Strategia Națională privind incluziunea socială a părintelui din familia

monoparentală pentru perioada 2018-2020

Studenți: Enache Ștefania

Oprinoiu Andra

Spatariu Alina

Curs: Politicile europene și conceptul de gender mainstreaming

MPES II
Introducere

De-a lungul ultimelor secole am asistat la diverse schimbări în ceea ce privește formele,
structurile și dimensiunile familiei spre deosebire de cum am cunoscut-o ("familia tradițională",
"familia biparentala"). În acest sens, vedem o schimbare semnificativă în impărtirea rolurilor în
cadrul familiei. Aceste schimbări au dus la apariția "familiei monoparentale", a unei familii
asimetrice, formată de un singur părinte și de copilul său (copiii săi).

În prezent, familiile de tip nuclear, adică cele formate din soț, soție și copii devin din ce în ce
mai rare; pe de altă parte, are loc o creștere foarte rapidă a numărului de familii monoparentale.
Cauzele care transformă aceste familii cu un singur părinte / tutore să devină din ce în ce mai
numeroase sunt de obicei acelea în care intervine decesul unui partener, divorțul, separarea sau
sărăcia, care îi determină pe unii membri să lucreze departe de familie.

Spre deosebire de cei care sunt angajați într-un cuplu sau într-o căsnicie, actorii familiilor
monoparentale intră în categoria persoanelor suprasolicitate. Pe lângă responsabilitățile
standard, – precum muncă sau studiile, aceștia se confruntă și cu alte probleme mai specifice,
deoarece sunt nevoiți să îi țină locul și celuilalt părinte, să câștige mai mulți bani, să se ocupe
de educația copilului într-o proporție maximă și să-și gestioneze timpul, astfel încât să creeze
un echilibru în viață de familie și în viață individuală. Pe lângă modul de viață solicitat,
disfunctionalitătile apar și la nivelul comunicării și al sociabilitătii în urma complexelor de
inferioritate pe care copii le resimt în comparație cu copii ce provin din familiile bine structurate
având de suferit mai târziu chiar inserția lor socială.

Familiile monoparentale sunt adesea victime ale sărăciei, deoarece există un singur membru
aducător de venit în familie, fapt ce conferă familiei monoparentale un grad ridicat de
vulnerabilitate. Părintele muncește adesea un număr mai mare de ore, pentru a acoperi nevoile
financiare ale familiei, fapt ce afectează calitatea și cantitatea timpului liber pe care părintele ar
trebui să-l dedice atât propriei persoane cât și copiilor1.

Totodată, familiile monoparentale sunt cele mai afectate de riscul excluziunii sociale, sunt
familiile cu copii (în special familiile monoparentale și familiile cu mulți copii). Ținând cont
de fațeta multidimensională a cauzelor excluziunii sociale, un răspuns adecvat ce va contribui

1
VOINEA, Maria « Tipologia famillilor monoparentale din Romania », Universitatea din Bucuresti, disponibil
online la: http://www.fundatia.ro/sites/default/files/Studiu%20familii%20monoparentale.pdf
la prevenirea acestui fenomen în rândul familiilor cu copii nu se poate constitui decât prin
dezvoltarea unor strategii complexe, și printr-o coordonare între toate nivelele de decizie, pentru
a facilita implementarea acesteia. O soluție efectivă și totodată eficientă este dată de menținerea
unui venit adecvat în familie, iar pe termen lung accentul să se pună pe dezvoltarea unui sistem
de prevenire a unor astfel de situații.

Obiectivul central în jurul familiilor monoparentale se referă la continuarea eforturilor pentru

dezvoltarea unei societăti incluzive bazată pe acordarea de servicii de incluziune socială,
integrate având la bază o evaluare reală a nevoilor părinților singuri, prin dezvoltarea sectorului,
prin asigurarea oportunitătilor egale pentru toți. În același timp, se va pune accentul pe
prevenirea marginalizării sociale, continuarea eforturilor pentru a imbunătăti accesul părinților
la drepturile lor sociale, se vor implementa măsuri personalizate prin intervenții țintite atunci
când este identificat un potențial risc ce ar putea conduce la o deteriorare a condițiilor lor de
viată. Totodată, se vor căuta soluțiile pentru imbunătătirea accesului la resurse a familiilor aflate
în situație de excluziune socială fapt ce poate contribui în același timp și la creșterea gradului
de bunăstare a societătii.

În vederea procesului de elaborare pentru această strategie, s-a implementat o consultare

riguroasă a tuturor ministerelor care prezintă atribuții și interes în domeniul protecției și
promovării drepturilor copilului, a organizațiilor non-guvernamentale, dar și a structurilor
reprezentative ale copiilor și a partenerilor internaționali.

Sub directa coordonare a Ministerului Muncii și Justiției Sociale și cu intervenția Asociației

“Sprijinirea Integrării Sociale” (ASIS)2, s-a format un grup de lucru al cărui rol a fost acela de
a stabili structura, principiile, prioritătile, și obiectivele ce stau la baza acestei strategii,
urmărindu-se în același timp asigurarea coerenței și coordonării din punct de vedere atât
instituțional, cât și legislativ.

