Ministerul Educației

Felicia Elena Boșcodeală

Loredana Ciobanu
Nicolae Șerban

ISTORIA
EVREILOR
HOLOCAUSTUL
clasa a XI-a/a XII-a
Booklet
Acest manual școlar este proprietatea Ministerului Educației.

Acest manual școlar este realizat în conformitate cu Programa școlară aprobată prin Ordinul ministrului
educației naționale nr. 3393/28.02.2017.

119 – număr unic de telefon la nivel național pentru cazurile de abuz împotriva copiilor
116.111 – numărul de telefon de asistență pentru copii
 Ministerul Educației

Felicia Elena Boșcodeală

Loredana Ciobanu
Nicolae Șerban

ISTORIA
EVREILOR
HOLOCAUSTUL
clasa a XI-a/a XII-a
Booklet
Manualul școlar a fost aprobat de Ministerul Educației
prin Ordinul de ministru nr. .
Pentru comenzi:
Manualul este distribuit elevilor în mod gratuit, atât în format tipărit, cât și în format digital,
tel.: 021.430.30.95/021.440.10.02
și este transmisibil timp de patru ani școlari, începând din anul școlar 2024-2025.
e-mail: comenzi@booklet.ro
Inspectoratul Școlar site: www.booklet.ro
Școala/Colegiul/Liceul

ACEST MANUAL A FOST FOLOSIT DE:

Anul Aspectul manualului*
Anul Numele elevului Clasa
școlar la primire la predare
1.
2.
3.
4.

* Pentru precizarea aspectului manualului se va folosi unul dintre următorii termeni: nou, bun, îngrijit, neîngrijit, deteriorat.
Cadrele didactice vor verifica dacă informațiile înscrise în tabelul de mai sus sunt corecte.
Elevii nu vor face niciun fel de însemnări pe manual.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României

BOȘCODEALĂ, FELICIA ELENA
Istoria evreilor : Holocaustul : clasa a XI-a/a XII-a / Felicia Elena Boșcodeală,
Loredana Ciobanu, Nicolae Șerban. - București : Booklet, 2024
ISBN 978-630-6530-57-1

I. Ciobanu, Loredana
II. Șerban, Nicolae

94

Referenți științifici: Credite foto: Adobe Stock, Deposit Photos,

prof. univ. dr. Mihaiela Grancea, Facultatea de Științe Socio-Umane, United States Holocaust Memorial Museum (Collections, National
Universitatea Lucian Blaga, Sibiu Archives and Records Administration, College Park, Federation of
conf. dr. Matei Gheboianu, Facultatea de Istorie, the Romanian Jewish Communities, Perquimans County Library);
Universitatea București p. 34 – courtesy of Ion & Jeanine Gutman Butnaru, p. 47 – courtesy
of Robert Abrams, p. 59 – courtesy of Ion & Jeanine Gutman Butnaru,
prof. grad didactic 1 Monica Ciobanu, Colegiul Național
p. 70, p. 71 – courtesy of Michael O’Hara, p. 77 – courtesy of
„Grigore Ghica”, Dorohoi, Botoșani
Dr. Frederick Andermann, p. 78 – courtesy of Ion & Jeanine Gutman
Redactor-șef: Bogdan Nicolai Butnaru, p. 80 – courtesy of Instytut Pamieci Narodowej, p. 86,
Redactori: Antonia Tucheac, Oana Neacșu p. 87 – courtesy of Federation of the Romanian Jewish Communities,
Corector: Dorina Lipan p. 87 – courtesy The National Museum of Romanian History,
Layout interior: Mihaela Cojoc p. 89 – courtesy of Sylvia Marcu, p. 109 – courtesy of Perquimans
County Library, p. 109 – courtesy of Max Notowitz
Copertă: Silvia Olteanu
Muzeum Regionalne w Tomaszow Lubelski – p. 62
Tehnoredactare: Mihaela Cojoc, Nicoleta Tudorie
Wikimedia Commons (p. 62: CC-BY-SA 3.0, p. 62: CC BY-SA 3.0 de,
Video: Quartz Film Studio
p. 77: CC BY-SA 4.0, p. 84: CC BY-SA 4.0, p. 88: CC BY-SA 3.0)
Digital: MyKoolio
Voce: Antonia Tucheac
Cartograf: Iulian Dochița

© Editura Booklet. Toate drepturile asupra lucrării aparțin editurii.

Este interzisă reproducerea integrală sau parțială a lucrării, sub orice formă, fără acordul scris al editurii.
 „DEȘTEAPTĂ-TE, ROMÂNE!”
de Andrei Mureșanu

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,

În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată, croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume

Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,

Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viaţa-n libertate ori moarte!” strigă toţi.

Preoţi, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină,

Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’pământ!

3
 CUPRINS
Competențe generale și specifice  5 5. Violență și retorică antisemită
Ghid de utilizare a manualului digital 6 în România interbelică: Liga Apărării
Național-Creștine (LANC), Mișcarea legionară
UNITATEA 1 și Partidul Național Creștin  39
Identitate evreiască și educația
despre Holocaust în secolul al XXI-lea 7
Recapitulare  41
Evaluare  42
1. Evreii – trăsături definitorii: originea,
cultura, religia 8 UNITATEA 4
2. Educația despre Holocaust și provocările Holocaustul în Europa  43
contemporane (antisemitism, xenofobie, 1. Discurs antievreiesc și legislație antisemită în
genocid și amenințările la adresa normelor Germania nazistă 44
și a valorilor democratice) 10 2. Exterminarea evreilor în timpul
Recapitulare  12 Celui de Al Doilea Război Mondial:
Evaluare  12 lagăre, ghetouri, „Holocaustul prin gloanțe”,
deportări, exterminări în masă 46
UNITATEA 2
Recapitulare  52
Evreii în istoria universală 13
Evaluare  52
1. Evreii în Antichitate și în Evul Mediu
(statutul juridic al evreilor și apariția UNITATEA 5
miturilor antievreiești în mentalul colectiv) 14 Holocaustul în România pe teritoriile
2. Evreii în epoca modernă (statutul juridic aflate sub administrație românească
și economic, aspecte culturale) 18 și în nordul Transilvaniei  53
Recapitulare  21 1. Preliminariile Holocaustului din România
(1938-1940). Primele legi antisemite
Evaluare  21
și pogromurile de la Dorohoi și Galați  54
UNITATEA 3 2. Statul național-legionar și măsurile
antievreiești (1940-1941)  58
Evreii în spațiul românesc în secolele XIV-XX 22
Studiu de caz: Pogromul de la București 60
1. Situația comunităților evreiești până la 1866:
aspecte demografice, comunitare și culturale  23 3. Regimul Ion Antonescu și evreii (1941−1944) 62

2. Evreii în spațiul românesc în perioada 1878-1919:  tudiu de caz: Pogromul de la Iași.

S
de la marginalizare la emancipare  26 Trenurile morții 64

3. Contribuția comunităților evreiești la dezvoltarea 4. Distrugerea comunităților evreiești

economică, socială, culturală și științifică din Basarabia și Bucovina 66
a României. Structuri asociative reprezentative. 5. Holocaustul în Transnistria aflată sub
Personalități marcante în domeniul cultural, administrația românească.
politic și academic 28 Deportarea evreilor și a romilor
 tudiu de caz: Antisemitism în politica și în cultura
S (reprimare și exterminare) 70
românească din a doua jumătate a secolului Studiu de caz: Evreii din Odesa  73
al XIX-lea până la Primul Război Mondial 32 6. Evreii din Vechiul Regat și din sudul
 tudiu de caz: Evreii în armata română
S Transilvaniei: regimul de muncă obligatorie
(1877-1878, 1913, 1916-1918)  34 și planurile de deportare în Polonia  75
4. Comunitățile evreiești din România în perioada 7. Rezistența evreiască și eforturile de repatriere
interbelică: Uniunea Evreilor Români, Federația a deportaților din Transnistria  77
Uniunilor de Comunități Evreiești din România 36 Studiu de caz: Wilhelm Filderman  79

4
  tudiu de caz: Mărturii ale supraviețuitorilor
S UNITATEA 6
evrei și romi din Transnistria  81
Evreii în România postbelică și memoria
8. Evreii din nordul Transilvaniei sub
Holocaustului în secolul al XXI-lea  98
autoritatea statului ungar (1940-1944):
expulzări, detașamentele de muncă din 1. Comunitatea evreiască în perioada regimului
Ungaria și Ucraina, ghetoizare și deportare comunist  99
la Auschwitz și în alte lagăre de exterminare  83 2. Reprezentarea Holocaustului în artă,
Studiu de caz: Elie Wiesel  85 literatură și mass-media  102
9. Solidaritate și acțiuni de salvare în timpul 3. Distorsionarea, negarea și
Holocaustului: „Drepți între popoare”  87
minimalizarea Holocaustului  105
Studiu de caz: Traian Popovici  89
4. Răspunsul țărilor membre ONU:
10. Judecarea și pedepsirea responsabililor
„Responsabilitatea de a proteja” (R2P)  107
pentru Holocaustul din România:
Tribunalele Poporului din București și din Cluj. Recapitulare  109
Procesul lotului Antonescu și alte procese Evaluare 110
de condamnare a criminalilor de război 91
Recapitulare finală  111
 tudiu de caz: Generali judecați pentru crime
S
Evaluare finală  113
de război: Nicolae Macici,
Constantin (Piki) Vasiliu, Ion Topor 93 Anexa 1 – Cum realizez un proiect, o investigație,
Recapitulare  95 un portofoliu 115
Evaluare  96 Anexa 2 – Fișe pentru observarea activității elevilor 116

COMPETENȚE GENERALE ȘI SPECIFICE

1. Utilizarea critică și reflexivă a surselor istorice pentru argumentarea unor demersuri și alegeri, în acord cu
valorile societății democratice
1.1. Sistematizarea informațiilor din diferite tipuri de surse în vederea stabilirii credibilității și a validității opiniilor
1.2. Analiza comparativă a evenimentelor/proceselor/fenomenelor care au generat Holocaustul
1.3. E xprimarea opiniilor referitoare la impactul evenimentelor/proceselor/fenomenelor istorice asupra societății, prin
prisma multiperspectivității și a diversității culturale

2. Asumarea propriei identități culturale și determinarea modalităților prin care interculturalitatea contribuie la
­promovarea acceptării celuilalt și a respectării drepturilor omului
2.1. Aprecierea valențelor dialogului intercultural în exprimarea trăsăturilor propriei identități culturale
2.2. Manifestarea unui comportament deschis față de diversitatea culturală
2.3. D
 emonstrarea unui comportament care valorizează interculturalitatea ca trăsătură a comunității locale
2.4. A
 naliza critică a consecințelor stereotipurilor, prejudecăților, rasismului, antisemitismului și a altor forme de
discriminare

3. Implicarea responsabilă și creativă în diverse contexte de viață prin respectarea convențiilor de comunicare
3.1. Asumarea de roluri ce implică empatie și respectarea demnității umane
3.2. Raportarea critică la experiențele trecutului pentru promovarea unui comportament democratic

5
 GHID DE UTILIZARE A MANUALULUI DIGITAL
Manualul digital reproduce integral versiunea tipărită, oferind elevilor posibilitatea de a interacționa cu diverse
elemente de conținut. Astfel, aceștia vor putea să urmărească videoclipuri, să rezolve exerciții interactive și să navigheze
prin manual.
Simboluri:

1. Elemente grafice 2. Elemente video 3. Exerciții interactive

(AMII-uri statice): (AMII-uri animate): (AMII-uri interactive):
imagini, informații și activități videoclipuri cu informații și exerciții de alegere multiplă, de
suplimentare activități suplimentare, curiozități tip adevărat sau fals, de asociere,
de completare etc.
Cum se folosește manualul digital?
1. Meniul superior

Mărire/micșorare – se mărește sau se Pagina următoare – se accesează pagina

 
micșorează fereastra. următoare paginii curente.

 ăutare – pot fi efectuate căutări în

C  alt la ultima pagină – se accesează ultima
S
manualul digital după cuvinte-cheie. pagină a manualului digital.

Cuprins – deschide cuprinsul  dnotări – deschide o galerie de instrumente,

manualului digital.
Î napoi la prima pagină – se revine la
prima pagină a manualului digital.
 agina anterioară – se accesează pagina
P
anterioară paginii curente.
A
cu funcții diferite, ce permit operații în timp
real: sublinieri, adnotări, încercuiri, demarcări,
mascări, evidențieri etc.
Tipărește pagini din manualul digital.
Indicații – se accesează ecranul cu indicații.

2. Ajutor în utilizarea exercițiilor interactive (AMII-urilor interactive):

Deschide interacțiunea dând click pe . Pentru exercițiile de completare, utilizează mouse-ul pentru a poziționa
cursorul pe spațiul în care dorești să completezi. Pentru exercițiile de alegere, urmărește cerința, apoi utilizează
mouse-ul pentru alegerea variantei de răspuns, prin apăsare pe varianta pe care o consideri corectă. Apasă butonul
Verifică pentru a vedea dacă ai ales corect. În toate tipurile de exerciții apare în cazul răspunsului corect și în
cazul răspunsului greșit. Pentru a relua rezolvarea exercițiului, apasă butonul Mai încearcă.
3. Ajutor în utilizarea elementelor video (AMII-urilor animate):

Apasă butonul pentru a deschide aplicația. Butonul Play (Vizualizare) este localizat pe bara de jos a ferestrei,
alături de Volum și de opțiunea Afișare completă pe ecran. Pentru a opri temporar aplicația, apasă butonul Pauză, de
pe bara de jos a ferestrei. Pentru a ieși din aplicație, apasă butonul din colțul din dreapta sus al ferestrei.
4. Ajutor în utilizarea elementelor grafice (AMII-urilor statice):
Apasă butonul . Imaginea se va deschide pe ecranul dispozitivului. Apasă butonul din colțul din dreapta sus,
pentru a închide aplicația.

6
Identitate evreiască și educația
despre Holocaust în secolul al XXI-lea

Unitatea

7
UNITATEA 1
INTRODUCERE
Evreii, numiți și israeliți,
sunt un popor de origine
semită, a cărui istorie a
început în urmă cu mai
bine de patru milenii. Evreii
își au originile în Orientul
Mijlociu, în Canaan, la
intersecția a trei mari
civilizații: babiloniană,
asiriană și egipteană.
Tora, cartea
sacră de legi
DICȚIONAR
aramaic – dialect al
limbilor asiatice cu care
evreii au intrat în contact în
timpul exilului babilonian.
cabală – tradiție religioasă
ebraică, bazată pe
interpretarea Vechiului
Testament.
rabin – conducător religios
al unei comunități mozaice.
Mishna – colecție de texte
care acoperă diverse
aspecte ale vieții religioase
(ritualurile zilnice,
sărbătorile și legile de
familie) și facilitează
înțelegerea și aplicarea
legii orale în tradiția
iudaică.
8
1. Evreii – trăsături definitorii:
originea, cultura, religia
Învăț
Cultura și civilizația evreiască se formează pe un teritoriu
relativ restrâns, dar cu un relief variat și cu o climă favorabilă.
Drept dovadă, textele biblice numesc acest ținut, Palestina, „țara
în care curg laptele și mierea”, pentru că Valea Iordanului este un
teritoriu extrem de fertil. Simbolul iudaismului este steaua cu șase colțuri („Scutul lui David”).
Iudaismul, cunoscut și sub numele de religie mozaică (după principalul profet evreu,
Moise), este religia poporului evreu. Este una dintre cele mai vechi religii monoteiste din
istoria umanității. Adepții iudaismului trăiesc după poruncile din Tora și Talmud, cred în
existența unui singur Dumnezeu, își celebrează cultul în sinagogi, care sunt conduse de
rabini. Tora este un pergament rulat pe două baghete, care conține textul ce corespunde
„Vechiului Testament” din Biblie. Este o carte de legi sacră în care sunt consemnate
neamurile de la începuturile istoriei poporului evreu și în care sunt redate poruncile lui
Yahve/Iehova. „Casa de rugăciuni”, sinagoga, este orientată cu fața spre Ierusalim, iar
rugăciunile sunt rostite doar de bărbați. Textele fundamentale ale religiei iudaice sunt Tora
și Talmudul (care include Mishna, o colecție de legi și învățături evreiești cărora li s-a dat o
formă finală în jurul anului 200 d.H., și Ghemara, o culegere de analize și comentarii). Cabala
este o dimensiune mistică a iudaismului și nu este studiată de toți evreii.
Tora explică originile credinței evreilor și arată că Dumnezeu i s-a înfățișat pentru
prima dată lui Avraam (numit și Abraham), considerat fondatorul iudaismului. Tora reprezintă
un dialog între Iehova și evrei și este scrisă în ebraică, iar câteva versete sunt scrise în aramaică.
Abraham se stabilește în jurul mileniului al II-lea î.H. în spațiul Siriei de azi. Potrivit Bibliei,
acesta este chemat să devină mesagerul unei credințe într-un Dumnezeu unic. Isaac și Iacov,
fiul, respectiv nepotul lui Avraam, sunt personalități centrale din perioada veche a istoriei
evreilor. Iacov se stabilește în Delta Nilului atunci când foametea se abate asupra țării.
Urmașii lor ajung în sclavie în Egipt pentru mai bine de patru secole. În izvoarele istorice
egiptene, evreii sunt numiți „habiru”. La aproximativ un mileniu după Avraam, profetul Moise
i-a condus pe evrei spre Țara Făgăduinței. Așa cum spune Tora, Dumnezeu i-a transmis lui
Moise legile sale, numite „Tablele Legilor”, la întoarcerea din exil.
ȘTIAI CĂ…?
Istoria lui Moise, importantă personalitate religioasă a poporului
evreu, este prezentă, de asemenea, în Biblie. Îngrijorat de sporirea
numărului de evrei aflați în exil pe teritoriul Egiptului, faraonul
poruncește ca toți nou-născuții băieți să fie uciși. Moise este
părăsit de mama sa pe malul fluviului Nil, într-un coș de papirus,
dar este găsit chiar de fiica faraonului și este crescut de aceasta.
Este forțat apoi să fugă din Egipt după ce ucisese un egiptean
care maltrata un evreu. Ajuns în deșertul Sinai, Moise primește de
la Iehova, Dumnezeul strămoșilor lui, sarcina de a-și elibera
poporul și de a-l conduce în Canaan („Țara Făgăduinței”). După ce
au înfrânt rezistența faraonului, evreii au putut pleca. Pe vârful
muntelui Sinai, Iehova i-a dictat lui Moise „Tablele Legilor” sub forma celor 10 porunci. În Țara
Făgăduinței, evreii au ajuns după 40 de ani, iar Moise a murit înainte de a-și vedea visul împlinit.
 UNITATEA 1
Primul stat evreu a luat naștere în DICȚIONAR
timpul domniei lui Saul (care a devenit rege în
sinagogă – lăcaș religios la
jurul anului 1020 î.H.), apoi a cunoscut o
evrei.
perioadă de maximă dezvoltare în timpul
Talmud – carte religioasă
regilor David și Solomon. David a stabilit
iudaică, scrisă între secolul
capitala statului la Ierusalim, iar fiul său,
al III-lea î.H. și secolul
Solomon, a construit Marele Templu. În jurul
al V-lea d.H, care
anului 931 î.H., regatul evreilor s-a împărțit în
comentează Tora.
două: Israel, cu capitala la Samaria, și Iudeea,
Ceremonie de bar mitzvah: băiat citind din Tora Tora – cuprinde cele cinci
cu capitala la Ierusalim. Israelul a fost cucerit
cărți ale lui Moise: Geneza,
în anul 721 î.H. de regele asirian Sargon al II‑lea, iar Iudeea, de către babilonieni, în 586 î.H.
Exodul, Leviticul, Numerii și
Tot atunci este distrus și Marele Templu și mulți evrei sunt trimiși în exil. După 70 de ani, se Deuteronomul.
construiește un al doilea templu, cu acceptul și cu sprijinul perșilor, dar și acesta va fi distrus
de romani, în jurul anului 70 d.H. După această dată, evreii și-au ceremoniat slujbele doar în
sinagogi, construite în inima comunităților în care trăiau în diferite colțuri ale lumii.
Mesajul central al iudaismului este iubirea față de oameni și iubirea de dreptate.
Oamenii sunt creația lui Dumnezeu, care încheie cu aceștia un pact, „bat/bar mitzvah”
(sărbătorit de fete la vârsta de 12 ani și de băieți la 13 ani). Oamenii sunt egali în fața lui
Dumnezeu și trebuie să îi respecte poruncile.

Aplic
Analizează, cu atenție, următoarele surse de mai jos și răspunde la cerințe.
SURSA A. Întinderea regatului evreilor în SURSA B. „Solomon trimise o solie la
timpul regelui David și în timpul regelui Solomon. Hiram, regele Tyr-ului, cu acest mesaj:
Vreau să construiesc un templu în numele
zeului meu, Iahve; dă poruncă să se taie
arbori din Liban. Hiram puse să i se
răspundă astfel: îți voi împlini dorința
dându-ți lemn de cedru. Lucrătorii mei
Tanak – numită și
„Biblia ebraică”, este un
acronim compus din
inițialele denumirilor celor
trei părți componente:
Tora, Nevi’im (conține cărți
scrise de profeți), Ketuvim
(conține scrieri istorice,
filozofice, poetice).

vor coborî trunchiurile până la mare și eu

voi pune să fie transportate până la locul REȚIN
pe care mi-l vei indica. În schimb, tu vei  Evreii sunt un popor de
asigura aprovizionarea palatului meu. Și origine semită, a cărui
Solomon dădu în fiecare an lui Hiram istorie a început cu mai
douăzeci de mii de măsuri de grâu și bine de patru milenii în
douăzeci de mii de măsuri de ulei pur (…)” urmă.
(Doru Dumitrescu, Mihai Manea,  Religia evreilor,
Mirela Popescu, Culegere de surse iudaismul, este considerată
istorice. Antichitatea. Lumea medievală) printre primele religii
monoteiste din lume.
 Mesajul central al
iudaismului este iubirea
1. Transcrie, din sursa B, o informație legată de materialele din care se confecționau față de oameni și iubirea
templele și o informație legată de termenii propuși de Solomon în negociere. de dreptate.
Exemplu: Templele erau construite din lemn de cedru.  Primul stat evreu a luat
2. Pe baza hărții din sursa A, realizează o comparație între întinderea regatului evreilor în naștere în timpul domniei
timpul regelui David și în timpul regelui Solomon. Exemplu: Comparativ cu regatul tatălui lui Saul, apoi a cunoscut o
său, regatul din vremea lui Solomon era… perioadă de maximă
3. Formulează, pe baza sursei B, un punct de vedere argumentat legat de relațiile dezvoltare în timpul regilor
economice între cele două state antice menționate. David și Solomon.

9
UNITATEA 1
INTRODUCERE 2. Educația despre Holocaust și provocările
Holocaustul este politica
sistematică de persecutare
contemporane (antisemitism, xenofobie,
și de masacrare a evreilor
genocid și amenințările la adresa normelor
de către Germania nazistă
și de către aliații acesteia și a valorilor democratice)
în perioada 1933-1945, un
genocid care a distrus
familii și comunități întregi.
Învăț
Se estimează că, în timpul Holocaustului, în România și în teritoriile care se găseau
sub controlul ei în timpul Celui de Al Doilea Război Mondial, au fost uciși între 280 000 și
380 000 de evrei români și ucraineni. Milioane de evrei au căzut victime persecuțiilor naziste.
În anul 2004, țara noastră a recunoscut participarea la Holocaust și și-a asumat hotărârile
Raportului Final al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului. În timpul
Holocaustului au murit și aproximativ 130 000 de evrei români din nordul Transilvaniei, aflat
la acea vreme sub administrație maghiară. Nu mai puțin de 5 000 de evrei cu cetățenie
DICȚIONAR română care erau atunci în vestul Europei au pierit.
IHRA (International
Holocaustul a fost un moment de cumpănă al istoriei lumii, care a avut consecințe
Holocaust Remembrance asupra întregii societăți contemporane. Studiul acestui fenomen cere o abordare analitică,
Alliance/Alianța sprijină dezvoltarea gândirii critice și ajută la realizarea de conexiuni cu istoria altor comunități
Internațională pentru etnice. Cercetările efectuate de Alianța Internațională pentru Memoria Holocaustului AIMH
Memoria Holocaustului) – (IHRA) și de alte organizații au dezvăluit că există foarte multe neclarități legate de
organizație evenimentele din timpul Holocaustului. Acest lucru afectează înțelegerea fenomenului și
nonguvernamentală creată poate duce la apariția de stereotipuri și prejudecăți, ce pot fi demontate doar prin informare.
în 1998. România a devenit În România, populația aparținând comunității evreiești a reprezentat ținta multor
membru cu drepturi violențe în anii ’30 și de-a lungul Celui de Al Doilea Război Mondial. Seria acțiunilor sistematice
depline al organizației în împotriva evreilor din timpul Celui de Al Doilea Război Mondial a început pe fondul retragerii
anul 2004.
autorităților române din Basarabia și din nordul Bucovinei, în urma ultimatumurilor URSS din
antisemitism – definiția de 26-28 iunie 1940.
lucru a antisemitismului a Violențele au continuat în momentul în care legionarii au venit la putere în România,
fost adoptată de AIMH
în septembrie 1940 și în 1941, în timpul pogromului de la București. Alte valuri de violențe
(IHRA) în 2016 și de atunci
s-au înregistrat începând cu 22 iunie 1941 (pogromul de la Iași, din 27-30 iunie 1941),
a fost preluată de un
număr tot mai mare de țări
și instituții. La 20 mai 2016,
Plenara de la București a
decis să adopte
următoarea definiție de
lucru: „Antisemitismul este
o anumită percepție
referitoare la evrei, care
poate fi exprimată ca fiind
ură împotriva evreilor.
Manifestările retorice și
fizice ale antisemitismului
sunt îndreptate împotriva
evreilor sau neevreilor
și/sau a proprietăților
acestora, împotriva
instituțiilor comunităților
evreiești și a lăcașurilor lor
de cult”. Sala Numelor din incinta Yad Vashem – Memorialul Victimelor Holocaustului din Ierusalim, Israel, înființat în 1953

10
 UNITATEA 1
când România s-a decis să participe DICȚIONAR
la Operațiunea Barbarossa (ofensiva
genocid – acțiune criminală
germană împotriva URSS), și au continuat
săvârșită în scopul de a
în perioada înaintării în Basarabia și în
distruge deliberat și
nordul Bucovinei. În cea de-a doua
sistematic, în întregime sau
jumătate a anului 1941 s-au înregistrat
în parte, o colectivitate sau
acte violente în Odesa și în Transnistria, un grup național, rasial,
unde au fost victime evrei din România, etnic sau politic.
Bucovina, Basarabia și Ucraina.
pogrom – masacrare a unui
Așadar, studierea istoriei evreilor Templul Coral – impresionanta sinagogă a Comunității
grup național minoritar sau
din România și a Holocaustului este Evreilor din București (construcție: 1864-1866)
rasial, organizată de
importantă, pentru că aduce incontestabile argumente pro-democratice, pledând pentru elemente ultranaționaliste.
valori și principii contemporane precum: solidaritatea, toleranța, diversitatea, buna xenofobie – atitudine de
relaționare dintre oameni și acceptarea diferențelor culturale. Cunoașterea și înțelegerea teamă, respingere și de ură
evenimentelor care s-au petrecut în timpul Holocaustului oferă o imagine asupra a ceea ce față de persoanele străine
se poate petrece atunci când drepturile și libertățile oamenilor nu sunt respectate. În de grupul etnic din care
ultimele decenii, ascensiunea mișcărilor neofasciste și renașterea antisemitismului, face parte o persoană.
coroborate contextului politic internațional, fac necesare atât aprofundarea, cât și
conștientizarea avertismentelor conținute în lecțiile trecutului.

Aplic
Citește, cu atenție, sursele A și B și răspunde la cerințele de mai jos.
SURSA A. „Era anul 1942, iar noi, tineri evrei care eram afectați de agresiunea antisemită,
după evenimentele de la Iași și București, după crimele comise, după trenurile morții și
atâtea altele. Era explicabil, poate nu pentru toți, dar era evidentă nesiguranța, oprimarea, REȚIN
nedreptatea. Un exemplu: eu am fost eliminat din Liceul Gh. Lazăr în baza legilor rasiale.  Holocaustul reprezintă
Străbunicul meu Benedetto Franchetti, profesor la același liceu și la Sf. Sava și Matei Basarab, politica sistematică de
înscris pe placa de marmură existentă probabil și azi, decorat Cavaler al Coroanei României, persecutare și de
medalia Bene Merenti, împământenit (cetățean) prin Decret individual al Regelui Carol I (…), masacrare a evreilor de
iar eu, strănepotul lui alungat din acest liceu pentru că eram evreu. Am Decretul regal de către Germania nazistă și
aliații ei în perioada
acordare a cetățeniei.”
1933-1945.
(Alexandru Elias: Curajul elevilor evrei de la Liceele Cultura – București 1942, inshr-ew.ro)
 În anul 2004, România a
SURSA B. „S-a întâmplat o dată. Ar fi trebuit să nu se întâmple, dar s-a întâmplat. Trebuie recunoscut participarea la
să nu se mai întâmple vreodată, dar s-ar putea. De aceea, educația despre Holocaust este Holocaust și și-a asumat
fundamentală.” hotărârile Raportului Final
(Dr. Kathrin Meyer, Secretar executiv IHRA) al Comisiei Internaționale
pentru Studierea
1. Menționează ce drepturi sunt
Holocaustului.
încălcate în textul din sursa A.
 Studiul istoriei evreilor
Exemplu: dreptul la siguranța personală
din România și al
2. Formulează un punct de vedere pe
Holocaustului este
baza sursei B referitor la importanța
important pentru că
studierii Holocaustului. promovează valori și
Exemplu: Cred că este important să principii democratice.
studiez Holocaustul deoarece…  Reactivarea mișcărilor
3. Plecând de la cele două surse, neofasciste și apariția în
realizați o dezbatere în clasă având ca spațiul public a ideilor
temă impactul antisemitismului asupra antisemite fac mai mult ca
calității vieții oamenilor. Colegiul Național „Gheorghe Lazăr”, fondat în 1860 oricând necesar studiul
Holocaustului.

11
UNITATEA 1 Recapitulare și evaluare

Recapitulare
 Simbolul iudaismului este steaua cu șase colțuri.
EVREII
 Primul stat evreu a luat naștere în timpul domniei lui Saul, apoi a cunoscut o perioadă
 Sunt un popor de
de maximă dezvoltare în timpul regilor David și Solomon.
origine semită.
 David a stabilit capitala la Ierusalim, iar fiul său, Solomon, a construit Marele Templu.
 S-au așezat în
Valea Iordanului.  După divizarea statului evreu în Israel și Iudeea, cele două regate sunt cucerite și mulți
evrei iau calea exilului.
 Au ca religie
iudaismul – una  Holocaustul reprezintă persecutarea și uciderea sistematică a evreilor de către
dintre primele religii Germania nazistă și aliații acesteia, în perioada 1933-1945.
monoteiste din lume,  În anul 2004, România a recunoscut participarea la Holocaust, asumându-şi hotărârile
ale cărei texte Raportului Final al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului.
fundamentale sunt
 În timpul Holocaustului, au murit milioane de evrei, dintre care între 280 000 și 380 000
Tora și Talmudul.
de evrei români și ucraineni în teritoriile aflate sub administrație românească și circa
130 000 de evrei români din nordul Transilvaniei (aflată la acea vreme sub administrație
maghiară). Alte câteva mii de evrei români care se aflau atunci în alte țări din Europa au
murit în timpul Celui de Al Doilea Război Mondial.
Evaluare
I. Alege răspunsul corect:  20 p.
1. Locul de rugăciune al evreilor este:  3. Evreii sunt un popor de origine:
a) moscheea; c) biserica; a) semită; c) celtică;
b) sinagoga; d) catedrala. b) slavă; d) germanică.
2. Primul stat evreu a luat naștere în timpul domniei lui: 4. Religia evreilor se numește:
a) Saul; c) David; a) islamism; c) creștinism;
b) Solomon; d) Irod. b) budism; d) iudaism.
II. Completează următoarele enunțuri cu termenii corespunzători: 20 p.
1. La aproximativ un mileniu după Avraam, profetul Moise i-a condus pe evrei spre Țara Făgăduinței .
2. Evreii reprezintă unul dintre primele popoare din istorie.
3. Cunoscută de creștini drept Vechiul Testament, reprezintă un dialog între Yahve/Iehova și
evrei și este scrisă în ebraică.
4. Se estimează că, în timpul Holocaustului, în România și în teritoriile care se găseau sub controlul ei,
au fost uciși de evrei români și ucraineni.
III. Notează trei momente importante din istoria evreilor și trei informații care țin de religia lor.  18 p.
IV. Scrie un eseu de o pagină despre importanța cunoașterii evenimentelor din timpul Holocaustului.  32 p.
Indicație de rezolvare: Pentru rezolvarea cerinței, ai în vedere: să utilizezi limbajul istoric adecvat, să evidențiezi
relația cauză-efect, să respecți cronologia faptelor isotirce și limita de spațiu.

Subiectul I Subiectul II Subiectul III Subiectul IV Din oficiu Total

4 x 5 p. = 20 p. 4 x 5 p. = 20 p. 6 x 3 p. = 18 p. 32 p. 10 p. 100 p.

AUTOEVALUARE

Parcurgând această unitate, am învățat:

Am întâmpinat următoarele dificultăți:
Mi-aș putea îmbunătăți performanța dacă:
Activitatea mea ar putea fi apreciată ca: foarte bună bună satisfăcătoare nesatisfăcătoare

12
 2
Evreii în istoria universală

Unitatea

13
UNITATEA 2
INTRODUCERE 1. Evreii în Antichitate și în Evul Mediu
Istoria evreilor din
Antichitate și până în
(statutul juridic al evreilor și apariția miturilor
Evul Mediu este una
tumultuoasă, plină de
antievreiești în mentalul colectiv)
evenimente dramatice.
Istoricii au structurat acest Învăț
interval în patru mari
perioade, delimitate
Informațiile de care dispunem despre cea mai veche perioadă din istoria evreilor
convențional de fapte sunt oferite în primul rând de Tora/Vechiul Testament și sunt completate de unele descoperiri
istorice care au marcat arheologice. Această perioadă coincide cu vremea patriarhilor Avraam, a fiului său Isaac și a
profund societatea și nepotului Iacov. Include perioada robiei din Egipt, când statutul evreilor s-a degradat
cultura evreiască. progresiv. Cât de importanți erau evreii în structura societății egiptene putem intui dintr-o
mare stelă funerară a unui conducător de care din vremea lui Ramses al II-lea. Aceasta
prezintă pe margine formula Yehu-nam („Domnul vorbește”), fapt ce ne arată că meșterul nu
era un simplu muncitor, ci un artist evreu priceput în gravarea pietrei și în pictură. Conduși de
Moise, evreii au plecat prin deșert către Țara Făgăduinței, unde Saul a devenit conducătorul
unui regat care va atinge apogeul sub regii David și Solomon. După moartea lui Solomon,
regatul s-a divizat în Israel și Iudeea, care au fost cucerite de imperiile asirian și babilonian.
Această primă mare perioadă s-a încheiat în anul 586 î.H., când regele Nabucodonosor
al II‑lea a cucerit Ierusalimul și a distrus templul lui Solomon.
Informează-te și explică modul în care sărbătoresc evreii plecarea lor din Egipt.
Cea de-a doua perioadă începe cu exilul babilonian. Dispariția statelor Israel și Iudeea
a făcut ca o mare parte din populație să fie răspândită în Imperiul Babilonian. Statutul evreilor
în această perioadă a fost de semilibertate. Ei nu erau considerați sclavi, ci un popor învins. Au
Avraam și Melchisedec primit multiple însărcinări, fiind adesea în serviciul regelui, al templelor sau al unor proprietari
(pictură de Dieric Bouts,
sec. XV)
de pământ. Situația economică bună a făcut ca o parte a evreilor să hotărască să rămână în
Babilon, chiar și după ce regele persan Cirus al II-lea (n. 559 – d. 530 î.H.) a permis întoarcerea
evreilor în Ierusalim. Astfel, se vor dezvolta două comunități: cea care se întoarce în Ierusalim
și cea din exil (diaspora). În 516 î.H. începe reconstruirea Templului.
În secolele următoare, evreii s-au aflat sub dominația Imperiului Macedonean
și apoi a regatelor elenistice. Statutul lor social a fost serios afectat de unele decizii ale
regelui elenistic Antioh al IV-lea (domnie: 175-164 î.H.) care a interzis practicarea religiei
DICȚIONAR iudaice, respectarea Sabatului și a introdus o statuie a lui Zeus în templul din Ierusalim.
diaspora – totalitatea
comunităților evreiești
dispersate în alte teritorii
ca urmare a distrugerii
Ierusalimului și a alungării
populației de către
Nabucodonosor al II-lea,
regele Babilonului. Prin
extensie, în prezent,
termenul desemnează
orice grup etnic aflat în
afara granițelor țării de
origine.
stelă – monument
comemorativ sau funerar,
ornat de obicei cu inscripții
Cel de-al doilea Templu al lui Solomon (reconstituire)
sau sculpturi.

14
 UNITATEA 2
Nemulțumirea a dus la declanșarea revoltei
conduse de Iuda Macabeul în anii 166-164 î.H., în
urma căreia Ierusalimul a fost recucerit, iar
Templul, purificat și sfințit.
După domnia lui Irod cel Mare (37-4 î.H.),
dominația romană a devenit din ce în ce mai
apăsătoare și a dus la declanșarea primului
război dintre romani și evrei (66-70 d.H.),
Evrei în exil, pictură de Eduard Bendemann (c. 1838)
încheiat cu distrugerea celui de-al doilea
Reproducere a Tablelor Legii
Templu și cu un nou exod în istoria evreilor. O importantă sursă de informații despre acest aduse de Moise de pe muntele
conflict este reprezentată de operele lui Flavius Josephus, istoric de origine evreiască, dar Sinai, care conțineau cele
integrat din punct de vedere social lumii romane. 10 porunci de la Dumnezeu,
cioplite în piatră
Informează-te și descrie cum sărbătoresc evreii recucerirea Templului din Ierusalim
de către Iuda Macabeul.

Aplic
Analizează, cu atenție, sursele următoare și rezolvă cerințele.
SURSA A. „După ce a pătruns înăuntru, Titus n-a admirat numai trăinicia orașului
[Ierusalim], ci mai ales turnurile (…), a eliberat pe prizonierii pe care i-a găsit în beciurile
turnurilor, redându-le libertatea. (…) Titus a dat ordinul ca să fie uciși numai cei înarmați sau
care opuneau rezistență, ceilalți urmând să scape cu viață, spre a fi luați prizonieri. (…) Titus
i-a trimis pe prizonierii de peste 17 ani ca să muncească la minele din Egipt – pe cei mai mulți
i-a dăruit provinciilor, unde trebuiau să piară în [amfi]teatre, răpuși de sabie sau de fiarele
sălbatice. Cei care nu împliniseră 17 ani au fost vânduți ca sclavi. (…) Numărul total al celor
care au fost luați prizonieri în cursul întregului război a fost de 97 000, iar numărul celor care
au murit în timpul asediului se ridică la 1 100 000 de oameni.”
(Flavius Josephus, Istoria războiului iudeilor împotriva romanilor)
SURSA B. „După război, [teritoriul] a devenit o provincie romană independentă cu
denumirea oficială de Iudeea (…). Consecințele războiului au fost devastatoare. Comunități
întregi au fost total distruse și depopulate. Josephus și Tacitus raportează pierderi masive în Flavius Josephus
rândul populației, cercetările moderne apreciind că s-au ridicat până la o treime din populația (c. 37-100 d.H.)
A participat la primul război
evreiască din Palestina. Cei mai mulți, dacă nu toți agricultorii evrei au devenit astfel coloni,
dintre evrei și romani în
cărora li se permitea să lucreze pământul în schimbul plății unei taxe și a căror poziție se afla calitate de general. După ce
la jumătatea distanței dintre cea a sclavilor și a oamenilor liberi. (…) Taxa de templu trebuia s-a predat armatei romane,
acum plătită sub formă de fiscus Judaicus templului lui Jupiter Capitolinus din Roma. Aceasta a devenit un apropiat și
sfătuitor al viitorului împărat
a reprezentat mai puțin o povară financiară, cât mai mult o umilință fără precedent”. roman Titus. A participat la
(Peter Schäfer, The History of the Jews in the Greco-Roman World – asediul Ierusalimului și a
Istoria evreilor în lumea greco-romană) primit cetățenia romană. Cele
mai importante opere ale sale
1. Numește evenimentul politic descris în sursele A și B și două consecințe ale acestuia. sunt Antichități iudaice și
Exemplu: Evenimentul politic descris este primul război dintre evrei și romani, iar două Istoria războiului iudeilor
împotriva romanilor
consecințe ale acestuia au fost…
2. Pe baza sursei A, formulează o opinie în legătură cu hotărârile lui Titus, conducătorul
armatei romane.
3. Selectează, din sursa B, două enunțuri care ne indică modificarea statutului juridic
al evreilor.
4. Pe baza informațiilor din lecție și a surselor, scrie un text (de aproximativ 10 rânduri)
având ca temă cauzele modificării statutului juridic al evreilor în Antichitate.

15
UNITATEA 2
DICȚIONAR
ghetou – aici, cartier închis
destinat evreilor ca urmare
a unei politici de segregare
etnică.
mit (gr. mythos) –
(sens original) povestire
fabuloasă, cu caracter
sacru care expune
diversele credințe ale
popoarelor despre originea
lumii; aici, cu sensul de
povești în care adevărul
este prezentat denaturat,
prin mistificarea realității.
ȘTIAI CĂ…?

Khazarii, o populație
păgână din Crimeea,
au pus bazele unui stat
independent care, în
secolul al VIII-lea, a
adoptat iudaismul ca
religie de stat.

Pe teritoriul de la nord de
Dunăre au fost descoperite,
în locuri diferite (la Ilisua,
Pojejena și Ulpia Traiana
Sarmizegetusa), trei
monede emise de Bar
Kokhba. Toate cele trei
piese datează din anii
132-133 d.H., sunt bine
păstrate. Întrucât nu există
nicio dovadă că vreo
unitate militară din Dacia
ar fi participat la războiul
din 132-135, istoricul
Nicolae Gudea consideră că
este posibil ca acestea să fi
fost aduse de către grupuri
de evrei expulzați din
Iudeea.
16
Învăț
A treia mare perioadă din istoria evreilor cuprinde răspândirea iudaismului în lumea
romană, dar și episoade de expulzări și persecuții, precum cele din timpul împăratului
Hadrian. Situația evreilor din Palestina s-a schimbat radical după răscoala lui Bar Kokhba,
cunoscută sub numele de „cel de-al doilea război dintre romani și evrei” (132-135 d.H).
Consecințele au fost crunte: mii de evrei au ajuns pe piețele de sclavi din imperiu, pe locul
Ierusalimului a fost ridicat noul oraș, Colonia Aelia Capitolina, iar evreilor li s-a interzis
accesul în Orașul Sfânt, sub amenințarea pedepsei cu moartea.
Secolele următoare au adus noi modificări în ceea ce privește statutul lor juridic. În
anul 212, prin Constitutio Antoniniana, toți locuitorii liberi, inclusiv evreii, au primit cetățenie
romană, dar, începând cu secolul al V-lea d.H., intoleranța religioasă a devenit o politică
imperială. Edictele din timpul împăraților creștini Theodosius al II-lea (438) și Iustinian (531)
au impus numeroase limitări de drepturi și îngrădiri pentru evrei.
Expansiunea arabă a făcut ca un număr foarte mare de evrei din Orient să se confrunte
cu o nouă schimbare de statut (dhimis), care includea atât legi protectoare, cât și interdicții.
Condiția lor socială îi obliga să afișeze în public un semn distinctiv de culoare galbenă, nu
aveau voie să poarte arme și nici să exercite autoritate asupra musulmanilor. În plus, trebuiau
să se arate loiali statului și să plătească taxa jizya.
Ce deosebiri putem identifica între statutul evreilor din lumea romană și cei aflați
în Orient?
A patra perioadă istorică include, în cea mai mare parte, evenimente din epoca
medievală precum: adoptarea iudaismului de către elitele khazarilor (740), masacrarea
evreilor din Ierusalim de către cruciați (1099), masacrele și expulzările populației evreiești
din statele creștine din Europa.
Statutul evreilor în Occidentul creștin a cunoscut două perioade distincte: una de
relativă toleranță, în care comunitățile evreiești s-au dezvoltat datorită protecției și
privilegiilor acordate de puterea centrală, și alta marcată de masacre și expulzări (în 1290,
în Anglia; în 1394, în Franța; în 1492, în Spania).
Dintre acestea, cea mai dramatică a fost alungarea evreilor din Spania. Decretul de
expulzare a evreilor, emis la 31 martie 1492, prevedea ca aceștia să părăsească teritoriul țării
până la sfârșitul lunii iulie. Un sfert dintre ei au ales să se convertească, dar aproximativ
150 000 au ales exilul în nordul Africii, pe teritoriul Portugaliei de azi sau în Europa de Est (pe
teritoriul Poloniei de azi, în Imperiul Otoman).
Situația evreilor la sfârșitul Evului Mediu este una extrem de complexă: în spațiul
italian și german ei sunt puternic afectați de Reformă și Contrareformă, fiind nevoiți să
locuiască în cartiere închise numite ghetouri, în timp ce în Polonia sunt atrași de protecția
acordată de regi precum Cazimir cel Mare (1333-1370).
Cel mai vechi mit antievreiesc care s-a răspândit în mentalul colectiv a fost „deicidul”,
acuzația uciderii lui Isus Hristos. Pornind de la refuzul comunităților de evrei de a adera la
mesajul credinței creștine, s-a răspândit ideea că evreii sunt vinovați de răstignirea lui Isus
Hristos. O altă acuzație a fost cea a „omorului ritualic” prin care evreii erau socotiți
răspunzători de otrăvirea fântânilor, de sacrificarea ritualică a copiilor, de plăgi (ciumă,
holeră, lăcuste) și de vrăjitorie.
De asemenea, din cauza unor opere istorice și literare, s-au format, în mentalul
colectiv, stereotipuri precum „evreul perfid”, „evreul demoniac”, „evreul cămătar”, „poporul
ales” (exemplu de discriminare pozitivă care poate duce la manifestări violente) și „evreul
rătăcitor”. Cât de răspândite erau aceste mituri se poate observa în opera lui W. Shakespeare,
Negustorul din Veneția, unde apare personajul Shylock, cămătar evreu crud care pretindea „o
livră din propria carne” unui negustor creștin.
 UNITATEA 2
Aplic
Analizează, cu atenție, sursele următoare și rezolvă cerințele de mai jos.
SURSA A. „Augustus (…) vestește următoarele: întrucât neamul iudeilor şi-a arătat
buna‑credinţă faţă de poporul roman (…) am hotărât, cu asentimentul sfetnicilor mei (…) ca
iudeii să-şi păstreze obiceiurile strămoşeşti şi legile (…). Nimeni să nu se atingă de banii
donați de ei sanctuarului (…), nici unul dintre ei să nu fie chemat să se prezinte la judecată în
timpul Sabatului sau de la a noua oră a zilei precedente. Oricine le fură cărțile sfinte sau Evul Mediu

banii (…) să fie declarat jefuitor de temple (…).”

(edict al împăratului Augustus în Flavius Josephus, Antichități iudaice, 37-100 d.H.)
SURSA B. „Niciun evreu (…) nu va obține funcții și demnități; nimănui nu va fi permisă
administrarea serviciului orașului; (…) Mai mult, din același motiv, interzicem ca orice
sinagogă să se ridice ca o clădire nouă. Cu toate acestea, sprijinirea vechilor sinagogi care
sunt acum amenințate cu ruina iminentă este permisă. La aceste lucruri adăugăm că cel care
Epoca Modernă
induce în eroare împotriva voinței lui un sclav sau un om liber sau prin sfaturi pedepsite, de
la slujirea religiei creștine la cea a unei secte și ritualuri abominabile, trebuie să fie pedepsit Semnul distinctiv de pe
hainele persoanei din prima
cu pierderea bunurilor și a vieții.” imagine a fost purtat de evrei
(edict al împăratului Theodosius al II-lea în Codex Theodosianus, 438 d.H.) în secolul al XVI-lea, iar al
doilea semn, sub formă de
SURSA C. „Întrucât mulți judecători, în hotărârea cauzelor, s-au adresat nouă (…) cerând să
stea, în secolul al XX-lea
fie informați ce trebuie făcut cu martorii care sunt eretici, dacă mărturia lor ar trebui să fie (perioada Holocaustului)
primită sau respinsă, de aceea ordonăm ca niciun eretic, nici măcar cei care prețuiesc
superstiția evreiască nu pot oferi mărturie împotriva creștinilor (…).”
(edict al împăratului Iustinian în Codex Iustinianus, 531 d.H.)
SURSA D. „Regele Ferdinand și regina REȚIN
Isabella (…) Prin urmare, noi, după multă  Perioada regalității este
deliberare, se convine și se hotărăște ca considerată perioada de
tuturor evreilor să li se ordone să părăsească apogeu a statului evreu,
regatele noastre și să nu li se permită sub domniile lui David și
niciodată să se întoarcă. (…) Orice evreu care Solomon.
nu respectă acest edict și se găsește în  Cele două războaie dintre
regatul și domeniile noastre, sau care se evrei și romani au marcat
întoarce în regat în orice fel, va fi pedepsit cu profund statutul juridic al
moartea și confiscarea tuturor bunurilor evreilor din Imperiul
Roman. Aceștia au fost
sale. (…) Astfel, acordăm permisiunea ca
nevoiți să se refugieze în
evreii și evreicele menționați să-și scoată
diverse comunități,
bunurile din domnia noastră, fie pe mare, fie
formând diaspora.
pe uscat, cu condiția să nu scoată nici aur,
nici argint sau orice alte obiecte interzise de  Istoria evreilor din
legile regatului.” Antichitate până în secolul
Ferdinand al II-lea de Aragon,
al XV-lea se împarte în:
(decretul de la Alhambra, 1492) zis Catolicul, pictură de Michael Sittow (sec. XV-XVI)

perioada veche
1. Precizează tipul de informație (obiectivă/subiectivă) oferită de cele patru surse istorice. (c. 1312-586 î.H.) – regatele
2. Stabilește care dintre faptele istorice prezentate în sursele A, B, C și D au avut consecințe Israel și Iudeea;
negative asupra statutului evreilor în societate, selectând fragmentele care ilustrează această 
a doua perioadă
afirmație. (586 î.H. - 70 d.H.) –
3. Formulează un punct de vedere referitor la consecințele edictului din 531 și ale decretului al doilea Templu;
din 1492, susținându-l cu două informații din surse.

a treia perioadă (70-640);
a patra perioadă
4. Pe baza informațiilor din lecție și a surselor, realizează o prezentare în format electronic


(între secolele VIII-XIV)

(PowerPoint, Canva etc.) despre statutul evreilor din Europa, în Evul Mediu.
– Evul Mediu.

17
UNITATEA 2
INTRODUCERE
Marginalizarea și
ostracizarea comunităților
evreiești europene din
perioada medievală au
determinat apariția unor
mecanisme de adaptare și
inovație pe plan economic
și reacții de rezistență
religioasă și culturală.
2. Evreii în epoca modernă
(statutul juridic și economic, aspecte culturale)
Învăț
Perioada modernă timpurie, care s-a suprapus Renașterii, Reformei, Contrareformei
și apariției capitalismului, a dus la apariția primului ghetou european, înființat în Veneția, în
1516. Deși izolați de restul populației, evreii din ghetou beneficiau de protecția statului
venețian. Aici, Daniel Bomberg a deschis prima tiparniță ebraică. O parte dintre evreii care
fuseseră expulzați din Spania și Portugalia în 1490 s-au integrat în sânul unor comunități
solide din Constantinopol și Salonic și au desfășurat schimburi comerciale.
În timpul Reformei, Martin Luther i-a criticat dur pe evrei pentru că nu credeau în Isus,
în timp ce Jean Calvin avea o atitudine mai rezervată. Contrareforma i-a avut ca principale
ținte atât pe evrei, cât și pe protestanți. Din punct de vedere cultural, Renașterea și
Iluminismul au oferit prilejul unei deschideri către studierea textelor sacre ebraice și al
apariției unor curente de gândire bazate pe misticismul iudaic. Ideile și inovațiile economice
ale comunităților evreiești au început să prindă contur prin intermediul unor instituții
precum Bursa de mărfuri de la Amsterdam (1606) și Banca Angliei (1694).

