Ministerul Educației

Manual pentru clasa a XI-a/a XII-a

Felicia Waldman Anca Tudorancea Carol Iancu

Adriana Radu Bogdan-Florin Romandaș

ISTORIA EVREILOR
HOLOCAUSTUL
C ORINT
LOGISTIC
 Acest manual este proprietatea Ministerului Educației.
Acest manual școlar este realizat în conformitate cu Programa școlară
aprobată prin OM nr. 5344 din 09.08.2023.

numărul 119 – număr unic de telefon la nivel național

pentru cazurile de abuz împotriva copiilor
116.111 – numărul de telefon de asistență pentru copii
Ministerul Educației

Manual pentru clasa a XI-a/a XII-a

F elicia Waldman • Anca Tudorancea • Adrian Cioflâncă • Carol Iancu

Adriana Radu • Bogdan-Florin Romandaș

ISTORIA EVREILOR
HOLOCAUSTUL
 Manualul școlar a fost aprobat de Ministerul Educației prin ordinul de ministru nr. 4031/21.03.2024.
Manualul este distribuit elevilor în mod gratuit, atât în format tipărit, cât și în format digital, și este transmisibil timp
de patru ani școlari, începând cu anul școlar 2024-2025.
Inspectoratul școlar ………………………………..………………………………………………………
Școala / Colegiul / Liceul ………………………………………………………………………………….
ACEST MANUAL A FOST FOLOSIT:
Aspectul manualului*
Anul Numele elevului Clasa Anul școlar format tipărit format digital
la primire la predare la primire la predare
1
2
3
4

* Pentru precizarea aspectului manualului se va folosi unul dintre următorii termeni: nou, bun, îngrijit, neîngrijit, deteriorat.
 Cadrele didactice vor verifica dacă informațiile înscrise în tabelul de mai sus sunt corecte.
 Elevii nu vor face niciun fel de însemnări pe manual.

Date despre autori: Redactare: Lia Decei

Felicia Waldman – conferențiar univ. dr., Centrul de Studii Ebraice, Tehnoredactare computerizată: Florin Vedeanu
Facultatea de Litere, Universitatea din București. Adjunct al șefului Design copertă: Dan Mihalache
Delegației României la Alianța Internațională pentru Memoria Surse foto: Shutterstock, colecții personale
Holocaustului. Varianta digitală: Editsoft&Services
Anca Tudorancea – lector univ. dr., Centrul de Studii Ebraice, Facultatea
de Litere, Universitatea din București. Secretar științific al Centrului ISBN 978-630-6526-40-6
pentru Studiul Istoriei Evreilor din România „Wilhelm Filderman” din
cadrul Federației Comunităților Evreiești din România.
Adrian Cioflâncă – director al Centrului pentru Studiul Istoriei Evreilor
din România „Wilhelm Filderman” din cadrul Federației Comunităților
Evreiești din România. Membru al Delegației României la Alianța
Internațională pentru Memoria Holocaustului.
Carol Iancu – profesor emerit, Facultatea de Istorie, Universitatea Paul
Valery (Montpellier 3). Membru de onoare al Academiei Române, Toate drepturile asupra acestei lucrări sunt rezervate
membru al Academiei din Nîmes și doctor honoris causa al universi- Editurii Corint Logistic.
tăților din Cluj-Napoca, Iași, Oradea și Constanța.
Adriana Radu – doctor în istorie, profesor gradul didactic I, director-ad-
junct al Colegiului Național din Iași.
Bogdan-Florin Romandaș – doctor în istorie, profesor gradul didactic I,
Colegiul Național „Dimitrie Cantemir” din Onești.
Referenți științifici:
Prof. univ. dr. Alexandru-Florin Platon – Facultatea de Istorie, Universi-
tatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Mirela Chioveanu – profesor gradul didactic I, Colegiul Național „Gheor-
ghe Lazăr” din București
Pentru comenzi şi informaţii, contactaţi:
Florin-Răzvan Mihai – cercetător științific III, Institutul Național pentru
Studiul Totalitarismului GRUPUL EDITORIAL CORINT
Departamentul de Vânzări
În acest manual sunt utilizate, între altele, fotografii din Arhiva Centrului Str. Mihai Eminescu nr. 54A, sector 1, Bucureşti,
pentru Studiul Istoriei Evreilor din România „Wilhelm Filderman” al cod poştal 010517. Tel./Fax: 021.319.47.97; 021.319.48.20
Federației Comunităților Evreiești din România precum și câteva Depozit
paragrafe din volumul Holocaustul - un avertisment al istoriei, pe care Str. Gării nr. 11, Mogoșoaia, jud. Ilfov
istoricul Mihai Chioveanu l-a scris sub egida Institutului Român de Tel.: 0758.053.416
Istorie Recentă în anul 2005, disponibil exclusiv în format electronic E-mail: vanzari@edituracorint.ro
(fără editură, fără ISBN) Magazin virtual: www.edituracorint.ro
Deşteaptă-te, române!
Versuri de Andrei Mureşanu
Muzică de Anton Pann

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,

În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume

Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,

Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viaţă-n libertate ori moarte!” strigă toţi.

Preoţi, cu crucea-n frunte! căci oastea e creştină,

Deviza-i libertatea şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost' pământ!

3
 Cetatea lui David, Ierusalim

CUPRINS

Ghid de utilizare a manualului ...................................................... 6

Competențe generale și specifice ................................................ 8

U N I TAT E A 1 U N I T AT E A 3
Identitate evreiască Evreii în spațiul românesc
și educația despre Holocaust în secolele XIV-XX
în secolul al XXI-lea
Lecția 1 Situația comunităților evreiești
până la 1866: aspecte demografice,
Lecția 1 Evreii – trăsături definitorii: originea, comunitare și culturale ................................................. 28
cultura, religia ................................................................... 10
Lecția 2 Evreii în spațiul românesc în perioada
Lecția 2 Educația despre Holocaust și provocările 1878-1919: de la marginalizare la emancipare .......... 31
contemporane (antisemitism, xenofobie,
genocid și amenințările la adresa normelor Lecția 3 Contribuția comunităților evreiești
și a valorilor democratice) ..............................................12 la dezvoltarea economică, socială, culturală
și științifică a României. Structuri asociative
Recapitulare ...................................................................................... 15 reprezentative. Personalități marcante
Evaluare .............................................................................................. 16 în domeniul cultural, politic și academic .................. 34
Studiu de caz: Antisemitism în politica și cultura
românească din a doua jumătate a secolului
al XIX-lea până la Primul Război Mondial ................. 38
U N I TAT E A 2
Studiu de caz: Evreii în armata română
Evreii în istoria universală (1877-1878, 1913, 1916-1918) ............................................ 40
Lecția 4 Comunitățile evreiești din România în perioada
interbelică: Uniunea Evreilor Români, Federația
Lecția 1 Evreii în Antichitate și în Evul Mediu Uniunilor de Comunități Evreiești din România ....... 41
(statutul juridic al evreilor și apariția miturilor
antievreiești în mentalul colectiv) ............................... 18 Lecția 5 Violență și retorică antisemită
în România interbelică: Liga Apărării
Lecția 2 Evreii în Epoca Modernă Naționale Creștine (LANC), Mișcarea Legionară
(statutul juridic și economic, aspecte culturale) ..... 21 și Partidul Național-Creștin .......................................... 44
Recapitulare ..................................................................................... 25 Recapitulare ..................................................................................... 47
Evaluare ............................................................................................. 26 Evaluare ............................................................................................. 48

4 • CUPRINS
U N I TAT E A 4
Holocaustul în Europa
Lecția 1 Discurs antievreiesc și legislație antisemită
în Germania nazistă ........................................................ 50
Lecția 2 Exterminarea evreilor în timpul celui
de-Al Doilea Război Mondial: lagăre, ghetouri,
Holocaustul prin gloanțe, deportări,
exterminări în masă ........................................................ 54
Recapitulare ..................................................................................... 57
Evaluare ............................................................................................. 58
U N I TAT E A 5
Holocaustul în România
pe teritoriile aflate
sub administrație românească
și în nordul Transilvaniei
Lecția 1 Preliminariile Holocaustului din România
(1938-1940). Primele legi antisemite
și pogromurile de la Dorohoi și Galați ....................... 60
Lecția 2 Statul național-legionar
și măsurile antievreiești (1940-1941) .......................... 63
Studiu de caz: Pogromul de la București ............................... 66
Lecția 3 Regimul Ion Antonescu și evreii (1941-1944) ............. 67
Studiu de caz: Pogromul de la Iași. Trenurile morții .......... 70
Lecția 4 Distrugerea comunităților
evreiești din Basarabia și Bucovina ............................ 72
Lecția 5 Holocaustul în Transnistria aflată sub
administrația românească. Deportarea evreilor
și a romilor (reprimare și exterminare) ..................... 75
Studiu de caz: Evreii din Odessa .............................................. 78
Lecția 6 Evreii din Vechiul Regat și din sudul Transilvaniei:
regimul de muncă obligatorie și planurile de
deportare în Polonia ....................................................... 79
Lecția 7 Rezistența evreiască și eforturile de repatriere
a deportaților din Transnistria ..................................... 82
Studiu de caz: Wilhelm Filderman ........................................... 85
Studiu de caz: Mărturii ale supraviețuitorilor evrei
și romi din Transnistria .................................................. 86
Lecția 8 Evreii din nordul Transilvaniei sub autoritatea
statului ungar (1940-1944): expulzări,
detașamentele de muncă din Ungaria și Ucraina,
ghetoizare și deportare la Auschwitz
și în alte lagăre de exterminare ................................... 87
Studiu de caz: Elie Wiesel .......................................................... 90
Lecția 9 Solidaritate și acțiuni de salvare în timpul
Holocaustului: Drepți între popoare .......................... 91
Studiu de caz: Traian Popovici ................................................. 94
Lecția 10 Judecarea și pedepsirea responsabililor
pentru Holocaustul din România:
Tribunalele poporului din București și din Cluj.
Procesul lotului Antonescu și alte procese
de condamnare a criminalilor de război ................... 95
Studiu de caz: Generalii judecați pentru crime de război:
Nicolae Macici, Constantin (Piki) Vasiliu, Ion Topor .... 98
Recapitulare ..................................................................................... 99
Evaluare ........................................................................................... 101
U N I T AT E A 6
Evreii în România postbelică
și memoria Holocaustului
în secolul al XXI-lea
Lecția 1 Comunitatea evreiască în perioada
regimului comunist ....................................................... 104
Lecția 2 Reprezentarea Holocaustului în artă,
literatură și mass-media .............................................. 107
Lecția 3 Distorsionarea, negarea și minimalizarea
Holocaustului ................................................................. 110
Lecția 4 Răspunsul țărilor membre ONU:
Responsabilitatea de a proteja ................................... 113
Recapitulare ................................................................................... 116
Evaluare ............................................................................................ 117
Recapitulare finală ....................................................................... 118
Evaluare finală ............................................................................... 119
Portofoliul elevilor ....................................................................... 120
CUPRINS • 5
 GHID DE UTILIZARE A MANUALULUI
Manualul cuprinde variantele tipărită și digitală

Rezolvă

+ Simboluri folosite
în varianta digitală
Privește

Vizionează

Manualul este structurat în unități de învățare, care cuprind:

D ES C H I D E R E U N I TAT E LECȚIE

Titlul lecției
Textul lecției
Știați că?
Dicționar

Personalități

Rețineți

Aplicații

6 • GHID DE UTILIZARE
 STUDIU DE CAZ

RECAPITULARE EVALUARE

GHID DE UTILIZARE • 7
 Yad Vashem, Memorialului Victimelor Holocaustului (Ierusalim, Israel) - Intrarea principală
Competenţe generale și competenţe specifice
1. Utilizarea critică şi reflexivă a surselor
istorice pentru argumentarea unor
demersuri şi alegeri, în acord cu valorile
societăţii democratice.
1.1. Sistematizarea informaţiilor din diferite
tipuri de surse în vederea stabilirii
credibilităţii şi a validităţii opiniilor.
1.2. Analiza comparativă a evenimentelor/
proceselor/fenomenelor care au generat
Holocaustul.
1.3. Exprimarea opiniilor referitoare la impactul
evenimentelor/proceselor/fenomenelor
istorice asupra societăţii, prin prisma
multiperspectivităţii şi a diversităţii culturale.
2. Asumarea propriei identităţi culturale
şi determinarea modalităţilor prin
care interculturalitatea contribuie la
promovarea acceptării celuilalt şi a
respectării drepturilor omului.
8 • COMPETENȚE GENERALE ȘI COMPETENȚE SPECIFICE
2.1. Aprecierea valenţelor dialogului intercultural
în exprimarea trăsăturilor propriei identităţi
culturale.
2.2. Manifestarea unui comportament deschis
faţă de diversitatea culturală.
2.3. Demonstrarea unui comportament care
valorizează interculturalitatea ca trăsătură a
comunităţii locale.
2.4. Analiza critică a consecinţelor stereotipurilor,
prejudecăţilor, rasismului, antisemitismului
şi a altor forme de discriminare.
3. Implicarea responsabilă şi creativă în
diverse contexte de viaţă prin respectarea
convenţiilor de comunicare.
3.1. Asumarea de roluri ce implică empatie şi
respectarea demnităţii umane.
3.2. Raportarea critică la experienţele trecutului
pentru promovarea unui comportament
democratic.
 Unitatea 1

Identitate evreiască
și educația despre Holocaust
în secolul al XXI-lea
9
UNITATEA 1 LECȚIA 1

REPERE CRONOLOGICE
1800 î.H. – evreii, conduși de
Abraham, ajung în Canaan.
1506 î.H. – cele 12 triburi evreiești
migrează din Canaan în Egipt.
1313 î.H. – plecarea evreilor din
Egipt, sub conducerea lui Moise.
1273 î.H. – evreii încep recuceri­rea
Ca­naanului.
1021 î.H. – fondarea regatului Israel.
950 î.H. – Solomon construiește
Primul Templu de la Ierusalim.
586 î.H. – babilonienii distrug Pri­
mul Templu.
516 î.H. – este construit al Doilea
Templu de la Ierusalim.
M AR E A
i
en
Evreii – trăsături definitorii:
originea, cultura, religia
Originea evreilor
Evreii sunt un popor de origine semită, provenit din Mesopotamia.
Sub conducerea lui Abraham (Avraam), s-au așezat în Canaan (actualul
stat Israel). Abraham, fiul său Iosif și nepotul său Iacob, supranumit Israel
(evreii fiind de aceea numiți și „israeliți”), sunt considerați patriarhii po­
porului evreu. Din cei 12 fii și nepoți ai lui Iacob au provenit cele „12 triburi
ale lui Israel”, inclusiv cel al lui Iuda (de unde provin apelativul „iudei” și
cuvântul „iudaism”).
Triburile evreiești au migrat mai târziu în Egipt. Acolo evreii au fost trans-
formați în robi. Eliberați de Moise, după 40 de ani petrecuți în deșert, s-au în-
tors, sub conducerea lui Iosua, în Canaan (Țara Sfântă sau Țara Făgăduinței).
Aici s-a constituit prima monarhie evreiască, sub regele Saul. Regatul
a atins apogeul în timpul următorului monarh, David, care a cucerit
Ierusalimul și a mutat capitala în acest oraș (inițial fusese stabilită la

M E D I T E R A NĂ Hebron), și al fiului său Solomon, care a construit Primul Templu.

ci

ALI

După moartea lui Solomon, regatul a fost împărțit în două state: Israel și
ni
Fe

NEFT

Iuda (sau Iudeea). Regatul Israel a dispărut 200 de ani mai târziu, fiind cucerit
AȘER Arameeni
de Asiria. Iudeea a fost supusă de babilonieni, care au distrus Ierusalimul,
GALILEEA
ZABULON au dărâmat Templul și i-au exilat pe evrei. După cucerirea Babilonului de
ISAHAR către persani, evreilor li s-a permis să se întoarcă în Iudeea și să constru-
E iască al Doilea Templu.
AS
MAN
SAMARIA Religia iudaică (numită și mozaică, după numele lui Moise)
Iordan

Ammoniţi Iudaismul este prima religie monoteistă.