Scopul strategiei

Strategia pentru ameliorarea incluziunii sociale a părinților din familiile monoparentale este
elaborată pentru a satisface nevoile tuturor celor implicați (femei, bărbați – părinții și
copilul/copiii). Cercetările care au fost efectuate anterior se concentrează mai mult pe efectele

2
Asociatia “Sprijinirea Integrarii Sociale” (ASIS) este o organizatie neguvernamentala, non-profit, care si-a
propus sa contribuie, prin actiuni umanitare, la ameliorarea situatiei unor categorii sociale defavorizate.
Informațiile au fost preluate de pe site-ul oficial al asociației: http://www.asis-ong.ro/prezentare-
generala/despre-noi
absenței unuia dintre parinți, efecte ce se arată a fi negative pentru copil. Până în prezent, toate
documentele strategice se concentrează pe modalități de incluziune socială a copilului din
familia monoparentală, fără a pune accentul însă pe părinte – actor cheie în dezvoltarea socială
a copilului. În acest sens, strategia are în vedere mecanisme de incluziune atât legislative cât și
sociale pentru părintele din familia monoparentală.

Descrierea situației actuale

Nevoia existenței unei astfel de strategii își are originea în definirea sumară a noțiunii de
‘’familie monoparentală’’.Ținând cont de varietatea pe care o posedă expresia de familie
monoparentală putem distinge între monoparentalitate din pricina unui deces,
monoparentalitate din cauza unui divorț sau monoparentalitate din propria initiativă.

Putem adăuga tipurile de monoparentalitate găsite de cercetătorul Reuben Hill3. Astfel, avem
forme de familie monoparentală cu statut temporar : 1. Unul dintre soți divortează și apoi se
recăsătorește, 2. Unul dintre soți este văduv și se recăsătorește, 3. Soții sunt despărțiți din cauza
războiului, 4. Căsătoria se întâmplă după nașterea copilului. De asemenea, întălnim familii
monoparentale cu statut permanent: 1. Soții divorțează și rămân necăsătoriți, 2. Soțul/soția este
văduv/ă și rămâne necăsătorit, 3. Unul dintre părinți este necăsătorit cu un copil ilegitim,
4.Separarea permanentă. Am introdus această explicație pentru a vedea câte semnificații poate
avea expresia de ‚’familia monoparentală’’ pe parcusul vieții unui individ.

Deși am văzut câte dimensiuni poate avea acest termen, legislația românească nu ține cont de
această multidimensionalitate, astfel definiția legislativă a termenului rămâne sumară,
incompletă. Astfel, în Legea 277/20104, ‚’beneficiaza de alocatie si familia formata din
persoana singura si copiii aflati in intretinerea acestora si care locuiesc impreuna cu aceasta,
denumita in continuare familie monoparentala’’.

Pe plan național se estimează existența unui procentaj de 13,4% de gospodării formate dintr-un
singur nucleu familial5. În ceea ce privește sexul celui care devine ‚’șeful gospodăriei’’
statisticile ne arată urmatorul peisaj:

3
REUBEN, Hill ‘’ Life Cycle Stages for Types of Single Parent Families: Of Family Development Theory”,
Vol. 35, No. 1, The Single Parent Family (Jan., 1986), pp. 19-29, disponibila aici :
http://www.jstor.org/stable/584278?seq=1#page_scan_tab_contents
4
Legea 277\2010 privind alocatia pentru sustinerea famililei republicata 2012, disponibila aici:
http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_277_2010_alocatia_sustinerea_familiei.php
5
Rezultatele recensamantului populatiei din anul 2002, disponibile la:
http://www.recensamantromania.ro/istoric/vizualizati-rezultate-rpl-1992-si-2002/
Sursă: Recensǎmântului populaţiei şi al locuinţelor din anul 2002

De la recensământul din anul 2002, se estimează că numărul gospodăriilor monoparentale a

ajuns la un procentaj și mai ridicat de 25%6. De asemenea, se estimeză că o bună parte dintre
aceste gospodării trăiesc în sărăcie. Un studiu din 2004 efectuat de Institutul Național de
Statistică arată că 23,8% dintre acestea au restanţe în mod constant la întreţinere şi la ratele
bancare. Părintele este condiționat moral și legislativ să muncească pentru a le oferi copiilor
acces la educație, neavând astfel posibilitatea să se implice 100% în alte aspecte ale vieții
acestuia.

Sistemul românesc oferă beneficii familiilor monoparentale în principal prin alocația pentru
susținerea familiei. Acest beneficiu a fost instituit de Legea nr. 277/2010 și vizează acordarea
unei alocații de până la 530 lei/membru de familie. Beneficiarii acestui tip de alocație sunt
familiile care au în întreținere copiii de vârstă şcolară, în condiţiile în care copiii frecventează
fără întrerupere cursurile unei forme de învățământ organizate potrivit legii, cu excepţia celor
care le întrerup din motive medicale, şi nu înregistrează absenţe nemotivate în cursul unui
semestru care să conducă la scăderea sub 8 a notei la purtare7.