Negustori evrei din Varșovia,

Jan Feliks Piwarski (1841)

DICȚIONAR
clișeu - șablon, tipar de
gândire asupra unei idei
sau a unei noțiuni care este
acceptată pe plan social pe
fondul întrebuințării
frecvente și care, de cele
mai multe ori, nu este Banca Angliei
legitimată faptic.
Aplic
prejudecată – idee
preconcepută, manifestată Analizează, cu atenție, sursele următoare și rezolvă cerințele.
printr-o atitudine rigidă SURSA A. „De regulă, legăturile de familie asigurau eficiența sistemului evreiesc de
nejustificată (de evitare, strângere și transferare a marilor sume de bani. Mai mult chiar, principiul familial tindea să
respingere, blamare) față consolideze principiul iudaic în viețile acestor oameni care oscilau între două lumi. Evreul de
de un grup social, fără vreo
curte era tentat să se asimileze strălucitoarelor societăți aristocratice pe care le servea. Unii
dovadă care să o susțină.
au primit dreptul să poarte blazoane, pe lângă titlurile oficiale. Să poarte săbii sau pistoale;
stereotip – convingere să călărească și să aibă trăsuri, atât ei, cât și femeile se puteau îmbrăca după cum doreau. Cel
bazată pe o idee
mai important lucru era acela că puteau trăi cum doreau și unde doreau. Puteau să-și
preconcepută, generalizată
cumpere o casă în afara cartierului evreiesc sau chiar într-un oraș în care evreii nu aveau
și neîntemeiată pe date
acces. Astfel, Oppenheimer a câștigat dreptul de a locui în Viena, nu numai pentru sine, ci
exacte, despre membrii
unui grup, în ciuda
pentru încă alte aproximativ o sută de familii înrudite sau dependente de el.”
diferențelor individuale din (Paul Johnson, O istorie a evreilor)
cadrul acestuia.

18
 UNITATEA 2
SURSA B. „Samuel Oppenheimer (1630-1703) (…) a fost SURSA C
furnizorul imperial al războiului pentru monarhia austriacă,
în timpul luptelor din 1673-1679 împotriva Franței; în luptele
duse în 1682 împotriva Turciei, a fost numit singurul furnizor
al armatelor austriece. El procura uniformele și rațiile pentru
trupe, plătea soldele, făcea rost de cai și de nutreț pentru
cai, conducea spitalele de campanie și chiar a construit
bacurile pentru transportul tunurilor, cailor și oamenilor pe
râuri. El a fost cel care a salvat Viena în (…) 1683; tot el a jucat
un rol decisiv în asediul și cucerirea Budapestei (1686) și a La masa rotundă, tablou de
Adolf von Menzel (1850):
Belgradului (1689-1698).” Frederic al II-lea alături de
(Paul Johnson, O istorie a evreilor) Voltaire și de personalități ale
Samuel Oppenheimer Academiei din Brandenburg și
1. Precizează tipul de informație (obiectivă/subiectivă) ale Academiei din Berlin.
oferită de sursele istorice. Voltaire era cunoscut pentru
2. Formulează o opinie despre Samuel Oppenheimer, în contextul abordărilor oficiale ideile sale antisemite

asupra comunității evreiești în spațiul european, folosind două informații din sursele date. Cum vă explicați faptul că
3. Formulează un punct de vedere referitor la statutul evreilor la începuturile modernității, un principe poate fi prieten în
același timp cu un cărturar
susținându-l cu câte o informație din sursele A și B.
evreu și cu un filozof cu
4. Precizează o asemănare și o deosebire în legătură cu situația evreilor în Evul Mediu și la vederi antisemite?
începuturile modernității în Europa.

Învăț
Mișcarea europeană de idei specifică secolului al XVIII-lea, Iluminismul, a generat
Haskala sau Iluminismul iudaic, care pune în discuție în spațiul public emanciparea politică,
relația dintre cunoașterea seculară și cultura lui Dumnezeu, dar și raportul dintre creștini și
mozaici, exprimat în interacțiunile economice și sociale.
Haskala, inițiată de Moses Mendelssohn, a promovat libertatea de gândire și
curiozitatea științifică, iar direcțiile sale de acțiune au fost reînnoirea culturală și morală a
poporului evreu și integrarea evreilor în viața socială, politică și culturală a țărilor europene
unde aceștia locuiau. Triumful rațiunii a fost asociat cu renunțarea la cutumele religioase
care, în viziunea europenilor și nu numai, mențineau poporul evreu în întuneric și ignoranță.
Iudaismul apare în acest context drept o barieră pentru ascensiunea politică, prosperitatea Moses Mendelssohn
(1729-1786)
economică, mediul de rezidență, acceptarea și integrarea socială.
Politica despoților luminați a adus comunităților evreiești provocări și oportunități.
De exemplu, Iosif al II-lea a anulat însemnul galben și interdicția pentru evrei de a studia în
ȘTIAI CĂ…?
universități, dar a interzis ebraica, jurisdicția rabinică și a introdus serviciul militar obligatoriu. 
În 1763, Moses
Revoluția franceză a transformat emanciparea evreilor dintr-o idee într-o realitate Mendelssohn l-a învins pe
politică, prin adoptarea Legii privind drepturile civile ale evreilor, la 27 septembrie 1791, care Kant într-o dispută
a pus capăt multor restricții și discriminări. Ulterior, consulul Napoleon Bonaparte s-a filozofică și este numit „un
Socrate/Platon al spațiului
străduit să-i introducă pe evrei în societatea franceză în calitate de cetățeni cu drepturi egale,
german”.
exemplu urmat și de alte state europene, precum Prusia, la 11 martie 1812. 
Datorită culturii sale
Emanciparea evreilor din spațiul european este asociată cu integrarea economico-
filozofice și științifice și a
socială sau cu renunțarea la iudaism și cu acceptarea botezului creștin. În timpul procesului, farmecului său personal,
anevoios și apăsător, perioadele de liniște au fost întrerupte de intervențiile Vechiului Regim s-a bucurat de protecția
(specific Franței în sec. XVI-XVIII). Deși Europa de Vest a făcut pași importanți (din 1826 evreii lui Frederic al II-lea, regele
se pot stabili în Anglia, iar în 1831 Franța stabilește că evreii au aceleași drepturi ca și creștinii), Prusiei. În jurul său s-a
în Europa de Est situația a continuat să fie foarte grea pentru evreii lipsiți de drepturi, supuși constituit un grup al
restricțiilor și prigoanei. La mijlocul secolului al XIX-lea, problema emancipării evreilor nu „spiritelor luminate”
mai putea fi ignorată, fiind considerată o etapă esențială în construirea societății moderne. evreiești.

19
UNITATEA 2
Theodor Herzl
(1860-1904)
DICȚIONAR
sionism – mișcare politică
și religioasă apărută în
țările europene la sfârșitul
secolului al XIX-lea, la baza
căreia stă ideea întemeierii
unui stat evreiesc pe
teritoriul Palestinei.
REȚIN
 Evreii s-au remarcat prin
capacitatea lor de a se
adapta în funcție de spațiu
și de a fi inovativi în plan
economic.
 Mișcarea iluministă a
oficializat problema
emancipării evreilor, iar
Revoluția franceză a
transformat-o într-o
realitate politică.
 Secolul al XIX-lea
coincide cu emanciparea
evreilor, dar și cu apariția
„antisemitismului
științific”.
20
În aceste condiții, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și la începutul secolului al
XX-lea, Europa, inclusiv zona estică, a acceptat provocarea politico-legislativă, dar era evident
faptul că egalitatea în drepturi, activismul politic și disponibilitatea evreilor în plan militar nu
duceau obligatoriu la acceptarea și integrarea lor socială. Dimpotrivă, prejudecățile continuau
să se manifeste în literatură, unde evreii erau descriși ca fiind însetați de aur și de sânge
creștinesc. În paralel, au fost formulate unele teorii așa-zise „științifice” despre inegalitatea
dintre oameni, conform cărora evreii erau o „rasă” vinovată de dificultăți financiare în spațiul
german și austro-ungar sau de conspirații politice în spațiul rusesc. Intelectualitatea
evreiască reacționează – Theodor Herzl scrie Statul evreiesc în 1895 și întemeiază sionismul
politic. Problema evreiască nu mai vizează convingerile religioase sau drepturile unor indivizi,
ci privește destinul colectiv al unei națiuni.
Aplic
I. Analizează, cu atenție, cele două surse și rezolvă cerințele.
SURSA A. „(…) antisemitismul cunoaște o adevărată răbufnire în împrejurările date de
adoptarea Constituției din 1866. Proiectul inițial al acestei legi conținea un articol favorabil
emancipării evreilor, potrivit căruia: «Religia nu poate fi o piedică la dobândirea calității de
cetățean».
În comisia parlamentară însărcinată cu redactarea Constituției, articolul a primit
următoarea adăugire: «În ce privește pe evreii stabiliți mai înainte în România, o lege specială
va reglementa admiterea lor treptată la naturalizare». Chiar și în această formulare restrictivă,
articolul ar fi dat posibilitatea emancipării evreilor. Însă această eventualitate a stârnit o
revoltă în capitală, soldată cu devastarea nou-construitei sinagogi.”
(Emanuel Bălan, Goana evreilor de la sate în deceniul opt al secolului al XIX-lea în
județele Neamț, Roman și Bacău)
SURSA B. „Tabloul înfățișează un locuitor evreu ce poartă
caftan negru și căciulă tradițională cu blană, are barbă și
perciuni rituali, ține în mâna stângă o hârtie, iar în mâna
dreaptă, o gâscă vie. Evreii din spațiul românesc erau mari
crescători de gâște, iar carnea și grăsimea de gâscă făceau
parte din dieta tradițională evreiască. Hârtia din mâna
stângă, cu timbru judiciar, ne duce cu gândul la un act oficial.
Textul scris pe hârtie – „Domnule Președinte și Dlor Deputați” –
confirmă că evreul își solicită emanciparea. Tabloul este o
satiră a situației în care un om simplu este rătăcit într-o
societate coruptă.”
Evreu cu gâscă, detaliu din tabloul (Andrei Oișteanu, De ce sunt evreii
lui Nicolae Grigorescu (c. 1880) din România altfel?)
1. Precizează tipul de informație (obiectivă/subiectivă) oferită de cele două surse istorice.
2. Formulează un punct de vedere referitor la statutul juridic al evreilor din spațiul
european și românesc, în secolul al XIX-lea, susținându-l cu informații din lecție și din cele
două surse.
3. Documentează-te din lucrări de specialitate și precizează când s-a realizat emanciparea
politică a evreilor din România. Integrează procesul în contextul general european.
II. Realizează o axă cronologică pe care să reprezinți cel puțin trei aspecte referitoare la
emanciparea evreilor din Europa în Epoca modernă, evidențiind pentru fiecare și câte o
relație cauză-efect.
 Recapitulare și evaluare UNITATEA 2
Recapitulare
 Apogeul statului evreu a fost atins sub domniile lui David și
 Statutul evreilor a fost într-o
Solomon.
continuă schimbare, fiind influențat de
contextul politic european.  Statutul juridic al evreilor din Imperiul Roman a fost afectat de
război, iar alungarea acestora din Iudeea a contribuit la
 Emanciparea a fost posibilă mai ales
extinderea diasporei.
prin educație și cultură.
 În Evul Mediu, evreii au trăit episoade dramatice de masacre și
 Mentalul colectiv a fost încărcat cu
expulzări. La fel și în timpul Renașterii și Contrareformei.
mituri antievreiești. Spațiul public a
cunoscut astfel proliferarea  Mișcarea iluministă a oficializat problema emancipării evreilor,

stereotipurilor și a prejudecăților și a iar Revoluția franceză a transformat-o într-o realitate politică.

favorizat apariția antisemitismului.  Secolul al XIX-lea se definește prin emanciparea evreilor, dar și
prin apariția „antisemitismului științific”.
Evaluare
I. Alege varianta corectă: 20 p.
1. Evreii au primit cetățenie romană, prin Constitutio Antoniniana, din anul:
a) 313; b) 212; c) 438; d) 106.
2. Decretul de expulzare din 31 martie 1492 viza comunitatea evreiască din: 
a) Anglia; b) Țara Românească; c) Franța; d) Spania.
3. Haskala sau iluminismul iudaic care a adus în discuție emanciparea politică a evreilor a fost inițiată de:
a) Moses Mendelssohn; b) Samuel Oppenheimer; c) Theodor Herzl; d) Bar Kokhba.
4. Legea din 27 septembrie 1791 oferea drepturi civile evreilor din: 
a) Prusia; b) Spania; c) Franța; d) Anglia.
II. Completează spațiile libere cu termenii corespunzători:  20 p.
1. Regele Nabucodonosor al II-lea a cucerit Ierusalimul în anul 586 î.H. și a distrus templul lui .
2. Regele Antioh al IV-lea (domnie: 175-164 î.H.) a interzis practicarea religiei și respectarea Sabatului. 
3. Cel mai vechi mit antievreiesc care s-a răspândit în mentalul colectiv a fost .
4. Emanciparea evreilor din spațiul european a fost condiționată de .
III. Argumentează, printr-un fapt istoric relevant, afirmația potrivit căreia „Iluminismul a favorizat  10 p.
emanciparea politică a evreilor”.
IV. Gândește-te la clișee care compun portretul fizic, spiritual și moral al evreului, care au dus la formularea 40 p.
unor mituri antievreiești în mentalul colectiv. Alege unul dintre acestea și explică, în 100 de cuvinte, când a
apărut, care a fost contextul istoric care a generat apariția mitului, cine a îmbrățișat narațiunea pe plan social
și cui servea atitudinea de ură propagată.

Subiectul I Subiectul II Subiectul III Subiectul IV Din oficiu Total

4 x 5 p. = 20 p. 4 x 5 p. = 20 p. 10 p. 40 p. 10 p. 100 p.

AUTOEVALUARE

Parcurgând această unitate, am învățat:

Am întâmpinat următoarele dificultăți:
Mi-aș putea îmbunătăți performanța dacă:
Activitatea mea ar putea fi apreciată ca: foarte bună bună satisfăcătoare nesatisfăcătoare

21
 3
Evreii în spațiul românesc
în secolele XIV-XX

Unitatea

22
 UNITATEA 3
1. Situația comunităților evreiești până la 1866: INTRODUCERE
aspecte demografice, comunitare și culturale Prezența evreilor în spațiul
românesc este atestată
documentar începând cu
Învăț secolul al XIV-lea. Scrierea
hagiografică Viața Sf. Ioan
Aflate la intersecția unor rute comerciale, teritoriile românești au fost traversate de
cel Nou, întocmită de
comercianți de diverse etnii – evrei, greci, armeni, italieni etc. În plin Ev Mediu, populația
Grigore Țamblac,
evreiască s-a stabilit în Țara Românească venind din Imperiul Otoman, iar în spațiul
menționează prezența
intracarpatic s-au așezat evreii care veneau din Polonia și din Regatul Ungar. La sud de evreilor în Cetatea Albă la
Carpați, evreii au fost susținuți pentru a se stabili, deoarece contribuiau la dezvoltarea începutul secolului al
economică și culturală din zonă. Aici s-au așezat evreii sefarzi (veniți din Spania sau XIV-lea, iar un grafit din
Portugalia), în timp ce la est de Carpați și în Transilvania s-au stabilit evreii așkenazi (veniți Biserica domnească de la
de pe teritoriul Sfântului Imperiu Romano-German). O sursă de informare despre structura Curtea de Argeș amintește
comunităților evreiești din spațiul românesc datează din a doua jumătate a secolului de un personaj feminin
al XVI‑lea, existența acestora fiind atestată în București. Documentul vorbește despre doi evreu dintr-o familie
evrei sefarzi, Isac Rufus și Habib Amato, care aveau magazine aici și care au fost prădați. domnitoare. De asemenea,
În 1215, la cel de al patrulea Conciliu de la Lateran au fost adoptate canoane prin care două izvoare istorice îl
menționează pe medicul
se stabilea cum trebuiau să se îmbrace evreii pentru a nu se confunda cu creștinii, li se
evreu Isac de la curtea lui
limitau drepturile sociale și li se interziceau manifestările de ordin religios în public. În
Ștefan cel Mare.
Transilvania, ca parte a Regatului Ungariei, influența acestor directive s-a făcut simțită prin
implementarea unor politici care reflectau deciziile Conciliului IV de la Palatul Lateran, din
Roma. Regii maghiari au adoptat și aplicat unele dintre aceste reguli, influențând astfel
statutul social, economic și legal al comunităților evreiești din regiune.
Evreii nu reprezintă un grup etnic omogen, ci se deosebesc două grupuri lingvistice.
Evreii așkenazi se disting prin limba vorbită, idiș, o limbă de origine germanică, cu influențe
slave și ebraice, în timp ce sefarzii reprezintă grupul evreilor originari din Spania, care vorbesc
ladino (limbă romanică derivată din spaniola veche).

Ștefan cel Mare, domn al

Moldovei (1457-1504)

DICȚIONAR
Conciliul de la Lateran
(1215) – al patrulea Conciliu
Ecumenic de la Lateran a
avut loc în anul 1215, la
cererea papei Inocențiu al
III-lea. A durat trei
săptămâni, timp în care
s-au luat numeroase decizii
care au dus la consolidarea
autorității papale asupra
spațiului occidental. În
privința evreilor și a
musulmanilor, Conciliul a
decis că sunt obligați să
Palatul Lateran din Roma, locul unde s-au ținut Conciliile poarte un semn distinctiv.

23
UNITATEA 3
DICȚIONAR
breaslă – asociație de
meșteșugari ai aceleiași
branșe, înființată pentru
apărarea intereselor
comune.
Regulamentele Organice –
primele documente cu rol
constituțional introduse în
Țara Românească (1831)
și în Moldova în 1832.
ștetl – (orig. shtetl)
comunități urbane din
orașele mici, formate din
evrei așkenazi.
ȘTIAI CĂ…?

În 1831, în Moldova trăiau
31 000 evrei, iar în 1859,
numărul acestora se ridica
la 124 000.

În aceeași perioadă,
în Țara Românească,
creșterea demografică a
comunităților evreiești a
fost mai modestă, de la
6 000 la 8 900 de membri.
24
La sfârșitul secolului al XVI-lea și în secolul următor, informațiile despre existența
populației evreiești se înmulțesc, în special în urma pogromurilor din Ucraina și Polonia.
În secolele XVI și XVII, statutul evreilor din spațiul românesc a fost stabilit prin
următoarele coduri de legi: Pravila de la Govora (Matei Basarab, 1640), Carte românească de
învățătură (Vasile Lupu, 1646), Așezământul lui Constantin Mavrocordat (1741), Codul
Callimachi (1817) și Legiuirea Caragea (1818). Conform documentelor vremii, comunitățile
evreiești se autoguvernau, fiind coagulate în jurul unui lider religios, și aveau instituții
proprii – școli, tribunale, sinagogi, precum și un sistem propriu de impozitare.
Ca urmare, fenomenul migrației evreiești în spațiul românesc sporește. Încă din
secolele XVII-XVIII au fost atestate comunități evreiești în Galați și Bacău, fiind menționate în
documentele autorităților locale, cimitire și câteva lăcașuri de rugăciune evreiești. Astfel,
în 1859, adică în anul dublei alegeri a lui Al.I. Cuza, se înregistrau peste 120 000 de evrei la est
de Carpați, în timp ce în Țara Românească se înregistrau aproape 9 000 de evrei. Aceștia erau
organizați în bresle și aveau un statut inferior față de majoritarii creștini. Nu aveau drept de
cetățenie, dar aveau drept de locuire și de a practica diferite activități. Statutul lor era cel al
populațiilor străine și a fost stabilit prin Regulamentele Organice.
În prima jumătate a secolului al XIX-lea, noi valuri de evrei au pătruns în Transilvania
și în Moldova, ca urmare a înrăutățirii situației evreilor din Galiția. În timpul împăraților
Iosif al II-lea și Leopold al II-lea, evreii din Transilvania au beneficiat de un regim mai blând,
în special legat de practicarea activităților comerciale și de un statut social îmbunătățit.
Deoarece activitățile pe care le desfășurau erau legate mai mult de viața orășenească,
dar și pentru că nu aveau voie să dețină terenuri agricole, evreii au locuit cu precădere în
zona urbană și au contribuit la dezvoltarea orașelor. Și-au creat propriile comunități urbane,
numite ștetl, pe care le găsim, în general, în Europa Centrală și de Est. În Moldova, de exemplu,
acestea erau foarte des întâlnite.
Viața din comunitățile evreiești a fost afectată în prima jumătate a secolului al XIX-lea,
ca urmare a prevederilor Regulamentelor Organice care introduceau noi restricții. Acest lucru
a făcut ca un număr semnificativ de intelectuali evrei să participe la revoluția pașoptistă –
Constantin D. Rosenthal, Barbu Iscovescu, Iuliu Popper ș.a. Astfel, în Proclamația de la Islaz
sunt introduse clauze care fac referire la emanciparea evreilor români. Aceste obiective
pașoptiste nu s-au concretizat niciodată.
Sinagoga Mare din Iași este un lăcaș de cult evreiesc din centrul orașului. A fost construită în perioada 1657-1671,
fiind cel mai vechi edificiu de cult mozaic de pe teritoriul României
 UNITATEA 3
Aplic ȘTIAI CĂ…?
Citește, cu atenție, textele din sursele de mai jos și răspunde la cerințe.

Intelectualii evrei au
participat la revoluția
SURSA A. „(…) slujbașii sării și strângătorii vămii (…) să nu poată fi ismaeliți și evrei.”
pașoptistă și au luptat
(Bula de aur emisă de regele Ungariei, Andrei al II-lea, 1222)
pentru obiectivele
SURSA B. „91. Nu este slobod a se face alcătuirea căsătoriei între creștini și necreștini. acesteia. Unul dintre acești
1430. Armenii și jidovii sunt opriți de-a pururea de a cumpăra moșii de veci.” reprezentanți a fost
(Codul Callimachi, 1817) Constantin Rosenthal
(n. 1820 – m. 1851), care a
SURSA C SURSA D SURSA E fost arestat de autoritățile
maghiare și torturat până
la moarte.

În timpul lui Al.I. Cuza,
evreii au primit funcții
publice și aveau dreptul de
vot dacă erau ofițeri în
armată, aveau o diplomă
universitară sau erau
proprietari ai unei
întreprinderi industriale.

Codul Civil (1864) elaborat
în timpul lui Al.I. Cuza
Barbu Iscovescu – Autoportret Constantin Daniel Rosenthal – România Revoluționară – tablou de prevedea „naturalizarea
(sec. XIX) portret de Ion Negulici Constantin Daniel Rosenthal (1850) evreilor după zece ani de
(anii ’40 sec. XIX)
rezidență în țară”.
SURSA F

REȚIN
 În spațiul românesc,
prezența evreilor este
atestată în izvoare
începând cu secolul
al XIV-lea.
 În Țara Românească, s-au
așezat cu precădere evreii
sefarzi, iar în Moldova,
evreii așkenazi.
Comunitățile evreiești din spațiul românesc între secolele XVII-XVIII  În 1859, adică în anul
dublei alegeri a lui
1. Menționează, pe baza hărții de la sursa F, unde erau plasate comunitățile evreiești în Al.I. Cuza, se înregistrau
secolele XVII-XVIII. peste 120 000 de evrei la
2. Identifică, folosind sursele A și B, restricțiile impuse evreilor prin cele două documente est de Carpați, în timp ce
și formulează un punct de vedere referitor la acestea, utilizând informațiile identificate. în Țara Românească se
3. Pe baza surselor C, D, E și utilizând și alte informații, organizați în clasă o expoziție de înregistrau, în 1859,
fotografii cu picturi și cu monumente istorice aparținând comunității evreiești. aproape 9 000 de evrei.

25
UNITATEA 3
INTRODUCERE
Anii 1878 și 1919 reprezintă
două momente importante
pentru istoria locuitorilor
de origine evreiască din
România. Prin prevederile
articolului 7 din Constituția
adoptată în 1866, locuitorii
de origine evreiască din
România nu puteau fi
cetățeni ai statului întrucât
nu erau creștini.
Congresul de la Berlin (1881),
pictură de Anton von Werner
ȘTIAI CĂ…?

În anul 1880, guvernul
român s-a folosit de
„afacerea Strousberg”
(demarată în 1868) și a
obținut recunoașterea
independenței fără a mai fi
pusă în discuție
emanciparea evreilor.

Cancelarul german
Otto von Bismarck a fost
mulțumit de faptul că
investitorii germani au
putut vinde României
acțiunile căilor ferate la un
preț de nouă ori mai ridicat
față de cel cotat.

Scriitorul Liviu Rebreanu
a reușit să surprindă tema
antisemitismului din
armata română în nuvela
„Ițic Ștrul, dezertor”.
Acțiunea are loc în Primul
Război Mondial, când
soldatul evreu Ițic Ștrul
este împins să dezerteze
de superiorul său care îl
persecuta. Între dezertare
și sinucidere, Ițic Ștrul
alege să își ia singur viața.
26
2. Evreii în spațiul românesc în perioada 1878-1919:
de la marginalizare la emancipare
Învăț
În preajma Războiului de Independență a Principatului României, din anii 1877-1878,
existau numeroase interdicții pentru românii evrei, care nu aveau dreptul de a poseda case
și pământ și nu aveau drept de domiciliu permanent în mediul rural și urban – putând fi
alungați prin măsuri administrative. O serie de profesiuni sau slujbe le erau total interzise,
precum cea de profesor, avocat, farmacist, medic de stat sau lucrător la căile ferate. Cu toate
aceste limitări, evreii erau obligați să satisfacă serviciul militar ca orice cetățean român, dar
nu puteau fi avansați ca ofițeri.
În urma intervențiilor organizațiilor evreiești occidentale, Congresul de la Berlin din
1878 a stabilit ca recunoașterea independenței României să fie condiționată de acordarea de
drepturi egale tuturor locuitorilor, fără deosebire de religie. Totuși, după luni de tergiversări
în Parlamentul României și după o campanie antievreiască, legea care a revizuit articolul 7 al
Constituției din 1866 a fost adoptată în 1879. S-a optat pentru o naturalizare individuală
și pentru o procedură complicată prin care au fost naturalizați, între 1879 și 1911, doar 189
de evrei.
În ce măsură modificarea articolului 7 al Constituției din 1866 a corespuns
prevederilor Tratatului de la Berlin?
După 1879, o serie întreagă de legi cu caracter discriminatoriu a contribuit la un masiv
val de emigrație. Aproximativ o treime din comunitatea evreiască românească (90 000 de
locuitori evrei) a plecat către SUA, Europa Occidentală și Palestina.
În urma unor noi eforturi depuse de organizațiile evreiești occidentale, în cadrul
Conferinței de Pace de la Paris de după Primul Război Mondial (1914-1918), s-a stabilit ca
egalitatea în drepturi a populației evreiești să fie asigurată prin semnarea unor tratate
privind recunoașterea drepturilor minorităților de către statele din estul Europei.
Delegația României, condusă de prim-ministrul Ion I.C. Brătianu, a refuzat semnarea
Tratatului Minorităților. El considera că obligația de a-i considera cetățeni pe locuitorii care
nu erau creștini este o formă de încălcare a suveranității țării și de amestec în treburile
interne și a încercat rezolvarea situației evreilor din România prin două decrete-legi.
Primul decret-lege (29 decembrie 1918/11 ianuarie 1919) autoriza împământenirea
persoanelor care îndeplineau o serie de condiții. Cererile individuale trebuiau depuse în
termen de trei luni (șase luni pentru cei aflați în străinătate), iar acordarea sau refuzul
naturalizării era de resortul tribunalelor ordinare care ar fi trebuit să judece zeci de mii de
cereri de naturalizare. Nu exista posibilitatea de a face apel, iar procedura prevedea dovedirea
cu acte a unui fapt greu de atestat (petenții trebuiau să dovedească că nu au beneficiat de o
protecție străină).
Cel de-al doilea decret-lege (28 mai 1919) a încercat să rezolve carențele precedentului
și propunea o naturalizare bazată pe principiul unei declarații de voință în fața judecătoriilor
de ocol și a tribunalelor în termen de două luni de la data promulgării (patru luni pentru cei
aflați în străinătate). Chiar dacă și acest decret prevedea o serie de ambiguități și restricții,
marea lui problemă era aceea că era neconstituțional, căci fusese elaborat în absența
Parlamentului.
După lungi negocieri, Tratatul Minorităților a fost semnat de premierul Alexandru
Vaida-Voevod. Articolul 7 din acest tratat folosea termenul de „resortisanți” în loc de
„cetățeni” și reglementa atât statutul evreilor pământeni din Vechiul Regat, recunoscuți în
 UNITATEA 3
sfârșit ca cetățeni români, cât și al celor care trăiau în Basarabia, Bucovina, Banat și DICȚIONAR
Transilvania, teritorii unite cu România în 1918.
naturalizare,
Care sunt asemănările și deosebirile dintre cele două decrete-legi promovate de împământenire – acțiune
guvernul Ion I.C. Brătianu? prin care i se acordau unui
De ce s-a folosit termenul „resortisant” în loc de „cetățean” pentru definirea străin drepturile de
populației evreiești din România în Tratatul Minorităților? Argumentează-ți răspunsul. cetățean al statului în care
trăia.
Aplic resortisant – persoană
aparținând unui stat, dar
Citește următoarele texte și răspunde la cerințe. aflată sub protecția altui
SURSA A. „Această lege nouă [ce revizuiește articolul 7 din Constituție], cu toate că enunța stat.
principiul articolului 44 al Tratatului de la Berlin privind drepturile minorităților, nu abordează
în fapt decât naturalizarea individuală. De acum înainte, chiar și străinii de rit necreștin pot
dobândi cetățenia română, în mod individual, prin votul Camerelor [al Parlamentului] și după
un stagiu de zece ani, care ar putea fi suprimat în anumite condiții (…) Noul articol 7 fixează
noul lor statut (…), care îi desemnează ca străini nesupuși unei puteri străine. Această formulă
hibridă i-a transformat pe toți evreii din România în heimatlos, în apatrizi. (…) Astfel,
exceptându-i pe cei 888 de combatanți din Războiul de Independență (…) emancipați în bloc,
evreii români sunt declarați străini în propria lor țară printr-un articol al Constituției.”
(Carol Iancu, Emanciparea evreilor din România 1913-1919)
SURSA B.
Anul Întreaga populație Populația evreiască %
1899 5 956 690 266 652 4,5
1912 7 234 919 241 088 3,3 Ion I.C. Brătianu, prim-ministru
al României și reprezentant
1915 7 897 311 248 057 3,1 al României la Conferința
de Pace de la Paris din 1919
1919* 14 669 841 600 476 4,1
* Exclusiv Bucovina
(N. Cajal, H. Kuller (coord.), Contribuția evreilor din România la cultură și civilizație)
SURSA C. „Discuțiile au luat de la început un caracter inamical (…). [Ion I.C.] Brătianu – de
obicei atât de clarvăzător și de dibaci – a fost în această împrejurare lipsit și de una, și de REȚIN
alta. Am insistat pe lângă el. Nu m-a ascultat (…). Adevărul e că Brătianu era influențat de
 Deși Tratatul de la Berlin
atmosfera ce se făcuse în jurul lui. (…) Ministrul de justiție Mitică Buzdugan, puțin inteligent
din 1878 îi solicita
și de un antisemitism înfocat, îi prezenta chestiunea tendențios și cu o notă necontenit României să acorde
iritantă pentru evrei. Tonul semeț al lui [W.] Filderman și al prietenilor lui revolta mândria lui cetățenie și celor care nu
națională. Amenințarea lor că, dacă noi nu vrem să le satisfacem doleanțele, ele ne vor fi erau creștini, modificarea
impuse de străinătate îl exaspera și mai rău. Toate aceste elemente au contribuit să îi articolului 7 din Constituție
întunece dreapta judecată. El singur și-a recunoscut greșeala pe urmă (…).” a stabilit condiții și
(I.Gh. Duca, Memorii, vol. 3) proceduri care au limitat
emanciparea lor.
1. Identifică, în sursa A, acele prevederi înscrise în legea de modificare a articolului 7 din
 După Primul Război
Constituție care îngreunau naturalizarea evreilor din România.
Mondial (1914-1918), în
2. Folosind informațiile din lecție, explică principalele cauze ale modificărilor
cadrul Conferinței de Pace
demografice prezentate în sursa B.
de la Paris, au fost
3. Identifică, în sursa C, cauzele care au generat stereotipuri și prejudecăți în atitudinea redactate tratate privind
lui Ion I.C. Brătianu din 1919, așa cum apar ele menționate în memoriile lui I.Gh. Duca. problema minorităților pe
4. Scrie un scurt eseu (de 8–10 rânduri) în care să argumentezi faptul că nu exista nicio care statele din estul
incompatibilitate între dezvoltarea statului român unitar și acordarea egalității în drepturi Europei, inclusiv România,
tuturor locuitorilor. au fost obligate să le
semneze.

27
UNITATEA 3
INTRODUCERE
Evreii au venit în spațiul
românesc în etape diferite,
stabilindu-se mai ales în
mediul urban, în orașele
mari sau în târguri.
Comunitățile astfel formate
au fost numite ștetl.
DICȚIONAR
hahambașa – marele rabin
al evreilor pământeni în
spațiul românesc, liderul
religios al comunității.
28
3. Contribuția comunităților evreiești la dezvoltarea
economică, socială, culturală și științifică a României.
Structuri asociative reprezentative. Personalități
marcante în domeniul cultural, politic și academic
Învăț
Între secolele XVIII și XX, lumea românească se dezvoltă așadar și sub influență
evreiască – atât în marile orașe precum București, Iași, Oradea, cu o bogată diversitate etnică,
dar și în târgurile evreiești, ştetl-uri, unde înfloreşte o civilizaţie specifică, cu implicaţii
multiple pe plan comunitar. Sinagogile şi clădirile comunitare (şcolile, spitalele, casele de
rugăciuni etc.) reflectă însemnătatea şi solidaritatea comunităţii evreieşti. Aceasta a avut
propria structură organizațională, la vârful său aflându-se hahambașa, secondat de un
staroste, aleși și confirmați inclusiv de domnitori și de autoritățile românești ca lideri
comunitari cu rol administrativ. O bună perioadă, evreii au continuat să se facă remarcați pe
plan social prin vestimentaţie, ritualuri religioase și organizare administrativă proprie, limbă
și manifestări culturale specifice.
Actele legislative postpașoptiste limitau stabilirea evreilor în lumea rurală și
achiziționarea de proprietăți agricole. Dispozițiile oficiale au fost eludate însă, astfel că
destinul comunității iudaice s-a împletit cu cel al românilor și al celorlalte comunități etnice,
atât în mediul urban românesc, cât și în cel rural. Procesul a fost însă unul foarte complex și
schimbător de la o perioadă la alta.
„Negustoriu”, „meşter”, „croitor”, „lucrător”, „tinichigiu”, „rotariu”, „harabagiu”,
„boiangiu”, „geamgiu”, „bărbier”, „cizmar”, „pantofar”, „covrigar”, „pielar”, „frânghier” sunt
ocupații care însoțeau numele locuitorului evreu din spațiul românesc, în documentele din
sec. XIX-XX aflate în arhivele administrative, în actele de vânzare-cumpărare sau în registrele
de stare civilă, fapt ce evidențiază modalitățile de interacțiune cu populația românească și
integrarea evreilor pe piața muncii. Unul dintre domeniile în care există dovezi incontestabile
ale contribuției culturale a elitei evreiești este arhitectura.
Vulturul Negru, clădire emblematică din Oradea, construită între 1907-1908 de arhitecții orădeni
de origine evreiască Marcell Komor și Dezső Jakab
 UNITATEA 3
Structura socio-profesională tradițională a comuni­tății evreiești era compatibilă în DICȚIONAR
special cu mediul urban. Membrii comunității erau în general meșteșugari și negustori,
BNR - Banca Națională a
dădeau dovadă de o mare disponibilitate spre mobilitate econo­mică, erau preocupați să
României, instituție
inoveze, contribuind astfel la dez­voltarea economică și la modernizarea societății românești.
centrală în structura
Se poate vorbi chiar de un pionierat al
statului, înființată în
întreprinză­torilor evrei în economia românească, în aprilie 1880.
diverse ramuri și domenii ale industriei: morărit – la
întreprinzător –
Botoșani (1844), ape gazoase la Craiova (1873), zahăr
antreprenor, persoană care
la Sascut (1874), dar și fabricarea de oglinzi la execută anumite lucrări
București (1891), de sârmă la Câmpia Turzii sau de sau servicii (publice ori
utilaje grele la Reșița. Dacă în plan comercial evreii particulare).
au dezvoltat tehnici de marketing, de atragere și de Pesach [pron. pesah] –
fidelizare a clientului, în plan financiar aceștia au sărbătoare anuală la evrei,
oferit împrumuturi, au favorizat circulația banilor și ce comemorează ieșirea
au contribuit la înființarea unor bănci, inclusiv a din Egipt și trecerea
BNR, în 1880. Rezultatele acestor abordări economice Mării Roșii sub
au adus comunității evreiești vizibilitate pe scara conducerea lui Moise.
socială, dar și prosperitate pe plan individual și în
societatea românească, privită în ansamblu. Clădirea BNR, București

Solicită informații profesorului și familiei, consultă biblioteca școlii sau mediul

online și formulează o scurtă opinie (de aproximativ 10 rânduri) despre interacțiunea
dintre evrei și populația majoritară, aducând câte un argument din perspectiva românului,
respectiv a reprezentantului comunității evreiești.

Lucrați în echipe!
Din structura unui ştetl nu lipsește fabrica de mațah (original: matzah – azimă, pâine
nedospită), prin a cărei activitate se asigura necesarul acestui produs pentru perioada
sărbătorilor de Pesach (Paştele evreiesc).
Pesach-ul este una dintre cele mai importante sărbători pentru poporul evreu. În tradiția
iudaică, simbolizează libertatea, marele exod din Egipt și eliberarea din sclavie. Este
sărbătoarea primăverii (martie-aprilie în calendarul gregorian), o perioadă a reînnoirii.
Pentru această sărbătoare, evreii sacrifică, într-un interval orar precis (15.00-17.00), un miel
perfect sănătos pe care îl consumă cu azima și cu verdețuri amare. Sângele mielului
Mâncare tradițională servită
simbolizează eliberarea de păcate, iar verdețurile amare – suferința din timpul robiei de Pesach
egiptene. Azima este simbolul robiei și al umilinței pe care evreii au îndurat-o ca robi ai
egiptenilor. Vestimentația este, de asemenea, foarte importantă: bărbații poartă obligatoriu
o centură, încălțăminte aleasă și un toiag, iar femeile, haine noi, elegante.

1. Analizați comparativ Pesach și Paștele creștin, stabilind asemănări și deosebiri în ceea

ce privește semnificația religioasă, tradițiile și obiceiurile alimentare.
2. Organizați în grupe de câte patru, documentați-vă în mediul virtual sau de la membri ai
comunității evreiești locale și alcătuiți o descriere pe o pagină A4 și un colaj cu imagini
reprezentative pentru una dintre următoarele patru sărbători evreiești, la alegere:
Roș Hașana, Iom Kipur, Sukot sau Sărbătoarea corturilor, Hanuka, Iom Hașoa, Sabat.
Menționați:
 semnificația istorico-religioasă;
 tradiții și obiceiuri, simboluri, reguli și superstiții;
 corespondentul în lumea românească creștină, dacă este cazul;
 fotografii, mărturii.
La final, realizați în clasă o expoziție a colajelor.
29
UNITATEA 3
Plăcintar grec şi clientul lui
evreu în Bucureşti,
în jurul anului 1880
Reuven Rubin
în atelierul său (1946)
ȘTIAI CĂ…?

Reuven Rubin
(n. 1893 - d. 1974), cel dintâi
reprezentant diplomatic cu
rang de ministru
plenipotențiar al Israelului
în România, a fost un pictor
român de origine evreiască,
născut în Galați.
30
Învăț
Odată ce au căpătat acces pe de o
parte la educația publică, și pe de alta la un
număr de profesii și meserii noi, o serie de
personalități s-a ridicat din rândurile
comunității evreiești, remarcându-se în
domenii culturale și științifice. Este vorba
despre oameni de știință, arhitecți, ingineri
constructori, artiști plastici, scriitori și oameni
de presă, care prin activitatea lor și-au pus
Ateneul Român
amprenta asupra societății românești,
contribuind la modernizarea ei. Aceștia s-au remarcat prin inventivitate, prin capacitatea de
a acționa în direcția schimbării, a evoluției, inclusiv a celei politice.
Orașele s-au îmbogățit cu monumente arhitecturale. La sfârșitul anilor ’80 ai secolului
al XIX-lea este ridicat Ateneul Român, iar o contribuție importantă a avut arhitectul evreu
Leonida Negrescu (Schwartz), care a proiectat sala Pinacotecii. Tot acesta, la cererea
Ministerului Instrucțiunii Publice, a realizat în 1905 și proiectul-tip de școală rurală.
În plan artistic s-au remarcat pictori evrei militanți sau peisagiști: Constantin Daniel
Rosenthal (1820-1851), cu România revoluționară, sau Barbu Iscovescu (1816-1854), care a
lăsat în memoria artistică portretele liderilor pașoptiști.
Formulează o scurtă opinie (5-10 rânduri) despre rolul artei în procesul de
emancipare politică, susținând-o printr-un fapt istoric relevant.
Evreii au avut contribuții importante în domeniul
științelor, al matematicii (David Emmanuel, Solomon Marcus,
Adolf Haimovici, Alexandru Sanielevici), în domeniul chimiei
(Lazăr Edeleanu, Solomon Sternberg, Radu Grigorovici), în
medicină (Iuliu Barasch, Arthur Kreindler, Oscar Sager). Otilia
Moscuna poate fi considerată inițiatoarea învățământului
special pentru copiii cu deficiențe mintale.
În literatură și critică literară s-au remarcat
Tristan Tzara, inițiator al dadaismului și reprezentant de
marcă al suprarealismului, Constantin Dobrogeanu-Gherea
(născut cu numele Solomon Katz), Max Blecher,
Mihail Sebastian (născut cu numele Iosif Mendel Hechter),
Constantin Dobrogeanu-Gherea
Alexandru Vona (născut cu numele Albert Samuel), iar în
domeniul lingvisticii și folclorului pot fi amintiți Moses Gaster,
Lazăr Şăineanu, Ion Aurel Candrea (născut cu numele Iancu
Hecht), Hariton Tiktin, Alexandru Graur (născut cu numele de
Alter Brauer). Abraham Goldfaden (1840-1908) a fondat la
Iași primul teatru profesionist în limba idiș din întreaga lume
(1876). Este considerat părintele teatrului evreiesc modern.
Iosef Samitca a creat o tipografie, la Craiova, în 1835,
iar în 1882, frații Carol și Samuel Schiel înființează, la Bușteni,
o fabrică de hârtie.
Această evoluție in­te­lec­tuală, culturală și an­tre­
prenorială a evreilor români a adus în prim-plan nevoia lor
de e­man­cipare și a adâncit con­flictul dintre tradiție și
moder­nitate din societatea românească. Abraham Goldfaden
 UNITATEA 3
Însă, în ciuda acestor reprezentanți de seamă pe plan cultural, sfârșitul de secol XIX și
începutul de secol XX continuă să fie sub semnul discriminării și al antisemitismului. Principala
pârghie de influență a evreilor români angajaţi pe drumul luptei pentru emancipare a rămas
presa. Publicații precum Fraternitatea, Egalitatea, Curentul israelit au militat pentru drepturile
politice ale evreilor români, evidențiind contribuția comunităților evreiești la dezvoltarea
economică și socială a României.

Aplic
1. Argumentează rolul presei în procesul de emancipare a evreilor, având în vedere:
acuratețea informației scrise, propagarea și impactul în societate.
Iuliu Barasch (n. 1815 – d. 1863)
2. Identifică, în mass-media actuală, un articol ce poate fi asociat cu activismul social și Medic, filozof, pedagog și
politic sau o campanie de promovare a unor cauze și analizează-l ținând cont de publicul‑țintă, personalitate marcantă a
de construcția textului și de mesajul acestuia. culturii și științei românești
din sec. XIX. El a fondat primul
3. Alcătuiește un articol de presă despre un caz de discriminare pe care l-ai întâlnit sau spital de pediatrie din
despre un exemplu de comunicare ce desconsideră alte grupuri sociale, instigând la ură. România

Proiect – LUCRAȚI ÎN ECHIPĂ!

Cartea digitală Dialog intercultural – Poveștile unor ­p ersonalități
Ce veţi face – Împărțiți în grupe de câte patru, veți realiza o carte digitală cu titlul
Poveștile unor personalități.
De ce veţi face – Veți face acest proiect pentru a ilustra rolul comunității evreiești în
dezvoltarea patrimoniului românesc, pentru a înțelege și aprecia diversitatea istorică și
culturală a țării, pentru a aprofunda cunoștințele despre istoria și cultura evreiască locală,
pentru a vă dezvolta abilitățile de colaborare și de comunicare și abilitățile digitale. REȚIN
Cum veți face – Fiecare grupă va alege o personalitate din comunitatea evreiască  Structura
românească/locală, care a contribuit la dezvoltarea României în unul dintre următoarele socio‑profesională
domenii: științe exacte, științe umaniste, economie, arte. Puteți folosi orice aplicație de tradițională a populației
creare a unei cărți digitale care să aibă și variantă audiobook. Poți folosi pentru e-book evreiești era compatibilă
aplicații precum: BookCreator, StoryJumper, FlipSnack etc. Povestea personalității incluse cu mediul urban.

în cartea digitală trebuie să respecte următoarea structură:  Evreii se bucurau de o

anumită autonomie ce

prezentarea vieții private (locul nașterii, familie, studii, evenimente importante);
presupunea dreptul de a-și

menționarea principalelor opere/realizări/descoperiri științifice din domeniul în
câștiga existența, și
care a contribuit la dezvoltarea patrimoniului României; totodată libera organizare

p rezentarea uneia dintre realizările sale (a unei opere importante/descoperiri a comunității și aveau
științifice/afaceri prospere); obligația de a plăti

f ormularea a trei argumente pentru care personalitatea respectivă poate fi impozite către stat.
considerată un model de urmat de către tânăra generație.  Comunitatea evreiască a
Cum veți ști că ați reușit – Veți prezenta cartea digitală în fața clasei și veți fi evaluați dat societății românești un
având în vedere: utilizarea limbajului istoric, creativitatea, întocmirea corectă a număr remarcabil de
personalități în domenii
bibliografiei, colaborarea în cadrul echipei, respectarea valorilor democratice în
cultural-științifice, în cel
construcția discursului de acceptare și de promovare a interculturalității, dar și după
antreprenorial, în politică
modul de prezentare a proiectului.
și în presă, contribuind
Indicație: Poți găsi indicații de realizare a proiectelor la pagina 115 a manualului (Anexa 1). indubitabil la
modernizarea acesteia.

31
UNITATEA 3
DICȚIONAR
sudit – supus străin,
locuitor din țările române
aflat sub protecția unei
puteri străine și având prin
aceasta dreptul la o
jurisdicție specială, la
anumite privilegii
fiscale etc.
Caricatură din 1873
realizată de ilustratorul
austriac Friedrich Grätz,
care surprinde stereotipul
„baronului” evreu devenit un
cerșetor după prăbușirea
Bursei de Valori din Viena
ȘTIAI CĂ…?

Termenul antisemitism
(„Antisemitismus”) a fost
folosit în 1879 de jurnalistul
german Wilhelm Marr
(1819-1904), într-o broșură
propagandistă antisemită.
32
Studiu de caz
Antisemitism în politica și în cultura românească din a doua
jumătate a secolului al XIX-lea până la Primul Război Mondial
Învăț
Între 1831 și 1838, în orașe ca Botoșani, Bacău și Fălticeni, populația iudaică depășea
50% din totalul populației urbane. Ca urmare a fluxului de populație evreiască venită din nord
în Moldova, numărul evreilor în spațiul românesc crescuse foarte mult. Evreii și-au asigurat
rapid o situație economică peste cea a locuitorilor și au ajuns să reprezinte, în unele orașe din
zona de nord a Moldovei, chiar majoritatea populației. Până la nașterea statului român
modern, unii comercianți evrei aveau statutul de sudit (supus străin). După constituirea
României moderne, evreii au dorit să se împământenească pentru a beneficia de statutul de
cetățeni români. Afluxul de imigranți a generat tensiuni și manifestări ostile din partea
populației autohtone.
În spațiul românesc, reacțiile antisemite au avut în general un caracter moderat, fiind
legate în principal de cauze religioase, sociale și economice. Primele legi antisemite au fost
introduse la începutul secolului al XIX-lea, odată cu Regulamentele Organice ale Valahiei și
Moldovei (1831-1832).
În 1848, programele revoluționare prevedeau obiective ca „emanciparea” sau
„naturalizarea” evreilor, iar după venirea la conducere a lui Al.I. Cuza (1859, Unirea
Principatelor) a fost permis, prin Codul Civil din 1864, ca evreii care se născuseră în țară sau
care se stabiliseră de peste 10 ani să primească drepturi cetățenești, respectiv să poată
ocupa posturi publice și să aibă dreptul de a participa, în anumite condiții, la alegerile
municipale. După înlăturarea lui Al.I. Cuza (1866), aceste decizii au fost anulate.
În perioada următoare s-a constatat intensificarea fenomenului antisemit. Primele
manifestări de amploare s-au înregistrat după 1866, când, după numirea prințului german
Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, a fost promulgată prima constituție a țării, la 1 iulie 1866.
Legea fundamentală prevedea în forma inițială posibilitatea emancipării evreilor. În urma
manifestațiilor antisemite care s-au organizat la București și care au dus chiar la distrugerea
Templului Coral, s-a introdus articolul 7, potrivit căruia „doar străinii de rit creștin pot obține
calitatea de cetățean român”.
Modificarea articolului 7 al Constituției din 1866, care prevedea acordarea cetățeniei
române numai străinilor de religie creștină, a declanșat o vie dezbatere și a alimentat un
curent antisemit în societatea românească. În țara noastră, cauzele antisemitismului sunt
asemănătoare cu cele care au generat apariția acestui fenomen la nivel european.
Pentru că activitățile lor economice și stilul de viață erau specifice zonei urbane, evreii
au populat îndeosebi orașele. La începutul secolului al XIX-lea, în anumite zone din Moldova,
Basarabia și Bucovina, se înregistra o prezență ridicată a populației evreiești, de peste 30%
din totalul populației urbane.
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, exceptând zona de nord a Moldovei, unde au
avut loc incidente interetnice, curentul antisemit s-a manifestat doar la nivelul unor grupări
din elita intelectuală și politică. Personalități culturale cum ar fi Vasile Alecsandri, Ioan
Slavici, Nicolae Iorga sau Vasile Conta au avut atitudini antisemite. Filozoful Vasile Conta
susținea că adevăratul scop al evreilor este de a-i alunga pe români din România, iar istoricul
A.D. Xenopol afirma că doar evreii botezați trebuie să primească cetățenia, pe când cei care
nu s-au convertit la creștinism trebuie să fie alungați din țară.
Prin introducerea în textul Constituției a articolului 7 s-a oficializat „problema evreiască”
în România: evreii străini nu puteau fi naturalizați români, iar evreii pământeni, a căror situație
nu era precizată, aveau să fie tratați ca străini, mărturie stând numeroasele măsuri
discriminatorii luate din acel moment. Printre aceste măsuri s-au numărat și expulzarea din
 UNITATEA 3
1867, dispusă de către ministrul de interne Ion C. Brătianu. În 1869, în timpul mandatului lui REȚIN
Mihail Kogălniceanu, ca ministru de interne, evreii sunt îndepărtați din zonele rurale.
 Cauzele antisemitismului
Recunoașterea Independenței României la Congresul de la Berlin din 1878, condiționată de
românesc sunt similare cu
modificarea articolului 7, a generat un nou val de antisemitism. În 1879, Constituția a fost
cele din alte țări europene.
amendată cu posibilitatea naturalizării individuale și selective a evreilor pe baza unei cereri
 În 1848, programele
adresate Parlamentului. Astfel, 888 de evrei pământeni care participaseră la Războiul de
revoluționare prevedeau
Independență au primit statutul de cetățean român, la care s-au adăugat apoi 85 de evrei. În
obiective ca „emanciparea”
total, până la începutul Primului Război Mondial, aproximativ 2 000 de evrei au fost naturalizați.
sau „naturalizarea” evreilor.

