestor familii.

23
https://revistasociologieromaneasca.ro/sr/article/view/800/717 accesat la 24.08.2023
22
 Dintre problemele financiare și economice cu care se poate confrunta o mamă singură
enumerăm următoarele:
 Un singur venit: majoritatea mamelor singure se confruntă cu un venit limitat, deoarece
sunt responsabile pentru susținerea financiară a familiei și trebuie să se descurce cu un singur
salariu. Acest lucru poate duce la dificultăți în acoperirea cheltuielilor zilnice și a costurilor mari,
cum ar fi locuința, hrana, utilitățile și educația copiilor.
 Dificultăți în găsirea unui loc de muncă adecvat: mamele singure pot avea dificultăți
în găsirea unui loc de muncă flexibil, care să le permită să își gestioneze responsabilitățile parentale
și profesionale în același timp. Potențialii angajatori pot fi reticenți să angajeze persoane cu
responsabilități familiale mari, considerând că acestea ar putea fi mai puțin disponibile sau mai puțin
concentrate la locul de muncă.
 Costurile cu îngrijirea copiilor: îngrijirea copiilor poate reprezenta o povară financiară
semnificativă pentru mamele singure. Costurile cu creșele, bonele, afterschool-urile sau chiar
costurile de sănătate pot fi considerabile.
 Lipsa susținerii financiare din partea partenerului : dacă mama singură a divorțat sau
s-a despărțit de partenerul său, lipsa sprijinului financiar din partea acestuia poate fi o problemă
majoră. În multe cazuri, mamele singure pot fi nevoite să facă față problemelor legale și
administrative pentru a obține pensie alimentară sau sprijin financiar din partea partenerului absent.
 Dificultăți în accesul la credite sau împrumuturi : lipsa unui venit stabil și a unui
partener poate face ca mamele singure să fie considerate un risc mai mare de către instituțiile
financiare, ceea ce poate limita accesul lor la credite sau împrumuturi pentru a face față unor
cheltuieli neprevăzute sau pentru a investi în dezvoltarea personală sau profesională.
Datorită tuturor acestor provocări financiare, mamele singure se confruntă cu un risc crescut
de sărăcie. Lipsa unor resurse financiare adecvate poate afecta calitatea vieții lor și a copiilor lor.

2.3. Echilibrarea vieții profesionale cu cea familială

Concilierea vieții profesionale cu cea familială reprezintă o provocare semnificativă pentru
mulți părinți, dar pentru mamele singure poate fi și mai dificilă. Aceste mame se confruntă cu
responsabilitatea de a-și crește singure copiii, asigurându-le un mediu stabil și sprijinul necesar
pentru dezvoltarea lor optimă, în timp ce trebuie să își mențină și viața profesională.

23
 Mamele singure se confruntă cu dificultăți în a găsi un echilibru între responsabilitățile de
părinte și cerințele locului de muncă. Uneori, poate fi dificil să obțină un loc de muncă flexibil sau
să aibă suficient sprijin pentru îngrijirea copilului în timpul programului de lucru.
În familia monoparentală condusă de mama, abandonarea vieții profesionale de căre femeie,
în scopul creșterii și îngrijirii copiilor sau a acoperirii responsabilităților familiale, duce la o scădere
a stimei de sine, la neîncrederea în propriile forțe și la creșterea dependenței acesteia de ajutorul
social. Orice întrerupere în muncă, mai ales pe termen lung, îî aduce femeii prejudicii în cariera
profesională. Aceste aspecte sunt predominant resimțite în familia monoparentală tânără unde copiii
ăpt fi un blocaj în dezvoltarea profesională viitoare a mamei.24
Statisticile arată că, în întreaga Uniune Europeană, mamele singure au un nivel de studii
inferior mamelor căsătorite. Acest obstacol este foarte greu de depășit, iar șansele unei tinere mame
singure, fără calificare, de a găsi un loc de muncă care nu necesită studii sunt foarte mici, ceea ce le
restricționează în ce privește găsirea în viitor a unui loc de muncă, din cauza lipsei de experiență. În
plus, multe din posturile disponibile pentru mamele singure sunt numai cu fracțiune de normă și
prost plătite, ceea ce îngreunează asigurarea unui stil de viață echilibrat copiilor lor sau progresele în
carieră25
2.4. Timp limitat și presiunea multitasking-ului
Mamelor singure li se atribuie o mulțime de responsabilități, iar sarcinile care ar fi trebuit
împărțite în mod normal între doi părinți cad acum pe umerii unui singur părinte. Această situație
poate duce la dificultăți majore și presiune asupra mamei singure, având un impact semnificativ
asupra vieții sale personale, sociale și emoționale.
Timpul limitat este una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă mamele singure.
Ele trebuie să facă față cerințelor de îngrijire și educație a copiilor, menajului și poate chiar să se
ocupe de o carieră profesională, toate simultan. Această presiune poate duce la un sentiment de
copleșeală și la oboseală cronică, iar lipsa timpului liber poate împiedica mamele singure să se
bucure de momente de relaxare și să-și dedice timpul lor personal.
Singurătatea este o altă problemă comună întâlnită de mamele singure. Datorită
numeroaselor responsabilități și lipsa unui partener, ele pot simți că nu au pe cine să se bazeze sau
că nu pot împărtăși grijile și bucuriile vieții cu cineva. Această izolare socială poate duce la
sentimente de tristețe și de singurătate, afectându-le starea emoțională și bunăstarea generală.

24
Elena Zamfir, Simona Maria Stănescu, Daniel Arpinte, Op.cit, p. 277
25
Ibidem
24
 De asemenea, există riscul ca mamele singure să renunțe la viața socială sau la interacțiunea
cu prietenii și familia, deoarece timpul și energia lor sunt axate în principal pe îngrijirea copiilor și
gestionarea gospodăriei. Acest lucru poate duce la izolarea socială și la sentimentul că viața lor este
limitată și monotonă.

2.5. Problemele emoționale

Mamele singure pot experimenta o gamă largă de emoții intense și pot avea provocări
semnificative în gestionarea situației lor. Această experiență poate fi cu atât mai dificilă cu cât
trebuie să facă față responsabilităților de părinte singure și să își asume grija pentru copiii lor.
Singurătatea, teama de viitor și grija pentru copii pot fi factori majori de stres, care pot afecta
sănătatea mentală și emoțională a mamelor singure. Starea de copleșire și frica de a nu putea oferi
resursele necesare pentru a-și crește copiii pot duce la paralizie decizională sau, în unele cazuri, să
conducă la luarea unor decizii nesăbuite și greșite.
Aceste stări de anxietate și stres pot afecta și relația dintre mama singură și copilul ei. Fie că
este vorba de o relație prea strânsă sau prea autoritară, fie că există dificultăți în stabilirea unei
comunicări deschise și sănătoase, aceste aspecte pot avea consecințe emoționale dramatice pentru
copil și mama.

2.5. Efecte asupra copilului

Familiile conduse de o mamă singură, pot avea o serie de efecte asupra copiilor din cadrul
lor. Aceste efecte pot fi diverse și pot depinde de mai mulți factori, inclusiv de modul în care mama
gestionează situația și de sprijinul pe care îl primesc atât mama, cât și copilul. Este important să
subliniem că efectele nu sunt neapărat negative sau pozitive în mod absolut, deoarece fiecare situație
familială este unică.
Din categoria efectelor negative asupra copiilor amintim:
 Presiunea de a ajuta: Uneori, copiii pot simți presiunea de a ajuta mama în gestionarea
gospodăriei sau îngrijirea fraților mai mici, ceea ce poate afecta timpul lor pentru joacă sau
educație.
 Lipsa modelului masculin din viața copilului : Absența unui tată poate duce la lipsa unui
model masculin în viața copilului, ceea ce poate influența dezvoltarea lui identitară.
 Stres și anxietate: Tensiunile financiare sau responsabilitățile multiple ale mamei singure
pot contribui la stresul și anxietatea copiilor.
25
  Sarcini excesive pentru vârsta lor: Copiii pot fi implicați în sarcini sau responsabilități care
nu corespund vârstei lor, ceea ce poate afecta timpul lor pentru joacă și educație.
 Presiunea socială: În unele cazuri, copiii pot simți presiunea socială și pot întâmpina
dificultăți în relațiile cu colegii de școală sau prietenii, în special dacă mediul lor social
este mai puțin înțelegător față de situațiile monoparentale.
Copiii din aceste familii pot aprecia negativ modul în care sunt tratați de către mama singură
sau modul de petrecere a timpului liber împreună cu aceasta . Acest fapt se poate datora, în primul
rând, dificultăților în ceea ce privește exercitarea rolului de părinte. Astfel, mama singură este
nevoită nu numai să ia toate deciziile privind asigurarea condițiilor materiale și financiare, dar și
să se implice efectiv în acest proces. Pentru acest motiv eforturile depuse sunt mai mari, ceea ce
poate conduce la epuizarea resurselor personale și limitarea timpului liber de care dispune. Alte
explicații țin de problemele ce pot apărea în plan afectiv‐ emoțional atât la părinte cât și la copil sau
de problemele create de privarea copilului de afecțiunea celuilalt părinte. 26
Copiii care trăiesc în familii monoparentale discută și se distrează în familie mai puțin decât
copiii care locuiesc cu cupluri întregi (ambii părinți sau un părinte biologic și unul vitreg), ceea ce
este de înțeles având în vedere sarcinile sporite în seama părintelui singur .
Copiii din familiile monoparentale care au experimentat trauma divoțului părinților sunt
marcați de numeroase probleme psihologice și relaționale. Totuși, acești copii reacționează diferit în
funcție de vârstă, sex, timpul trecut de la ruptura intervenită între părinți, calitatea relației trecute și
prezente cu fiecare dintre aceștia.27
Copiii mici sunt cei mai afectați în urma unui divorț, devenind din ce în ce mai neascultători,
agresivi și mai puțin afectuoși. Studiile arată că există și semne de tristețe, frustrare, confuzie și
anxietate. Copiii mai mari sunt adesea supărați pe tatăl lor, considerându-l vinovat. Nici în
adolescență, experiența divorțului părinților nu este ușor de suportat și provoacă durere, furie și
incertitudine cu privire la viitor.
Exercitarea de către mamă a ambelor roluri parentale, pune, de cele mai multe ori mama într-
o mare criză de timp. Această lipsă de timp își pune cel mai puternic amprenta asupra relaționării și
educării copiilor. Mamele singure își concentrează foarte mult atenția și eforturile pentru a-și asigura
resursele necesare unui trai decent.

26
Sergiu Băbțescu, Claudia Bacter , Bunăstarea văzută prin ochii copiilor români: rezultatele studiului internaţional
„Lumea copiilor” , Oradea,Editura Universității din Oradea, 2016, p. 32
27
https://revistasociologieromaneasca.ro/sr/article/view/800/717
26
 Cu toate acestea, pot exista anumite tendințe și aspecte pozitive în familiile monoparentale
materne:
- mai multă implicare a copilului în gospodărie și responsabilități casnice: Copiii din
familii monoparentale pot fi implicați mai devreme în sarcinile casnice și responsabilități domestice,
deoarece mama are nevoie de ajutor suplimentar în gestionarea tuturor aspectelor vieții de zi cu zi.
- reziliența și responsabilitate: Copiii din familiile monoparentale pot dezvolta calități
precum reziliența, responsabilitatea și capacitatea de a se adapta în fața unor provocări și schimbări
neașteptate.

27
 Capitolul III. Asistența socială a mamelor singure aflate în dificultate

3.1. Politici sociale privind mamele singure aflate în dificultate în Europa

Politicile de asistență socială variază semnificativ în întreaga Uniune Europeană și în diferite
țări membre. Fiecare țară are propriul său sistem de sprijin social și resurse bugetare, ceea ce poate
duce la diferențe notabile în ceea ce privește nivelul, acoperirea și eficacitatea politicilor destinate
familiilor monoparentale și mamelor aflate în dificultate.
Factorul crucial ce caracterizează familiile monoparentale este sărăcia. Aproximativ două
treimi din copiii monoparentali sunt considerați săraci. Evitarea sărăciei monoparentalității s-a
produs prin diferite politici statale, în unele țări cu accent pe ajutor social masiv (Danemarca,
Norvegia), îm altele prin încurajarea materială a părinților să fie angajați și să rămână în câmpul
muncii28.
Sunt state - Suedia este exemplară din acest punct de vedere – unde ajutoarele sociale sunt
atât de substanțiale, încât familiile cu un singur părinte nu au probleme serioase cu sărăcia. În
Suedia familia monoparentală nu este privită ca o chestiune gravă, cu precaritate economică,
deoarece, în afară de ajutoarele substanțiale care se oferă acestui tip de familie, aici avem de-a face
și cu o politică statală coerentă și complexă, care acoperă următoarele aspecte:
- Concediu parental: Suedia are unul dintre cele mai generoase sisteme de concediu parental
din lume. Părinții beneficiază de concediu parental plătit extins, care poate fi împărțit între părinți în
mod egal. Această abordare promovează implicarea ambilor părinți în creșterea copiilor și contribuie
la egalitatea de gen.
- Indemnizații pentru copii: Guvernul suedez oferă indemnizații pentru copii, cunoscute sub
numele de "barnbidrag". Acestea sunt plăți lunare destinate sprijinirii financiare a familiilor cu copii
- Servicii de îngrijire a copiilor: Suedia pune un mare accent pe furnizarea de servicii de
îngrijire a copiilor de calitate. Grădinițele și creșele sunt accesibile și gratuite sau cu taxe reduse în
funcție de veniturile familiei. Aceasta ajută mamele să se întoarcă la muncă și să continue să
contribuie la economie.