Conform raportului privind incluziunea socială în România în anul 2013, elaborat de fostul
Minister al Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice cele mai multe familii
monoparentale beneficiare au fost înregistrate în regiunea Nord-Est (12.102) acestea fiind de
16,7 ori mai multe decât cele din regiunea București-Ilfov, regiune în care s-au înregistrat 725
familii beneficiare. Familiile monoparentale beneficiare cu tatăl ca unic părinte (7.461) au
reprezentat 14,4% din totalul familiilor monoparentale îndreptățite să primească alocația pentru

6
LICA Cristina, 25% dintre români îşi cresc singuri copiii. Cum ajută statul familiile monoparentale, disponibil
online la: http://evz.ro/25-dintre-romani-isi-cresc-singuri-copiii-967755.html
7
Conditii si acte necesare pentru obtinerea alocatiei pentru sustinerea familiei
http://www.dasp.ro/ro_RO/conditii-si-acte-necesare-pentru-obtinerea-alocatiei-pentru-sustinerea-familiei/
susținerea familiei. Dintre acestea, locuiau în mediul rural 5.940 familii (79,6% din total) și în
mediul urban 1.521 familii (20,4%). Majoritatea bărbaților beneficiari aveau unul sau doi copii
(68,2%, respectiv 24,1% din total), ceea ce arată că familiile cu venituri mici care au ca unic
părinte tatăl sunt mai puțin numeroase8.

Limitări statistici

Statisticile referitoare la numărul familiilor monoparentale existente în România sunt reduse,

spre inexistente. Uitându-ne la amploarea fenomenului pe plan global, observăm existența unor
statistici relevante pentru a înțelege structurarea și modul de funcționare a familliilor
monoparentale. Un exemplu relevant ar putea fi cel francez care nu doar că protejează părinții
prin politici publice importante ci și efectuează anual rapoarte, studii privind dezvoltarea
familiilor monoparentale în timp9. De asemenea, în SUA există rapoarte separate pe criteriul de
gen, sex, rasă și vârstă a celor care compun familia monoparentală.

Considerăm ca o astfel de analiză este crucială în elaborarea unor politici publice relevante care
să aibă în centru incluziunea socială a părinților. Există necesitatea creării unui raport care să
ne arate: 1.Câte familii monoparentale există pe an?; 2.Cine este șeful gospodăriei?(care este
diferența dintre familiile conduse de mamă și familiile conduse de tată?); 3. Care este repartiția
copiilor per familie în funcție de vârsta acestora?; 4. Care sunt zonele geografice în care
întălnim cel mai des familii monoparentale?; 5. Care sunt problemele cu care se confruntă
aceste familii? 6. Care este rata de incluziune socială a părinților din familiile monoparentale?
Câți muncesc/câți sunt șomeri?

De aceea, Strategia Naționala se concentrează și pe realizarea unei analize a impactului de gen

asupra familiilor monoparentale; mai exact ne dorim o analiză concisă și concretă care să ne
arate tabloul real al acestui fenomen în România.

Motivația alegerii

În acest context, ni se pare relevantă trasarea unei strategii care să aibă ca scop ameliorarea
integrării sociale a părinților din familiile monoparentale. Considerăm că părinții sunt actori

8
Raport privind incluzinea socială în România în anul 2013,
http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Familie/DGAS/2015/RaportIncluziuneSociala2013.pdf
9
Olivier Chardon, Fabienne Daguet, Émilie Vivas, division Enquêtes et études démographiques, Insee, disponibil
online aici: https://www.insee.fr/fr/statistiques/1281271
cheie în dezvoltarea copilului fiind necesară crearea unui cadru legislativ care să aibă în centru
părinții – indiferent de genul acestora.

De asemenea, privim problematica ca pe un subiect strâns legat de chestiunea egalității de șanse

mai ales dacă analizăm subiectul într-o manieră comparativă: posibilitatea dezvoltării
profesionale și sociale a părintelui și copilului dintr-o familie monoparentală și dezvoltarea
copiilor și părinților dintr-o familie biparentală.

Probleme cu care se confruntă familia monoparentală în funcție de sexul părintelui

În ceea ce privește mamele singure, acestea se confruntă deseori cu dificultăți financiare, cu

limitarea vieții personale și cu adăugarea unor noi sarcini pentru a suplini absența tatălui. În
relația dintre mamă-copil se petrec schimbări majore: mama este condiționată, trebuie să obțină
un loc de muncă și astfel timpul petrecut cu copilul se restrânge semnificativ10.

De asemenea, există cazuri de familii monoparentale cu mai mulți copiii, în care deseori, mama
poate renunța la rolul tradițional de părinte și se poate aștepta ca copilul/copiii mai mari să preia
anumite sarcini și să aibă grijă de cel mic/cei mici. Anumiți psihologi consideră că mama
găsește în copil, un confident și tinde să îl transforme într-un suport emoțional.