Aplic  După venirea la

conducere a lui Al.I. Cuza, a
Citește și observă, cu atenție, sursele de mai jos și rezolvă cerințele. fost permis ca evreii care
se născuseră în țară sau
SURSA A. „Rădăcinile antisemitismului românesc se împletesc cu originile statului român
care se stabiliseră aici de
modern şi cu apariţia bogatei tradiţii culturale naţionale care a însoţit unirea principatelor, peste 10 ani să primească
independenţa şi crearea României Mari. Antisemitismul care s-a manifestat în România între drepturi cetățenești,
cele două războaie mondiale a crescut direct din seminţele sădite în evenimentele majore respectiv să fie cooptați în
ale dezvoltării ţării, începută la jumătatea secolului al XIX-lea. Din motive care puteau diferi posturi publice și să aibă
de la o persoană la alta sau de la un grup la altul, în viaţa politică, culturală şi spirituală a dreptul de a participa, în
societăţii româneşti au existat, în forme variate şi cu diverse intensităţi, puternice curente anumite condiții, la
antisemite. Acestea au fost prezente în cea mai mare parte a secolului care a precedat alegerile municipale.
ascensiunea la putere a Partidului Naţional Creştin, în 1937, instalarea dictaturii regale în 1938  Recunoașterea
şi a statului naţional-legionar condus de Ion Antonescu, în 1940 – cu alte cuvinte, a secolului Independenței României la
care a culminat cu Holocaustul.” Congresul de la Berlin din
(Rădăcinile antisemitismului românesc, 1878, condiționată de
fragment din Raportul final al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului) modificarea articolului 7,
a generat un nou val de
SURSA B. 1. Transcrie din text două cauze ale apariției antisemitism.
antisemitismului în România.
2. Identifică în text un conducător și o formațiune
politică cu rol în promovarea curentului antisemit. Indicație pentru
3. Pe baza surselor A și B, formulează un punct de realizarea portofoliului
vedere despre ascensiunea antisemitismului în spațiul Într-o mapă sau într-un
dosar, adaugă, pe parcursul
românesc din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și
anului școlar, fișele de
începutul secolului al XX-lea.
lucru, proiectele etc. La
4. Realizează, în echipă cu alți patru colegi, o prezentare
finalul anului școlar, toate
a Templului Coral din sursa B. Susțineți prezentarea în acestea vor constitui
Templul Coral, București fața clasei. portofoliul personal.
Pași necesari pentru a
Portofoliu realiza fișele de portofoliu
1. Stabilește tema și titlul.
Documentează-te (din atlase istorice, din enciclopedii, din alte cărți de specialitate,
2. Realizează un plan de
surse online de încredere) cu privire la trei obiective desemnate „locuri ale memoriei lucru.
aparținând comunității evreiești”. Acestea pot fi sinagogi, cimitire evreiești, muzee dedicate 3. Documentează-te și
istoriei evreilor sau alte locuri cu semnificație istorică și culturală. Realizează câte o scurtă adună informații și imagini.
prezentare însoțită de un afiș pentru fiecare obiectiv, în care să incluzi informații despre 4. Ordonează materialul
istoria locului (anul construcției, evenimentele semnificative asociate, schimbările de-a documentar. Poți întocmi
lungul timpului etc.), despre importanța pe care o are comunitatea evreiască (ritualuri scurte fișe descriptive, în
religioase, tradiții, evenimente culturale etc.) și despre starea actuală (dacă este deschis special pentru imagini.
publicului, renovat sau restaurat, dacă găzduiește evenimente sau expoziții relevante etc.). 5. Scrie o scurtă prezentare
La final, organizați în clasă o expoziție cu afișele create. a cercetării realizate.
6. După caz, poți prezenta
Indicație: Poți găsi indicații de realizare a fișelor de portofoliu la pagina 115 a manualului (Anexa 1).
concluziile în clasă.

33
UNITATEA 3
Monumentul funerar al eroilor
evrei din Fălticeni, căzuți
pentru patrie în
Primul Război Mondial
Grup de soldați evrei din armata română, în timpul Primului Război Mondial. Printre aceștia se afla Leon Gutman, centru
Trupele române la Mărășești
în 1917, în timpul
Primului Război Mondial
Tranşee în timpul
Primului Război Mondial
Medalia Virtutea Militară
34
Studiu de caz
Evreii în armata română (1877-1878, 1913, 1916-1918)
sus (dată: 15 iulie 1917). Foto: United States Holocaust Memorial Museum; aparține lui Ion & Jeanine Gutman Butnaru
Învăț
Implicarea și sacrificiile evreilor români în războaiele dintre 1877 și 1919 au dus la o
schimbare favorabilă în percepția și atitudinea populației autohtone față de aceștia. În
secolul al XIX-lea, evreii au luptat în armata română în Războiul ruso-turc, care a adus la final
recunoașterea independenței României. Etnicii evrei au contribuit participând direct la lupte
ca soldați, medici, sanitari sau ofițeri. În timpul asaltului pentru cucerirea redutei Grivița s-a
remarcat sergentul Mauriciu Brociner. El a devenit ulterior primul ofițer de origine evreiască
din armata română, fiind înaintat la gradul de colonel. A fost decorat cu distincția Steaua
României și cu medalia Virtutea Militară, iar în 1879 a primit cetățenia română.
Contribuția evreilor la pregătirile de război ale țării a fost foarte importantă. Peste 1 000
de români evrei s-au înrolat voluntar în armată și au participat la luptele din 1877-1878. În
timpul conflictului, comunitățile evreiești au făcut donații în bani, alimente, pături, medicamente
etc. La finalul războiului, toți cei 888 de evrei care supraviețuiseră luptelor au primit cetățenie
română. Independența României a fost recunoscută prin Congresul de la Berlin din 1878, când
s-a specificat condiția de modificare a articolului 7 din Constituția din 1866 pentru a da drept
de cetățenie evreilor și musulmanilor.
România a participat și la cel de al doilea Război Balcanic din anul 1913. Evreii s-au
alăturat armatei române în acest conflict, după cum arată și mărturia lui Wilhelm Filderman,
devenit, mai târziu, conducător al comunității evreiești din România. Filderman a fost soldat
în Regimentul 46 de infanterie, alături de alte câteva sute de evrei înrolați ca voluntari.
Uniunea Evreilor Pământeni și-a arătat solidaritatea cu națiunea română privind
participarea la războiul împotriva Bulgariei din 1913 printr-un memoriu trimis lui Carol I de
Hohenzollern-Sigmaringen (domnie 1866‑1914, rege din 1881).
La 28 iulie 1914 a început Primul Război Mondial, când Austro-Ungaria a atacat Serbia.
România a intrat în război în anul 1916, de partea Antantei (Franța și Imperiile Rus și Britanic).
Evreii s-au înrolat în armata română și s-au implicat în conflict ca militari și sanitari, atât pe
linia frontului, cât și în spatele acestuia. Peste 23 000 de etnici evrei au participat la război,
adică aproximativ 10% din cei 230 000 de evrei din Regat. Dintre cei 23 000 care au fost pe
front, 882 au murit, 825 au fost răniți, 450 au fost luați prizonieri și 3 453 au fost dați dispăruți.
Populația civilă a contribuit de asemenea la efortul de război; Herman Kornhauser a
fost decorat post-mortem în anul 1933 cu Virtutea Militară de Război clasa a II-a.
 UNITATEA 3
Investigaţie Cum realizezi o investigație
1. Stabilește tema.
Analizează sursele următoare. Pe baza acestora, dar și a altor resurse pe care le poți 2. Realizează un plan de
consulta pe internet, realizează în echipă cu 4-5 colegi o investigație despre participarea cercetare.
evreilor din județul/comunitatea în care locuiți la conflictele militare din a doua jumătate a 3. Notează ce surse vei
secolului al XIX-lea și de la începutul secolului al XX-lea. utiliza (cărți, surse online,
interviuri etc.), ce materiale
SURSA A. „Regimentul nostru primise ordin de a deschide
vei folosi (aparat de
atacul contra fortului principal (Grivița). La 3 ore după amiază fotografiat, hartă etc.).
se începe atacul. Ai noștri se aflau între teamă și speranță. 4. Stabilește etape pentru
După darea comandei am înaintat cu un strigăt unanim de colectarea, organizarea
ura! la o distanță de 1 și jum.-2 chilometri sub fort, sub o materialelor sau a surselor.
ploaie de glonțuri inamice. Îndată după cei dintâi 20-30 de 5. Îndeplinește, în ordine,
pași, am fost ușor rănit ușor la brațul drept de un glonț. Însă etapele stabilite.
nu băgai în seamă această rană și pășiam înainte animând 6. Analizează și
ostașii (fără ca să mă laud cu aceasta) într-un mod energic, interpretează materialele și
până spre deal, unde am fost primiți de un foc violent de sursele.
tunuri și pusci. Din ostași cădeau mereu, dar se țineau cu 7. Formulează concluziile.
8. După caz, prezintă
foarte mare bravură și peste grămezile de cadavre pășim
concluziile în clasă.
înainte spre fort. Atâta curagiu și hotărâre nu mă așteptam
Mauriciu Brociner, primul ofițer Poți găsi indicații de realizare
de la ostașii noștri și nici de la mine. Din toate părțile ploua
evreu din armata română a investigațiilor la pagina 115
cu bombe și cu glonțuri, dirigeate de inamic, care se ținea a manualului (Anexa 1).
ascuns în șanțuri.
Noi nu știam în care parte să ne îndreptăm mai întâi; pe lângă ceasta ne ajunsese
trista știre că căpitanul Valter, care comandase batalionul nostru, căzuse, și încă alți ofițeri
care erau destinați a primi comanda. Eu nu știam ce să încep a face. În fine, isbuti a aduna
câțiva din ostașii mei, spre a pătrunde cu dânșii în fort spre șanț. Cu mine erau încă doi
ofițeri, când de o dată simții o lovitură violentă la piciorul drept și căzui pe jumătate fără
simțire la pământ.”
(varianta originală a unui fragment din scrisoarea trimisă de Mauriciu Brociner REȚIN
părinților săi și publicată ulterior în ziarul Războiul)
 Evreii au luptat în armata
SURSA B. „Printre ruine şi pietre de mormânt sparte în bucăţi, în cimitirul evreiesc din română în Războiul de
Târgovişte, aflat în spatele cartierului Romlux, s-a desfăşurat astăzi o ceremonie modestă Independență al României
pentru omagierea eroului evreu Solomon Herman Kornhauser. Mai multe autorităţi şi (1877-1878), în al doilea
Război Balcanic (1913) și în
instituţii din Târgovişte au depus coroane de flori la mormântul unuia dintre evreii târgovişteni
perioada beligerantă din
consideraţi simbol al umanității. Solomon Herman Kornhauser a fost executat pe 6 martie
Primul Război Mondial
1917 de reprezentanţii armatei germane de ocupaţie. Avea doar 37 de ani şi lăsa în urmă o
(1916-1918).
soţie însărcinată. În decembrie 1916, Târgoviştea era cucerită de Divizia a 12-a bavareză în
 În timpul asaltului,
ciuda apărării îndârjite de care au dat dovadă trupele Diviziei 22 a Armatei Române, alături
pentru cucerirea redutei
de elevii şi profesorii Liceului Militar de la Mănăstirea Dealu. După victorie se instaurează
Grivița s-a remarcat
administraţia militară germană sub conducerea maiorului Dietrich. Acesta instituie o stare de sergentul de origine
teroare în oraş, din tabloul căreia face parte şi un lagăr organizat la Arsenalul Armatei (zona evreiască Mauriciu Brociner.
UPET). Solomon Herman Kornhauser era electrician şi locuia lângă Arsenalul Armatei. Mişcat
 Câteva mii de evrei au
de faptul că alţi oameni erau ţinuţi prizonieri lângă locuinţa sa, acesta a decis să-i ajute să participat, înrolați voluntar,
evadeze. Mai multe persoane au reuşit să fugă cu sprijinul lui. în al doilea Război Balcanic.
A fost însă descoperit, iar tribunalul militar de ocupaţie care funcţiona în clădirea
 Peste 23 000 de etnici
Prefecturii (astăzi Muzeul de Artă) l-a condamnat la moarte. Solomon Herman Kornhauser evrei au participat la
a fost spânzurat în zona centrală a oraşului ca exem­plu dat populaţiei civi­le care nu Primul Război Mondial,
respecta ordinele armatei de ocupaţie. Post-mortem, Solomon Herman Kornhauser a fost adică aproximativ 10%
decorat cu Virtutea Militară de Război, clasa a II-a.” din cei 230 000 de evrei
(gazetadambovitei.ro) din regat.

35
UNITATEA 3
INTRODUCERE
În secolul al XIX-lea,
comunitățile evreiești își
pierdeau personalitatea
juridică și nu mai puteau
moșteni și deține bunuri
comunitare precum
sinagogi, școli, spitale,
cimitire care începeau să
fie trecute pe numele unor
particulari. În 1910, evreii
din spațiul extracarpatic se
organizează în Uniunea
Evreilor Pământeni,
care a dus o luptă
continuă de emancipare,
sub conducerea lui
Adolphe Stern și
Wilhelm Filderman.
Adolphe Stern
(n. 1849 – d. 1931)
ȘTIAI CĂ…?
Potrivit recensământului

din 1930, în România Mare
trăiau 756 930 de evrei,
reprezentând 4,03% din
totalul populației:
– 21,4% dintre ei locuiau
în Moldova;
– 12,3%, în Muntenia;
– 27,3%, în Basarabia;
– 12,9%, în Crișana‑
Maramureș;
– 12,4%, în Bucovina;
– 10,8%, în Transilvania;
– 1,9%, în Banat;
– 0,5%, în Dobrogea;
– 0,5%, în Oltenia.
36
4. Comunitățile evreiești din România
în perioada interbelică: Uniunea Evreilor Români,
Federația Uniunilor de Comunități Evreiești din România
Învăț
Adolphe Stern a fost unul dintre liderii remarcabili ai comunității evreiești din
România. Avocat, publicist, scriitor și traducător de anvergură, s-a numărat printre fondatorii
Uniunii Evreilor Pământeni și a condus organizația până în anul 1923. A studiat la București și
Leipzig și a fost primul avocat evreu din România și profesor de drept internațional și privat
la Școala liberă de științe politice și administrative din București.
În anul 1918, prin voința locuitorilor din Basarabia, Bucovina și Transilvania lua ființă
statul național unitar român. România Mare se bucura de o structură etnică diversificată, pe
care trebuia să o gestioneze corespunzător, prin acordarea de drepturi cetățenești tuturor
minorităților naționale, inclusiv celei evreiești. Spre deosebire de comunitățile evreiești din
Vechiul Regat, care juridic nici nu existau, în provinciile ce s-au unit cu România existența
comunităților era reglementată prin legi maghiare (în Transilvania), austriece (în Bucovina) și
rusești (în Basarabia). În România Mare existau așadar patru colectivități evreiești distincte
prin limbă, cultură, statut socio-economic și organizare comunitară.
Constituția din 1923 a făcut posibilă recunoașterea drepturilor civile ale tuturor
cetățenilor români de origine evreiască, dar atitudinile antisemite au continuat să se
manifeste în societate. Noua constituție deschidea calea spre combaterea acestor atitudini
prin lupta politică și electorală.
La Congresul de la București, din 19-20 februarie 1923, Uniunea Evreilor Pământeni
(U.E.P.) s-a transformat în Uniunea Evreilor Români – organizație ce se dorea deasupra
oricăror interese de partid. Organizația își propunea să reprezinte toți evreii, fiind
împuternicită de aceștia în lupta pentru emancipare. Președinte U.E.P. a fost ales Wilhelm
Filderman (n. 1882 – d. 1963). Acesta a acționat în direcția constituirii de sucursale în
provinciile unite, bucurându-se de succes, mai ales în Transilvania și Bucovina.
Aplic
Lecturează textul citit în cadrul Congresului Uniunii Evreilor Pământeni, București, 1923.
„Ce trebuie să facă Comitetul central în viitor? Evident, prima și cea mai importantă
datorie e de a combate antisemitismul, o maladie dificilă, care nu poate fi combătută și învinsă
în câteva zile. Problema cea mai acută și care trebuie să fie platforma în jurul căreia să se adune
toți evreii rămâne emanciparea. Aceasta este problema cea mai arzătoare. Să nu ne mulțumim
doar cu o simplă diplomă, ci să cerem drepturi efective. Pentru a obține ca aceste drepturi să
fie efective ne revine nouă, delegațiilor din provincie, rolul de a fi atenți și de a menține
populația evreiască într-o permanentă stare de veghe. În al treilea rând, noi trebuie să luptăm
împotriva antisemitismului oficial, care este antisemitismul cel mai periculos al acestei țări.”
(Carol Iancu, Evreii din România. De la emancipare la marginalizare 1919-1938)
1. Precizează, pe baza sursei, care este misiunea Uniunii Evreilor Români, creată în 1923.
2. Stabilește, din sursa dată, două informații aflate în relație cauză-efect.
3. Care este deosebirea dintre antisemitismul „social” și cel oficial? De ce acesta din
urmă este considerat „mai periculos”?
 UNITATEA 3
Învăț DICȚIONAR
Wilhelm Filderman, liderul Uniunii Evreilor Români, a fost cea mai importantă legea primei electorale –
personalitate a comunității evreiești în perioada interbelică. El a respins ideea implicării adoptată în 1926, această
lege electorală stabilea că
Uniunii în lupta politică și a preferat să încheie înțelegeri sau pacte electorale cu diferite
partidul care atinge 40%
partide românești, acționând pe lângă oameni politici puternici: deputați, guvernanți.
din voturi preia jumătate
O preocupare constantă a fost și atragerea opiniei publice pentru a obține sprijin pentru
din locurile din Parlament,
inițiativele sale.
cealaltă jumătate
Alianța cu forțele politice românești dispuse să garanteze apărarea intereselor împărțindu-se între
evreiești a fost considerată de Filderman drept unul dintre principiile de bază ale tacticii de partidele participante la
combatere a discriminării. După alegerile din 1927, când Partidul Național Liberal a obținut o vot, inclusiv cel câștigător.
victorie semnificativă, Filderman a preferat colaborarea cu liberalii, iar trei dintre cei patru
candidați au obținut portofolii în Camera deputaților: Wilhelm Filderman (la București), Horia
Carp (la Bălți) și Eugen Jacoby (la Cluj).
În 4 mai 1931, delegații ale evreilor din Transilvania, Basarabia și Vechiul Regat s-au
reunit într-o conferință ce a pus bazele Partidului Evreiesc din România, care la alegerile din
luna iunie a obținut 64 193 de voturi, reprezentând 2,19%, și 5 mandate, prin aplicarea legii
primei electorale.
Primul Congres al Partidului, din 1933, a votat noul său program și statutele sale ce
vizau: solidaritatea cu națiunea română, apărarea drepturilor civile prevăzute de Constituție
și asigurarea deplinei egalități civice pentru cetățenii de origine evreiască. Congresul a votat
o moțiune de solidaritate cu evreii din Germania și au hotărât să boicoteze produsele din
Germania, conduită civică sugerată de Uniunea Evreilor Români, la 22 aprilie 1933.
Partidul Evreiesc din România se diferenția de Uniunea Evreilor Români printr-o
politică înclinată spre sionism, mișcarea națională evreiască ce își propune recrearea și
consolidarea unui stat național evreiesc. Presiunile oficiale ale guvernului Gheorghe Tătărăscu,
precum și apariția Partidului Național Creștin, reprezentat de A.C. Cuza și de Octavian Goga,
au determinat Partidul Evreiesc să semneze un acord cu Uniunea Evreilor din România,
la 29 ianuarie 1936 și au dus la crearea Consiliului Central al Evreilor din România, condus de
Wilhelm Filderman. O lună mai târziu, la 16 februarie 1936, organizațiile evreiești din Vechiul
Regat, Ardeal, Banat, Bucovina și Basarabia au înființat Federația Uniunilor de Comunități
Evreiești din România, condusă de Sigmund Birman.
Între anii 1941 și 1944, Federația Uniunilor de Comunități Evreiești din România a fost
desființată și înlocuită de Centrala Evreilor din România (CER), instituție integrată în structura
guvernului. După război, în 1949, federația a fost reorganizată și redenumită Federația
Comunităților Evreiești din România, fiind activă și astăzi. Sinagoga Mare din București

URSS
Legendă
Ungaria
+ 40 000
20 000 – 30 000
15 000 – 19 999
10 000 – 14 999
România 5 000 – 9 999
– 5 000
granița în 1940
0 50 100 km
Bulgaria

Distribuirea comunităților evreiești în funcţie de judeţ în România Mare, după recensământul din 1930

37
UNITATEA 3
Aplic
I. Citește următoarele enunțuri și alege răspunsul corect.
1. Evreii din spațiul extracarpatic se organizează în Uniunea Evreilor Pământeni în anul:
a. 1907; b. 1910; c. 1916.
2. Liderul Uniunii Evreilor Români a fost:
a. Eugen Jacoby; b. Horia Carp; c. Wilhelm Filderman.
3. Primul Congres al Partidului Evreiesc din România a avut loc în anul:
a. 1933; b. 1925; c. 1930.

II. Stabilește dacă următoarele enunțuri sunt adevărate sau false, apoi modifică
enunțurile false în așa fel încât să devină adevărate.
a. În România Mare existau două colectivități evreiești distincte prin limbă, cultură,
statut socio-economic, organizare comunitară.
b. Constituția din 1923 a definit drepturile civile ale cetățenilor români din
comunitățile evreiești, iar atitudinile antisemite au încetat să se manifeste în
societate.
c. Wilhelm Filderman a respins ideea implicării Uniunii Evreilor Români în lupta
politică.
d. După alegerile din 1927, Wilhelm Filderman a preferat colaborarea cu Partidul
Național Țărănesc.
e. Primul Congres al Partidului Evreiesc din România a votat o moțiune de
REȚIN solidaritate cu evreii din Germania și a decis boicotarea produselor germane.
 După Marea Unire din
1918, România a trebuit să III. Citește următorul fragment care evidențiază atitudinea lui Nicolae Iorga față de evrei,
gestioneze situația apoi rezolvă cerințele.
minorităților naționale, „Până și în profesiunile liberale, până și în învățământ, în științe, în literatură, ca avocați,
acordându-le drepturi medici, arhitecți, profesori, din ce în ce mai numeroși, cu filologii, filozofii, ziariștii, poeții și
cetățenești. Cea evreiască criticii lor, ei ne dau pur și simplu afară din țara noastră (…), ne degradează moralitatea prin
reprezenta puțin peste opiul ziaristic și literar cu care ne încântă.”
4% din totalul populației. (Carol Iancu, Evreii din România. De la emancipare la marginalizare 1919-1938)
 Anul 1923 a adus, prin
1. Precizează ce îi reproșează Nicolae Iorga comunității evreiești și cum își argumentează
Constituție, drepturi
îngrijorările.
tuturor evreilor din
2. Explică sintagma „ne degradează moralitatea prin opiul ziaristic și literar cu care ne
România, dar și organizarea
acestora în Uniunea
încântă”.
Evreilor Români, care lupta
pentru emanciparea
efectivă și pentru
combaterea
antisemitismului.
 La 16 februarie 1936,
organizațiile evreiești din
Vechiul Regat, Ardeal,
Banat, Bucovina și
Basarabia au înființat
Federația Uniunilor de
Comunități Evreiești din
România, condusă de
Sigmund Birman. Sinagoga Neologă din Brașov

38
 UNITATEA 3
5. Violență și retorică antisemită în România interbelică: INTRODUCERE
Liga Apărării Național-Creștine (LANC), Violența și retorica
antisemită au reprezentat
Mișcarea legionară și Partidul Național Creștin o constantă în viața
politică interbelică din

Învăț România. Această realitate

s-a manifestat prin
Cel mai important promotor al antisemitismului românesc de la începutul perioadei existența mai multor
interbelice a fost profesorul A.C. Cuza, care a înființat, la 4 martie 1923, partidul Liga Apărării partide politice care s-au
declarat a fi naționaliste și
Național-Creștine (LANC). Ceremonia solemnă a avut loc la Mitropolia din Iași, unde adepții
antisemite. Oamenii politici
au jurat credință Sfintei Biserici, Regelui și drapelului ligii, care conținea semnul svasticii
care au condus aceste
adăugat steagului oficial al statului. Scopul declarat al partidului era „educația morală a
organizații politice
poporului, care stă la baza legilor dumnezeiești”. promovau ideea că evreii
Doctrina partidului a fost formulată de A.C. Cuza în mai multe scrieri de propagandă cu sunt cauza problemelor
un pronunțat caracter antisemit. În programul partidului se preconizau numeroase măsuri economico-sociale din
împotriva evreilor: retragerea drepturilor civile și politice, îndepărtarea evreilor din mediul țară.
rural, concedierea evreilor din posturile din administrația publică, impunerea unui numerus
clausus corespunzător proporției populației evreiești în viața economică și culturală etc.
De ce crezi că, în acțiunea și discursul său antisemit, A.C. Cuza a apelat la naționalism
și la credința creștină?
În anul 1927, o grupare condusă de Corneliu Zelea Codreanu a părăsit LANC și a pus
bazele Mișcării legionare. Deși elementul central al ideologiei legionare era antisemitismul,
noua organizație, intitulată „Legiunea Arhanghelul Mihail”, se declara și împotriva A.C. Cuza (1857-1947), profesor
politicienilor considerați „trădători” pentru că acordaseră drepturi populației evreiești. în cadrul Universității din Iași
și întemeietor al mai multor
Ceea ce a imprimat un caracter aparte mișcării legionare au fost fanatismul și violența
organizații și partide cu
ca principale instrumente în lupta politică. În anul 1930, organizația a preluat denumirea de caracter antisemit
„Garda de Fier”. C.Z. Codreanu a reușit să profite de conjunctura social-economică și
de climatul politic tumultuos de la începutul anilor ’30 pentru a-și mări masa socială de
simpatizanți. El a știut să își adapteze discursul și acțiunea politică astfel încât să pătrundă
atât în mediul studențesc din lumea orașelor, cât și în universul țăranilor din cele mai sărace
regiuni ale României. În plus, Mișcarea legionară a beneficiat și de sprijinul unor intelectuali
și gazetari cu vederi naționaliste, printre care se numărau Pamfil Șeicaru și Nae Ionescu.
În anul 1935, Mișcarea legionară a îmbrăcat forma partidului „Totul pentru Țară”, iar la
alegerile din 1937 a reușit să obțină locul al III-lea, cu 15,58% din voturi. Întrucât în anul 1938
era considerat un pericol pentru regimul autoritar al lui Carol al II-lea, Zelea Codreanu a fost Octavian Goga (1881-1938),
poet, om politic și
arestat, condamnat la zece ani de închisoare și omorât de jandarmii care îl transportau la
prim‑ministru al României
închisoarea Jilava. (1937-1938)

Realizează un organizator grafic în care să evidențiezi ascensiunea Mișcării legionare

în perioada interbelică.
Partidul Național Creștin (PNC) s-a constituit la 14 iulie 1935 prin fuziunea dintre LANC DICȚIONAR
și Partidul Național Agrar. Acest nou partid se dorea a fi promonarhic, o alternativă la Mișcarea
numerus clausus –
legionară, având doi președinți (A.C. Cuza și Octavian Goga). Programul partidului prevedea
numărul maxim sau
măsuri antisemite precum revizuirea cetățeniei acordate evreilor și introducerea unui procentul maxim de
numerus clausus în instituțiile și întreprinderile din România. persoane aparținând unei
Remarcabil orator, Octavian Goga a spus, într-un discurs ținut la Academia Română în anumite categorii etnice,
aprilie 1937: „deparazitarea nu se face cu apă de trandafiri”. Deși la alegerile din 1937 care pot fi admise într-o
rezultatele partidului au fost modeste (locul al IV-lea, cu 9,15% din voturi), Octavian Goga a funcție, într-un grad, într-o
fost însărcinat de către rege cu formarea guvernului. În scurta perioadă de guvernare instituție etc.

39
UNITATEA 3
ȘTIAI CĂ…?

Unul dintre colaboratorii
lui A.C. Cuza a fost doctorul
Nicolae Paulescu. Acesta a
publicat o serie de lucrări
și de articole împotriva
evreilor în care întreabă
retoric: „Putem oare să-i
exterminăm – cum
bunăoară se ucid
ploșnițele?”

La 24 octombrie 1924,
Corneliu Zelea Codreanu l-a
ucis pe prefectul poliției,
Constantin Manciu, pe
treptele Palatului de Justiție
din Iași. Procesul s-a
desfășurat la Turnu Severin
(20-26 mai 1925). Jurații l-au
achitat în unanimitate pe
Zelea Codreanu și s-au
fotografiat cu el în fața
tribunalului.
DICȚIONAR
jidani – evrei (aici, cu sens
peiorativ).
REȚIN
 În perioada interbelică,
cele mai importante
organizații politice cu
caracter antisemit
au fost Liga Apărării
Național‑Creștine,
Mișcarea legionară și
Partidul Național Creștin.
 Acestea au întreținut un
climat de violență și au
profitat de lipsa de
fermitate a instituțiilor
statului care trebuiau să-i
protejeze pe toți locuitorii,
indiferent de naționalitate.
 Deși aceste formațiuni
politice nu au obținut
niciodată o majoritate
politică, în 1938 discursul
antisemit a devenit o
tradiție retorică care
legitima excluderea evreilor
din corpul cetățenesc.
40
(de 44 de zile), Octavian Goga a promulgat decretul‑lege nr. 169, în urma căruia 225 222 de
evrei și-au pierdut cetățenia.
Având în vedere că, la alegerile din anul 1937, PNC a obținut doar 9,15% din voturi,
cum se poate explica numirea lui Octavian Goga în fruntea guvernului?
Aplic
Citește, cu atenție, textele din următoarele surse și răspunde la cerințele de mai jos.
SURSA A. „În jumătatea de secol în care s-a exprimat în spațiul public, a vorbit de o singură
problemă, prezența evreilor în spațiul românesc și a imaginat o singură manieră de rezolvare,
excluderea acestora. Sintetic, în viziunea lui Cuza, evreii reprezintă o problemă pentru că sunt
o rasă degenerată, a cărei prezență este distructivă pentru națiunile în mijlocul cărora se așază.
Odată, pentru că amestecul a ceea ce este diferit duce în mod inevitabil la degenerare și, apoi,
pentru că dintotdeauna evreii luptă, în mod conștient, pentru cucerirea lumii și distrugerea
celorlalte popoare. În plan teologic, sunt agenții lui Satan, iar victoria lor va duce la dispariția
acestei lumi în forma pe care o cunoaștem.”
(A. Florian, A. Bărbulescu, Elita culturală și discursul antisemit interbelic)
SURSA B. „1. Democrația sfărâmă unitatea neamului românesc, împărțindu-l în partide,
învrăjbindu-l și expunându-l dezbinat în fața blocului unit al puterii iudaice.
2. Democrația transformă milioane de jidani în cetățeni români. (…)
3. Democrația este incapabilă de continuitate în efort. (…)
4. Democrația pune în imposibilitate pe omul politic de a-și face datoria către neam. (…)
5. Democrația este incapabilă de autoritate (…).”
(Corneliu Zelea Codreanu, Pentru legionari)
SURSA C. „Cine sunt mai vinovați pentru starea de nenorocire în care se zbate țara: românii
sau jidanii? Am căzut unanim de acord că cei dintâi și mai mari vinovați sunt românii ticăloși,
care pentru arginții iudei și-au trădat neamul. Jidanii ne sunt dușmani și în această calitate ne
urăsc, ne otrăvesc, ne extermină. Conducătorii români care se așază pe aceeași linie cu ei sunt
mai mult decât dușmani: sunt trădători. Pedeapsa cea dintâi și cea mai cruntă se cuvine în
primul rând trădătorului și în al doilea rând dușmanului.”
(Corneliu Zelea Codreanu, Pentru legionari)
SURSA D. „Frați români și creștini!
Iată și cuvântul nostru: Vrem să așezăm la temelia României Noi învățătura creștină. (…)
Vrem revizuirea tuturor cetățeniilor celor veniți în țară după încheierea tratatelor de pace și
izgonirea străinilor introduși prin fraudă. (…)
Vrem să câștigăm piețe de desfacere mulțumitoare. (…)
Vrem să organizăm acțiunea de apărare națională împotriva elementului evreiesc care, prin
străvechile lor impulsuri distrugătoare și prin pofta de câștig cu orice preț, înfățișează o
primejdie pentru statul nostru. (…)
Vrem românizarea orașelor României. Vrem colonizarea românilor în ținuturile amenințate
cu înstrăinarea.”
(Manifestul intitulat Ce vrea Partidul Național Creștin, decembrie 1937)
1. Identifică, în sursa A, două trăsături ale antisemitismului promovat de A.C. Cuza.
2. Selectează, folosind sursele B și C, acele enunțuri care ne arată caracterul antisemit și
antidemocratic al Mișcării Legionare.
3. Pornind de la manifestul PNC din 1937 (sursa D), elimină formulările antisemite și
creează un nou manifest care să corespundă unei societăți interculturale.
4. Pe baza surselor A, B și C, precum și a informațiilor din lecție, stabilește asemănări și
deosebiri între LANC și Mișcarea legionară.
 Recapitulare și evaluare
Recapitulare
Prezența evreilor
este atestată în
Transilvania în secolul al
XIV-lea, iar în Moldova și
Țara Românească – în
secolul al XVI-lea. Evreii
nu reprezentau un grup
omogen, întrucât unii Sinagoga Mare din Iași
dintre ei erau de tip așkenazi, iar alții erau de tip
sefard. Cu toate că Regulamentele Organice au afectat
comunitatea de evrei prin restricțiile impuse, acest
fapt nu i-a împiedicat pe unii dintre aceștia să
participe la Revoluția pașoptistă. În timpul
domnitorului Al.I. Cuza, statutul evreilor s-a
îmbunătățit, dar prin adoptarea Constituției din 1866,
celebrul articol 7 le refuza dreptul la cetățenie,
întrucât nu erau creștini.
Deși, prin Tratatul
de la Berlin din
1878, independența țării
a fost condiționată de
acordarea de drepturi
tuturor locuitorilor, Congresul de la Berlin (1878)
România a modificat articolul 7 al Constituției din
1866 și a acordat doar posibilitatea unei naturalizări
individuale și printr-o procedură complicată care, în
fapt, a blocat emanciparea populației evreiești.
Statutul evreilor s-a schimbat însă radical după
Primul Război Mondial, când, în urma semnării
Tratatului Minorităților din 1919, România s-a angajat
să acorde drepturi depline tuturor locuitorilor țării
indiferent de originea etnică sau de religie.
Comunitatea evreiască din România a participat
la modernizarea economică, socială, culturală și
științifică a României. Cele mai importante
personalități de origine evreiască din domeniile
cultural, politic și academic au fost David Emmanuel,
Solomon Marcus, Adolf Haimovici (matematică),
Lazăr Edeleanu (chimie), Iuliu Barasch (medicină),
C.D. Rosenthal, Barbu Iscovescu (pictură),
Tristan Tzara, Mihail Sebastian (literatură) etc.
UNITATEA 3
Sub influența curentului naționalist tot mai
puternic în a doua jumătate a secolului al
XIX-lea, unii oameni politici (precum I.C. Brătianu,
M. Kogălniceanu) și de cultură (Ioan Slavici,
A.D. Xenopol, N. Iorga) au adoptat un discurs
antisemit care s-a materializat în ample dezbateri în
cadrul cărora evreii erau blamați pentru problemele
țării și erau considerați un pericol pentru existența
națiunii române.
Cu toate că evreii din România erau considerați
străini, iar obținerea cetățeniei le era interzisă, ei
au participat la războaiele purtate de armata română
în 1877-1878, 1913 și 1916-1918. În urma participării la
Războiul de Independență, 888 de combatanți evrei au
fost naturalizați. Conform statisticilor, peste 23 000 de
etnici evrei s-au înrolat și au participat la luptele
purtate de armata română în Primul Război Mondial.
Odată cu adoptarea Constituției din 1923 care
stabilea egalitatea în drepturi a tuturor
locuitorilor țării indiferent de religie sau
naționalitate, Uniunea Evreilor Pământeni s-a
transformat în Uniunea Evreilor Români. Președintele
său a fost ales W. Filderman care s-a remarcat prin
lupta sa deschisă împotriva acțiunilor antisemite și
prin încrederea că evreii se pot integra în societatea
românească. Înființată în anul 1936, Federația
Uniunilor de Comunități Evreiești din România a
reunit comunitățile evreiești din Vechiul Regat,
Transilvania, Banat, Bucovina și Basarabia.
Deși România a avut un regim politic
democratic în perioada interbelică, o constantă
a vieții politice a fost antisemitismul promovat de
partide politice extremiste precum Liga Apărării
Național-Creștine, Mișcarea legionară și Partidul
Național Creștin. Deși aceste grupări politice nu au
deținut niciodată o majoritate politică, ele au reușit
ca prin acte de violență și printr-o retorică agresivă
să influențeze decisiv climatul politic și să ceară
excluderea evreilor din corpul cetățenesc.
41
UNITATEA 3 Recapitulare și evaluare

Evaluare
I. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect. 15 p.
1. Emanciparea evreilor a fost un obiectiv înscris de revoluționarii pașoptiști în programul:
a) Proclamația de la Islaz; b) Petiția Proclamațiune; c) Petiția Națională.
2. Ca răsplată pentru participarea la Războiul de Independență (1877-1878), autoritățile române au emancipat în bloc doar:
a) 777 de evrei; b) 888 de evrei; c) 18 000 de evrei.
3. Potrivit recensământului din 1930, procentul populației evreiești din România era de:
a) 4,03%; b) 12%; c) 18%.
4. Liga Apărării Național-Creștine a fost înființată, în anul 1923, de către:
a) Octavian Goga; b) Nicolae Iorga; c) A.C. Cuza.
5. Legiunea Arhanghelul Mihail a fost întemeiată în anul:
a) 1919; b) 1927; c) 1935.
II. Stabilește corespondența între elementele celor două coloane. 15 p.
A B
Tristan Tzara Chimie
Lazăr Edeleanu Literatură
Iuliu Barasch Matematică
C-tin Daniel Rosenthal Pictură
Adolf Haimovici Medicină

III. Citește textul de mai jos și răspunde cerințelor. 30 p.

„Legea învățământului primar din 23 mai 1893 (…), precum și legea învățământului secundar și superior din
24 martie 1893 (…) prevedeau că învățământul era gratuit numai pentru copiii de români. «Copiii de străini» puteau
fi admiși în școli de toate gradele numai în limita locurilor disponibile și plătind taxe. Câteodată liceele și cel mai
adesea universitățile erau puternice nuclee de propagandă antisemită. Universitățile din Iași și București au fost
pepiniere de cadre pentru primele organizații antisemite din România și – după Primul Război Mondial – au constituit
nuclee ale primelor formațiuni fasciste românești. Aceste organizații au provocat incidente antisemite (…).”
(Radu Ioanid, Holocaustul în România)
1. Precizează secolul în care au fost adoptate legile învățământului menționate în text.
2. Menționează două prevederi cu caracter discriminatoriu ale legilor învățământului.
3. Formulează un punct de vedere referitor la cauzele care au generat antisemitismul la cumpăna secolelor XIX-XX,
susținându-l cu două informații selectate din sursă.
IV. Prezintă, într-un eseu de aproximativ o pagină, evoluția comunității evreiești din România în perioada  30 p.
1866-1938, având în vedere: prezentarea unei caracteristici a comunității evreiești din a doua jumătate a secolului
al XIX-lea; precizarea unui fapt istoric desfășurat în România, în a doua jumătate a secolului al XX-lea, care a influențat
evoluția comunității evreiești; formularea unui punct de vedere referitor la modificarea statutului populației evreiești
după anul 1919.

Subiectul I Subiectul II Subiectul III Subiectul IV Din oficiu Total

5 x 3 p. = 15 p. 5 x 3 p. = 15 p. 3 x 10 p. = 30 p. 30 p. 10 p. 100 p.

AUTOEVALUARE
Parcurgând această unitate, am învățat:
Am întâmpinat următoarele dificultăți:
Mi-aș putea îmbunătăți performanța dacă:
Activitatea mea ar putea fi apreciată ca: foarte bună bună satisfăcătoare nesatisfăcătoare

42
 4
Holocaustul în Europa

Unitatea

43
UNITATEA 4
INTRODUCERE
Antisemitismul german,
înrădăcinat în prejudecata
religioasă față de evrei
(prezentă și în operele lui
Martin Luther), s-a inspirat
din scrierile rasiste ale
unor autori ca Arthur de
Gobineau, Houston Stewart
Chamberlain și din ideea
superiorității culturale
germane (prezentă la
Johann Gottlieb Fichte și
Richard Wagner).
Luther îi acuza pe evrei de
blasfemie împotriva
creștinismului și deicid, în
timp ce restul ideologilor
antisemiți combăteau
ideea de „popor ales de
Dumnezeu” din Vechiul
Testament.
O ediție originală a cărții
Mein Kampf de Adolf Hitler,
expusă la Centrul de
documentare a nazismului
din Nürnberg, Germania
DICȚIONAR
arian – aici, termen rasist
ce denumește populațiile
albe în general și pe
strămoșii germanilor în
special.
boicot – aici, refuzul de a
cumpăra sau a avea relații
comerciale cu o categorie
de magazine.
Mischlinge – metis,
corcitură (sens peiorativ),
persoană care provenea
dintr-o familie
„iudeo‑ariană”.
rasism – aici, teorie care
afirmă superioritatea rasei
ariene față de alte grupuri
rasiale.
44
1. Discurs antievreiesc și legislație antisemită
în Germania nazistă
Învăț
Odată cu înființarea Partidului Nazist German (1920), s-a născut o ideologie politică nouă,
cu accente iraționale, pe care o regăsim în lucrarea Mein Kampf („Lupta mea”), publicată de Adolf
Hitler în 1925. Adolf Hitler susținea că omenirea era alcătuită din mai multe rase, așezate pe baza
unei ierarhii valorice în care germanii ar reprezenta rasa superioară (arienii). La baza piramidei
rasiale Hitler îi așeza pe evrei, pe romi și pe slavi. Dintre aceștia, evreii erau considerați principalii
vinovați pentru problemele economice și pentru înfrângerea Germaniei în Primul Război Mondial.
Aplic
Identifică în discursul lui A. Hitler două exprimări antievreiești.
„Popoarele [lumii] își vor da seama în curând că Germania, sub național-socialism, nu
dorește dușmănia altor popoare. Vreau să fiu încă o dată profet. Dacă marea finanță evreiască
din interiorul și din afara Europei ar reuși să cufunde din nou popoarele pământului într-un
război mondial, rezultatul nu va fi bolșevizarea lumii și, prin urmare, o victorie evreiască, ci
anihilarea rasei evreiești în Europa.”
(Discursul lui A. Hitler în fața Reichstagului – Parlamentului german, 1939)
Învăț
La scurt timp după organizarea boicotului economic din 1 aprilie 1933, care a avut ca
țintă magazinele deținute de evrei, a fost adoptată legea referitoare la reabilitarea funcției
publice (7 aprilie 1933), ce stipula pensionarea obligatorie a funcționarilor nearieni. Efectul
dorit era de a îndepărta în special judecătorii și procurorii evrei care rezolvau procesele de
ordin penal și nu „simplificarea” structurilor administrative. A urmat așa-numitul Paragraf
arian, care intră în vigoare în 11 aprilie 1933 și care definea, pentru prima dată în legislație,
termenul „ne-arian” ca persoană care avea în familie, respectiv părinți sau bunici evrei,
practicanți ai religiei iudaice. Conform legii, doar cei care aveau Certificat arian puteau ocupa
funcții în aparatul de stat.
Legile de la Nürnberg, din 1935, vin cu un nou set de măsuri. Prin Legea pentru apărarea
sângelui și onoarei germane erau interzise căsătoriile dintre evrei și arieni și erau anulate
cele deja existente.
Evreu Mischlinge
Persoană care avea cel puțin trei bunici evrei sau Persoană care avea:
avea doi bunici evrei și, în plus, îndeplinea una doi bunici evrei, dar nu aparținea

dintre condițiile: religiei iudaice la 15 septembrie

aparținea comunității iudaice la data de 1935; și în plus,
15 septembrie 1935; nu era la această dată căsătorit/ă


era căsătorit/ă cu o evreică/un evreu; cu o evreică/un evreu și nu
se născuse dintr-o căsătorie în care unul dintre soți contracta ulterior o ase­me­nea

era fie un evreu integral, fie un evreu pe trei sferturi; căsătorie (Mischlinge de gradul 1);

era copil nelegitim născut după 31 iulie 1936 cu unul 
era o persoană care nu avea
dintre părinți evreu sau evreu pe trei sferturi. decât un evreu printre bunicii săi
(Mischlinge de gradul 2).
(după Raul Hilberg, Exterminarea evreilor din Europa)
 UNITATEA 4
Prin Legea cetățeniei din 15 septembrie 1935, evreii își pierdeau statutul de cetățean și ȘTIAI CĂ…?
drepturile civile. Procedurile de aplicare a acestei legi au făcut distincția între evrei și Mischlinge
Ciuperca otrăvitoare
de gradul I și de gradul al II-lea. Aceste texte erau fundamentate pe ascendență, adică pe statutul


(Ernst Hiemer, 1938) este o

religios al bunicilor, care trebuia dovedită prin documente oficiale.
carte ilustrată pentru copii,
Pe baza legilor dintre 1933 și 1935 s-au adoptat o serie de măsuri care au urmărit:
apărută în Germania, la
excluderea evreilor din educație și industrie, medicină, interdicția de a mai practica anumite editura Der Stürmer. Scopul
meserii (de exemplu, bijutier), marginalizarea lor în societate. La 17 august 1938, evreii au fost urmărit a fost
obligați să adauge prenumele Sara și Israel în documentele oficiale, iar printr-un nou decret îndoctrinarea tinerei
care intră în vigoare la 5 octombrie s-a stabilit ca toate pașapoartele evreilor să fie ștampilate generații. Discursul
cu litera „J” (de la Jude care înseamnă „evreu”). De asemenea, pe 15 noiembrie 1938, Ministerul antisemit este ilustrat prin
german al Educației le-a interzis copiilor evrei să mai frecventeze școlile publice. discuția dintre o mamă și
fiul ei, în care evreii sunt

Aplic asemănați cu ciupercile

otrăvitoare.
Citește, cu atenție, sursele și rezolvă cerințele.
SURSA A. „Nu eram în stare să scriu. Sunt încă parcă paralizată. A apărut primul meu fir de
păr gri; este un rezultat al durerii de inimă din ultimele zile. Eram la masă cu oaspeții noștri
când a sunat telefonul. Mă duc să răspund. Colegul meu S. mă întreabă:
— Ai ascultat radioul?
— Nu, spun eu, ce e în neregulă acum?
Colegul meu, care de obicei era foarte calm, spune cu o voce tremurândă:
— Ce ai prezis întotdeauna, ne iau licențele, nu mai avem voie să practicăm – tocmai a
fost anunțat la radio.
«Anunțat la radio». Acesta este modul în care suntem forțați să aflăm că ei ne iau ceea
ce am dobândit în ani de studiu, ceea ce ne-au acordat profesori de seamă, universități celebre…
Noaptea de cristal
Nu pot să înțeleg…”
desemnează pogromul
(Jurnalul Herthei Nathorff – Das Tagebuch der Hertha Nathorff) împotriva evreilor, care a avut
SURSA B. „În cea mai gravă dispoziție, eram încremenită de frică; am mers cu mașina la loc în 9-10 noiembrie 1938

Wanda, pentru că am spus deja că venim. Pe drum până acolo, titlul mare din ziare ne sărea
în ochi: evreii au interzis să meargă la teatru, concerte și cinematografe. (…) A adormi acum
înseamnă să-ți fie frică de trezire. Sunt treaz în miezul nopții… apoi vine disperarea, pe care REȚIN
încerc să o maschez citind, fără să observ ce citesc.”
 Antisemitismul a fost o
(Jurnalul Luisei Solmitz în The Persecution and Murder
caracteristică permanentă
of the European Jews by Nazi Germany, 1933 – 1945)
a Germaniei naziste,
SURSA C. „Timp de patruzeci și trei de ani am învățat copii germani și i-am îngrijit în tot avându-și rădăcinile în
felul de greutăți, și pentru și mai mult timp am desfășurat acțiuni de caritate pentru națiunea ideile naționaliste și rasiste
germană în timp de război și pace. Nu vreau să trăiesc fără patrie, fără apartament, fără de la sfârșitul secolului al
drepturi civile, ostracizat și insultat. Și vreau să fiu îngropat cu numele pe care mi l-au dat XIX-lea.
părinții mei și mi l-au lăsat moștenire – un nume fără pată.”  Discursul antievreiesc a
(Scrisoarea lui H. Jastrow în The Persecution and Murder fost folosit de Adolf Hitler
of the European Jews by Nazi Germany, 1933 – 1945) și de Partidul Nazist pentru
a obține puterea politică.
1. Folosind sursele A, B și C, identifică o asemănare și o deosebire între diferitele forme de
discriminare.  Eliminarea evreilor din
societatea germană a pus
2. Explică cum afecta fiecare dintre formele de discriminare menționate în cele trei surse
în dificultate economia
viața evreilor, dar și a societății germane din acea perioadă.
germană, întrucât aceștia
3. Formulează un punct de vedere despre modul în care evreii au reacționat față de erau integrați în fiecare
legislația antisemită, folosind două argumente din surse. sector de activitate
4. Pe baza surselor și a informațiilor din lecție, scrie un scurt discurs (80-100 de cuvinte) (învățământ, medicină,
prin care să propui modalități de combatere a antisemitismului. comerț etc.)

45
UNITATEA 4
INTRODUCERE
Regim totalitar, nazismul
s-a menținut la putere prin
represiune și teroare.
Încă din 1933 (lagărul
Dachau), s-au înființat
lagăre de concentrare,
locații în care erau izolate
în special persoanele
indezirabile din punct de
vedere politic, economic,
social, etnic sau religios.
DICȚIONAR
SS (Schutzstaffel) -
organizație paramilitară și
de securitate în Germania
nazistă, care a funcționat
sub autoritatea Partidului
Muncitoresc Național-
Socialist German (NSDAP).
ȘTIAI CĂ…?