EFRAIM GA D Cartea sacră a evreilor este Tora (cele cinci cărți ale lui Moise), care,
VENIAMIN împreună cu Profeții și Scrierile, formează Tanach (Biblia ebraică, din
DA N Ierusalim
care provine Vechiul Testament). Este o carte de istorie a poporului evreu,
TĂ

I U D E EA completată cu „porunci” (instrucțiuni de viață și reguli sociale), care con-

ini

R UB E N
OAR
ist

I U DA stituie „legea iudaică”. Modul de aplicare a instrucțiunilor din Tora este

Fil

EA M

explicat într-o carte numită Talmud. Cea mai importantă regulă a iudais-
S IME O N MOAB
mului este că viața primează în fața oricărei porunci: a salva o viață în-
MAR

Mo a b i ţ i
seamnă a salva o întreagă lume.
Lăcașul de cult al evreilor se numește sinagogă și are trei funcții: este
E d o m iţi
casă de rugăciune, casă de adunare socială și casă de învățătură. Nu are
o arhitectură specifică obligatorie, dar include un „dulap sfânt”, orientat
spre Ierusalim, în care Tora este păstrată sub formă de suluri.
Conducătorul spiritual al comunității evreiești se numește rabin și are
rol de învățător, judecător, predicator (nu este preot); titlul de rabin se ob-
Cele 12 triburi evreiești
ține pe baza unor studii de specialitate. Cel care conduce rugăciunea în
(cca 1200-1050 î.H.) sinagogă este cantorul.

Analizați harta și sursa alăturată și
răspundeți la următoarele cerințe:
1. Numiți trei triburi evreiești situa­
te în estul Mării Mediterane.
2. Precizați contextul istoric în care
s-a încheiat cucerirea Canaanului.
3. Menționați o consecință politică
a varietății geografice a Palestinei.
„În ciuda victoriilor spectaculoase ale lui Iosua, cucerirea Canaanului n-a fost câtuşi
de puţin desăvârşită la vremea la care a murit el. Consolidarea aşezărilor israelite, cu­
cerirea oraşelor rămase şi, în cele din urmă, ocuparea coastei au luat mai mult de două
secole, 1200-1000 î.H., şi n-au fost realizate complet decât după întemeierea regatului
unificat al Israelului, la sfârşitul mileniului. (…) În plus, deşi mică, Palestina este o ţară
de o mare varietate, împărţită în patruzeci de unităţi geografice şi climaterice diferite.
Tocmai acest fapt îi conferă ţării extraordinara sa fascinaţie şi frumuseţe. Dar a avut
în acelaşi timp tendinţa de a perpetua diviziunile tribale și de a împiedica unitatea.”
Paul Johnson, O istorie a evreilor

10 • IDENTITATE EVREIASCĂ ȘI EDUCAȚIA DESPRE HOLOCAUST ÎN SECOLUL AL XXI-LEA

 UNITATEA 1

Cultura evreiască
Evreii se împart în patru grupuri mari, cu o limbă și cultură proprie.
▶ Așkenazi, care au migrat în perioada medievală din zona germană
și nordul Franței, așezându-se mai ales în Europa de Est și Centrală; vor-
besc idiș (germană medievală).
▶ Sefarzi, care au migrat în Evul Mediu din Peninsula Iberică, așe-
zându-se în special în Imperiul Otoman și nordul Africii; vorbesc ladino
(castiliană medievală).
▶ Mizrahi, care au rămas în zona orientală (Babilonia/Irak, Persia/
Iran, Yemen) și au fost obligați în secolul al XX-lea să plece în Israel și
SUA; vorbesc iudeo-araba.
▶ Beta Israel, care au migrat în secolul al XX-lea din Etiopia și Eritreea
și s-au așezat în Israel; vorbesc o limbă semitică, numită amharica.
Sărbătorile evreiești sunt de trei tipuri:
l religioase: Șabat (sâmbăta) – ziua sacră de odihnă, Roș Hașana –
Anul Nou, Yom Kipur – ziua judecății;
l istorice și religioase: Purim – salvarea poporului evreu de către
Esther, Hanuca – eliberarea Ierusalimului de către macabei, Pesah – ieși-
rea din robia egipteană;
l agricole și religoase: Șavuot – celebrează recolta de primăvară,
Sucot – recolta de toamnă și amintirea corturilor în care au locuit evreii
în timpul celor 40 de ani din deșert, Tu bișvat – anul nou al pomilor.
Riturile de trecere evreiești includ: brit mila – circumcizia băieților în
a opta zi de la naștere; bar mițva și bat mițva – trecerea la maturitate a
băieților la 13 ani, respectiv a fetelor la 12 ani.
Iudaismul are reguli speciale privitoare la dietă (cașrut), care interzic Michelangelo Buonarroti, Moise
consumul anumitor alimente (porc, crustacee etc.), amestecarea lapte-
lui cu carnea, chinuirea animalelor la sacrificare și exploatarea în exces
a pământului. DICȚIONAR
evreu – din punct de vedere
REȚINEȚI! religios, este cel născut din mamă
evreică; din punct de vedere etnic,
l Primul stat al evreilor s-a constituit în Canaan, sub conducerea regelui Saul. cel născut dintr-un părinte evreu,
l Iudaismul, prima religie monoteistă, are la bază Biblia ebraică (numită Tanach). indiferent care ar fi acela.
l Principalele sărbători evreiești sunt Șabatul (sâmbăta), Roș Hașana (Anul monoteism – credința într-o singură
Nou), Hanuca, Purim și Pesah. divinitate.

APLICAȚII

Bună, sunt Anne Frank! Împreună, vom afla mai multe despre istoria poporului evreu. Doar prin dialog
și cunoaștere vom putea combate prejudecățile, atitudinile antisemite și discriminarea care au avut
consecințe catastrofale asupra omenirii.

1. Lucrați pe grupe, utilizând metoda investigației, în ve­

derea realizării unor prezentări cu titlul Principalele sărbă-
tori religioase ale evreilor, în care să includeți detalii despre
semnificația lor și modul de celebrare. Ulterior, publicați un
articol pe această temă într-o revistă școlară. În vederea în­ religie
deplinirii sarcinii, utilizați lucrări de specialitate, site-uri și/ preot rabin
monoteistă
sau interviuri cu reprezentanți ai comunității ebraice.

2. Imaginați-vă un dialog între două persoane (un creș­

tin și un iudeu) pe tema Asemănări și deosebiri dintre reli-
giile iudaică și creștină. Apoi realizați (după model) o dia­
gramă Venn pentru a ilustra subiectul abordat. Deosebiri Asemănări Deosebiri

IDENTITATE EVREIASCĂ ȘI EDUCAȚIA DESPRE HOLOCAUST ÎN SECOLUL AL XXI-LEA • 11

UNITATEA 1
Intrarea în fostul lagăr
de concentrare de la Auschwitz.
Deasupra intrării scrie: Arbeit macht
frei („Munca te face liber”)
REPERE CRONOLOGICE
1944 – este introdusă noțiunea de
„genocid”.
1948 – crima de genocid este re­
cu­noscută de ONU.
1951 – intră în vigoare Convenția
pen­tru prevenirea și pedepsirea cri­
mei de genocid.
1980 – începe utilizarea pe scară
largă a termenului de Holocaust.
2016 – este adoptată definiția de
lucru a antisemitismului de către
Alianța Internațională pentru Me­
moria Holocaustului în timp ce
România exercita președinția aces­
tei organizații interguvernamentale.
DICȚIONAR
clișeu – expresie banalizată prin
repetare excesivă.
crime de război – acte care încal­
că dreptul războiului (de exemplu,
Convențiile de la Geneva). Printre
exemple se numără maltratarea
prizonierilor de război, uciderea os­
taticilor ori distrugerea deliberată a
orașelor sau a satelor.
crime împotriva umanității – acte
comise în cadrul unui atac sistema­
tic pe scară largă, îndreptat împo­
triva populațiilor civile.
genocid – acte comise cu intenția
de a distruge, in totalitate sau par­
țial, un grup național, etnic, rasial
sau religios.
stereotip – reprezentare, opinie
pre­­­concepută, acceptată și vehicu­
lată fără reflecție, cu privire la un
grup uman.
12 • IDENTITATE EVREIASCĂ ȘI EDUCAȚIA DESPRE HOLOCAUST ÎN SECOLUL AL XXI-LEA
LECȚIA 2
Educația despre Holocaust și provocările
contemporane (antisemitism, xenofobie,
genocid și amenințările la adresa
normelor și a valorilor democratice)
Ce este Holocaustul
Istoricul Mihai Chioveanu a definit succint Holocaustul ca fiind uci-
derea sistematică, în masă, sponsorizată de către stat – Germania nazis-
tă și aliații săi –, în lagăre de concentrare și exterminare, a aproximativ
6 milioane de evrei europeni. O definiție lărgită ar include însă, alături
de evrei, ca victime ale aceluiași sistem, încă aproximativ 5 milioane de
„indezirabili rasial”: slavi și romi, persoane cu handicap fizic și mintal,
homosexuali, precum și un număr considerabil de opozanți politici și pri-
zonieri de război.
Exterminarea fizică, la scară și cu ajutorul mijloacelor industriale, a
evreilor europeni, gândită de către naziști în termenii genocidului total,
rămâne cel mai important aspect al Holocaustului. Totuși, nu trebuie ui-
tat că Holocaustul înseamnă, totodată, suma tuturor acțiunilor antievre­
iești, coordonate și implementate de către regimul nazist din Germania
și de către aliații săi europeni între anii 1933 și 1945: privarea evreilor de
drepturile lor civile și economice, segregarea și înfometarea, deportarea
și ghetoizarea etc. Cu alte cuvinte, umilințe nesfârșite, suferințe fizice și
psihice, pierderea speranței, nu în ultimul rând, distrugerea unor comu-
nități, a unei culturi, a unei limbi (idiș), a tot ceea ce creează împreună
memoria colectivă a unui popor.
După ce juristul evreu polonez Raphael Lemkin a introdus, în 1944,
în cartea lui Axis Rule in Occupied Europe („Domnia Axei în Europa ocu-
pată”), termenul de „genocid”, adoptat în 1948, la sfârșitul anilor 1970
s-a impus în cultura istorică europeană și nord-americană termenul de
Holocaust, pe care cei mai mulți dintre istorici au decis să-l foloseas-
că pentru a desemna distrugerea evreilor europeni. De origine greacă
(holocauston), cu trimitere la arderea integrală a unui animal sacrificat,
termenul este astăzi, în general, lipsit de valențe religioase. Cei mai mulți
dintre istoricii israelieni și chiar o parte dintre istoricii francezi preferă
să folosească termenul biblic de origine ebraică Shoah, folosit de evrei cu
sensul de „catastrofă” încă din Evul Mediu și, ulterior, preluat și standar-
dizat în anii 1950.
De ce să învățăm despre Holocaust
Așa cum menționează recomandările educaționale ale Alianței
Internaționale pentru Memoria Holocaustului, acesta a fost „un eveni-
ment hotărâtor al istoriei mondiale”, care a depășit multe granițe geogra-
fice și a afectat toate segmentele societăților în care s-a desfășurat. Astăzi,
aceste societăți continuă să se confrunte atât cu memoria, cât și cu istoria
Holocaustului, în contextul unor provocări noi, precum persistența anti-
semitismului și xenofobiei, genocide în desfășurare în diverse puncte de
pe glob, actuala criză a refugiaților și amenințările la adresa multor nor-
me și valori democratice. De asemenea, asistăm la o proliferare a guver-
nelor autoritare, precum și a mișcărilor populiste și extremiste în cadrul
democrațiilor (liberale).
 UNITATEA 1

Holocaustul a fost unic din punct de vedere temporal și geografic, dar

și ca intenție (aceea de a elimina un întreg grup etnic și religios), însă
poate fi privit ca un exemplu pentru a înțelege pericolul altor genocide.
În plus, ridică întrebări dificile despre responsabilitatea colectivă și in-
dividuală, semnificația cetățeniei active, precum și despre structurile și
normele sociale care pot deveni periculoase pentru anumite grupuri și
pentru societate în ansamblul său.
Studiul Holocaustului arată că genocidul este, mai degrabă, un proces
care poate fi contracarat și chiar oprit, decât un eveniment spontan sau
inevitabil. Istoria Holocaustului demonstrează cum o națiune poate utili-
za structurile sale birocratice, procedurile și expertiza tehnică, pentru a
implica mai multe segmente ale societății în implementarea unei politici
care a evoluat de la excludere și discriminare la genocid, ajutând astfel la Supraviețuitorii Liviu Beris
și Oliver Lustig de vorbă cu tinerii
identificarea din timp a semnelor unei astfel de evoluții.
Cercetarea istoriei Holocaustului ilustrează, în plus, rolul factorilor Exemple contemporane de antisemitism
istorici, sociali, religioși, politici și economici în procesul de erodare și în viața publică, media, școli, la locul de
dezintegrare a valorilor democratice și a drepturilor omului. Înțelegerea muncă și în sfera religioasă:
mecanismelor și proceselor care conduc la genocid subliniază importanța l Aducerea unor acuzații false, dezuma­
statului de drept și a instituțiilor democratice și oferă posibilitatea de a nizante, care demonizează și perpetuează
recunoaște circumstanțele care le pot amenința sau eroda. clișeele despre evrei, ca atare, sau le atri­
buie puteri deosebite, atunci când acți­
De asemenea, analizarea Holocaustului relevă acțiunile și deciziile onează în mod colectiv – mitul referitor
care pot fi luate (sau nu) de un spectru larg de persoane în perioada prefi- la o conspirație mondială a evreilor sau
gurării sau în timpul unei crize, inclusiv aceea de a alege între a fi martor la evreii ce controlează media, economia,
sau salvator. Mai mult, studierea antisemitismului, în contextul ideologiei guvernul ori alte instituții ale societății.
naziste, pune în lumină manifestările și ramificațiile prejudecăților, ste- l Acuzarea evreilor, ca popor, de a fi res­

reotipurilor, xenofobiei și ale rasismului. Nu în ultimul rând, cunoașterea ponsabili pentru fapte reale sau imaginare
comise de un singur evreu sau de un grup
istoriei Holocaustului contribuie la efortul de comemorare a victimelor, de evrei sau chiar și pentru fapte comise
manifestare care a devenit parte a practicii culturale din multe țări. de neevrei.
l Negarea evenimentului, scopului, me­

Alte exemple contemporane de antisemitism în viața publică, media, școli, la locul canismelor (ex. camere de gazare) sau
de muncă și în sfera religioasă: a intenției genocidului comis împotriva
l Negarea dreptului la autodeterminare a poporului evreu, pretinzând, de exem­ evreilor, de către Germania național-so­
plu, că existența Statului Israel este o construcție rasistă. cialistă și susținătorii și complicii săi, în
l Aplicarea de standarde duble, prin solicitarea unui comportament al statului timpul celui de-Al Doilea Război Mondial
israelian, care nu este așteptat sau solicitat din partea oricărui alt stat democratic. (Holocaustul).
l Acuzarea evreilor, ca popor, sau a Israe­
l Compararea politicii contemporane a Israelului cu cea a naziștilor.
l Impunerea unei responsabilități colective evreilor pentru acțiuni ale Statu­ lului, ca stat, de a fi inventat sau exagerat
lui Israel. Holocaustul.
l Acuzarea cetățenilor de origine evreias­
că de a fi mai loiali Israelului sau așa-zise­
lor priorități mondiale ale evreilor, decât
intereselor propriilor țări.