În cazul taților singuri, aceștia par a se descurca mai bine financiar decât mamele singure
datorită unui nivel mai ridicat de educație. Raportul fostului Minister al Muncii, Familiei,
Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice din 2013, ajunge la aceeași concluzie: observăm ca
familiile monoparentale conduse de tată beneficiază mai puțin de ajutorul oferit din partea
Statului11.

Ca si în cazul mamelor singure, tatăl trebuie să suplinească cumva absența mamei, ceea ce
conduce la apariția unor noi responsabilități. În societățile de tip patriarhal sau în cele în care
mama continuă să îndeplinească numeroase sarcini legate de gospodărie și treburi casnice, tatăl
singur trebuie să se adapteze și să preia acest rol – lucru ce poate duce chiar la conflicte între
tata și copil. De asemenea, există menaje în care tații singuri satisfac în mai mare măsura
nevoile emoționale ale copiilor, reușind să se plieze pe rolul matern12.

10
VOINEA, Maria « Tipologia famillilor monoparentale din Romania », Universitatea din Bucuresti, p.15-16.
11
Raport privind incluzinea socială în România în anul 2013,
http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Familie/DGAS/2015/RaportIncluziuneSociala2013.pdf
12
VOINEA, Maria « Tipologia famillilor monoparentale din Romania », Universitatea din Bucuresti, p.15-16
Se observă și deosebiri între cele două sexe și astfel putem afirma că: tatăl solicită mai multă
independență copilului, devine mai protectiv (slăbindu-și autoritatea), apelează la ajutor mai
des (bunici, rude) și are tendința mai accentuată de a măsura și evalua noul stil de viață13.

Principiile Strategiei privind incluziunea socială a părintelui din familia monoparentală

pentru perioada 2018-2020

1. Universalitatea, nediscriminarea şi egalitatea de şanse

Prin măsurile propuse, Strategia naţională privind incluziunea socială a părintelui din familia
monoparentală pentru perioada 2018-2020 asigură cadrul necesar respectării drepturilor
părinților singuri, atât a mamelor cât și a taților, fără nicio discriminare, asigurând tuturor
exercitarea liberă şi deplină a drepturilor lor. Problema discriminării este cu atât mai dificil de
combătut cu cât atitudinea generală a populației este de a-i atribui o importanţă marginală.
Principiul nediscriminării obligă autorităţile să ofere tuturor părinților aflaţi într-o situaţie
similară acelaşi tratament.

2. Promovarea parteneriatului intituțiilor cu organizațiile non guvernamentale

Rolul jucat de furnizorii privaţi şi ONG-uri în furnizarea şi dezvoltarea serviciilor sociale

trebuie sporit şi sprijinit la nivel național. Deși aceste parteneriate public-privat au crescut în
număr şi amploare de-a lungul anilor, trebuie dezvoltate proceduri de contractare mai bune, în
vederea furnizării de servicii sociale mai eficiente pentru incluziunea sociala a părinților
singuri, Este importantă de asemenea analiza tipurilor de parteneriate public-privat posibile în
domeniul serviciilor sociale, cu respectarea Directivei privind achizițiile publice și a Legii
parteneriatului public-privat. Prin măsurile propuse de revizuire a cadrului legislativ relevant
pentru sprijinirea ONG-urilor în derularea activităţilor de incluziune a părintelui din familia
monoparentală, prezenta Strategie urmărește sa âmbunătățească parteneriatul in cauză.

3. Echitatea şi transparenţa bugetării/alocărilor financiare destinate acțiunilor pentru

ameliorarea situației parinților din familiile monoparentale

Protecția socială în România este încă finanțată la cel mai redus nivel din Uniunea Europeană,
chiar dacă fondurile disponibile în acest scop au crescut continuu. Analiza datelor disponibile
în Sistemul european de statistici integrate privind protecția socială (ESSPROS)14 arată că

13
Idem.
14
conform datelor furnizate de ESSPROS in 2014
cheltuielile pentru protecția socială ca procent din PIB sunt considerabil mai mici în România
decât în țările dezvoltate din Europa, atât pentru beneficiile bănești, cât și pentru cele în natură
(bunuri și servicii). Prin prezenta Strategie se va urmări alocarea echitabilă a bugetului
disponibil și accesul la fonduri europene pentru optimizarea cheltuielilor. Este esențială
estimarea riguroasă a costurilor necesare și apoi alocarea unui buget adecvat pentru a acoperi
costurile acțiunilor propuse.

4. Abordarea integrată - presupune coordonarea şi cooperarea între toate instituţiile

implicate - în procesul de implementare a Strategiei sunt asigurate atât actualizarea politicilor
curente, cât şi coordonarea cu alte iniţiative. De asemenea, în implementarea prezentei Strategii,
partenerii instituţionali cooperează, conform responsabilităţilor prevăzute în etape succesive ale
procesului de incluziune socială.

