Adopția

Realizat : Ialovoi Dorin

 Ce este Adopția?

Conform legii cu privire la regimul

juridic al adopţiei nr.99 din 28.05.2010 ,
noţiunea de adopţie reprezintă o formă
specială de protecţie, aplicată în interesul
superior al copilului, prin care se
stabileşte filiaţia între copilul adoptat şi
adoptator, precum şi legăturile de
rudenie între copilul adoptat şi rudele
adoptatorului.
 Incă din timpul Imperiului Roman adopția era recunoscută ca având un rol foarte important.
Numai că pe atunci nu interesul copilului era pus pe primul plan, ci interesul financiar sau de
dobândire a puterii. Era o practică uzuală ca familiile bogate care nu aveau moștenitori
bărbați să adopte tineri sau chiar adulți. Astfel, împăratul August care nu a putut avea copii, l-
a adoptat pe Tiberiu. Similar, Traian a fost adoptat de împărăteasa Nerva, și Nero a fost înfiat
(sau „hyiolhesia”, în limba greacă, tradus ca „a plasa un fiu”) de Claudiu. În schimb, tinerii
care nu aveau norocul de a intra într-o familie puternică, sfârșeau prin a fi sclavi.

 Spre comparație, în Europa aceluiași Ev Mediu practica adopției dispăruse aproape cu

