Procesul de mumificare

In Egiptul Antic se obisnuia ca mortii sa fie ingropati cu o parte dintre lucrurile care le apartinusera. Aceasta practica reflecta credintele lor in legatura cu ceea ce se petrecea cu omul dupa moarte. Egiptenii antici credeau in viata de dincolo de mormant, intr-un taram unde defunctul putea trai vesnic. Pentru a ajunge acolo insa, trebuiau indeplinite anumite ritualuri, cum ar fi mumificarea trupului si ingroparea defunctului cu o seama de obiecte funerare. Pana si cei mai saraci egipteni incercau sa respecte aceste reguli cand ii inmormantau pe cei dragi, dar numai faraonii isi puteau permite mormanturi luxoase, cu obiecte funerare splendide. Imbalsamarea si mumificarea trupului erau etape importante ale pregatirii decedatului pentru inmormantare in Egipt. Egiptenii credeau c fiecare om are un corp fizic i un suflet numit 'ka' - fora vieii, care dinuia i dup moarte. Ca i n cazul unui om viu, acest ka trebuia ntreinut, el avea nevoie de divertisment i de uneltele defunctului. Toate aceste articole erau deci plasate n mormnt. Esenial era ca acest 'ka' s se reunifice cu corpul fizic, motiv pentru care cadavrele erau mumificate. Defunctul trebuia s se rentlneasc cu acest 'ka' al su pentru a obine viaa venic dup moarte. Cum ns corpul fizic nu putea cltori din mormnt pn n lumea de dincolo, aceast cltorie era ntreprins de personalitatea defunctului, adic 'ba'. Dup ce 'ba' i 'ka' se reunificau, porneau ntr -o cltorie final spre cer, soare i stele, unde defunctul nvia din mori ca 'akh' (spirit), dobndind viaa venic. Destinat sa patreze trupul in viata de dincolo, procesul de mumificare consta in mai multe etape: 1. Mai intai, se spala trupul cu vin de palmier apoi se clatea cu apa din Nil. 2. Se indepartau si se puneau la uscat ficatul, plamanii, stomacul si intestinele. Creierul era scos prin nas, cu un crlig special, i aruncat dar inima considerat tronul inteligenei i fora vieii, era lsat la locul su. 3. Trupul se umplea cu calti, apoi se acoperea cu sare si se lasa la uscat timp de 40 de zile. 4. Trupul apoi era spalat cu apa din Nil si uns cu ulei. 5. Dupa aceea era umplut cu rumegus, ca sa isi pastreze forma, si era uns din nou cu ulei. 6. Dupa incheierea proceului de imbalsamare urma infasurarea mumiei in fasii de panza. Primele erau capul si gatul apoi mainile si picioarele. 7. Bratele si picioarele se infasurau separat, iar intre fasiile de panza se plasau amulete. 8.In tot timpul acestui proces se rosteau rugi. 9. Se legau picioarele si bratele mumiei unul de altul si se plasau rugaciuni din Cartea mortilor. 10. Se infasura bine mumia adaugand rasina la fiecare strat pentru a tine fasiile lipite una de alta. 11. Dupa incheierea procesului de mumificare se acoperea mumia cu o panza. 12. Panza se prindea bine cu un fel de hamuri- benzi de in, metal sau alte materiale.

Bibliografie: In cautarea lui Tutankhamon de Niki Horin, editura Corint, Bucuresti, 2009

Raboaiele Medice
Rzboaiele persane sau Rzboaiele medice au fost o serie de conflicte militare dintre lumea Greciei antice i Imperiul Persan. Aceste rzboaie s-au desfurat ntre aproximativ 500 .Hr. i 448 .Hr.. La mijlocul secolului VI .Hr., Imperiul Persan ntemeiat atunci de Cirus II a intrat n contact cu grecii din Europa, dup ce a subjugat Ionia. Darius I a extins imperiul su asupra vii Indusului, apoi generalul su Megabaze a supus Tracia i Macedonia, care au devenit tributare Marelui Regat persan. n anul 501 .Hr. ionienii se rscoal, sprijinii de Atena. Darius hotrte s pedepseasc Atena, iar n 490 .Hr. trimite o flot puternic sub comanda lui Datis i a lui Artaferne. Atenienii tocmai restabiliser democraia prin reformele lui Clistene, dar aristocraii i partizanii Pisistrazilor, nemulumii, s-au aliat cu perii i, dup ce acetia au prsit Eubeea, tiranul rsturnat Hipias i-a condus pe peri la Maraton. n faa ameninrii de invazie a perilor, atenienii i-au chemat n ajutor pe spartani, care ns, srbtorind atunci carneia (srbtoarea agrar a lui Apollo Carneios, protector al turmelor), i-au amnat plecarea. Miltiades a obinut ca cei nou strategi numii o dat cu el s-i cedeze comanda, care era nnoit n fiecare zi. El a ateptat propria sa zi de comand (13 septembrie 490 .e.n.) pentru a lansa asupra perilor pe hopliii greci. Perii au fost nfrni i aruncai n mare. Ei au ncercat atunci s surprind Atena, lipsit de aprtori, dar era prea trziu, cci nvingtorii se ntorseser, n fug, la cetatea lor. Flota barbar i-a ridicat pnzele, umilit pentru prima dat. Darius s-a decis apoi s dea o lovitur puternic Atenei. Timp de trei ani, el a fcut pregtiri pentru o nou expediie de anvergur, dar a renunat la planul su din cauza unei rebeliuni a egiptenilor. El a murit, lsnd fiului i urmaului su Xerxes sarcina de a rzbuna onoarea perilor. Cnd s-a urcat pe tron, n anul 486 .Hr., prima grij a lui Xerxes a fost s-i supun pe egiptenii revoltai, apoi a hotrt s porneasc mpotriva Greciei n fruntea unei armate puternice: Herodot d cifra fabuloas de 2641610 de oameni, cifr pe care Ctesias, care a fost medic la curtea urmailor lui Xerxes, a redus-o la 800000 de oameni. El a pornit la drum n primvara anului 480 .Hr., a traversat Hellespontul pe un pod de vase i, sprijinit de o flot puternic, a cobort spre Grecia prin Tracia i prin Macedonia. Grecii au ncercat zadarnic sl opreasc pe invadator la intrarea n Tessalia. Ei au renunat la acest plan i s-au retras n spatele Termopilelor, unde l-au lsat pe regele Leonidas n fruntea unei trupe mici, care a rezistat eroic invadatorilor. Puternica flot persan a naintat n golful de la Salamina, n timp ce infanteria persan ocupa Atica i incendia Atena, prsit cu totul de locuitorii si. Flota a fost ns n cele din urm distrus, iar Xerxes a fugit la Sardes pentru a scpa cu via (29 septembrie 480 .e.n.), lsnd generalului su, Mardonius, sarcina de a continua rzboiul pe uscat cu o armat de 300000 de oameni. Mardonius a fost nvins la Plateea de grecii unii. n aceeai zi grecii au repurtat o important victorie naval asupra flotei persane lng Micale, n Ionia. Conflictul dintre greci i peri n-a luat sfrit dect prin victoria lui Alexandru cel Mare (336323 .Hr.) asupra lui Darius III Codommanos i cucerirea Imperiului Ahemenid de ctre eleni.