OBIECTIV GENERAL

Ameliorarea incluziunii sociale a părinților din familii monoparentale

Prezenta Strategie privind incluziunea socială a parinților din familiile monoparentale conţine
un plan de acţiune care va permite României să înregistreze progrese considerabile în
promovarea incluziunii sociale pentru familiile monoparentale în următorii doi ani. Strategia
prezintă și un set structurat de măsuri cu rolul de a asigura atingerea țintelor asumate de
România în contextul Strategiei Europa 2020.

Obiectivul Strategiei este ameliorarea incluziunii sociale a părinților din familii monoparentale.
Pentru a preveni şi combate excluziunea socială, strategia îşi propune transformarea egalităţii
de şanse într-o realitate pentru cetăţenii români pe tot parcursul vieţii acestora. Dezvoltarea
serviciilor sociale trebuie integrată într-o politică coerentă incluzivă și proiectată să sprijine
persoanele în cadrul familiilor și al comunităților. Sunt dezvoltate trei obiective specific, cu trei
masuri fiecare.

Obiective specifice si măsuri

Obiectivul specific 1. Adaptarea legislației naționale și recentrarea ei pe susținerea

părintelui din familia monoparentală

Prima măsura propusă face referire la redefinirea din punct de vedere legislativ al conceptului
de monoparentalitate și la lărgirea definiției familiei monoparentale conform realității actuale.
Ținând cont de varietatea pe care o posedă expresia de familie monoparentală putem distinge
între monoparentalitate din pricina unui deces, monoparentalitate din cauza unui divorț sau
monoparentalitate din propria initiativă., legislația românească nu ține cont de această
multidimensionalitate, astfel definiția legislativă a termenului rămâne sumară, incompletă.
Astfel, în Legea 277/2010, ‚’beneficiaza de alocatie si familia formata din persoana singura si
copiii aflati în întreținerea acestora și care locuiesc împreuna cu aceasta, denumită în continuare
familie monoparentala’’.

Următoarea măsură vizează revizuirea legislaţiei şi politicilor implementate pentru incluziunea

socială, astfel incât acestea să fie centrate nu doar pe copiii din familia monoparentalaă ci și pe
părinte. Legislația și politicile sunt orientate exclusiv către copiii din familiile monoparentale,
însă oportunitățile egale și orientate către părinți ofera automat condiții mai bune copiilor din
gospodărie. Astfel, schimbarea părinților din beneficiari indirecți in beneficiari direcți ai
politicilor de incluziune socială va avea un impact pozitiv asupra ameliorării situației.

Revizuirea cadrului legislativ relevant pentru sprijinirea ONG-urilor în derularea activităţilor

de incluziune a părintelui din familia monoparentală este o măsura ce ține cont de importanța
rolului jucat de furnizorii privaţi şi ONG-uri. Eficientizarea parteneriatelor intre instituțiile
statului si ONG urile relevante in domeniu este un pas important pentru ameliorarea situației
părinților singuri.

Obiectivul specific 2. Îmbunătațirea performanțelor sistemului de asistență socială in

vederea ameliorării situației părintelui din familia monoparentală

Serviciile sociale specializate sunt orientate spre ajutorul acordat persoanelor și familiilor
pentru a menține, restabili sau dezvolta capacitatea acestora de a funcționa în societate.

Prima măsura propusă intentionează crearea unor dispozitive regionale de sustinere a parintelui
familiei monoparentale, prin puncte de informare pentru familia monoaprentala (PIFM). Prin
acestea, se urmărește ameliorarea serviciilor oferite familiilor, accesul la informații relevante si
cunoasterea drepturilor si serviciilor sociale de care părinții singuri pot beneficia.

Prin măsura 2.2, iniţierea şi implementarea unor proiecte cu finanţare externă în domeniul
incluziunii sociale a părinților singuri se urmărește dezvoltarea și finanțarea unei game de
servicii personalizate care să răspundă nevoilor specifice ale acestora.

Măsura 2.3 pentru creșterea calității resurselor umane din serviciile sociale prin cursuri de
perfecționare cu scopul de a conștientiza multidimensionalitatea familiei monoparentale iși
propune să dezvolte un sistem de formare profesională inițială și continuă pentru specialiștii
care lucrează în serviciile sociale pentru familii, inclusiv profesioniștii care au legătură cu
sistemul de reglementare al serviciilor sociale.

3. Obiectiv specific : Combaterea stereotipurilor de gen privind părinții din familiile

monoparentale

Stereotipurile de gen sunt acele credințe si opinii consensuale în legătură cu femeile si bărbații.
Acestea pot face referire la calități/caracteristici considerate specifice femeilor sau bărbaților.
Minimizarea acestor stereotipuri este foarte importantă in contextul evoluției structurale a
familiei. Aceste stereotipuri se transmit prin asteptările sociale asupra rolurilor adecvate
fiecărui gen. Astfel, prin prima măsura propusa acestui obiectiv specific se caută realizarea unei
analize a impactului de gen asupra familiilor monoparentale, orientate asupra diferentelor de
gen in familiile monoparentale.