28
Iluț Petru, Cioflică Viorel, Nistor Laura, Tîrhaș Cristina, Familia monoparentală din România:comparație urban-
rural, în Petru Iluț, Familia monoparentală în România şi fenomene conexe, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca,
2009, p. 11
28
 - Sprijin pentru mamele singure: Suedia oferă sprijin semnificativ pentru mamele singure.
Acestea pot beneficia de ajutoare financiare, asistență pentru găsirea unui loc de muncă și alte
resurse pentru a-și asigura bunăstarea lor și a copiilor.
- Asistență medicală și sănătate: Sistemul de sănătate suedez oferă servicii medicale de
calitate pentru mame și copii. În timpul sarcinii, asistența medicală este asigurată gratuit, iar accesul
la servicii de îngrijire a sănătății pentru copii este bine dezvoltat.
- Protecția drepturilor și egalității de gen: Suedia promovează egalitatea de gen și
protejează drepturile femeilor și ale familiilor. Legislația protejează mamele de discriminare pe piața
muncii și promovează participarea activă a ambilor părinți în îngrijirea și creșterea copiilor.
O altă țară a Europei care are politici coerente în domeniul asistenței sociale a familiilor
monoparentale (mamelor singure) este Franța.
Câteva aspecte cheie ale asistenței sociale pentru mamele aflate în dificultate în Franța:
- Allo Parentalité: Este un serviciu de telefon de sprijin pentru mamele aflate în dificultate.
Acest serviciu oferă consiliere și sprijin pentru probleme legate de parenting, sănătate mentală și alte
provocări legate de creșterea copiilor.
- Allo Enfance Maltraitée: Acesta este un număr de telefon de urgență pentru copii abuzați
sau neglijați. Serviciul oferă asistență imediată și informații cu privire la pașii ce trebuie urmați
pentru a proteja copiii.
- Asistență financiară: Guvernul francez oferă diverse forme de ajutoare financiare pentru
mamele aflate în dificultate. Acest sprijin poate include indemnizații pentru copii, ajutoare pentru
locuință și alte ajutoare de urgență.
- Servicii medicale: Sistemul de sănătate din Franța oferă servicii medicale esențiale pentru
mame și copii. Îngrijirea prenatală și postnatală este acoperită și asigurată gratuit. De asemenea,
există acces la servicii de sănătate mentală.
- Centre Maternels: Aceste centre oferă adăpost și sprijin pentru femeile însărcinate sau
mamele tinere aflate în dificultate. Acestea oferă îngrijire medicală, consiliere, sprijin pentru
îngrijirea copilului și pregătire pentru independență.
- Asistență pentru îngrijirea copiilor: Franța are servicii de îngrijire a copiilor, cum ar fi
creșele și centrele de zi, pentru a ajuta mamele să se întoarcă la muncă sau să participe la programe
de formare.

29
 În țări ca Germania, Irlanda, Marea Britanie avem de-a face cu politici parțial coordonate
de către stat. Aceste țări acordă o atenție specială bunăstării copiilor și asigură că familiile care se
confruntă cu nevoi financiare sau alte provocări primesc sprijin corespunzător.
Într-o măsură mai mică sau mai mare, aceste țări au implementat politici și programe de
asistență socială care vizează sprijinirea mămicilor aflate în dificultate, inclusiv mame singure sau
familiile cu venituri reduse. Aceste programe pot include:
A. Germania:
- Kindergeld: este un program din Germania care reprezintă o indemnizație lunară pentru
copii și are ca scop sprijinirea financiară a familiilor în creșterea și îngrijirea copiilor. Acest program
contribuie la reducerea povară financiară a familiilor și încurajează un mediu mai bun pentru
creșterea și dezvoltarea copiilor. "Kindergeld" este acordat în funcție de numărul de copii din
familie și poate varia în funcție de veniturile familiei și de vârsta copiilor.
Prin furnizarea de asistență financiară lunară, "Kindergeld" își propune să acopere o parte din
costurile asociate cu creșterea și îngrijirea copiilor, inclusiv cheltuielile pentru hrană, îmbrăcăminte,
educație și activități recreative. Aceasta poate ajuta familiile să-și mențină un nivel minim de
bunăstare și să ofere copiilor condiții favorabile pentru dezvoltare.
- Elterngeld: reprezintă o indemnizație pentru părinți acordată în timpul concediului
parental. Durata maximă a acestui concediu parental este de 14 luni.
"Elterngeld" reprezintă o parte din sistemul de sprijin social din Germania și are ca scop să
ofere sprijin financiar pentru părinți, indiferent de statutul lor marital sau de familie.
B. Irlanda:
În Irlanda avem de-a face cu următoarele programe în ceea ce privește asistența sociala a
amelor aflate în dificultate:
 Child Benefit: Similar cu "Child Benefit" din Marea Britanie și "Kindergeld" din
Germania, în Irlanda există o indemnizație lunară pentru copii, care se numește "Child Benefit".
Aceasta este o plată lunară pentru fiecare copil sub vârsta de 16 ani. Suma exactă a indemnizației
poate varia și este determinată de numărul de copii din familie.
 One-Parent Family Payment: Aceasta este o indemnizație pentru mamele sau tații
singuri care au grijă de copii și care îndeplinesc anumite criterii de eligibilitate legate de venituri și
situația familială. Acest program oferă un sprijin financiar pentru familiile monoparentale.

30
  Family Income Supplement: Acesta este un program care oferă sprijin financiar
suplimentar familiilor cu venituri mici care au copii. Dacă veniturile familiei sunt sub un anumit
prag, familiile pot primi o sumă suplimentară pentru a ajuta la asigurarea bunăstării copiilor.
 Back to School Clothing and Footwear Allowance: Acest program oferă o
indemnizație anuală pentru achiziționarea de îmbrăcăminte și încălțăminte școlară pentru copiii
aflați la școală. Aceasta are ca scop sprijinirea familiilor în pregătirea pentru noul an școlar.
 Medical Cards and GP Visit Cards: Acesta nu este direct o indemnizație pentru copii,
ci mai degrabă un program care oferă acces gratuit sau cu costuri reduse la servicii medicale pentru
copii și familiile cu venituri mici.
C. Marea Britanie
În Marea Britanie, există mai multe ajutoare financiare și programe de asistență socială
destinate mamelor aflate în dificultate. Aceste programe au ca scop să ofere sprijin financiar pentru
mamele singure, familiile monoparentale sau orice mamă care se confruntă cu dificultăți financiare
sau alte provocări. Iată câteva dintre aceste ajutoare:
 Income Support: Este un ajutor financiar destinat persoanelor cu venituri mici, inclusiv
mamelor singure. Acesta poate fi acordat mamelor însărcinate sau care au copii sub vârsta de cinci
ani și care nu au venituri suficiente pentru a-și acoperi cheltuielile de bază.
 Universal Credit: Universal Credit este un sistem integrat de sprijin financiar care
înlocuiește mai multe beneficii sociale. Acesta oferă ajutor financiar persoanelor și familiilor cu
venituri reduse sau fără venituri, inclusiv mamele singure sau în dificultate.
 Maternity Allowance: Acest ajutor financiar este destinat mamelor care nu sunt eligibile
pentru Statutory Maternity Pay (plata legală de maternitate) din cauza veniturilor mici sau a
statutului lor de angajat. Acesta acoperă o perioadă de până la 39 de săptămâni.
 Child Tax Credit: Child Tax Credit oferă sprijin financiar pentru familiile cu venituri
reduse și cu copii. Acesta poate fi un sprijin util pentru mamele care au responsabilitatea principală
pentru copii.
 Sure Start Maternity Grant: Acest grant oferă o sumă de bani pentru a ajuta la
acoperirea costurilor asociate cu venirea pe lume a unui nou copil. Este destinat familiilor cu
venituri reduse.
 Free School Meals: Deși nu este destinat direct mamelor, acest program oferă mese
gratuite la școală pentru copiii din familii cu venituri reduse, ceea ce poate fi un sprijin suplimentar
pentru familiile aflate în dificultate.

31
 Din păcate, în alte țări ale UE, cum ar fii Estonia, Ungaria, Polonia, Grecia, Italia, Spania,
România politicile privind asustența sociala a familiilor monoparentale , respectiv a mamelor aflate
în dificultate sunt fragmentare, firave, necoordonate.

3.2. Scurt istoric al asistenței sociale a mamelor singure în România

În perioada comunistă din România, existau prevederi în Codul Muncii care ofereau măsuri
speciale de ocrotire pentru femeile angajate, în special pentru cele care erau gravide, aveau copii
mici sau alăptau. Aceste prevederi au fost introduse pentru a asigura protecția și sprijinul necesar
femeilor care aveau responsabilități de familie și în același timp participau la forța de muncă. 29
Iată câteva dintre aceste măsuri speciale de ocrotire:
 Pauze pentru alimentarea copilului
 Reduceri de program de lucru
 Concedii plătite pentru îngrijirea copilului bolnav
 Lucrul la jumătate de normă
În 1950, în România, s-a constituit ajutorul familial de stat, care a reprezentat o măsură
importantă de sprijin acordată familiilor și mamelor singure. Această măsură a vizat sprijinirea
familiilor cu copii și a mamelor care erau angajate sau lucrau în gospodării agricole individuale sau
colective. Prin acordarea acestui ajutor, statul a recunoscut importanța sprijinirii familiilor cu copii
și a mamelor singure, care puteau întâmpina dificultăți financiare și sociale. Măsura a avut ca
obiectiv nu numai susținerea economică a familiilor, ci și încurajarea natalității și asigurarea unei
protecții mai bune pentru copii.
Această inițiativă a constituit un pas înainte în ceea ce privește politica de protecție socială și
sprijin pentru familii în România. A fost o recunoaștere a responsabilității guvernului față de
bunăstarea familiilor și a faptului că creșterea și îngrijirea copiilor necesită resurse financiare și
sprijin adecvat.
Beneficiarii ajutorului familial de stat au inclus următoarele categorii:
 Familiile ai căror membri erau salariați: Acest ajutor a fost acordat familiilor în care cel
puțin un membru era angajat și contribuia la sistemul de asigurări sociale.
 Familiile ai căror membri lucrau în gospodării agricole individuale sau colective:
Persoanele care activau în agricultură ca membri ai gospodăriilor agricole, fie individuale
sau colective, au putut beneficia de ajutorul familial de stat.

29
Cristina Ștefam, Op. cit., p. 78
32
  Mamele singure salariate: Mamele singure care erau angajate și aveau copii în întreținere
au putut primi sprijin prin intermediul acestui ajutor.
În categoria mamelor singure intrau femeile care aveau în îngrijire unul sau mai mulți copii,
dar nu se bucurau de sprijinul soțului, acesta fiind decedat, divorțat sau separat de familie; acele
femei care aveau copii fără a fi căsătorite. Erau considerate ca având o situație similară și mamele ai
căror soți prezentau incapacitate totală și definitivă de muncă, mamele ai căror soți executau stagiul
militar activ, mamele singure cu copii adoptați, mamele ai căror soți erau absenți din diferite motive.
Femeile considerate mame singure beneficiau de ajutorul familial începând cu primul copil avut în
îngrijire, până ce copilul împlinea vârsta de 12 ani.30
Un moment important în ceea ce privește politica de protecție a mamelor este Legea din
noiembrie 1976, care permitea femeilor să fie exceptate de la obligația de a se angaja într-o muncă
utilă dacă stăteau acasă pentru a-și îngriji copiii. Această lege reprezintă o recunoaștere
semnificativă a valorii muncii de îngrijire a mamei în cadrul familiei. Această recunoaștere
simbolică a muncii neplătite de îngrijire a copiilor a reprezentat un pas important în recunoașterea
importanței rolului matern în societate și în protejarea dreptului mamei de a alege să îngrijească
copiii în loc să lucreze în afara casei.
Acest tip de lege reflectă înțelegerea faptului că munca de îngrijire a copiilor este esențială
pentru dezvoltarea și bunăstarea copiilor și a societății în ansamblu. În multe societăți, mamele care
aleg să rămână acasă pentru a-și îngriji copiii contribuie la creșterea și educarea viitoarelor generații,
dar această muncă nu este întotdeauna recunoscută și valorizată la justa sa valoare.
Prin excluderea femeilor care se ocupau de îngrijirea copiilor de la obligația de a se angaja
într-o muncă utilă, legea a recunoscut importanța vitală a acestei munci pentru societate. Totodată, a
arătat și nevoia de a oferi femeilor opțiunea de a alege între carieră și îngrijirea copiilor fără a fi
supuse constrângerilor financiare sau sociale.
În 1977, în România, a fost emis Decretul privind indemnizația de naștere. Acest decret a
reprezentat o măsură importantă de sprijin acordată mamelor care au dat naștere unui copil, cu
scopul de a asigura protecție socială și îmbunătățirea condițiilor de trai pentru familiile cu copii.
Indemnizația de naștere era o sumă de bani acordată mamei după nașterea copilului, pentru a
o sprijini în perioada postnatală. Aceasta a avut rolul de a contribui la acoperirea unor cheltuieli
legate de creșterea și îngrijirea copilului nou-născut.