desăvârșire, dat fiind faptul că numai rudele de sânge puteau moșteni averi sau titluri.
Biserica, fiind copleșită de numărul mare de copii pe care trebuia să îi aibă în grijă în propriile
„orfelinate”, a început să promoveze importanța adopției, punând pentru prima oară accentul
pe beneficiile pe care ar urma să le aibă copii crescuți în familii.
 Condițiile de fond ale adopției
Copilul adoptabil:
 Persoana poate fi adoptată doar pînă la împlinirea vîrstei de 18 ani.
 Separarea fraţilor prin adopţie, precum şi adopţia acestora de către persoane sau familii diferite sînt interzise, cu
excepţia cazurilor cînd această cerinţă contravine interesului superior al copilului.
 Oportunitatea separării fraţilor prin adopţie naţională sau internaţională se examinează de către Consiliul Consultativ
pentru Adopţii în baza criteriilor, procedurilor şi termenelor aprobate de autoritatea centrală.
 Adopţia fraţilor de către adoptatori din state diferite, indiferent dacă fraţii se cunosc sau nu, se admite doar în cazul în
care s-a constatat imposibilitatea adopţiei fraţilor de către acelaşi adoptator, indiferent de statul în care acesta îşi are
domiciliul;
 În cazul separării fraţilor prin adopţie, autoritatea centrală sau, după caz, autoritatea teritorială în colaborare cu
organizaţiile străine, avînd în vedere interesul superior al copilului, va întreprinde măsurile necesare pentru a facilita
comunicarea şi menţinerea legăturilor dintre fraţi, ţinînd cont de vîrsta, gradul de maturitate, dorinţele, sentimentele
fraţilor şi de gradul de informare a acestora cu privire la adopţie.
Interdicţii referitoare la adopţia copiilor:
 Adopţia între fraţi este interzisă.
 Adopţia unui copil de către mai mulţi adoptatori este
interzisă, cu excepţia cazului în care aceasta se face de
către ambii soţi simultan.
 Poate fi încuviinţată o nouă adopţie în cazul în care:
a) adoptatorul sau soţii adoptatori au decedat, adopţia
anterioară fiind considerată desfăcută la data rămînerii
irevocabile a hotărîrii judecătoreşti de încuviinţare a noii
adopţii;
b) adopţia anterioară a încetat ca urmare a declarării
nulităţii ei.
Adoptatorii:
 Adopţia este permisă numai persoanelor care au capacitate deplină de exerciţiu, au atins vîrsta de 25 de ani
şi sînt cu cel puţin 18 ani mai în vîrstă decît cel pe care doresc să-l adopte, dar nu cu mai mult de 48 de ani
 Instanţa de judecată poate încuviinţa adopţia chiar dacă diferenţa de vîrstă între copil şi adoptator este mai
mică de 18 ani, dar în nici un caz mai puţin de 16 ani.
 In cazul adopţiei este suficient ca doar unul dintre soţi să aibă împlinită vîrsta de 25 de ani.
 Nu pot adopta copii persoanele:
a) decăzute din drepturile părinteşti;
b) a căror stare de sănătate nu le permite îndeplinirea corespunzătoare a obligaţiilor şi responsabilităţilor
privind creşterea şi educarea copiilor;
c) care se eschivează de la exercitarea obligaţiilor părinteşti, inclusiv de la plata pensiei de întreţinere a
copiilor biologici;
d) care au adoptat anterior copii, însă nu şi-au exercitat corespunzător obligaţiile părinteşti şi sînt decăzuţi
din exerciţiul acestor drepturi sau copilul este luat din grija lor în temeiul unei hotărîri judecătoreşti, fără
decădere din drepturi;
 e) exonerate de obligaţiile de tutore sau de curator din cauza îndeplinirii necorespunzătoare a
obligaţiilor;
f) care au prezentat documente sau informaţii false pentru încuviinţarea adopţiei;
g) care au fost condamnate pentru săvîrşirea unor infracţiuni intenţionate: contra vieţii şi
sănătăţii persoanei; contra libertăţii, cinstei şi demnităţii persoanei; referitoare la viaţa sexuală;
contra familiei şi copiilor.
 Adoptatorii trebuie să îndeplinească garanţiile morale şi condiţiile materiale necesare
dezvoltării multilaterale şi armonioase a personalităţii copilului.
 Adopţia copilului de către soţi este permisă numai în cazul în care căsătoria lor durează de cel
puţin 3 ani pînă la momentul depunerii cererii de adopţie.
 Cetăţenii străini şi apatrizii cu domiciliul în Republica Moldova pot adopta copii în condiţiile
prezentei legi, conform procedurii de adopţie naţională, dacă domiciliază în Republica
Moldova de cel puţin 3 ani pînă la depunerea cererii de adopţie.
 Procedura adopției