În Polonia anului 1939
existau 3 300 000 de evrei,
cele mai importante
comunități regăsindu-se în
Varșovia (aprox. 400 000 de
evrei), în Lódź (aproximativ
200 000 de evrei) și în Liov
(100 000 de evrei).
46
2. Exterminarea evreilor în timpul
Celui de Al Doilea Război Mondial: lagăre, ghetouri,
„Holocaustul prin gloanțe”, deportări,
exterminări în masă
Învăț
Poliția politică nazistă, Gestapo, a avut rolul de a crea „spațiul vital” social pentru
populația ariană din care trebuiau înlăturați adversarii politici, martorii lui Iehova,
homosexualii, romii și evreii. De aceea, se construiau permanent noi lagăre. Activitatea în
lagăre era controlată de SS (Schutzstaffel), o organizație paramilitară și de securitate în
Germania nazistă, înființată în 1925. Inițial, rolul principal al SS era de a asigura securitatea
personală a liderilor Partidului Nazist, însă, cu timpul, și-a extins atribuțiile și a devenit o forță
militară și de poliție. SS este responsabilă pentru numeroasele atrocități și crime de război
comise în timpul Celui de Al Doilea Război Mondial. Acțiunile SS aveau, de cele mai multe ori,
un caracter violent și abuziv, deținuții fiind maltratați, torturați și uciși.
În septembrie 1939, Germania nazistă a invadat Polonia și a instaurat un regim de
ocupație extrem de dur, manifestat prin eliminarea sau trimiterea în lagărele de concentrare
a elitei politice și intelectuale, închiderea școlilor, interzicerea activităților politice, condiții
austere de muncă și de trai.
Aplic
„Masacrele SS au început concomitent cu operațiunile militare (…). Actele de răzbunare
erau grotești (…) Corpul profesoral al Universității Jagellone din Cracovia, una dintre cele mai
aristocratice academii din Europa, a fost convocat, la începutul lunii noiembrie, la o discuție
cu reprezentanții Gestapo; discuția s-a dovedit a ascunde, de fapt, arestarea tuturor celor 184
de profesori care au fost maltratați și deportați în Reich. Veteranii polonezi din Primul Război
Mondial, preoții catolici, oamenii de afaceri și de cultură, ofițerii au fost vânați sistematic și
lichidați.”
(Ovidiu Raețchi, Istoria Holocaustului. Desființarea omului: de la ascensiunea
lui Hitler până la execuția lui Eichmann)
Formulați o opinie despre atitudinea naziștilor față de populația poloneză, susținând-o
cu două informații din sursa dată.
Învăț
Planul de lichidare nazist din
Polonia a plasat evreii pe un loc central, fie
că făceau parte din categoria elitei
culturale, economice și politice, fie că erau
membri ai comunității iudaice, sub
pretextul că erau posibili sabotori și
insurgenți. Ei reprezentau 10% din populația
Imagine actuală cu vechiul ghetou din Cracovia, Polonia
Poloniei. Unii au murit apărând statul
polonez sau au fost luați prizonieri, alții au reușit să treacă granița spre est. Pe ceilalți,
germanii i-au separat de restul populației, deportându-i în ghetouri și în lagăre. Primul ghetou
a apărut la 8 octombrie 1939, la Piotrków, urmat de ghetoul din Tuliszków, înființat în
 UNITATEA 4
decembrie 1939. În aprilie 1940, a apărut primul ghetou metropolitan, în Lódź, apoi, în luna DICȚIONAR
octombrie, cunoscutul ghetou din Varșovia. Majoritatea ghetourilor evreiești poloneze au fost
Judenrat – în limba
înființate în 1940 și 1941.
germană: consiliu evreiesc,
Condițiile de viață din ghetouri erau diferite în funcție de tipul acestora – deschis sau
structură administrativă
închis (cu ziduri, sârmă ghimpată sau garduri electrificate), de dimensiunile și de amplasarea
din ghetouri, alcătuită din
acestuia, precum și de personalitatea liderilor naziști care se aflau la conducere. Aceștia conducătorii comunităților
desemnau un Judenrat (Consiliu Evreiesc), o structură autoadministrată impusă comunităților evreiești, care mențineau
evreiești, condusă de un președinte care avea misiunea de a asigura mijloacele financiare legătura între autoritățile
necesare supraviețuirii, de la servicii în domeniul educației, al culturii, al vieții religioase, la naziste și populație.
curățenie, servicii poștale și asigurări sociale, dar și să se asigure că cererile regimului nazist poliție evreiască –
de ocupație erau satisfăcute. Acest consiliu avea dreptul să recurgă la rechiziționări (obiecte structură civilă
de lux, radiouri, piese de mobilier etc.) și avea sarcina de a recruta persoanele care aveau să responsabilă cu
execute munca silită, precum și să faciliteze deportările. Consiliul era sprijinit de poliția menținerea ordinii în
evreiască ai cărei membri purtau banderolă, caschetă, uneori și uniformă, foloseau bastoane ghetouri, care era
pentru menținerea ordinii, dar nu aveau dreptul să dețină arme de foc. subordonată Consiliului
Autoguvernarea ghetourilor era soluția naziștilor pentru controlarea totală a comunității Evreiesc și care nu avea
care se împărțea în cel puțin trei grupuri: cei care sperau că Hitler va fi înfrânt și vor fi eliberați, dreptul să poarte armă.
cei care doreau o rezistență armată și colaboraționiștii naziști.
Potrivit statisticilor, în ghetoul din Varșovia, cei 400 000 de evrei erau înghesuiți într-o
zonă cu suprafața de 3,4 km2. Din cauza suprapopulării, în ghetou s-au înregistrat numeroase
victime răpuse prin înfometare, de frig, din cauza igienei precare sau a bolilor netratate.
În paralel cu organizarea ghetourilor, a apărut și o reacție socială din partea populației
poloneze care a format grupuri de sprijin și de intervenție în favoarea copiilor și a tinerilor
evrei. Aceștia primeau porții de mâncare, erau atrași în activități educative în afara ghetoului,
urmăreau pe ascuns diverși muzicieni, organizau concerte și participau la acestea. Au fost
înființate biblioteci secrete, cu lucrări din perioada anterioară războiului sau din timpul izolării
în ghetou. Au fost chiar și câteva încercări de creare a unor arhive ale războiului, pentru
posteritate. Aceste activități îi ajutau pe oameni să supraviețuiască fricii, haosului și terorii și
să se gândească la viitor.
Munca silită făcea parte din realitatea ghetourilor. În cel din Lódź, de exemplu, au fost
înființate zeci de fabrici și ateliere, cu precădere în domeniul textil, aici fabricându-se uniforme
pentru armata germană.
Înainte de începutul anului 1942, majoritatea evreilor polonezi fuseseră izolați de restul
populației în ghetouri. Din septembrie 1942, în ghetouri nu s-au mai distribuit carne și produse
din carne, ouă, produse obținute din făină de grâu, lapte și produse lactate. Situația
comunităților evreiești s-a
deteriorat de la o zi la alta,
generând disperare și revoltă.
În ziua de 19 aprilie 1943 a
avut loc revolta din ghetoul
din Varșovia, declanșată la
auzul veștii că o parte din
evreii de aici vor fi deportați
în lagărul de exterminare
Treblinka.

Locuitori din ghetoul Lódź

traversând podul pietonal peste
strada Zgierska din Piața Koscielny
(fotografie din 1941)

47
UNITATEA 4
Aplic
Citește, cu atenție, sursa de mai jos și formulează, pe baza ei, o opinie despre rezistența
evreiască, susținând-o cu două informații din sursă.
„Răsculații din Varșovia au fost mult timp și pe bună dreptate glorificați ca eroi ai
ghetoului. Nu trebuie însă uitate numeroasele gesturi individuale de revoltă sau, pur și simplu,
de demnitate, pe care autorii lor le-au plătit cu viața. Nu trebuie uitate nici acele personalități
care au reușit să sfideze, fie și numai simbolic, procesul de dezumanizare. Fapta lui Emmanuel
Ringelblum, autorul arhivelor clandestine ale ghetoului din Varșovia, din care o bună parte
au putut fi salvate, este una dintre cele mai cunoscute.”
Emmanuel Ringelblum
(Jean Michel Lecomte, Predarea Holocaustului în sec. al XXI-lea)
(1900-1944) – istoric și
politician polonez, el a
ținut un jurnal secret și o
Investigație
evidență a evenimentelor Se dau următoarele surse:
din ghetoul din Varșovia,
SURSA B. „Janusz Korczak a fost un medic
ascunzând notițele în SURSA A
canistre de lapte. Notițele pediatru și un pedagog inovator. În 1912 a
sunt cunoscute sub titlul preluat conducerea unui orfelinat evreiesc
de Arhivele Ringelblum din Varșovia, pe care l-a organizat pe baza
și conțin date precise principiilor sale referitoare la „demnitatea
legate de aprovizionare, copiilor”, la respectarea individualității
condiții de muncă și acestora și la respingerea categorică a
familiile închise. pedepselor corporale. A inițiat, printre altele,
un tribunal al copiilor, în care ei înșiși să-și
rezolve propriile probleme. La 5 august 1942,
soldații SS au pătruns în orfelinatul evreiesc
condus de Korczak, aflat în ghetoul Varșoviei,
anunțând deportarea la Treblinka. Deși ar fi
putut să se salveze, Janusz Korzak a preferat
să rămână alături de copii, încurajându-i în
ȘTIAI CĂ…? timpul transportului, dar și înaintea execuției.”
Planul Madagascar (text adaptat după Jean Michel Lecomte,
Monumentul lui Janusz Korczak, Varșovia


presupunea mutarea Predarea Holocaustului în sec. al XXI-lea)

populației evreiești din SURSA C
Europa pe îndepărtata
1941, luna Nr. de copii la începutul lunii Plecați Decedați Procentaj mortalitate
insulă franceză
Madagascar. Ideea a fost ianuarie 480 5 16 3
formulată în iunie 1940 de februarie 496 4 15 3
Franz Rademacher, șeful
martie 523 4 27 5,1
Departamentului Evreiesc
al Ministerului de Externe aprilie 540 14 18 3,3
al Germaniei. Planul nu a mai 589 52 78 13,2
putut fi pus în aplicare din
iunie 625 30 155 24,8
cauza blocadei marine
britanice asupra insulei. iulie 607 8 148 24,3
Planul a fost amânat în august 572 46 115 20,1
septembrie 1940 când (Yehuda Bauer, A history of the Holocaust – O istorie a Holocaustului)
naziștii au pierdut
„Bătălia pentru Anglia” și a Folosește informațiile din cele trei surse și documentează-te din articole din media
fost abandonat definitiv în pentru a realiza o investigație despre viața cotidiană a copiilor din ghetourile evreiești.
1942, când britanicii au Menționează: condițiile de trai, educația primită, petrecerea timpului liber, modul în care li
cucerit insula Madagascar. se respectau sau li se încălcau drepturile.

48
 UNITATEA 4
Învăț DICȚIONAR
problema evreiască –
În ciuda eforturilor disperate naziste, ghetourile și lagărele de concentrare nu au noțiune folosită de
rezolvat problema evreiască și nu s-au golit conform estimărilor inițiale. În plus, extinderea propaganda nazistă pentru
teritoriilor cucerite și creșterea numărului de persoane aflate sub controlul nazist au condus a justifica și pregăti
acțiunile aparatului hitlerist către o nouă etapă: exterminarea în masă. politica de exterminare
Operațiunea Barbarossa a însemnat atacarea URSS-ului, la 22 iunie 1941. Alături de în masă („soluția finală”)
Hitler, la operațiune au participat forțe maghiare, române, italiene, albaneze, finlandeze, pe criterii rasiste a
slovace și croate. Încă dinaintea atacului efectiv, naziștii își anunțau intențiile, printr-un act populației evreiești.
oficial din 6 iunie 1941, care stabilea executarea imediată a comisarilor politici sovietici făcuți
prizonieri, dar și lichidarea tuturor elementelor contaminate de bolșevism. De aceea, pe
urmele armatei au intrat în acțiune, în zona frontului, patru unități mobile de lichidare,
Einsatzgruppen A, B, C și D, formate din trupe SS, polițiști și rezerviști, militari auxiliari recrutați
din rândul populației autohtone. Aceste efective erau alcătuite din 3 000 de oameni.

Aplic
Observă, cu atenție, următoarele surse:

SURSA A SURSA B. „Intrarea naziștilor în Kiev a

însemnat și unul dintre cele mai cutremu­rătoare
masacre din istoria războiului: aproximativ
34 000 de oameni, în special evrei, au fost uciși
de Einsatzgruppe C în doar două zile, între
29-30 septembrie 1941, în râpa Babi Yar de la
Muzeul Memorial al
marginea Kievului, sub pretextul combaterii unor
Holocaustului de la
acțiuni de rezis­tență și de sabotaj împotriva Auschwitz – lagărul de
trupelor germane. Unii dintre autorii masacrului exterminare din apropierea
de la Babi Yar au fost judecați, condamnați și Cracoviei, Polonia

executați în public la Kiev, în 1946.”

Râpa Babi Yar, groapa comună
(RFI România, Babi Yar: 80 de ani de la primul
de după masacrul din 1941
mega-masacru nazist al „Holocaustului prin gloanțe”)

Documentează-te asupra acestui subiect și scrie o știre în care să prezinți evenimentele

din 29-30 septembrie 1941.

Învăț
Lichidarea prin împușcare, precum și epuizarea prin muncă, maltratările și teroarea
din lagărele de concentrare au reprezentat o etapă marcantă a represiunii naziste.
Ravensbrück a fost un lagăr de concentrare, exclusiv pentru femei, „inaugurat” în mai
1939 și eliberat de trupele rusești șase ani mai târziu. Este situat la 90 km nord de Berlin, într-o
zonă împădurită. În primul an, au fost aduse acolo 1 000 de femei, acuzate că erau adversari
politici ai lui Hitler, martori ai lui Iehova, prostituate, criminale, femei de etnie romă.
În lagărul supraaglomerat au fost ținute simultan: peste 40 000 de femei poloneze și Valize și genți rămase în
lagărul de concentrare de la
evreice din diferite țări, printre care 18 800 de rusoaice, 8 000 de franțuzoaice și 1 000 de
Auschwitz, aparținând
olandeze. Mai mult de 80% erau prizoniere politice. Multe deținute au prestat muncă forțată prizonierilor
pentru compania germană de electrotehnice Siemens & Halske. Din 1942 până în 1945 au fost
făcute experimente medicale pe prizoniere pentru a testa eficacitatea sulfonamidelor (compus
chimic folosit pe post de medicament pentru tratarea infecțiilor). În muzeul lagărului se
păstrează mărturii ale anilor de detenție când femeile erau schingiuite, mutilate și torturate
pentru a demonstra eficacitatea medicamentului.

49
UNITATEA 4
Statuia Annei Frank
din Amsterdam, Țările de Jos
DICȚIONAR
Sonderkommando – unități
speciale ai căror membri,
evrei, nu comunicau cu
ceilalți deținuți, fiind
închiși în blocuri izolate. Ei
făceau treburile grele din
preajma camerelor de
gazare și a cuptoarelor
pentru incinerare.
Încălțămintea rămasă în
barăcile din lagărul de
concentrare de la
Auschwitz-Birkenau
50
Aplic
Caută pe internet și urmărește materialul video intitulat Art Imprisoned. Sound in the
Silence 2017. Acesta este rezultatul unui proiect interdisciplinar european prin intermediul
căruia tineri din patru școli europene vizitează locuri ale memoriei Holocaustului, explorează
trecutul și caută modalități artistice de exprimare a experienței de lagăr și a mesajului civic
ce poate fi formulat. După vizionare, elaborează o compunere (de aproximativ o jumătate de
pagină) în care să analizezi impactul acestui proiect asupra perspectivei istorice și asupra
modului în care arta poate servi drept instrument pentru educație și conștientizare civică.
Investigație – Lucrați în echipe!
Realizați un tur virtual al unui muzeu al Holocaustului din Europa. Împărțiți-vă în grupe de
câte patru. Fiecare va reprezenta, într-o formă artistică, experiența trăită pe parcursul turului:
printr-un afiș, un articol de ziar, un text literar sau o poezie, un dans sau o mișcare scenică
inspirate din lumea lagărului. Expuneți și prezentați materialele în clasă. Notați apoi pe
caiete ce ați simțit urmărind prezentările. Care a fost mesajul care v-a impresionat cel mai
puternic și de ce? Dezbateți în clasă dacă arta este o formă potrivită de combatere a
antisemitismului. Argumentați-vă răspunsurile.
Învăț
Oamenii lui Hitler, Heinrich Himmler, Reinhard Heydrich și Adolf Eichmann i-au
prezentat acestuia forme diverse de soluționare a „problemei evreiești”: emigrarea voluntară,
emigrarea forțată, deportările, ghetoizarea, dar fără rezultatele așteptate de Führer.
La 20 ianuarie 1942, în cadrul Conferinței de la Wannsee, s-a adoptat „soluția finală”
a „problemei evreiești”. Drept urmare, șase lagăre de concentrare au fost transformate în lagăre
de exterminare: Auschwitz-Birkenau, Chełmno, Lublin-Majdanek, Bełżec, Sobibór și Treblinka.
Lagărele de concentrare și ghetourile din Polonia ocupată
 UNITATEA 4

Vagon în care au fost

transportați prizonieri
deportați în lagărul de la
Auschwitz-Birkenau

DICȚIONAR
soluția finală – noțiune
Furnale plasate între două clădiri în lagărul de la Auschwitz
folosită de nazism care a
Pe teritoriul controlat de Germania și de aliații săi au început, din februarie 1941, stat la baza politicilor de
transportări masive de evrei către lagărele morții. Prizonierii erau duși în trenuri de marfă, iar exterminare a evreilor.
la fiecare oprire a trenurilor morții erau aruncați din vagoane. În lagăre, prizonierii erau triați Conferința de la
în apți de muncă și condamnați la moarte. Bărbații în putere erau aleși pentru a alcătui trupele Wannsee – întâlnire la nivel
de Sonderkommando, care făceau munca de jos la camerele de gazare. înalt a liderilor naziști în
Cei care supraviețuiau transportului, dar nu şi selecţiei, indiferent dacă erau copii, care Reinhard Heydrich
bătrâni sau femei, erau uciși în primele zile după ce ajungeau în lagăre prin împușcare sau oficializează aplicarea
gazare cu substanța chimică Zyklon B (sau Cyclon B). Ritmul execuțiilor era extrem de rapid „soluției finale”. Arhitectul
Holocaustului a fost
pentru că trebuia eliberat lagărul pentru următorul transport. Prizonierilor li se tăia părul, li
Adolf Eichmann.
se confiscau obiectele personale și erau tatuați cu numere. Condițiile de detenție erau precare
și prizonierii erau înfometați sistematic.
În timpul Holocaustului, între anii 1941 și 1945, au fost exterminați, de către Germania
nazistă și aliații ei, 6 milioane de evrei, adică două treimi din populația evreiască a Europei.
Genocidul era comis prin împușcări în masă și, mai ales, prin gazarea evreilor în lagărele REȚIN
de exterminare situate în Polonia ocupată: Auschwitz-Birkenau, Treblinka, Bełżec, Sobibór  Primele lagăre de
și Chełmno. concentrare au apărut pe
teritoriul Germaniei încă
PORTOFOLIU din 1933.
 Declanșarea războiului și
Alege una dintre activitățile de mai jos pentru portofoliul tău:
extinderea teritorială a
1. Citește Jurnalul Annei Frank și realizează un eseu de aproximativ două pagini
Germaniei au constituit
despre experiența trăită de autoare în timpul Holocaustului, având în vedere: contextul
pentru naziști un mod de a
istoric, caracteristicile familiei, experiența personală – motivație, gânduri, sentimente și realiza acel spațiu vital, din
acțiuni. Încheie eseul cu un mesaj prin care să încurajezi coeziunea socială și nonviolența. care doreau să înlăture
2. Vizionează unul dintre filmele de mai jos care tratează subiectul Holocaustului elementele etnice pe care
și realizează o prezentare a acestuia: le considerau inferioare. În

Jurnalul Annei Frank – George Stevens, 1959 acest scop, au creat

Lista lui Schindler – Steven Spielberg, 1993 ghetouri și mai multe

Viața e frumoasă – Roberto Benigni, 1997 lagăre de concentrare.

Pianistul – Roman Polanski, 2002  Adoptarea „soluției

Ieșirea trenurilor din gară – Radu Jude, 2020 finale” a oficializat crima în
3. Realizează, cu ajutorul profesorului, al bibliotecarului școlar și al surselor media, masă, prin împușcare sau
o listă de cinci cărți care abordează tematica Holocaustului din perspectivă literară, citește prin gazare cu substanța
una dintre ele și realizează un rezumat. chimică Zyklon B
(sau Cyclon B).

51
UNITATEA 4 Recapitulare și evaluare

Recapitulare
 Antisemitismul s-a manifestat în Germania nazistă, având rădăcini în ideile naționaliste și rasiste de la sfârșitul
sec. al XIX-lea. Adolf Hitler și Partidul Nazist au recurs la discursul antievreiesc pentru a obține puterea politică.
 După preluarea puterii a fost adoptată o legislație antisemită care a afectat viața evreilor, dar și funcționarea
societății germane, întrucât aceștia erau integrați în fiecare sector de activitate.
 Declanșarea războiului și extinderea teritorială a Germaniei au ridicat o problemă și în legătură cu punerea în
aplicare a „soluției finale” adoptate în cadrul Conferinței de la Wannsee. Ca urmare, sunt create mai multe
ghetouri, lagăre de concentrare și de exterminare.
 Exterminarea prin împușcare, epuizarea prin muncă, maltratările și teroarea din lagărele de concentrare au
reprezentat o etapă marcantă a represiunii naziste.
 Adoptarea „soluției finale” a oficializat crima, prin împușcare și prin gazare cu Zykon B (Cyclon B).

Evaluare
I. Alege varianta corectă: 20 p.
1. Legile de la Nürnberg au fost adoptate în:
a) 1938; b) 1939; c) 1933; d) 1935.
2. Majoritatea supraviețuitorilor ghetoului din Varșovia au fost uciși în lagărul de la:
a) Treblinka; b) Sobibór; c) Auschwitz; d) Chełmno.
3. Termenul „Mischlinge” înseamnă:
a) parazitism evreiesc; b) excluderea evreilor; c) cu sânge amestecat; d) protejarea evreilor.
4. Heydrich a informat că evreii urmau să fie uciși în lagărele de exterminare, în cadrul Conferinței de la:
a) Berlin; b) Wannsee; c) Nürnberg; d) Varșovia.
II. Completează spațiile libere cu termenul corespunzător.  20 p.
Ideologia nazistă cu accente antisemite a fost formulată de Hitler în lucrarea . Numirea lui Hitler, în ianuarie
1933, pe postul de al Germaniei, a deschis calea instaurării unui regim politic totalitar. Începând cu 1940, în
Europa de Est, evreii au fost obligați să locuiască în . Majoritatea prizonierilor ghetoului din Varșovia au fost
uciși în lagărul de la .
III. Citește, cu atenție, textul de mai jos : 50 p.
,,Nu poți să extermini un mare număr de oameni dintr-o populație, fără să iei în calcul reacția celorlalți. În acest
scop și pentru a asigura desfășurarea eficientă a exterminării, la momentul dorit s-a recurs la procesul de
dezumanizare. Procesul poate fi descompus în șapte etape care nu sunt neapărat bine delimitate în timp.”
(Jean Michel Lecomte, Predarea Holocaustului în secolul XXI)

Pornind de la sursa dată, elaborează un eseu (de minimum o pagină) cu titlul ,,Procesul de dezumanizare organizat de
naziști, de la definirea la exterminarea celuilalt”. Notă! Se punctează structurarea prezentării, evidențierea relației
cauză-efect, respectarea succesiunii logice și cronologice a faptelor istorice și încadrarea în limita de spațiu.

Subiectul I Subiectul II Subiectul III Din oficiu Total

5 x 4 p. = 20 p. 5 x 5 p. = 20 p. 50 p. 10 p. 100 p.

AUTOEVALUARE

Parcurgând această unitate, am învățat:

Am întâmpinat următoarele dificultăți:
Mi-aș putea îmbunătăți performanța dacă:
Activitatea mea ar putea fi apreciată ca: foarte bună bună satisfăcătoare nesatisfăcătoare

52
 5
Holocaustul în România pe teritoriile
aflate sub administrație românească
și în nordul Transilvaniei
Unitatea

53
UNITATEA 5
INTRODUCERE
Regele Carol al II-lea
(1930-1940) a pus în pericol
democrația românească
interbelică, intervenind în
guvernare și dezechilibrând
sistemul politic întemeiat
pe partide, cu scopul
instaurării unui regim
autoritar.
Prilejul de a duce la bun
sfârșit acest plan s-a ivit la
finalul alegerilor
parlamentare din 1937,
când niciunul dintre
partidele înscrise în
cursa electorală nu a
reușit să atingă pragul
câștigător de 40%.
În aceste condiții, regele
Carol al II-lea a oferit
puterea unui guvern
condus de
Octavian Goga și
Alexandru Constantin Cuza.
54
1. Preliminariile Holocaustului din România
(1938-1940). Primele legi antisemite și pogromurile
de la Dorohoi și Galați
Învăț
În România, măsuri antievreiești au fost adoptate de guvernul Goga – Cuza. Expresie a
voinței regelui Carol al II-lea, noul guvern a depus jurământul pe 27 decembrie 1937 și
a stabilit ca obiectiv prioritar definirea statului pe bazele unui naționalism menit să unifice
identitar cetățenii din toate cele trei provincii istorice, fapt ce a dus la adoptarea unor măsuri
antievreiești. Argumentele politice ale antisemitismului acelei perioade vizau așa‑numita
„invazie” a evreilor în România după Primul Război Mondial, implicarea lor în societatea
românească și controlul asupra economiei României Mari.
La 30 decembrie 1937, ziare importante precum Adevărul, Dimineața sau Lupta au fost
interzise și peste 120 de ziariști evrei și-au pierdut permisele de circulație pe căile ferate din
România.
Au fost expropriate întreprinderile agricole evreiești, imobile și proprietăți aparținând
unor instituții evreiești sau unor evrei, sub pretextul unor „nevoi de utilitate publică”.
Totodată, s-a interzis angajarea servitoarelor creștine sub 40 de ani în casele de evrei.
Predarea religiei evreiești a fost interzisă în școlile de stat.
Pe 22 ianuarie 1938 a intrat în vigoare decretul-lege privind revizuirea drepturilor
cetățenești acordate evreilor. Toți evreii României Mari, naturalizați fie prin legea din 1919
sau prin decizii ale unor tribunale, fie în mod individual, anterior anului 1919, erau obligați să
depună la judecătoriile de care aparţineau
documente (act de naștere, act doveditor al celui
care a făcut declarația că locuia în România la
data depunerii actelor, act doveditor că nu era
cetățean al altei țări, dovada că avea stagiul
militar satisfăcut și alte acte cu privire la
drepturile cetățenești de care beneficia) prin care
să demonstreze că aveau dreptul la naţionalitatea
română. Procentul cel mai ridicat al celor declarați
respinși a fost în Basarabia și Transilvania, în
special din cauza nedepunerii la timp a actelor
solicitate. Acești oameni intrau în categoria
Documente speciale emise pentru evrei în
străinilor și erau decăzuți din drepturile
perioada Celui de Al Doilea Război Mondial
cetățenești.
Noua constituție, promulgată prin decret regal de Carol al II-lea, la 27 februarie 1938,
introducea un regim autoritar și stabilea drepturi egale pentru cetățenii români, indiferent
de origine etnică sau religioasă. În perioada dictaturii regale, asupra statutului oficial al
evreilor planează incertitudinea, iar aceștia sunt victime ale presiunilor antisemite.
În încercarea de a se apropia de Germania, regele Carol al II-lea a adoptat decretul‑lege
nr. 2650 din 8 august 1940, referitor la statutul juridic al locuitorilor evrei din România, prin
care evreul era definit pe criteriul „ritului și al sângelui”.
Anumitor categorii de reprezentanți ai comunității evreiești li s-au impus limitări
profesionale legate de accesul la funcții publice (restrângând disponibilitatea locurilor de
muncă). Li s-au impus interdicții referitor la intrarea în asociații sportive naționale, în
anumite organizații, în comitete de conducere sau accesul la funcții de conducere în armată.
 UNITATEA 5
ȘTIAI CĂ…?

În contextul declanșării
Celui de Al Doilea Război
Mondial, deși neutră,
România a primit un
ultimatum din partea
URSS-ului în iunie 1940
și a fost nevoită să cedeze
Basarabia, Bucovina de
Nord și Ținutul Herța.
Autoritățile române din
aparatul administrativ și
militar au fost somate să
părăsească teritoriile
sus-menționate.

Teritoriile pierdute de România în 1940

Tot la 8 august 1940 a intrat în vigoare și decretul-lege care interzicea căsătoriile între
„români de sânge” și evrei.
Decretul-lege din 31 august 1940 introducea un regim de numerus clausus pentru
copiii și tinerii evrei, limitând accesul la învățământul superior.
Legile au provocat îngrijorare în rândul evreilor din România a căror situație devenea
critică. După abdicarea regelui Carol al II-lea (6 septembrie 1940) și ascensiunea la putere a
lui Ion Antonescu, comunitățile evreiești și-au exprimat îngrijorarea cu privire la politica
antisemită dusă de aparatul de stat central.
Reprezentanții organizațiilor evreiești, mai ales Wilhelm Filderman, au adresat
numeroase petiții instituțiilor românești și organizațiilor internaționale, încercând să obțină
anumite retractări în aplicarea măsurilor antievreiești.

Aplic
I. Citește, cu atenție, următorul text despre revizuirea cetățeniei acordate evreilor.
Reflectează asupra cifrelor din sursa dată și precizează posibile cauze ale pierderii cetățeniei
și drepturilor cetățenești de către evreii români.
„În total au fost revizuite 617 396 de persoane. Având în vedere că la recensământul populației
din 1930 s-au găsit un număr de 728 115 evrei, înseamnă că dobândirea statutului de cetățean
român a fost revizuită pentru 84% din populația evreiască. Din totalul celor revizuiți, 392 174 de
persoane (63,5%) și-au păstrat dreptul de menținere a cetățeniei, iar 225 222 de persoane
(36,5%) și-au pierdut cetățenia.”
(Lya Benjamin, Prigoană și rezistență în istoria evreilor din România 1940-1944)
II. Care ar fi principalele cauze ale deteriorării vieții evreilor de după 1938?
III. Compară măsurile legislative antisemite din România cu cele din Germania.
Ce observi?

55
UNITATEA 5
ȘTIAI CĂ…?

Definirea noțiunii de
„sânge evreiesc” includea o
împărțire a evreilor pe
categorii, în funcție de
anumite merite
recunoscute ca acte de
devotament față de statul
român (implicarea în
Războiul de Independență,
în războiul balcanic, în
Primul Război Mondial,
orfanii de război etc.), dar
și de perioada șederii
evreului și a familiei sale
pe teritoriul românesc.
56
Familie de evrei din Galați
Învăț
Pogromul de la Galați
Pe 30 iunie 1940, la Galați, a avut loc primul masacru din România interbelică asupra
unui grup uman în care se regăseau evrei, basarabeni, ucraineni și ruși, episod trist din istoria
noastră modernă.
La Galați se afla un punct de trecere a frontierei spre Basarabia, extrem de aglomerat în
condițiile ultimatumurilor URSS-ului din vara anului 1940, când aici au sosit persoane care se
retrăgeau din Basarabia ocupată, dar și persoane care doreau să treacă pe malul stâng al Prutului.
Autoritățile române au decis să oprească trecerea spre Basarabia și au înființat un lagăr în Galați.
Aici, refugiații de diferite etnii erau supuși unui control strict, iar bunurile de valoare le erau
confiscate de jandarmi. Condițiile din lagărul improvizat erau inumane – refugiaților nu li s-a
asigurat apa, nici mâncarea. În timpul unui control, o femeie s-a opus verificărilor, militarul român
a reacționat violent și a lovit-o. Soțul femeii i-a luat apărarea, iar militarul a tras un foc de armă.
Acesta a fost elementul declanșator al unei ambuscade de mari proporții. În timpul violențelor,
militarii au deschis, izolat, focul asupra civililor și mai multe persoane au fost ucise. Numărul
victimelor rămâne incert, fiind estimat între 80 și 400. Tragedia a avut loc în contextul retragerii
trupelor române de pe frontul de est, al nemulțumirii din rândul soldaților cu privire la ordinele
venite de la București și pe fondul propagandei antisemite care îi învinovățea pe „evreii comuniști”
de eșecul de pe frontul de est.
Pogromul de la Dorohoi
Retragerea Armatei Române din Basarabia și din Bucovina de Nord s-a produs în
condiții de presiune, dar mai ales de incertitudine cu privire la granița pe care o va stabili
armata sovietică în urma ultimatumului. Ținutul Herța a fost ocupat rapid de armata
URSS‑ului, iar în timpul acestor evenimente trei militari români, printre care un etnic evreu,
au fost uciși, trupurile lor fiind transportate la Dorohoi pentru a fi îngropate.
La 1 iulie 1940 au avut loc ceremoniile de înmormântare a militarilor uciși în Ținutul
Herța. Sunetul împușcăturilor din timpul onorurilor militare a fost interpretat ca un semn al
intrării trupelor sovietice în Dorohoi. În aceste condiții, militarii români din cimitirul creștin
i-au ucis pe evreii din cimitirul evreiesc. Au fost împușcați oameni și în alte zone ale orașului.
Numărul victimelor s-a ridicat la 53. În aceeași zi, militarii români l-au împușcat pe proprietarul
evreu al unei cârciumi din nordul orașului Dorohoi, deoarece acesta nu-i lăsase să intre.
Pogromul a avut loc în contextul în care unitățile de grăniceri și vânători de munte care se
retrăgeau din nordul Bucovinei au manifestat, încă de la început, o atitudine agresivă față de
populația evreiască din zonă. Ancheta postbelică i-a condamnat pe militarii români pentru
masacrul de la Dorohoi și a arătat că a fost un act spontan, iresponsabil și criminal.
 UNITATEA 5
Aplic
I. Caută online și urmărește acasă interviul cu Constantin Romanescu, intitulat
Oral history interview with Constantin Romanescu („Interviu de istorie orală cu Constantin
Romanescu”). Născut în 1926 în România, acesta descrie relația dintre evrei și români în
perioada interbelică și pogromul din Dorohoi. După ce ai urmărit primele 40 de minute ale
interviului, rezolvă cerințele.
a. Stabilește tipul de informație (obiectivă/subiectivă) oferit de interviu.
b. Precizează, din interviu, relația dintre evrei și români înainte de pogromul din Dorohoi,
referindu-te la educație, la ocupații și la interacțiunile sociale.
c. Numește, pe baza relatării, trei caracteristici ale pogromului din Dorohoi.
d. Menționează, din interviu, atitudinea românilor (militari, populație civilă) față de evrei
în timpul pogromului.

II. Asociază evenimentele istorice cu datele la care au avut loc.

30 decembrie 1937  Carol al II-lea a adoptat decretul-lege nr. 2650, referitor la

starea juridică a locuitorilor evrei din România
22 ianuarie 1938  a avut loc, la Galați, primul masacru din România
interbelică asupra unui grup uman în care se regăsesc
evrei, basarabeni, ucraineni și ruși
8 august 1940
 ziare importante precum Adevărul, Dimineața sau Lupta
au fost interzise
30 iunie 1940
 a avut loc pogromul de la Dorohoi
 a apărut decretul-lege privind revizuirea cetățeniei
1 iulie 1940
acordate evreilor și a drepturilor cetățenești

III. Citește următoarele enunțuri și stabilește dacă sunt adevărate sau false.
1. Regele Carol al II-lea a pus în pericol democrația românească interbelică, în special prin
amestecul în activitatea de guvernare.
2. Noua constituție, promulgată prin decret regal de Carol al II-lea, la 27 februarie 1938,
REȚIN
introducea un regim democratic.
3. În contextul declanșării Celui de Al Doilea Război Mondial, deși neutră, România a primit  Primele măsuri
un ultimatum din partea URSS-ului și a fost nevoită să cedeze Basarabia, Bucovina de Nord antievreiești au fost
adoptate de guvernul
și Ținutul Herța.
Goga-Cuza și completate
4. Pogromul de la Galați și cel de la Dorohoi au fost incidente declanșate spontan, pe
de regele Carol al II-lea.
fondul retragerii armatei române din Basarabia și din Bucovina de Nord.
 În contextul cedării de
5. Lagărul de la Galați a fost instituit în vara anului 1938 pentru refugiații veniți din
teritorii către URSS se
Basarabia ocupată.
produc primele pogromuri
IV. Prezintă contextul extern în care se produc evenimentele din Galați și Dorohoi din România, la Galați, pe
și răspunde la următoarele cerințe. 30 iunie 1940, și la Dorohoi,
pe 1 iulie 1940.
1. Precizează cine se afla în 1940 la conducerea României și dacă guvernul respectiv
 Carol al II-lea adoptă
avea o politică antisemită, argumentându-ți răspunsul.
decretul-lege nr. 2650 din
2. Explică mitul „evreului comunist” și consecințele propagandei antisemite în
8 august 1940, referitor la
armata română. statutul juridic al
3. Realizează un organizator grafic (de exemplu, un tabel comparativ) în care să evidențiezi locuitorilor evrei din
asemănările și deosebirile dintre cele două pogromuri și precizează ce caracter au avut România. Regele a vrut să
(acțiuni spontane sau premeditate), care a fost implicarea instituțiilor statului român în cele se apropie de Germania ca
două evenimente tragice, ce reacție a avut populația majoritară și care a fost importanța o protecție împotriva
evenimentelor în contextul Holocaustului din România. URSS-ului.

57
UNITATEA 5
INTRODUCERE
La 4 septembrie 1940,
regele Carol al II-lea l-a
numit pe Ion Antonescu în
fruntea guvernului, iar a
doua zi i-a cedat
prerogativele puterii.
La 14 septembrie 1940,
România a devenit stat
național-legionar.
Cu două excepții:
Nationalsozialistische
Deutsche Arbeiterpartei
der Deutschen Volksgruppe
in Rumänien (Partidul
Național-Socialist
Muncitoresc German al
Grupului Etnic din
România), condus de
nazistul Andreas Schmidt
(1912-1948) și Mișcarea
legionară, partid condus de
Horia Sima, orice alt partid
politic este interzis.
Prerogativele regale au fost
limitate după abdicarea lui
Carol al II-lea (6 septembrie)
și înscăunarea regelui
Mihai, iar generalul
Ion Antonescu a devenit
conducătorul statului,
cu puteri discreționare.
DICȚIONAR
Pactul Tripartit/Axa
Berlin-Roma-Tokio –
acord major între Germania
nazistă, Italia fascistă
și Japonia imperială,
a fost semnat la
27 septembrie 1940; a avut
un impact semnificativ
asupra Celui de Al Doilea
Război Mondial și a
geopoliticii mondiale.
58
2. Statul național-legionar și măsurile antievreiești
(1940-1941)
Învăț
Statul Național-Legionar a fost denumirea pe care a purtat-o Regatul României timp
de 138 de zile, între 14 septembrie 1940 și 14 februarie 1941. După numirea lui Ion Antonescu
în calitate de președinte al Consiliului de Miniștri, Carol al II-lea a abdicat. La data de
7 septembrie 1940, prin Tratatul de la Craiova (între România și Bulgaria), a fost cedat
Cadrilaterul către Bulgaria. Pe acest teritoriu se aflau 80 000 de români și circa 850 de evrei.
Conform statisticilor, la începutul anilor 1940, numărul total al evreilor din România
era de aproximativ 800 000. După cedările teritoriale din anul 1940 (Basarabia, nordul
Bucovinei, Ținutul Herța, nord-vestul Transilvaniei și Cadrilaterul), în România rămăseseră
aproximativ 350 000 de evrei.
Guvernul format la începutul lui septembrie 1940, din care făceau parte mai mulți
miniștri legionari, a decis ca primele măsuri să fie întărirea legăturilor cu Germania hitleristă și
aderarea la Axa Berlin-Roma-Tokio. La 10 octombrie 1940, Antonescu a permis intrarea
trupelor germane în țară, iar la 23 noiembrie 1940 România a aderat la Pactul Tripartit.
Guvernul Antonescu a extins legislația antievreiască și a decis ca evreii să fie scoși din
structurile militare, din școlile și din universitățile românești. Totodată, artiștii evrei au fost
eliminați din teatre și instituții culturale, iar personalul sanitar evreiesc a fost disponibilizat.
Evreilor li s-a interzis să mai practice meseria de farmacist și respectiv de avocat în procesele
creștinilor, iar cărțile autorilor evrei au fost scoase din librăriile și din bibliotecile publice.
Magazinele, localurile și întreprinderile evreiești au fost trecute în proprietatea statului.
Proprietățile rurale și urbane ale evreilor au fost confiscate și au fost evacuați din mediul
rural și din orașele mici, pentru a fi trimiși în ghetourile din orașele-reședință de județ.
Evreilor li s-a interzis utilizarea aparatelor de radio, de fotografiat și a telefoanelor, fiind
bănuiți că ar fi „spioni comuniști”.
Statul național-legionar a impus un regim al terorii, având loc numeroase crime și
abuzuri asupra comunităților evreiești. În noaptea de 26-27 noiembrie 1940, poliția legionară
a asasinat 66 de deținuți din închisoarea Jilava. La 27 noiembrie, legionarii l-au asasinat pe
economistul și ex-ministrul Virgil Madgearu, în seara aceleiași zile – pe istoricul și fostul
prim-ministru Nicolae Iorga.
La 21 ianuarie 1941, legionari înarmați au ocupat mai multe cazărmi și posturi de
poliție din capitală. Rebeliunea legionară, care a avut loc în perioada 21-23 ianuarie 1941, a
făcut numeroase victime, inclusiv în rândul militarilor și al populației civile. În capitală,
legionarii s-au dedat la jafuri, incendieri, crime, în special în cartierele evreiești, unde au
avut loc adevărate masacre.
Rebelii au strâns și ucis sute de evrei în numeroase
centre de tortură, precum Prefectura București, sedii
legionare, pădurea Jilava și în locuințele victimelor.
La 22 ianuarie 1940, Ion Antonescu a ordonat armatei
să intervină împotriva legionarilor. Rebeliunea s-a încheiat
cu 416 morți, dintre care 130 erau evrei. Au fost vandalizate și
incendiate 25 de temple și sinagogi, iar 616 magazine și
547 de locuințe evreiești au fost jefuite sau incendiate.
După ce rebeliunea legionarilor a fost înăbușită,
guvernul Antonescu a continuat adoptarea de măsuri Imaginea distrugerilor împotriva
antisemite și de „purificare etnică” a țării. magazinelor deținute de evrei
 UNITATEA 5
Aplic
Citește, cu atenție, sursele de mai jos și rezolvă cerințele.
Sursa A. Decretul-lege nr. 2650 privitor la statutul locuitorilor evrei din România,
8 august 1940 semnat de regele Carol al II-lea:
„Art 2. Sunt socotiți evrei în înțelesul acestui decret cu putere de lege:
Portret de grup al studenților
a. cei de religie mozaică; evrei participanți un curs de
b. cei născuți din părinți de religie mozaică; legătorie de carte în Bacău,
c. creștinii născuți de religie mozaică nebotezați; în 1941-1942.
A fost una dintre multele școli
d. creștinii născuți din mama creștină și tată de religie mozaică, nebotezat; organizate de comunitatea
e. cei născuți din mama de religie mozaică, afară din căsătorie; evreiască după excluderea
f. femeile intrând în alineatele premergătoare, căsătorite cu creștini, dacă au trecut la copiilor evrei din sistemul
național de învățământ
creștinism cel mai târziu un an înainte de Partidul Națiunii;
g. evreii de sânge, atei, sunt socotiți evrei în sensul acestui decret cu putere de lege. (…)
Art 7. Evreii prevăzuți în categoriile I, II nu pot fi:
a. funcționari publici de orice fel, cu și fără salariu și colaboratori direcți la totalitatea
serviciilor publice;
b. membri în profesiunile care au, prin natura lor, legătură directă cu autoritățile publice,
DICȚIONAR
avocați, experți și alte îndeletniciri asemănătoare; rebeliune – revoltă care
c. membri în consiliile de administrație ale întreprinderilor de orice natură, publice și constă în acte de violență
particulare; sau de amenințare cu forța
d. comercianți în zonele rurale; îndreptate împotriva
organelor puterii de stat,
e. comercianți de băuturi alcoolice și deținători de monopoluri;
ale administrației de
f. tutori sau curatori ai incapabililor care sunt de religie creștină;
stat ori ale reprezentanților
g. militari;
acestora, cu scopul de a
h. exploatatori sau închiriatori de cinematografe, editori de cărți, ziare, reviste românești,
împiedica în orice mod
colportori de imprimate românești și deținătorii oricăror mijloace de propagandă națională exercițiul liber al
românească; mandatului sau al
i. conducători, membri și judecători în asociațiile sportive naționale; funcției lor.
j. oameni de serviciu în instituțiile publice.”
Sursa B. În Monitorul Oficial nr. 214 bis, din 14 septembrie 1940, a fost publicat Decretul
regal semnat de Regele Mihai I, prin care statul român a fost proclamat stat național-legionar:
„Art. 1. Statul român devine stat național-legionar.
Art. 2. Mișcarea Legionară este singura mișcare recunoscută în noul stat, având ca țel
ridicarea morală și materială a poporului român și dezvoltarea puterilor lui creatoare.
Art. 3. Dl. general Ion Antonescu este conducătorul statului legionar și șeful regimului
legionar.
PORTOFOLIU
Art. 4. Dl. Horia Sima este conducătorul Mișcării Legionare.
Art. 5. Cu începere de la data acestui Înalt Decret, orice luptă între frați încetează.” Analizează cele trei surse
cu atenție. Redactează un
Sursa C. Cunoscutul scriitor și diplomat român Virgil Gheorghiu consemna în Memorii:
articol pentru revista școlii
„În imensa sală a abatorului unde boii sunt agățați cu cârlige pentru a fi spintecați, erau
despre importanța
suspendate acum cadavre de oameni goi. Era un spectacol oribil care întrecea în cruzime orice respectării drepturilor și a
imaginație. (…) Erau cadavre de evrei…” libertăților cetățenești și
1. Transcrie, din sursa A, restricțiile impuse evreilor prin legile antisemite. modul în care drepturile
2. Identifică, în sursa B, o formațiune politică și un conducător politic. evreilor au fost încălcate în
timpul statului național-
3. Formulează un punct de vedere referitor la încălcarea drepturilor și a libertăților evreilor
legionar. Citește-le acest
prin legile antisemite și prin acțiunile legionarilor, susținându-l cu trei informații selectate
articol colegilor tăi în clasă
din sursele A, B și C.
și adaugă-l la portofoliu.

59
UNITATEA 5
ȘTIAI CĂ…?

Marele Templu Sefard din
București, „Cahal Grande”,
a fost construit în 1819 cu
aprobarea domnitorului
Ioan Caragea, pe strada
Negru Vodă. El a fost
reconstruit și renovat de
mai multe ori în anii 1853,
1890 și 1938. Tavanul și
pereții erau decorați cu
fresce și ornamente arabe,
stucaturi și culori vii
(auriu, roșu violet, albastru
marin). După incendierea
din anul 1941, clădirea
nu a mai putut fi
reconstruită și a fost
demolată complet în 1955.
DICȚIONAR
Mișcarea legionară –
organizație politico-
paramilitară de extremă
dreaptă, de factură
fascistă, înființată în 1927
de Corneliu Zelea
Codreanu; s-a numit inițial
„Legiunea Arhanghelul
Mihail”, iar în 1930 a
devenit „Garda de Fier”.
În 1937 a participat la
alegeri sub numele
„Partidul Totul pentru Țară”.
60
Studiu de caz
Pogromul de la București
Învăț
Contextul. Colaborarea dintre Ion Antonescu
și Mișcarea legionară s-a dovedit a fi tempo­rară, pe
fondul lipsei de organizare din partidul extremist.
Cauzele acestei rupturi se regăsesc în perioada
octombrie-decembrie 1940, când detașamentele
legionare au desfășurat acțiuni de o violență ieșită
din comun prin rechiziționarea bunurilor deținute
de evrei. De cele mai multe ori, „acordul de vânzare”
era obținut după ce proprietarul fusese reținut
ilegal și supus unor bătăi severe. Excesele din
Generalul Ion Antonescu, conducător al ţării,
această perioadă l-au convins pe Ion Antonescu de împreună cu vicepremierul şi liderul Mișcării
faptul că legionarii sunt un pericol pentru legionare, Horia Sima, la o manifestaţie din
stabilitatea economică și socială a țării. oct. 1940 în memoria fondatorului
Gărzii de Fier, Corneliu Zelea Codreanu
Identifică divergențele dintre Ion Antonescu și legionari.
În urma întâlnirii din 14 ianuarie 1941 cu Adolf Hitler de la Obersalzberg, Germania,
Ion Antonescu a obținut acordul Führerului de a-i îndepărta pe legionari din guvern. Primul
pas a însemnat desființarea posturilor de comisari de românizare și destituirea legionarilor
din Ministerul de Interne. Legionarii au refuzat schimbările din funcție și au preluat cu forța
mai multe clădiri și instituții publice. Noua situație a dus la așa-numita „rebeliune legionară”
din 21-23 ianuarie 1941.
Victimele. În ianuarie 1941, a avut loc un pogrom organizat minuțios de legionari, care
s-a încheiat cu moartea a 125 de evrei. Câteva sute de evrei cu vârste cuprinse între 15 și 85
de ani au fost torturați în diverse locații precum: sediul legionar „Ing. Gheorghe Clime”, cel al
Prefecturii poliției capitalei sau în Abatorul din București. Majoritatea asasinatelor au fost
comise în pădurea Jilava, unde au fost găsite 89 de cadavre. Alți evrei au fost torturați și apoi
uciși la Abatorul din București, unde au fost găsite 13 cadavre atârnate în cârlige de măcelărie.
Alte crime au fost săvârșite în locuințe private, precum cea a familiei Moise Frânghieru. În
acest caz, legionarii nu au ezitat să omoare un veteran care luptase în Primul Război Mondial
și pe fiul acestuia de doar 28 de ani.
Pagubele. În timpul desfășurării pogromului au avut loc jafuri, devastări și incendieri
ale unor temple, sinagogi, clădiri comerciale și locuințe particulare din București. Numărul
familiilor evreiești afectate de valul de violențe a fost de cel puțin 1 360. Totodată, clădiri de
o valoare istorică inestimabilă au fost incendiate și au ars complet, precum templul sefard
„Cahal Grande”, considerat la acea vreme una dintre cele mai frumoase sinagogi din Europa.
Făptașii. Pogromul a fost executat de grupuri de legionari înarmați care au controlat
sediile unor instituții și clădiri publice. Armata nu a participat la aceste evenimente și a fost
ținută în „defensivă activă” până în seara zilei de 22 ianuarie. Prin această măsură, populația
de origine evreiască nu a avut nicio protecție din partea statului român.
Pentru participarea la evenimentele din 21-23 ianuarie 1941 au fost arestați 9 352 de
legionari. Dintre aceștia, doar 1 842 au primit condamnări la închisoare cu diverse termene.
Horia Sima împreună cu o parte a conducerii Mișcării legionare s-au refugiat în Germania.
Poate fi considerat Pogromul de la București o „Noapte de cristal a României”?
Documentează-te despre ce s-a întâmplat în Germania în noaptea dintre 9 și 10 noiembrie
1938 și formulează un răspuns de maximum 80-100 de cuvinte.
 UNITATEA 5
Aplic DICȚIONAR
defensivă activă – strategie
Citește următoarele surse și rezolvă cerințele.
militară care constă în
SURSA A. „Pe locul în care a căzut ieri un soldat (…) au ars ieri-dimineață câteva lumânări. acțiuni ofensive limitate și
Trecătorii se opreau și întrebau ce este. Grupuri mici, agitate, ridicau privirea spre casa noastră contraatacuri pentru a
(…). În mijlocul a cinci-șase trecători (…) nebunul acela care umbla mai demult cu o nuia și un refuza inamicului o zonă
fluier, din tramvai în tramvai, (…) povestea cum o jidoavcă a tras cu revolveru, uite din blocu sau o poziție disputată.
ăsta, de pe acoperiș, aseară, ș-a împușcat un plutonier. (…) Mă uit bine la oamenii care-l ascultă.
Nu e unul care să nu creadă. Nu e unul care să aibă cea mai mică îndoială despre adevărul
acestei povești absurde. (…) Un moment mă gândesc să intervin, să le spun că e o absolută ȘTIAI CĂ…?
prostie (…). Dar la ce bun? Cine m-ar auzi? Cine ar încerca să raționeze? Nu e mai simplu, mai
Pe marginea prăpastiei
rapid, mai expeditiv să creadă ce le spune celălalt?”


(autor anonim), carte

(Mihail Sebastian, Jurnal 1935-1944)
apărută în 1941, la scurt
SURSA B. „Nu pot uita și nu vreau să uit ororile pe care le-am trăit. (…) Ceea ce te încremenește timp după înăbușirea
mai ales în măcelul de la București este ferocitatea absolut bestială cu care s-au petrecut rebeliunii legionare, îl
lucrurile. Ea străbate până și prin termenii atât de seci ai comunicatului oficial, care anunța prezintă pe Ion Antonescu
deunăzi că în pădurea Jilava au fost asasinate aproape 90 de persoane (ultim eufemism pentru într-o lumină pozitivă.
evrei: persoană) în noaptea de marți, 21. Dar ceea ce se povestește este mult mai cutremurător Mareșalul e prezentat ca
decât ceea ce se comunică oficial. Acum se dă ca absolut sigur că evreii măcelăriți la abatorul „salvator al patriei” și nu
din Străulești au fost atârnați de beregată de cârligele abatorului, în locul vitelor tăiate. (…) Cât se menționează absolut
despre cei asasinați în pădurea Jilava, ei au fost mai întâi despuiați (…) și pe urmă împușcați și nimic în legătură cu crimele
comise de legionari
aruncați unul peste altul.”
împotriva evreilor. În plus,
(Mihail Sebastian, Jurnal 1935-1944)
e justificată „necesitatea
SURSA C. „În timpul nopții de 21-22 și în dimineața zilei de 22 ianuarie pe lângă organizarea de a-i înlătura de la putere
centrelor de rezistență și baricadelor în vederea luptei cu armata (…), rebelii au început să se pe aliații lui politici,
dedea la acte de teroare (…). Jafuri, omoruri, schingiuiri, furturi, incendii în toate colțurile legionarii”.
Capitalei și în toată țara, îngrozesc populația liniștită, care cere sprijinul armatei pentru a-și
salva viața și avutul. Ororile comise de acești indivizi sunt de o brutalitate și cruzime care
depășesc orice margini și care arată adevăratul scop al acelora care pretindeau că luptă pentru
salvarea neamului și a patriei din mâinile asupritorilor.”
REȚIN
(Pe marginea prăpastiei 21-23 ianuarie 1941, vol. II)
 Neînțelegerile dintre
1. Pe baza sursei A, identifică o cauză care generează antisemitismul în rândul populației. Ion Antonescu și legionari
2. Selectează din sursele B și C acele enunțuri care ne arată evenimente din cadrul au culminat în
pogromului de la București. 21-23 ianuarie 1941 cu
3. Stabilește tipul de informație (subiectivă/obiectivă) oferită de sursa C, identificând o așa-numita „rebeliune
particularitate a modului în care sunt descrise evenimentele din 21-23 ianuarie 1941. legionară”.
 Până în seara zilei de
22 ianuarie 1941, forțele
armate aflate sub
conducerea lui
Ion Antonescu au fost
ținute în stare de
„defensivă activă”.
 Pogromul de la București
s-a încheiat cu 125 de
morți, mii de persoane
Parte a Memorialului Holocaustului, București, Președintele Israelului, Reuven Rivlin (2021), torturate sau rănite și
operă a artistului Peter Hans Jacobi (inaugurat în 2009) depunând o coroană de flori la
pagube însemnate aduse
Memorialul Holocaustului din Bucureşti
bunurilor deținute de către
comunitatea evreiască.