30
Ibidem
33
 Femeile, în acea perioadă, puteau să beneficieze de concediu de maternitate, dar prevederea
privea timpul destinat nașterii (concediu pre-natal de 52 de zile și un concediu postnatal de 60 de
zile). Copilul mic era crescut, în general, de bunici.
Alocațiile pentru copii nu aveau un caracter universal. Condiția pentru a obține alocația
pentru copii era munca retribuită. Dacă părinții își pierdeau locul de muncă, atunci nu mai
beneficiau nici de alocații.
Toate aceste reglementări arătau un puternic conservatorism privind familia și recunoașterea
rolului prioritar al femeilor în îngrijirea copiilor.
Până în anul 2003 în România postdecembristă nu au existat măsuri de asistență socială
normalizate pentru familiie monoparentale. În România nu numai indivizii ci și grupuri sociale,
pentru care în statele civilizate există programe de protecție specifice erau și din păcate o parte sunt
încă ignorate de politicile sociale . În categoria acestor grupuri se aflau, după unii autori, chiar pe
primul loc familiile monoparentale, urmate de familiile cu mulți copii, copiii instituționalizați și, în
special, cei care părăsesc instituțiile la vârsta de 18 ani, o parte dion populațiile de rromi, etc.
În anul 2003, au fost luate primele măsuri semnificative de asistență socială destinate
familiilor monoparentale în România, odată cu adoptarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.
105/2003 privind alocația complementară și alocația de susținere pentru familia monoparentală,
ordonantă abrogată în anul 2011 când intră în vigoare Legea 277/2011 privind alocația pentru
susținerea familiei.
Aceasta a reprezentat un pas important în dezvoltarea sistemului de protecție socială pentru
această categorie de familii.
Alocația complementară și alocația de susținere pentru familia monoparentală au fost
introduse pentru a oferi sprijin financiar suplimentar familiilor conduse de un singur părinte, care se
confruntau cu dificultăți financiare și sociale. Aceste măsuri au avut scopul de a contribui la
îmbunătățirea condițiilor de trai ale familiilor monoparentale și de a reduce riscul de sărăcie și
excluziune socială.
Este important de subliniat că aceasta a reprezentat doar un prim pas în dezvoltarea
sistemului de asistență socială pentru familiile monoparentale în România. De-a lungul anilor, au
fost luate și alte măsuri și inițiative pentru a sprijini aceste familii, inclusiv în ceea ce privește
accesul la servicii de sănătate, educație și locuri de muncă, protecția socială a familiilor
monoparentale constând actualmente în:
 prestații sociale

34
  servicii sociale

3.3. Drepturile si beneficiile mamei singure în România

În România, discuțiile și informațiile despre drepturile mamei singure pot fi vagi și puțin
cunoscute, ceea ce poate duce la subutilizarea sau chiar ignorarea anumitor drepturi și beneficii.
Această situație poate fi cauzată de mai mulți factori:
a) complexitatea legislației: Legislația privind drepturile părinților și a familiei poate fi
complexă și dificil de înțeles pentru persoanele fără pregătire juridică. Drepturile mamei
singure pot fi reglementate de mai multe legi și acte normative, ceea ce poate crea confuzie
și dificultăți în identificarea și înțelegerea beneficiilor disponibile.
b) Comunicare și acces la informații: Lipsa informațiilor clare și accesibile despre
drepturile mamei singure poate face dificilă conștientizarea acestor drepturi. Mesajele
despre drepturile și beneficiile sociale disponibile pentru mamele singure pot fi
insuficiente sau insuficient promovate.
c) Stigmatizarea și prejudecățile sociale: Uneori, mamele singure pot fi stigmatizate sau
criticate în societate, ceea ce poate determina evitarea discuțiilor despre drepturile și
beneficiile disponibile.
d) Fragmentarea serviciilor sociale: Serviciile sociale pot fi fragmentate sau greu de accesat
în anumite zone, ceea ce face dificilă identificarea și utilizarea tuturor beneficiilor
disponibile.
Cu toate acestea putem enumera o serie de drepturi și beneficii de care se pot bucura și
mamele singure aflate în dificultate, și anume: indemnizația pentru creșterea copilului (aceasta este
o sumă lunară acordată până la vârsta de 2 ani a copilului), concediu de maternitate (femeile care
devin mame beneficiază de concediu de maternitate plătit, care poate începe înainte de naștere și
poate continua după naștere), concediu de îngrijire a copilului (după concediul de maternitate,
mamele pot beneficia de concediu de îngrijire a copilului, în care pot sta acasă pentru a avea grijă de
copilul lor. Aceasta poate fi o perioadă de până la 2 ani în cazul unui copil sau 3 ani în cazul copiilor
cu dizabilități, alte indemnizații și ajutoare (în România, există diverse tipuri de alocații și ajutoare
financiare destinate familiilor și copiilor. De exemplu, alocația de stat pentru copii, alocația
suplimentară pentru copii cu dizabilități, alocația pentru familiile monoparentale, precum și alte
ajutoare sociale pentru familiile defavorizate), acces la servicii medicale (Serviciile medicale pentru
mame și copii, inclusiv îngrijire prenatală și postnatală, sunt asigurate în cadrul sistemului de

35
sănătate publică din România), sprijin pentru integrarea profesională (există programe și facilități
care încurajează mamele singure să se integreze pe piața muncii, cum ar fi programe de formare,
cursuri și sprijin pentru găsirea unui loc de muncă).

3.4. Politici sociale privind familia monoparentală în România

În România nu există o anumită politică publică privind familia, suficient de clar articulată și
păstrată destul timp pentru a fi identificată ca atare. Multe aspecte par să fie deduse din măsuri
sociale mai generale, prin incidență indirectă.31
În ceea ce privește politica socială privind familia, cele trei mari tipuri de abordări 32:
• Politici ameliorative Aceste politici se concentrează pe îmbunătățirea condițiilor de viață și
a bunăstării familiilor prin furnizarea de sprijin și resurse care să reducă sărăcia, inegalitatea și alte
probleme sociale. Scopul acestor politici este de a aduce o schimbare pozitivă în viața familiilor prin
acordarea de beneficii și servicii care să îmbunătățească calitatea vieții lor.
Acestea au în vedere, în principal, doua tipuri de măsuri: alocaţiile familiale şi reducerile de
taxe.
• Politici de remediu, Aceste politici se concentrează pe soluționarea sau atenuarea
problemelor și dificultăților cu care se confruntă familiile, inclusiv cele legate de sărăcie, inegalitate
și acces la resurse. Aceste politici au rolul de a remedia situațiile de dezavantaj sau vulnerabilitate în
care se află familiile și de a adresa nevoile lor imediate.
• Politici substituţionale Aceste politici au ca obiectiv înlocuirea sau înlocuirea temporară a
responsabilităților familiei pentru îngrijirea copiilor cu servicii sau ajutoare oferite de stat sau de alte
organizații. De exemplu, furnizarea de creșe sau grădinițe pentru îngrijirea copiilor în timpul
lucrului părinților. Aceste politici facilitează participarea părinților pe piața muncii, însă pot avea și
potențiale implicații asupra rolului și responsabilităților familiale tradiționale..
Se referă la serviciile de asistenţa a familiei (îngrijirea şi supravegherea copiilor şi a
persoanelor dependente, servicii de prestare a unor activităţi menajere la domiciliu). Intervenţiile
sunt indirecte şi realizate mai ales fata de persoane cu venituri reduse
Politica publică privind familia poate cuprinde o gamă largă de aspecte, cum ar fi sprijinul
pentru creșterea copiilor, accesul la educație de calitate, servicii de sănătate adecvate, facilități de
îngrijire a copiilor, concedii de maternitate și paternitate, protecția drepturilor copilului, sprijin
pentru familiile monoparentale și multe altele. O politică publică bine articulată și stabilă ar trebui să
31
Ibidem, p. 73
32
Cristina Ștefan, Familia monoparentală – Aspecte privind protecţia socială, Ed. Arefeana, Bucureşti , 2001, pp. 53-54
36
aibă obiective clare, măsuri concrete și resurse alocate pentru a sprijini familiile și a le asigura un
mediu favorabil dezvoltării și bunăstării copiilor.
În timpul guvernelor diferite, au fost adoptate diverse măsuri sociale care au avut impact
asupra familiilor, cum ar fi alocații pentru copii, facilități fiscale pentru familiile cu copii, programe
de susținere a accesului la locuințe sau programe pentru creșterea natalității. Cu toate acestea, unele
dintre aceste măsuri au putut fi mai degrabă o reacție la anumite probleme sociale sau economice,
decât o politică publică privind familia pe termen lung, care să fie parte integrantă a unei viziuni
coerente asupra sprijinirii familiilor.
Există, de asemenea, organizații neguvernamentale și alte entități care pot avea programe și
proiecte destinate sprijinirii familiilor și dezvoltării politicii familiale, dar din nou, lipsa unei politici
publice clare și stabilite poate face dificilă realizarea unui impact semnificativ.
Politicile în domeniul familiei nu pot fi gândite decât în strânsă legătură cu alte tipuri de
politici, cum ar fi cele legate de locuire, politicile destinate educației, politicile de factură
economică, inclusiv forța de muncă și protecția categoriilor defavorizate pe piața muncii. 33
În România, serviciile publice pentru familii, în special în mediul rural, trec prin procese de
reconfigurare și îmbunătățire pentru a se adapta la cerințele existente și pentru a răspunde nevoilor
specifice ale comunităților locale. Mediul rural poate prezenta provocări diferite față de orașe în
ceea ce privește accesul la servicii și resurse, iar autoritățile se concentrează pe dezvoltarea unor
soluții adecvate.
Iată câteva aspecte relevante legate de reconfigurarea serviciilor publice pentru familii în
mediul rural din România:
 Extinderea și modernizarea infrastructurii: unele comunități rurale au acces limitat la
servicii din cauza infrastructurii precare. În cadrul procesului de reconfigurare, autoritățile
trebuie să aibă ca obiectiv modernizarea infrastructurii pentru a facilita accesul la servicii
de calitate.
 Dezvoltarea serviciilor de sănătate maternă și infantilă: în mediul rural, accesul la servicii
medicale poate fi mai dificil. Autoritățile trebuie să își concentreze eforturile pentru a
extinde serviciile de sănătate maternă și infantilă în zonele rurale, asigurându-se că femeile
gravide și copiii beneficiază de îngrijire adecvată.
 Îmbunătățirea accesului la educație și servicii pentru copii: în zonele rurale, există nevoi
specifice în ceea ce privește educația și îngrijirea copiilor. Dezvoltarea unor servicii

33
Ion Mihailescu Familia în societățile europene, Ed. Universității, București, 199, p. 156
37
 educaționale și sociale adecvate pentru copii este esențială pentru a sprijini familiile și a
asigura dezvoltarea armonioasă a copiilor.
 Sprijinirea familiilor vulnerabile: familiile sărace sau vulnerabile din mediul rural pot
beneficia de programe sociale de sprijin, inclusiv ajutoare financiare, programe de formare
și consiliere, care să le ofere sprijin în depășirea dificultăților.
 Dezvoltarea serviciilor sociale comunitare: promovarea serviciilor sociale comunitare
poate facilita accesul la resurse și sprijin pentru familiile din mediul rural. Aceste servicii
pot implica asistență socială, îngrijire la domiciliu, consiliere și sprijin pentru problemele
specifice ale comunității.
 Implicarea ONG-urilor și parteneriatelor public-privat: colaborarea între autorități locale,
organizații neguvernamentale și sectorul privat poate facilita dezvoltarea și furnizarea de
servicii adecvate în mediul rural.
În sensul sprijinului acordat familiei, complementar politicilor de tip substituțional, pot fi
luate în considerare două aspecte-cheie: emanciparea femeilor și măsuri de protecție specială a
maternității.
Emanciparea femeilor se referă la acordarea de drepturi egale, oportunități și acces la resurse
pentru femei în toate domeniile societății. Acest aspect are un impact semnificativ asupra vieții
familiei, deoarece sprijinirea femeilor să-și realizeze potențialul și să participe activ la viața
profesională și socială poate avea multiple beneficii pentru familie în ansamblu.
Aceste două aspecte - emanciparea femeilor și măsurile de protecție specială a maternității -
pot contribui la susținerea familiilor și la crearea unui mediu favorabil pentru echilibrarea vieții
profesionale și a celei familiale. Prin promovarea egalității de gen și acordarea unui sprijin adecvat
în timpul perioadelor critice ale vieții de familie, guvernele pot contribui la creșterea calității vieții
familiilor și la dezvoltarea societății în ansamblu.