Pentru a depăsi aceste credințe impuse de așteptări sociale, organizarea de seminarii de formare
şi conştientizare în domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi destinate personalului din
instituții și autorități publice cu atribuţii în elaborarea politicilor de incluziune sociala a
parintilor din familiile monoparentale. Este important ca personalul ce lucreaza pentru
ameliorarea situației părinților singuri să constientizeze importanța dimensiunii de gen, penru
o mai bună gestionare a responsabilităților lor si pentru o mai bună ințelegere a nevoilor
specifice ale părinților singuri, in funcție de gen.

Nu în ultimul rând, organizarea de campanii de sensibilizare a populatiei cu privire la

dimensiunea de gen a problemelor cu care se confrunta parintii din familiile monoparentale.
Depășirea acestor stereotipuri se poate face prin sensibilizarea la nivel macro și anume a
populației, asupra dimensiunii de gen a problemelor cu care se confruntă părinții din familiile
monoparentale.
Obiectiv general: Ameliorarea incluziunii sociale a părinților din familii monoparentale

Obiective specifice Măsuri

1.1. Redefinirea din punct de vedere legislativ al conceptului de monoparentalitate; lărgirea
definiției familiei monoparentale conform realității actuale

Obiectiv specific 1: Adaptarea

legislației naționale și recentrarea ei pe 1.2. Revizuirea legislaţiei şi politicilor implementate pentru incluziunea socială , astfel incât
susținerea părintelui din familia acestea să fie centrate nu doar pe copiii din familia monoparentalaă ci și pe părinte.
monoparentală

1.3. Revizuirea cadrului legislativ relevant pentru sprijinirea ONG-urilor în derularea

activităţilor de incluziune a părintelui din familia monoparentală

2.1. Crearea unor dispozitive regionale de sustinere a parintelui familiei monoparentale

(punct de informare pentru familia monoaprentala) PIFM
Obiectiv specific 2 : Îmbunătațirea
2.2. Iniţierea şi implementarea unor proiecte cu finanţare externă în domeniul incluziunii
performanțelor sistemului de asistență
sociale a părinților aparținând familiei monoparentale, care urmează a fi accesate din
socială in vederea ameliorării situației
fondurile europene
părintelui din familia monoparentală
2.3. Creșterea calității resurselor umane din serviciile sociale prin cursuri de perfecționare cu
scopul de a conștientiza multidimensionalitatea familiei monoparentale

3.1. Realizarea unei analize a impactului de gen asupra familiilor monoparentale, orientate
asupra diferentelor de gen in familiile monoparentale

Obiectiv specific 3 : Combaterea

3.2. Organizarea de seminarii de formare şi conştientizare în domeniul egalităţii de şanse între
stereotipurilor de gen privind parintii
femei şi bărbaţi destinate personalului din instituții și autorități publice cu atribuţii în
din familiile monoparentale
elaborarea politicilor de incluziune sociala a parintilor din familiile monoparentale

3.3. Organizarea de campanii de sensibilizare a populatiei cu privire la dimensiunea de gen a

problemelor cu care se confrunta parintii din familiile monoparentale
Rezultate așteptate

Rezultatele așteptate la sfârșitul perioadei de implementare a prezentei strategii sunt

următoarele:

-Se crează 5 dispozitive regionale de susținere a părintelui din familia monoparentală denumite
de prezenta strategie Puncte de informare a familiei monoparentale (PIFM) cu scopul de a crea
un spațiu de orientare și informare a părinților.

-Personalul din instituții și autorități publice cu atribuții sunt instruiți cu privire la părinții din
familiile monoparentale, le oferă sfaturi privind noul lor statut și îi îndrumă spre dispozitive
regionale de susținere.

-Se crează anual o analiză concretă și coerentă cu privire la amploarea fenomenului familiilor
monoparentale – analiză disponibilă pentru întreaga populație a României.

-Părinții din familiile monoparentale se simt incluși social, primesc sprijin din partea
instituțiilor abilitate și au un spațiu propice unde pot afla mai multe despre noul statut în care
se află.

-Legea nr. 277/2010 privind alocația pentru susținerea famililei redefinește termenul de familie
monoparentală în conformitate cu realitatea actuală. Se exclude criteriul conform căruia,
persoana singură și copiii aflați în întreținerea acestuia trebuie să locuiască în aceeași
gospodărie, incluzând astfel și cazurile părinților plecați în străinatate.

Evaluare

Instrumentul prin care se asigură implementarea Strategiei este Planul Naţional de acțiuni (vezi
Anexa 1), care conţine obiectivul general, obiectivele specifice, masurile, termenele de
realizare, responsabilii, si bugetul.

Prin evaluarea Strategiei se urmăreşte impactul produs de atingerea obiectivelor stabilite.