61
UNITATEA 5
INTRODUCERE
Statul național-legionar a
fost denumirea pe care a
purtat-o Regatul României,
timp de 138 de zile, între
14 septembrie 1940 și
14 februarie 1941.
La 4 septembrie 1940,
regele Carol al II-lea l-a
numit la conducerea
statului pe Ion Antonescu
care a avut ca partener
politic Partidul Totul
pentru Țară, condus
de Horia Sima.
La 30 august 1940, Dictatul
de la Viena impunea
cedarea nordului
Transilvaniei către Ungaria.
La data de 7 septembrie
1940, prin Tratatul de la
Craiova a fost cedat
Cadrilaterul către Bulgaria.
Gustav Richter
(n. 1912 – d. 1997)
Manfred von Killinger
(n. 1886 – d. 1944)
62
3. Regimul Ion Antonescu și evreii (1941 − 1944)
Învăț
După ocuparea Basarabiei și a nordului Bucovinei de către URSS, începând din
28 iunie 1940, după ultimatumurile din 26 și 27 iunie, autoritățile române au sperat că Germania
va oferi măcar o protecție împotriva revizionismului Ungariei și Bulgariei, care vizau teritorii
românești din Transilvania și, respectiv, Cadrilaterul (sudul Dobrogei). Aderarea României la
Axa Berlin‑Roma-Tokio a fost o ocazie de a demonstra o susținere necondiționată a Germaniei
pe frontul de est. Ion Antonescu spera în acest fel că va recupera teritoriile pierdute și că
România se va redresa în contextul „noii ordini internaționale” propuse de Axă.
În aprilie 1941 a sosit în România Gustav
Richter (n. 1913 – d. 1997), „specialist în probleme
evreiești”, care a anunțat că primise acceptul
autorităților românești de a participa la procesul
de românizare. La sugestia lui Richter, Federația
Uniunilor de Comunități Evreiești a fost
desființată și înlocuită, începând din decembrie
1941, cu Centrala Evreilor. Centrala era singura
structură oficială acceptată, care avea rolul de a
Prizonieri evrei în fața unui șir de barăci din
organiza viața comunității evreiești în
lagărul de concentrare de la Bełźec
conformitate cu legile guvernului Antonescu. A
fost realizat un recensământ al evreilor și s-au început pregătirile pentru deportarea lor din
România în lagărele de la Bełźec, Polonia. La 2 mai 1941, a fost înființat, printr-un decret-lege,
Centrul Național de Românizare care avea ca obiectiv identificarea întreprinderilor cu capital
evreiesc, desființarea unora dintre acestea și instituirea controlului statului în cazul altora.
În timpul lui Carol al II-lea (care a abdicat la 6 septembrie 1940, iar pe tron a urcat fiul
său, Mihai), evreii aveau drept de vot. Acest drept le-a fost retras de guvernul Antonescu. În
1940, ca urmare a legilor emise de guvernul antonescian, evreii erau excluși din serviciul
militar, în schimbul unor taxe sau prin prestarea unor munci. Utilizând acest pretext, evreilor
li s-a cerut să contribuie cu bani și cu bunuri. Cei mai mulți erau înrolați în detașamentele de
muncă ale armatei și purtau o banderolă galbenă. La 5 august 1941, Mihai Antonescu a
anunțat, în calitate de vicepremier, că toți evreii din România urmau să poarte steaua galbenă,
dar la 9 septembrie 1941 acest ordin a fost abrogat ca urmare a demersurilor lui Wilhelm
Filderman. Din vara anului 1942, a fost adoptată o lege prin care evreii care dețineau o
diplomă universitară trebuiau să muncească 90 de zile pe an în folosul comunității, salariile
lor fiind minime sau, mai rău, inexistente.
La 22 iunie 1941, Germania a declanșat războiul împotriva URSS-ului, iar mareșalul
Antonescu a decis participarea la ofensivă și a ordonat armatei române trecerea Prutului
pentru a elibera Basarabia și nordul Bucovinei. În acest context, între 27 iunie și 30 iunie 1941,
la ordinul lui Ion Antonescu, a avut loc un episod tragic din istoria evreilor români, pogromul
de la Iași.
În iunie 1942, pe fondul victoriilor Axei și al avansării forțelor armate române în Caucaz,
Ion Antonescu și-a exprimat acordul pentru aplicarea „soluției finale” pentru evreii din
România. Astfel, au fost realizate planurile de deportare a evreilor români în lagărele de
exterminare. Comisariatul pentru Probleme Evreiești, condus de Radu Lecca și Gustav Richter,
cu participarea ambasadorului Reich-ului la București, Manfred von Killinger, a elaborat
planuri detaliate pentru deportarea a peste 250 000 de evrei. După înfrângerea de la
Stalingrad, din iarna dintre anii 1942 și 1943, s-au produs schimbări radicale în politica
 UNITATEA 5
guvernului Antonescu și în atitudinea oficială față de evrei. Planurile de deportare nu au mai DICȚIONAR
fost puse în aplicare. La 16 octombrie 1943, ordinele anterioare au fost anulate, iar o parte
CAA – Comisia Autonomă
dintre evreii și romii aflați în lagărele din Transnistria au fost repatriați. La sfârșitul lunii
de Asistență.
decembrie 1943, a revenit în România un grup de aproximativ 6 000 de evrei, iar în luna
Centrul Național de
martie a anului 1944 alți 1 800 de evrei au fost repatriați. Prin aceste măsuri, Ion Antonescu
Românizare (CNR) –
spera că va fi judecat mai blând la finalul războiului, după înfrângerea Germaniei.
organism înființat prin
Aplic decretul-lege nr. 1216, din
1941, care centraliza
întreaga activitate de
Citește, cu atenție, sursele de mai jos și rezolvă cerințele.
românizare.
Sursa A. „Regimul Antonescu a adoptat o lege specială la 3 septembrie 1941, prin care În cei aproape patru ani
naționaliza proprietățile evreiești din Basarabia și Bucovina de Nord «fără somație și alte de existență, acesta s-a
formalități» și se aplica în cazul celor situate în teritoriile controlate de armata română după ocupat de luarea în primire
intrarea României în război, la 22 iunie 1941. În acest fel, statul român a devenit proprietarul a proprietăților trecute în
a 27 091 de hectare de teren arabil. Proprietățile evreilor deportați în Transnistria au fost patrimoniul statului, a
declarate prin lege abandonate și predate Centrului Național de Românizare (CNR), o distribuit și a lichidat
instituție specializată subordonată direct Președinției Consiliului de Miniștri, care servea la proprietățile evreiești,
centralizarea tuturor activităților de românizare și la structurarea birocratică a supravegherii după normele stabilite
de lege.
exproprierii, administrării și lichidării proprietăților astfel expropriate.”
(Raportul final al Comisiei Internaționale pentru FUCE – Federația Uniunilor
Studierea Holocaustului în România, 2004, ushmm.org) de Comunități Evreiești.
revizionism – atitudine sau
Sursa B. „Atât FUCE (Federația Uniunilor de Comunități Evreiești), cât și Centrala Evreilor acțiune care urmărește
au oferit asistență socială în aceste timpuri de opresiune organizată de stat. Comisia Autonomă revizuirea sau modificarea
de Asistență (CAA, înființată în 1941) a jucat un rol important. CAA a beneficiat încă de la început unei legi sau tratat.
de subvenții din partea American Jewish Joint Distribution Committee. În ianuarie 1943, prima românizare – aici,
delegație a CAA și a Departamentului de Asistență Socială al Centralei Evreilor a plecat în eliminarea străinilor și în
Transnistria. Comunitatea evreiască s-a zbătut să ofere îngrijiri medicale detașamentelor de special a evreilor din
muncă evreiești, întrucât în niciun moment nu a existat vreo subvenție de la guvern. ansamblul structurilor
La 25 februarie 1944, Filderman a solicitat o audiență la Ministerul de Interne și a cerut societății româneşti pentru
încă o dată repatrierea tuturor evreilor deportați (…). O repatriere parțială începuse în a doua a obține omogenizarea
jumătate a lunii decembrie 1943. La 20 decembrie, cei 6 053 de locuitori din Dorohoi care etnică a națiunii române.
supraviețuiseră deportării au fost trimiși înapoi în orașul lor. La 6 martie 1944, din cei peste
5 000 de copii rămași orfani, 1 846 au fost repatriați. Repatrierea generală a fost ordonată de
Antonescu în martie 1944, însă decizia a venit prea târziu pentru organizarea repatrierii ultimului
grup de deportați (…). Doar următoarele categorii de deportați au fost repatriate cu trenul:
locuitorii din Dorohoi, copiii orfani, cei 500 de prizonieri politici din lagărul Vapniarca și cei care
fuseseră internați la Grosu (…). Între 17 și 30 martie 1944, CAA și delegați ai Departamentului de
Asistență al Centralei Evreilor, împreună cu autoritățile românești, au organizat de asemenea
repatrierea a 2 538 de oameni din diverse lagăre și ghetouri din Transnistria.”
(Raportul final al Comisiei Internaționale pentru ȘTIAI CĂ…?
Studierea Holocaustului în România, 2004, ushmm.org) 
În Raportul Comisiei
1. Transcrie, din sursa A, data la care s-a adoptat legea pentru naționalizarea proprietăților Internaționale pentru
evreiești din Basarabia și din Bucovina de Nord. Studierea Holocaustului în
2. Precizează, din sursa B, două organizații care au oferit asistență socială evreilor. România se apreciază că
3. Transcrie, din sursa B, două informații aflate în relație cauză-efect, precizând rolul numărul evreilor români și
fiecăreia dintre ele (al cauzei, respectiv al efectului). ucraineni care au murit în
4. Prezintă două măsuri antievreiești ale guvernării antonesciene menționate în sursele A  și  B. teritoriile aflate sub
5. Formulează un punct de vedere referitor la acțiunile de salvare a evreilor și susține-l cu administrare românească
este cuprins între 280 000
două informații din sursa B.
și 380 000.

63
UNITATEA 5
DICȚIONAR
chestura poliției – organ de
poliție superior unui
comisariat care funcționa
doar în orașele mari.
ȘTIAI CĂ…?
În filmul Călătoria lui

Gruber, inspirat de romanul
Kaputt al scriitorului italian
Curzio Malaparte, este
descrisă vizita sa la Iași, la
o zi după pogrom. Acțiunea
filmului ne transpune în
vara anului 1941, la Iași, la
câteva zile după intrarea
României în război. Curzio
Malaparte, jurnalist,
corespondent
de război, prieten cu
Mussolini, este în oraș, în
căutarea doctorului evreu
alergolog Gruber.
64
Studiu de caz
Pogromul de la Iași. Trenurile morții
Învăț
România a intrat în Cel de Al Doilea Război Mondial, alături de Axa Roma‑Berlin‑Tokio,
cu scopul de a-și recupera teritoriile pierdute în vara anului 1940 (Basarabia și Bucovina de
Nord, alipite URSS-ului). Astfel, la 22 iunie 1941, armata română primește ordinul să treacă
Prutul, atacând URSS.
Măsurile legislative antievreiești, atitudinea oficialităților și a unei părți a populației
i-au marginalizat pe evreii din România, prezentați drept „străini de neam”, „agenți bolșevici”
sau „factori parazitari și exploatatori ai societății românești”.
Prezența comunităților evreiești în apropierea frontului era considerată un factor de
risc și, la 22 iunie, mii de evrei din zonele rurale ale Moldovei (din apropierea râurilor Siret și
Prut) au fost transportați în trenuri către centrele de concentrare din Târgu Jiu, Craiova,
Caracal și din Turnu Severin. Aceștia erau suspectați că ar fi agenți bolșevici.
Bombardamentele sovietice asupra
orașului Iași din 24 și 26 iunie 1941 au
generat o puternică reacție antisemită,
chiar dacă nu au provocat pagube majore.
Evreii ieșeni au fost acuzați că ascund arme
și că trag asupra armatei sau că i-ar fi ajutat
pe sovietici, indicându-le locurile unde să
atace. Acesta a fost elementul declanșator
Scenă dintr-o acțiune extinsă desfășurată împotriva
al violențelor care au urmat. evreilor din Iași, în iunie 1941
Aplic
Citește, cu atenție, sursa și rezolvă cerințele.
„Ca urmare, în aceeași seară [26 iunie], între orele 17 și 21, se fac percheziții și razii în
numeroase case de evrei, la acțiune participând 140 de polițiști și 677 de jandarmi (toți români),
repartizați în 40 de echipe. Sunt ridicați și duși la chestura poliției 317 evrei dintre care sunt
reținuți 207, întrucât posedau lanterne sau obiecte din pânză roșie. Vineri, 27 iunie, încep să se
audă în Iași focuri de armă izolate (…) în cartierul Păcurari s-a strâns un grup de legionari care
intonează cântece legionare și alarmează populația.”
(Radu Ioanid, Pogromul de la Iași)
1. Formulează o opinie despre atmosfera antisemită din Iași din zilele de 26-27 iunie 1941.
2. Care au fost factorii care au contribuit la această situație?
3. Cum explici atitudinea autorităților?
Învăț
Duminică, 29 iunie 1941, sute de evrei din Iași – bărbați, femei și copii, scoși cu forța
din casele lor au fost bătuți, desfigurați, răniți, încolonați cu mâinile deasupra capului și
escortați la chestura poliției. Pe drum, au fost supuși unor noi abuzuri și umilințe, deopotrivă
din partea civililor și a autorităților. Speranțele locuitorilor evrei atârnau de o bucată de
hârtie pe care scria „Liber” și pe care era aplicată ștampila Prefecturii. În curtea chesturii
poliției s-au derulat momente dramatice, un raport al Prefecturii Iași indicând 300 de evrei
morți. Cei rămași în viață, aproximativ 2 700, au fost escortați spre gara Iași, unde au fost
încărcați în vagoane destinate transportului de animale.
La 30 iunie, două trenuri ale morții au plecat din Iași. La capătul unui drum anevoios,
primul tren a ajuns spre seară la Târgu Frumos, unde a staționat 24 de ore. Aici au fost
 UNITATEA 5
descărcate 654 de cadavre. Pe 1 iulie 1941 a pornit din nou și, la fiecare oprire, se mai descărcau ȘTIAI CĂ…?
trupuri, astfel că pe 6 iulie, la Călărași, destinația finală, după 500 km parcurși în șapte zile și
În momentul declanșării
jumătate, au ajuns 1 011 evrei în viață, 69 muribunzi și 25 de cadavre. Supraviețuitorii au fost


războiului, Iașiul avea

închiși în lagărul din Călărași, unde au stat până la 30 august, când au fost eliberați.
110 000 de locuitori, dintre
În cel de-al doilea tren au fost înghesuiți aproximativ 2 700 de evrei, dintre care doar
care 35 000 erau evrei.
700 au supraviețuit. După opt ore, acesta a ajuns la Podul Iloaiei, localitate aflată la 20 km de Primele atestări ale
Iași. În vagoanele supraîncărcate și închise ermetic temperaturile erau extreme, iar condițiile comunităților evreiești din
erau inumane. Starea fizică și mintală a prizonierilor s-a agravat și foarte mulți au murit. această regiune datează
Evenimentele de la Iași nu au reprezentat doar o răbufnire antisemită spontană, ci și un din secolul al XV-lea.
pogrom planificat, organizat de către instituțiile statului, executat de militari români și germani,
precum și de membri ai mișcării legionare, cu implicarea voluntară a populației. În total, în
timpul Pogromului de la Iași au fost uciși 14 850 de evrei.

Aplic
Citește, cu atenție, cele două surse și rezolvă cerințele. Sursa A prezintă un fragment din
mărturia lui Iancu Țucărman, ultimul supraviețuitor al trenurilor morții, care s-a stins din
viață în anul 2021.
SURSA A. „Eu aveam o rudă mai îndepărtată acolo, care mă cunoștea totuși bine. Când m-a
văzut, după ce am ieșit din tren, m-a întrebat: «Tu ești, Iancule?» În gândul meu, am zis: a
înnebunit și ăsta! Apoi am trecut pe lângă prima oglindă, m-am oprit și m-am privit. Eram ca
un străin. Nici eu nu m-am recunoscut. Ochii mi se pierduseră în orbite, buzele, supte, nu se
mai atingeau, nu mai arătam a om, eram complet desfigurat.”
REȚIN
(Radu Ioanid, Pogromul de la Iași)
 Intrarea României în
SURSA B. „Masacrele de ovrei, la Iași, în Moldova, au fost oribile, au fost ceva inuman și
Cel de Al Doilea Război
nedemn pentru veacul nostru de cultură… Oamenii de bună-credință, care au fost acolo, îmi
Mondial s-a desfășurat în
povestesc lucruri de necrezut și care dovedesc că suntem încă foarte jos pe scara umanității.”
paralel cu procesul de
(Radu Ioanid, Pogromul de la Iași) purificare etnică.
1. Formulează o opinie despre pogromul din Iași și susține-o cu câte o informație din  Considerați „agenți
fiecare sursă. bolșevici” în zona din
2. Reflectează asupra indiferenței, a vinovăției și a responsabilității civice și legale și nu apropierea frontului, evreii
numai. Care este punctul tău de vedere în legătură cu cei care poartă vina pentru evenimentele din localitățile de lângă
din Iași? Argumentează-ți răspunsul. Prut și Siret au suferit de
3. Ai auzit, la școală sau în comunitatea ta, despre cazuri de încălcare a unor drepturi? pe urma măsurilor
antievreiești, care au
Cum ai reacționat? Ce ai fi putut face diferit? Ce-i poate determina pe unii oameni să
culminat cu pogromul de la
procedeze astfel?
Iași.
 Victimele
ȘTIAI CĂ…? supraviețuitoare
violențelor din curtea

Viorica Agarici, președinta Societății Române de Cruce Roșie chesturii poliției din Iași
din orașul Roman, se afla în gara orașului pentru a-i servi cu (Pogromul din 1941) au fost
băuturi răcoritoare pe soldații români ce urmau să se îndrepte transportate în cele două
spre frontul din Basarabia, dar a oferit sprijin evreilor din trenul „trenuri ale morții”, având
cu destinația Călărași. Atunci când a auzit zgomotele din ca destinație Călărași și
vagoane, Viorica Agarici a cerut militarilor români să le deschidă Podu Iloaiei.
și i-a ajutat pe prizonieri cu ceai și apă. În acele vagoane erau
 Evenimentele de la Iași,
evrei supraviețuitori ai pogromului din Iași din noaptea de
experiență cutremurătoare
29 spre 30 iunie 1941, în care mii de evrei au fost masacrați de
și dezumanizantă, au
armata și de civilii din Iași. La 3 ianuarie 1983, ea a primit titlul Statuie a Vioricăi Agarici,
reprezentat un pogrom
de „Dreaptă între popoare” din partea statului Israel. expusă în gara orașului Roman
premeditat minuțios.

65
UNITATEA 5
INTRODUCERE 4. Distrugerea comunităților evreiești din
Basarabia și Bucovina
După anexarea Basarabiei,
a Bucovinei de Nord și a
Ținutului Herța de către
URSS, între 28 iunie și Învăț
3 iulie 1940, autoritățile
sovietice i-au acuzat pe În anul 1941, România a recuperat teritoriile pierdute și le-a organizat prin
evrei de comportamente decretul-lege nr. 506, publicat în Monitorul Oficial la 4 septembrie 1941, în două unități
neloiale și mii dintre ei au administrativ‑teritoriale: guvernământul Bucovinei (cu centrul la Cernăuți) și guvernământul
fost deportați în gulagurile Basarabiei (cu capitala la Chișinău). Anterior, prin acordul româno-german de la Tighina, din
din Siberia. De exemplu, în
30 august 1941, România luase sub autoritatea sa teritoriul dintre Nistru și Bug, cunoscut sub
12-13 iunie 1941, din
numele de Transnistria. Aici aveau să fie deportați mii de evrei în perioada care a urmat.
Chișinău, Bălți, Bender,
În guvernământul Bucovinei au intrat cele cinci județe din Bucovina (Câmpulung,
Cahul și din alte câteva
Suceava, Rădăuți, Storojineț și Cernăuți) și județul Hotin din nordul Basarabiei, iar la
localități au fost deportați
1 468 de evrei basarabeni
4 octombrie 1941 a fost alipit și județul Dorohoi (din Vechiul Regat). În perioada iunie-august
(adică 32% din numărul 1941, guvernator al Bucovinei a fost colonelul Alexandru Rioșanu (n. 1892 – d. 1941). Acesta a
total al celor deportați din dus o politică antisemită, luând măsuri precum impunerea purtării unui semn distinctiv de
aceste orașe). către evrei (solicitat mareșalului Antonescu la 29 iulie 1941), limitând libertatea de circulație
pentru evreii din Bucovina. A interzis adunările în grupuri mai mari de trei persoane, a limitat
drastic orele de cumpărături și a impus obligativitatea însemnării stradale a proprietăților
imobiliare evreiești, cu menționarea originii proprietarilor. La 1 august 1941, Al. Rioșanu l-a
numit pe Traian Popovici primar al orașului Cernăuți.
Guvernământul Basarabiei era format din județele: Bălți, Cahul, Cetatea Albă, Chilia,
DICȚIONAR Ismail, Lăpușna, Orhei, Soroca și Tighina. Funcția de guvernator al Basarabiei a fost îndeplinită
de generalii Constantin Voiculescu (între 5 septembrie 1941 și aprilie 1943) și Olimpiu Stavrat
plasă (pl. plăși) –
(între aprilie 1943 și 22 august 1944).
unitate administrativă,
subdiviziune a județului,
introdusă din timpul
domniei lui Al.I. Cuza în
Principatele Române.

ȘTIAI CĂ…?

Așezați în Basarabia, în
secolele XV-XVI, evreii au
contribuit la dezvoltarea
comunităților din care
făceau parte. Stăpânirea
rusească (din perioada
1812-1918) a adus cu sine o
nouă realitate demografică,
politică și legislativă.
Măsurile antisemite din
timpul dominației rusești
și pogromurile din 1903 și Guvernământul Bucovinei (mai 1942)
1905 i-au împins pe mulți
evrei să migreze în SUA.

66
 UNITATEA 5
DICȚIONAR
Einsatzgruppe – în
traducere: „grup de
intervenție”, reprezenta
denumirea unor echipe
paramilitare din
subordinea SS.
În Cel de Al Doilea Război
Mondial aveau ca misiune
să identifice și să elimine
inamicii regimului nazist
(evrei, romi, comuniști,
opozanți politici).
Aceste grupări acționau în
teritoriile ocupate de
germani și în cele ale
aliaților (cum a fost cazul
în Basarabia), dar și pe
câmpul de luptă ca unități
mobile de execuție (cum
s-a întâmplat în timpul
invaziei Poloniei din 1939
sau al invadării
URSS-ului, în 1941).

Guvernământul Basarabiei (februarie 1942)

Până la finele lunii iunie 1941, forțele româno-germane au eliberat Basarabia și

Bucovina de sub ocupația sovietică. După eliberarea teritoriilor, autoritățile române au luat
măsuri dure împotriva evreilor din Basarabia și Bucovina. În perioada iulie-august 1941, în
zonele rurale și în orașe precum Storojineț, Hotin, Cernăuți și Chișinău au avut loc masacre
ale populației evreiești. Trupele speciale germane Einsatzgruppe D (unitate specială a SS)
au omorât, în luna iulie, 682 de evrei în Cernăuți, 551 în Chișinău și 155 în Tighina.
Începând cu data de 14 septembrie
1941, supraviețuitorii evrei ai masacrelor au
fost adunați în ghetourile de tranzit pentru a
fi deportați către Transnistria. Pentru
guvernul antonescian, deportarea evreilor
din Basarabia, Bucovina și județul Dorohoi
(care până la 4 octombrie 1941 făcea parte
din Vechiul Regat) a avut ca scop unic
purificarea etnică.

Monumentul victimelor din ghetoul Chișinău

67
UNITATEA 5
Traian Popovici
(n. 1892 – d. 1946)
ȘTIAI CĂ…?

Datorită eforturilor
depuse de Traian Popovici,
primarul orașului Cernăuți,
și de reprezentanți ai
comunităților evreiești, pe
data de 15 octombrie 1941,
s-a obținut de la mareșalul
Antonescu aprobarea ca
20 000 de evrei, necesari
activității economice a
orașului, să fie exceptați
temporar de la deportarea
în Transnistria.
68
Harta României cu teritoriile alipite în 1941 și marcaje ale lagărelor și ghetourilor
În ghetoul din Chișinău, la sfârșitul lui august – începutul lui septembrie 1941, au fost
concentrați 11 375 evrei. Transferul către lagărele de muncă din Transnistria s-a realizat în
convoaie, prin marș forțat, sute de kilometri, prin frig și ploaie, fără apă sau alimente, iar cei
care rămâneau în urmă sau ieșeau din convoi erau pur și simplu împușcați și îngropați în
gropi comune, făcute de-a lungul drumului. Destinația finală era Transnistria, teritoriu dintre
Nistru și Bug, aflat sub administrație românească.
În Transnistria, prizonierii erau distribuiți către ghetouri, lagăre de tranzit și lagăre de
concentrare unde erau obligați să muncească până la epuizare, fără hrană potrivită, expuși
bolilor, umiliți, bătuți, torturați și împușcați. Au fost înființate ghetouri în localitățile
transnistrene Moghilău, Lucineț, Copaigorod, Murafa, Șargorod, Djurin din județul Moghilău,
Obadovca și Berșad din județul Balta, Nesterovka din județul Tulcin și altele. Ca să-și procure
ceva de mâncare, evreii erau nevoiți să le vândă localnicilor și ultimele lucruri pe care le mai
aveau la ei. Ca să nu moară de foame, deportații se hrăneau cu coji de cartofi și resturi
menajere. În Transnistria, autoritățile antonesciene au organizat lagăre de concentrare,
precum cele de la Peciora, Scazineț, Vapniarca, Bogdanovka, Domanovka, Acmecetka.
Deportările în Transnistria au fost întrerupte în ianuarie 1942 și reluate în vara aceluiași an
cu evrei din Cernăuți și Dorohoi. În vara lui 1943, printre cei deportați se afla însuși
Wilhelm Filderman, reprezentantul comunității evreiești.
Liderii comunității evreiești, rabinul-șef
Alexandru Șafran și Wilhelm Filderman, au
căutat să stabilească contacte cu persoane
influente care ar fi putut să îi sprijine pe evrei,
au adresat autorităților de la București petiții
și proteste la adresa persecuțiilor și a
discriminărilor și i-au sfătuit pe evrei să se
ferească de acțiuni antiguvernamentale.
Datorită eforturilor lor, supraviețuitorii din
Intrare în ghetoul din Chișinău, Transnistria au fost readuși în România.
păzită de jandarmi români (1941)
 UNITATEA 5
Au existat numeroși români de ȘTIAI CĂ…?
rând, ostași și ofițeri ai armatei, dar și
În lucrarea Holocaust sub
oameni politici sau de cultură care au


guvernarea Antonescu,
simpatizat cu evreii sau au intervenit
Marcu Rozen susține că
în favoarea lor în perioada deportării
numărul evreilor din
în Transnistria. Printre aceștia se numără Basarabia, Bucovina de
Regina-mamă Elena, avocatul Traian Nord și Ținutul Herța
Popovici, politicienii Iuliu Maniu, Ion existenți înainte de
Mihalache, Gheorghe Brătianu, Constantin deportare a fost de 126 434,
I.C. Brătianu, precum și dr. Nicolae Lupu, iar numărul evreilor din
gazetarul Ghiță Pop și mulți alții. Jumătate Iuliu Maniu Constantin I.C. Brătianu Basarabia, Bucovina de
(1873-1953) (1866-1950) Nord și Ținutul Herța –
din numărul celor deportați și-au pierdut
viața, printre ei fiind și evrei ucraineni. deportați în Transnistria a
fost de 113 353.
Aplic
Citește, cu atenție, sursele și rezolvă cerințele.
SURSA A. „Evreii din Odesa, victimele unuia dintre cele mai cumplite masacre din vremea
Celui de Al Doilea Război Mondial, fuseseră înghesuiți în barăci, mitraliate metodic și apoi
incendiate. Cei care au reușit să scape de gloanțe au fost răpuși prin foc.”
(Carol Iancu, Shoah în România. Evreii în timpul regimului Antonescu, 1940-1944)
SURSA B. „Ajunși în comuna Corbu, nu departe de malul Nistrului, am fost duși pe un deal
pentru a înnopta, așa uzi, bătuți, obosiți cum eram, într-o mizerie crâncenă. Noaptea s-a lăsat
înghețul, ne gândeam cu toții că nu trebuie să dormim pentru că vom muri din cauza înghețului.
N-am adormit, dar spre dimineață, când s-a dat ordinul de plecare, și acum am în fața ochilor
bocancii jandarmilor care îi loveau pe cei care nu se mai puteau ridica, revăd ochii îngroziți ai
celor care trebuiau să plece și paturile de armă care loveau. Au rămas pe acel deal, inerți și
trecuți în lumea umbrelor, foarte mulți, nu vă pot spune numele lor, dar au fost mulți.”
(Marcu Rozen, Holocaust sub guvernarea Antonescu)
SURSA C. „În lagăr nu era niciun fel de organizare. Teritoriul era înconjurat cu sârmă ghimpată
și santinelele păzeau zi și noapte orice ieșire din lagăr ca nimeni să nu scape din acest iad. Nu
aveam pe ce dormi, fiecare căuta să recupereze câte ceva pe care să se poată așeza. Unii se
culcau pe cadavrele care urmau să fie scoase în zilele următoare. Nu exista niciun mijloc de
aprovizionare. Oamenii erau zdrențăroși, murdari și lihniți de foame (…) Noaptea se auzeau
țipetele disperate ale unor deținuți care aveau dureri îngrozitoare din cauza foamei și a altor REȚIN
boli care bântuiau în lagăr. Uneori veneau țărani ucraineni, care, din milă, aruncau peste gardul  Sovieticii au deportat
lagărului diverse resturi vegetale, care pentru noi erau adevărate delicatese. Situația era evrei din Basarabia și
disperată și fără speranță, fiecare așteptând sfârșitul.” Bucovina de Nord începând
(Marcu Rozen, Holocaust sub guvernarea Antonescu) din 1940, în Siberia.
 Eliberarea teritoriilor
1. Precizează tipul de informație (obiectivă/subiectivă) oferită de cele trei surse istorice. românești de sub ocupație
Argumentează alegerile făcute. sovietică a generat un
2. Formulează o opinie despre soarta evreilor din Basarabia și Bucovina, între anii proces de purificare etnică
1941‑1944, susținând-o cu cel puțin o informație din fiecare sursă. ce a presupus execuții,
3. Pe baza surselor și a informațiilor din lecție, redactează un text de minimum cinci izolare în ghetouri și lagăre
paragrafe și susține un discurs despre supraviețuire, ca formă de rezistență a evreilor din de tranzit, deportare în
Basarabia și Bucovina. Transnistria.
 Tratamentele aplicate de
autorități evreilor au fost
violente și inumane.

69
UNITATEA 5
INTRODUCERE
Executivul condus de Ion
Antonescu a urmărit ca
prin deportarea evreilor să
elimine complet din
Basarabia și Bucovina
comunitățile evreiești.
La câteva zile după
începerea războiului,
trupele armatelor române
și germane au intrat în
orașele și în satele din
Bucovina și din Basarabia
și au declanșat acțiuni
pogromiste, finalizate cu
moartea a mii de evrei din
Herța, Cernăuți, Ciudei,
Noua Suliță și alte
localități.
70
5. Holocaustul în Transnistria aflată sub administrația
românească. Deportarea evreilor
și a romilor (reprimare și exterminare)
Învăț
„A fost măcel în Chișinău, Basarabia, după ce trupele române și germane au pătruns
în localitate”, susține avocatul evreu Matatias Carp (n. 1904 – d. 1953). Peste 10 000 de oameni
au pierit atunci, conform sursei citate. Cei care nu au fost executați au fost deportați peste
Nistru, unde mulți au decedat din cauza lipsei de hrană, a condițiilor de detenție sau a
violențelor trupelor germane. Deplasarea evreilor deportați din această zonă s-a realizat în
convoaie, prizonierii fiind obligați să mărșăluiască sub escortă, în condiții de ploaie, frig și
zăpadă. Mulți dintre deportați erau îmbrăcați în haine de vară și nu aveau la ei nimic de
mâncare. Mai puțin de jumătate din totalul de 25 000 trimiși în lagărele de peste Nistru au
supraviețuit.
Aplic
Citește, cu atenție, textul de mai jos și numește măsura susținută de Mihai Antonescu la
nivelul Consiliului de Miniștri.
„În iulie 1941, la ședința Consiliului de Miniștri, Mihai Antonescu susținea că „eu sunt pentru
migrațiunea forțată a întregului element evreiesc din Basarabia și Bucovina, care ar trebui
zvârlit peste graniță. (…). Nu știu peste câte veacuri neamul românesc se va mai întâlni cu
libertatea de acțiune totală, cu posibilitatea de purificare etnică și revizuirea națională…”
(Marcu Rozen, Holocaust sub guvernarea Antonescu)
Învăț
La 30 august 1941, s-a semnat la Tighina un acord între România și Germania referitor
la statutul teritoriului numit Transnistria, care fusese ocupat de armatele germane și române.
Documentul, care avea nouă puncte, a fost semnat din partea României de către generalul de
brigadă Nicolae Tătăranu, iar din partea Germaniei, de generalul de brigadă Arthur Hauffe.
Acordul prevedea modul în care erau distribuite responsabilitățile cu privire la siguranța și
exploatarea economică a celor două spații, delimitate de râurile Nistru și Bug.
Aplic
Citește, cu atenție, sursa de mai jos, și transcrie două
informații despre prevederile articolului 7 al Convenției
referitoare la evrei.
În privința evreilor, articolul 7 al Convenției prevedea:
„Evacuarea evreilor peste Bug nu este posibilă în prezent. Ei
trebuiesc deci concentrați în tabere de muncă și întrebuințați
la lucru, până când, după terminarea operațiunilor, evacuarea
lor spre Est va fi posibilă”.
Ion Antonescu (stânga) îl întâlnește pe Adolf Hitler (dreapta) în timpul
unei vizite oficiale în Germania, în fundal aflându-se alți oficiali naziști
 UNITATEA 5
Învăț DICȚIONAR
statut juridic – ansamblu
Deportarea evreilor și a romilor în Transnistria de norme de drept prin
La 14 septembrie 1941, a început care se reglementează
deportarea evreilor din Basarabia și Bucovina drepturile și obligațiile
închiși în lagărele de la Vertujeni, Secureni și unei persoane.
Edineț. Convoaiele de evrei erau escortate de
jandarmi și conduse de ofițeri care executau
pe loc evreii care rămâneau în urmă, în
condițiile în care marșul forțat era de 30 km/zi.
Deportarea celor 26 000 de evrei din Suceava,
Câmpulung Moldovenesc, Vatra Dornei,
Gura Humorului și din localitățile apropiate
Trupele germane supraveghind o coloană
a fost urmată la scurt timp de dislocarea
de evrei într-o acțiune de relocare forțată
a aproximativ 9 000 de evrei din Dorohoi. După
semnarea acordului de la Tighina, profesorul Gheorghe Alexianu (n. 1897 – d. 1946),
guvernatorul Transnistriei, a emis o ordonanță cu scopul de a înființa tabere de muncă
și ghetouri pentru evrei.
Numărul de evrei deportați din România în Transnistria a fost de circa 150 000.
Prezența romilor a fost datată, în spațiul românesc, încă din secolul al XIV-lea. Prima
atestare a romilor în Țara Românească, în timpul domnitorului Dan I, a fost consemnată în a
doua jumătate a secolului al XIV-lea. Romii aveau statut juridic inferior, fiind robi domnești,
boierești sau mănăstirești.
Emanciparea lor a avut loc abia la jumătatea secolului al XIX-lea. În perioada
Holocaustului, romii au fost discriminați și persecutați inclusiv în unele state vest-europene.
Un număr impresionant de romi din Germania și din teritoriile ocupate de aceasta au fost
deportați și exterminați în lagărele de la Auschwitz sau Treblinka.
Înainte de regimul Antonescu nu a existat o atitudine politică reglementată cu privire
la etnia romă. Romii erau tratați mai degrabă ca o categorie socială minoritară, care nu reușea
să se integreze. Legislația cu privire la minorități nu s-a referit și la ei, iar Comisariatul General
al Minorităților, care a fost înființat în anul 1938, nu a avut ca domeniu de activitate
populația romă.
Până la regimul Antonescu nu se poate vorbi de o „problemă țigănească”. În anul 1930,
cu ocazia recensământului, s-au declarat 262 501 romi, însemnând un total de 1,5% din
populația României. Majoritatea, adică 84,5%, trăiau la sate. Transformările economice din
perioada interbelică au permis crearea unei elite rome, reprezentată de artiști, comercianți,
intelectuali, care au fost aproape de problemele comunității și care au creat organizații
ale romilor.
Deportarea romilor în Transnistria a fost rezultatul politicii regimului Antonescu.
Măsura deportării acestora a fost luată personal de către mareșal, așa cum a declarat chiar
el în timpul procesului din 1946.
La finele lui 1941, când s-a pus problema adoptării unor măsuri împotriva romilor, Ion
Antonescu nu a avut în vedere deportarea lor în Transnistria, ci susținea strămutarea lor în
Bărăgan, în sate etnice compacte. Hotărârea de a-i deporta pe romi în Transnistria a fost
luată ulterior de Ion Antonescu, în mai 1942, iar motivul invocat a fost că aceștia sunt
„periculoși” și „indezirabili”. Drept urmare, au fost deportați în Transnistria aproximativ 12%
din numărul total al romilor.
La 1 iunie 1942, a început deportarea romilor nomazi. Ei au fost strânși de către
jandarmi și duși în Transnistria. Strămutarea s-a realizat în marș forțat sau cu căruțele, astfel
că deplasarea convoaielor a durat câteva săptămâni. La data de 15 august 1942, s-a finalizat

71
UNITATEA 5
întreaga operațiune. În septembrie 1942, au fost deportați pe calea ferată o parte din romii
sedentari. Ei au fost așezați pe malul Bugului, în județele Golta, Oceakov, Berezovka și Balta.
În perioada iunie 1942 – decembrie 1943 au fost deportați în Transnistria aproximativ
25 000 de romi. Situația lor a fost de la început foarte grea și nu li s-au asigurat nici măcar
mijloacele minime de existență. Din cauza condițiilor vitrege, au murit mii de romi.
Aproximativ 11 000 au murit în locurile de deportare. 14 000 de romi au supraviețuit
deportării și s-au întors în țară în primăvara anului 1944, când armata și autoritățile
române s-au retras din fața ofensivei sovietice.

Aplic
Formulează un punct de vedere pe baza sursei de mai jos referitor la tragedia evreilor
care au fost deportați în Transnistria și susține-l cu două informații din sursele existente.
Liviu Beriș descrie, în calitate de martor, modul în care s-a făcut deportarea evreilor din
lagărul de tranzit Edineț, în Transnistria: „În toamnă, am mers mai departe, am fost duși spre
Nistru. Atunci au început ploile, noroiul făcea ca abia să-ți poți face pasul. Unii rămâneau în
urmă și cei care rămâneau mult în urmă erau împușcați. Ochii aceștia cu care vă privesc acum
au văzut cum acei oameni erau împușcați.”
REȚIN
(Marcu Rozen, Holocaust sub guvernarea Antonescu)
 La câteva zile după
deschiderea frontului din
est, trupele române și Investigație – LUCRAȚI ÎN ECHIPĂ!
germane au intrat în
orașele și în satele din CE VEȚI FACE – Veți lucra în echipă cu alți 4-5 colegi. Accesând, pe site-ul Institutului
Bucovina și Basarabia și au Elie Wiesel (inshr-ew.ro), podcastul cu mărturia lui Miriam Bergovici, supraviețuitoare a
declanșat acțiuni Holocaustului din România, și folosind diverse resurse alternative (enciclopedii, alte
pogromiste care s-au cărți de specialitate, articole online) veți realiza alături de colegi o investigație despre
încheiat cu moartea a mii deportarea evreilor și a romilor în Transnistria.
de evrei.
DE CE VEȚI FACE – Analiza datelor pe care le veți colecta vă va permite să identificați
 La 30 august 1941, s-a detalii relevante privind modul în care deportarea i-a afectat pe evreii și pe romii din
semnat, la Tighina, un
Transnistria. Totodată, pe baza acestei analize, veți formula concluzii argumentate
acord între România și
despre condițiile de trai ale acestor comunități, despre impactul deportării asupra
Germania referitor la
acestora, despre pierderile umane, precum și despre influența asupra culturilor.
statutul teritoriului numit
Transnistria. CUM VEȚI FACE – (etapele investigației)
 Numărul de evrei
1. Veți stabili un plan de cercetare.
deportați din România în
Transnistria a fost de circa 2. Vă veți împărți atribuțiile.
150 000.
3. Veți discuta, analiza și interpreta informațiile obținute.
 În 1942, în cadrul politicii
de purificare etnică 4. Veți elabora concluziile și veți prezenta rezultatele investigației colegilor de clasă.
promovate de guvernul CUM VEȚI ȘTI CĂ AȚI REUȘIT – Pe lângă feedbackul pe care îl veți primi din partea
Antonescu, 25 000 de romi profesorului și a colegilor, la final, fiecare membru al echipei va completa o fișă de
din România au fost
autoevaluare după modelul de mai jos:
deportați în Transnistria.
 Deportații romi Fișă de autoevaluare:
reprezentau aproximativ Parcurgând această temă, am învățat
12% din totalul populației Am întâmpinat mai multe dificultăți
rome din țară.
În echipă m-am simțit
 Circa 11 000 dintre romii
Pe viitor, aș putea îmbunătăți
deportați au murit în
Activitatea mea ar putea fi apreciată ca: foarte bună bună satisfăcătoare
Transnistria.

72
 Studiu de caz UNITATEA 5
Evreii din Odesa ȘTIAI CĂ…?
Populația orașului Odesa
Învăț


era de aproximativ 650 000

de locuitori, în anul 1941.
Situat în partea de 
Clădirea în care s-a
nord-vest a Mării Negre, ora­ instalat comandamentul
șul Odesa a reprezentat unul trupelor române, în Odesa,
dintre obiectivele strategice fusese anterior cartierul
importante ale planului de general al NKVD (Serviciile
război conce­put de Ion Secrete Sovietice).
Antonescu. Asediul Odesei 
Armata a 4-a română a
0 50 100 km
s-a încheiat în 16 octombrie suferit pierderi mari în
1941 cu mari pierderi pentru România în 1941 timpul bătăliei pentru
armata română. Conducătorul statului român nu a anticipat corect complexitatea siste­- Odesa (14 august –
mului de fortificare și capaci­tatea de rezistență a armatei sovietice și a refuzat mult timp 16 octombrie 1941):
106 561 morți, răniți,
să ceară sprijinul armatei germane. O scrisoare adresată de Ion Antonescu lui Wilhelm
dispăruți și prizonieri.
Filderman dovedește că mareșalul îi considera vinovați pe evrei pentru aceste pierderi de
vieți omenești.

Generalul Ion Glogojeanu
a fost numit administrator
Numărul locuitorilor evrei din Odesa nu este cunoscut cu exactitate pentru intervalul
militar al teritoriului
1930-1940, dar a fost estimat ca fiind cuprins între 90 000 și 120 000 în momentul ocupării
cucerit.
orașului. Imediat după cucerirea orașului, a început organizarea ghetoului de la Odesa, iar în
primele zile, 3 000-4 000 de evrei au fost executați prin împușcare.
La 22 octombrie 1941, la ora 17.45, s-a produs o explozie care a distrus imobilul în care
se stabilise comandamentul trupelor române. Au murit generalul Ion Glogojeanu, 16 ofițeri
români, 9 subofițeri și 35 de soldați. Acest eveniment a constituit un nou motiv de „represalii”
ordonate în mod direct de către mareșalul Ion Antonescu.
1. De ce crezi că se folosește uneori termenul de „represalii” atunci când sunt
descrise evenimentele desfășurate în Odesa, în anul 1941?
2. În ce măsură se poate vorbi despre „neglijență” în ceea ce privește asediul Odesei
din 1941?
În zilele următoare,
circa 25 000 de locuitori ai
Odesei, majoritatea evrei, au
fost escortați până la Dalnic,
unde au fost înghesuiți în
câteva barăci care au fost
mitraliate și incendiate. Ulti­
ma magazie a fost aleasă
special pentru a fi aruncată
în aer pe 25 octombrie 1941,
la ora 17.45. Acțiunea a fost
realizată de către soldații
români în baza ordinului Monument al Holocaustului în memoria evreilor masacrați
la Odesa, în 1941
secret cu numărul 563 care a
fost transmis generalilor Nicolae Tătăranu și Nicolae Macici. Deși s-a solicitat distrugerea
fizică a documentului criminal, acesta a fost păstrat în arhiva armatei.
Deportarea evreilor din Odesa a fost realizată de autoritățile române în două etape.
Prima s-a realizat prin convoaie care au trecut prin Berezovka către Bogdanovka (aflată la
125 km nord de Odesa). Cei care rămâneau în urmă erau împușcați de jandarmi. A doua etapă

73
UNITATEA 5
a deportărilor s-a efectuat cu trenul, în vagoane de marfă, la temperaturi de până la –20 °C.
16 oct. 1941
Mulți evrei au murit din cauza înghețului înainte să ajungă la Berezovka, iar cei care au
asediul Odesei se încheie
supraviețuit au fost predați unităților germane care i-au executat. Deportarea evreilor din
cu mari pierderi pentru
Odesa s-a încheiat la începutul lunii martie 1942.
trupele române
1. Care au fost instituțiile statului implicate în punerea în aplicare a ordinului 563?
2. De ce crezi că s-a cerut distrugerea ordinului 563 după citirea lui?


3 000-4 000 de evrei Aplic
sunt execuțați de
soldații români Citește, cu atenție, textele din următoarele surse și rezolvă cerințele.

începe organizarea SURSA A. „Drept răspuns la mărinimia cu care ați fost primiți în mijlocul nostru și tratați,
ghetoului de la Odesa evreii d-voastră, ajunși comisari sovietici, împing trupele sovietice din regiunea Odesei printr-o
teroare fără seamăn, mărturisită de prizonierii ruși, la un masacru inutil, numai pentru a ne
provoca nouă pierderi. (…) Te întrebi de ce atâta ură, din partea unor evrei ruși cu care nu am
avut niciodată nimic de împărțit? Dar ura lor este ura tuturor, este ura d-voastră.”
(Scrisoarea de răspuns adresată de mareșalul Ion Antonescu
22 oct. 1941 doctorului Wilhelm Filderman, la 19 octombrie 1941)
o explozie distruge sediul SURSA B. „Ședința se deschide la ora 11.30, sub președinția domnului mareșal Ion Antonescu,
comandamentului
Conducătorul statului. (…)
trupelor române
Dl. Mareșal Ion Antonescu, Conducătorul statului: (…) Represiunea a fost „destul de
severă”?
Dl. Prof. Gh. Alexianu, guvernatorul Transnistriei: A fost, domnule mareșal.
Dl. Mareșal Ion Antonescu, Conducătorul statului: Ce înțelegi prin destul de severă?
Dv. sunteți cam miloși cu alții, nu cu neamul românesc.
22-25 oct. 1941
Dl. Prof. Gh. Alexianu, guvernatorul Transnistriei: A fost foarte severă, domnule mareșal.
aproximativ 25 000 de
Dl. Mareșal Ion Antonescu, Conducătorul statului: Am spus să se împuște câte 200 evrei
locuitori ai Odesei,
pentru fiecare mort și 100 evrei pentru fiecare rănit. S-a făcut așa?
majoritatea evrei, sunt
Dl. Prof. Gh. Alexianu, guvernatorul Transnistriei: Au fost și împușcați și spânzurați pe
executați drept represalii
străzile Odesei.
Dl. Mareșal Ion Antonescu, Conducătorul statului: Să faceți așa, pentru că eu răspund în
fața țării și a istoriei. (…)”
(Ședința Consiliului de miniștri cu guvernatorii Basarabiei, Bucovinei
și Transnistriei din 13 noiembrie 1941 în Evreii din România între anii 1940-1944.
Problema evreiască în stenogramele Consiliului de Miniștri)
SURSA C. „(…) După aceasta s-a trecut la operația în sine de mitraliere a celor ce se găseau
înăuntrul celor 4 magazii și cred că ordinul de deschidere a focului l-a dat sau colonelul
Dereanu, sau colonelul Mihail Niculescu-Coca. Magaziile au fost luate pe rând, ceea ce a făcut
REȚIN ca operațiunea să dureze până noaptea (…). A doua zi, una din magaziile unde nu se terminase
 Orașul Odesa s-a aflat operațiunea de mitraliere a fost aruncată în aer și în mod simbolic și exemplificativ această
sub administrație operațiune de aruncare în aer s-a făcut cred la aceeași oră la care a fost aruncat comandamentul
românească în perioada în aer. (…) Observându-se că numai prin mitraliere nu se poate izbuti să fie omorâți toți cei
octombrie 1941 – dinăuntru, s-a recurs (…) la stropirea magaziilor cu gaz și benzină și la incendierea lor.”
aprilie 1944.
(depoziția lui Alexe Neacșu, sublocotenent în rezervă din Regimentul 23 Infanterie,
 Populația evreiască din în M. Carp, Cartea neagră. Suferințele evreilor din România 1940-1944)
Odesa a fost ținta a
numeroase masacre și a 1. Identifică, în sursele A și B, fragmentele care indică antisemitismul lui Ion Antonescu.
fost deportată în condiții 2. Pe baza informațiilor oferite de lecție și a surselor B și C, realizează un eseu având ca
inumane la Bogdanovka și temă masacrele de la Odesa.
Berezovka.