3.5. Protecția maternității

Protecția maternității se referă la totalitatea măsurilor, politicilor sociale, reglementărilor și
legilor care au ca scop să ocrotească și să asigure bunăstarea mamei și a copilului în diferite etape
ale vieții lor, inclusiv în timpul sarcinii, nașterii și perioadei postnatale. Aceste măsuri sunt
concepute pentru a asigura condiții adecvate pentru îngrijirea, sănătatea și dezvoltarea copiilor,
precum și pentru a sprijini mamele în aceste etape importante ale vieții lor.

38
 Protecția maternității implică referiri la politica demografică, la planificarea familială, la
situația femeilor pe piața muncii, la resursele financiare ale familiei, susținute prin alocații pentru
copii.34
În societatea românească de astăzi, măsurile de politică publică privind familia pot fi
apreciate ca fiind prea largi din punct de vedere al nevoilor specifice familiei monoparentale, iar
cele referitoare la protecția maternității ca fiind prea înguste. Astfel, protecția maternității se
realizează numai pentru persoanele asigurate social, mai cu seamă pentru cele care lucrează în
sectorul de “stat”; persoanele angajate în sectorul privat sunt e cele mai multe ori determinate de
mecanismele economiei de piață să opteze între carieră și familie 35.
Femeile care nu sunt angajate sau care sunt șomere de mult timp pot să nu beneficieze de
măsurile de protecție a maternității în aceeași măsură ca și cele care sunt angajate. Această situație
poate crea inegalități și poate afecta grav drepturile și bunăstarea acestor femei.
Câteva aspecte legate de această problemă includ:
 Lipsa concediului de maternitate plătit: femeile care nu sunt angajate sau care sunt
în șomaj pot să nu aibă dreptul la concediu de maternitate plătit, ceea ce poate afecta negativ
veniturile lor și capacitatea de a se ocupa de sănătatea lor și a copilului în timpul perioadei
prenatale și postnatale
 Lipsa accesului la servicii de sănătate reproductive: femeile fără loc de muncă sau
în șomaj pot să aibă dificultăți în accesarea serviciilor de îngrijire prenatală, naștere și
postnatală. Acest lucru poate pune în pericol sănătatea lor și a copilului.
 Inechitate în beneficiile sociale: dacă politicile sociale nu prevăd măsuri de sprijin
și protecție a maternității pentru femeile fără loc de muncă sau șomere, acest lucru poate
perpetua inegalitățile și poate afecta șansele acestor femei de a ieși din situația de sărăcie sau
șomaj.
 Impact asupra viitorului: lipsa sprijinului pentru maternitate poate influența
deciziile femeilor legate de reproducere și planificarea familială, ceea ce poate afecta viitorul
lor și al familiilor lor.

3.6. Prestații sociale destinate mamelor singure aflate în dificultate

A) Alocația de susținere pentru familia monoparentală

34
Cristina Ștefan, Op. cit., p. 79
35
Ibidem, p. 22
39
 În România, alocația pentru susținerea familiei monoparentale este acordată în conformitate
cu Legea nr. 277/2010 privind alocația pentru susținerea familiei, alături de modificările și
completările ulterioare, precum și cu Hotărârea de Guvern nr. 38/2011, care aprobă Normele
metodologice de aplicare a prevederilor acestei legi.
În concordanță cu prevederile Legii, “beneficiază de alocaţie de susținere familiile formate
din persoana singură şi copiii aflaţi în întreţinerea acesteia şi care locuiesc împreună cu aceasta,
denumită în continuare familie monoparentală”.36
În articolul 3 al aceleiași legi sunt enumerate categoriile de persoane singure, după cum
urmează37:
a) persoanele necăsătorite;
b) persoanele văduve;
c) persoanele divorțate;
d) persoana al cărei soț/soție este declarat/declarată dispărut/dispărută prin hotărâre
judecătorească;
e) persoana al cărei soț/soție este arestat/arestată preventiv pe o perioadă mai mare de 30 de
zile sau execută o pedeapsă privativă de libertate și nu participă la întreținerea copiilor;
f) persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani și se află în una dintre situațiile prevăzute la
lit. a) – e);
g) persoana care a fost numită tutore sau i s-au încredințat ori i s-au dat în plasament unul
sau mai mulți copii și se află în una dintre situațiile prevăzute la lit. a) – c).
Alocația de susținerea a familiei se acordă familiilor monoparentale cu venituri nete lunare
pe membru de familie care nu depășesc suma de 634 lei. Cuantumul lunar al alocației este stabilit în
funcție de indicatorul social de referință (ISR), iar valoarea acestuia este de 598 lei.

Cuantumul alocației depinde de numărul membrilor familiei, după cum urmează:

Familia formata din persoana singură și copii aflați în îngrijirea acesteia

36
Legea nr. 277/2010 privind alocaţia pentru susţinerea familiei, publicată în Monitorul Oficial nr.889, la 30.12.2010,
art. 2
37
Ibidem, art. 3
40
 (alocația monoparentală)
239 lei (0.4 ISR) și 634 lei
Venit net mediu lunar 0 lei și 239 lei (0.4 ISR)
(1.06 ISR)
pe membru de familie între :
Coeficient Cuantum Coeficient Cuantum
familia cu 1 copil 0.214 x ISR 128 lei 0.204 x ISR 122 lei
familia cu 2 copii 0.428 x ISR 256 lei 0.408 x ISR 244 lei
familia cu 3 copii 0.642 x ISR 384 lei 0.612 x ISR 366 lei
familia cu 4 copii și mai mulți 0.856 x ISR 512 lei 0.816 x ISR 488 lei

Alocația pentru susținerea familiei monoparentale se acordă pe baza unei cereri.

Conform art. 3 din Legea 277/2010 privind alocația pentru susținerea familiei, cererile
pentru stabilirea şi acordarea alocaţiei se întocmesc de reprezentantul familiei şi se înregistrează la
primăria comunei, oraşului, municipiului sau, după caz, a sectorului municipiului Bucureşti în a
cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa familia.38
Cererea trebuie să fie însoțită de o declarație pe propria răspundere și de actele doveditoare
relevante. Aceste documente trebuie să includă informații privind componența familiei, veniturile
acesteia și, în cazul copiilor aflați în întreținere care merg la școală, este necesară prezentarea actelor
care să ateste frecventarea cursurilor școlare.
Este important ca solicitantul să furnizeze informații corecte și veridice, deoarece declarația
pe propria răspundere este un document legal în care persoana își asumă responsabilitatea pentru
acuratețea informațiilor furnizate. Pentru soluţionarea cererii privind acordarea alocaţiei de
susţinere, se va afectua ancheta socială la domiciliul sau, după caz, la resedinţa familiei.
Stabilirea dreptului la alocaţie şi a cuantumului acesteia se face prin dispoziţia scrisă a
primarului, iar dreptul la alocaţie se acordă începȃnd cu luna următoare înregistrării cererii. 39

B) Alocația de stat
Alocația de stat pentru copii este o prestație socială acordată familiilor cu copii în scopul
sprijinirii nevoilor acestora și contribuirii la bunăstarea și dezvoltarea copiilor. Deși nu este specifică
exclusiv mamele singure, ci se adresează tuturor familiilor cu copii, aceasta reprezintă o formă de
sprijin financiar importantă pentru părinții care cresc copii, inclusiv pentru mamele singure.
Beneficiază de alocaţie de stat pentru copii toţi copiii în vârstă de până la 18 ani. 40

38
Ibidem
39
Ibidem, art. 16
40
Legea 61/1993 privind alocația de stat pentru copii, publicată în Monitorul Oficial nr. 233, la 28.09.1993, art. 1, alin.
(2)
41
 Alocaţia de stat pentru copii se acordă şi tinerilor care au împlinit vârsta de 18 ani, care
urmează cursurile învăţământului liceal sau profesional, organizate în condiţiile legii, până la
terminarea acestora, precum şi tinerilor cu handicap care urmează o formă de învăţământ
preuniversitar prevăzută de lege, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani. 41
Începând cu 1 ianuarie 2023 cuantumul alocației de stat este de:
o 631 lei pentru copiii cu varsta intre 0 – 2 ani/respectiv, până la 18 ani, în cazul copilului cu
handicap;
o 256 lei pentru copilul care a depăşit varsta de 2 ani, până la 18 ani, precum şi tinerilor care
au implinit 18 ani, care urmează cursurile învăţământului liceal sau profesional, organizate
în condiţiile legii, până la terminarea acestora.
Deși valoarea reală a alocației pentru copii nu ține pasul cu inflația, aceasta este o formă
constantă de venit, într-un context de creștere dramatică a sărăciei.

C) Indemnizația lunară pentru creșterea copilului

Indemnizația lunară pentru creșterea copilului se acordă în baza O.U.G. nr. 111 din 2010.
Persoanele care, în ultimii 2 ani anteriori datei naşterii copilului, au realizat timp de cel puţin
12 luni venituri din salarii şi asimilate salariilor, venituri din activităţi independente, venituri din
drepturi de proprietate intelectuală, venituri din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură, supuse
impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi
completările ulterioare, denumite în continuare venituri supuse impozitului, beneficiază de concediu
pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap,
precum şi de o indemnizaţie lunară.42
Cuantumul indemnizaţiei lunare pentru creșterea copilului este de 85% din media veniturilor
nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei naşterii copilului. Cuantumul minim
al indemnizaţiei lunare nu poate fi mai mic decât suma rezultată din aplicarea unui coeficient de
multiplicare de 2,5 la valoarea indicatorului social de referinţă (care în acest moment este 598 lei, de
unde rezultă un minim al indemnizației de 1495 lei), iar cuantumul maxim al acesteia nu poate
depăşi valoarea de 8.500 lei.43
41
Ordonanța de urgență 126/2021 pentru modificarea Legii nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii, precum şi
pentru acordarea unei indemnizaţii compensatorii pentru persoanele cu handicap, publicată în Monitorul Oficial la nr.
1189, la 15.12.2021
42
Ordonanța de urgență 81/2018 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul
şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial nr. 792, din 17.09.2018
43
Ordonanța de urgență 82/1017 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial
nr.902 din 16.11.2017
42
 Din păcate indemnizația de creștere a copilului nu se acordă femeilor care nu au avut
venituri, conform legii, și nu puține sunt cazurile de mame singure care nu au avut un loc de muncă,
sau venituri impozabile, din diverse activități anterior nașterii copilului.
Totuși, măcar în ceea ce privește mamele adolescente care își continuă studiile legea prevede
că pot benefica de indemnizație de creștere a copilului.

D) Concediul de maternitate
În România, mamele singure au dreptul la concediu de maternitate, la fel ca oricare altă
mamă. Concediul de maternitate este reglementat de Legea nr. 273/2006 privind asigurările sociale
de sănătate și prevederile Codului Muncii, Legea nr. 53/2003.
Iată câteva informații cheie despre concediul de maternitate pentru mamele singure în
România:
 Durata concediului de maternitate: Concediul de maternitate are o durată de 126 de
zile calendaristice (42 de zile înainte de naștere și 84 de zile după naștere). În cazul
nașterii multiple sau dacă bebelușul este născut cu anumite afecțiuni, durata
concediului poate fi prelungită.
 Plata concediului de maternitate: Concediul de maternitate este plătit în cuantum de
85% din venitul net mediu pe ultimele 6 luni anterioare nașterii sau a ultimelor 6 luni
în care femeia a avut venituri înainte de concediul prenatal. Acest venit nu poate
depăși 12 salarii minime brute pe țară.
 Documentația necesară: Pentru a beneficia de concediul de maternitate, femeile
singure trebuie să depună la angajator sau la Casa de Pensii un set de documente,
care poate include certificatul medical de sarcină, certificatul medical de naștere,
adeverința de venit și altele.