1. Numiți două forme de manifes­

tare a antisemitismului în zilele
noastre.
2. Realizați un sondaj de opinie în
rândul tinerilor pentru a observa
dacă se perpetuează sau nu în co­
munitatea voastră anumite clișee
despre evrei.
3. Formulați un punct de vedere
referitor la consecințele negative
ale manifestării unor forme de an­
tisemitism în zilele noastre, adu­
când două argumente istorice în
acest sens.
Fotografii ale unor evrei deportați, Muzeul Holocaustului din Washington, SUA

IDENTITATE EVREIASCĂ ȘI EDUCAȚIA DESPRE HOLOCAUST ÎN SECOLUL AL XXI-LEA • 13

UNITATEA 1

Interiorul unei barăci
de la Auschwitz-Birkenau
ȘTIAȚI CĂ?
Termenii de Holocaust și Shoah
nu sunt singurii folosiți pentru a
desemna tragedia evreilor din cel
de‑Al Doilea Război Mondial.
Evreii ultraortodocși folosesc
pentru Holocaust termenul Driterr
Hurban, care înseamnă în idiș „a
treia distrugere”, după căderea ce­
lor două temple de la Ierusalim. De
asemenea, în funcție de specificul
fiecărei culturi, unii istorici preferă
să folosească termenul general de
genocid (care anulează unicitatea
Holocaustului prin universaliza­
re) sau pe cel de Judenvernichtung
(care în germană înseamnă „exter­
minarea evreilor”, ceea ce duce la
uzitarea unui limbaj asemănător ce­
lui practicat de naziști).
Antisemitismul
Alianța Internațională pentru Memoria Holocaustului a adoptat, sub
președinția României, definiția de lucru a antisemitismului, conform
căreia acesta este „o anumită percepție referitoare la evrei, care poate fi
exprimată ca fiind ură împotriva evreilor. Manifestările retorice și fizice
ale antisemitismului sunt îndreptate împotriva evreilor sau neevreilor și/
sau proprietăților acestora, împotriva instituțiilor comunităților evreiești
și lăcașurilor lor de cult”.
Între aceste manifestări se poate număra inclusiv atacarea Statului
Israel, conceput ca o colectivitate evreiască (cu excepția cazului în care este
vorba de o critică similară celor aduse oricărui alt stat). Antisemitismul
acuză în mod frecvent evreii de conspirații pentru a face rău umanității,
ei fiind, de obicei, învinuiți „pentru lucrurile care merg prost”. Această
idee poate fi exprimată în discursul public, în scris, în forme de expresie
vizuală sau acțiuni și poate include stereotipuri calomnioase și însușiri
cu caracter negativ.
Infracțiunile sunt antisemite atunci când țintele atacurilor, fie că sunt
persoane sau bunuri – precum clădiri, școli, lăcașuri de cult sau cimi-
tire – sunt alese fiindcă sunt, ori sunt percepute ca fiind, evreiești sau
având legătură cu evreii.
Discriminarea antisemită reprezintă refuzul de a acorda evreilor opor-
tunități sau servicii accesibile altora și este ilegală în multe state.
REȚINEȚI!
l Holocaustul înseamnă uciderea a aproximativ 6 milioane de evrei, dar și a
aproximativ 5 milioane de „indezirabili rasial”, precum și toate măsurile luate
împotriva evreilor (privarea de drepturi, segregarea, înfometarea, deportarea,
ghetoizarea).
l Studierea Holocaustului reprezintă o necesitate pentru a înțelege mecanis­
mele care au făcut posibil trecutul, dar și pentru a face față provocărilor actuale:
persistența antisemitismului și xenofobiei, genocide în desfășurare în diverse
puncte de pe glob, criza refugiaților și amenințările la adresa multor norme și
valori democratice.

APLICAȚII

Analizați sursele de mai jos și răspundeți la următoarele ce­
rințe:
A. „Sunt în lagăr de trei zile. Trei felii de pâine, trei farfurii de
supă Avo, trei bucăți de slănină, câteva vânătăi, zeci de picioare
primite și mii de jigniri. Dar sunt întreg și trăiesc. Și vreau să
trăiesc. Astăzi am văzut pentru prima dată în viață... moartea.
Niciodată nu-mi închipuisem că se poate muri o vreme atât de
îndelungată”.
Wieslaw Kielar, Am fost cinci ani la Auschwitz
B. „Protestele erau zadarnice. Ne veni rândul. Soldații se
strânseră către noi și începură să ne îmbrâncească și să ne
mâne în spate ca pe oi, silindu-ne să ne urcăm într-un vagon
de vite gol. (...) În vagonul nostru fuseseră îngrămădite 96 de
ființe umane, între care mulți copii aproape striviți între bagaje.
Eram atât de mulți în vagon, încât numai jumătate dintre noi
puteam ședea. Soțul meu, fiul meu mai mărișor și eu am rămas
în picioare ca să poată ședea tatăl meu. Suferise nu demult o
operație grea”.
Olga Lengyel, Cuptoarele morții
a. Definiți noțiunile: ghetou, Holocaust, îndoctrinare.
b. Scrieți o relație cauză-efect stabilită între două informații
selectate din una dintre sursele date.
c. Numiți un ghetou și alte două lagăre de exterminare or­
ganizate de naziști în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
b. Formulați, pe baza surselor date, un punct de vedere re­
feritor la condițiile în care evreii au fost transportați și ținuți în
lagărele de exterminare, susținându-l cu două informații selec­
tate din surse.

14 • IDENTITATE EVREIASCĂ ȘI EDUCAȚIA DESPRE HOLOCAUST ÎN SECOLUL AL XXI-LEA

 RECAPITULARE
1800 î.H. 1313 î.H. 1021 î.H. 950 î.H. 586 î.H. 516 î.H. 70 d.H.

Evreii, conduși de Plecarea evreilor Saul întemeiază Construirea Distrugerea Construirea celui Distrugerea celui
Abraham, ajung din Egipt, conduși primul stat evreu Primului Templu Primului Templu de-al Doilea de-al Doilea
în Canaan de Moise de la Ierusalim Templu Templu

1. Închipuiți-vă că sunteți bibliotecar și trebuie să

realizați o expoziție de carte cu titlul Cultură și civili-
zație iudaică. Indicați patru-cinci lucrări pe care le-ați
expune și realizați o scurtă prezentare pentru fiecare.
Argumentați necesitatea alegerii unei lucrări.
2. Realizați o listă cu 10 reguli ale comunităților
iudaice privitoare la dietă. Intervievați una sau două
persoane pe această temă (un reprezentant al co­
munității evreiești, un nutriționist etc.). Formulați un
punct de vedere referitor la utilitatea acestor reguli,
aducând un argument în acest sens.
3. Asociați fiecare termen din lista de mai jos cu
unul sau două citate reprezentative (după model):
l antisemitism l genocid l Holocaust l xenofobie.
ISTORIA ALTFEL

„Holocaustul a fost cea mai Calendarul evreiesc este lunar, dar ține cont și de
diabolică crimă comisă vreodată.” soare. Astfel, acesta are 12 luni de câte 29 și 30 de zile,
Stephen Ambrose iar anul bisect are 13 luni și apare de 7 ori într-un ciclu
de 19 ani. Ziua începe la apusul soarelui și ține până
Holocaust la apusul următor.

BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Antisemitismul explicat
Menționați citatul care v-a impresionat cel mai Muzeul Holocaustului
mult și argumentați alegerea făcută. din Washington

Pe parcursul anilor de studiu, la disciplina Istorie, comportamentului și atitudinilor. Vă propunem să

ați completat Fișa de observare sistematică a activității realizați același lucru și la Istoria evreilor. Holocaustul.
și a comportamentului elevului, care v-a ajutat să Să nu uitați să completați această fișă la finalul
realizați o învățare logică și de durată, să relaționați fiecărei unități de învățare și să o adăugați la
mai bine cu colegii, să observați schimbările la nivelul portofoliul personal.

Eu (elevul) Da Nu Uneori
Comunic bine cu profesorii și colegii, îmi exprim permanent opiniile?
Știu să lucrez în echipă, să urmez instrucțiunile, să duc până la capăt sarcinile de lucru?
Acționez și solicit ajutorul la nevoie?
Sunt preocupat permanent de a înțelege mai bine?
Mi-am dezvoltat pe parcursul lecțiilor spiritul critic, logica istorică,
capacitatea de analiză, sinteză, comparație?
M-am implicat în activitățile noi?
Manifest un comportament deschis față de diversitatea culturală?
Contribui la promovarea multiculturalității, la respectarea drepturilor omului
și a demnității umane?
Valorizez învățăturile trecutului pentru promovarea unui comportament democratic?

Portofoliul reprezintă o formă de evaluare al­ternativă, dar această disciplină, portofoliul va conține: fotografii, imagini, fișe
și o parte a identității voastre pe par­cursul anilor de școală. La de lucru, proiecte, materialele stocate pe suport elec­tronic etc.

IDENTITATE EVREIASCĂ ȘI EDUCAȚIA DESPRE HOLOCAUST ÎN SECOLUL AL XXI-LEA • 15

 EVALUARE

Refugiați la frontierele Europei

I. Citiți cu atenţie enunţurile următoare şi preci­zați 2. Menționați două teme care au dominat campa­
(după model) dacă sunt adevărate (A) sau false (F): nia electorală din Olanda.
1. Regatul evreilor a atins apogeul în timpul lui 3. Scrieți o relație cauză-efect stabilită între două
Solomon, care a cucerit Ierusalimul și a mutat capi­ informații selectate din sursă.
tala în acest oraș. (F) 4. Formulați un punct de vedere privitor la conse­
2. În secolul al X-lea î.H., în timpul regelui David, cințele ascensiunii partidelor de extremă dreaptă în
a fost construit Primul Templu de la Ierusalim. zilele noastre, aducând ca argument un fapt istoric
3. Cartea sacră a evreilor este Tora, iar modul de din secolele XX-XXI.
aplicare a instrucțiunilor din aceasta este explicat în 5. Realizați un afiș pentru o asociație care luptă
Talmud. pentru combaterea xenofobiei.
4. Iudaismul are reguli speciale privitoare la di­
etă, printre acestea numărându-se consumul simul­ III. Realizați un eseu (de 1-2 pagini) cu titlul
tan de lapte și carne. Trăsături definitorii ale culturii și civilizației ebraice,
5. Termenul „genocid” a fost introdus de Raphael respectând următorul plan:
Lemkin, evreu de origine poloneză. 1. menționarea spațiului istoric în care s-a format
poporul evreu și a originii sale;
II. Analizați sursa de mai jos și răspundeți la ur- 2. prezentarea unei caracteristici a religiei iudaice;
mătoarele cerințe: 3. precizarea a două sărbători ale poporului evreu;
„Dacă guvernele nu pot demonstra că pot ges­ 4. formularea unui punct de vedere privitor la
tiona eficient imigrația, următoarele alegeri pentru rolul evreilor de-a lungul timpului, aducând un
Parlamentul European ar putea fi o victorie zdrobi­ ar­gument istoric.
toare pentru extrema dreaptă, avertizează Manfred
Weber. «Oamenii vor să vadă rezultate. Și asta în AUTOEVALUARE
practică înseamnă că trebuie să reducem numă­
rul sosirilor ilegale», a declarat miercuri dimineață Subiectul Punctajul acordat
Manfred Weber, liderul Partidului Popular European. I 5 x 6 puncte = 30 puncte
(...) În primele zece luni ale anului 2023, Uniunea II.1 2 x 3 puncte = 6 puncte
Europeană a înregistrat aproape 331 000 de treceri
neregulate ale frontierei. «Centrele de primire din II.2 2 x 3 puncte = 6 puncte
Austria, Belgia, Olanda și Germania sunt pline. (...)» II.3 7 puncte
Weber (...) a vorbit şi despre rezultatele recente II.4 7 puncte
ale alegerilor olandeze, care au dus la victoria sur­
prinzătoare a lui Geert Wilders și a partidului său II.5 4 puncte
de extremă dreaptă și antiislam, după o campanie III.1 2 x 4 puncte = 8 puncte
electorală dominată de criza costului vieții, lipsa de III.2 5 puncte
locuințe la prețuri accesibile și creșterea număru­
lui solicitanților de azil.” (Florin Marinescu, Manfred III.3 2 x 3 puncte = 6 puncte
Weber consideră că extrema dreaptă poate fi oprită III.4 5 puncte
doar prin limitarea imigrației ilegale) Structura eseului 6 puncte
1. Numiți un lider european și o informație refe­
ritoare la imigrație. Oficiu 10 puncte