 Persoanele care doresc să adopte copii trebuie să depună o cerere la autoritatea teritorială în a cărei rază
îşi au domiciliul. Drept confirmare a depunerii cererii de adopţie, acestor persoane li se eliberează un
certificat.
 Cererea de adopţie trebuie să conţină, pe lîngă formalităţi, şi o motivare, prin care persoana trebuie să
explice de ce doreşte să înfieze un copil şi dacă ar fi disponibilă pentru a adopta mai mulţi copii, inclusiv
fraţi şi surori; certificat de la locul de muncă despre funcţia deţinută şi despre cuantumul salariului sau
copia de pe declaraţia de venituri; copia autentificată de pe actul ce confirmă dreptul său de proprietate
sau dreptul de folosinţă asupra unui spaţiu locativ; cazierul judiciar; certificatul medical, în care se
confirmă că nu suferă de boli psihice şi de alte maladii ce fac imposibilă îndeplinirea drepturilor şi
obligaţiilor părinteşti, eliberat de instituţia medicală de la domiciliul său.
 După ce este găsit copilul potrivit, se cunosc bine «părţile» şi se constată că sunt compatibile. După doi
ani de relaţie la distanţă, părinţii adoptivi pot lua copilul acasă.
 Încuviinţarea adopţiei în instanţă de judecată. Adoptatorul depune cerere de încuviinţare a
adopţiei în instanţa de judecată competentă de la domiciliul copilului adoptabil pentru care
a fost declarat potrivit în vederea examinării în fond a cauzei.
 Cererea de încuviinţare a adopţiei trebuie să conţină:
a) numele şi prenumele, anul, luna şi ziua naşterii adoptatorului, adresa lui de domiciliu;
b) numele şi prenumele, anul, luna şi ziua naşterii copilului adoptabil, locul lui de aflare;
c) solicitarea schimbării numelui şi/sau a prenumelui copilului, numele pe care îl va purta
copilul dacă adoptatorii poartă nume diferite, solicitarea schimbării locului de naştere;
d) numărul atestatului de adoptator, data emiterii şi autoritatea care l-a emis (atestatul se
anexează la cerere);
e) alte date şi informaţii, la solicitarea instanţei de judecată.
Autoritatea teritorială prezintă instanţei de judecată avizul privind adopţia, precum şi dosarul copilului.
Dosarul copilului trebuie să conţină:
a) copia de pe certificatul de naştere al copilului;
b) certificatul medical privind starea de sănătate a copilului, eliberat de instituţia medicală de la domiciliul
acestuia;
c) consimţămîntul autentificat al adoptatorului în care confirmă că a luat cunoştinţă de starea de sănătate a
copilului;
d) consimţămîntul copilului propus spre adopţie, dacă a împlinit vîrsta de 10 ani, precum şi consimţămîntul
lui la o eventuală schimbare a numelui şi a prenumelui, la înscrierea adoptatorilor în calitate de părinţi;
e) consimţămîntul părinţilor biologici, tutorelui sau curatorului copilului, cu excepţia cazurilor prevăzute la
art. 24 alin. (3) din Legea Adopţiei;
f) actele care confirmă acţiunile întreprinse de autorităţile de resort în scopul (re)integrării copilului în
familia biologică sau în familia extinsă;
 Adopția internațională
 Adopţia copiilor domiciliaţi pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane cu domiciliul în străinătate
are loc în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova, ţinîndu-se cont şi de legislaţia statelor în care
aceştia din urmă îşi au domiciliul la data depunerii cererii de adopţie, precum şi în conformitate cu tratatele
internaţionale sau cu tratatele bilaterale la care Republica Moldova este parte.
 Adopţia internaţională a unui copil domiciliat pe teritoriul Republicii Moldova poate fi încuviinţată în cazul
în care:
a) soţul adoptă copilul celuilalt soţ;
    b) copilul este adoptat, în mod prioritar, de ruda sa de pînă la gradul IV inclusiv, cu domiciliul în
străinătate;
    c) copilul adoptabil fără nevoi speciale este adoptat de către adoptatorul cu domiciliul în străinătate dacă nu
a fost cerut în adopţie naţională ori în tutelă sau curatelă timp de un an din momentul luării la evidenţă drept
copil adoptabil;
d) copilul adoptabil cu nevoi speciale este adoptat de către adoptatorul cu domiciliul în străinătate dacă nu
a fost cerut în adopţie naţională ori în tutelă sau curatelă timp de 6 luni din momentul luării la evidenţă drept
copil adoptabil.
Fostul avocat parlamentar pentru
protecția drepturilor copilului Tamara
Plămădeală a declarat:

"Adopția în Republica Moldova este un proces

excesiv de birocratizat, este complicat să adopți
un copil. Dacă ar fi să vorbim despre adopțiile
internaționale, aici problemele se țin lanț. Adopția
internațională de copii este un business, este un
proces lipsit de transparență, opac, sunt doar
câteva persoane care au acces la aceste
informații„
"în prezent statul alege familia care poate adopta
un copil sau altul, de multe ori părinții adoptă un
copil fără să fi interacționat cu el”
 Încetarea adopției
 Legislația Republicii Moldova prevede că încetarea adoptiei poate avea loc prin: desfacere sau
declararea adoptiei nule.
 Desfacerea adopţiei: adopţia se desface în cazul în care părintele sau părinţii adoptivi au decedat,
iar copilul adoptat este propus spre o nouă adopţie. Adopţia anterioară se consideră desfăcută la
data rămînerii irevocabile a hotărîrii judecătoreşti de încuviinţare a noii adopţii dacă, anterior, nu
a fost emisă o altă hotărîre judecătorească în acest sens.
 Adopţia poate fi declarată nulă în cazul în care se constată că:
a) încuviinţarea ei s-a întemeiat pe documente false;
b) adopţia s-a încuviinţat fără consimţămîntul părinţilor biologici ai copilului sau al soţului
adoptatorului, dacă acest consimţămînt era obligatoriu conform legii;
c) adopţia a fost încuviinţată cu încălcarea condiţiilor de fond sau de procedură stabilite de
legislaţie;
 d) adopţia a fost solicitată şi încuviinţată fără intenţia de a produce
efecte juridice caracteristice acestei forme legale de protecţie a copilului
(adopţie fictivă).
 La declararea nulităţii adopţiei, instanţa de judecată va ţine cont şi
de interesul superior al copilului. Instanţa poate respinge cererea
privind nulitatea adopţiei dacă va constata că menţinerea adopţiei
este în interesul celui adoptat.
 Dreptul de a cere nulitatea adopţiei:
 Au dreptul de a cere nulitatea adopţiei:
 a) autoritatea teritorială;
 b) copilul adoptat care a împlinit vîrsta de 14 ani;
 c) părinţii biologici ai copilului adoptat;
 d) părinţii adoptivi;
 e) procurorul.
 ÎNTREBĂRI FRECVENTE
În ce măsură influenţează moştenirea genetică evoluţia copilului adoptat?
Copiii moştenesc foarte multe trăsături de la părinţii lor biologici (de ex. Culoarea ochilor, a părului sau a pielii, constituţia
fizică şi chiar talente pe care aceştia sau membrii familiei le-au avut). La fel, predispoziţiile pentru anumite boli pot fi
transmise pe cale ereditară, însă trebuie să subliniem că acestea sunt doar predispoziţii şi nu certitudini cu privire la
afecţiunile viitoare ale unui copil. În ceea ce priveşte personalitatea copilului, psihologii au stabilit că temperamentul
acestuia este înnăscut, însă şi el poate fi modelat în funcţie de factorii de mediu şi de educaţie. Chiar şi coefi cientul de
inteligenţă poate fi crescut prin stimulare adecvată. Comportamentul părinţilor biologici nu poate fi preluat de către copii
în condiţiile în care părinţii adoptivi îi oferă copilului un mediu de viaţă diferit, modele pozitive, siguranţă, încredere şi
disponibilitate.
Când trebuie să îi spun copilului că este adoptat?
Informarea copilului că este adoptat trebuie să înceapă cât mai devreme posibil. Deşi înţelegerea deplină a ceea ce
înseamnă adopţia, va avea loc la o vârstă mai mare, înţelegerea concretă a adopţiei începe de la vârsta preşcolară. Această
înţelegere a copilului privind adopţia se realizează treptat, odată cu dezvoltarea lui intelectuală. Adopţia este acum o parte
din identitatea copilului şi copilul are dreptul să ştie că este adoptat.
Veniturile mari vor determina succesul evaluării sociale?
Situaţia materială foarte bună a unei persoane/familii care urmează să fi e evaluată nu constituie garanţia că această
persoană/familie va fi potrivită să adopte un copil.
Ce dificultăţi poate avea copilul pe care îl voi adopta?
Faptul că un copil a fost îngrijit de mai multe persoane de-a lungul timpului, fără să aibă o persoană principală căreia
să îi atribuie rolul matern, determină difi cultăţi în ceea ce priveşte ataşamentul copilului. Copilul, fi e că se poate
ataşa superfi cial de toţi cei cu care intră în contact, fi e că poate stabili o legătură de ataşament cu difi cultate,
respingând persoanele din jurul lui. Este posibil ca unii dintre copiii adoptabili să fi fost victimele abuzului şi
neglijării în trecut. Aceste evenimente traumatizante din viaţa copilului, indiferent de vârsta la care acesta le-a trăit,
îşi lasă amprenta asupra modului ulterior de dezvoltare.
De ce este nevoie de 30 de zile pentru evaluarea persoanei/ familiei care doreşte să adopte?
Etapa evaluării este extrem de importantă şi determină, în fi nal, succesul adopţiei. Timpul alocat acestei etape a fost
planifi cat astfel încât toate activităţile să fi e realizate temeinic şi profesionist, în benefi ciul persoanei/familiei
adoptatoare, iar rezultatele obţinute să constituie o fundamentare solidă a deciziei ulterioare de acordare/neacordare a
atestatului de persoană/familie aptă să adopte. Trebuie să aveţi în vedere că evaluarea cuprinde mai multe etape şi
presupune atât analizarea documentelor depuse, cât şi un număr minim de 6 întâlniri între Dumneavoastră şi
profesionişti, necesare evaluării sociale, psihologice şi a şedinţelor de pregătire.
 Adoptia in Republica Moldova
Oleg şi Larisa Bugu, s. Slobozia Cremene, r-nul Soroca
Am stat 6 ani în rând pentru a lua în adopţie un copil. Am mers la toate casele de copii: de 3 ori la Chişinău, de 2 ori la Bălţi, de
3 ori la Floreşti, o dată la Soroca. De câte ori mergeam la orfelinate, ne arătau copii, de cele mai multe ori cu diverse afecţiuni şi
probleme de sănătate. Eram puşi în situaţia de a alege între a lua în adopţie un copil bolnav şi între a mai aştepta. De câteva ori
chiar ne-am decis, am ales copilul, mergeam câte 2-3 săptămâni în vizită cu diverse cadouri în cadrul procedurii de
compatibilitate, ne imaginam că deja va fi al nostru, ca până la urmă să ni se spună că este deja înfiat de altă familie. Pe parcursul
a şase ani de căutări am cheltuit circa 30 mii lei, aceasta implică cheltuielile pentru actele necesare adopţiei, drum şi alte
cheltuieli. Ne-am dorit mult ca copilul să fie mic, până la doi ani ca să-l putem educa aşa cum ne dorim noi. Pe Bogdan l-am luat
la vârsta de 6,5 luni.
Când am fost telefonaţi şi informaţi că este un băieţel care corespunde cerinţelor noastre ni s-a spus să pregătim urgent pachetul
de documente necesar. Am fost avertizaţi că dacă nu reuşim timp de două săptămâni să pregătim pachetul de documente, vor da
copilul altei familii spre adopţie. Pentru aceasta am fost nevoiţi să dăm mită medicilor ca să obţinem certificatul fără rând, precum
şi altor funcţionari care trebuiau să ne elibereze anumite documente. Dacă am fi mers pe căile corecte nu ne-am fi încadrat în cele
două săptămâni. Nu puteam să admitem un asemenea lucru deoarece aceasta ar fi însemnat iarăşi aşteptări îndelungate, drumuri,
birocraţie. În lista de aşteptare de la Soroca eram al 18-lea. Eu nu aşteptam să fiu sunat de cei de la Soroca, dar telefonam de cel
puţin 2 ori pe lună ca să văd dacă nu este vre-un copil. Aşi fi fost de acord să dau şi mită numai că să-mi dea mai repede un copil.
Însă nici unul dintre angajaţii caselor de copii şi responsabilii de la diverse instituţii nu au acceptat să ia mită. Lunar primim o
indemnizaţie de 500 lei.
Este suficient pentru noi, pentru că avem şi gospodărie, terenuri agricole. Doar aşa ne descurcăm.