E. Ajutoarele sociale – prestații în bani sau în natură

1. ajutorul social
Ajutorul social acordat în baza Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat reprezintă
o formă de sprijin financiar destinată persoanelor și familiilor aflate în situații de sărăcie și
43
vulnerabilitate în România. Acest ajutor are ca scop asigurarea unui venit minim pentru aceste
categorii de beneficiari și îmbunătățirea condițiilor lor de trai. Deși nu este specific destinat doar
mamelor singure, acesta poate fi aplicabil și în cazul lor, în funcție de îndeplinirea criteriilor de
eligibilitate.
Detalii despre ajutorul social acordat în baza Legii nr. 416/2001 privind venitul minim
garantat:
 Eligibilitate: Persoanele și familiile cu venituri reduse sau în situații de sărăcie pot
solicita ajutorul social în baza acestei legi. Există anumite criterii de eligibilitate, precum venitul
lunar pe membru de familie, terenurile și bunurile dețiunte, care trebuie îndeplinite pentru a
beneficia de acest sprijin.
 Suma acordată: Suma ajutorului social poate varia în funcție de componența familiei și
veniturile acesteia. Cu cât veniturile familiei sunt mai mici și cu cât numărul de membri este mai
mare, cu atât suma ajutorului social poate fi mai mare.
 Scopul ajutorului: Acest ajutor are rolul de a sprijini persoanele și familiile în situații de
sărăcie sau vulnerabilitate, contribuind la asigurarea necesităților de bază, precum hrană,
îmbrăcăminte, locuință și servicii medicale.
 Procedura de aplicare: Persoanele și familiile interesate trebuie să depună o cerere la
autoritățile competente pentru a solicita ajutorul social. Această cerere poate implica furnizarea de
documente și informații relevante pentru a dovedi eligibilitatea.
Nivelurile pentru VMG sunt urmatoarele44:
 Persoana singura = 0.283 x ISR = 170 lei
 Familia formata din 2 persoane = 0.510 x ISR = 305 lei
 Familia formata din 3 persoane = 0.714 x ISR = 427 lei
 Familia formata din 4 persoane = 0.884 x ISR = 529 lei
 Familia formata din 5 persoane = 1.054 x ISR = 631 lei
Pentru fiecare alta persoana peste numarul de 5 persoane, ajutorul social se mareste cu
0.073 x ISR. Valoarea ISR în acest moment este 598 lei.
2. ajutorul pentru încălzirea locuinței și suplimentul de energie pentru consumatorii
vulnerabili, acordat în baza Legii nr. 226 din 16.09.2021 privind stabilirea măsurilor de
protecţie socială pentru consumatorul vulnerabil de energie

44
http://www.asistentasociala.info/social.html , accesat la 11.08.2023
44
 Ajutorul pentru încălzirea locuinței și suplimentul de energie pentru consumatorii
vulnerabili este o prestație socială acordată în România pentru a sprijini gospodăriile cu venituri
reduse să facă față costurilor ridicate ale încălzirii în timpul sezonului rece. Această formă de ajutor
are ca scop asigurarea că familiile defavorizate pot avea acces la încălzire adecvată în locuințele lor
și să reducă riscul de sărăcie energetică.
La fel ca și celelalte forme de prestații sociale și ajutorul pentru încălzirea locuinței nu este
destinat special familiilor monoparentale, respectiv mamelor singure, dar acestea pot beneficia de
această prestație, daca îndeplinesc condițiile de eligibilitate, și marea majoritate a mamelor singure
îndeplinesc aceaste condiții.
Înainte de anul 2021, ajutorul pentru încălzirea locuinței în România avea o valoare relativ
mică și se acorda unui număr limitat de beneficiari. Odată, cu intrarea în vigoare a Legii nr.
226/2021, au fost introduse schimbări semnificative în ceea ce privește cuantumul ajutorului și
categoriile de beneficiari.
Legea nr. 226/2021 a adus următoarele modificări majore:
- Majorarea cuantumului: Valoarea ajutorului pentru încălzirea locuinței a fost majorată
semnificativ, în scopul de a veni în sprijinul populației afectate de costurile ridicate ale energiei
termice. Această majorare a avut ca scop să ajute familiile cu venituri reduse să facă față
cheltuielilor de încălzire.
- Extinderea categoriilor de beneficiari: Legea a extins categoriile de beneficiari care pot
solicita ajutor pentru încălzirea locuinței. Astfel, un număr mai mare de persoane au fost eligibile să
primească acest ajutor, inclusiv familiile cu venituri modeste, persoanele singure, pensionarii și alte
categorii vulnerabile din punct de vedere economic.
- Criterii de eligibilitate revizuite: În cadrul legii, au fost revizuite criteriile de eligibilitate
pentru a reflecta noile categorii de beneficiari și majorarea cuantumului. Astfel, persoanele și
familiile care îndeplineau anumite condiții de venit și de statut puteau solicita ajutorul pentru
încălzirea locuinței.
3. Ajutor alimentar și de produse de igienă, prin Programul Operațional Ajutorarea
Persoanelor Defavorizate, o inițiativă a Uniunii Europene și a Guvernului României
Acest program reprezintă o inițiativă importantă și necesară, cu un impact semnificativ
asupra vieții celor mai vulnerabile categorii de persoane din societate.
Prin POAD, Uniunea Europeană și Guvernul României oferă ajutor alimentar și produse de
igienă către persoanele defavorizate, ceea ce poate contribui semnificativ la îmbunătățirea calității

45
vieții acestora și la combaterea sărăciei extreme. Aceste pachete alimentare, materialele școlare
pentru copii, trusourile pentru nou-născuți, articolele de îmbrăcăminte și încălțăminte, precum și
produsele de igienă sunt esențiale pentru asigurarea nevoilor de bază ale acestor persoane și pentru a
le oferi o șansă mai bună în viață.
Operațiunile prevăzute în cadrul POAD sunt:
a) Distribuția de ajutoare alimentare: Acest aspect este crucial pentru a asigura accesul
persoanelor defavorizate la alimentele de bază, ajutându-le să își satisfacă necesitățile nutriționale și
să ducă o viață mai sănătoasă.
b) Distribuția de materiale școlare: Asigurarea materialelor școlare pentru copiii
defavorizați contribuie la susținerea educației lor și la crearea unui mediu propice pentru învățare.
c) Distribuția trusourilor pentru nou-născuți: Aceasta este o operațiune esențială pentru
sprijinirea familiilor sărace cu nou-născuți, oferindu-le resursele necesare pentru îngrijirea și
dezvoltarea copiilor în primele lor luni de viață.
d) Distribuția articolelor de îmbrăcăminte și încălțăminte pentru persoanele fără
adăpost: Pentru persoanele fără adăpost, accesul la articole de îmbrăcăminte și încălțăminte
potrivite este esențial pentru a se proteja de condițiile meteorologice și pentru a-și menține sănătatea.
e) Distribuția produselor de igienă: Produsele de igienă sunt necesare pentru menținerea
sănătății și igienei personale, iar distribuția acestora poate ajuta la prevenirea bolilor și la
îmbunătățirea calității vieții.

2. tichete sociale electronice pentru achiziționarea produselor de îngrijire nou-

născuți, în valoare de 2.000 de lei.
Femeile care nasc în a doua jumătate a anului 2022 și se încadrează în una dintre categoriile de
risc prevăzute în OUG 113/2022 vor primi un bon social electronic unic pentru achiziționarea de
produse de îngrijire neonatală în valoare de 2.000 de lei. Aceste cupoane pot fi folosite doar pe
teritoriul României și pot fi folosite doar pentru achiziționarea de produse de îngrijire a nou-
născuților și rechizite de igienă și medicale pentru mame și nou-născuți. Această sumă poate fi
utilizată în termen de 6 luni de la transferul electronic de fonduri. Valoarea acestui voucher este
venit scutit de impozit si nu este luata in calcul la determinarea venitului net lunar/componenta
familiei.
Sunt considerate eligibile următoarele categorii de persoane care pot beneficia, la cerere, de
tichetele sociale pe suport electronic:

46
  mamele cărora le este stabilit, prin dispoziție scrisă a primarului, dreptul la un venit minim
garantat acordat în baza Legii nr. 416/2001 ;
 mamele care fac parte din familii beneficiare de alocație pentru susținerea familiei acordată
în baza Legii nr. 277/2010 ;
 mamele cu dizabilități, încadrate în grad de handicap, dar nu mai târziu de 3 luni de la
nașterea copilului;
 mamele aflate temporar în situații critice de viață, respectiv victime ale calamităților, ale
violenței domestice, persoane dependente și/sau care se află în situații deosebite de
vulnerabilitate, stabilite prin ancheta socială de DAS MT;
 mame care nu dețin acte de identitate și care, din acest motiv, nu pot beneficia de drepturile
civile;
 mamele minore;
 mamele (cetățeni străini sau apatrizi) care provin din zona conflictului armat din Ucraina. 45

3.7. Servicii sociale destinate mamelor singure aflate în dificulate

Există diverse tipuri de servicii sociale destinate mamei singure și familiilor monoparentale,
în funcție de nevoile lor specifice. Aceste servicii sunt concepute pentru a oferi sprijin și asistență în
diferite aspecte ale vieții lor, inclusiv îngrijirea copilului, dezvoltarea personală și profesională și
stabilirea unui mediu adecvat pentru creșterea sănătoasă a copiilor.
În România avem de-a face cu următaorele categorii de servicii sociale:
A) servicii socio-educaționale
a. servicii de tip rezidențial – Centre Maternale
Expresia “Centru Maternal” a fost introdusă prin H.G. nr. 117 din 1999 pentru aprobarea
Normelor metodologice şi a măsurilor tranzitorii de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 26/1997 privind protecţia copilului aflat în dificultate, precum şi a Metodologiei de
coordonare a activităţilor de protecţie şi de promovare a drepturilor copilului la nivel naţional,
hotărâre care a fost abrogată în 2005.
Centrul maternal cunoscut și sub denumirea de Centru de Asistență Maternală, este o
instituție sau un serviciu social specializat în furnizarea de sprijin și îngrijire pentru femeile
45
Ordonanța de urgență nr. 113/2022 privind unele măsuri necesare în vederea implementării Fondului de ajutor
european destinat celor mai defavorizate persoane, decontarea unor cheltuieli privind sprijinirea refugiaţilor din
Ucraina, precum şi acordarea de granturi din fonduri externe nerambursabile pentru investiţii destinate
retehnologizării IMM-urilor, publicată în Monitorul Oficial nr. 720 din 18.07.2022, art.3

47
însărcinate, pentru mamele singure și pentru familiile cu copii mici. Scopul principal al unui centru
maternal este să ofere suport în timpul sarcinii, în perioada de naștere și în primele luni sau ani de
viață ai copilului.
Beneficiarii centrului rezidenţial maternal pot fi mame cu copii aflaţi în risc de separare de
familie şi femei gravide aflate în situaţii de dificultate46:
a) mame singure cu copii/gravide care temporar nu au locuinţă şi/sau care se confruntă cu
mari probleme financiare, profesionale şi relaţionale;
b) mame cu copii/gravide provenind din familii marginalizate sau dezorganizate incapabile
să le ofere nici un fel de suport;
c) mame cu copii/gravide victime ale violenţei domestice
d) cuplu mamă-copil inclus într-un program de restabilire a legăturii familiale, după ce
copilul a avut o măsură de protecţie specială.
e) mame minore cu copii/gravide minore aflate în sistemul de protecţie specială a copilului.
Un centru maternal poate oferi o gamă variată de servicii și programe, inclusiv:
1.Protecția și îngrijirea mamelor : Protecția și îngrijirea mamelor și viitoarelor mame cu
copii aflați în situații dificile se desfășoară în casele de maternitate care formează, mențin și întăresc
legăturile familiale și asigură toate condițiile prealabile pentru asumarea responsabilităților
parentale.
2. Consiliere prenatală: Furnizarea de informații și sfaturi pentru femeile însărcinate cu
privire la nutriție, sănătate, exerciții și alte aspecte legate de sarcină.
3. Asistență medicală: Furnizarea de consultații medicale regulate, evaluări de sănătate și
asistență în timpul sarcinii și după naștere.
4. Educație pentru sănătate: Centrele de maternitate asigură condițiile necesare pentru
protejarea sănătății beneficiarilor, promovarea unui stil de viață sănătos și asigurarea accesului la
serviciile medicale necesare.
Organizarea de cursuri și ateliere de educație prenatală și postnatală privind îngrijirea
bebelușilor, alăptarea, alimentația sănătoasă și alte aspecte legate de creșterea și dezvoltarea
copiilor.
5. Suport emoțional și consiliere: Oferirea de sprijin emoțional, consiliere psihologică și
grupuri de suport pentru femeile însărcinate și mamele care se confruntă cu provocări și întrebări
legate de maternitate.
46
Ordin nr. 81/2019 privind aprobarea standardelor minime de calitate pentru serviciile sociale organizate ca centre
maternal, Standardul 1
48
 6. Asistență socială: Furnizarea de informații despre drepturile și beneficiile sociale
disponibile pentru mame și copii, inclusiv ajutor financiar și acces la servicii de îngrijire a copiilor.
7. Servicii de îngrijire a copiilor: Oferirea de servicii de îngrijire temporară a copiilor
pentru mamele care au nevoie de asistență în timpul programului lor de lucru sau în alte situații
specifice.
8. Consiliere în planificarea familială: Oferirea de informații și consiliere cu privire la
opțiunile de planificare familială și contracepție.
9. Activitatea de evaluare a copiilor: Evaluarea nevoilor copiilor beneficiarilor se
realizează de către o echipă multidisciplinară formată din personalul de specialitate al centrului
şi/sau din specialişti ai furnizorului de servicii sociale, angajaţi sau ale căror servicii sunt
achiziţionate47.
10. Activități de recereere și socializare: Activitățile de recreere și socializare sunt aspecte
esențiale în cadrul unui Centru Maternal și au un impact semnificativ asupra stării de bine și
dezvoltării beneficiarilor săi. Aceste activități contribuie la crearea unui mediu pozitiv, stimulativ și
susținător pentru femeile însărcinate și mamele tinere care se confruntă cu diverse dificultăți
În centrul maternal, beneficiarii primesc servicii adecvate şi adaptate nevoilor personale,
conform unui plan personalizat, în concordanţă cu particularităţile şi evoluţia situaţiei fiecărui
beneficiar.48
Centrul maternal are ca scop principal susținerea și îmbunătățirea sănătății și bunăstării
mamei și copilului într-o perioadă crucială de tranziție. Aceste centre sunt concepute pentru a oferi
un mediu sigur și sprijinitor pentru femeile și familiile care trec prin aceste etape importante ale
vieții lor.
b. servicii de zi , reglementate juridic prin H.G. nr. 1438 apărută în Monitorul Oficial nr.
872/24 septembrie 2004. Din această categorie fac parte :
- Centrele de zi - Acestea oferă îngrijire și supraveghere copiilor în timpul zilei, într-un
mediu adecvat și sigur, în absența părinților. Ele pot furniza activități educative, recreative și
sociale, precum și asistență cu alimentația și igiena copiilor.
- Centrele de Consiliere și Sprijin pentru Părinți - Aceste centre oferă părinților sprijin,
consiliere și informații cu privire la îngrijirea, educarea și dezvoltarea copiilor lor. Ele pot oferi
sfaturi despre parenting, soluționarea conflictelor și alte aspecte legate de creșterea copiilor.