16 • IDENTITATE EVREIASCĂ ȘI EDUCAȚIA DESPRE HOLOCAUST ÎN SECOLUL AL XXI-LEA

 Unitatea 2

Evreii în istoria universală

17
UNITATEA 2
Al Doilea Templu de la Ierusalim
(reconstituire)
REPERE CRONOLOGICE
538-332 î.H. – Iudeea este stat va­
sal al Imperiului Persan.
332-167 î.H. – Iudeea se află sub
dominația politică și culturală ele­
nistică.
167-142 î.H. – revolta condusă de
Macabei.
142-63 î.H. – regatul evreiesc inde­
pendent.
63 î.H. – generalul roman Pompei
cucerește Ierusalimul.
38 î.H. – masacrarea evreilor de
către grecii din Alexandria.
66-70 și 132-136 d.H. – războaiele
evreilor împotriva romanilor.
711 - 1492 – maurii stăpânesc părți
din Peninsula Iberică.
1095 - 1270 – statele creștine or­
ganizează cele opt cruciade pentru
eliberarea Țării Sfinte.
1347 - 1350 – ciuma neagră; expul­
zarea evreilor din multe orașe din
Franța, Germania.
1421, 1491 – expulzarea evreilor
din Austria și Elveția.
1492, 1497 – expulzarea evreilor
din Spania și Portugalia.
18 • EVREII ÎN ISTORIA UNIVERSALĂ
LECȚIA 1
Evreii în Antichitate și în Evul Mediu
(statutul juridic al evreilor
și apariția miturilor antievreiești
în mentalul colectiv)
Evreii în Antichitate
Iudaismul, așa cum îl cunoaștem astăzi, s-a cristalizat în perioada exilului
babilonian, deoarece evreii au fost nevoiți să-și adapteze religia la viața în
diaspora, fără însă a renunța la speranța întoarcerii în țara lor.
Dominația persană care a urmat le-a confirmat așteptările: s-au putut
întoarce și construi cel de-al Doilea Templu. Însă, după aproape două vea-
curi, Iudeea a fost cucerită de Alexandru cel Mare, devenind un stat vasal al
Imperiului Macedonean și intrând sub influența culturii elenistice. La fel
ca persanii, grecii le-au permis evreilor să se autoguverneze, acordându-le
statutul de cetățeni ai imperiului. De asemenea, au acceptat ca legea aplicată
în Iudeea să fie cea dictată de Tora, pe care au tradus-o în limba greacă sub
numele de Septuaginta, făcând astfel posibilă cunoașterea ei în întreaga lume
mediteraneeană.
În timpul războiului declanșat după moartea lui Alexandru Macedon de
foștii lui generali pentru împărțirea imperiului, Iudeea a fost disputată de
două mari regate: cel seleucid și cel ptolemaic. Ierusalimul a fost cucerit de
Ptolemeu I, iar o parte dintre evrei au fost deportați în Egipt, unde au căpătat
foarte curând drepturi egale cu localnicii.
A urmat apoi o epocă de elenizare forțată a Iudeei, care a culminat cu
pângărirea Templului și interzicerea practicării iudaismului. Aceasta a declan-
șat revolta Macabeilor, care a durat 25 de ani, ducând în final la eliberarea
Ierusalimului (celebrată de Hanuca) și independența statului evreiesc sub
conducerea dinastiei sacerdotale a Hasmoneilor.
Peste alți aproape 80 de ani, Ierusalimul a fost cucerit de către generalul
Pompei, iar Iudeea a devenit o provincie a Imperiului Roman pentru urmă-
toarele patru secole. Romanii au acordat evreilor drepturi de autoguvernare,
însă nu și cetățenia, care putea fi obținută numai prin cumpărare, moștenire
sau favoruri politice. Încercările evreilor de a obține cetățenia au determinat
apariția unor tensiuni majore între ei și grecii din Egipt, care au început să
aplice o politică antievreiască. Cei din urmă susțineau că erau prea mulți evrei
în imperiu, dornici să devină cetățeni, fără a renunța la tradițiile lor (uneori,
au ajuns chiar să-i atace fizic, omorându-i).
Acesta a fost contextul în care s-au dezvoltat principalele mituri antievre-
iești din lumea greco-romană: li se reproșa că urau zeii oficiali și venerau
un zeu fără imagine; că erau antisociali, trăind separat de restul populației;
că nu erau loiali decât compatrioților lor; că aveau legi ciudate sau chiar că
erau fără de lege; că nu fuseseră eliberați de Moise din Egipt, ci expulzați din
cauza impurității lor religioase, dar și fizice (erau orbi, șchiopi, leproși); că erau
canibali (sacrificau străinii în Templu și apoi îi mâncau); că erau mizantropi
și leneși (pentru că nu munceau sâmbăta) etc.
Evreii în Evul Mediu
Împrăștiați în lume dinainte de revoltele împotriva romanilor din anii
70 și 136, soldate cu dărâmarea Templului și expulzarea lor din Palestina,
în următoarele secole evreii au trăit experiențe diferite, în funcție de locul
în care s-au aflat.
 UNITATEA 2

În Europa, viața lor a fost în mare parte dictată de reacții și adaptări la mă-
surile discriminatorii impuse de diverse autorități laice și religioase. Pentru DICȚIONAR
a demonstra victoria creștinismului asupra iudaismului și a le determina
convertirea, evreilor le-au fost interzise prozelitismul, căsătoriile cu creștini, cămătar – cel care dă împrumuturi
în schimbul unei dobânzi (camătă).
construcția de sinagogi, accesul la funcțiile oficiale. De asemenea, nu aveau diaspora – populație dispersată în
voie să depună mărturie împotriva creștinilor, să posede pământuri (ceea ce afara teritoriului din care provine.
i-a împins să locuiască în orașe) și să aparțină breslelor creștine (ceea ce le-a ghetou – cartier al unui oraș în care
redus drastic accesul la piața muncii). erau constrânși să trăiască evreii
Printre puținele domenii care le-au rămas deschise s-au numărat comerțul din unele țări.
și finanțele (erau cămătari și zarafi, ocupații interzise creștinilor). Rolul lor Palestina – nume dat de romani re­
giunii care includea Iudeea.
esențial în comerțul internațional a fost recunoscut de unii suverani, precum prozelitism – strădania de a con­
regele ostrogot Theodoric, care le-a acordat libertate religioasă, sau Carol cel vinge o persoană să se converteas­
Mare, care i-a invitat să se așeze în Imperiul Carolingian. că la o credință.
În timpul cruciadelor, care au avut ca scop cucerirea Ierusalimului și a zaraf – persoană care se ocu­
Țării Sfinte din mâinile musulmanilor, au fost distruse comunități întregi, pa cu schimbul banilor în epoca
atât în Europa (Speyer, Worms, Mainz), cât și în Orient (Ierusalim). medievală.
În plus, pentru a-i distinge pe evrei în spațiul public, cel de-al patrulea
conciliu de la Lateran (1215) le-a impus obligația de a purta un semn distinctiv,
la fel ca în Islam.
Ulterior, antiiudaismul religios a început să fie dublat de motive economi-
ce, cu expulzări determinate de dorința autorităților de a prelua posesiunile
evreilor (Anglia, Franța, Spania, Portugalia).
Puși să aleagă între convertire forțată, moarte ori exil (Spania) sau să
fie închiși în ghetouri (Veneția), evreii au fost supuși, de asemenea, terorii
Inchiziției, instituție ecleziastică instituită pentru prevenirea, combaterea „În întreaga Europă, izbucnirea epi­
și eliminarea ereziilor. demiei de ciumă (…) a adăugat încă un
strat suprastructurii antisemite. Oamenii
În ciuda adversităților, Evul Mediu a fost o epocă de dezvoltare a culturii nu înțelegeau cauzele acestei molime, iar
și științei evreiești. Mari personalități, precum Gersonides sau Immanuel impactul fără precedent pe care l-a avut
Bonfils, au adus contribuții majore în filozofie, logică, medicină, matematică, (…) a inspirat credința că a fost (…) o boală
astronomie. răspândită de răutatea omenească. Inves­
În lumea islamică (Spania maură, nordul Africii și Imperiul Otoman), evreii tigațiile întreprinse s-au concentrat asu­
erau considerați cetățeni cu drepturi restrânse și au avut parte uneori de pra evreilor, mai ales după ce unii dintre
aceștia au mărturisit sub tortură că sunt
persecuții. Totuși, în general, au fost mai puțin afectați decât confrații lor din vinovați (…). Pe 26 septembrie 1248, papa
Europa, căci au putut accesa poziții oficiale (de bancher sau vizir al suveranu- Clement al VI-lea a emis o bulă la Avignon
lui), meserii mai variate (negustori, meșteșugari, doctori) și au deschis rute care contrazicea aceste afirmații nedove­
comerciale noi, ajungând până în India și China. dite, punând totul pe seama diavolului;
argumentul său era acela că evreii sufe­
reau destul de mult, ca și toți ceilalți din
comunitate (…). Cu toate acestea, cel mai
mare val de antisemitism de după 1096 a
înghițit peste 300 de comunități evreiești,
cele mai multe în Germania, Austria, Franța
și Spania. Conform surselor evreiești, 6 000
au murit la Mainz și 2 000 la Strasbourg.”
Paul Johnson, O istorie a evreilor

1. Numiți două state din Evul Mediu

în care au avut loc manifestări an­
tisemite.
2. Precizați un lider religios și un ar­
gument susținut de acesta privind
nevinovăția evreilor în răspândirea
ciumei.
3. Formulați un punct de vedere re­
feritor la cauzele atitudinilor anti­
semite, susținându-l cu o informa­
ție din text.
Evrei arși pe rug la Strasbourg în timpul ciumei negre (miniatură, cca 1350)

EVREII ÎN ISTORIA UNIVERSALĂ • 19

UNITATEA 2

ȘTIAȚI CĂ?
Până în secolul al XX-lea, o co­
munitate evreiască includea sina­
goga (unde oamenii se adunau, se
rugau și studiau religia), baia ritua­
lă (unde se spălau înaintea fiecărei
sărbători), judecătoria (unde se apli­
ca legea iudaică), școli (adesea de la
nivelul primar până la cel academic),
orfelinat, azil de bătrâni, societăți
caritabile care se ocupau de înmor­
mântări, ajutor social, asistență me­
dicală (policlinici, spitale).

PERSONALITĂȚI CULTURALE
REPREZENTATIVE
Maimonide (Moses ben Maimon,
1138‑1204) – filozof, astronom și
medic din Spania maură.
Nahmanide (Moses ben Nahman,
1194‑1270) – rabin, filozof, medic și
comentator al Bibliei din Catalonia.
Gersonide (Levi ben Gerșom,
1288‑1344) – filozof, logician, matema­
tician, astronom și medic din Franța.
Immanuel ben Jacob Bonfils
(c. 1300‑1377) – rabin, astronom și
matematician din Franța, pionier al
calculului exponențial și inventator al
sistemului de fracții zecimale.
Abraham Caslari – medic din
Catalonia, autorul primului tratat
despre originea, tratamentul și
prevenirea ciumei (1349).
Abraham Avigdor (1351-1402) –
medic, filozof și traducător din
Arles, primul evreu provensal care a
studiat medicina la Universitatea din
Montpellier.
Expulzarea evreilor (1100-1600)
De asemenea, s-au putut manifesta cultural și intelectual în literatură sau
muzică și au contribuit la dezvoltarea filozofiei, medicinei și științelor exacte.
Spre deosebire de Islam, în Europa medievală au proliferat o serie de mituri
antievreiești, specific creștine: evreii erau acuzați de deicid (că l-ar fi ucis pe
Iisus), de omor ritual (că ar omorî creștini pentru a le folosi sângele la diverse
ritualuri), de profanare a ostiei, crucifixului și icoanelor, de otrăvire a fântâ-
nilor și aducere a ciumei negre. Tot acum au apărut și stereotipurile evreului
perfid (viclean, neloial, prefăcut, pentru că refuză creștinismul), demoniac
(susținător al satanismului), cămătar (barbar, gata să-și omoare debitorul) și
rătăcitor (blestemat să nu aibă un loc al lui).
REȚINEȚI!
l În Antichitate, cu excepția exilurilor și a unor scurte perioade de indepen­
dență, evreii au trăit pe teritoriul actualului Stat Israel sub diverse dominații
străine; în Evul Mediu au fost nevoiți să trăiască în diasporă.
l Diferențele religioase, culturale și economice dintre evrei și celelalte popoa­
re au determinat apariția miturilor, stereotipurilor și prejudecăților antisemite
care persistă până în zilele noastre în mentalul colectiv.

APLICAȚII

1. Considerați că diferențele religioase au 3. Realizați în caiet un tabel, după modelul dat, pentru a
constituit o cauză a expulzării evreilor în Evul Mediu? ilustra câte trei evenimente politice sau culturale din istoria
Argumentați-vă răspunsul. antică, respectiv medievală.

2. Realizați o prezentare (de aproximativ o pagină), cu titlul 4. Comparați două evenimente istorice și numiți o asemănare
Evreii în Evul Mediu. Vizionați pe youtube filmul Istoria evreilor. și o deosebire privitoare la atitudinea autorităților față de evrei.

Evreii în Antichitate Evreii în Evul Mediu

Anul 538 î.H.
Iudeea devine
Evenimentul
stat vasal al Im­
politic/cultural
periului Persan.

20 • EVREII ÎN ISTORIA UNIVERSALĂ

LECȚIA 2 UNITATEA 2

Evreii în Epoca Modernă

(statutul juridic și economic,
aspecte culturale)
Evreii în perioada Renașterii și Reformei (sec. XV-XVI)
Începând din secolul al XV-lea, istoria evreilor sefarzi și a celor aș-
kenazi a evoluat în mod diferit. Evreii sefarzi au ajuns mai ales în Imperiul
Otoman, unde au primit diverse facilități. Deși aveau drepturi restrânse,
nefiind musulmani, au putut lucra ca negustori, meșteșugari (țesători,
vopsitori, fierari, sticlari, tipografi, bijutieri, producători de arme), doctori,
farmaciști, zarafi și chiar diplomați. Ei au reușit să dezvolte o vastă cultu-
ră ladino (literatură, muzică, teatru, dans), înglobând vechile comunități
romaniote (bizantine).
Alți evrei sefarzi au migrat în Italia, unde exista deja o comunita-
te importantă încă din perioada romană, iar mișcarea renascentistă a
deschis uși neașteptate. Aici, ei au putut deveni doctori sau profesori de
limba ebraică pentru creștinii care erau interesați de studiul Vechiului Evreu din Spania medievală, cu
Testament, în scopul convertirii evreilor. În ciuda interdicției de a deține pălăria obligatorie ca semn distinctiv
tipografii, unii au reușit să obțină autorizații sau au lucrat în tipografiile (Codex Manesse, sec. XIV)
creștinilor. Alții au contribuit la dezvoltarea literaturii renascentiste prin
traducerile realizate și operele proprii ori s-au specializat în desenarea
hărților pentru navigație și în studiul astronomiei. REPERE CRONOLOGICE
Deschiderea inițială nu a durat mult și nu a fost completă, păstrân-
1516 – instituirea ghetoului din
du-se o serie de restricții, care au culminat cu instituirea ghetoului din Veneția (până la 1797).
Veneția și cu expulzări. În plus, acuzațiile de omor ritual au dus la revolte 1516 – Imperiul Otoman cucerește
antievreiești și execuții, în ciuda recunoașterii importanței evreilor în co- Palestina.
merț și ca sursă de venituri din taxare, ceea ce i-a împins pe mulți să plece 1517 – Martin Luther inițiază refor­
în Imperiul Otoman. ma protestantă.
1553 – arderea publică a Talmudului
în Italia.
1556 – arderea pe rug a unor
marrani în Ancona.
1577 – evreii pot reveni la Viena și
la Praga.
1580 – înființarea Consiliului Evre­
iesc al Celor Patru Țări.