Rezultatul activităţii de evaluare se concretizează sub forma unui Raport de evaluare
intermediară şi a unui Raport de evaluare finală. Raportul de evaluare intermediară are ca scop
revizuirea Strategiei in conformitate cu schimbari iminente. Raportul de evaluare finală stă la
baza formulării unor propuneri pentru consolidarea cadrului de reglementare, instituit prin
prezenta Strategie. Pentru concretizarea obiectivelor şi activităţilor prevăzute în prezenta
Strategie, fiecare instituţie şi autoritate publică centrală şi locală responsabilă asigură
transpunerea acestora în documentele proprii de planificare a activităţii.

Concluzii

Motivul pentru care am ales să ne axam în jurul acestui subiect a fost acela de a evidenția faptul
că nu doar copiii pot fi afectați într-o familie monoparentală; totul pornește de la părintele
singur, care este nevoit să muncească dublu, să le ofere copiilor o educație pe cont propriu și
căruia i se limitează accesul la viața personală. Lipsa unui părinte micsorează vizibil așadar
veniturile familiei. Celălalt părinte este nevoit să găsească soluții pentru a suplini deficitul
financiar. Alocația de susținere care a fost acordată familiilor monoparentale constituie un
ajutor necesar – însă rămâne prea redus pentru realitatea socio-economică actuală. Există
situații în care aceste familii nu primesc ajutor moral sau financiar din partea rudelor, părintele
fiind nevoit să se descurce singur. Furnizarea veniturilor devine o fază destul de dificilă în cazul
unei familii monoparentale, calitatea traiului în cadrul acestor familii devine substanțial
inferioară valorilor medii din societatea de referintă.

Strategia include o serie de măsuri referitoare la derularea unor anchete speciale, care trebuie
să asigure o diagnoză mai bună a situației inițiale (la momentul lansării strategiei), în special
cu privire la anumite probleme cu care se confruntă părintele singur. De asemenea, planul de
implementare a strategiei propune crearea unui sistem de monitorizare a situației părintelui
singur, inclusiv al copilului a respectării drepturilor și a accesului la servicii, disponibilitatea
acestui sistem conducând la îmbunătățirea capacității de măsurare a rezultatelor și impactului
planului de acțiune.

Concluzii personale

Elaborarea unei strategii naționale a fost o provocare pentru noi, fiind pentru prima oară când
am realizat un proiect de asemenea amploare. Printre provocările întălnite putem menționa:
lipsa unor statistici concrete privind familiile monoparentale (majoritatea statisticilor au fost
găsite pentru anul 2013 sau preluate din recensământul populației din 2002), lipsa unor politici
publice concentrate și pe părinții din familliile monoparentale (majoritatea documentelor
strategice tratează doar copilul), dificultatea de a găsi o metodă de evaluare a strategiei eficientă
pe termen lung. Considerăm că cea mai plăcută activitate a constat în elaborarea planului de
acțiuni, unde am putut introduce măsuri și acțiuni specifice strategiei, gândite și analizate de
noi.
 Planul de acțiuni al Strategiei privind incluziunea socială a părintelui din familia monoparentală pentru perioada 2018-2020
Obiectiv specific 1: Adaptarea legislației 1.2. Revizuirea legislaţiei şi politicilor
naționale și recentrarea ei pe susținerea implementate pentru incluziunea
părintelui din familia monoparentală
socială , astfel incât acestea să fie
centrate nu doar pe copiii din familia
monoparentalaă ci și pe părinte.
Obiectiv specific 2 : Îmbunătațirea
performanțelor sistemului de asistență
socială in vederea ameliorării situației
părintelui din familia monoparentală
Obiectiv specific 3 : Combaterea
stereotipurilor de gen privind parintii
din familiile monoparentale
Obiectiv general: Ameliorarea incluziunii sociale a părinților din familii monoparentale
Măsuri
1.1. Redefinirea din punct de vedere
legislativ al conceptului de
monoparentalitate; lărgirea definiției
familiei monoparentale conform
realității actuale
1.3. Revizuirea cadrului legislativ
relevant pentru sprijinirea ONG-urilor în
derularea activităţilor de incluziune a
părintelui din familia monoparentală
2.1. Crearea unor dispozitive regionale
de sustinere a parintelui familiei
monoparentale (punct de informare
pentru familia monoaprentala) PIFM
2.2. Iniţierea şi implementarea unor
proiecte cu finanţare externă în
domeniul incluziunii sociale a părinților
aparținând familiei monoparentale, care
urmează a fi accesate din fondurile
europene
2.3. Creșterea calității resurselor umane
din serviciile sociale prin cursuri de
perfecționare cu scopul de a
conștientiza multidimensionalitatea
familiei monoparentale
3.1. 2. Realizarea unei analize a
impactului de gen asupra familiilor
monoparentale, orientate asupra
diferentelor de gen in familiile
monoparentale
3.2. Organizarea de seminarii de formare
şi conştientizare în domeniul egalităţii
de şanse între femei şi bărbaţi destinate
personalului din instituții și autorități
publice cu atribuţii în elaborarea
politicilor de incluziune sociala a
parintilor din familiile monoparentale
3.3. Organizarea de campanii de
sensibilizare a populatiei cu privire la
dimensiunea de gen a problemelor cu
care se confrunta parintii din familiile
monoparentale
Țintă intermediară Țintă finală Surse de finanțare Instituții responsabile
Ministerul Familiei și Justitiei
/ 2018 buget de stat
Sociale
Ministerul Familiei și Justitiei
/ 2018
Sociale
buget de stat
Ministerul Familiei și Justitiei
/ 2018
Sociale
Buget de stat
Ministerul Familiei și Justitiei
2019 2020
Sociale
buget de stat
Miniterul Familiei și Justiției
fonduri europene, Fondul Social
2019 2020 Sociale, Serviciile publice de
European (FSE)
asistență socială (SPAS
Ministerul Familiei și Justitiei
2018 2019 Sociale, Serviciile publice de
asistență socială (SPAS)
buget de stat
Ministerul Familiei și Justiției
Sociale, Serviciile publice de
asistență socială (SPAS),
2018 2018
Agenţia Naţională pentru
Plăţi şi Inspecţie Socială,
Agențiile Județene pentru
buget de stat Plăţi şi Inspecţie Socială
Ministerul Familiei și Justiției
Sociale, Serviciile publice de
asistență socială (SPAS),
2018 2019 Agenţia Naţională pentru
Plăţi şi Inspecţie Socială,
Agențiile Județene pentru
buget de stat Plăţi şi Inspecţie Socială
Ministerul Familiei și Justiției
Sociale, Serviciile publice de
asistență socială (SPAS),
2018 2020
Agenţia Naţională pentru
Plăţi şi Inspecţie Socială,
Agențiile Județene pentru
buget de stat Plăţi şi Inspecţie Socială
Bibliografie