47
Ibidem
48
Ibidem, Standardul 2
49
 - Centrele de Asistență și Sprijin al femeii gravide pedispuse să își abandoneze copilul -
Aceste centre sunt destinate femeilor însărcinate care se confruntă cu dificultăți și sunt predispuse să
își abandoneze copilul. Ele oferă sprijin emoțional, consiliere, informații medicale și sociale, în
scopul de a ajuta femeile să ia decizii informate și să găsească soluții pentru situația lor.

B. servicii socio-medicale
Aceste servicii reprezintă un complex de activități care se ocordă în cadrul unui sistem
social și medical integrat, conform Legii nr. 272 publicată în Monitorul Oficial nr. 557 din 23 iunie
2004, ce au drept scop49:
 menținerea autonomiei personale
 prevenirea agravării situației de dependență
 prevenirea malnutriției și a îmbolnăvirilor prin distribuirea gratuită de lapte praf
 reducerea mortalității infantile
 asigurarea și dezvoltarea serviciilor medicale primare și comunitare
 asigurarea serviciilor medicale pentru mame în perioada pre si postnatală, idifierent
dacă acestea au sau nu calitatea de persoană asigurată în sistemul asiguraărilor sociale de sănătate
 informarea părinților și a copiilor cu privire la sănătatea și alimentația copilului,
inclusiv cu privire la avantajele alăptării, igienii și salubrității
 dezvoltarea de acțiuni și programe pentru ocrotirea sănătății, pentru prevenirea
bolilor, de asistență a părinților și de educație, precum și servicii de planificare familială
 verificarea periodică a tratamentului copiilor care au fost plasați pentru a primi
îngrijire, protecție sau tratament
Încercând o analiză comparativă a prestațiilor și servficiilor sociale oferite familiilor
monoparentale (prescrise legislativ) se poate observa un oarecare echilibru. În realitate însă,
majoritatea familiilor monoparentale defevorizate beneficiază doar de prestații sociale și mai puțin
de servicii sociale. Deși teoretic există serviciile prezentate mai sus, acestea sunt însă oferite în mod
lacunar și izolat. Serviciile de asitență socială destinate familiilor monoparentale sunt în genral
adresate rezolvării situațiilor de criză- așa cum este cazul familiilor monoparentale cu mame
adolescente prezentând un risc ridicat de abandon – îngrijite în Centrele Maternale - și mai puțin
prevenirea situațiilor de criza ce pot apărea inclusiv în cazul celorlalte tipuri de familii
monoparentale. Se poate spune chiar ca doar unele servicii destinate familiilor monoparentale au

49
Anca Scutaru, Op.cit, p.72
50
parcurs procesul de normalizare socială, fiind atât legalizate, cât și recunoscute social (exemplu:
Centrele Maternale). Alte tipuri de servicii însă continuă să fie insuficeint valorificate și utilizate,
fiind reglementate legislativ, dar foarte puțin recunoscute social.50
Actualmente, sistemul de protecție socială- cu referire specială la compartimentul destinat
protecției familiilor cu un singur părinte- are meritul de a reduce situațiile de dificultate dar în mică
măsură asigură dezvoltarea capacităților și a resurselor de depășire a situației de dificultate. Adesea
ea pune accent mai mult pe un suport pasiv. Suportul pentru dezvoltare este foarte rar întâlnit sau
chiar inexistent. De aceea, în unele cazuri ea poate să aibă chiar un efect contrar: înfundarea în
situația de sărăcie, degradarea continuă a capacităților de viață activă normală, continuarea
proceselor de degradare socială.51

3.8. Reinserția socială a mamelor singure

Reinserția socială reprezintă procesul prin care o persoană care a fost marginalizată sau
exclusă din diverse motive (cum ar fi sărăcie, infracțiuni, dependențe, izolare socială etc.) este
reintegrată în societate și are ocazia să-și dezvolte abilitățile, să-și găsească locul în comunitate și să-
și construiască o viață stabilă și productivă. Acest proces implică adesea asistență și sprijin din
partea serviciilor sociale, psihologice, educaționale și comunitare.
Activitatea de reinsertie a mamei singure este strâns legată de activitatea de asistență și
consiliere, și ele sunt elemente esențiale în procesul de sprijinire a mamei în revenirea sau
reintegrarea în societate după o perioadă dificilă.
Acest proces implică multiple aspecte, iar asistența și consilierea joacă un rol crucial în
fiecare etapă:
 Evaluarea și planificarea: Înainte de a începe procesul de reinsertie, este important să
se înțeleagă situația și nevoile mamei singure. O evaluare adecvată va ajuta la identificarea
obstacolelor și la dezvoltarea unui plan personalizat pentru reintegrare. Aici intervine rolul asistenței
sociale care poate evalua situația și dezvolta un plan de acțiune.
 Asistența și resursele: Mamele singure pot avea nevoie de suport în diverse domenii,
de la găsirea unui loc de muncă sau accesarea educației până la rezolvarea nevoilor financiare.
Asistența socială poate oferi îndrumare și acces la resursele necesare pentru a aborda aceste aspecte.
 Consiliere și sprijin emoțional: Reintegrarea în societate poate fi dificilă, și anume
aici intervine consilierea. Mamele singure ar putea confrunta cu stres, anxietate, sau alte emoții
50
Ibidem, p.74
51
Elena Zamfir, (coord.), Starea societății românești după 10 ani de tranziție, Editura Expert , București, 2000, p.84
51
legate de această tranziție. Consilierea poate oferi un spațiu sigur pentru a discuta aceste sentimente
și pentru a dezvolta strategii de gestionare a lor.
 Dezvoltarea abilităților parentale: În timpul procesului de reinsertie, se pot dezvolta
abilitățile de parenting care sunt esențiale pentru creșterea și dezvoltarea sănătoasă a copiilor.
Aceasta poate include educație și sfaturi legate de îngrijirea și dezvoltarea copilului.
 Sprijin pentru integrarea socială: Integrarea sau reintegrarea în comunitate este un
pas important. Asistența și consilierea pot ajuta mamele singure să se conecteze cu grupuri de
sprijin, organizații comunitare sau alte rețele care le pot oferi sprijin și conexiuni sociale.
 Monitorizare și ajustare: Procesul de reinsertie este unul dinamic, iar asistența și
consilierea pot continua pentru a monitoriza progresul și pentru a face ajustări în planul de acțiune
dacă este necesar.
În concluzie, asistența și consilierea sunt părți esențiale ale procesului de reinsertie a
mamei singure. Aceste servicii pot oferi suportul necesar pentru ca mamele să-și depășească
dificultățile, să-și dezvolte abilitățile și să-și construiască o viață mai stabilă și mai prosperă pentru
ele și pentru copiii lor

Capitolul IV. Studii de caz

În cele ce urmează voi prezenta câteva studii de caz, care prezintă cazuri reale de mame
singure aflate în dificultate, cu care am avut tangență lucrând la primăria comunei Oarța de Jos
(numele reale și anumite amănunte au fost omise sau schimbate, pentru a proteja confidențialitatea
acestor mame)

52
 Cunoașterea unor cazuri reale poate da o perspectivă mai profundă asupra problemelor și
provocărilor cu care se confruntă mamele singure în viața lor de zi cu zi. Acest tip de cercetare poate
oferi informații esențiale pentru a înțelege nevoile și preocupările acestor femei și pentru a identifica
soluții potențiale care să le sprijine în dificultățile lor.

4.1. STUDIUL DE CAZ - ANA

Date despre client:
Nume : Ana
Data naşterii: 13.06.1999
Vârsta: 24 ani
Starea civilă: divorțată
Religia: ortodoxă
Adresa: Oarța de Jos
Date despre familie
Ana are 24 de ani și este o mamă singură cu doi copii - un băiat de 5 ani, Cătălin și o fetiță
de 2 ani, Alexandra. Ana a divorțat în urmă cu un an, și de atunci locuiește împreună cu părinții ei și
cu cei doi copii.
Referirea clientului
Ana provine dintr-o familie în care ambii părinți au fost țărani, ea fiind singură la părinți.
Părinții Anei sunt oameni foarte duri, care mereu și-au tratat fata cu răceală și nu puține au fost
momentele în care au fost agresivi cu ea. Ana a avut, și din acest motiv, o adolescență zbuciumată,
care din păcate a făcut-o să ia decizii proaste.
Ana a făcut școala generală în Oarța de Sus, și a început liceul în Cehu Silvaniei, liceu pe
care din păcate nu l-a terminat, deoarece și-a găsit un iubit, cu care a plecat în străinătate. După ce a
rămas însărcinată, iubitul a părăsit-o și nu a recunoscut copilul. Ana s-a întors acasă, unde a rămas
doi ani, timp în care a născut și a avut grijă de copil. Între timp a cunoscut un alt bărbat, cu care s-a
căasătorit și a plecat într-o comună vecină. În urma acestei căsătorii Ana a rămas din nou
însărcinată, și a născut o fetiță, care în prezent are doi ani. Soțul a cerut divorțul la puțin timp după
nașterea fetiței.
Ana are o relație complicată cu părinții ei, dar din păcate, cu doi copii mici și fără nici un
venit, a fost nevoită să se întoarcă din nou acasă la ei.

53
 Prezentarea locuinţei şi a situaţiei materiale a clientei
Din cele afirmate de clientă, reiese faptul că familia acesteia are o situaţie materială precară.
Locuiesc toți într-o casă formată din 2 camere și o bucătărie. Nu au baie în casă, și nici apă curentă.
Încălzirea se face cu sobe cu lemne.
Mama ei este singura care are un venit sigur, și anume pensia minimă de 1125 lei, dar acest
venit este foarte mic și nu acoperă nevoile familiei.
În afară de venitul mamei, mai sunt și alocațiile copiiilor, în sumă de 512 lei pentru cei doi
copii, și pensia alimentară pe care fostul soț al Anei o plătește pentru fetița lui, în sumă de 300 de lei
pe lună. În certificatul de divorț este menționat faptul că fost soț al Anei, ar trebui să contribuie la
creșterea fetei și cu îmbrăcăminte, încălțămine, precum și alte bunuri necesare creșterii și educării
acesteia, dar din păcate sunt luni în care nu plătește nici pensia alimentară.
Ana a apelat la primăria din comună pentru a vedea cu ce poate fi ajutată, pentru că este
foarte greu să își găsească un loc de muncă și în același timp să aibă grijă de doi copii mici.
În urma anchetei făcute la domiciliul Anei, s-a constat că ea este o mamă bună, care se
străduiește să aibă grijă de cei doi copii, dar este foarte greu fără nici un venit, drept pentru care s-a
făcut dosar să beneficieze de ajutor social, de alocație de susținere a familiei și de ajutorul pentru
încălzirea locuienței și suplimentul de energie. În afară de acestea se încadrează și pentru ajutorul în
alimente și produse de igienă din cadrul programului POAD.
Nivelul educaţional al clientei
Ana a făcut școala generală, în Oarța de Sus, și a început liceul în Cehu Silvaniei, liceu pe
care din păcate nu l-a terminat.
Prezentarea situaţiei emoţionale a clientei
Ca urmare a discuţiilor purtate cu Ana s-a descoperit faptul că aceasta are o fire depresivă,
este greu de abordat, dând impresia că nu are încredere să vorbească despre problemele ei cu nimeni
Starea ei emoțională și experiențele din trecut au avut și încă au un impact semnificativ asupra
modului în care se comportă și comunică.