DICȚIONAR
alia (a face alia) – imigrarea (în­
toarcerea) evreilor în Țara lui Israel;
din limba ebraică, „urcare” (spre
Ierusalim).
emancipare – obținerea de către
evrei a egalității în drepturi (civile
și politice) cu restul populației.
marrano/converso – evreu spaniol,
con­ver­tit formal la creștinism, care
practică în secret iudaismul.
ștetl – târg/orășel evreiesc, cu or­
ganizare proprie.
zona de rezidență evreiască – teri­
Unul dintre cele mai cunoscute tablouri semnate de Rembrandt toriul din Imperiul Rus unde evreii
este Mireasa evreică (cca 1667). Majoritatea experților consideră aveau voie să trăiască.
că în acest tablou sunt reprezentați Isaac și Rebeca

EVREII ÎN ISTORIA UNIVERSALĂ • 21

UNITATEA 2
Sinagoga Baal Shem Tov
din Piatra Neamț
Inițiatorul hasidismului (hasid – „pios”
în limba ebraică), Israel ben Eliezer, supra­
numit Baal Shem Tov („cel de bun renu­
me”), s-a născut în Moldova.
Se spune că, înainte de a-și promova
ideile în Polonia, și-a petrecut tinerețea
meditând într-o peșteră din Carpați, de
unde cobora o dată pe lună pentru a-și lua
provizii, dar și pentru a se ruga în sinagoga
din Piatra Neamț.
Actuala construcție a fost ridicată
după moartea lui, în 1766, pe locul celei
vechi. Este monument istoric, cea mai ve­
che sinagogă de lemn din Europa păstrată
în forma inițială.
Evrei hasidici din Rusia (sec. XIX)
22 • EVREII ÎN ISTORIA UNIVERSALĂ
La rândul lor, evreii așkenazi, a căror identitate germană se crista-
lizase pe la începutul secolului al XI-lea, au fost afectați de expulzări,
dar și de reforma inițiată de Martin Luther, care și-a schimbat radical
atitudinea față de iudaism, când a realizat că nu-i poate converti. Atât
Reforma, cât și Contrareforma ce a urmat au adus un nou val de legis-
lații și persecuții antisemite. În acest context, mulți evrei au luat calea
Europei de Est, în special a Boemiei, Poloniei și mai târziu a Lituaniei,
unde existau deja comunități mai vechi urbanizate, dar și un tip special
de locuire, numit ștetl, întâlnit mai târziu în tot răsăritul continentului.
Și aici au putut studia medicina, astronomia și alte științe, astfel încât, în
secolul al XVI-lea, Praga și Cracovia au devenit importante centre cultu-
rale evreiești.
Evreii în perioada Iluminismului (sec. XVII-XVIII)
În secolul al XVII-lea, s-au deschis noi căi de afirmare pentru evrei, dar
s-au înregistrat și mari tragedii. În Europa de Vest, în zonele controlate de
Habsburgi, dar și în țări protestante precum Olanda și Anglia, în coloniile
deținute de acestea, unde au migrat atât sefarzi, cât și așkenazi, evreii
au putut deveni negustori și bancheri respectați. De asemenea, în Italia,
Universitatea din Padova a admis tot mai mulți studenți evrei la medicină.
În Europa de Est însă, aceasta a fost perioada marilor masacre an-
tievreiești conduse de Bogdan Hmelnițki, în cursul răscoalei țăranilor
ucraineni împotriva proprietarilor de pământ polonezi, cu peste 30 000
de victime.
În Imperiul Otoman, unde pe lângă comunitățile sefarde existau și
mici comunități așkenaze provenite în special din Germania, Ungaria și
Boemia, o nouă mișcare religioasă evreiască (sabbateanismul, care sus-
ținea iminența sosirii lui Mesia) a determinat o migrare semnificativă
spre Palestina.
În secolul al XVIII-lea, contrar tendinței anterioare, a început o mi-
grație evreiască în sens invers, dinspre estul Europei, răvășit de răscoa-
le și războaie, spre vest. Acolo evreii erau în continuare utili în calitate
de finanțatori și administratori ai comerțului intern și internațional.
Inventarea și popularizarea hârtiilor de valoare au reprezentat, alături de
inventarea și dezvoltarea sistemului de credit, cea mai mare contribuție
adusă de ei la avansul economic.
În Polonia, unde trăiau jumătate dintre evreii europeni, a apărut hasi-
dismul, o mișcare de renaștere religioasă care urmărea păstrarea tradi-
ției evreiești prin poveste, muzică și dans. În Occident, în Franța, statele
germane și Anglia, epoca luminilor a adus accesul evreilor la societatea
majoritară și la meserii noi. A crescut și interesul lor pentru „ieșirea din
ghetou” prin adoptarea obiceiurilor locale, integrare, fără a renunța la
identitatea evreiască, sau chiar asimilare.
Acest iluminism evreiesc, numit Haskala (rațiune), urmărea înlocui-
rea limbii idiș cu ebraica, dar și cu limba locală, adoptarea unei educații și
culturi seculare ca suplimente la studiul tradițional al Torei și Talmudului,
precum și renunțarea la îmbrăcămintea specifică. Adepții Haskala (nu-
miți maskilim) au răspândit noile idei și în centrul și estul Europei.
Sfârșitul secolului, cu împărțirea Poloniei și stabilirea unui mare nu-
măr de evrei în Rusia, unde până atunci nu mai fuseseră admiși din seco-
lul al XV-lea, a adus crearea zonei de rezidență evreiască din Imperiul Rus.
Dar a adus și Revoluția Franceză. Deși posibilitatea fusese discutată
cu câțiva ani înainte în Anglia, statele germane și Austria, francezii au
fost primii care au acordat evreilor drepturi civice individuale, dar nu și
colective, ca minoritate, în 1791.
 UNITATEA 2

Evreii în secolul al XIX-lea

Secolul al XIX-lea a fost marcat de lupta pentru emancipare a evreilor
europeni și de reacția diverselor state la ceea ce aveau să numească „pro-
blema evreiască”.
Într-o primă etapă, impunerea legilor franceze de emancipare a evreilor
în teritoriile cucerite de Napoleon Bonaparte a fost oprită de Congresul de la
Viena, care a urmărit să restabilească vechea ordine feudală.
O nouă încercare de încetățenire, înregistrată în urma revoluțiilor de la
1848 (la care au participat mulți evrei), a fost din nou anulată în unele state
germane, italiene și Imperiul Austriac.
Cu toate acestea, în anii care au urmat, procesul emancipării a continuat,
ducând la naturalizarea evreilor în Anglia (1866), Imperiul Austro-Ungar
(1867), Germania (1869), Italia (1870), Elveția (1874), Suedia și Norvegia (1891).
De asemenea, a dus și la apariția unor organizații evreiești internaționale,
ca Alianța Israelită Universală (1860).
La rândul său, Imperiul Otoman a acordat evreilor drepturi cetățenești Theodor Herzl
individuale (1856) și mai apoi colective (1869), în cadrul reformelor de mo- (1860-1904)
dernizare (tanzimat).
În Occident, majoritatea statelor au luat măsuri în vederea emancipării, Herzl s-a născut la Budapesta. În 1878
sperând că aceasta va duce la asimilarea evreilor. Însă ritmul lent în care s-a mutat la Viena, unde a obținut un doc­
torat în drept, dar a devenit ziarist, scriitor
evreii erau dispuși să renunțe la identitatea lor și viteza cu care avansau
și dramaturg. Întâlnirea cu antisemitismul
economic în condițiile de egalitate au dus la creșterea antisemitismului. S-a de la Viena și de la Paris, unde a lucrat
cerut revocarea naturalizării întrucât evreii erau considerați „neasimilabili”, în calitate de corespondent de presă, l-a
iar în Germania anilor 1870 au apărut teorii, pretins științifice, precum cea făcut să înțeleagă că soluția „problemei
rasială a lui Arthur de Gobineau, care susțineau inferioritatea evreilor. evreiești” era înființarea unui stat care să
De asemenea, acuzarea de trădare fără temei a unui ofițer evreu, Alfred apere interesele evreilor. A scris despre
viziunea lui, dar a și acționat, devenind
Dreyfus, în Franța, a demonstrat că nici acolo emanciparea nu rezolvase cu
conducătorul luptei pentru dreptul la au­
adevărat „problema evreiască”, antisemitismul politic fiind chiar mai puternic. todeterminare al poporului evreu.
În același timp, în Imperiul Rus, restricțiile la care erau supuși evreii în
zona lor de rezidență, parțial ridicate de țarul reformist Alexandru al II-lea
(1855-1881), au fost suplimentate, după uciderea lui, cu valuri de pogromuri REPERE CRONOLOGICE
recurente (1881-1883, 1903-1905).
În acest context, mulți evrei nu au văzut altă soluție decât părăsirea 1648-1649 - masacrarea evreilor
din Ucraina.
Europei. Așa s-a născut sionismul, mișcarea națională (politică și religioasă)
1656 - Oliver Cromwell le permite
evreiască, care urmărea întoarcerea pe pământul strămoșesc (numită alia) și evreilor să se întoarcă în Anglia.
întemeierea acolo a unui stat evreiesc. Au fost înființate societăți menite să 1666 - migrare masivă a evreilor
pregătească tinerii pentru emigrare. Mișcarea s-a coagulat ulterior în jurul spre Palestina.
lui Theodor Herzl, care a înființat Organizația Sionistă. 1760 - apariția hasidismului.
Circa 2,5 milioane de evrei au plecat din Europa în perioada 1882-1914, 1814-1815 -  Congresul de la Viena.
1882-1903 - prima alia, 25 000 de
în special spre SUA, Palestina și Argentina, mulți mergând pe jos până la
evrei din Rusia și România emigrează
primul port. în Israel.
Dincolo de domeniul politic, mișcarea Haskala a avut și efecte culturale 1894-1907 - Afacerea Dreyfus.
importante. Născută în Germania și răspândită rapid în restul continentului, 1896 -  Theodor Herzl publică Statul
evreu.
„Ideea sionistă, aşa cum e concepută de cei mai mulţi, e năzuinţa după un 1897 -  primul Congres Sionist de la
centru, în care fiii lui Israel să se poată dezvolta în mod liber, unde iudaismul să Basel, Elveția.
poată lua un nou avânt. Punctul de plecare e starea precară a evreilor în unele
state europene, africane şi asiatice, şi îngrăşarea antisemitismului în unele centre
de civilizaţiune. Năzuinţa după un stat iudeu în care să se adune fiii nenorociţi ai lui
Israel nu e greşită, nu e rea, ci, dimpotrivă, credem noi, poate fi aprobată în modul 1. Precizați principalul obiectiv al
cel mai larg. E fără îndoială o necesitate imperioasă faţă cu zecile mii de evrei ce mișcării sioniste.
duc o existenţă precară în state intolerante, pentru evreii cari sunt siliţi să-şi caute 2. Formulați un punct de vedere re­
o nouă patrie şi nu ştiu încotro să-şi îndrepte paşii, unde să-şi găsească liniştea feritor la cauzele apariției mișcării
sufletească şi să-şi întemeieze un viitor mai bun.” sioniste, selectând două informații
Lya Benjamin, Gabriela Vasiliu, din sursa alăturată în vederea sus­
Idealul sionist în presa evreiască din România 1881-1920 ținerii acestuia.

EVREII ÎN ISTORIA UNIVERSALĂ • 23

UNITATEA 2

știința iudaismului (Wissenschaft des Judentums), care urmărea studiul ști-

PERSONALITĂȚI
REPREZENTATIVE
PENTRU EPOCA MODERNĂ
Benedict (Baruch) Spinoza
(1632‑1677) – filozof și metafizician
sefard din Olanda, excomunicat
în 1656 pentru ideile sale,
considerate eretice.
Jacob Rodrigues Pereire
(1715‑ 1780) – educator,
matematician și lingvist marran
stabilit în Franța, inventatorul
sistemului de articulare a sunetelor
și cititul buzelor pentru surdomuți.
Moses Mendelsohn
(1729-1786) – filozof iluminist
așkenaz din Germania, care
a militat pentru reformarea
iudaismului din interior.
ințific al diverselor aspecte ale iudaismului (istorie, literatură, folclor, religie,
muzică), a dus la crearea istoriografiei evreiești și a determinat o efervescență
culturală cu efecte pe termen lung. Tot acum a apărut și presa evreiască în
Germania, Franța și Anglia.
În același timp a înflorit și mișcarea opusă Haskala, care urmărea păs-
trarea culturii idiș. Mari scriitori – Șalom Alehem, Isaac Leib Peretz – au
creat o vastă literatură în această limbă, iar orchestrele de muzică klezmer
au compus și cântat melodii care au intrat în folclorul întregii Europe de Est
(Rumenie, Rumenie).
REȚINEȚI!
l Istoria evreilor sefarzi și așkenazi a evoluat în mod diferit în secolele XV-XVI,
în funcție de teritoriul în care s-au stabilit.
l În perioada Iluminismului, pentru evrei s-au deschis noi căi de afirmare eco­
nomică și culturală și implicare politică, dar s-au înregistrat și mari masacre.
l Secolul al XIX-lea a fost marcat de emancipare, dar și de antisemitism și de
migrarea masivă a evreilor din Europa.