74
 UNITATEA 5
6. Evreii din Vechiul Regat și din sudul Transilvaniei: regimul INTRODUCERE
de muncă obligatorie și planurile de deportare în Polonia România a desfășurat
acțiuni antisemite, pe cont
propriu sau în colaborare
Învăț cu autoritățile germane,
fapte definite drept
Guvernarea antonesciană a adoptat un set de măsuri „Holocaust prin gloanțe”.
legislative antisemite care limitau atât accesul la educație Acestea s-au desfășurat pe
și cultură, cât și interacțiunea populației autohtone cu teritoriul Vechiului Regat,
minoritățile. Astfel, tinerii evrei au fost excluși din școlile, dar mai ales în Basarabia,
liceele și universitățile românești. Artiștii evrei au fost în Bucovina de Nord și în
îndepărtați din teatrele și din instituțiile de cultură, iar Ținutul Herța unde au fost
medicii și tot personalul evreiesc din domeniul sanitar au consemnate maltratări,
execuții și deportări în
fost concediați. În cadrul acelorași măsuri li s-a interzis
lagărele din Transnistria.
evreilor practicarea profesiei de avocat și de farmacist.
Totodată, s-a interzis vânzarea cărților scriitorilor evrei în Nicolae Bălan, Mitropolit ortodox
librării și au fost eliminate volumele cu autori evrei din al Ardealului (1920-1955)
bibliotecile publice.
O altă măsură antisemită este cea referitoare la regimul de muncă obligatorie, impusă ȘTIAI CĂ…?
celor din Vechiul Regat și din sudul Transilvaniei. Decretul-lege nr. 3984/4.12.1940 îi excludea 
Sonia Follender (Palty),
pe evrei din structurile militare și îi excepta de la serviciul militar obligatoriu. Această măsură
autoarea cărții Evrei, treceți
presupunea în plus plata unei sume cuprinse între 3 000 și 7 000 de lei (echivalentul a 2 250 Nistrul!, a fost deportată în
și 5 260 RON, în zilele noastre), precum și prestarea muncii obligatorii. Un regulament din Transnistria în 1942.
iulie 1941 aducea completări referitoare la intervalul de vârstă pentru care se aplica măsura În septembrie, tatăl său,
ca evreii să poată fi „rechiziționați” pentru servicii militare, 18-50 de ani, precum și la obligația Alfred Follender, a fost
de a purta un semn distinctiv, o brasardă de culoare galbenă, lată de 10 cm, cu numele deportat disciplinar în
punctului de recrutare de care aparțineau. Transnistria, împreună cu
La 27 iunie 1942, au fost adoptate noi măsuri referitoare la munca obligatorie pentru soția și cu fiica lui. În acea
evrei. Cei care se făceau vinovați de abateri, fie ele și „de mică importanță” (întârzieri, perioadă, evreii
delăsare, atitudine nedisciplinată), erau pedepsiți fizic (cu 25 de lovituri), în timp ce bucureșteni erau pedepsiți
sustragerea de la muncă, părăsirea șantierului fără învoire puteau fi pedepsite cu deportarea cu deportarea în
Transnistria pentru
în Transnistria. Nu era deportat doar cel găsit vinovat de faptă, ci și familia extinsă a acestuia
încălcarea regimului de
(soția, copiii, părinții). Peste 500 de evrei au ajuns să execute muncă obligatorie în armată în
muncă obligatorie.
Batalionul 120 Balta, din Transnistria, care a funcționat aproape doi ani, până în august 1943.
În cartea sa, Sonia a
În total, din Vechiul Regat și din Transilvania de sud au fost deportați în Transnistria circa povestit experiența –
4 000 de evrei. Deportarea evreilor regățeni și transilvăneni a fost întreruptă datorită intervenției plecarea din gara București,
hotărâte a Reginei-mamă Elena și a Mitropolitul ortodox al Ardealului, Nicolae Bălan. trecerea Nistrului pe la
Tighina (actualmente:
Aplic Bender, Moldova), oprirea
din Odesa și coborârea în
Citește, cu atenție, textul următor și rubrica „Știai că…?", apoi rezolvă cerințele. gara Vigoda (actualmente:
„Prima baie pe care am făcut-o în Transnistria, la baia publică din Golta, a fost un Vyhoda, Ucraina). În
adevărat eveniment. Eram duși câte 30 de femei și 30 de bărbați. Fiecare cu câte o legăturică în ianuarie 1943, părinții și
mână, cu primeneli curate. În căzile cu apă fierbinte, intram câte două femei o dată (….) aveam fata lor au fost mutați la
voie să stăm la baie două ore (…). În lagăr, lupta contra păduchilor continua (…) de râie Bogdanovka după ce
fuseseră trimiși la muncă
scăpaserăm aproape toți. Nici nu ne venea a crede. Bubițele acelea mici, roșii dintre degete și
la ferma agricolă din
de pe burtă au dispărut. Dar păduchii rezistau.”
Alexandrovca.
(Sonia Palty, Evrei, treceți Nistrul!)
Sonia Palty a revenit în
1. Folosește informațiile alăturate, din rubrica „Știai că…?", și o aplicație de hărți interactive România abia la sfârșitul
(Google Maps, Waze etc.) pentru a reconstitui traseul grupului din care a făcut parte Sonia Palty. lunii noiembrie 1943.

75
UNITATEA 5
ȘTIAI CĂ…?

Guvernarea Antonescu a
permis emigrarea unui
număr limitat de evrei în
Palestina. În total, istoricii
vorbesc despre 4 987 de
evrei, dintre care 1 136 au
pierit pe vasele Struma
(1942) și Mefkure (1944),
torpilate și scufundate în
Marea Neagră de
submarine sovietice.
REȚIN
 Evreii mobilizați în
detașamente de muncă
forțată din Vechiul Regat
au fost supuși unui regim
inuman, iar începând din
anul 1942 se organizează
deportările în Transnistria.
 La finele anului 1942,
guvernul Antonescu decide
să nu mai deporteze evreii
din Vechiul Regat și din
sudul Transilvaniei în
lagărele poloneze.
 Statul român a permis
emigrarea unui număr
limitat de evrei în Palestina
între 1942 și 1944.
76
2. Formulează, pe baza sursei date, un punct de vedere despre condițiile de viață ale
evreilor bucureșteni deportați în Transnistria, susținându-l cu două informații din sursă.
Învăț
Bătălia de la Stalingrad (23 aug. 1942 – 2 feb. 1943) a însemnat nu doar un moment decisiv
în desfășurarea Celui de Al Doilea Război Mondial, ci și o ruptură în colaborarea dintre
România și Germania pe „problema evreiască”. Guvernul Antonescu a început, încă din 1943,
să-i repatrieze pe evreii deportați în Transnistria: jumătate dintre cei 12 000 de evrei, din
județul Dorohoi, au revenit la casele lor în decembrie 1943, iar evreii din Vechiul Regat și din
Transilvania de sud nu au mai fost deportați în lagărele germane din Polonia. Guvernul de la
București a decis să încalce acordul româno-german din iulie 1942, semnat de Gustav Richter
și de Mihai Antonescu, conform căruia se angaja să deporteze 275 000 de evrei din cei 300 000
către lagărul de exterminare de la Bełżec, Polonia.
Un rol important l-au avut și intervențiile monseniorului Andrea Cassulo, Nunțiul
apostolic de la București, la rugămințile rabinului-șef Șafran și ale lui Wilhelm Filderman, de
a face presiuni asupra mareșalului Antonescu și a vicepremierului Mihai Antonescu.
Alexandru Șafran (1910-2006) a fost rabinul-șef al Cultului Mozaic din România între
1939-1948 și, în calitatea sa de lider spiritual, el a făcut tot posibilul pentru a sprijini
comunitatea evreiască, afectată de măsurile guvernamentale.
Aplic
Citește fragmentul de interviu, apoi rezolvă cerințele.
Întrebat într-un interviu despre cele mai intense
momente din perioada Holocaustului, liderul spiritual al
evreilor români, a declarat:
„(…) situațiunea noastră, a evreilor, era așa de
disperată, așa de deznădăjduită, că reacțiunile noastre nu mai
erau reacțiuni obișnuite. Este vorba de deportare, de
exterminare lentă sau rapidă. M-am adresat patriarhului
Nicodim, m-am adresat mareșalului Antonescu (…) am vorbit
Elena, Regina-mamă a României
cu mitropolitul Bălan (…) în Ardealul de sud erau de acum (1896-1982)
pregătite trenurile care trebuiau să-i transporte pe evreii din
această parte a țării în lagărele de exterminare din Polonia. Mitropolitul Bălan era un om sigur
de sine, aspru, mândru, iar eu, în împrejurările de atunci, bietul rabin al unei populații umilite,
prigonite (…). Mi-a telefonat mitropolitul Bălan, cu vocea foarte sigură, spunându-mi că
mareșalul Antonescu a renunțat la deportarea evreilor în Polonia, în ciuda marilor presiuni
exercitate de germani asupra guvernului român ca să procedeze la aplicarea «soluției finale».
M-am adresat Reginei-mamă Elena și fiului ei, Regele Mihai, în toate aceste împrejurări jalnice
și am găsit la ei sprijin, înțelegere și compasiune. Eu însumi m-am adresat lui Iuliu Maniu în
vremurile de prigoană și i-am cerut să intervină în favoarea noastră a evreilor, ceea ce a și făcut.”
(Manase Radnev, Țicu Goldstein, Șafran printre nemuritori)
1. Formulează, pe baza sursei, un punct de vedere despre acțiunile rabinului-șef pentru
susținerea comunității evreiești, susținându-l cu două informații din interviu.
2. Pe baza sursei și a informațiilor din lecție, detaliază contextul politico-militar care a
favorizat întreruperea deportărilor în lagărele germane din Polonia.
3. Pornind de la sursa dată și de la afirmația: „Memoria este un act etic și etic înseamnă
acțiune, înseamnă viitor”, scrie un minieseu (de 10 rânduri), despre activismul cetățenesc în
contextul Holocaustului.
 UNITATEA 5
7. Rezistența evreiască și eforturile de repatriere INTRODUCERE
a deportaților din Transnistria Comunitatea evreiască a
rămas solidară și a luptat
cu avalanșa de măsuri
Învăț antisemite, între 1941-1943,
atacând deciziile în justiție
Rezistența evreiască din România a înregistrat mai multe forme de acțiune. Ea s-a și apelând la susținători
manifestat atât la nivel individual, cât și pe plan colectiv. În condiții de opresiune, până și din lumea politică, pentru a
supraviețuirea unei persoane poate fi considerată o formă de rezistență. La nivel colectiv, asigura supraviețuirea
Federația Uniunilor de Comunități Evreiești, înlocuită în 1941 de Centrala Evreilor, a adoptat membrilor săi.

sub conducerea lui Wilhelm Filderman tactica luptei în justiție, a petițiilor, a audiențelor,
sperând să obțină unele îmbunătățiri ale situației periculoase în care se aflau comunitățile
evreiești din țară.
O altă formă a rezistenței evreiești a fost organizarea unui sistem paralel de educație
evreiască. Această acțiune a fost necesară după intrarea în vigoare a decretului-lege din
14 octombrie 1940, care stabilea excluderea elevilor și a studenților evrei din învățământul
de stat, particular și confesional. În acest context, comunitatea evreiască și-a asumat
misiunea de a continua școlarizarea la nivel primar, mediu și chiar superior. Cursurile erau
organizate în vechi case de rugăciune, pivnițe sau poduri insalubre, atunci când elevii și
profesorii nu erau obligați să presteze muncă obligatorie în folosul statului. Alexandru Șafran
Chiar și continuarea vieții cultural-artistice și religioase poate fi considerată o formă (1910‑2006), teolog, filozof
specifică de rezistență spirituală. Excluși din instituțiile statului și din organizațiile și cărturar, rabinul-șef al
profesionale, numeroși intelectuali evrei și-au concentrat eforturile asupra menținerii Cultului Mozaic din
moralului comunității evreiești, atât de necesar pentru a putea face față oprobriului impus România (1940-1948) și,
de autorități. Totodată, prin continuarea vieții religioase, sinagoga a devenit un loc de după plecarea din România,
educație și de manifestare a solidarității în fața greutăților. rabinul-șef al Comunității
evreiești din Geneva.
Sunt persoane care înțeleg termenul de „rezistență” ca o formă de luptă de gherilă.
A militat pentru dialogul
Ești de acord cu această părere? Exprimă un punct de vedere și argumentează-l folosind dintre religia creștină și
informațiile din textul lecției. iudaism. Printre scrierile
Repatrierea evreilor deportați în sale se numără: Un tăciune
Transnistria a devenit realizabilă odată cu smuls flăcărilor:
comunitatea evreiască din
apropierea liniei frontului de râul Nistru.
România, 1939-1947.
Încă din 2 ianuarie 1943, Wilhelm Filderman
Memorii (Ed. Hasefer,
le trimitea o notă lui Ion Antonescu și
București, 1996), Resisting
vicepremierului Mihai Antonescu în care
the Storm. România
prezenta situația copiilor între 2 și 16 ani, 1940-1947. Memoirs (Yad
rămași orfani în Transnistria. Autorul Vashem, Ierusalim, 1987).
memoriului atrăgea atenția că aceștia nu
vor supraviețui iernii și că, pentru salvarea
lor, repatrierea era singura soluție. După Evrei români sărbătorind întoarcerea orfanilor ȘTIAI CĂ…?
alte solicitări și audiențe la ministrul de supraviețuitori din lagărele și ghetourile din Transnistria
La 19 iunie 1997,
interne Constantin Vasiliu, Wilhelm Filderman


la un orfelinat din București

Alexandru Șafran a fost
a transmis guvernului memoriul din 12 octombrie 1943 în care solicita repa­trierea tuturor
ales membru de onoare al
celor 78 000 de evrei care mai erau în viață în Transnistria. Autoritățile de stat au respins Academiei Române.
propunerea și au permis doar repatrieri parțiale. Astfel, în decembrie 1943 au revenit 6 053 de 
În orașul Bacău există o
locuitori deportați din Dorohoi, iar la 6 martie 1944, au fost repatriați 1 846 de copii rămași
școală care îi poartă
orfani în urma deportărilor. Întrucât ordinul de repatriere generală a fost aprobat de Ion numele – Școala
Antonescu în martie 1944, această acțiune nu a mai putut fi organizată cu trenul decât pentru Gimnazială
2 538 de persoane, din cauza avansării liniei frontului. „Dr. Alexandru Șafran”.

77
UNITATEA 5
DICȚIONAR
repatriere – acțiunea de a
readuce pe cineva în țară
după o absență
îndelungată.
rezistență – 1. împotrivire,
opoziție, apărare împotriva
unui atac; 2. puterea de a
înfrunta boala, oboseala,
foamea, lipsurile etc.
ȘTIAI CĂ…?

Teatrul Barașeum din
București, cu activitatea sa,
reprezintă un exemplu
elocvent de rezistență
evreiască în domeniul
artistic și cultural. Acesta a
fost un teatru evreiesc care
a funcționat la București
între anii 1941-1945, în
contextul interdicțiilor
impuse actorilor evrei, care
nu mai aveau voie să joace
în teatrele românești.
Spectacolele trebuiau să se
joace numai în limba
română.
Grup de elevi evrei,
Bucureşti, 1940
REȚIN
 Rezistența evreiască nu
și-a propus să submineze
sau să răstoarne regimul
antonescian, ci să atenueze
consecințele și să combată
măsurile antievreiești.
 Caracteristicile principale
ale rezistenței evreiești din
România sunt varietatea
formelor de manifestare și
respectarea principiului
legalității.
78
Cercetătoarea Lya Benjamin a remarcat faptul că repatrierea evreilor români
deportați în Transnistria este o situație cu totul izolată în istoria Holocaustului prin faptul
că autoritatea care i-a deportat pe evrei a acceptat ea însăși colaborarea la repatrierea lor.
Cum crezi că ar trebui să privim decizia de repatriere? Exprimă un punct de vedere pe care
să-l argumentezi cu informații din textul lecției sau din surse.
Aplic
Citește, cu atenție, următoarele surse și rezolvă cerințele.
SURSA A. „În contextul concret românesc a funcționat o strategie de luptă care urmărea
contracararea sau neutralizarea măsurilor de eliminare a populației evreiești din societatea
românească (…). În acest scop, conducătorii obștii evreiești au căutat să stabilească contacte cu
personalități influente gata să intervină în favoarea evreilor în momentele critice; s-au adresat
autorităților de stat prin petiții și proteste împotriva persecuțiilor și măsurilor discriminatorii;
au organizat o rețea instituțională de cultură, învățământ, asistență ș.a. pentru «compensarea»
tuturor frustrărilor materiale, morale, sociale, intelectuale impuse evreilor de regimul
antonescian.”
(Lya Benjamin, Prigoană și rezistență în istoria evreilor din România 1940-1944)
SURSA B. „Astăzi nu mai trăiesc în Transnistria decât 78 000 de deportați, așa că 122 000,
adică 61%, au murit în decurs de doi ani. Acești 78 000 se compun din: 25 000 de bărbați,
majoritatea trecuți de 50 de ani; 33 000 de femei; 20 000 de copii de ambele sexe, sub 18 ani. (…)
Când două treimi dintre deportați au murit în exil în doi ani, când sunt familii în care din
10 membri supraviețuiesc numai unul sau doi, când sunt copii ai căror părinți au murit în exil,
când mii de deportați desculți și flămânzi nu-și pot procura drept hrană zilnică decât o apă
fierbinte în care plutesc 30-40 grame de mălai și, deci, și treimea care a rămas este amenințată
să moară, suferințele lor merită, credem, iertare, mai cu seamă că majoritatea celor care
supraviețuiesc sunt femei și copii minori.”
(Memoriul din 12 octombrie 1943 adresat guvernului român de către Wilhelm
Filderman, în W. Filderman, Memorii și Jurnale)
SURSA C. „București, 4 februarie 1944
După cum v-am arătat și verbal, am fost nevoit să evacuez evreii din Basarabia și Bucovina,
pentru că din cauza oribilei lor purtări din timpul ocupației acestor pământuri românești de
către ruși, populația era atât de îndârjită împotriva lor, încât fără această măsură de siguranță
ar fi dat naștere la cele mai odioase pogromuri. (…)
Se înțelege de la sine că, în aceste condiții, este o imposibilitate morală și politică să consimt
la aducerea evreilor din Transnistria. Să nu se conteze deci pe aceasta. (…) Dintre evreii din
Transnistria au fost repatriați numai cei care din eroare au fost deportați acolo, adică vreo 7 000
de dorohoieni, și 4 500 de copii orfani (…) Dar ca om de concepție europeană, nu am tolerat
niciodată și nu pot să tolerez crime împotriva nimănui.”
(Răspunsul lui Ion Antonescu la scrisoarea arhitectului H. Clejal, în W. Filderman,
Memorii și Jurnale)
1. Identifică, în sursa A, două trăsături ale rezistenței evreiești din România.
2. Selectează, din sursa B, două argumente folosite de W. Filderman în memoriul prin care
solicită repatrierea deportaților din Transnistria.
3. Folosind sursa C, stabilește tipul de informație (subiectivă/obiectivă) și justifică
folosirea alternativă a cuvintelor „evacuez” (în loc de „deportez”) și „deportați” (în loc de
„evacuați”).
4. Pornind de la textul lecției și al surselor A, B și C, întocmește un eseu despre diversitatea
formelor de rezistență evreiască din România.
 Studiu de caz UNITATEA 5
Wilhelm Filderman

Învăț
Născut în 1882, la București, Wilhelm Filderman s-a remarcat ca un model de rezistență
evreiască în perioada regimului antonescian. Licențiat în drept la Universitatea din Paris, el s-a
întors în țară, a obținut naturalizarea în anul 1912 și a participat la Războiul Balcanic din 1913.
Ulterior, a participat la Conferința de Pace de la Paris din 1919 și a avut o contribuție importantă
la elaborarea textului Tratatului minorităților, din 1919. Wilhelm Filderman,
După instaurarea regimului antonescian (1940), W. Filderman s-a angajat într-o luptă președinte al
neobosită care avea să decidă soarta evreilor din România. El s-a opus oricăror acțiuni violente Uniunii Evreilor Români
(1923-1947), președinte al
și a ales calea legal-juridică de protest. Numeroasele sale memorii și petiții stau mărturie a Uniunii Comunităților Evreiești
efortului depus pentru salvarea populației evreiești. Structura memoriilor adresate autorităților din România și președinte al
române era una tipică: Filderman expunea cazul, formula revendicări concrete și solicita Consiliului Central al Evreilor
din România
îmbunătățiri ale situației prin adoptarea unor măsuri administrative concrete.
În petițiile și memoriile sale din perioada septembrie 1940 – ianuarie 1941, Filderman a
pus în evidență haosul economic creat de acțiunile violente ale mișcării legionare. El a arătat, cu
date statistice, că interdicția de a practica profesiunile de medic și farmacist impusă evreilor va
ȘTIAI CĂ…?
avea consecințe negative atât pentru evrei, cât și pentru români, întrucât în mediul rural exista, Wilhelm Filderman:
la acel moment, un deficit de cadre medicale. Totodată, în urma unei audiențe la Ion Antonescu, 
A rămas orfan de tată la
la 14 septembrie 1940, Filderman a obținut suspendarea articolului de lege care elimina cultul vârsta de 3 ani.
mozaic din rândul cultelor autorizate. 
A fost coleg cu
Ion Antonescu la Liceul
Ce drepturi le-au fost încălcate evreilor în perioada septembrie 1940 – ianuarie 1941?
„Matei Basarab” din
După înăbușirea rebeliunii legionare, Filderman a elaborat circulare către toate București.
comunitățile evreiești din România prin care dădea informații cu privire la legile antievreiești 
În timpul regimului
și sfaturi despre măsurile de protecție împotriva lor. Întrucât pe plan local se instituia antonescian, a fost exclus
obligativitatea purtării semnului distinctiv de către evrei, în urma unei noi audiențe la Ion din barou și ulterior
Antonescu, la 8 septembrie 1941, W. Filderman a reușit să-i arate acestuia efectele negative deportat în Transnistria
ale acestei măsuri, obținând anularea ordinului. (30 mai – 2 august 1943),
În toamna lui 1941, odată cu primul val de deportare a populației evreiești în dar a revenit la București în
Transnistria, Filderman își intensifică acțiunile de protest, încercând printr-o serie întreagă urma intervențiilor
de memorii să-l convingă pe Ion Antonescu să oprească deportarea, deoarece aceasta ar fi Reginei-mamă Elena.
însemnat, de fapt, condamnarea la moarte pentru coreligionarii săi. Într-un alt memoriu, el a 
A reușit să plece din
cerut ca intelectualii, meseriașii, comercianții necesari economiei naționale să fie exceptați România în anul 1948, iar
de la deportare. Totuși, singura concesie făcută de Ion Antonescu a fost exceptarea de la în 1950 a fost condamnat
de regimul comunist.
deportare a 20 000 de evrei din Cernăuți pentru care a pledat și Traian Popovici.
Reluarea acțiunii de deportare în vara și în toamna lui 1942 îl determină pe W. Filderman

A fost reabilitat în țară
să adreseze noi memorii în care solicită oprirea abuzurilor și cere anularea hotărârii privind în anul 1968.

deportarea evreilor din sudul Transilvaniei în lagărele de exterminare poloneze. În aceste 

A scris Memorii și Jurnale
memorii, Filderman folosește date statistice și informații din mass-media, arătând că, la acel în timpul șederii la
moment, doar evreii din țările ocupate de Germania nazistă erau trimiși spre lagărele de Paris (1948-1956).

exterminare, nu și cei din țările aliate.

Pe măsura înfrângerilor de pe frontul de est, eforturile lui Wilhelm Filderman s-au
îndreptat către salvarea evreilor din Transnistria și readucerea în țară a tuturor supraviețuitorilor.
De asemenea, el s-a opus reintroducerii regimului de ghetou la finele anului 1943, a protestat
față de măsura prin care populației evreiești i s-a interzis accesul la adăposturile publice și s-a
opus încorporării forțate a tinerilor evrei în armata română (1944-1945).
Care crezi că au fost motivele pentru care Wilhelm Filderman s-a opus ca tinerii
evrei să fie încorporați în armata română?

79
UNITATEA 5
DICȚIONAR
petiție – expunere scrisă
adresată de o persoană
sau de un grup unei
instituții/organizații/
autorități, în care se
formulează o cerere.
memoriu – 1. expunere
scrisă, bine documentată,
a unei probleme/situații,
raport. 2. expunere scrisă
a faptelor și a motivelor
referitoare la un proces.
JOC DE ROL
Imaginează-ți că, asemenea
lui W. Filderman, te afli
într-o audiență pentru a
apăra drepturile evreilor
puși în pericol de măsurile
antisemite ale anilor 1940.
Adu câteva argumente
(trei-cinci) în pledoaria ta
și fii cât mai convingător în
fața auditoriului format din
colegii tăi.
REȚIN
 Wilhelm Filderman,
un om politic român de
etnie evreiască, s-a
remarcat prin perseverența
sa în apărarea drepturilor
populației evreiești din
România.
 Dacă în perioada
interbelică el a militat
împotriva acțiunilor
antisemite și pentru
drepturile cetățenești ale
evreilor, în perioada
regimului antonescian a
organizat lupta pentru
supraviețuire a comunității
evreiești, folosind mijloace
pașnice și legale.
80
Aplic
Citește, cu atenție, următoarele surse și rezolvă cerințele.
SURSA A. „România începutului de secol XX a cunoscut un fenomen de emigrație în masă. Mii
de evrei au pornit pe jos spre Hamburg, cu speranța de a putea ajunge dincolo de ocean. (…)
Mi-am pus întrebarea dacă nu cumva ar fi mai bine pentru mine să părăsesc România. (…) Mă
gândeam să studiez medicina. (…) Dar ce-ar fi putut să facă medicina pentru acești oameni care
au plecat pe jos din țara lor și cum ar putea cineva să acționeze împotriva pogromurilor și
jefuirii? În loc să încerc să ajut pe câțiva, oare nu era mai folositor să merg direct la rădăcina
răului? Studiind dreptul, n-aș fi mai bine pregătit să lupt pentru drepturi, drepturile legale ale
omului? Dar pentru a fi jurist în România, trebuie să fii cetățean al acestui stat; pentru ca un
evreu să devină cetățean, era nevoie ca o lege specială să fie adoptată de Parlament.”
(Wilhelm Filderman, Memorii și Jurnale)
SURSA B. „Am primit astăzi un apel disperat de la conducerea Ghetoului din Chișinău.
În dimineața zilei de 8 a.c. au plecat 1  500
de oameni, în mare parte pe jos, luând cu ei
numai ce puteau ține în mână, deci aproape
toți expuși să se prăpădească, afară fiind
frig, iar ei goi, fără alimente și fără cea mai
mică putință de aprovizionare, la un drum de
cel puțin opt zile, pe ploaie, frig și zăpadă.
Numai bolnavii, bătrânii și copiii au plecat în
Disperare și teroare în timpul deportărilor în lagăre
căruțe. (…)
Este moartea, moartea, moartea fără vină, fără altă vină decât aceea de a fi evrei.
Vă implor din nou, Domnule Mareșal, să nu lăsați ca o asemenea zguduitoare tragedie să se
săvârșească (…).”
(Al doilea apel al lui W. Filderman către Ion Antonescu
prin care cerea oprirea deportării din Basarabia în Transnistria)
SURSA C. „Pe 22 septembrie, Filderman a predat personal ministrului de interne (…) un
memoriu special pentru Ion Antonescu (…), prin care expunea cele mai concludente argumente
împotriva deportării evreilor. (…) Cunoscând pasiunea lui Antonescu pentru tabele și statistici,
Filderman i-a prezentat tabele din care reieșea că numărul evreilor se redusese cu 66%, adică
cu două treimi. A doua parte a memoriului s-a concentrat asupra «aspectului economic» al
persecuțiilor (…). El a accentuat că, oriunde erau evrei, românii prosperaseră (…). În cele din
urmă, Filderman a abordat subiectul deportării evreilor din Transilvania și din Regat. (…)
Filderman nu i s-a adresat lui Antonescu în numele evreilor și a folosit persoana întâi plural
«noi» (…), ca și cum ar fi fost un român obișnuit (…). A procedat așa, știind că orice apel lansat
de un evreu atrăgea automat respingerea din partea lui Antonescu.”
(Jean Ancel, Introducere, în W. Filderman, Memorii și Jurnale)
1. Pe baza sursei A, explică motivul deciziei luate de Wilhelm Filderman, la începutul
secolului al XX-lea, de a nu emigra din România.
2. Pe baza surselor B și C, precizează ce tipuri de argumente folosește Wilhelm Filderman
în apelurile sale către Ion Antonescu de a stopa deportările în Transnistria.
3. Scrie și susține un discurs referitor la combaterea antisemitismului în baza informațiilor
oferite de sursele istorice.
4. Realizează o scurtă prezentare destinată postării pe rețelele sociale, având ca temă
rolul pe care l-a jucat Wilhelm Filderman în lupta pentru salvarea populației de origine
evreiască din România.
 Studiu de caz UNITATEA 5
Mărturii ale supraviețuitorilor evrei și romi ȘTIAI CĂ…?
din Transnistria 
Deși populația romă era
recenzată ca etnie, aceștia
Învăț erau tratați ca o categorie
socială cu drepturi și
Recensământul din 1930 ne înfățișa o Românie caracterizată prin diversitate etnică. obligații civile.
Conform datelor acestui recensământ, România avea 18 057 028 locuitori dintre care: 
Măsuri împotriva
populației rome au fost
etnie nr. locuitori % etnie nr. locuitori % discutate pe
români 12 981 324 71,89% bulgari 366 384 2,03% 7 februarie 1941, când s-a
maghiari 1 425 507 7,89% țigani/romi 262 501 1,45% pus problema scoaterii
romilor din București, din
germani 745 421 4,13% turci 154 772 0,86% motive sociale și politice, și
evrei 728 115 4,03% sârbi, croați și sloveni 51 062 0,28% relocarea lor în Bărăgan.
ruteni 582 815 3,22% polonezi 48 310 0,27%
ruși 409 150 2,26% greci 26 425 0,14%

Formulează o 0 50 100 km

opinie despre mărimea

comunității evreiești și
a celei rome din
România interbelică,
descoperind pe hartă,
cu ajutorul profesorului,
zonele în care se aflau
cei mai mulți membri ai REȚIN
acestora.  Mărturiile
Pe baza supraviețuitorilor evrei și
informațiilor din lecțiile romi din Transnistria
anterioare, menționează reprezintă importante
ce schimbări politico- documente istorice care
teritoriale au intervenit Județele și provinciile României în 1930 completează informațiile
în 1940 față de harta oferite de sursele oficiale.
alăturată a României (din 1930).  Înregistrate sub formă de
Pe baza informațiilor și a mărturiilor supraviețuitorilor evrei citate în lecțiile declarații scrise sau sub
anterioare, precizează cum s-a schimbat viața evreilor, după intrarea României în formă de interviuri, aceste
Cel de Al Doilea Război Mondial. mărturii ne arată modul în
care s-au făcut deportările,
violențele comise de
Învăț reprezentanții autorităților
și condițiile de trai
Intrarea Transnistriei sub administrație românească i-a oferit lui Antonescu spațiul
inumane din Transnistria.
necesar de relocare a populațiilor evreiască și romă.
 Chiar dacă au o
Ordinul 33.911/1941 solicita un recensământ privind „comunitățile de romi «țigani
importantă încărcătură
nomazi» (căldărari, lingurari etc.) și «țigani stabili» condamnați, recidiviști sau care nu au
emoțională, valoarea
mijloace de existență sau ocupație precisă din care să trăiască în mod cinstit prin muncă
acestor surse rezidă în
și deci constituie o povară și un pericol pentru ordinea publică.” Listele cuprindeau
faptul că oferă o
40 909 de persoane, dintre care 9 471 – romi nomazi și 31 438 – romi stabili. perspectivă unică a
Ordinul 26.756/1942 solicita „un studiu privind regiunile de strângere, modul de modului în care victimele
organizare a convoaielor, itinerarele, conducerea și paza convoaielor, punctele de trecere au reacționat și
peste Prut, Nistru și Bug.” supraviețuit Holocaustului.

81
UNITATEA 5
Inspectoratul General
al Jandarmeriei raporta
„Situația numerică
privitoare la evacuarea
țiganilor nomazi
și nenomazi în
Transnistria” astfel:
Țigani (romi) nomazi
evacuați 1 iun. – 15 aug.
bărbaţi 2 352
femei 2 375
copii 6 714
11 441
Țigani (romi) nenomazi
evacuați 1 iun. – 15 aug.
bărbaţi 3 187
femei 3 780
copii 6 209
13 176
Evacuați ulterior,
cu aprobări speciale
69
ȘTIAI CĂ…?

Pentru a onora memoria
victimelor rome ale
Holocaustului, ziua de
2 august a fost declarată
Ziua europeană de
comemorare a genocidului
romilor prin Rezoluția
Parlamentului European
din 15 aprilie 2015.
Prin Legea nr. 124/2020,

ziua de 2 august a fost
instituită în plan național
ca Zi națională de
comemorare a
Holocaustului împotriva
romilor – Samudaripen. În
limba romani, cuvântul
samudaripen înseamnă
„ucidere în masă”.
82
Deportarea romilor era programată să se realizeze în trei etape:

1 iunie-15 august 1942 – 11 441 de romi nomazi deportați în Transnistria;

a doua etapă, încheiată la 16 septembrie 1942 – 13 176 romi stabili deportați;

a treia etapă, care viza 18 262 de romi, nu s-a mai derulat, deportările fiind sistate pe
13 octombrie 1942.
Experiența populației rome deportate în Transnistria a fost traumatizantă. Jumătate
dintre cei deportați nu s-au mai întors. Ei au căzut victime frigului, foamei și bolilor (în special
dizenteria și tifosul exantematic, justificate ulterior ca fiind o consecință a „obiceiurilor
insalubre ale romilor”). Măsurile autorităților cu privire la deportarea populației rome nu au
fost sprijinite de populația română. Dimpotrivă, au fost formulate sute de memorii și de
petiții pentru păstrarea romilor în țară și pentru repatrierea celor deportați. Exemplele vin
din partea unor proprietari de terenuri agricole rămași fără forță de muncă și chiar din partea
unor personalități politice, precum Constantin I.C. Brătianu.
Aplic
I. Analizează, cu atenție, următoarele surse și rezolvă cerințele.
Sursa A. „Pe timpul cât au stat în cazărmile de la Alexandrudar, țiganii au trăit într-o mizerie
de nedescris. Erau hrăniți insuficient. Li se dădeau 400 de grame de pâine pentru cei capabili
a munci și câte 200 de grame pentru bătrâni și copii. Li se mai dădeau puțini cartofi și foarte
rar, pește sărat și acestea în cantități extrem de mici. Din cauza proastei alimentații, unii
țigani au slăbit într-atât că au ajuns numai schelete. Zilnic mureau (…) câte 10-15 țigani. Erau
plini de paraziți (…) Sunt goi, fără haine pe ei (…) au fost găsite cadavre de țigani pe șoseaua
Oceakov-Alexandrudar.”
(Vladimir Zincenco, Transnistria, între Moldova, Ucraina și Rusia)
Sursa B. Urmărește documentarul video Deportarea în Transnistria în 1942, postat de
publicația PressOne pe YouTube, despre deportarea romilor în Transnistria sau un alt
documentar similar pe această temă indicat de profesorul tău.
Sursa C. Bratu Călin, unul dintre supraviețuitorii romi ai deportării, își povestește
experiența din perioada Holocaustului:
„Totul s-a petrecut foarte repede. (…) ne-a ridicat din casă și ne-a dus la marginea
orașului Alexandria, într-un fel de grajduri, unde am fost ținuți câteva zile. De acolo am fost
urcați în niște autocamioane și duși la Turnu Măgurele (…) am primit mâncare câteva zile și
am fost urcați într-un tren de marfă cu care am fost deportați în Transnistria (…) drumul cu
trenul a durat aproape o săptămână. Am coborât la gara Grigorești, de unde am fost escortați
până la Zeleni Gai. Unde am stat până în 1 decembrie 1942. În perioada aceea, am lucrat de
dimineață până seara la cules cartofi.”
(Vladimir Zincenco, Transnistria, între Moldova, Ucraina și Rusia)
1. Precizează tipul de informație (obiectivă/subiectivă) oferită de cele trei surse istorice.
2. Formulează o opinie despre încălcarea drepturilor populației rome, susținând-o cu câte
un argument din fiecare sursă.
3. Pe baza informațiilor din lecție și a surselor, realizează un itinerar cu borne cronologice
referitor la măsurile guvernării antonesciene împotriva romilor către Transnistria.
II. Utilizând lucrări din biblioteca școlii sau materiale din mediul online, scrie un eseu de
200 de cuvinte despre modul de viață al romilor din spațiul românesc, cu accent pe
ocupații, vestimentație, alimentație, obiceiuri.
III. Există persoane de etnie romă în comunitatea din care faci parte? Ce știi despre viața
lor? Cum trăiesc? Cu ce se ocupă? Cum sunt educați copiii?
 UNITATEA 5
8. Evreii din nordul Transilvaniei sub autoritatea statului INTRODUCERE
ungar (1940-1944): expulzări, detașamentele de muncă din Prin semnarea de către
Ungaria și România a celui
Ungaria și Ucraina, ghetoizare și deportare la Auschwitz de-al doilea arbitraj de la
Viena (30 august 1940), un
și în alte lagăre de exterminare vast teritoriu din nordul
Transilvaniei a intrat în
componența statului
Învăț maghiar. Numit adesea în
istoriografie „Dictatul de la
Autoritățile de la Budapesta au pus în aplicare, încă din luna septembrie a anului Viena”, acest acord a
1940, primele măsuri luate împotriva evreilor din nordul Transilvaniei. Ziarele evreiești au însemnat pentru Ungaria
fost închise, asociațiile și cluburile au fost desființate, funcționarii au fost demiși, iar elevii și nu numai câștigarea unei
studenții au fost excluși din sistemul de învățământ. suprafețe de 43 591 km2,
Primele persecuții au fost îndreptate împotriva evreilor care nu se născuseră în conform raportului
Ungaria, considerați „străini” și deportați în regiunea Kameneț-Podolski. Totodată, au avut comisiei E. Wiesel, ci și
loc expulzări din sânul comunităților evreiești din regiunea secuiască (teritoriul alcătuit din preluarea unei populații de
județele Covasna, Harghita și o parte din județul Mureș), iar sistemul muncii forțate a fost aproximativ
extins și folosit și asupra populației din Transilvania de nord. Se estimează că aproximativ 2,5 milioane de locuitori.
15 000 de bărbați evrei au fost utilizați în detașamentele de muncă din armata ungară. Explică diferența de
sens a cuvintelor „arbitraj”
Cum poate fi explicată această fluctuație a politicii autorităților maghiare față de
și „dictat” prin raportarea
evrei în perioada 1940-1944?
la evenimentul din
Ocuparea Ungariei de către trupele germane, la 19 martie 1944 (operațiunea 30 august 1940.
Margarethe), a pecetluit soarta evreilor maghiari și, implicit, a celor din Transilvania de nord.
Aplicarea „soluției finale” (purificare etnică dusă la extrem) a fost coordonată de Adolf Eichmann
care a beneficiat de sprijinul guvernului maghiar pro-german condus de Döme Sztójay.
După adoptarea rapidă a unui set de legi și măsuri antisemite, au urmat acțiunile de
concentrare a populației evreiești în ghetouri. Văzută ca o soluție temporară, ghetoizarea a
început la 3 mai 1944, ora 17:00 și s-a încheiat după o săptămână. 160 000 de evrei din
Transilvania de nord au fost strânși în centrele de la Cluj-Napoca, Dej, Gherla (cu statut
provizoriu), Șimleul Silvaniei, Satu Mare, Baia Mare, Bistrița, Oradea (cu două ghetouri),
Târgu Mureș, Reghin, Sfântu Gheorghe și Sighetul Marmației.
La 15 mai 1944, a început deportarea evreilor către lagărele de exterminare. Câte patru
trenuri pe zi, fiecare având circa 35-40 de vagoane de marfă, transportau câte 3 000 de evrei Adolf Eichmann
(1906–1962)
din centrele de ghetoizare către lagărul de exterminare de la Auschwitz. Soldații aveau grijă
ca fiecare ușă de vagon să fie zăvorâtă și legată cu lanțuri. Deportarea cu ajutorul trenurilor
a făcut ca acest proces să se desfășoare foarte rapid. În aproximativ 24 de zile, cele 45 de
trenuri care au trecut prin Kassa (Košice), au trimis la moarte 130 000 de evrei.
Care a fost scopul creării ghetourilor și de ce au fost acestea o soluție temporară?
Pe baza cunoștințelor dobândite în lecțiile anterioare, prezintă, în trei-patru fraze, DICȚIONAR
soarta evreilor trimiși la Auschwitz.
ghetoizare – acțiunea de
concentrare și izolare
Lucrați în echipă! forțată a unei populații
într-un spațiu închis
Formați grupe de 5 elevi. Pornind de la câteva fragmente din jurnalul Évei Heyman (ghetou).
(prezentate în sursele A și B) și folosind și alte surse pentru a vă documenta (enciclopedii, rechizitoriu – cuvântare a
cărți de istorie, resurse online etc.), veți realiza o investigație privind povestea de viață a procurorului în care acesta
acesteia și un rechizitoriu. În redactarea concluziilor investigației, dezvoltați aspectele: expune, în fața instanțelor
1. Éva și familia ei. Cine a fost Éva Hayman? Cum îi descrie Éva pe membrii familiei sale? de judecată, motivele pe
2. Éva și legile antisemite din 1944. Cum reacționează Éva față de aceste discriminări? care se sprijină acuzarea.

83
UNITATEA 5
Éva Heyman
(n. 1931 – d. 1944)
ȘTIAI CĂ…?

Éva Heyman s-a născut la
13 februarie 1931 în Oradea.
La 13 ani, fetița descrie în
jurnalul său evenimentele
petrecute înainte de a fi
deportată în lagărul de
concentrare de la
Auschwitz, în care avea să
moară la 17 octombrie
1944. Mama Évei a
recuperat jurnalul și l-a
publicat la Budapesta, în
1948. Ulterior, au fost
publicate traduceri în alte
limbi, inclusiv în limba
română.
REȚIN
 În urma celui de-al doilea
arbitraj de la Viena, din
30 august 1940, zona de
nord a Transilvaniei a intrat
în componența statului
ungar.
 Ocuparea Ungariei de
către trupele germane la
19 martie 1944 a dus la
punerea imediată în
aplicare a „soluției finale”
pentru populația de origine
evreiască din Ungaria și din
teritoriile anexate în vara
anului 1940.
84
3. Éva și viața în ghetoul din Oradea. Cum s-a schimbat viața Évei după ghetoizare?
4. Éva la Auschwitz. Când și cum a ajuns Éva la Auschwitz? Ce s-a întâmplat cu ea?
5. Modul în care posteritatea îi onorează memoria. Caută informații online despre
proiectul „Éva Stories”. Propuneți și alte modalități prin care considerați că poate fi păstrată
memoria Évei Heyman.
Fiecare elev din grupă va realiza apoi, pe baza întrebărilor 1-4, un fragment de 10-15
rânduri dintr-un rechizitoriu menit să îi acuze pe cei care se fac vinovați de moartea Évei. La
final, fiecare grupă va prezenta în clasă concluziile echipei.
SURSA A. „13 februarie 1944. Am împlinit 13 ani, m-am născut în treisprezece, într-o zi de
vineri. Agi [mama Évei] este foarte superstițioasă, dar îi este rușine să recunoască. Este prima
mea zi de naștere, la care ea n-a venit. Știu că va fi operată, dar ar fi putut totuși să vină. (…)
Acum, Agi este fericită; nenea Bela [al doilea soț al lui Agi, tatăl vitreg al Évei] a ieșit din
închisoare. Agi îl iubește foarte mult pe nenea Bela; și eu îl iubesc (…).
31 martie 1944. Azi a apărut legea: de aici înainte evreii trebuie să poarte steaua
galbenă. S-a stabilit precis cât de mare să fie și s-a ordonat să fie cusută pe toate hainele și
paltoanele. Când a aflat bunica, din nou a devenit atât de agitată, încât a fost nevoie să
chemăm un medic. I s-a făcut o injecție. Acum doarme. Bunica nu știe că ne-au tăiat deja și
telefonul. Agi a vrut să telefoneze după medic și n-a putut. (…) Se vor lua și prăvăliile de la
evrei. (…) Nu înțeleg: cine va da de mâncare copiilor dacă cei mari nu vor avea voie să lucreze?
7 aprilie 1944. Azi au venit să îmi ia bicicleta. (…) M-am trântit la pământ și, întinsă pe
spate, am cuprins cu brațele roata din spate a bicicletei și am strigat la polițiști tot ce mi-a
ieșit din gură: «Să vă fie rușine! Luați bicicleta unui copil! Ăsta-i furt curat!» Am adunat bani
ca s-o cumpărăm un an și jumătate. (…) De la început mi-am adorat bicicleta; am denumit-o
Vineri. (…) Unul dintre polițiști a fost foarte furios. A spus că (…) niciun copil de evreu nu mai
are dreptul să aibă bicicletă și nici pâine, căci evreii mănâncă pâinea de la gura soldaților. Îți
închipui, Micul meu Jurnal, ce-am simțit eu când toate acestea mi-au fost aruncate în față.
20 aprilie 1944. Zilnic apar, Micul meu Jurnal, o mulțime de legi împotriva evreilor. Azi,
de exemplu, ne-au luat toate mașinile și aparatele: mașina de cusut, radioul, telefonul,
aspiratorul, aparatul electric de prăjit, aparatul meu de fotografiat. (…) Agi a spus: să ne
bucurăm că iau obiecte și nu oameni. (…) Sărmanul bunic, nici nu mai poate merge la farmacie,
căci evreii n-au voie să circule pe stradă decât dimineața între 9 și 10. Bietul bunic, până
acum pentru el a fost cel mai bine, pentru că lucra toată ziua în farmacie și nu vedea cât de
tristă e viața acasă. (…) Micul meu Jurnal, (…) eu vreau să rămân în viață cu orice preț.
5 mai 1944. Micul meu Jurnal, tu nu te mai afli (…) acasă, (…) ci în ghetou. (…) Seara am
vrut să aprindem lumina electrică, dar s-a constatat că de la oraș am fost deconectați din
rețea: evreilor nu li se cuvine lumina electrică. (…) Încăperea e atât de mică încât și așa abia
ne putem mișca. Deși nu suntem decât 14.
17 mai 1944. Da, Micul meu Jurnal. Am consemnat în paginile tale că orice rău poate fi
și mai rău. Vezi, câtă dreptate am avut? La fabrica de bere Dreher au început interogatoriile.
Știi, Micul meu Jurnal, jandarmii nu cred că evreii nu mai au nimic. Ei spun că și-au ascuns
valorile (…). Jandarmii umblă prin casele din ghetou și își aleg oamenii (…) și-i duc la fabrica
de bere Dreher. Acolo îi schingiuiesc (…)”.
(Éva Heyman, Am trăit atât de puțin)
SURSA B. „Jurnalul Évei l-am găsit în 1945, la Oradea. A fost păstrat de credincioasa noastră
bucătăreasă (…). Eu sunt mama Évei; ea îmi zicea totdeauna Agi. (…) În acel iad pământesc,
care în 1944 se numea ghetoul din Oradea, am fost despărțite de răutatea și cruzimea
oamenilor (…) Destinul Évei s-a încheiat la 17 octombrie 1944. Éva a sosit la Auschwitz la
6 iunie (…). Ea a străbătut întregul calvar, la fel ca alte milioane de osândiți la același destin.”
(Prefață scrisă de Zsolt Agnes, mama Évei Heyman)
 Studiu de caz UNITATEA 5
Elie Wiesel ȘTIAI CĂ…?

Elie Wiesel a făcut o vizită
Învăț în România, în 2002, pentru
a inaugura, la Sighet
Elie Wiesel s-a născut la Sighet, în județul Casa memorială
Maramureș, la 30 septembrie 1928. El a fost al „Elie Wiesel”, cea în care
treilea copil din cei patru și singurul băiat al s-a născut. Cu această
părinților lui, Sara și Șlomo Wiesel. Părinții aveau o ocazie, a fost decorat cu
băcănie în localitate, unde exista o comunitate cea mai înaltă distincție
evreiască numeroasă, ce reprezenta aproximativ românească, ordinul
40% din populația orașului. A urmat studii Steaua României în grad
religioase, a învățat ebraică, română, maghiară și de Mare Ofițer.

germană, pentru că în magazinul familiei se vorbeau

toate cele patru limbi.
La 30 august 1940, prin Dictatul de la
Viena, partea de nord-vest a Transilvaniei a fost
cedată Ungariei, astfel că Sighetul, fiind inclus în
această zonă, a devenit parte a statului ungar. Elie
s-a înscris la o școală gimnazială din Debrecen și
apoi la una din Oradea, dar după adoptarea și
punerea în aplicare a legilor antisemite, a fost dat
Elie Wiesel (n. 1928 – d. 2016)
afară din școală.
În anul 1944, Elie și familia lui au fost deportați în lagărul de exterminare de la Auschwitz.
Avea atunci doar 15 ani. A fost tatuat cu numărul A-7713 și a fost trimis împreună cu tatăl lui la
muncă silnică în lagărul Buchenwald, iar mama și sora lui mai mică, de 7 ani, au fost ucise. Tatăl
lui Elie a murit din cauza epuizării, însă Elie a supraviețuit, fiind eliberat la 11 aprilie 1945 de
militarii americani. Tânărul de 16 ani a fost diagnosticat cu depresie acută și considera
supraviețuirea sa ca pe un accident, crezând că a rămas singur pe lume. Destinul a făcut să își
regăsească surorile mai mari. A ajuns la Paris, a studiat filozofia la Sorbona și s-a întreținut din
slujba de dirijor al unui cor și dând lecții de limba ebraică. Elie Wiesel a devenit apoi jurnalist și
s-a stabilit în SUA împreună cu una dintre surorile sale (cealaltă a ajuns în Canada). A vizitat
lagărul de la Auschwitz împreună cu celebra prezentatoare de televiziune Oprah Winfrey, iar în
anul 2009, Wiesel a vizitat lagărul Buchenwald, alături de președintele SUA, Barack Obama, și de
cancelarul Germaniei, Angela Merkel.
După o perioadă în care a refuzat să discute despre atrocitățile din lagărul de la Auschwitz,
Elie Wiesel a scris o carte de memorii intitulată Și lumea a tăcut, apoi a publicat cartea
autobiografică Noaptea, în 1958. Lucrarea descrie clipele de coșmar prin care a trecut Wiesel în
cele două lagăre de concentrare.
În 1986, Elie Wiesel a primit Premiul Nobel pentru Pace, iar în 1996 a fost numit Interiorul Casei memoriale
„Elie Wiesel”
membru al Academiei de Artă și Literatură din România. A fost un susținător activ al

Casa în care s-a născut Elie Wiesel, declarată Inscripție pe Casa memorială „Elie Wiesel”
Casa memorială „Elie Wiesel” din Sighetu Marmației din Sighetu Marmației

85
UNITATEA 5
DICȚIONAR drepturilor omului și a militat pentru înființarea Muzeului American al Holocaus­tului. În anul
2003, a fost numit președinte al Comisiei Internațio­nale pentru studierea Holocaustului,
INSHR – Institutul Național
numită și Comisia Wiesel, formată din personalități publice din România și din SUA, Franța,
pentru Studierea
Germania și Israel. A murit la 2 iulie 2016, la New York, la vârsta de 87 de ani. În 2005, a fost
Holocaustului din România
înființat Institutul Național pen­tru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” (INSHR)
„Elie Wiesel”.
care întreprinde și publică cercetări referitoare la Holocaust și elaborează pro­grame
educaționale cu tema Holocaustului din România.

Bust al lui Elie Wiesel, Sighetu Marmaţiei, Maramureş, România

Aplic
Studiază, cu atenție, sursele de mai jos și rezolvă cerințele.
Sursa A. Foto: Lagărul Buchenwald, 1945. Sursa C. „Trebuie să luăm de fiecare dată
Elie Wiesel este al șaptelea din stânga, pe al o poziție. Neutralitatea îl ajută pe opresor,
doilea rând de jos. niciodată pe victime. Tăcerea îl încura­jează
mereu pe torționar, niciodată pe prizonier.
Uneori trebuie să intervenim. Când viețile
omenești sunt în pericol, când demnitatea
umană este amenințată, granițele naționale
și sensibilitățile devin irelevante. Oricând
femeile și bărbații sunt persecutați din cauza
rasei lor, religiei sau perspectivelor politice,
acel loc – în acel moment – devine centrul
universului.”
Fragment din discursul lui Elie Wiesel
cu ocazia primirii Premiului Nobel pentru
Pace, 10 decembrie 1986
Sursa D. „Nu vă întrebați unde a fost
Sursa B. „Aceasta este preocuparea mea Dumnezeu în timpul tragediilor de la
majoră, memoria, regatul memoriei. Vreau să Auschwitz, întrebați-vă unde a fost omul! Să
protejez și să îmbogățesc acest regat, să îl uiți, să taci, să fii indiferent la cele din jurul
slăvesc și să îl servesc.” tău sunt unele din cele mai mari păcate.”
(Elie Wiesel) (Elie Wiesel)
1. Pe baza sursei A, descrie, în 6-8 rânduri, condițiile în care erau ținuți prizonierii de la
Auschwitz, lagărul în care a fost Elie Wiesel.
2. Documentează-te din cărți de specialitate sau de pe internet și realizează o fișă
biografică care să conțină informații despre viața și activitatea literară a lui Elie Wiesel.
3. Redactează și susține în fața clasei un discurs referitor la importanța combaterii
antisemitismului, a xenofobiei și a rasismului pentru perioada în care trăim.