Prezentarea impresiilor asistentului social

Având în vedere că Anei îi este foarte greu să vorbească deschis despre problemele pe care
le întâmpină, asistentul social a folosit mai multe instrumente pentru a întelege ce se întâmplă. Au
fost folosite interviul, chestionarul și observația directă. În urma acestora asistentul social a înțeles
că problema este mult mai profundă, și este nevoie de ajutorul unor specialiști, deoarece traumele

54
din copilărie sunt foarte greu de depășit, mai ales când ai fost un copil abuzat și neiubit de proprii
părinți. O mare parte din deciziile proaste pe care le-a luat de-a lungul timpului se datorează
traumelor din copilărie. Ana a vrut să evadeze cât mai repede de acasă, și atunci a plecat cu primul
bărbat care i-a dat impresia că o iubește.
Ana are nevoie, în afară de sprijin financiar pentru a-și putea crește cei doi copii, și de
asistență psihologică, de un grup de suport, de timp liber pentru ea.
Din păcate, în România nu sunt dezvoltate programe care să ofere sprijin emoțional, timp
liber și suport psihologic pentru mamle singure și atunci ele se zbat, de cele mai multe ori să facă
față tututor responsabilităților, punându-se pe ele și nevoile lor pe ultimul loc, uitând un adevăr
universal valabil, și anume că dacă mama nu este bine (din toate puncele de vedere) acest fapt are
repercusiuni și asupra copiilor și a societății în general.
Din păcate pentru Ana nu îi putem oferi, cel puțin în mediul rural în care locuiește, decât un
minim ajutor financiar, reprezentat de ajutorul social, alocația de susținere a familiei, ajutoare
alimentare și de igienă, ajutorul pentru încălzirea locuinței și suplimentul pentru energie, ceea ce
este totuși puțin și nu acoperă nici pe departe nevoile familiei sale.

ANALIZA CÂMPULUI DE FORŢE

PUNCTE TARI (+) PUNCTE SLABE(-)

- îşi iubeşte mult copiii şi face tot posibilul să îi

crească -tatăl băiatului nu a recunoscut copilul şi nici
-are intenţia de a-şi găsi un loc de muncă; nu vrea să audă de existenţa acestuia;

-vrea să își termine liceul în momentul ăn care -a renunţat la școală;

copiii vor fii mai mari
- vrea să se schimbe și să nu mai repete greșelile
din trecut
- mama ei este dispusă să o ajute cu copiii, în
cazul în care își găsește un loc de muncă
- are o relație dificilă cu tatăl său
-are o fire mai depresivă, nu ii place să
vorbească despre problemele ei

PLANUL DE INTERVENŢIE

55
 EVALUARE OBIECTIVE TINTE STRATEGIE DE LUCRU
PRIMARĂ

Cătălin nu este Stabilirea Tatăl biologic al lui Contactarea tatălui

recunoscut de către paternitaţii Cătălin Înaintarea unei cereri pentru
tatăl său stabilirea paternitatii pe cale
legala

Fetița nu primește Tatăl fetiței să Tatăl fetiței Contactarea tatălui

lunar pensia plătească cele Apelarea la un avocat
alimentară și cele necesare
necesare pentru
creșterea și educarea ei

Relatie conflictuala cu Discutii cu tatal Tatal clientei Consiliere familiala

tatal clientei clientei despre
situatia acesteia

Grădinița copiilor Înscrierea copiilor Grădinița din Cehu Clienta este ajutată să depună
la grădinița din Silvaniei cererea de înscriere și toate
Cehu Silvaniei documentele necesare pentru
a-și înscrie și duce copiii la
Grdinița cu program
prelungit din Cehu Silvaniei

Lipsa venitului Gasirea unui loc Fabrica de confecții Depunerea unei cereri la
personal al clientei de munca Oarța de Sus Fabrica de Confecții Oarța de
Sus, pentru a fii angajată în
momentul în care se rezolvă
situația cu grădinița copiilor.
(Fabrica de confecții Oarța de
Sus, este un loc unde am
găsit deschidere în ceea ce
privește programul unei
mame singure, astfel încât

56
 este singura din zonă care
oferă mamei un program
flexibil, cu condiția să își
îndeplinescă toate sarcinile
de serviciu)

Evaluare finală

Se va încerca gasirea unui loc de muncă, înscrierea copiilor la grădinița cu program prelungit
din Cehu-Silvaniei și stabilirea paternității băiatului, caz în care, acesta va putea beneficia de pensie
alimentară.

Agenţii schimbării

Agenţii schimbării în rezolvarea problemelor prezentate, vor fi asistentul social, mama Anei,
directoarea de la Grădinița Cehu-Silvaniei, patronul Fabricii de Confecții Oața de Sus şi nu în
ultimul rând, serviciile sociale

57
 GENOGRAMA
MAMA ANEI
TATĂL ANEI
76 ANI
78 ANI

ANA
TATĂL FETIȚEI TATĂL
BĂIATULUI
24 ANI
32 ANI 25 ANI

ALEXANDRA
2 ANI CĂTĂLIN
Legenda 5 ANI

24 -femeie 24 ani
-barbat 44 ani
25
-concubinaj
- divorț
- relație stabilă

58
 ECOMAPA
Tata

Serviciu social
Familia largita
t

Tatăl ANA Tatăl

fetiței 24 băiatului

Mama

Biserica Alexandra Cătălin

2 ani 5 ani

Prieteni

Doctor Scoala
LEGENDĂ

Relaţie echilibrată, normală

Relaţie stresantă

Relaţie încordată
Relaţie unilaterală
Relaţie bilaterală

59
 4.2. STUDIUL DE CAZ - AURICA
Date despre client:
Nume : Aurica
Data naşterii: 11.08.1983
Vârsta: 40 ani
Starea civilă: văduvă
Religia: ortodoxă
Adresa: Oarța de Jos
Date despre familie
Aurica are 40 de ani și este o mamă singură cu trei copii - un băiat de 11 ani, Andrei, o fată
de 14 ani, Ioana și un bebeluș de 8 luni, Matei. Aurica mai are 2 copii, dintr-o altă relație, copii cu
care nu are nici o legătură.
Aurica a rămas văduvă în urmă cu 9 luni, înainte de a se naște mezinul familiei, Matei, și de
atunci locuiește singură cu cei trei copii.
Referirea clientului
Aurica provine dintr-o familie dezorganizată. Părinții ei au murit când ea era mică, ea
crescând pe la rude.
Aurica a făcut școala generală în Oarța de Sus. După ce a terminat școala generală s-a
angajat la o fabrică de confecții, iar la vârsta de 16 ani a rămas însărcinată pentru prima dată. Fiind
și foarte tânără și neavând nici un sprijin, a născut copilul și l-a abandonat la o casă de tip familal
pentru copii, și din acel moment nu mai știe nimic de el.
În următorii ani, Aurica a continuat să lucreze la fabrică și să aiba diverse relații, în urma
cărora s-a mai născut un copil, care locuiește cu tatăl său.
Abia când l-a cunoscut pe Călin, cel cu care avea să se căsătorească și să aibă doi copii,
lucrurile au început să se aranjeze pentru Aurica. Au plecat împreună în străinătate, unde au muncit
și cu banii adunați și-au cumpărat un teren în sat și și-au construit o casă. Din păcate, în urmă cu 9
luni, soțul Auricăi a murit și ea a rămas singură cu cei trei copii. În acest moment Aurica hotărește
să se întoarcă în țară, pentru ca i-ar fii fost imposibil să rămâna în străinătate singură cu 3 copii.
Copiii mari au fost înscriși la Școala Generală din Oarța de Sus.
Aurica are o prietenă foarte bună, cu care a ținut legătura de-a lungul timpului și care o mai
ajută cu bani și cu copiii.
 Copiii pot să beneficieze de pensie de urmaș, după tatăl lor, dar Aurica fiind o femeie foarte
simplă, nu se descurcă foarte bine cu documentația legată de acest beneficiu.
Prezentarea locuinţei şi a situaţiei materiale a clientei
Din cele afirmate de clientă, reiese faptul că familia acesteia are o situaţie materială precară.
Locuiesc toți 4 într-o casă formată din 2 camere, bucătărie, baie. Încălzirea se face cu sobe cu lemne.
Singurl venit al familiei sunt alocațiile copiilor, în sumă de 1143 lei.
În urma anchetei făcute la domiciliul Auricăi, s-a constat că ea este o mamă bună, care se
străduiește să aibă grijă de cei trei copii, dar este foarte greu fără nici un venit, drept pentru care s-a
făcut dosar să beneficieze de ajutor social, de alocație de susținere a familiei și de ajutorul pentru
încălzirea locuienței și suplimentul de energie. În afară de acestea se încadrează și pentru ajutorul în
alimente și produse de igienă din cadrul programului POAD.
Totodată Aurica va benefica și de ajutor în ceea ce privește pensia de urmaș după tatăl lor a
celor trei copii, pensie care, ar reprezenta un venit important pentru familia Auricăi.
Nivelul educaţional al clientei
Aurica a făcut școala generală, în Oarța de Sus.
Prezentarea situaţiei emoţionale a clientei
Ca urmare a discuţiilor purtate cu Aurica s-a descoperit faptul că aceasta este o fire puternică
și încrezătoare, și destul de optimistă având în vedere prin câte probleme a trecut și dată fiind
situația materială foarte grea în acest moment a familiei ei.
Faptul că părinții ei au murit când ea era mică, că a fost nevoită să se descurce singură,
experiența de a fii despărțită de doi dintre copii săi, au lăsat urme asupra ei, dar relația cu Călin, a
ajutat-o foarte mult să se schimbe. În perioada în care a fost plecată în străinătate a mers și la
psiholog, psiholog care a ajutat-o foarte mult în ceea ce privește conștientizarea problemelelor pe
care le are și modul în care să le depășească.
În momentul în care s-a întors acasă cu cei 3 copii mici, a primit sprijin psihologic, moral și
financiar de la prietena ei bună și din partea bisericii, care derulează în comună un program special
destinat mamelor singure aflate în dificultate.

Prezentarea impresiilor asistentului social

Discuțiile cu Aurica s-au desfășurat destul de bine, ea fiind destul de sinceră cu planurile de
viitor și cu problemele ei.

61
 ANALIZA CÂMPULUI DE FORŢE

PUNCTE TARI (+) PUNCTE SLABE(-)

- îşi iubeşte mult copiii şi face tot posibilul să îi -- nu are un venit stabil;
crească - absența familiei în jurul său;
- vrea să se schimbe și să nu mai repete greșelile - a crescut mai mult singură;
din trecut
- nu are legături cu cei doi copii mai mari ai
- are o locuință săi
- spijinul prietenei sale

- are o fie optimistă și e foarte hotărâtă să se

descurce

PLANUL DE INTERVENŢIE

EVALUARE OBIECTIVE TINTE STRATEGIE DE LUCRU

PRIMARĂ

Lipsa veniturilor Pensia de urmaș Casa de pensii Baia Cu ajutorul secretarului

pentru cei trei copii după tatăl copiilor Mare general la comunei, se
transcrie actul de deces al
taălui copiilor și se
întocmește dosarul pentru
pensia de urmaș, dosar care
este depus la Casa de pensii

Lipsa unei calificări Continuarea Liceul Tehnologic Depunerea dosarului de

studiilor la seral Mihai Viteazul înscriere la Liceul
Zalău Tehnologic Mihai Viteazul
Zalău.

62
 Evaluare finală

Cu ajutorul secretarului general al comunei, asistentului social și prietenei Auricăi, se va

încerca înscrierea la liceu și completarea și întocmirea dosarului pentru pensia de urmaș pentru cei
trei copii.

Agenţii schimbării

Agenţii schimbării în rezolvarea problemelor prezentate, vor fi asistentul social, Camelia,

prietena Auricăi, directorul de la Liceul Tehnologic Mihai Viteazul, şi nu în ultimul rând, serviciile
sociale și biserica.