APLICAȚII

1. Analizați cu atenție citatele din sursa de mai jos,
apoi răspundeți la următoa­rele cerințe:
A. Martin Luther despre evrei
„Mulți oameni se mândresc, cu prostie, aș spune, atunci
când îi strigă pe evrei, câini, păcătoși sau cum îi mai nu­
mesc. (...) În pripă, ei își spun cei binecuvântați, iar celor­
lalți le spun blestemați. Astfel se comportă teologii din
Köln, care sunt atât de fanatici, încât în articolele lor sau,
mai bine spus, încercările lor nearticulate, îi numesc pe
evrei blestemați. (...)
În scrisoarea către tânărul principe german, Johann
Frederick, fiul electorului Saxoniei, intitulată Magnificat
(1520), Luther afirmă că grația divină a lui Dumnezeu va
continua să se manifeste asupra evreilor, din moment ce
aceștia pot deveni, oricând, creștini.”
a. Menționați o deosebire referitoare la atitudinea lui
Martin Luther față de evrei.
b. Formulați, pe baza textului A, un punct de vedere
referitor la motivul care a stat la baza atitudinii lui Martin
Luther față de evrei, selectând un citat în acest sens.
c. Formulați, pe baza textului B, un punct de vedere privitor
la motivul care l-a determinat pe Martin Luther să‑și schimbe
atitudinea față de evrei, selectând un citat în acest sens.
2. Imaginați-vă că sunteți ghid turistic și elaborați un
text captivant pe care să-l prezentați colegilor în calitate
de vizitatori ai Muzeului Ghetoului din Veneția. Căutați pe
youtube filmul despre ghetoul venețian.

B. Martin Luther către rabinul Iosif

„Dragul meu Iosif, Aș fi acceptat cu mare bucurie să
intervin, atât personal, cât și în scris, pe lângă luminatul
meu stăpân, așa cum scrierile mele de până acum au aju­
tat pe toți evreii. Dar pentru că oamenii tăi au folosit în
alte scopuri serviciile mele și au făcut lucruri pe care, noi
creștinii, pur și simplu, nu le mai putem suporta, ei înșiși
m-au lăsat fără influența pe care aș fi putut să o exercit
asupra principilor în apărarea voastră. Am susținut și sus­
țin, în continuare, că evreii trebuie tratați cu bunătate,
poate, astfel, Dumnezeu se va îndura și-i va aduce unde le
este locul, la Mesia lor – dar nu prin bunăvoința sau influ­
ența mea.”
Iulian Pruteanu-Isărescu,
Martin Luther și evreii. Anii toleranței (1514-1535) Clădiri din Campo del Ghetto Nuovo, Veneția

24 • EVREII ÎN ISTORIA UNIVERSALĂ

 RECAPITULARE
Secolele
1095-1270 Secolele XIV-XV 1516 1648-1649 Secolul XVIII 1897
VI î.H. - IV d.H.

Dominație Organizarea Expulzarea Înființarea Masacrarea Apariția Primul

persană, cruciadelor evreilor din primului ghetou evreilor iluminismului Congres Sionist
elenistică, pentru eliberarea statele din vestul la Veneția din Ucraina evreiesc - de la Basel
romană în Iudeea Țării Sfinte Europei Haskala (Elveția)

1. Stabiliți răspunsurile care completează corect Alecsandri în limba ebraică. Probabil că a fost influenţat
enunțurile de mai jos (după model): şi de Ion Heliade Rădulescu.” (Lucian-Zeev Herşcovici,
a. Revolta Macabeilor a avut drept consecințe eli­ Matityahu Simcha Rabener şi revista „Zimrath Haaretz”: o
independența
berarea Templului și ………….................................................. pagină din istoria mişcării de Haskala din România)
b. Hotărârea ca evreii să poarte un semn aparte
Cuvinte-cheie Definiție
pentru a-i distinge în spațiul public a fost luată în
timpul ......................................................................................... ……………. ………………………
c. În cursul răscoalei țăranilor ucraineni împotriva Idei principale: Detalii:
proprietarilor de pământ, au avut loc mari masacre ……………… …………………….
conduse de ………………….......................................................... Rezumatul elevului/profesorului:
d. Primul stat care a acordat drepturi civice evrei­
lor, în 1791, a fost ………............................................................ ……………………………………………………..
e. Acuzarea de trădare fără temei (1894-1907) a
unui ofițer evreu francez poartă numele de …………....... ISTORIA ALTFEL

2. Utilizând metoda CHATT, abordați critic și re­

flexiv sursa istorică de mai jos, în vederea înțelegerii
acesteia și dobândirii de noi cunoștințe. Parcurgeți
următoarele etape: a. citirea individuală a sursei, în­
cercuirea cuvintelor-cheie, sublinierea ideilor prin­
cipale; b. analizarea sursei în perechi, transferarea
informațiilor în fișa de lucru CHATT și realizarea unui
rezumat; c. gruparea elevilor în vederea realizării în­
vățării reciproce.

FIȘA DE LUCRU CHATT

Nume și prenume: ........................................ Data: .....................

Subiect: Evreii în istoria universală

„O primă observaţie este că revista «Zimrath Haaretz»

a exercitat o influenţă importantă asupra evoluţiei miş­
cării de Haskala în România, deşi a apărut numai în două
numere, la un interval mare de timp între ele, respectiv în
anii 1872 şi 1877. În privinţa lui Matityahu Simcha Rabener,
menţionăm că el era un maskil galiţian stabilit la Iaşi,
scriitor de limbă ebraică, rabin modern şi învăţător. El
este unul dintre răspânditorii ideilor Haskalei în România.
(...) Rabener a fost influenţat atât de literatura aparţi­
nând curentului raţionalist, cât și de literatura aparţi­
nând curentului romantic. El a scris poezii și articole în
limba ebraică şi a tradus poezii de Friedrich Schiller și de
George Gordon Byron în aceeaşi limbă. (...) Rabener a fost
influenţat de Moses Mendelssohn şi Nachman Krochmal,
precum şi de Voltaire, Alexander von Humboldt, Johann
Wolfgang Goethe şi Ernest Renan. După stabilirea în
România, Matityahu Simcha Rabener a învăţat limba ro­
mână și a tradus poezia «Cântecul gintei latine» de Vasile
Degradarea lui Alfred Dreyfus
(supliment ilustrat, „Le Petit Journal”, 13 ianuarie 1895)
Alfred Dreyfus (1859-1935) a fost un ofițer francez
de origine evreiască, acuzat pe nedrept de trăda­
re pentru o presupusă transmitere a secretelor mi­
litare franceze către Ambasada Germaniei din Paris.
Condamnat în 1894 la închisoare pe viață, a ajuns în
cele din urmă să-și demonstreze nevinovăția și să se
reintegreze în armată (1906).
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Theodor Herzl -
vizionarul și părintele
sionismului

EVREII ÎN ISTORIA UNIVERSALĂ • 25

 EVALUARE
I. Citiți cu atenție enunțurile de mai jos și alegeți
varianta corectă (după model):
1. Ierusalimul a fost cucerit de romani în timpul
lui: a. Traian; b. Domițian; c. Aurelian; d. Pompei.
corect: d
2. Printre miturile despre evrei specific creștine se
numără: a. lipsa de loialitate; b. practicarea deicidu­
lui; c. răspândirea tifosului; d. mizantropia și lenea.
3. Primul ghetou a fost constituit în 1516 în orașul:
a. Madrid; b. Florența; c. Veneția; d. München.
4. Iluminismul evreiesc care urmărea înlocuirea
limbii idiș cu ebraica sau cu limba locală poartă nu­
mele de: a. hasidism; b. converso; c. alia; d. Haskala.
5. Ofițerul evreu din Franța care în a doua ju­
mătate a secolului al XIX-lea a fost acuzat de tră­
dare fără temei se numește: a. Theodor Herzl;
b. Oliver Cromwell; c. Alfred Dreyfus; d. Arthur de
Gobineau.

II. Analizați sursa de mai jos și răspundeți la ur-

Nicolae I, țarul Rusiei (1825-1855)
mătoarele cerințe:
„Rușii s-au angajat în primul exercițiu modern de
III. Realizați un eseu (de 1-2 pagini) cu titlul Evreii
inginerie socială, tratând ființele umane (în acest caz
în Epoca Modernă, respectând următorul plan:
pe evrei) ca pe o bucată de pământ sau de beton
1. menționarea unui lider religios creștin și a unei
ce putea fi mutată din loc în loc. Întâi, i-au izolat pe
cauze care a stat la baza schimbării atitudinii față
evrei în ceea ce s-a numit teritoriul colonizării [sau
de evrei;
zona de rezidență], care a căpătat forma sa finală în
1812 și care consta în 25 de provincii apusene ce se 2. numirea a două curente culturale manifestate în
întindeau între Marea Baltică și Marea Neagră. Evreii rândurile comunității evreiești și a unei caracteristici
nu aveau voie să călătorească și cu atât mai puțin să a unuia dintre ele;
viețuiască în afara acestui teritoriu. (...) 3. prezentarea unui fapt istoric din secolul
Șurubul a mai fost strâns o dată când Nicolae I, al XIX-lea;
unul dintre cei mai nemiloși autocrați, a promulgat 4. formularea unui punct de vedere referitor la
decretele încartiruiților, care îi recrutau pe toți evreii drepturile acordate membrilor comunității ebraice în
de sex masculin, în vârstă de 20-25 de ani, pe copii a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
și adolescenți, punându-i în școli cazarmă (...), unde
puteau fi oricând botezați cu forța, uneori chiar uni­ AUTOEVALUARE
tăți întregi. Guvernul dorea, de asemenea, să distrugă Subiectul Punctajul acordat
școlile evreiești. Autoritățile au încercat în mod repe­ I- 1d, 2b, 3c, 4d, 5c 5 x 6 puncte = 30 puncte
tat să-i oblige pe copiii evrei să urmeze școli de stat,
II.1. 4 puncte
unde singurele limbi de predare erau rusa, poloneza
și germana.” (Paul Johnson, O istorie a evreilor) II.2. 4 puncte
1. Numiți secolul în care s-a format zona de II.3. 7 puncte
rezidență. II.4. 4 + (2 x 3) puncte = 10 puncte
2. Precizați o restricție impusă evreilor din aceas­ II.5. 5 puncte
tă zonă.
III.1. 2 x 3 puncte = 6 puncte
3. Scrieți o relație cauză-efect stabilită între două
informații selectate din sursă. III.2. (2 x 2)+4 puncte = 8 puncte
4. Formulați un punct de vedere referitor la atitu­ III.3. 5 puncte
dinea autorităților țariste față de evrei, susținându-l III.4. 5 puncte
cu două informații din sursă. Structura eseului 6 puncte
5. Argumentați, printr-un fapt istoric relevant,
Oficiu 10 puncte
afirmația conform căreia evreii au fost supuși expul­
zărilor în Epoca Modernă. Total 100 puncte

26 • EVREII ÎN ISTORIA UNIVERSALĂ

 Unitatea 3

Evreii în spațiul românesc

în secolele XIV-XX
27
UNITATEA 3
Sinagoga din Botoșani (interior),
construită în 1834
REPERE CRONOLOGICE
1550 – este atestată prezența unor
evrei sefarzi în București.
1580 – este atestată prezența unei
comunități evreiești la Iași.
1623 – așezarea evreilor în Tran­sil­
vania (Alba Iulia).
1730 – recunoașterea comunită­
ții sefarde ca structură separată la
București.
1831/1832 – modificarea statutului
juridic prin adoptarea Re­ gula­men­
telor Organice.
1848 – este prevăzută emanciparea
evreilor în programele pașoptiste.
1856-1866 – începutul integrării
populației evreiești prin acordarea
de drepturi civile (nu și politice).
DICȚIONAR
hahambașa – șef spiritual al evrei­
lor din întreaga țară, numit prin de­
cret domnesc.
hrisov – act emis de domnitor prin
care confirma o proprietate sau un
privilegiu.
indigenat – naturalizare, împămân­
tenire.
staroste – conducător laic, aflat în
fruntea breslei evreiești.
Realizați, pe baza tabelului alăturat,
o prezentare cu titlul Evoluția de-
mografică a comunităților evreiești
din Moldova și Țara Românească în
secolul al XIX-lea.
28 • EVREII ÎN SPAȚIUL ROMÂNESC ÎN SECOLELE XIV-XX
LECȚIA 1
Situația comunităților evreiești
până la 1866: aspecte demografice,
comunitare și culturale
Așezarea evreilor în spațiul românesc. Evoluția demografică
Evreii au fost prezenți în Transilvania cu intermitențe, începând din
secolul al XIII-lea (în timpul regelui Bela al IV-lea). Ei reapar în documen-
tele de la sfârșitul secolului al XV-lea, iar în secolul al XVII-lea principe-
le Gabriel Bethlen le-a dat dreptul de a se așeza în Alba Iulia. Toleranța
a scăzut în secolul al XVIII-lea, dar împăratul Iosif al II-lea le-a acordat
libertatea religiei și așezării (1782). După 1867, au devenit cetățeni ai
Austro-Ungariei și au fost supuși unui proces accelerat de modernizare
și integrare.
În Țara Românească, evreii au ajuns sporadic, începând cu sfârșitul
secolului al XV-lea, pe rutele comerciale otomane. În București, sunt con-
semnați în documente de la 1550, mai întâi evrei sefarzi, organizați ini-
țial într-o breaslă și mai apoi într-o comunitate recunoscută oficial (1730,
când este atestată și una dintre cele mai vechi școli). Treptat, s-au așe-
zat și evreii așkenazi, care în timp i-au depășit numeric pe cei sefarzi.
Practicau diferite meșteșuguri, dar trăiau mai ales din comerț, importând
îmbrăcăminte și bijuterii în stil european și exportând produse agricole,
lemn, sare și alte articole.
În Moldova, documentele atestă o prezență sefardă de la începutul se-
colului al XVI-lea (și chiar o comunitate în Iași, la 1580), care este repe-
de depășită numeric de evreii așkenazi veniți în special după masacrele
ucrainene de la mijlocul secolului al XVII-lea. Aici evoluția demografică a
evreilor a fost spectaculoasă, fiind rezultatul sporului natural ridicat, dar
mai ales al imigrării masive din Polonia, Ucraina și Rusia. Pentru dezvol-
tarea economiei, unii domnitori au emis hrisoave prin care evreii, alături
de alte populații străine, au fost chemați să înființeze așezări noi, cum ar
fi Șoldănești (1780) sau Șomuz, numit ulterior Fălticeni. În perioada fa-
nariotă, existau vechi comunități evreiești la Iași, Suceava, Piatra Neamț,
Botoșani, Bacău, Siret, Bârlad, Roman, Dorohoi, Chișinău și Soroca.
În preajma Revoluției de la 1848, se estimează că în Moldova locuiau
în jur de 60 000 de evrei. Prin comparație, în Țara Românească erau, în
1831, circa 4 000. În 1859, în cele două principate trăiau în total aproxima-
tiv 130 000 de evrei, reprezentând 3,5% din populație. Cum în această eta-
pă evreii nu se puteau stabili în mediul rural, nu puteau achiziționa pro-
prietăți funciare și nu puteau să depună mărturie în pricini de judecată
împotriva creștinilor, cei mai mulți locuiau în mediul urban, în București,
Iași și alte orașe. Totuși, după cum observa chiar istoricul evreu Mayer
Abraham Halevy, în Țările Române n-au existat ghetouri.
Evoluția demografică a Principatelor Române în secolul al XIX-lea
Moldova Țara Românească
Anul Evrei Populația totală Populația totală Evrei Anul
1803 15 000 Nu există date 4 000 1831
1859 118 922 1 325 096 2 400 921 9 234 1860
1899 195 887 (10,5%) 1 832 106 3 822 172 68 852 (1,8%) 1899
1912 167 590 7 900 000 68 253 1912
 UNITATEA 3

Organizarea comunitară
Organizați inițial ca breaslă, evreii plăteau o taxă comună și erau repre-
zentați în fața autorităților de un staroste. În secolul fanariot, în Moldova
și Valahia s-a înființat funcția de hahambașa și s-au stabilit atribuțiile
starostelui (roș medina în limba ebraică) în noile circumstanțe.
Comunitățile sefarde și așkenaze aveau instituții separate (sinagogi,
instituții de binefacere, școli etc.), dar colaborau în relațiile cu autorită-
țile. Una dintre cele mai importante societăți ale ambelor comunități era
Sacra (Hevra Kadișa), care se ocupa de înmormântări, precum și de alte
decizii administrative.