86
 UNITATEA 5
9. Solidaritate și acțiuni de salvare INTRODUCERE
în timpul Holocaustului: „Drepți între popoare” Măsurile legislative,
propagarea stereotipurilor
și a prejudecăților prin
Învăț intermediul unor discursuri
publice antisemite și al
Procesul de manipulare propagandistică știrilor false au fost
prin care autoritățile române au încercat să principalele modalități prin
schimbe atitudinea populației față de evreii din care autoritățile române au
România s-a produs în condițiile în care aceștia încercat să descurajeze
erau deja integrați și asimilați pe plan social. abordările emoționale ale
Evreii făceau parte din viața publică, politică și populației, reacțiile de
culturală și erau membri marcanți ai societății. solidaritate față de evrei și,
Acest proces s-a desfășurat diferit de la o regiune mai ales, să reducă
la alta și a fost mai intens în zonele din apropierea acțiunile de salvare a
acestora care ar fi putut să
frontului. Procesul de dezumanizare instrumentat
apară în rândul populației
de naziști poate fi descompus în șapte etape,
de rând.
potrivit istoricului francez Jean Michel Lecomte.
Acestea sunt: definirea, recenzarea, însemnarea,
restricționarea, excluderea, izolarea sistematică
și exterminarea. Anunț al poliției orașului Bacău, 4 iulie 1941

Pe baza informațiilor din lecțiile anterioare, stabilește dacă și în ce mod aceste

etape se regăsesc și în teritoriile aflate sub administrație românească.
Au existat cetățeni români care au încercat și au reușit să ajute și să salveze evrei în
acele vremuri, riscându-și propria siguranță, profesia sau viața, opunându-se nedreptății
legislative. Ei proveneau din medii diferite: erau țărani, muncitori, farmaciști, juriști, profesori,
actori, oameni politici, ofițeri, jandarmi sau, pe plan extern, diplomați. Aceste reacții au fost
acțiuni individuale, motivate mai ales de relația personală cu, cei ajutați, aceștia fiind vecini,
prieteni, colegi de școală sau de serviciu. Au fost gesturi spontane, venite pe un fond de
solidaritate umană sau din dorința de a apăra imaginea externă a României pe plan politic și
din punct de vedere moral.

Aplic
Citește, cu atenție, sursa și rezolvă cerințele.
„Astfel, actrița Silvia Dumitrescu-Timică s-a îngrijit de situația evreilor care curățau
zăpada pe strada Turda, pe care ea locuia împreună cu soțul ei, primindu-i în casă și oferindu-
le ceai. George Enescu, marele muzician, venea deseori cu samovarul în dreptul Bisericii Albe
de pe Calea Victoriei, din București, și împărțea ceai fierbinte evreilor care curățau zăpada.
Gala Galaction, cunoscutul scriitor, trecând într-o zi pe lângă o echipă de evrei scoși la
curățatul zăpezii în București, a luat lopata din mâna unui bătrân și a lucrat o vreme în locul
lui, adresându-se celorlalți: «Curaj, dragii mei, nu sunteți singuri!». Nu o dată, Galaction, când
se întâlnea cu prietenii săi evrei, îi îmbrățișa în plină stradă. Emil Feder, urmărit de autorități,
Silvia Dumitrescu-Timică
a fost ascuns de Gala Galaction la el acasă, după care l-a condus cu o mașină a Patriarhiei,
(n. 1902 – d. 1999)
până ce autoritățile i-au pierdut urma.”
(Raportul final al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România)
1. Formulează un punct de vedere referitor la acțiunile de solidaritate cu populația
evreiască susținându-l cu două informații din sursă.
2. Menționează alte două exemple de solidaritate din domenii diferite de cel la care face
referire sursa.

87
UNITATEA 5
ȘTIAI CĂ…?

Măsurile de îndepărtare
a evreilor din societatea
românească au fost
percepute de către o bună
parte a populației ca o
componentă a unei politici
necesare de salvare
națională și de reîntregire
a granițelor țării.
DICȚIONAR
Drept între popoare -
distincție acordată de
institutul Yad Vashem
persoanelor care au salvat
viața unor evrei în timpul
Holocaustului.
88
Învăț
Principalele reacții de susținere și
acțiuni de salvare sunt atestate în fazele de
organizare și desfășurare a pogromurilor,
când unii evrei au fost avertizați sau ajutați
să se ascundă. Mai cunoscute sunt acțiunile
farmacistului ieșean D. Beceanu în timpul
pogromului de la Iași, acțiunea președintei
locale a Societății de Cruce Roșie din Roman,
Viorica Agarici, sau inițiativa inginerului
Grigore Profir, care a reușit să ascundă și să
salveze de la moarte zeci de evrei ieșeni.
Deportările evreilor din Vechiul
Regat au generat luări de poziție formulate
de liderii partidelor PNȚ și PNL, Iuliu Maniu,
dr. Nicolae Lupu, Ion Mihalache, Constantin
I.C. Brătianu, de reprezentanți ai Bisericii
Ortodoxe, precum Mitropolitul Ardealului,
Nicolae Bălan, sau de membri ai Casei Statuia Reginei-mamă Elena, salvatoarea prigoniților
Regale, în special de Regina-mamă Elena. din timpul Holocaustului
Formulează o opinie despre rolul Reginei-mamă Elena în sprijinirea evreilor din
România și susține-o cu un argument istoric pe care l-ai descoperit în lecțiile precedente.
În Basarabia și în Transnistria sunt, de asemenea, documentate gesturi de compasiune
și atitudini de protest: directorul școlii din Nisporeni, Paramon Lozan, care, împreună cu soția
lui, Tamara, i-a eliberat pe toți evreii închiși în școală, aflând că vor fi împușcați. Colonelul
Alexandru Constantinescu, comandant al lagărului Vertiujeni, a demisionat din funcție când
a primit ordinul să îi execute pe prizonierii evrei.
Institutul Yad Vashem acordă
distincția „Drept între popoare” persoanelor
care și-au riscat viața, familia și averea
pentru a-i ajuta și pentru a-i salva pe evrei
în timpul Holocaustului. Cei recunoscuți ca
„Drepți între popoare” dobândesc astfel
cetățenia de onoare a Statului Israel
(inclusiv cazare, pensie, reduceri de taxe –
la primărie, la serviciile medicale etc., dacă
decid să locuiască în Israel). Însemnele
distincției sunt conferite laureatului sau
Inscripţie indicând Aleea celor „Drepţi între popoare”
urmașilor săi, la Ierusalim sau la Ambasada la Institutul Yad Vashem din Ierusalim
Israelului din statul respectiv.
Identifică, ajutat de profesor sau accesând linkul yadvashem.org, criteriile pe baza
cărora se acordă titlul „Drept între popoare”.
În Raportul final al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în
România, regăsiți lista românilor „Drepți între popoare”. Împreună cu un coleg, alegeți trei
exemple și reflectați asupra acțiunii în favoarea evreilor, a motivației care a generat
acțiunea și asupra consecințelor acesteia din perspectiva celui salvat.
 Studiu de caz UNITATEA 5
Traian Popovici ȘTIAI CĂ…?

La 10 noiembrie 1926,
Învăț elevul de origine evreiască
David Falik a fost împușcat
Traian Popovici s-a născut la 17 octombrie 1892 în de către legionarul Nicolae
satul Rușii-Mănăstioara, aflat în acel moment sub Totu la ieșirea din
autoritatea Austro-Ungariei. Era fiul unui preot ortodox tribunalul din Cernăuți.
și a urmat gimnaziul și liceul în Suceava în perioada În cadrul procesului care a
1903‑1911. În timpul Primului Război Mondial a trecut urmat, Traian Popovici a
granița și s-a înrolat voluntar în armata română, luptând reprezentat familia
până la sfârșitul conflagrației mondiale. Studiile îndoliată. Verdictul juriului
a fost unul rușinos pentru
universitare le-a finalizat la Cernăuți, unde ulterior a
justiția din România.
obținut și titlul de doctor în drept.
Traian Popovici (n. 1892 – d. 1946) Asasinul Nicolae Totu a fost
Foto din 1941
În perioada interbelică a lucrat ca avocat în
achitat.
Baroul Cernăuți și a acceptat să reprezinte familia
Românii distinși cu titlul
elevului de liceu David Falik, de origine evreiască, asasinat de un student legionar. Pentru o


de „Drepți între popoare”,

scurtă perioadă, Traian Popovici a fost prefect (între anii 1926-1927) al județului Câmpulung
după 1953, de Yad Vashem,
din regiunea Bucovina de Sud. După pierderile teritoriale din vara anului 1940, Traian Popovici
din Ierusalim, Israel
s-a refugiat la București, unde și-a continuat activitatea de avocat. După eliberarea nordului numără 69 persoane din
Bucovinei de sub stăpânirea URSS-ului, în vara anului 1941, Popovici a fost trimis la Cernăuți România, majoritatea fiind
în calitate „prim-ajutor de primar” (echivalent cu funcția de viceprimar), iar după câteva zile oameni simpli.
a fost învestit în funcția de primar al orașului.
În calitate de primar, T. Popovici s-a opus și a protestat față de decizia de deportare a
evreilor din Cernăuți și de înființare a ghetoului, unde evreii trebuiau să se adune zilnic până
la ora 18, altminteri erau uciși. În ghetou au fost strânși 50 000 de evrei care urmau să fie
deportați în lagăre. Argumentând că evreii sunt „indispensabili vieții economice din oraș”,
Popovici a reușit să obțină cu participarea guvernatorului militar al Bucovinei, generalul
Corneliu Calotescu, o derogare de la Antonescu în baza căreia 20 000 de evrei au fost salvați
de la deportarea în lagărele din Transnistria.
În decembrie 1941, după doar patru luni și jumătate de mandat, Traian Popovici a fost
eliberat din funcție și înlocuit cu Dimitrie Galeș. Noul primar a reluat deportările în Transnistria
în iunie 1942. Aproximativ 5 000 de persoane, care inițial fuseseră salvate, au fost deportate.
Peste 60% dintre deportați și-au pierdut viața în Transnistria.

Grădina dedicată celor

„Drepți între popoare” din
Parte a ansamblului Memorial Yad Vashem din Ierusalim cadrul Yad Vashem, Ierusalim

89
UNITATEA 5
Sinagogă din Cernăuți, 1920
DICȚIONAR
pohod – aici cu sensul de
„convoi”
REȚIN
 În perioada în care a fost
primar al orașului Cernăuți
(august – decembrie 1941),
Traian Popovici s-a opus
acțiunilor de ghetoizare și
de deportare a evreilor.
 Ca urmare a acțiunilor lui
Traian Popovici, 20 000 de
evrei din Cernăuți au evitat
deportarea în Transnistria.
 Meritele sale sunt
recunoscute prin acordarea
post-mortem a distincției
„Drept între popoare” de
către statul Israel.
90
După încheierea războiului, Traian Popovici a scris cartea Spovedania în care sunt
descrise evenimentele la care a luat parte. Traian Popovici a murit în anul 1946, fiind
înmormântat în satul Colacu, din județul Suceava.
Traian Popovici a fost primul român căruia i s-a acordat titlul de „Drept între popoare”
din partea statului Israel (1969). Totodată, în memoria sa a fost sădit un arbore la institutul
Yad Vashem, din Ierusalim. În România, cinstirea memoriei lui Traian Popovici s-a realizat
mult mai târziu. Astăzi, o stradă din București îi poartă numele, iar un monument dedicat lui
a fost dezvelit în satul Colacu.
Realizează o axă cronologică cu cele mai importante date din viața lui Traian Popovici.
Formulează un punct de vedere referitor la atitudinea lui Traian Popovici față de
evrei și susține-l cu două fapte istorice.
Menționează două posibilități prin care putem cinsti memoria lui Traian Popovici.
Aplic
Citește, cu atenție, textele din următoarele surse și rezolvă cerințele.
SURSA A. „În acea zi de 10 octombrie am fost chemat la guvernământ (…). Aici, în cabinetul
Guvernatorului, am aflat că se hotărâse deportarea în masă a evreilor din Cernăuți. În același
timp am aflat și amănuntele cari priveau strângerea lor în ghetou (…) Am rămas înmărmurit. Am
putut doar să îngân Guvernatorului atât: «aici ați ajuns, domnule guvernator?», la care dânsul
îmi răspunde: «ce să fac? E ordinul Mareșalului» (…) Am vorbit de umanitate, de omenie, de
blândețea tradițională a românului, de barbarie, de cruzime, de crimă, de rușine. (…) I-am spus:
«Gândiți-vă la ce faceți. Mai aveți timp. Luați contact cu domnul Mareșal și rugați-l domnia
voastră, guvernatorul, să renunțe cel puțin până la primăvară la această măsură»”.
(T. Popovici, Spovedania în M. Carp, Cartea neagră.
Suferințele evreilor din România 1940-1944)
SURSA B. „Dimineața zilei de 11 octombrie, zi rece, umedă, tristă (…) priveam de pe fereastra
dormitorului la fulgii de zăpadă timpurie și nu îmi venea să cred ochilor. Pe străzile din fața
ferestrei, un pohod întreg de omenire în pribegie. (…) M-am îmbrăcat și m-am grăbit la primărie.
Pe drum plâns de femei, scâncet de copii, murmur de bătrâni, lacrimi și iarăși lacrimi (…)”.
(Traian Popovici, Spovedania în M. Carp, Cartea neagră.
Suferințele evreilor din România 1940-1944)
SURSA C. „În acest cartier, care putea cuprinde la mare înghesuială cel mult 10 000 oameni
(…) trebuia să încapă peste 50 000 (…). Capacitatea de cazare era minimă. Chiar dacă camerele
disponibile trebuiau să cuprindă până la 30 și mai mulți indivizi, partea cea mai mare a fost
nevoită a se adăposti în coridoare, poduri, beciuri, șoproane și unde găseau refugiu de ploaie
și zăpadă. De condițiile de igienă nu mai vorbesc. Lipsă de apă potabilă salubră; fântânile
existente insuficiente. (…) Surprinzător cum a fost de îndată încercuit aproape ermetic ghetoul
cu sârmă ghimpată, cu porți de lemn la ieșirile lui principale și cu pază militară”.
(Traian Popovici, Spovedania în M. Carp, Cartea neagră.
Suferințele evreilor din România 1940-1944)
1. Pe baza sursei A, stabilește o deosebire între atitudinea lui Traian Popovici și cea a
guvernatorului Bucovinei față de decizia deportării evreilor din Cernăuți.
2. Amintește-ți ce este un ghetou și, pe baza surselor B și C, formulează o opinie despre
condițiile de trai ale celor trimiși să locuiască în ghetoul din Cernăuți.
3. Pe baza surselor și a informațiilor din lecție, întocmește o listă cu trăsăturile de caracter
pe care consideri că le-a avut Traian Popovici.
4. Imaginează-ți că ești corespondent străin la Cernăuți. Redactează un articol având ca
temă situația evreilor din orașul Cernăuți în perioada august-decembrie 1941.
 UNITATEA 5

10. Judecarea și pedepsirea responsabililor pentru INTRODUCERE

Holocaustul din România: Tribunalele Poporului După încheierea Celui de Al

Doilea Război Mondial,

din București și din Cluj. Procesul lotului Antonescu și alte Tribunalul Internațional
Militar de la Nürnberg a

procese de condamnare a criminalilor de război judecat (între 1945-1946) 24

de lideri politici și militari
ai Germaniei naziste. Cele
Învăț patru categorii de acuzații
au fost: conspirație, crime
În conformitate cu prevederile împotriva păcii, crime de
armistițiului din 12 septembrie 1944 război și crime împotriva
semnat de România cu Națiunile Unite, au umanității.
fost înființate Tribunale ale Poporului cu
misiunea de a judeca suspecții de crime de
război. Create în 1945, Tribunalele
Poporului de la București și Cluj au fost
instanțe cu caracter special care au
funcționat în baza legii nr. 312/1945 pentru
descoperirea și sancționarea celor vinovați
de distrugerea țării și de crime de război. Tribunalul de la Nürnberg (20 nov. 1945 – 1 oct. 1946)

Un rol important în cadrul acestor procese care au fost judecate între 1945-1946 l-au
avut acuzatorii publici numiți de către ministrul de justiție Lucrețiu Pătrășcanu. Aceștia
trebuiau să susțină acuzarea în fața Tribunalului Poporului, să participe la cercetarea
judecătorească, să prezinte probe și să-și exprime părerea cu privire la vinovăția inculpatului
și pericolul pe care acesta îl reprezintă pentru societatea comunistă.
Tribunalul din București a condamnat doar 187 de persoane, în timp ce Tribunalul din
Cluj și instanțele succesoare acestuia au condamnat 481. Se cuvine a se menționa și faptul că
Tribunalul din Cluj, care a judecat mai mult crimele din Transilvania de nord, a pronunțat
sentințe mai aspre decât cel de la București, iar procentul celor absenți de la proces a fost
mare, mai ales în rândul acuzaților condamnați la moarte sau la închisoarea pe viață. Ion Antonescu
De ce crezi că sentințele date de Tribunalul din Cluj au fost mai aspre decât cele (n. 1882 – d. 1946)
a fost prim-ministru
stabilite de Tribunalul din București?
al României cu titlul de
Procesul principalilor membri ai guvernului Antonescu s-a desfășurat la București. Sen­ „Conducător al statului”
tința din 17 mai 1946 prevedea 13 condamnări la moarte. Șase condamnări au fost pronunțate
în absență și nu au fost niciodată aplicate (pe numele următorilor: Horia Sima și miniștrii ȘTIAI CĂ…?
legionari Mihai Sturdza, Ioan Protopopescu, Corneliu Georgescu, Constantin Papanace și 
După moartea primei
Victor Iașinschi). La recomandarea guvernului, regele Mihai I a comutat sentințele cu moartea sale soții, tatăl lui
la închisoare pe viață pentru fostul ministru al apărării, Constantin Pantazi, pentru reprezentantul Ion Antonescu s-a căsătorit
guvernului însărcinat cu supravegherea evreilor, Radu Lecca, și pentru directorul Serviciului cu o evreică pe nume Frida,
Special de Informații, Eugen Cristescu. Mareșalul Ion Antonescu, fostul său ministru de Externe, născută Kuperman.
Mihai Antonescu, generalul inspector al Jandarmeriei, Constantin Z. (Piki) Vasiliu și Gheorghe 
După ce Ion Antonescu a
Alexianu, guvernatorul Transnistriei, au fost executați la 1 iunie 1946. devenit prim-ministru, el
O particularitate a acestui proces este faptul că nu au fost dezvăluite cele mai i-a cerut mamei sale
vitrege, Frida Antonescu, să
îngrozitoare crime ale regimului Antonescu împotriva evreilor. Mai mult decât atât, deși
nu mai folosească numele
crimele erau incluse în rechizitoriu, procesul a dobândit mai mult un caracter politic, iar
de familie, dar aceasta
acuzatorii au urmărit vădit discreditarea liderilor PNL și PNȚ, acuzați că au sprijinit tacit
l-a refuzat.
planurile și deciziile lui I. Antonescu. 
În august 1941, el s-a
Un foarte mediatizat proces a fost și cel intentat ziariștilor (1945) care, prin scrierile autoavansat de la general
lor, au sprijinit fostul regim și/sau au instigat la ură. Și ei au intrat în categoria celor acuzați la gradul de mareșal.

91
UNITATEA 5
DICȚIONAR
crimă împotriva păcii –
acțiune de planificare,
pregătire și punere în
practică a unui război de
exterminare.
crime de război – fapte prin
care se încalcă legile
războiului (de exemplu:
uciderea și torturarea
prizonierilor de război,
uciderea civililor).
crime împotriva
umanității – acțiuni precum
asasinatul, exterminarea,
reducerea la sclavie,
deportarea și orice act
inuman comis înainte sau
în timpul războiului,
persecuțiile din motive
politice, rasiale sau
religioase.
justiția învingătorului –
judecată nedreaptă
în care o entitate
politico‑administrativă
acordă un tratament
preferențial propriilor
reprezentanți spre
deosebire de cei ai
adversarului învins.
REȚIN
 După încheierea
Celui de Al Doilea Război
Mondial au fost înființate
instanțe speciale care au
avut misiunea de a judeca
și condamna criminalii de
război. Tribunalele
Poporului de la București și
de la Cluj au condamnat
668 de persoane. Mareșalul
Ion Antonescu și principalii
săi colaboratori au fost
condamnați la moarte și
executați.
92
de crime de război. Procesul s-a încheiat la 4 iunie 1945, cu sentințe de condamnare la moarte
pronunțate în absență pentru ziariștii Pamfil Șeicaru și Grigore Manoilescu. Restul acuzaților
au primit pedepse cu închisoarea între 12 ani și detenție pe viață.
Alte procese care se cuvin a fi menționate sunt cele împotriva conducerii Centralei
Evreilor, procesul fostului guvernator al Basarabiei, generalul Constantin Voiculescu, care a
primit pedeapsa cu muncă grea pe viață, procesul principalilor vinovați pentru masacrele de la
Iași din 1941 și procesul împotriva legiunii de jandarmi Orhei, conduse de Constantin Popoiu.
De ce crezi că genocidul nu a fost principalul cap de acuzare în procesul mareșalului
Ion Antonescu?
Aplic
Citește, cu atenție, textele din următoarele surse și rezolvă cerințele.
SURSA A. „Că numitul acuzat, în scop de persecuție politică și din motive rasiale, a ordonat
deportarea populației evreiești din Bucovina și Basarabia, cum și parte din Vechiul Regat, în
Transnistria, unde – în cea mai mare parte – a fost exterminată: cităm masacrele de la Iași,
Golta, Odesa, Mostovoi, Moghilău, Scazineț, Pescioara, Slivina, Râbnița etc.;
Guvernul Antonescu a luat o serie întreagă de pregătiri, începând întâi cu sistemul
antisemitismului, lucru care a constituit un element determinant în dezastrul țării. Jefuirea
populației evreiești, organizată de guvernul Antonescu în perioada fascisto-hitleristă, a fost
denumită «românizare». Ea s-a efectuat după un plan determinat de o serie de nelegiuiri cu
caracter rasial, al cărui scop era exploatarea evreilor până la sărăcirea completă. (…)
TRIBUNALUL POPORULUI, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE: (…)
Pentru crima de dezastrul țării, prin săvârșirea crimei de război, prevăzută de art. 2,
lit. f, din Legea 312/945 și sancționată de art. 3, al. 2, din aceeași lege, să sufere pedeapsa cu
moartea (…)”
(Hotărârea nr. 17 a Tribunalului Poporului din București dată în procesul lui
Ion Antonescu și al principalilor săi colaboratori, în M.-D. Ciucă,
Procesul Marii Trădări Naționale)
SURSA B. „SIRE,
În urma respingerii de către Înalta Curte de Casație și Justiție a recursurilor declarate de
Ion Antonescu, Mihai Antonescu, Constantin Vasiliu, Gheorghe Alexianu, Constantin Pantazi,
Radu Lecca și Eugen Cristescu, condamnați la pedeapsa cu moartea prin sentința Tribunalului
Poporului, din 20 mai 1946, în numele și din însărcinarea Guvernului, am onoarea (de) a propune
Majestății Voastre, pentru înalte rațiuni de Stat, respingerea cererilor de grațiere făcute de
Ion Antonescu, Mihai Antonescu, Constantin Vasiliu și Gheorghe Alexianu și comutarea în
muncă silnică pe viață a pedepsei cu moartea aplicate condamnaților Constantin Pantazi,
Radu Lecca și Eugen Cristescu.
Guvernul își îngăduie să solicite Majestății Voastre aprobarea în întregime a acestui
raport, având în vedere necesitatea satisfacerii marilor interese ale Țării noastre.”
(Raportul înaintat Regelui de către ministrul de Justiție Lucrețiu Pătrășcanu,
în M.-D. Ciucă, Procesul Marii Trădări Naționale)
1. Pe baza sursei A, identifică două acuzații care i-au fost aduse lui Ion Antonescu.
2. Menționează, pe baza sursei B, două instituții care s-au opus grațierii lui
Ion Antonescu.
3. Reflectează asupra informațiilor obținute până în acest moment și formulează un punct
de vedere referitor la hotărârea luată de Tribunalul Poporului față de Ion Antonescu și de
principalii săi colaboratori. A fost acest proces „un act de justiție” sau o formă de „justiție a
învingătorului”?
 Studiu de caz UNITATEA 5
Generali judecați pentru crime de război:
Nicolae Macici, Constantin (Piki) Vasiliu, Ion Topor

Învăț
Liderii regimului antonescian și principalii săi colaboratori au fost aduși în fața
justiției începând cu luna mai 1946. Unii dintre ei au fost condamnați la moarte, iar alții au
fost condamnați la închisoare pe viață sau la ani grei de detenție.
Primul proces judecat de Tribunalul Poporului din București s-a încheiat la 22 mai
1945. Printre cei judecați, a fost și generalul Nicolae Macici.
Nicolae Macici, născut la
Craiova, în 1886, a îmbrățișat de
tânăr cariera militară. El s-a făcut
remarcat în timpul Primului Război
Mondial comandând Regimentul 41
Infanterie în luptele din pasul
Merișor și de la Vulcan din luna
septembrie 1916 și a fost decorat de
regele Ferdinand cu Ordinul Mihai
Viteazul clasa a III-a.
În Al Doilea Război Mondial Odesa în timpul ocupației armatei române
a luptat atât pe frontul de est (între
iunie – noiembrie 1941), cât și pe frontul de vest (august 1944 – februarie 1945). În august –
octombrie 1941 a condus bătălia de la Odesa, iar după victorie a coordonat represaliile
împotriva evreilor civili ordonate chiar de mareșalul Ion Antonescu. La 25 octombrie 1941, i-a
raportat lui Antonescu că a executat 13 000 de persoane, „în mare parte evrei și comuniști”.
După actul de la 23 august 1944, generalul Macici a primit ordinul să ocupe aliniamentul
liniei de demarcație din Transilvania și să apere frontiera României din vest și sud-vest,
Aradul și Timișoara. A avut o contribuție decisivă la eliberarea Aradului și la împingerea
trupelor maghiare dincolo de frontiera româno-ungară.
În cadrul procesului din 1945, a fost găsit vinovat de masacrele comise în Odesa și în
apropiere de Dalnic în perioada 21-22 octombrie 1941. Macici a fost condamnat la moarte, dar
la 1 iulie 1945, regele Mihai I a schimbat pedeapsa în închisoare pe viață. Generalul Nicolae
Macici a murit în penitenciarul de la Aiud, în anul 1950.
Fiul acestuia, Nicolae N. Macici, a încercat reabilitarea generalului, dar instanța
supremă de justiție a României a respins solicitarea. ȘTIAI CĂ…?
Formulează o opinie despre datorie și responsabilitate în vremuri de război, folosind 
Deși au fost investigate
ca argumente două informații din lecție. cazurile a 2 700 de indivizi
suspectați de crime de
Constantin (Piki) Vasiliu, născut la Focșani în 1882, a urmat Școala de Ofițeri de
război, doar jumătate au
Infanterie și Cavalerie din București (1901-1903) și apoi Școala Specială de Cavalerie din
ajuns la proces și numai
Târgoviște (1904‑1906), unde s-a împrietenit cu Ion Antonescu. A fost primar al orașului
668 dintre aceștia din urmă
Craiova (între septembrie 1938 – septembrie 1940), comandant al Jandarmeriei române (între au fost condamnați (187 la
1940 – 23 august 1944) și subsecretar de stat la Ministerul de Interne (3 ianuarie 1942 – București și 481 la Cluj).
23 august 1944). 
Prin actul de la 23 august
A sprijinit politica de epurare promovată de Ion Antonescu, fiind implicat direct în 1944, regele Mihai I
organizarea convoaielor de deportare și masacrarea evreilor și a romilor. La ordinul lui Ion decide înlăturarea lui
Antonescu, la 14 octombrie 1942, Vasiliu a dat tuturor inspectoratelor și legiunilor de jandarmi Ion Antonescu, arestarea
ordin de încetare a evacuărilor către Transnistria. Vasiliu a ordonat jandarmilor (la acestuia și ruperea alianței
31 decembrie) să asigure, în secret, tranzitul spre Palestina a unui tren cu 500 de copii evrei cu Puterile Axei.

93
UNITATEA 5
ȘTIAI CĂ…? refugiați din Budapesta. Însă tot el a dat ordinul de împușcare a mii de evrei și de romi în
timpul deportărilor escortate de jandarmi.
Statele occidentale
Judecat de Tribunalul Poporului din București pentru crime de război, Vasiliu a


anunțau, la sfârșitul anului

1942, intenția de a pedepsi
cu asprime state și
conducători care au luat
parte la exterminarea
populației civile. În aceste
condiții, Mihai Antonescu,
cu aprobarea lui
Ion Antonescu, a inițiat o
vastă acțiune secretă de
falsificare, sustragere și
înlocuire de documente
incriminatorii. Acțiunea
avea scopul de a
minimaliza răspunderea
regimului pentru crimele
comise împotriva evreilor
din România și pentru a
arunca această vină asupra
germanilor și a
extremiștilor de dreapta.
DICȚIONAR
„curățarea terenului” –
operațiune de epurare
etnică declanșată la
ordinul lui Antonescu în
iulie 1941, pe fondul
începerii operațiunilor
militare de pe frontul
de est.
declarat, printre altele, că a avut prieteni evrei și că le-a luat, adesea, apărarea. Antonescu îi
reproșa, la 16 noiembrie 1943, că îi ocrotește pe romi, iar pe 31 ianuarie 1944, Serviciul Special
de Informații român a semnalat guvernului, în urma unui raport al SS-ului către von Killinger,
indignarea oficialităților germane pentru sprijinul acordat evreilor de jandarmi.
Generalul Vasiliu a fost condamnat la moarte de către Tribunalul Poporului și executat
prin împușcare la Penitenciarul Jilava, la 1 iunie 1946.
Reflectează asupra modului în care s-a apărat generalul Constantin Vasiliu în timpul
procesului. Cum explici această atitudine?
Gândește-te la deportările în Transnistria și, împreună cu profesorul, identifică
posibilii vinovați pentru adoptarea deciziei de „curățare a terenului” și pentru punerea sa
în aplicare.
Ion Topor, născut în 1885, în comuna Tudor Vladimirescu, județul Brăila, a îmbrățișat
cariera militară, avansând până la gradul de general. Ion Topor s-a implicat activ în planul
generalului Ion Antonescu de „curățare a terenului” în special în teritoriile eliberate din
Bucovina, Ținutul Herța și Basarabia.
Planul a fost pus în aplicare începând cu 9 iulie 1941 și s-a soldat cu sute de mii de
victime evrei și romi.
La finele anului 1944, a fost
judecat și condamnat pentru crime de
război. Generalul Ion Topor a murit în
închisoarea Aiud, în 1950.
Formulează o opinie despre
importanța judecării responsabililor
pentru desfășurarea Holocaustului din
România și Europa, susținând-o cu
două informații, una din lecție și una
din surse media. Primii romi deportați au fost cei nomazi

Memorialul dedicat sutelor de mii de evrei români care au căzut victime persecuțiilor sistematice
ale autorităților române (București, 2020)

94
 Recapitulare și evaluare
Recapitulare
Mai multe legi cu caracter antisemit au fost
adoptate în anul 1940, fiind expresia voinței
regelui Carol al II-lea de a se apropia de Germania
nazistă. În urma decretului nr. 169 din ianuarie 1938,
36,50% din populația evreiască a țării și-a pierdut
cetățenia. Prin decretul-lege nr. 2560 din 8 august
1940, evreii din România erau împărțiți în trei
categorii, definirea evreului român făcându-se după
criterii mai severe decât cele din legislația
antisemită din Germania nazistă. În contextul cedării
Basarabiei și a nordului Bucovinei către URSS, în
vara lui 1940, au avut loc pogromurile de la Dorohoi
și Galați.
La 14 septembrie 1940 a fost proclamat Statul
național-legionar. Timp de aproximativ patru
luni a existat o colaborare între Ion Antonescu,
conducătorul statului român, și Mișcarea legionară.
În toată această perioadă, au avut loc acțiuni de o
violență extremă împotriva evreilor. Apogeul a fost
atins în perioada 21-23 ianuarie 1941 (Pogromul de la
București).
După înăbușirea rebeliunii legionare, politica
antisemită dusă de guvernul Ion Antonescu a
continuat. La aproximativ o săptămână după ce
România s-a alăturat războiului împotriva URSS-ului,
la Iași a început unul dintre cele mai violente
pogromuri din Al Doilea Război Mondial, în urma
căruia și-au pierdut viața 14 850 de evrei. După
recuperarea teritoriilor cedate în vara anului 1940
(Basarabia, nordul Bucovinei și Ținutul Herța), prin
Acordul de la Tighina (30 august 1941), teritoriul
dintre Nistru și Bug, cunoscut sub numele de
Transnistria, a trecut sub autoritatea statului român.
UNITATEA 5
Deportarea evreilor din Basarabia și Bucovina
a constituit un proces amplu și sistematic. Au
fost organizate lagăre de tranzit (precum cele de la
Secureni, Edineț și Mărculești) și ghetouri (precum
cele de la Chișinău și Cernăuți). A urmat decizia
deportării evreilor din Basarabia și Bucovina, în
toamna 1941, fiind organizate așa-numitele „marșuri
ale morții”, în urma cărora aproximativ 150 000 de
evrei au fost deportați în Transnistria. Aceeași
soartă au avut-o și peste 25 000 de romi, dintre care
au supraviețuit doar 14 000. Una dintre cele mai
mari atrocități comise de regimul antonescian a avut
loc în regiunea Odesa.
Memorial al victimelor Holocaustului,
ridicat în curtea Sinagogii Neologe din Braşov
Evreii din Moldova, Oltenia, Muntenia și
Transilvania de sud au avut o soartă distinctă
față de cei din Basarabia, Bucovina și Transnistria.
Au existat lagăre la Târgu Jiu, Craiova, Caracal,
Turnu Severin și Lugoj, iar evreii au suportat un
regim de muncă obligatorie. Deși în anul 1942 a
existat un acord care prevedea deportarea acestora
în lagărul de exterminare de la Bełżec, acesta nu a
mai fost pus în aplicare. În perioada 1940-1944,
rezistența populației evreiești a îmbrăcat forme
diverse și este ilustrată de activitatea lui
Wilhelm Filderman și a lui Alexandru Șafran.
95
UNITATEA 5 Recapitulare și evaluare

Ca rezultat al Dictatului de la Viena (30 august 1940), teritoriul din nordul Transilvaniei a intrat sub
autoritatea statului ungar. În urma ocupării Ungariei de către trupele germane (19 martie 1944), a fost pusă în
aplicare „soluția finală” prin care aproximativ 130 000 de evrei au fost deportați în lagărul de exterminare de la
Auschwitz. Unul dintre supraviețuitorii Holocaustului din nordul Transilvaniei a fost scriitorul Elie Wiesel. Experiența
traumatizantă este descrisă în cartea autobiografică intitulată Noaptea. Elie Wiesel a primit Premiul Nobel pentru
Pace în anul 1986.

În timpul Holocaustului din România au După încheierea Celui de Al Doilea Război

existat și numeroase acțiuni de
solidaritate cu evreii. Distincția „Drepți între
popoare” e acordată de statul Israel
persoanelor de diferite naționalități care și-au
riscat viața și familia pentru a-i salva pe evrei.
Una dintre oficialitățile care s-a opus acțiunii de
ghetoizare și deportare a evreilor din România a
fost primarul orașului Cernăuți, Traian Popovici.
Mondial în Europa, s-a manifestat o voință
politică de a-i judeca și condamna pe cei care s-au
făcut vinovați de crime de război și de crime împotriva
umanității. În România, au funcționat două Tribunale
ale Poporului, la București și Cluj, care au condamnat
668 de persoane. Prin sentința din 17 mai 1946, Ion
Antonescu și principalii săi colaboratorii au fost
condamnați la moarte.

Evaluare
I. Alege răspunsul corect: 15 p.
1. Prin decretul-lege nr. 2560 din 8 august 1940, evreii din România erau împărțiți în:
a) 2 categorii; b) 3 categorii; c) 4 categorii.
2. La 23 noiembrie 1940, România a aderat la alianța politico-militară:
a) Pactul Tripartit; b) NATO; c) Pactul de la Varșovia.
3. Personalitate evreiască laureată cu Premiul Nobel pentru Pace în anul 1986:
a) Alexandru Șafran; b) Wilhelm Filderman; c) Elie Wiesel.
4. Distincția acordată persoanelor care și-au riscat viața, familia și averea pentru a-i ajuta pe evrei se numește:
a) „Virtutea militară”; b) „Drept între popoare”; c) „Ordinul Mihai Viteazul”.
5. General român găsit vinovat de masacrele comise la Odesa și în apropiere de Dalnic:
a) Nicolae Macici; b) Alexandru Averescu; c) Constantin Constantinescu-Claps.
II. Stabilește corespondența corectă între elementele celor două coloane: 15 p.

A B
Proclamarea Statului Național-Legionar 21-23 ianuarie 1941
Acordul de la Tighina 14 septembrie 1940
Pogromul de la București 30 august 1941
Condamnarea mareșalului Antonescu 30 august 1940
Dictatul de la Viena 17 mai 1946

96
 Recapitulare și evaluare UNITATEA 5
III. Citește sursele de mai jos și rezolvă cerințele. 30 p.
SURSA A. „Crimele de la Dorohoi s-au petrecut pe fundalul confruntării
româno-sovietice cauzate de neînțelegerile asupra amplasării exacte a
noii frontiere româno-sovietice. Doi ofițeri români – căpitanul Ioan
Boroș și sublocotenentul Alexandru Dragomir (…) au murit în luptă.
Totuși, în aceeași ciocnire, un soldat evreu, Iancu Solomon (…) a fost
ucis când încerca să-și apere comandantul. (…) Atacurile contra evreilor
din Dorohoi au început în ziua de 1 iulie 1940, în timpul funeraliilor
căpitanului Boroș și ale soldatului evreu, în cimitirul Dorohoi.
Soldații români au omorât zece soldați evrei care participau la
ceremonia funerară. Agresiunile au continuat și în alte zone
ale orașului, fiind uciși zeci de evrei. (…) Totuși, nici unul dintre
cei învinuiți nu a fost deferit Curții Marțiale. În schimb, armata
a dat pedepse administrative (…). Chiar dacă răspunderea
directă pentru aceste violențe și omoruri a aparținut unor grupuri de persoane și unor persoane individuale, ele
s-au petrecut pe fundalul psihozei antisemite, care a transformat în „țap ispășitor” toată populația evreiască din
România. Această idee fixă a fost încurajată de autoritățile civile și militare românești, precum și de presa populară.”
(Comisia Internațională pentru Studierea Holocaustului în România, Raport final)
SURSA B. „Pogromul de la Iași împotriva evreilor s-a desfășurat la ordinul expres al lui Ion Antonescu ca orașul să
fie curățat de toți evreii (…). Jafuri, violuri și crime împotriva evreilor au început la periferiile Iașului în noaptea de
28/29 iunie. (…) Supraviețuitorii au fost duși la sediul Poliției (Chestura). (…) Ideea pogromului s-a cristalizat la
Marele Stat Major, în structura sa secretă (…). Autoritățile române au pierdut controlul evenimentelor, iar orașul Iași
a devenit o imensă zonă în care soldații (…), jandarmii, polițiștii români și civilii – organizați și neorganizați au vânat
evrei, i-au jefuit și apoi i-au ucis. (…) Soldații germani din Iași au acționat pe baza unei înțelegeri cu armata română.
(…) Ei au tras în mulțimea de evrei și au comis aceleași atrocități ca și omologii lor români. În plus, ei au fotografiat
pogromul, mergând până la a regiza scene teatrale.”
(Comisia Internațională pentru Studierea Holocaustului în România, Raport final)
1. Precizează contextul istoric în care a avut loc pogromul de la Dorohoi.
2. Menționează două asemănări și două deosebiri între evenimentele descrise în sursele A și B.
3. Formulează, pe baza celor două surse, un punct de vedere referitor la cauzele și consecințele manifestărilor
antisemite desfășurate în România, susținându-l cu două informații selectate din surse.
IV. Prezintă, într-un eseu de aproximativ o pagină, evoluția comunității evreiești din România în perioada  30 p.
1940-1945, având în vedere:
– menționarea a două aspecte referitoare la legislația cu caracter antisemit adoptată în anul 1940 în România;
– prezentarea unui fapt istoric desfășurat în cadrul Holocaustului în România în perioada 1941-1944;
– formularea unui punct de vedere referitor la rezistența evreiască din perioada 1940-1945 și susținerea acestuia
printr-un argument istoric.

Subiectul I Subiectul II Subiectul III Subiectul IV Din oficiu Total

5 x 3 p. = 15 p. 5 x 3 p. = 15 p. 3 x 10 p. = 30 p. 3 x 10 p. = 30 p. 10 p. 100 p.

AUTOEVALUARE
Parcurgând această unitate, am învățat:
Am întâmpinat următoarele dificultăți:
Mi-aș putea îmbunătăți performanța dacă:
Activitatea mea ar putea fi apreciată ca: foarte bună bună satisfăcătoare nesatisfăcătoare

97
 6
Evreii în România postbelică și memoria
Holocaustului în secolul al XXI-lea

Unitatea

98
 UNITATEA 6

1. Comunitatea evreiască în perioada regimului comunist INTRODUCERE

România a ieșit din
Învăț războiul împotriva
URSS-ului, în care intrase
Comunismul s-a instaurat în România în perioada 1944-1947. În cadrul Partidului alături de Germania
Comunist Român (numit Partidul Muncitoresc Român între 1948-1965), evreii reprezentau, ca nazistă, la 23 august 1944 și
pondere, al treilea grup etnic după români și maghiari. În 1989, la căderea regimului comunist, acest moment coincide cu
Partidul Comunist înregistra aproximativ patru milioane de membri, majoritatea fiind etnici intrarea țării în sfera de
români. influență sovietică.
Regimul comunist a început în Rusia, odată cu revoluția bolșevică din octombrie 1917, Contextul, cauzele și
condusă de Vladimir Lenin (n. 1870 – d. 1924), evreu după bunicul matern. Revoluția a dus la împrejurările instaurării
regimului comunist în
răsturnarea guvernului provizoriu instalat după Revoluția din februarie 1917 și la preluarea
România sunt complexe și
puterii de către bolșevici. În urma acestei revoluții, s-a format prima republică socialistă
profund mistificate ulterior
sovietică din lume, care s-a transformat, din 1922, în URSS (Uniunea Republicilor Socialiste
de propaganda comunistă.
Sovietice).
Prezența Armatei Roșii în
Însă curentul politic și ideologic comunist s-a propagat pe plan internațional prin România a reprezentat un
personalități care au aparținut altor etnii. De exemplu, Iosif Stalin era gruzin, Mao Zedong era factor decisiv în
chinez, Fidel Castro, cubanez, Che Guevara, argentinian, iar Gheorghe Gheorghiu-Dej și instaurarea regimului
Nicolae Ceaușescu erau români. comunist și în eliminarea
În etapa prezenței armatei sovietice pe teritoriul țării noastre, printre liderii partidului adversarilor politici.
comunist român, s-au numărat și persoane de origine evreiască, cum au fost Ana Pauker Trebuie subliniat că trupele
(n. 1893 – d. 1960, fost ministru de externe) sau Iosif Kișinevski (n. 1905 – d. 1963, ideolog sovietice au staționat în
comunist, reprezentantul Moscovei în România). România până în anul 1958
pentru a garanta că
România urmează linia
PORTOFOLIU politică trasată de la
Moscova.
Documentează-te din diverse surse (enciclopedii, atlase istorice, biografii, de pe
Caută și urmărește pe
internet etc.) și află detalii despre trei dintre figurile istorice menționate mai sus. Scrie
YouTube clipul intitulat
apoi un scurt eseu (de 6-8 rânduri) în care să prezinți care a fost aportul lor la schimbarea
5 minute de istorie cu
regimurilor politice. Adrian Cioroianu – Evreii și
comunismul (din Arhiva
TVR) și formulează o opinie
Numeroși cetățeni români evrei au dorit să emigreze din cauza regimului comunist. În despre rolul comunității
perioada 1948-1951, aproximativ 119 000 de evrei au părăsit România. Alți 100 000 de evrei au evreiești în perioada
depus cereri de emigrare în anul 1958. În perioada comunismului de tip stalinist și ulterior, în 1944-1950.
regimul politic național-comunist, evreii au fost eliminați din partid și din funcțiile de conducere,
chiar cu participarea altor evrei, ca de exemplu Leonte Răutu sau Iosif Kișinevski.
Reprezentanții comunității evreiești din România au
adoptat poziții diferite față de comunism. Pe de o parte, Ana
Pauker a făcut parte din conducerea Partidului Comunist din
România și a fost Ministru de Externe în perioada 1947-1952. De
partea opusă a fost șeful comunității evreiești din România,
DICȚIONAR
Wilhelm Filderman, care a fost condamnat politic de regimul
comunist și care a plecat în exil în ciuda meritelor sale de PMR – Partidul Muncitoresc
mediator și salvator din timpul Holocaustului. Român.
Ana Pauker, născută la Vaslui în 1893 și decedată la PCR - Partidul Comunist
București în 1960 a fost un om politic comunist român, de origine Român.
evreiască. Ea a fost prima femeie vicepremier și ministru de Ana Pauker CC al PCR – Comitetul
externe din lume. Central al Partidului
Comunist Român.

99
UNITATEA 6
Ana Pauker a fost înlăturată în anul 1952 din partid și eliberată din funcții de către
Gheorghe Gheorghiu-Dej. În 1948, fotografia ei a ajuns pe coperta revistei Time.
Iosif Kișinevski, născut în 1905 la Bălți, Basarabia, și decedat la București în 1963, a
fost un demnitar comunist român de origine evreiască. A deținut funcții importante în
perioada comunismului de tip stalinist, fiind vicepreședinte al Consiliului de Miniștri,
membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român.
Leonte Răutu, născut în 1910 la Bălți, Basarabia, și decedat în 1993 la București, a fost
un demnitar comunist român de origine evreiască. A fost colaborator apropiat al lui Iosif
Kișinevski, membru al Comitetului Central al PCR din 1948, șef de propagandă la Direcția de
Cultură și Propagandă a CC al Partidului Muncitoresc Român din 1956, vicepreședinte al
Iosif Kișinevski
(n. 1905 – d. 1963)
Consiliului de Miniștri în perioada 1969‑1972 și rector al Academiei de Studii Politice „Ștefan
Gheorghiu” din București în perioada 1974-1981.

Aplic
I. Citește, cu atenție, sursele de mai jos extrase din romanialibera.ro, DEZBATERE:
Care a fost contribuția evreilor la instaurarea comunismului în România? Răspund Neagu
Djuvara, Radu Ioanid, Lucian Boia, Liviu Rotman, Marius Oprea, Stelian Tănase și răspunde
la cerințe.
Sursa A. Neagu Djuvara: „Din cauza persecuțiilor, mulți evrei au fost în favoarea
comunismului”
Leonte Răutu
„Istoricul ne-a precizat faptul că «regimul comunist s-ar fi instalat în România cu sau
(n. 1910 – d. 1993) fără evrei și a fost adus de armată și de tancuri. Că, odată instalat comunismul, de pe urma
acestei schimbări au profitat o bună parte dintre evrei este adevărat. Spre exemplu, în primii
ani după schimbarea regimului politic, la ministerul de Externe, 80% din funcționari au fost
evrei. Eu am avut norocul de a nu mă afla în țară în momentul abdicării Regelui Mihai pentru
că altfel aș fi făcut, probabil, ani de închisoare. Tot adevărat este și că mulți evrei au renunțat,
în următorii ani, la pozițiile pe care le aveau în diverse instituții și ministere, mai ales atunci
când au văzut cât de neviabil din punct de vedere economic e regimul comunist. Din cauza
persecuțiilor la care au fost supuși în timpul Celui de Al Doilea Război Mondial, o mare parte
dintre evrei – dar nu toți – au fost favorabili ideilor de extremă stânga și Uniunii Sovietice.»”
Sursa B. Radu Ioanid: Evreii, comunismul și antisemitismul contemporan
„(…) Conducerea PCR, inclusiv unii lideri comuniști evrei, a fost puternic implicată în
persecutarea membrilor organizațiilor evreiești (…). Comuniștii din România, indiferent de
originea lor etnică, nu aveau religie și nu au acționat în numele unei religii. Dimpotrivă,
regimul comunist a persecutat toate denominațiile religioase din România, inclusiv pe
membrii cultului mozaic. A afirma că «… majoritatea celor care au implementat comunismul
în România au fost evrei» este un clișeu antisemit. Acest clișeu este susținut ca și în cazul
de față prin enumerarea selectivă a unor lideri comuniști români de origine evreiască sau
prin atribuirea originii evreiești unor comuniști români. Evreii au fost suprareprezentați în
structurile aparatului central comunist și în aparatul represiv al regimului. Partidele
antisemite Legiunea Arhanghelul Mihail și Partidul Național Creștin au ajuns să aibă, în 1937,
aproape un sfert din voturile exprimate. În timpul guvernelor Goga-Cuza și Miron Cristea
peste 200 000 de evrei au fost privați de cetățenia română, iar în timpul guvernelor
Antonescu evreii au fost pur și simplu aruncați în afara legii, nemaivorbind de masacrele și
deportările din Moldova, Bucovina, Basarabia și Transnistria. Era firesc ca o parte din evrei
să se înregimenteze într-o mișcare politică care se pretindea antifascistă și care teoretic
milita pentru egalitatea între etnii. Evreii nu au fost niciodată majoritari în mișcarea
comunistă din România.”

100
 UNITATEA 6
Sursa C. Liviu Rotman: „Persistența unui clișeu” ȘTIAI CĂ…?
„În perioada interbelică se dezvoltă rapid clișeul «iudeo-comunist» cultivat în primul
Istoricul Radu Ioanid a
rând de extrema dreaptă legionară, dar acceptat și de alte forțe politice. În timpul


întreprins o cercetare
Holocaustului, motivația «evreu-bolșevic», agent al unei puteri inamice, a stat la baza unor
amplă în arhivele
politici antisemite, inclusiv a masacrelor de la Iași – iunie 1941 – și Odesa – octombrie 1941.
instituțiilor de securitate
Într-o etapă următoare, o nouă judecată ultimativă își face loc: evreii au adus comunismul. românești și a selectat
Judecăți, care repetate obsesiv, devin axiome, ce nu mai trebuiesc demonstrate. Vinovăția numeroase documente
evreului – sau a altor alogeni – este ușor de acceptat, ea servește orgoliului unei societăți ce declasificate care atestă
evită să-și asume propria istorie. Este, poate mai comod, dar total nociv, pentru o autentică vânzarea evreilor de către
educație democratică. regimul comunist. Astfel,
(…) Acum, câteva cuvinte despre așa-zisa omniprezență a evreilor în funcții de între 1959 și 1989,
conducere. În primul Birou Politic, ales la Congresul din februarie 1948, în organul suprem de conducerea României
decizie format atunci, erau doi evrei, Ana Pauker – care va fi exclusă în 1952 și care cumula și comuniste a profitat de
portofoliul Externelor – și Iosif Kișinevski – care va fi exclus în 1957. După acea dată și până dorința Israelului de a-și
în 1965, Biroul Politic nu a mai avut un membru plin, de origine evreiască. După 1958, va intra repatria etnicii, a solicitat
și a primit importante
ca membru supleant Leonte Răutu, iar după 1965, când Biroul Politic se va «topi» în Comitetul
sume de bani în schimbul
Executiv, un organism mai larg, dar cu o putere redusă, vor fi cooptați încă doi militanți de
emigranților. Lucrarea
origine evreiască: Petre Lupu și Gheorghe Stoica, acesta din urmă, cu un rol pur decorativ (era
Securitatea și vânzarea
un veteran). Aceștia au fost toți militanții evrei, membri ai forului suprem de partid, până în evreilor. Istoria acordurilor
1989. Pe plan guvernamental au existat doi miniștri importanți, de origine evreiască, cu rol secrete dintre România și
economic: Gheorghe Gaston Marin – ce a condus importantul Comitet al Planificării și un Israel conține 341 de
longeviv ministru al Chimiei, Mihail Florescu.” documente care dovedesc
corupția nomenclaturii
1. Identifică, pe baza celor trei surse, cauzele care au generat stereotipuri, prejudecăți,
PMR/PCR.
clișee având ca temă antisemitismul și alte forme de discriminare a evreilor.
2. Pe baza surselor de mai sus, formulează un punct de vedere referitor la afirmația că evreii
ar fi avut un rol în comunizarea României și susține-l cu câte o informație din fiecare sursă.
II. LUCRAȚI ÎN ECHIPĂ! Accesează site-ul faraura.ro, o platformă online în care sunt
indexate exemple de ură din spațiul online. Caută și tu în mediul online alte exemple și,
împreună cu colegii tăi, realizează un proiect de blog sau de pagină web în care să promovați
exemple de bună practică în combaterea antisemitismului și a diverselor forme de
discriminare, sintetizându-le într-un cod de conduită interculturală.