 Eurostat. (2011). ESSPROS Manual. The European System of integrated Social

PROtection Statistics (ESSPROS). Available from
http://ec.europa.eu/eurostat/documents/3859598/5917481/KS-RA-11-014-
EN.PDF/ee86d517-3348-4c20-94ee-a37c330755b1
 Olivier Chardon, Fabienne Daguet, Émilie Vivas, division Enquêtes et études
démographiques, Insee, disponibil online aici :
https://www.insee.fr/fr/statistiques/1281271
 Christian Ghasarian - 1996. - Introduction à l'étude de la parente. - Paris : Seuil, p.276
 Caisse Nationale pour les allocations familliales, Dossier d’etude no.54 : « Les
familles monoparentale » ,
https://www.caf.fr/sites/default/files/cnaf/Documents/Dser/dossier_etudes/dossier_54
_-_familles_monoparentales.pdf
 Conditii si acte necesare pentru obtinerea alocatiei pentru sustinerea familiei
http://www.dasp.ro/ro_RO/conditii-si-acte-necesare-pentru-obtinerea-alocatiei-
pentru-sustinerea-familiei/
 JACQUEY VASQUEZ, Bénédicte, Evaluation de la politique de soutien à la
parentalité :http://www.modernisation.gouv.fr/sites/default/files/epp/epp_parentalite_t
ome1.pdf
 REUBEN, Hill ‘’ Life Cycle Stages for Types of Single Parent Families: Of Family
Development Theory”, Vol. 35, No. 1, The Single Parent Family (Jan., 1986), pp. 19-
29, disponibila aici
http://www.jstor.org/stable/584278?seq=1#page_scan_tab_contents
 Raport privind incluzinea socială în România în anul 2013,
http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Familie/DGAS/2015/RaportIncluziun
eSociala2013.pdf
 Rodney Needham (dir.) - 1977. - La parente en question : onze contributions a la théorie
anthropologique. - Paris : Seuil.
 Rezultatele Recensamantului Populatiei din 2002 :
http://www.recensamantromania.ro/istoric/vizualizati-rezultate-rpl-1992-si-2002/
 Stanciulescu, E. Sociologia educatiei familiale, Iasi, Editura Polirom, 1998
 VOINEA, Maria, Tipologia famillilor monoparentale din Romania, Universitatea din
București.
 VOINEA, Maria, Sociologia familiei, Bucuresti, 1993
 VOINEA, Maria. Familia si evolutia sa istorica, Bucuresti, 1978
 http://www.modernisation.gouv.fr/sites/default/files/epp/epp_parentalite_tome1.pdf
Legi

 Legea nr.292/2011 – Legea asistenței sociale

 HG nr.488/2005 privind aprobarea sistemului national de indicatori de incluziune
socială
 Strategia naţională privind incluziunea socială şi reducerea sărăciei pentru perioada
2015-2020
 Strategia naționala pentru protecția și promovarea drepturilor copilului 2014-2020,
http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Transparenta/2014/2014-02-
03_Anexa1_HG_Strategie_protectia_copilului.pdf
 Legea 277\2010 privind alocatia pentru sustinerea famililei republicata 2012, :
http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_277_2010_alocatia_sustinerea_familiei.ph
p