Aspecte politice și culturale

Evreii au avut de înfruntat prejudecăţi religioase, care mergeau până la
acuzaţii de omor ritual, acte de fanatism şi intoleranţă. Acuzațiile de omor
ritual au declanșat evenimente extrem de violente din secolul al XVIII-lea
până în secolul al XIX-lea: la Galați (1797, 1859, 1868), Piatra Neamț (1816,
1841), Bacău (1824), București (1834), Călărași (1867), Ploiești (1871). Deși de
Hillel Manoah (1785-1862),
fiecare dată a fost dovedită nevinovăția evreilor, această violență latentă i-a conducătorul comunității
convins de necesitatea unui statut mai bine protejat. sefarde din București
La începutul secolului al XIX-lea, prin Codul lui Callimachi (1817),
evreii din Moldova au fost împărțiți în trei categorii: pământeni (care tră- „Este incontestabil că evreii care s-au
iau aici încă din secolul al XVIII-lea), hrisoveliți (stabiliți prin hrisov dom- răspândit în Moldova și al căror număr
crește zilnic trăiesc în majoritatea lor pe
nesc) și sudiți (supuși jurisdicției altor țări, în special Austriei). socoteala pământenilor și exploatează
Numai 14 ani mai târziu, Regulamentele Organice, primele constitu- aproape toate resursele în paguba pro­
ții ale Principatelor Române, elaborate sub influență rusă și rămase în gresului industriei și a propășirii publice.
vigoare până în 1856, au modificat statutul juridic al evreilor, întrucât Spre a preîntâmpina pe cât posibil acest
prevedeau că pământeni erau doar persoanele de religie creștină. Astfel, neajuns, aceeași comisie va consemna în
chiar și evreii născuți în spațiul românesc, au devenit „străini”. tabloul de recensământ situația fiecărui
evreu pentru ca aceia care nu au o stare
Sub influența evoluției politice europene modernizatoare, cu idei- și care, fără a exercita vreo meserie folosi­
le privitoare la libertate și egalitate aduse de tinerii plecați la studii în toare, trăiesc fără aprobare să fie eliminați
Occident, în timpul revoluțiilor de la 1821 și 1848 s-au cerut reforme soci- și pentru ca asemenea indivizi să nu mai
ale juste, printre care și emanciparea evreilor, consecință a implicării lor poată intra în Moldova.”
active, mai ales în revoluția pașoptistă. Regulamentul Organic al Moldovei
Printre personalitățile evreiești marcante care au participat la revo-
luție sau au susținut idealurile sale s-au numărat Hillel Manoah (condu-
cătorul comunității sefarde din București și important creditor al vistie-
riei țării), dar și pictorii Iehuda Barbu Iscovescu și Constantin Daniel
Rosenthal. Cel din urmă a realizat celebrele tablouri România revoluți-
onară (înfățișând-o pe Maria Rosetti, una dintre primele femei jurnalist
din spațiul românesc, implicată activ în revoltă) și România rupându-și
cătușele pe Câmpia Libertății. Tablourile au fost donate actualului Muzeu
Național de Artă al României de către C.A. Rosetti, prieten apropiat al lui
Rosenthal, care îi scria la 20 iulie 1848: „Patria mea este România, amicul
meu ești tu”.
Un rol important în salvarea liderilor mișcării de la 1848 l-a jucat
Davicion Bally, care, tot din simțăminte patriotice, organizase și un corp
de pompieri pentru oraș, pe cheltuiala sa.
Deși proiectele de reformă pașoptiste nu au fost aplicate din cauza înă-
bușirii revoluției, anul 1848 a reprezentat începutul afirmării problemei
evreiești, care a luat amploare în deceniile următoare. Încercarea de a in-
troduce egalitatea în drepturi juridice și politice, fără deosebire de religie,
s-a lovit însă de o mare opoziție politică internă, în timpul Congresului de
la Paris din 1856, dar și al domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866). Constantin Daniel Rosenthal,
Cuza a menținut o serie de restricții, precum aceea de a nu se așeza în România revoluționară

EVREII ÎN SPAȚIUL ROMÂNESC ÎN SECOLELE XIV-XX • 29

UNITATEA 3

comunele rurale în calitate de hangii și cârciumari, dar le-a dat evreilor

Iuliu Barasch (1815-1863) –
medic, profesor, susținător
al modernizării vieții comunitare
și emancipării evreilor români
„Israeliții sunt foarte ocupați astăzi de
tot ce se întâmplă, ceea ce interesează
această țară. Soarta națiunii române va
influența negreșit mult asupra soartei
noastre. În circumstanțele prezente, so­
cotim că un jurnal destinat pentru israeliți
corespunde la o necesitate reală. Scopul
nostru nu este să intrăm în luptele parti­
delor care ar putea să diviză țara unde noi
am primit ospitalitatea; însă noi totdeauna
vom fi uniți pentru interesele cele mari
ale națiunii.”
Iuliu Barasch (Israelitul român,
22 martie/3 aprilie 1857)
mai multe drepturi civile, prin Codul Civil din 1864. De asemenea, le-a dat
posibilitatea naturalizării, participării la alegerile municipale și a creat
premisele acordării unor noi drepturi politice. Dar niciunul dintre aceste
drepturi nu a putut fi aplicat.
Evreii au jucat un rol important și în domeniul social și cultu-
ral. Una dintre cele mai importante contribuții a fost cea a doctorului
Iuliu Barasch (1815-1863). El a militat pentru educația științifică, moder-
nizarea vieții comunitare și emanciparea evreilor români. De asemenea,
a înființat primul spital pediatric în București (1858), a fost profesor la
Școala de Chirurgie, a publicat numeroase lucrări de specialitate și a fon-
dat prima revistă științifică – Isis sau Natura. Iuliu Barasch a inițiat și
proiectul unei școli moderne evreiești, respins inițial de tradiționaliști,
și a susținut înființarea școlii israelito-române (1851), prima instituție de
profil cu programă și predare în limba română.
Și la Iași s-a desfășurat o activitate culturală intensă, înființându-se
prima școală elementară evreiască (1853) și editându-se Gazeta româ-
nă-evreiască literară, comercială și industrială (1859).
Astfel, în preajma anului 1866, comunitatea evreiască forma clasa de
mijloc din Principatele Române, contribuind la dezvoltarea economică și
culturală a Principatelor, deși nu se bucura de drepturi egale.
REȚINEȚI!
l Evreii au fost prezenți în spațiul românesc încă din Evul Mediu, numărul lor
crescând în secolul al XIX-lea.
l În secolul fanariot, s-a consolidat organizarea comunitară a evreilor, princi­
palii reprezentanți fiind hahambașa și starostele.
l Modificarea statutului juridic și afirmarea ideilor moderne au deschis calea
luptei pentru emanciparea evreilor.

APLICAȚII

Analizați textele citate în sursa de mai jos și apoi răspun­
deți la următoarele cerințe:
A. „Art. 21. Emanciparea israeliților și drepturi politice
pentru orice compatrioți de altă credință.” (Proclamația de la
Islaz)
B. „Art. 27. Emancipația graduală a israeliților moldoveni.”
(Dorințele partidei naționale în Moldova)
C. „Proclamând deplina libertate a cultelor și legislației,
articolul 23 al Tratatului de la Paris din 1856 (...) reprezintă
un progres față de restricțiile confesionale cuprinse în Regu­
lamentele Organice. Dar tratatul nu conținea nici un articol
privitor la egalitatea drepturilor civile și politice ale tuturor
moldo-vlahilor fără distincție de religie spre deosebire de
protocolul din Constantinopol care pomenea acest lucru în
chip explicit.” (Tratatul de la Paris, 1856)
D. „Sub domnia lui Cuza, evreii indigeni beneficiau de
drepturi civile depline. Chiar și evreii străini puteau benefi­
cia de ele, cu excepția dreptului de a cumpăra imobile. (...)
Domnitorul Cuza și-a precizat politica în fața unei dele­
gații israelite venite să-i înfățișeze urările pentru anul nou
(1 ianuarie 1864): «În 1864 evreii se vor bucura de numeroase
drepturi. (...) Aș fi vrut să vă dau totul, dar n-am putut-o face. Veți
primi emanciparea gradată. Cu toate acestea, ori pe unde am fost,
v-am iubit și n-am făcut niciodată vreo deosebire religioasă».”
Carol Iancu, Evreii din România (1866-1919.
De la excludere la emancipare
a. Numiți, pe baza textelor A și B, o asemănare și o
deosebire referitoare la emanciparea evreilor.
b. Analizați fragmentul din Regulamentul Organic al Moldovei
(pag. 29) și textul C, apoi formulați un punct de vedere privitor la
progresul realizat în Țările Române privind emanciparea evrei­
lor, aducând ca argumente două citate din sursele date.
c. Realizați, pe baza textului D, o prezentare cu titlul
Statutul juridic al evreilor în timpul domnitorului Al.I. Cuza.
d. Organizați o dezbatere cu tema Impactul prejudecăților
și stereotipurilor asupra legislației Principatelor Române/
României din secolul al XIX-lea privitoare la evrei.

30 • EVREII ÎN SPAȚIUL ROMÂNESC ÎN SECOLELE XIV-XX

LECȚIA 2 UNITATEA 3

Evreii în spațiul românesc

în perioada 1878-1919:
de la marginalizare la emancipare
Tratatul de la Berlin și „problema evreiască”
După abdicarea, la 11 februarie 1866, a lui Al.I. Cuza și urcarea pe tron a
lui Carol de Hohenzollern Sigmaringen, a fost adoptată o nouă Constituție.
În varianta inițială, aceasta prevedea drepturi pentru evrei, dar, sub pre-
siunea manifestărilor antisemite organizate în fața Parlamentului cu
ocazia adoptării ei, articolul 7 a fost modificat, eliminându-se posibilita-
tea naturalizării lor.
Ulterior, au fost luate măsuri dure împotriva evreilor: expulzări (1867),
arestări abuzive și violențe, în special în mediul rural. Agitațiile au fost
întreținute și de dezbaterile politice și de articole din presă, care au indus
panica în rândurile comunităților evreiești.
Toate acestea i-au făcut pe consulii Angliei, Franței, Germaniei,
Austro‑Ungariei, Greciei și Statelor Unite ale Americii să trimită note diplo-
matice de protest, iar „problema evreiască din România” a devenit subiect Nicolae Grigorescu,
de presă internațională. Presiunile externe pentru rezolvarea situației și Evreu cu gâscă (cca 1880)
mai ales intervenția Alianței Israelite Universale au înrăutățit lucrurile.
În 1877, a izbucnit războiul ruso-otoman care a dus la schimbarea sta- ȘTIAȚI CĂ?
tutului juridic al țării, România devenind independentă. În timpul con-
flictului, întreaga comunitate evreiască a încercat să-și demonstreze pa- Inițial, tabloul a fost expus la
triotismul. Astfel, mulți evrei români s-au înrolat ca voluntari în armată, Salonul Oficial de la Paris din anul
unii fiind decorați pentru fapte de vitejie. 1880 sub numele Juif moldave
allant demander la naturalisation à
În 1878, după mai multe negocieri, în Tratatul de pace de la Berlin a
l’Assemblée roumaine („Evreu mol­
fost inclus articolul 44, care prevedea: „În România, deosebirea de credin- dovean care merge în Parlament să
țe religioase și de confesiuni nu va putea fi opusă nimănui ca un motiv de ceară naturalizarea”).
excludere sau de incapacitate în ce privește bucurarea de drepturi civile Ulterior, acesta a fost expus în
și politice, admiterea în slujbe publice, funcții și onoruri sau exercitarea anul 1887 la expoziția personală
diferitelor industrii și profesiuni în orice localitate”. Nicolae Grigorescu de la București
sub titlul Un cetățean în perspec-
Cu excepția Rusiei și Austro-Ungariei, puterile semnatare au promis tivă. Mai târziu, nu se știe când, a
recunoașterea independenței României numai după modificarea artico- primit numele sub care este cunos­
lului 7 al Constituției din 1866 conform prevederilor tratatului de pace. cut astăzi - Evreu cu gâscă. Tabloul
Dezbaterile parlamentare și cele din presă, care au durat până în 1879, se află în Galeria de artă moder­
au înclinat balanța spre soluția unei naturalizări individuale și selective nă a Muzeului Național de Artă al
României.
ca mijloc de control al populației evreiești, inducându-se opiniei publice
ideea că evreii erau o amenințare economică.
Articolul 7 din Constituție a fost revizuit la 19 octombrie 1879 și preve-
dea: „Diferința de credințe religiose și confesiuni nu constitue în România
o piedică spre a dobândi drepturile civile și politice și a le esercita”. Se mai REPERE CRONOLOGICE
precizau condițiile în care se putea obține încetățenirea individual, pen-
1866 – adoptarea Constituției care
tru merite excepționale. Singura excepție avea să o constituie naturaliza- condiționa cetățenia de apartenen­
rea a 888 de combatanți evrei din Războiul de Independență, care urmau ța la creștinism.
să beneficieze de un decret comun. Noul stat genera astfel o deschidere 1879 – revizuirea articolului 7 din
foarte limitată pentru integrarea și asimilarea evreilor. În fapt, între 1881 Constituția din 1866 în urma semnă­
și 1902, numai 92 de evrei au primit cetățenia română. rii Tratatului de la Berlin.
1881 – primul Congres Sionist de la
Focșani.
Ocupații, soluții și aspecte demografice 1919 – semnarea Tratatul minorită­
ților, prin care toți românii, indife­
Structura ocupațională a populației evreiești în a doua jumătate a se- rent de etnie, aveau drepturi egale.
colului al XIX-lea era alcătuită din vechile categorii active de meseriași

EVREII ÎN SPAȚIUL ROMÂNESC ÎN SECOLELE XIV-XX • 31

UNITATEA 3

DICȚIONAR
abdicare – actul prin care o per­
soană renunță și cedează funcția sa
înainte de expirarea termenului
pentru exercitarea acesteia.
expulzare – obligația cuiva de a
părăsi teritoriul unei țări printr-un
act al puterii de stat.