63
 GENOGRAMA

TATĂL MAMA
39 ANI
43 ANI

AURICA
CĂLIN
40 ANI
44 ANI

Ioana Andrei Matei

14 ani 11 ani 8 luni

Legenda

40 -femeie 40 ani; - bărbat decedat

-barbat 44 ani;
44
-relatie solida; - femeie decedată

64
 ECOMAPA

Serviciu social Camelia

Aurica
40 Călin
44 ani

Ioana
Matei
14 ani Andrei
Biserica 8 luni
11 ani

Prieteni

Doctor Scoala

LEGENDĂ

Relaţie echilibrată, normală

Relaţie foarte puternică
Relaţie stresantă
Relaţie unilaterală
Relaţie bilaterală
 4.3. STUDIUL DE CAZ – MARIA
Date despre client:
Nume : Maria
Data naşterii: 11.08.1980
Vârsta: 43 ani
Starea civilă: despărțită
Religia: baptistă
Adresa: Oarța de Jos
Date despre familie
Maria are 43 de ani și este o mamă singură cu șapte copii.
Maria a fost părăsită de soț în urmă cu 5 ani și de atunci locuiește singură cu cei șapte copii.
Referirea clientului
Maria provine dintr-o familie bună. Părinții ei au fost învățători. Maria a avut o copilărie
fericită. Ea mai are doi frați mai mici.
Maria a făcut școala generală în Oarța de Sus, liceul la Cehu Silvaniei și a început facultatea
de medicină la Cluj Napoca. În timpul facultății l-a cunoscut pe Matei, cu care s-a și căsătorit.
Deoarece a rămas însărcinată, după doi ani de facultate a renunțat la școală și a ales să rămână acasă
și să își crească copiii. Părinții ei s-au supărat foarte tare, pentru că a trecut la altă religie și pentru că
a renunțat la facultate și au rupt orice legătură cu Maria. Cu frații ei a păstrat legăturile.
Cu Matei a avut șapte copii. Lucrurile păreau să meargă bine între Maria și soțul ei, și deși
uneori avea regrete pentru că a renunțat la facultate, per ansamblu era bine, acesta până în momentul
în care s-a născut Rebeca, cel mai mic copil al familiei. Fetița s-a născut cu un handicap locomotor.
În acest moment soțul ei s-a schimbat foarte mult, a început să lipsească de acasă, și-a schimbat total
comportamentul. A avut și legături extraconjugale, pentru ca în final să plece de acasă, și să o lase
pe Maria singură cu cei șapte copii, din care unul dependent 100% de ea.
Prezentarea locuinţei şi a situaţiei materiale a clientei
Din cele afirmate de clientă, reiese faptul că familia acesteia are o situaţie materială modestă.
Locuiesc toți 8 într-o casă formată din 3 camere, bucătărie, baie. Încălzirea se face cu sobe cu lemne,
au apă curentă în casă.
Venitul familiei se compune din alocațiile copiilor, în sumă de 2167 și salariul mamei, care
este angajată la primăria comunei ca și asistent personal al fetiței sale, în sumă de 1910 lei. La
acestea se adaugă și prestația lunară pentru copoil cu handicap grav în sump de 359 lei.
 În urma anchetei făcute la domiciliul Mariei, s-a constat că ea este o mamă bună, care se
străduiește să aibă grijă de cei șapte copii ai săi, dar veniturile pe care le are nu pot să acopere decât
în mică măsură nevoile familiei, drept pentru care s-a făcut dosar să beneficieze de alocație de
susținere a familiei și de ajutorul pentru încălzirea locuienței și suplimentul de energie. În afară de
acestea se încadrează și pentru ajutorul în alimente și produse de igienă din cadrul programului
POAD.
Nivelul educaţional al clientei
Maria a făcut școala generală în Oarța de Sus, liceul la Cehu Silvaniei și a început facultatea
de medicină la Cluj-Napoca.
Prezentarea situaţiei emoţionale a clientei
Ca urmare a discuţiilor purtate cu Maria s-a descoperit faptul că, deși ea este o fire destul de
optimistă, problemele cu care se confruntă în acest moment o macină foarte tare, astfel încât are
foarte multe momente de depresie și anxietate. Lupta ei pentru a le asigura toate cele necesare
copiilor, plus grija și tratamentele pentru copilui mic, care fiind cu handicap o solicită foarte mult,
faptul că a fost părăsită de soț, toate și-au pus amprenta asupra sănătății fizice și psihice.
Cel mai mare regret al ei este faptul că nu și-a termint facultatea și că nu a reușit să repare
lucrurile cu părinții ei.
Din fericire, după ce soțul ei a plecat, Maria a fost ajutată foarte mult de frații ei, atât
financiar, cît și la trebuirile casnice, la care Maria nu se descurca singură. Suportul fraților săi, mai
ales psihic, a fost crucial, deoarece la un moment dat Maria a avut tentințe sinucigașe, dar faptul că a
avut sprijin au ajutat-o să depășească acele momente. Frații ei au dus-o și la psiholog și psihiatru,
pentru a avea parte de ajutor specializat.
Momentan Maria are tratament pentru depresie și se simte bine.
Totodată a avut foarte mare ajutor din partea comunitășii religioase.
Prezentarea impresiilor asistentului social
Discuțiile cu Maria s-au desfășurat bine, ea fiind destul de sinceră în legătură cu problemele
ei. Faptul că a fost deschisă la dialog, se datorează în primul rând psihologului cu care a lucrat, care
a ajutat-o să conștientizeze că problemele nu se rezolvă decât dacă sunt spuse, dacă cere ajutor acolo
unde nu se descurcă.

67
 ANALIZA CÂMPULUI DE FORŢE

PUNCTE TARI (+) PUNCTE SLABE(-)

- îşi iubeşte mult copiii şi face tot posibilul să îi - relație conflictuală cu părinții săi
crească - nu are o specializare
- are o locuință - fire depresivă
- spijinul fraților săi

- are o fie optimistă și e foarte hotărâtă să se

descurce

PLANUL DE INTERVENŢIE

EVALUARE OBIECTIVE TINTE STRATEGIE DE LUCRU

PRIMARĂ

Relație defectuoasă cu Reconcilierea Părinții clientei Consiliere individual și de

părinții săi clientei cu părinții grup
săi

Copiii nu primesc Obținerea de Tatăl copiilor Contactarea tatălui

pensie alimentară de la pensie alimentară Apelarea la un avocat
tatăl lor

Copiii nu au legături Copiii să petreacă Tatăl copiiilor Contactarea tatălui copiilor

afective cu tatăl lor timp cu tatăl lor Consiliere

Maria nu și-a terminat Reluarea studiilor Părinții și frații Înscrierea clientei la Scoala
facultatea Mariei Sanitară Postliceală

Discuții cu frații Mariei și cu

persoane din comunitate, care
ar putea să o ajute cu
programul

68
 Evaluare finală

Cu ajutorul asistentului social, a fraților aMariei și comunitășii religioase, se va încerca

înscrierea la Școala Sanitară Postliceală, reconcilierea cu părinții săi, contactarea taălui copiilor,
pentru ca acesta să acorde ajutorul pe care îl datorează copiilor.

Agenţii schimbării

Agenţii schimbării în rezolvarea problemelor prezentate, vor fi asistentul social, frații Mariei,
serviciile sociale și biserica.

69
 GENOGRAMA

TATĂL MAMA
63 ANI
65 ANI

FLORIIN
MARIA
48 ANI
43 ANI

Damaris Miriam
Abel Gabriel 14 ani Daniel Paul Samuel 2 ani
17 ani 16 ani 10 ani 7 ani 3 ani

Legenda

24 -femeie 24 ani; - relație stabilă

-barbat 44 ani; - divorț
25

70
 ECOMAPA
Serviciu social
Psiholog

Maria
43 ani Florin
48 ani

Abel Miriam 2
Gabriel Damaris Daniel Paul Samuel
17 ani
16 14 10 ani 7 ani 3 ani

Biserica

Comunitatea religioasă

Doctori Frații Mariei

Părinții Mariei
LEGENDĂ

Relaţie echilibrată, normală

Relaţie foarte puternică
Relaţie stresantă
Relaţie unilaterală
Relaţie bilaterală
 Concluzii

Situația familiilor monoparentale materne în România prezintă o serie de provocări

semnificative care necesită o atenție sporită din partea societății și a autorităților. Fenomenul
monoparentalității a câștigat amploare în ultimii ani, iar majoritatea familiilor monoparentale sunt
conduse de mame. Aceste mame se confruntă cu dificultăți complexe, care le afectează atât pe ele, cât și
pe copiii lor.
Cum reiese și din studiile de caz prezentate susținerea financiară reprezintă unul dintre
principalele obstacole, iar lipsa unei politici publice bine definite privind familia poate contribui la
dificultățile cu care se confruntă aceste mame. Accesul limitat la servicii de îngrijire a copiilor, lipsa
perspectivelor profesionale, dificultățile în menținerea unei sănătăți fizice și psihice echilibrate, lipsa
timpului liber și stigmatizarea socială sunt aspecte care îngreunează situația acestor familii.
În timp ce alte țări europene adoptă politici și măsuri specifice pentru sprijinirea familiilor
monoparentale, în România sprijinul pare să fie dispersat în cadrul măsurilor sociale generale. Lipsa
unei abordări coerente și adaptate la nevoile specifice ale acestor familii poate duce la excluziune socială
și la perpetuarea ciclurilor de sărăcie.
Este esențial să se promoveze conștientizarea și sensibilizarea față de aceste probleme, să se
dezvolte politici publice adaptate la nevoile familiilor monoparentale materne și să se ofere sprijin
concret în ceea ce privește accesul la servicii de îngrijire a copiilor, formare profesională, sănătate
mentală și asistență financiară.
Pentru a atinge aceste obiective, este crucial ca atât guvernul, cât și societatea în ansamblu să își
concentreze eforturile în crearea unui mediu favorabil pentru dezvoltarea și prosperitatea acestor familii
vulnerabile. Prin îmbunătățirea politicilor, dezvoltarea serviciilor de sprijin și schimbarea de percepție,
putem contribui la asigurarea unui viitor mai bun pentru mamele singure și copiii lor în România.

72
 Bibliografie

1. Băbțescu Sergiu, Bacter Claudia, Bunăstarea văzută prin ochii copiilor români: rezultatele studiului
internațional “Lumea copiilor”, Editura Universității din Oradea, Oradea, 2016
2. Cristina, Ștefan, Familia monoparentală. O abordare politică, Editura Polirim, Iași, 2006
3. Cristina, Ștefan, Familia monoparentală. Aspecte privind protecția socialăi, Editura Arefană,
București, 2001
4. Crişan, Ionela‐Raluca , Relaţia părinte‐copil în contextul separării partenerilor conjugali (Cluj‐
Napoca: Presa Universitară Clujeană, 2012)
5. Enache, Asistența socială a copilului și a familiei, Editura University Press Constanța, Constanța,
2011
6. Holt România, Ghiduri de bună practică în asistenţa socială a copilului şi a familiei, Editura Lumen,
Iaşi, 2002
7. Hristodorescu Daniel, Social policy for single mother families, Editura Lumen,Iași
8. Iluț, Petru (coord.), Familia monoparentală în România şi fenomene conexe, Editura Presa
Universitară Clujeană, Cluj-Napooca, 2009
9. Mihăilescu Ion, Familia în societățile europene, Ed. Universității , București, 1999
10. Mitrofan, Iolanda; Mitrofan, N., Familia cu un singur părinte, o nouă formă de familie, Aternative,
Numărul 2, Bucureşti, 1992
11. Mitrofan Iolanda, Ciupercă Cristian, Psihologia vieții de cuplu. Între iluzie și realitate, Editura SPER,
București, 2002
12. Naegoe Alexandru, Asistența socială a familiei: o abordare sistematică. Editura Universității de Vest,
Timoșoara, 2015
13. Scutaru, Anca, Familia monoparentală : de la vulnerabilitate la autocontrol, Editura Lumen, Iași,
2006
14. Stănciulescu, Elisabeta Sociologia educației familiale. Strategii educative ale familiilor
contemporane, vol.1, Ed. Polirom, Iași, 2002
15. Voinea, Maria, Monoparentalitatea şi statutul marital al femeii în România, Editura Polirom, 2005
16. Vrăşmaş, Elena Petronela, Asistenţa socială a mamelor adolescente, Editura Lumen, Iaşi, 2005
17. Zamfir, Călin, Zamfir, Elena (coord.) Politici sociale. România în context european, Editura
Alternative, București, 1995
18. Zamfir Elena (coord.), Starea societății românești după 10 ani de tranziție, Editura Expert, București,
2000

73
19. Zamfir Elena, Stănescu Simona Maria, Arpinte Daniel (coord.), Asistența socială în România după 25
de ani: răspuns la problemele tranziției”, Editura Eikon, Cluj Napoca, 2015

Norme și reglementări
1. Legea nr. 226 din 16.09.2021 privind stabilirea măsurilor de protecţie socială pentru consumatorul
vulnerabil de energie, LexNavigator
2. Legea nr. 416/2001 privind ajutorul social, LexNavigator
3. Legea nr. 277/2010 privind alocația pentru susținerea familiei , LexNavigator
4. Hotărârea Guvernului nr. 799/2014 privind implementarea POAD, modificată prin HG nr. 80/2015,
HG nr. 627/2015 şi HG 909/2016, LexNavigator
5. ORDIN Nr. 81/2019 din 16 ianuarie 2019 privind aprobarea standardelor minime de calitate pentru
serviciile sociale organizate ca centre maternal . LexNavigator
6. Legea 272/2004 - privind protectia si promovarea drepturilor copilului, LexNavigator
7. Legea 61/1993 privind alocația de stat pentru copii, cu modificările și completările ulterioare
8. Ordonanța de urgență 126/2021 pentru modificarea Legii nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru
copii, precum şi pentru acordarea unei indemnizaţii compensatorii pentru persoanele cu handicap
9. Ordonanța de urgență 81/2018 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010
privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor
10. Ordonanța de urgență 82/1017 pentru modificarea şi completarea unor acte normative
11. Ordonanța de urgență nr. 113/2022 privind unele măsuri necesare în vederea implementării
Fondului de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane, decontarea unor cheltuieli
privind sprijinirea refugiaţilor din Ucraina, precum şi acordarea de granturi din fonduri externe
nerambursabile pentru investiţii destinate retehnologizării IMM-urilor
12. HOTĂRÂRE p+entru aprobarea Strategiei naționale privind incluziunea socială și reducerea sărăciei
pentru perioada 2022—2027

Alte surse on-line citate

1.http://www.asistentasociala.info/social.html
2.https://revistasociologieromaneasca.ro/sr/article/view/800/717

74