Tren al Holocaustului, Yad Vashem, Ierusalim

101
UNITATEA 6
INTRODUCERE
Holocaustul, genocid fără
precedent în istoria
Europei, a fost declanșat
de Germania nazistă cu
participarea aliaților ei.
Nazismul, încă de la
apariția lui în Germania,
s-a manifestat printr-o
politică de eliminare a
evreilor din viața socială,
politică, economică și
culturală. Susținut de o
propagandă extrem de
violentă, nazismul s-a
extins la nivel european și
a câștigat simpatizanți
inclusiv în rândul
populației civile. Genocidul
sistematic a început în anul
1941 și se estimează că,
până în 1945, aproximativ
șase milioane de evrei au
pierit în urma acestei
acțiuni sângeroase.
102
2. Reprezentarea Holocaustului în artă, literatură
și mass-media
Învăț
Plecând de la premisa că ororile trecutului nu trebuie să se uite și să se repete, zeci de
oameni de cultură au transpus în filme, romane, nuvele și cărți autobiografice episoade
tragice din perioada Holocaustului. Principalul scop al acestui demers cultural este acela de
a da mai departe generațiilor mai tinere informațiile necesare pentru a combate și eradica
discriminarea sub orice forme.
Holocaustul în literatură
Anne Frank, născută în 1929, în Frankfurt, Germania, a
fost o evreică de cetățenie germană, victimă a Holocaustului.
Jurnalul pe care ea l-a scris a fost publicat de tatăl ei după
război și este considerat un document al Holocaustului.
La 13 ani, în Amsterdam, în timp ce se ascundea de naziști,
Anne începea să scrie în jurnalul ei. Familia ei se refugiase
din Germania în Țările de Jos ca urmare a persecuțiilor
rasiste. La vârsta de 15 ani, Anne a fost descoperită de naziști
și arestată. La numai 16 ani, în februarie 1945, Anne a murit
în lagărul de concentrare nazist Bergen Belsen. În 1947,
cartea ei a fost publicată pentru prima dată în Țările de Jos,
și de atunci a fost tradusă în peste 65 de limbi. Jurnalul ei a
fost publicat în limba engleză în anul 1952 și este considerat
cea mai cunoscută mărturie despre Holocaust din literatura Anne Frank
secolului al XX-lea.
Anne Frank a lăsat una dintre cele mai șocante mărturii vii din timpul Celui de
Al Doilea Război Mondial. Mai mult, a dat un chip, o voce și un nume milioanelor de victime
inocente ale barbariei naziste. Anne Frank nu este o simplă autoare; împreună cu jurnalul ei,
Anne Frank a devenit un simbol al suferinței în fața discriminării și o referință în înțelegerea
ororilor din timpul Holocaustului.
„Sfatul meu este: Ieși afară, mergi pe câmp, în natură și în soare. Ieși afară și încearcă
să regăsești fericirea în tine. Gândește-te la tot ce-i frumos în tine, în jurul tău și fii fericită!”
(Jurnalul Annei Frank, 7 martie 1944)
Cartea lui Elie Wiesel,
Noaptea, a fost publicată
inițial în limba idiș, în anul
1956, în Argentina. În 1944,
Elie și familia lui trăiau în
Sighet (ocupat la acea vreme
de Ungaria), într-o co­mu­
nitate evreiască. Elie avea 15
ani și credea cu putere în
Dumnezeu. După ce naziștii
au preluat con­ducerea asu­
pra orașului, viața lui Elie și
a întregii comunități evre­
Laureatul Premiului Nobel, Elie Wiesel, în culise, înainte de a vorbi la
iești s-a schimbat dramatic. Convenția de Apel Evreiască Unită de la Washington
 UNITATEA 6
Lucrarea prezintă suferin­țele prin care autorul a trecut ca prizonier în lagărele de la Auschwitz BIBLIOGRAFIE
și Buchenwald. Lucrarea a avut un răsunet internațional, iar autorul a câștigat Premiul Nobel SELECTIVĂ:
în anul 1986.
„Flăcările au crescut 24 de ore pe zi de la incineratoare – după ce evreii au fost uciși în Alte cărți despre Holocaust:

camerele de gaze de către Zyklon B, trupurile lor au fost imediat luate în incineratoare pentru  Katița, prințesa
a fi arse în praf negru, ars.” ghetoului,
de Rózsa Gottlieb
(Elie Wiesel, Noaptea)
Croitoresele de la Auschwitz, o carte scrisă de Lucy Adlington, prezintă povestea a 25  Jurnal de ghetou, de
de tinere fete închise în lagărul de la Auschwitz-Birkenau, care au fost atent selectate să Miriam Korber-Bercovici
croiască și să conceapă haine pentru doamnele din elita nazistă.  Dicționar de lagăr,
„Viața lor a atârnat de un fir de ață… Un tiv descusut, un material ars cu fierul de de Oliver Lustig
călcat, orice greșeală le putea aduce moartea celor 25 de croitorese din atelierul de modă  Maus. Povestea unui
înființat în interiorul lagărului Auschwitz-Birkenau. Însă fiecare rochie reușită însemna o supraviețuitor, roman
nouă șansă la viață și o nouă șansă de a-și croi drumul spre libertate.” grafic de Art Spiegelman
(Lucy Adlington, Croitoresele de la Auschwitz)  Hoțul de cărți,
În lucrarea sa Mai este acesta oare un om?, Primo Levi de Markus Zusak,
prezintă ororile pe care le-a văzut și le-a trăit în cele 11 luni cât  Băiatul cu pijamale în
a stat închis la Auschwitz III sau sublagărul Monowitz. Primo dungi, de John Boyne
Levi a fost un italian evreu deportat în lagărele de exterminare  Eva, fata mea,
de la Auschwitz care a exprimat în mod realist tragediile la de Agnes Zsolt
care a fost martor în timpul Holocaustului.  Cântecul Hannei,
„Nu suntem noi, supraviețuitorii, adevărații martori. de Jean-Paul Nozière
Noi, cei care am supraviețuit, suntem o minoritate nu numai  Alegerea
redusă, ci și anormală: suntem cei care, prin prevaricațiune de Dr. Edith Eva Eger
sau abilitate sau șansă, nu am atins capătul. Cel care l-a atins,
cel care a văzut Gorgona, nu s-a mai întors pentru a povesti,
sau s-a întors mut; dar sunt ei, «musulmanii» [„musulmani”
erau numiți prizonierii transformați în zombi de regimul Coperta cărții Mai este acesta
oare un om?, Primo Levi
lagărelor de concentrare], cei striviți, martorii integrali, cei a
căror depoziție ar fi avut o semnificație generală. Ei sunt regula, noi excepția… Noi, ocrotiți de
șansă, am încercat, cu mai multă ori mai puțină pricepere, să povestim nu doar destinul
nostru, ci și pe al celorlalți, adică al celor striviți; dar a fost un discurs «pe seama unor terți»,
relatarea unor lucruri văzute de-aproape, însă nu trăite propriu-zis”.
(Primo Levi, Mai este acesta oare un om?)

Holocaustul în cinematografie
Tema Holocaustului din timpul regimului nazist a fost abordată și în cinematografie.
Iată câteva dintre cele mai importante producții cinematografice pe această temă:
Schindler’s List (Lista lui Schindler), 1993
Filmul Lista lui Schindler este o capodoperă cinematografică și a câștigat șapte premii
Oscar, inclusiv Oscarul pentru cel mai bun film și cel mai bun regizor. Filmul a cucerit nu doar
criticii de artă, cât și publicul. Ecranizarea prezintă povestea adevărată a lui Oskar Schindler,
membru al Partidului Nazist, un afemeiat și un profitor, dar care reușește să salveze viețile a
peste 1 100 de evrei în timpul Holocaustului. Lista lui Schindler este o mărturie emoționantă
despre ororile războiului și despre dezumanizare pe timp de război.
The Pianist (Pianistul), 2002
Filmul are la bază memoriile lui W. Szpilman și prezintă povestea adevărată a unui
strălucit pianist polonez, care, din cauza originilor sale evreiești este forțat ca pe timpul
ocupației naziste a Poloniei să ducă o viață de fugar, pentru a scăpa de deportare. Personajul
principal reușește să fugă din ghetoul din Varșovia și își petrece ani buni ascunzându-se

103
UNITATEA 6
ȘTIAI CĂ…?

Holocaustul a fost
reprezentat în artă atât în
timpul genocidului, cât și
după Cel de Al Doilea
Război Mondial.

În anul 2005, la Yad
Vashem, Memorialul
Victimelor Holocaustului
(Israel), s-a deschis Muzeul
de Artă al Holocaustului în
care sunt expuse peste 110
lucrări de artă, cele mai
multe fiind create chiar în
timpul războiului.
Gerard (Gherșon) Polak,
Curățarea cartofilor într-un
adăpost, Amsterdam,
1943-1945 hârtie, guașă 38,8 x
48,8 cm, colecția Muzeului de
Artă Yad Vashem, Ierusalim, o
donație a familiei Polak

Pictura o reprezintă pe
mama pictorului Gerard
Polak curățând cartofi
într-un adăpost pe care cu
greu l-au găsit după ce
naziștii le-au confiscat
apartamentul în care
locuiau. În tot acest timp,
pictorul a stat ascuns în
subsol. El și-a semnat
lucrările cu pseudonimul
Dibbes.
104
printre ruinele orașului. Salvarea îi vine tocmai de la un ofițer german, care îl ajută să
supraviețuiască războiului. Pianistul ne dezvăluie o atmosferă apăsătoare și apocaliptică a
iadului nazist. Filmul a fost premiat cu trei trofee Oscar.
The Boy in the Striped Pajamas (Băiatul în pijama vărgată), 2008
Acțiunea filmului Băiatul în pijama vărgată se desfășoară în timpul Celui de Al Doilea
Război Mondial. Povestea este spusă prin ochii inocenți ai lui Bruno, fiul de opt ani al unui
comandant german dintr-un lagăr de concentrare. Băiatul se împrietenește cu un copil evreu,
aflat în lagăr. Când tatăl lui află de amiciție, îi interzice fiului său să se mai apropie de gard.
Povestea tragică arată încă o dată că nici în fața ororilor copiii nu își pierd inocența.
The Book Thief (Hoțul de cărți), 2013
Ecranizarea romanului omonim spune povestea unei fete pline de viață și curajoase,
pe nume Liesel. Ea transformă viețile tuturor celor din jurul ei când este trimisă să locuiască
la o familie adoptivă, în Germania din timpul Celui de Al Doilea Război Mondial. Pentru Liesel,
puterea imaginației și a vorbelor devine un mijloc de a evada din evenimentele în care sunt
înghițiți ea și cei pe care îi cunoaște și pe care îi iubește, ba chiar un mijloc de a găsi bucurie.
Alte filme: Son of Saul (Fiul lui Saul) 2015, Anne Frank (Jurnalul Annei Frank), 2001;
The Devils Arithmetic (Lista Diavolului), 1999; Out of the Ashes (Din cenușă), 2003;
Auschwitz: The Nazis and ’The Final Solution’ (Auschwitz: Naziștii și „soluția finală”)
documentar BBC, 2005.
Aplic
I. Cu ocazia Zilei Internaționale a Holocaustului (27 ianuarie), a Zilei Comemorării
Holocaustului în România (9 octombrie) sau a Zilei Drepturilor Omului (10 decembrie), vei
realiza, împreună cu colegii (puteți lucra în grupe mai mici sau la nivel de clasă), proiectul
unei campanii media de conștientizare privind respectarea drepturilor omului, egalitatea
socială și respectarea diversității. Veți avea în vedere diferite metode de comunicare, cum
ar fi elaborarea de materiale video, administrarea de campanii pe platformele de socializare
și elaborarea de afișe. Prin aceste mijloace media variate, veți putea transmite mesajul
într‑un mod eficient.
II. Căutați și urmăriți pe internet seria de
filme „Copiii Holocaustului”. După vizionarea
acesteia, în grupe de 4-5, întocmiți o listă cu
lucrurile care le-au fost interzise evreilor în
perioada regimului nazist. Puteți adăuga pe
listă și alte lucruri despre care știați deja.
Discutați și comparați lista voastră cu cea a
colegilor și reuniți informațiile într-o singură
listă. Formulați concluzii cu privire la respectarea
demnității umane. Copii la Auschwitz
LUCRAȚI ÎN ECHIPĂ!
Împărțiți în grupe de câte 4-5 elevi, alegeți o lectură care are ca temă Holocaustul.
Fiecare grupă va discuta subiectul cărții, având în vedere elemente precum conflictul,
intrigile, relațiile interpersonale și evoluția personajelor. Veți alege apoi câteva citate care
v-au impresionat, le veți transcrie pe o fișă și veți scrie un text argumentativ (10-15 rânduri)
pentru alegerea voastră. La final, veți prezenta în fața clasei reflecțiile voastre cu privire la
lectură și le veți dezbate cu colegii voștri. Adăugați fișa la portofoliul personal.
 UNITATEA 6

3. Distorsionarea, negarea și minimalizarea Holocaustului INTRODUCERE

De-a lungul secolului al
Învăț XX-lea, România s-a
confruntat cu fenomenul
Ca și în alte spații europene, în România, „negaționismul” cu privire la Holocaust a „negaționismului” cu
cunoscut manifestări diferite: pe de o parte erau cei care negau integral orice participare și privire la Holocaust. Astfel,
chiar existența Holocaustului, abordare importată din Occident. Pe de altă parte, erau cei reprezentanții societății
care acceptau existența Holocaustului în Europa, dar considerau că nu se poate vorbi despre românești au căutat
Holocaust în România, și, de asemenea, cei care acceptau că a fost Holocaust și în România, rescrierea episoadelor
dar considerau că responsabilitatea le aparținea naziștilor, a căror armată ar fi instrumentat sensibile prin
ororile, sau legionarilor, extremiștii de dreapta de pe scena politică românească. documentarea
„alternativă” din arhivele
În perioada postbelică, în contextul subordonării României față de URSS, pe fondul
vremii.
Războiului Rece și al complicatei refaceri europene postbelice, antisemitismul, problema
minorităților și Holocaustul nu au reprezentat priorități la nivel academic. Politizarea
propagandistică a istoriei, cenzura, înregimentarea doctrinară a lumii academice de către
regimul comunist au jucat un rol important în ocultarea și deformarea Holocaustului. DICȚIONAR
Aplic distorsionare – operațiune
de modificare a datelor
realităților istorice în
Citește, cu atenție, sursele și răspunde la următoarele cerințe.
scopuri politice și
Sursa A. „De la asasinatele
propagandistice.
individuale și colective, comise de legionari,
revizionism – concept
s-a trecut la exterminarea sistematică și
istoric definit aici sub
metodică, în masă, a populației evreiești.
forma reexaminării faptelor
S-au organizat pogromuri oficiale, soldații
istorice deja cunoscute/
și organele Statului fiind puși să le execute. critică întemeiată a unor
S-au condamnat la moarte prin înfometare interpretări anterioare.
și îngheț mii și zeci de mii de oameni,
negaționism – definit aici
bărbați, femei, copii, bătrâni, prin drept tăgăduirea existenței
deportările în plină iarnă, peste Nistru, în Holocaustului și/sau
ținuturi complet pustiite. Când se vor negarea participării la
cunoaște toate cele făptuite, după iunie genocid a structurilor de
1941, în Moldova și peste Prut, când vor fi stat din perioada
date în vileag miile de execuții, fără judecată 1940‑1944.
și fără altă vină a celor astfel suprimați
decât faptul de a se fi născut Evrei, când se
va face procesul tuturor acestor crime,
atunci nu doar oamenii dictaturii care le-au
ȘTIAI CĂ…?
ordonat, nu numai cei care le-au înfăptuit, 
Rezoluția 61/255 din
dar însuși regimul în numele căruia au 26 ianuarie 2007, a
lucrat toți aceștia va trebui să răspundă.” Adunării Generale a ONU:
(Lucrețiu Pătrășcanu, Probleme de Memorialul Holocaustului din „1. Condamnă fără nicio
Sighetu Marmației, 2019 rezervă orice negare a
bază ale României)
Holocaustului;
Sursa B. „Manualul lui Roller preia definiția dimitrovistă [Georgi Dimitrov (n. 1882 – d. 2. Îndeamnă toate statele
1949) politician stalinist și ideolog comunist bulgar] a fascismului, prezentând mișcarea membre să respingă fără
fascistă din România drept expresie a capitalului monopolist, lipsită de susținere populară, rezerve orice negare a
controlată strict de Germania nazistă, vizând jefuirea țării și terorizarea adversarilor politici. Holocaustului ca
Referințele la politicile antisemite sunt rare, ambigue și nu sunt însoțite de explicații. eveniment istoric, integral
Distorsionarea cea mai evidentă apare la menționarea victimelor, evreii nefiind amintiți: sau parțial, sau orice
înscăunarea dictaturii legionaro-antonesciene a însemnat înăsprirea măsurilor de teroare activitate în acest scop.”

105
UNITATEA 6
ȘTIAI CĂ…?

Ordonanța de Urgență
nr. 31 din martie 2002,
privind interzicerea
organizațiilor, simbolurilor
și a faptelor cu caracter
fascist, legionar, rasist sau
xenofob și a promovării
cultului persoanelor
vinovate de săvârșirea unor
infracțiuni de genocid
contra umanității și de
crime de război, a fost
modificată și completată la
30 iulie 2015 și a inclus
negarea Holocaustului din
România ca infracțiune,
nu doar a Holocaustului
în general.
REȚIN
 Principalele caracteristici
ale istoriografiei comuniste
sunt: victimizarea și
eroizarea românilor,
substituirea acestora în
postura de victime
principale ale nazismului,
eludarea responsabilității,
minimalizarea
dimensiunilor atrocităților
și reabilitarea discretă a
mareșalului Antonescu.
 În România
postcomunistă,
„negaționismul” este un
fenomen difuz.
106
împotriva maselor populare și a conducătorilor ei. S-au
înființat lagăre în care au fost închiși mii de cetățeni
democrați…
Concluzia trasă imediat este formulată astfel: Prin
aceste acte de cruzime, dictatura legionaro-antonesciană
și-a dovedit afinitatea cu crimele înfăptuite de hitleriștii
germani în lagărele morții de la Auschwitz, Treblinka,
Mauthausen etc.”
(Raportul final al Comisiei Internaționale pentru
Studierea Holocaustului în România)
1. Sintetizează ideile formulate în cele două surse.
2. Stabilește o asemănare și o deosebire între abordările Istoricul Mihail Roller
(n. 1908 – d. 1958), autor de manual
asupra Holocaustului formulate de cele două surse.
de istorie, a controlat
3. Cu ajutorul profesorului sau al surselor media, descoperă atent informațiile istorice
cine au fost Lucrețiu Pătrășcanu și Mihail Roller. Apoi stabilește în conformitate cu
caracterul obiectiv sau subiectiv al acestor abordări. propaganda comunistă
Învăț
Venirea lui Nicolae Ceaușescu la putere, în 1965, ca
secretar general al PCR, nu a limpezit abordările, dimpotrivă.
În plan intern, lucrările de istorie aveau un pronunțat
caracter naționalist, se incrimina Holocaustul maghiar, în
vreme ce Holocaustul românesc era prezentat distorsionat.
Ororile petrecute în teritoriile aflate sub administrație
românească au fost minimalizate și puse pe seama nazis­
mului care „făcea victime în rândul românilor”. Ion Antonescu
este parțial reabilitat. În plan extern, Ceaușescu a păstrat
aparențele unei bune colaborări cu Israelul, mai ales dacă ne
gândim și la faptul că în anul 1980 a susținut o colaborare cu
institutul Yad Vashem, pentru cercetarea Holocaustului.
Istoricii de partid nu și-au modificat însă discursul falsificator Nicolae Ceaușescu
cu privire la Holocaustul din România. (n. 1918 – d. 1989)
Revenirea la democrație a adus o preocupare constantă pentru restabilirea adevărului
istoric pe tema Holocaustului. „Negaționismul” a continuat însă să se manifeste în spațiul
academic, pe scena politică și în media locală și națională. Realitatea acestor evenimente
tragice era pusă la îndoială, memoria victimelor Holocaustului era respinsă și defăimată, cu
efecte nocive asupra cetățenilor și apăreau noi adepți dispuși să promoveze argumente de
distorsionare a realității istorice.
La 15 ani după căderea regimului comunist, în noiembrie 2004, România a recunoscut
oficial participarea la Holocaust și a dispus adoptarea Raportului Comisiei Internaționale
pentru Studierea Holocaustului în România. Conform documentului, a fost stabilită respon­
sabilitatea statului român pentru moartea a 280 000 până la 380 000 de evrei și a 11 000 de
romi, în perioada 1940-1944.
Documentează-te și descoperă două simboluri fasciste, legionare, rasiste sau
xenofobe, interzise în spațiul public.
Pe baza informațiilor din lecție și a documentării individuale, realizează un eseu
despre cauzele și consecințele negării Holocaustului.
 UNITATEA 6
4. Răspunsul țărilor membre ONU: INTRODUCERE
„Responsabilitatea de a proteja” (R2P) Răspunsul țărilor membre
ONU: Responsabilitatea de
a proteja (Responsibility to
Învăț Protect – R2P)
„Pentru că antisemitismul
Organizația Națiunilor Unite (ONU) este structura organizațională internațională care lovește în esența valorilor
a înlocuit Societatea Națiunilor, fondată prin Tratatul de la Versailles (adoptat în cadrul noastre: umanitate,
Conferinței de Pace de la Paris) în 1919, la finele Primului Război Mondial. Obiectivele libertate religioasă,
principale ale activității ONU sunt menținerea păcii și a securității, cooperarea pentru a egalitate, antisemitismul
rezolva problemele internaționale de ordin economic, cultural și social, cu scopul declarat al este o otravă pentru
societatea noastră. Este de
respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale ale acestuia.
datoria noastră, a tuturor,
Mandatul ONU este dat de Carta Națiunilor, care a fost semnată la 26 iunie 1945 la San
să luptăm împotriva lui, să
Francisco, SUA, de către delegații a 51 de națiuni care s-au aflat în război împotriva Axei
îl împiedicăm și să îl
Berlin-Roma-Tokio. Carta prevede faptul că ONU are misiunea de a asigura pacea mondială,
eradicăm.”
respectarea drepturilor omului, a dreptului internațional și cooperarea între state. (discursul Ursulei von der
Leyen, președinta Comisiei
Europene, Bruxelles,
3 februarie 2021)

Steagul ONU

0 2 500 5 000 km
ȘTIAI CĂ…?
Harta membrilor ONU

„Responsabilitatea de a
proteja” (R2P) a fost
Astăzi ONU are în componență 193 de state membre. Sediul central este la New York și, conceptul propus în anul
pe plan instituțional, se folosesc șase limbi oficiale: engleza, franceza, spaniola, rusa, chineza și 2001 de către Comisia
araba. Reuniunile oficiale, dar și documentele oficiale ale ONU sunt traduse în aceste limbi. Internațională de
Principalele organe ale ONU sunt Adunarea Generală, alcătuită din toate delegațiile Intervenție și Suveranitate
statelor membre, care poate să emită recomandări și Consiliul de Securitate, organismul care Statală. Acesta trebuia să-l
are puterea reală cu atribuții executive în plan politic. înlocuiască pe cel de
„intervenție umanitară”,
Documentează-te din diverse surse și caută informații
care a fost folosit pentru a
despre ONU și modul în care organismele sale au acționat în justifica intervenția
aplanarea conflictelor. Realizează o scurtă prezentare și militară din anul 1999, din
expune-o în clasă colegilor tăi. Kosovo. Apoi, secretarul
„Responsabilitatea de a proteja” (R2P) este un general ONU a propus ca
acesta să fie însușit de
angajament politic global susținut de Adunarea Generală a
către toate statele membre.
Națiu­nilor Unite, în anul 2005, cu ocazia summitului mondial.
Propunerea a fost
La summit s-au analizat patru teme importante de prevenire a
acceptată în
genocidului, a crimelor de război, a epurării etnice și a crimelor
Documentul final al
împo­triva umanității. summitului din 2005.
Sediul ONU din New York

107
UNITATEA 6
DICȚIONAR
summit – întâlnire
(politică) la cel mai înalt
nivel a unor șefi de stat.
Societatea Națiunilor sau
Liga Națiunilor –
organizație
interguvernamentală
înființată după Primul
Război Mondial, în anul
1919, după Conferința de
Pace de la Paris, și
precursoarea Organizației
Națiunilor Unite. Și-a
dovedit inutilitatea
funcțională înainte de
Al Doilea Război Mondial,
când nu a putut împiedica
producerea deflagrației
mondiale și Holocaustul.
Palatul Națiunilor, Geneva,
sediul central al Societății
Națiunilor, din 1929 până la
dizolvarea acesteia
REȚINE
 Organizația Națiunilor
Unite, prescurtat ONU,
este o structură politică
internațională înființată
în 1945.
 Obiectivele activității
ONU sunt de a menține
pacea și securitatea.
 Responsabilitatea de a
proteja (R2P) este un
angajament politic global
care a fost susținut de
Adunarea Generală a
Națiunilor Unite în
anul 2005.
108
„Responsabilitatea de a proteja” (R2P) este un principiu bazat pe faptul că un stat
suveran are rolul de a asigura respectarea drepturilor omului și de a-și feri populația de
crime împotriva umanității. R2P are trei puncte importante, trei piloni:
1. responsabilitățile de protecție ale statului;
2. asistența internațională și consolidarea capacităților;
3. răspunsul colectiv în timp util și decisiv.
„Responsabilitatea de a proteja” a fost în unanimitate adoptată de către toți membrii
Adunării Generale a ONU la summitul mondial din 2005, după cum este subliniat în paragrafele
138-139 din Documentul final al summitului sus-menționat.
Aplic
I. Citește, cu atenție, cele două articole de mai jos și răspunde la cerințe:
1. Menționează, pe baza textului, ce presupune responsabilitatea de a proteja.
2. Precizează, din text, care este rolul Consiliului de Securitate.
3. Formulează un punct de vedere despre importanța respectării principiului
„Responsabilitatea de a proteja” și susține-l cu două informații din textele de mai jos.
„138. Fiecare stat individual are responsabilitatea de a-și proteja populațiile de genocid,
crime de război, epurare etnică și crime împotriva umanității. Această responsabilitate
presupune prevenirea unor astfel de infracțiuni, inclusiv incitarea lor, prin mijloace adecvate și
necesare. Acceptăm această responsabilitate și vom acționa în conformitate cu ea. Comunitatea
internațională ar trebui, după caz, să încurajeze și să ajute statele să își exercite această
responsabilitate și să sprijine Națiunile Unite în stabilirea unei capacități de avertizare timpurie. ”
(Articolul 138 din Documentul final al summitului mondial din 2005)
„139. Comunitatea internațională, prin intermediul Națiunilor Unite, are, de asemenea,
responsabilitatea de a utiliza mijloace diplomatice, umanitare și alte mijloace pașnice
adecvate, în conformitate cu capitolele VI și VIII ale Cartei, pentru a ajuta la protejarea
populațiilor de genocid, crime de război, epurare etnică și crime împotriva umanității. În
acest context, suntem pregătiți să luăm acțiuni colective, în timp util și decisiv, prin
intermediul Consiliului de Securitate, în conformitate cu Carta, inclusiv cu Capitolul VII, de la
caz la caz și în cooperare cu organizațiile regionale relevante, precum adecvate, în cazul în
care mijloacele pașnice sunt inadecvate și autoritățile naționale nu reușesc în mod evident
să își protejeze populațiile de genocid, crime de război, epurare etnică și crime împotriva
umanității. Subliniem necesitatea ca Adunarea Generală să continue să ia în considerare
responsabilitatea de a proteja populațiile de genocid, crime de război, epurare etnică și
crime împotriva umanității și implicațiile acesteia, ținând cont de principiile Cartei și ale
dreptului internațional. De asemenea, intenționăm să ne angajăm, după cum este necesar și
adecvat, să ajutăm statele să-și dezvolte capacitatea de a-și proteja populațiile de genocid,
crime de război, epurare etnică și crime împotriva umanității și să îi ajutăm pe cei aflați sub
stres înainte de izbucnirea crizelor și a conflictelor.”
(Articolul 139 din Documentul final al summitului mondial din 2005)
II. Redactează un articol destinat postării pe rețelele sociale pe tema comunicării
interculturale înainte și după Holocaust, utilizând termenii: identitate culturală, diversitate
culturală, patrimoniu cultural/moștenire culturală, societate interculturală, societate
multiculturală.
 Recapitulare și evaluare UNITATEA 6
Recapitulare

 La 23 august 1944, România a ieșit din războiul

1. C
 omunitatea antisovietic și a intrat sub influența URSS-ului, ceea ce
evreiască în a dus la instaurarea regimului comunist în țara noastră.
perioada regimului
 În România, regimul comunist s-a instaurat în mai
comunist
multe etape, în perioada 1945-1947.
 Atât în țara noastră, cât și în țările vecine unde s-a
instaurat comunismul, comunitatea evreilor a
reprezentat o minoritate în structurile de conducere și Simbolul
Partidului Comunist Român
de partid.

 Holocaustul a constituit o temă pregnantă și

2. R
 eprezentarea impresionantă în arta plastică, în cinematografie sau în
Holocaustului în literatură, atât în timpul războiului, cât și după
artă, în literatură Cel de Al Doilea Război Mondial.
și în mass-media
 Scopul principal al acestor lucrări a fost de a prezenta
ororile trăite de evrei și de alte comunități etnice în Evrei polonezi la muncă forțată,
perioada Holocaustului, pentru a nu fi date uitării și Kolbuszowa, 1942
pentru a nu se mai repeta.

 Principalele caracteristici ale istoriografiei comuniste

3. D
 istorsionarea, sunt: victimizarea și martirizarea națională, prezentarea
negarea și românilor în postura de victime principale ale
minimalizarea nazismului, eludarea responsabilității Holocaustului și
Holocaustului a faptelor antisemite, minimalizarea dimensiunilor
atrocităților și reabilitarea discretă a mareșalului
Antonescu (după 1989).
 În România postcomunistă, disculparea privind
Holocaustul apare ca un fenomen difuz, care se
manifestă în lumea politică, academică și în
Întâlnirea dintre Hitler (stânga) și
mass‑media. Antonescu (dreapta), München, 1942

 Organizația Națiunilor Unite, prescurtat ONU, a fost

4. Răspunsul țărilor înființată în 1945.
membre ONU:
 Obiectivele activității ONU sunt de a menține pacea și
Responsabilitatea
securitatea la nivel global.
de a proteja (R2P)
 Responsabilitatea de a proteja (R2P) este un
angajament politic global care a fost susținut de
Adunarea Generală a Națiunilor Unite în anul 2005. Sediul ONU

109
UNITATEA 6 Recapitulare și evaluare

Evaluare
I. Alege varianta corectă: 20 p.
1. A fost condamnat politic de regimul comunist: 
a) Wilhelm Filderman;
b) Iosif Kișinevski;
c) Leonte Răutu;
d) Mihail Roller.
2. Ana Pauker a fost înlăturată din funcții și din partid de către: 
a) Vasile Luca;
b) Teohari Georgescu;
c) Gheorghe Gheorghiu-Dej;
d) Nicolae Ceaușescu.
3. Carta Națiunilor a fost semnată la data de: 
a) 1 decembrie 1940;
b) 26 iunie 1945;
c) 27 iulie 1946;
d) 30 septembrie 1950.
4. „Responsabilitatea de a proteja” (R2P) a fost în unanimitate adoptată de către toți membrii 
Adunării Generale a ONU la summitul mondial din:
a) 2000;
b) 2011;
c) 2012;
d) 2005.
II. Completează spațiile libere cu răspunsul corect: 20 p.
1. Politizarea istoriei, cenzura, epurarea lumii academice au dus la ocultarea și deformarea .
2. Jurnalul Annei Frank a fost publicat în limba engleză în anul și este considerat cea mai 
cunoscută mărturie despre Holocaust.
3. Cartea lui Elie Wiesel, , a fost publicată inițial în limba idiș, în anul 1956, în Argentina.
4. Comunitatea evreiască din România a adoptat poziții față de comunism. 
III. Numește trei personalități din țara noastră care au fost membri marcanți ai  15 p.
Partidului Comunist Român în anii ’50.
IV. Formulează un eseu de o pagină despre importanța combaterii antisemitismului. 35 p.

Subiectul I Subiectul II Subiectul III Subiectul IV Din oficiu Total

4 x 5 p. = 20 p. 4 x 5 p. = 20 p. 3 x 5 p. = 15 p. 35 p. 10 p. 100 p.

AUTOEVALUARE

Parcurgând această unitate, am învățat:

Am întâmpinat următoarele dificultăți:
Mi-aș putea îmbunătăți performanța dacă:
Activitatea mea ar putea fi apreciată ca: foarte bună bună satisfăcătoare nesatisfăcătoare

110
 RECAPITULARE FINALĂ
Recapitulare finală

Unitatea 1. Identitate evreiască și educația despre Holocaust în secolul al XXI-lea

Evreii sunt unul dintre cele mai vechi inevitabil. Holocaustul a avut loc pentru că
popoare din lume. De origine semită, ei s-au anumite societăți europene au implementat o
format de-a lungul mai multor secole, politică agresivă de-a lungul istoriei care a evoluat
stabilindu‑se în Canaan. Religia lor este rapid de la excludere socială la genocid și
monoteistă și se numește iudaism. Sinagogile crime împotriva umanității. Informându-se
servesc în zilele noastre ca loc de rugăciune și de și descoperind realitățile istorice din timpul
studiere a textelor religioase (Tora, Talmud și Holocaustului, tinerii pot descoperi care sunt
Mishna). Conducătorii religioși ai unei comunități Steaua lui David efectele discriminării, ale antisemitismului, ale
iudaice se numesc rabini. xenofobiei și pot reflecta asupra discursului
Studierea Holocaustului este esențială pentru a instigator la ură care se manifestă inclusiv în zilele noastre în
înțelege că acesta nu a fost un eveniment istoric spontan și societatea românească.
Ce valori crezi că trebuie să promoveze educația despre Holocaust?

Unitatea 2. Evreii în istoria universală

Istoria evreilor în Antichitate este tumultuoasă și
plină de evenimente dramatice care și-au pus amprenta din
punct de vedere identitar (ieșirea din robia egipteană sub
conducerea lui Moise, unificarea celor 12 triburi și crearea
statului evreu, domniile lui David și Solomon, divizarea în
două regate, perioadele de sub dominația asiriană,
babiloniană, persană, macedoneană, revolta lui Iuda
Macabeul, dominația romană cu cele două războaie dintre Cel de-al doilea Templu al lui Solomon (reconstituire)

evrei și romani, precum și apariția și extinderea diasporei). care au fost acceptați și protejați. Abia în epoca modernă va
Din Evul Mediu și până în epoca modernă, comunitățile începe anevoios emanciparea evreilor în Europa odată cu
evreiești au continuat să fie dispersate pe un areal geografic Revoluția franceză din secolul XVIII. Acest proces a fost unul
extins. Evreii au cunoscut atât perioade de masacre și sinuos, fiind fragmentat de numeroase pogromuri inclusiv în
expulzări (precum cea din Spania din 1492), cât și perioade în estul Europei.
Realizează un ordonator grafic în care să plasezi cronologic cele mai importante evenimente din istoria evreilor.

Unitatea 3. Evreii în spațiul românesc în secolele XIV-XX

Prezența evreilor în spațiul românesc a fost atestată
în perioada secolelor XIV-XVI, în contextul extinderii
legăturilor comerciale. Abia în secolul al XVII-lea, numărul
evreilor a crescut considerabil ca o consecință a masacrelor
evreilor din Galiția și Polonia. Statutul juridic al iudeilor din
spațiul românesc a fost reglementat prin diverse coduri de
legi și acte cu valoare constituțională care, în general, le
Sinagoga Neologă din Brașov
restrângeau drepturile și îi supunea unor taxe suplimentare.
Constituția românească adoptată în 1866 a stabilit că România a semnat Tratatul Minorităților din 1919 și a adoptat
doar locuitorii creștini puteau obține cetățenia. Această Constituția din 1923, prin care locuitorii evrei au devenit
măsură, dar și legislația discriminatorie din a doua jumătate a cetățeni români. Cea mai reprezentativă formațiune politică
secolului al XIX-lea au determinat o emigrare masivă a antisemită din perioada interbelică a fost Mișcarea legionară,
populației evreiești către SUA, Europa occidentală și Palestina. întemeiată de Corneliu Zelea Codreanu, în anul 1927.

De ce crezi că a existat o considerabilă reticență în a le acorda cetățenie română locuitorilor evrei din România?
Cum crezi că ar trebui definit conceptul de „națiune”?

111
RECAPITULARE FINALĂ
Unitatea 4. Holocaustul în Europa
Încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, a luat
amploare, în spațiul german, un curent de idei care promova
rasismul și ideea superiorității culturale germane. Pe aceste
baze, s-a dezvoltat, după Primul Război Mondial, ideologia
nazistă. Adolf Hitler a știut să se folosească de nemulțumirea
germanilor față de Tratatul de la Versailles și de marea criză
economică pentru a-și construi un discurs în care germanii
Poarta principală de intrare în lagărul de concentrare de la Auschwitz
apar drept o rasă superioară (arienii), iar evreii erau „țapii
ispășitori”, vinovați de problemele economico-sociale și de Pierderea cetățeniei și a drepturilor civile a fost urmată de
înfrângerea Germaniei în Marele Război. excluderea evreilor din societate, închiderea lor în ghetouri,
După obținerea puterii politice de către Adolf Hitler lagăre de concentrare, de muncă și de exterminare. În cadrul
(1933), antisemitismul a devenit politică de stat. Au fost Conferinței de la Wannsee din 1942, a fost adoptată „soluția
elaborate legile de la Nürnberg, prin care „nearienii” erau finală”, care urmărea exterminarea întregii populații evreiești
împărțiți în trei grupe (evrei, Mischlinge de gradul 1 și 2). din Europa.

Una dintre victimele Holocaustului din Europa a fost Anne Frank. Citește jurnalul ei și realizează un reportaj audio în
care să relatezi povestea vieții ei.

Unitatea 5. Holocaustul în România, din teritoriile aflate sub administrație românească și

din nordul Transilvaniei
O serie de legi antisemite din România a apărut
aproape concomitent cu abandonarea regimului democratic
și cu instaurarea unei guvernări autoritare. Ele au fost inițiate
de guvernul O. Goga – A.C. Cuza. La fel ca în Germania nazistă,
o parte importantă a populației iudaice și-a pierdut cetățenia
și a fost împărțită în trei categorii, în funcție de criteriul
religios și de modul în care obținuseră cetățenia. Comunitatea
evreiască din România a fost victima mai multor pogromuri
între 1940-1941 (Dorohoi, Galați, București, Iași).
Memorialul Yad Vashem
din Ierusalim, Israel
Identifică locuri comemorative ale comunităților evreiești în localitatea în care locuiești și realizează o expoziție de
fotografii ale acestor monumente.
În perioada regimului antonescian (1940-1944),
legislația antisemită a fost însoțită de exproprierea bunurilor
deținute de evrei. Politica antisemită desfășurată de Ion
Antonescu a avut o serie de particularități. Cea mai mare
parte a populației evreiești din Basarabia și din Bucovina a
fost închisă în ghetouri și apoi deportată în Transnistria.
Evreii din Vechiul Regat și din nordul Transilvaniei nu au fost
deportați în lagărele de exterminare din Polonia, deși a
existat un asemenea plan în vara anului 1942.
Conform Raportului final al Comisiei Internaționale
pentru Studierea Holocaustului din România, numărul total
al evreilor români și ucraineni care au pierit în teritoriile
aflate sub administrație românească a fost stabilit ca fiind
între 280 000 și 380 000. La aceste cifre se adaugă circa
11 000 de romi, care au murit în Transnistria. De asemenea,
alți 130 000 de evrei din Transilvania de nord, aflați sub
autoritatea Ungariei au pierit în lagărele de exterminare.

Unitatea 6. Evreii în România postbelică și comemorarea Holocaustului în secolul al XXI-lea

În timpul regimului comunist o parte importantă a numeroase acțiuni precum cele ale Institutului Național
evreilor din România a ales să emigreze în SUA, Europa pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”.
Occidentală sau Israel. Unul dintre aceștia a fost chiar Pe plan internațional, Adunarea Generală a ONU a adoptat,
W. Filderman, fostul președintele al Uniunii Evreilor Români. în anul 2005, angajamentul politic global intitulat
Astăzi, comemorarea Holocaustului este promovată prin „Responsabilitatea de a proteja” (R2P).
Identifică și discută în clasă, alături de colegi, probleme din comunitate care pot genera conflicte sau situații de
excludere/marginalizare a unor grupuri sau indivizi.

112
 EVALUARE FINALĂ
Evaluare finală
I. Citește, cu atenție, următoarele enunțuri și stabilește dacă sunt adevărate sau false: 10 p.
1. Articolul 7 din Constituția adoptată în 1866 prevedea că doar locuitorii creștini puteau dobândi
cetățenia română.
2. Expulzarea evreilor din Spania a avut loc la sfârșitul secolului al XIV-lea prin decretul de la Alhambra.
3. Primul pogrom desfășurat pe teritoriul României a fost cel de la Iași.
4. În cadrul Conferinței de la Wannsee, din 1942, a fost adoptată „soluția finală” care prevedea exterminarea
evreilor din Europa.
5. În anul 2004, România a recunoscut participarea la Holocaust și și-a asumat hotărârile
Raportului Final al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului.

II. Alege răspunsul corect.

1. Răscoala lui Bar Kokhba a avut loc în secolul: 10 p.
a) I d.H.; b) II d.H.; c) III d.H.
2. Autorul nuvelei Ițic Ștrul, dezertor este scriitorul:
a) Liviu Rebreanu; b) Ion Creangă; c) Ioan Slavici.
3. Legiunea Arhanghelul Mihail a fost înființată în anul 1927 de către:
a) Horia Sima; b) Ion Antonescu; c) Corneliu Zelea Codreanu.
4. Teatrul evreiesc care a funcționat la București între anii 1941-1945 s-a numit:
a) Teatrul Bulandra; b) Teatrul Barașeum; c) Teatrul Nottara.
5. Uniunea Evreilor Români a fost condusă în perioada 1923-1947 de către:
a) Wilhelm Filderman; b) Alexandru Șafran; c) Iuliu Barasch.

III. Stabilește corespondența corectă între elementele celor două coloane. 10 p.

A B
consiliu evreiesc ce a jucat un rol intermediar între autoritățile naziste și populația
ghetou
evreiască
boicot cartier închis destinat evreilor ca urmare a unei politici de segregare etnică
acțiune criminală cu scopul de a distruge deliberat și sistematic o colectivitate sau un grup
genocid
național, etnic sau politic
pogrom refuzul de a cumpăra sau de a avea relații comerciale cu o categorie de comercianți
Judenrat atac violent, spontan sau organizat împotriva persoanelor aparținând unui grup minoritar

IV. Completează textul de mai jos, folosind în fiecare spațiu liber termenul (elementul) corespunzător din 10 p.
lista dată. Termenii aleși din listă se folosesc o singură dată în text.
Evreii sunt un popor de origine , a cărui istorie a început cu mai bine de patru milenii în
urmă. Religia evreilor, iudaismul, este considerată una dintre primele religii din lume.
Locurile de rugăciune ale evreilor se numesc , iar unul dintre cele mai vechi simboluri
evreiești este .

Lista termenilor: semită, romanică, politeiste, monoteiste, biserici, sinagogi, crucea, scutul lui David.

113
UNITATEA 6FINALĂ
EVALUARE

V. Citește, cu atenție, sursele de mai jos și răspunde cerințelor. 20 p.

SURSA A.
„Mai mulți oameni începuseră să se simtă rău, se mișcau cu mare greutate. Doctorii dintre noi au crezut că e de
la frig, era o iarnă geroasă. După ce s-au înmulțit cazurile, un medic și-a adus aminte că în India, în timpul
foametei, au paralizat tot așa mulți oameni după ce au mâncat mult timp linte furajeră. Am cerut conducerii
lagărului să scoată mazărea și cazurile s-au redus. Unii s-au vindecat, alții au rămas cu sechele. (…) Eu nu am pățit
nimic, cu toate că lucram la bucătărie și mâncasem destul. (…) Mazărea furajeră a fost înlocuită cu 100 de grame de
fructe uscate de căciulă, din care se făcea o supă. Era insuficient, dar mai cumpăram cartofi de la țăranii din zonă.”
(Mărturia lui Matei Gall, fost internat la Vapniarca, în R. Ioanid, Holocaustul în România)

SURSA B.
„Și am ajuns într-un sat care se chema Pavlovca (…) Acolo am fost duși 2 500 de evrei. Din Siret, din Cernăuți,
din Basarabia, (…) acolo erau jandarmi români care ne-au supravegheat. Și ne-au dus în afara satului, unde erau
niște crescătorii de porci. (…) Veneau țăranii din sat la sârma ghimpată și întrebau dacă nu avem ceva de
schimbat, bani n-aveam. Unul avea o cămașă, un palton, o pereche de pantofi, nu știu ce, unul mai avea ascuns
pe undeva un inel și atunci s-au făcut niște schimburi. Îți dădea făină, cartofi, pâine sau mămăligă (…) Asta a fost
în toamnă. În primăvară, din 2 500 de evrei mai eram în viață vreo 280.”
(Mărturia lui Iacob Davidovici, în R. Ioanid, Holocaustul în România)

1. Stabilește tipul de informație (subiectivă/obiectivă) oferită de sursa A.

2. Precizează, pe baza sursei B, un spațiu istoric din care proveneau deportații în Transnistria.
3. Formulează, pe baza celor două surse, un punct de vedere referitor la condițiile de trai ale deportaților în
Transnistria, susținându-l cu două informații selectate din sursă.

VI. Argumentează, printr-un fapt istoric relevant, afirmația conform căreia „Holocaustul în România a avut loc 15 p.
în teritorii aflate sub administrație românească”.

VII. Scrie un eseu nestructurat (de aproximativ o pagină) despre cauzele și consecințele negării 15 p.
Holocaustului.

Subiectul Subiectul Subiectul Subiectul Subiectul Subiectul Subiectul Din oficiu Total
I II III IV V VI VII
5 x 2 p. 5 x 2 p. 5 x 2 p. 4 x 2,5 p. 2 x 5 p. + 10 p. 15 p. 15 p. 10 p. 100 p.
= 10 p. = 10 p. = 10 p. = 10 p. = 20 p.

AUTOEVALUARE

Parcurgând acest manual, am învățat:

Am întâmpinat următoarele dificultăți:
Mi-aș putea îmbunătăți performanța dacă:
Activitatea mea ar putea fi apreciată ca: foarte bună bună satisfăcătoare nesatisfăcătoare

114
 ANEXĂ
ANEXA 1 - CUM REALIZEZ UN PROIECT, O INVESTIGAȚIE, UN PORTOFOLIU

Cum realizez un PROIECT (individual sau de grup)

stabilesc dacă lucrez individual sau în echipă

îi dau un titlu* și îmi stabilesc obiectivele**
realizez un plan de acțiune***
îndeplinesc, în ordine, sarcinile stabilite****
evaluez obiectivele și mijloacele folosite pentru a le atinge și trag concluzii importante pentru tema aleasă
prezint proiectul în clasă
* în funcție de tema aleasă de profesor sau indicată de manual
** cel mai bine e să-ți propui numai câteva (două, trei) obiective și să le delimitezi foarte bine
*** ce activități voi face; dacă e un proiect de grup, desemnăm împreună un coordonator și stabilim cine și ce urmează să facă; cât timp voi dedica fiecărei activități; ce
materiale voi folosi; cum le voi obține și cum le voi ordona; de ce resurse voi avea nevoie
**** pe parcursul realizării activităților, proiectul poate suferi modificări, pot apărea idei noi, pot fi observate defecte de strategie, însă nu trebuie să te sperii: toate acestea
fac parte din procesul de cercetare și, în realitate, sunt folositoare

Cum realizez o INVESTIGAȚIE

stabilesc tema
realizez un plan de cercetare*
îndeplinesc, în ordine, etapele stabilite
analizez și interpretez materialele și sursele
trag concluziile**
prezint concluziile investigației în clasă
* ce surse voi utiliza (cărți, surse online, interviuri etc.); ce materiale voi folosi (aparat de fotografiat, hartă etc.); stabilesc etape pentru colectarea, organizarea
materialelor sau a surselor
** aici, va trebui să scrii un text (nu e nevoie să fie unul prea lung) în care să-ți prezinți concluziile clar și în ordine logică

Cum realizez o FIȘĂ pentru PORTOFOLIU

stabilesc tema și titlul

realizez un plan
mă documentez*
ordonez materialul documentar**
scriu o prezentare succintă a cercetării realizate***
prezint concluziile în clasă****
* adun informații, surse, imagini etc.
** întocmesc scurte fișe descriptive pentru materialele documentare (în special pentru imagini)
*** toate materialele, inclusiv fișele și prezentarea de la final, vor fi adunate într-un dosar (sau într-o mapă) – la finalul anului școlar, toate acestea vor constitui portofoliul
personal la disciplina Istoria evreilor. Holocaustul.
**** la solicitarea profesorului sau, dacă cercetarea ta conține aspecte care crezi că i-ar interesa în mod special pe colegi, poți cere să ți se acorde câteva minute pentru a
face o scurtă prezentare în clasă

115
ANEXĂ
ANEXA 2 - FIȘE PENTRU OBSERVAREA ACTIVITĂȚII ELEVILOR

Sugestii de fișe pentru observarea sistematică

a activității și a comportamentului elevilor
Completați sistematic fișele de observare propuse, analizați-le cu atenție și aplicați măsuri de
îmbunătățire a demersului didactic. Împărtășiți elevilor concluziile analizei și cooptați-i ca parteneri în
ameliorarea procesului de învățare.

FIȘĂ DE OBSERVARE A ACTIVITĂȚII INDIVIDUALE

Indicator Frecvent Rar Deloc

Folosește corect termenii specifici disciplinei.

Este implicat în îndeplinirea sarcinilor de lucru.

Se exprimă adecvat din punct de vedere social și emoțional.

Are o atitudine adecvată față de ceilalți colegi.

FIȘĂ DE OBSERVARE A ACTIVITĂȚII GRUPULUI

Indicator Frecvent Rar Deloc

Fiecare membru al grupului este implicat în rezolvarea sarcinii.

Elevii formulează idei clare și ușor de înțeles de către ceilalți.

Toate ideile propuse sunt luate în considerare.

Elevii se sprijină și se încurajează pentru a fi productivi și creativi.

Rezultatul activității de grup este relevant și prezentat într-o manieră care

facilitează înțelegerea.

Elevii urmăresc cu atenție prezentările celorlalte grupuri.

Elevii acordă feedback colegilor.

FIȘĂ DE MONITORIZARE A LUCRULUI ÎN ECHIPĂ, ÎN CADRUL PROIECTELOR

Indicator Da Nu Observații

Asumarea responsabilității

Cooperarea în cadrul grupului

Solicitarea de sprijin din partea cadrului didactic

Respectarea regulilor

Încadrarea în timpul stabilit

Autoevaluarea muncii în echipă

116
ISTORIA
EVREILOR
OCA
HL USTUL
clasa a XI-a/a XII-a
UNITATEA 1 – Identitate evreiască și educația despre Holocaust în secolul al XXI-lea
UNITATEA 2 – Evreii în istoria universală
UNITATEA 3 – Evreii în spațiul românesc în secolele XIV-XX
UNITATEA 4 – Holocaustul în Europa
UNITATEA 5 – Holocaustul în România pe teritoriile aflate sub administrație
românească și în nordul Transilvaniei
UNITATEA 6 – Evreii în România postbelică și memoria Holocaustului în secolul al XXI-lea

ISBN 978-630-6530-57-1
MN39

Booklet