A. „Este moralicește imposibil de admis

că speranțele pe cari le au evreii neîm­
pământeniți, care redactează [ziarul]
«Adevărul», că anumiți bărbați politici
privesc chestiunea altfel decât o privim
cu toții, ca o chestiune închisă sub ra­
port politic, prin revizuirea Constituțiu­
nii și deschisă numai sub raport econo­
mic, potrivit cu drepturile inalienabile și
eterne asupra întregii noastre vieți.”
Nicolae Iorga
(Dezbateri parlamentare,
Monitorul Oficial, 19 decembrie 1909)
B. „Nu era posibil ca noi să alipim pro­
vincii unde găseam evrei pe care trebu­
ia să-i facem cetățeni români, evrei care
s-ar fi bătut sub steagul vrăjmaș și să ră­
mână străini, la noi în țară, evreii noștri,
dintre care unii s-ar fi bătut sub steagul
nostru. Asemenea concepție nu o poa­
te admite nimeni. De aceea al patrulea
punct la care a trebuit să ne oprim a
fost rezolvarea chestiunii evreiești, re­
zolvare largă, completă, fără restricții,
fără cutiuțe, fără rezerve, într-un spirit
cinstit, cum trebuie să facă o țară care
și-a dat cuvântul și ține să-l respecte”.
Take Ionescu
(Dezbateri parlamentare,
Monitorul Oficial, 13 aprilie 1918
Carol Popp de Szathmary, Car alegoric
Participarea evreilor bucureșteni la solemnitatea încoronării regelui Carol I
(10 mai 1881) reprezentat ca înțeleptul rege Solomon
și negustori, la care se adăuga un număr tot mai mare de antreprenori,
industriași, bancheri, medici, avocați, ingineri.
Viața lor a fost îngreunată de o serie de discriminări legislative supli-
mentare. Astfel, evreilor le era interzis să facă tranzacții financiare ca in-
termediari (1881), să practice comerțul ambulant (1884), să fie membri ai
Camerelor de Comerț (1884), să pledeze ca avocați în instanțe civile (1884),
să aibă o societate cu răspundere limitată (codul comercial, 1887), să fie
angajați ca medici, veterinari, farmaciști în sistemul public de sănătate
(1893), să frecventeze școlile profesionale și agricole publice, să acceseze
învățământul primar public (1893). În aceste condiții, au creat cu mari
eforturi rețele private de instituții și afaceri și un sistem de învățământ
alternativ, foarte performant în timp, la nivel național.
Pentru populația săracă o alternativă la statutul de străini fără pro-
tecție a fost emigrarea. În 1881, a avut loc primul Congres Sionist de la
Focșani, în urma căruia, un an mai târziu, au fost înființate două colo-
nii agricole ale evreilor români în Palestina: Roș Pinah și Zichron Iacov,
formate preponderent de evrei din Moinești. Între 1881 și 1914 peste
75 000 evrei din România au emigrat, dintre care majoritatea în SUA
(peste 60 000).
Din punct de vedere demografic, cea mai mare parte a populației evre-
iești locuia, în continuare, în orașe (în 1893 la București trăiau 43 274 de
evrei), în vreme ce în zona rurală numărul lor continua să fie redus (în
1899 erau 16 013 în Moldova și 958 în Muntenia).

1. Menționați, din sursele A și B, Încercări de emancipare a evreilor din România

câte o idee susținută de către Ni­
colae Iorga, respectiv Take Ionescu.
2. Imaginați-vă că sunteți membri ai
Parlamentului României, alături de
Nicolae Iorga și Take Ionescu, și tre­
buie să țineți un discurs prin care
să susțineți sau să combateți ideile
celor doi politicieni.
După participarea la al doilea război balcanic (1913), România in-
tră în Primul Război Mondial (în 1916) de partea Antantei și împotriva
Puterilor Centrale. În ambele conflicte, evreii români au combătut vo-
luntar în număr foarte mare, iar promisiunile de emancipare au fost un
factor de mobilizare.
Tratatul de la București, semnat la 7 mai 1918, prevedea egalitatea
cultelor religioase pe teritoriul României, menționând clar că „diferența

32 • EVREII ÎN SPAȚIUL ROMÂNESC ÎN SECOLELE XIV-XX

 UNITATEA 3

de confesiune religioasă nu poate exercita în România nicio influență

asupra stării civile” (art. 27) și, în particular, asupra drepturilor politice
și civile. Ratificarea tratatului ar fi dus la încetățenire în bloc.
Guvernul Marghiloman a promulgat, la 27 mai 1918, o lege specia-
lă pentru naturalizarea străinilor născuți în țară, care acorda cetățenia
evreilor care serviseră în armata română, celor născuți în România din
părinți născuți și ei în România, celor care făcuseră parte din campa-
nia militară din 1913, precum și soțiilor și copiilor celor din toate aces-
te categorii.
Când autoritățile române au revenit în capitala țării, au declarat nulă
toată legislația elaborată în timpul ocupației germane (1917-1918), iar
emanciparea populației evreiești a fost amânată până la Conferința de
pace de la Paris.
Grup de militari evrei originari
Conferința de pace de la Paris și emanciparea evreilor din Podul Iloaiei, participanți
Problema încetățenirii evreilor din România a fost discutată la la Primul Război Mondial
Conferința de pace de la Paris (1919) și, în special, la negocierile pentru
tratatul minorităților, unde Marile Puteri îi erau favorabile. După tergi-
versări, textul a fost semnat de delegatul României la 9 decembrie 1919.
PERSONALITĂȚI IMPLICATE
Articolul 7 prevedea: „România se obligă a recunoaște ca supuși români, ÎN LUPTA DE EMANCIPARE
de plin drept și fără o formalitate, pe evreii locuind în țară pe teritoriile A EVREILOR DIN ROMÂNIA
României și care nu pot a se prevala de nicio altă naționalitate”. Sir Moses Haim Montefiore
(1784‑1885) – om de afaceri
britanic, care a vizitat România
REȚINEȚI! între 1866 și 1867.
Benjamin Franklin Peixotto
l Prevederile Tratatului de la Berlin au dus la modificarea articolul 7 al (1834‑1890) – consul general al SUA
Constituției din 1866, care condiționa cetățenia de apartenența la creștinism. în România (1871-1876).
l Discriminările din a doua jumătate a secolului al XIX-lea au dus la emigrare și Gerson von Bleichroder
la accentuarea luptei de emancipare. (1822‑1893) – bancher german,
l După Primul Război Mondial, prin Tratatul minorităților, evreii primesc drep­ consilier personal al lui Otto von
turi egale. Bismarck.

APLICAȚII

1. Analizați sursa și răspundeți la următoarele cerințe:
„În 1880 s-a format în România o organizațiune sub de­
numirea Hebroth Ișuw Erez Israel sub impulsul căreia s-a
pornit în România o mișcare pentru colonizarea evreilor
în Palestina. (...) Pornită din inițiativa evreilor moineșteni,
avea membri în toată țara, în special în Bacău, Focșani,
Galați și București. Prima adunare generală a comitetelor
formate atunci a avut loc la Focșani în zilele de 30 și 31
decembrie 1881, când fu ales un Comitet Central cu sediul
la Galați. (...) Acestei organizațiuni se datorește înființarea
a două din cele mai înfloritoare colonii din Palestina și
anume: 1. Roș Pinah, fondată în 1882 de evreii din Moinești
din inițiativa d-lui Mendel Gruenberg și a răp. David Schub.
(...) 2. Zichron Iacov este a doua colonie înființată de evreii
români în 1882. (...)
Comitetul Central comunică precum că nobilul
Sir Oliphant are a lupta cu mari greutăţi pentru a dobândi
permisiunea Înaltei Porţi ca evreii să se stabilească în Pa­
lestina, deoarece este o partidă puternică, care se opune,
pe motivul că evreii tind la Palestina numai din considera­
ţiuni politice, agresive.”
Lya Benjamin și Gabriela Vasiliu, Idealul sionist în presa
evreiască din România 1881-1920
a. Numiți o organizație constituită în România în
secolul al XIX-lea și un scop urmărit de aceasta.
b. Precizați două spații istorice în care se găseau
comunități evreiești importante.
c. Menționați o relație cauză-efect stabilită între două
informații selectate din sursă, precizând rolul fiecăreia
dintre acestea (cauză, respectiv efect).
d. Prezentați două acțiuni pe care le-ar fi putut
întreprinde membrii Comitetului Central de la Galați pe
lângă autoritățile române și Înalta Poartă pentru a facilita
plecarea, respectiv stabilirea evreilor în Palestina.
2. Realizați o prezentare power-point, un afiș sau un
eseu nestructurat cu titlul Eman­ciparea evreilor reflectată
în legislație.

EVREII ÎN SPAȚIUL ROMÂNESC ÎN SECOLELE XIV-XX • 33

UNITATEA 3
Fabrica de pâine construită
de Jacques Herdan la București,
naționalizată în 1948
REPERE CRONOLOGICE
1832 – înființarea Băncii Halfon &
fiii, prima bancă din Principatele
Române.
1835 – înființarea primei tipografii
(Samitca).
1848 – este înființată Moara
Herdan, ulterior fabrică de pâine,
naționalizată Spicul.
1862 – dr. Iuliu Barasch înființează
prima Societate de Cultură Israelită.
1867 – se deschide prima librărie
„Leon Alcalay”.
1875 – se înființează prima societa­
te sionistă.
1886 – se înființează Societatea
Istorică „Iuliu Barasch”.
1890 – se înființează Asociația
Generală a Israeliților Pământeni.
1880-1902 – încetățenirea indivi­
duală a 92 de evrei, pentru merite
speciale.
1909 – se înființează Uniunea
Evreilor Pământeni.
DICȚIONAR
ceaprazar – fabricant de șireturi,
panglici sau ciucuri de mătase ori de
fir pentru hainele militare.
lipscan – negustor care aducea
marfă de la Lipsca (Leipzig).
mămular – negustor ambulant de
mărunțișuri.
telal – negustor ambulant de haine
vechi.
34 • EVREII ÎN SPAȚIUL ROMÂNESC ÎN SECOLELE XIV-XX
LECȚIA 3
Contribuția comunităților evreiești
la dezvoltarea economică, socială,
culturală și științifică a României.
Structuri asociative reprezentative.
Personalități marcante în domeniul
cultural, politic și academic
Contribuția comunităților evreiești la dezvoltarea economică
și socială până la Primul Război Mondial
Din cauza restricțiilor, evreii au fost, prin definiție, deschizători de
drumuri, fiind obligați fie să inoveze în domenii deja existente, fie să in-
troducă domenii complet noi în economia Principatelor Române și apoi
a României.
Astfel, pe lângă vechile meserii de lipscan, telal, mămular, în secolul
al XVIII-lea au făcut muncă de pionierat ca sticlari, tinichigii, bijutieri, ar-
gintari, legători de cărți, producători de alcool, dar și de brânză, fiind în
același timp meșteșugari și negustori.
În secolul al XIX-lea, ei au fost cei care au înființat prima fabrică de praf
de pușcă (Iancu Friedman, București, 1835), prima tipografie (Iosef Samitca
cu fiii săi, Ralian și Ignat, Craiova, 1835, urmați de Leon Alcalay, București,
1867), prima firmă de transport public (curse cu trăsura București-Băneasa,
Solomon Rosenthal, 1848), prima agenție de publicitate (David Adania,
1880), dar și prima fabrică de hârtie (C. și S. Schiel, Predeal, 1882). Tot ei
au inițiat primele fabrici de pile (Adolf Beier, București, 1866), ape gazoase
(M.H. Lobel & Comp, Craiova, 1873) și zahăr (Jacques Elias, Sascut, 1885).
De asemenea, primele fabrici de cânepă (Moritz Wachtel, Iași, 1886), mo-
bilă de fier („Cometul”, Adolf Solomon, București, 1887) și oglinzi (August
Zwoelfer, București, 1891). În industria lemnului evreii au revoluționat pro-
ducția de cufere și tapițerie de mobilă, iar în industria tăbăcăriei au dez-
voltat segmentul de curelărie și șelărie. Au inițiat și numeroase fabrici de
tinichigerie și metalurgie (Sigmund Hornstein, București, 1887).
În plus, au deschis primele fabrici de confecții și tricotaje, dar și de
ceaprăzărie (Herman Blauștein, București, 1883), specializându-se în
Fabrica de frânghii și țesături Moritz Wachtel,
prima de acest gen din România, înființată în 1886 la Iași
 UNITATEA 3

producția de cravate, pălării, corsete, umbrele, broderii și nasturi (Adolf

Melzer, București, 1888). Nu întâmplător tot lor le-au aparținut și pri-
mele case de modă din Capitală („Au bon goût”, „Carmen Sylva”, „A la
Samaritaine”, „Frații Albachary”), dar și primele magazine de blănuri de
lux (Sigmund Prager, București, 1854).
Chiar și în domeniile dominate de români, cum era morăritul, evreii
au inovat, inaugurând la Botoșani, în 1844, prima moară mecanizată. La
București prima moară industrială a fost construită în 1848 de Jacques
Herdan. În industria petrolului s-au remarcat firmele evreiești de la
Moinești (Iosef Theiler, 1855), Vadul Arinului (Alecu Leibu, 1857), Adjud
(A. Schwartz, 1860) și Onești (N. Filderman, 1880).
În domeniul financiar, o serie de bănci evreiești (Halfon & fiii, Frații
Elias, Marmorosch Blank) au sprijinit marile proiecte naționale – construc-
ția de drumuri, căi ferate, industrii strategice – și au finanțat Războiul de
Independență (1877) și pe cel de Reîntregire (1916-1918), contribuind, în
plus, la înființarea Băncii Naționale (1880). Jacques Elias
(1842-1923)
Structuri asociative reprezentative A fost bancher, industriaș si filantrop.
A fondat industria zahărului, a investit în
până la începutul secolului XX agricultură, în asigurări, în petrol, dar și
Restricționarea accesului la resurse a avut ca efect creșterea numă- în diverse proprietăți imobiliare precum
rului structurilor asociative cu scop social, caritabil și de întrajuto- Hotelul Continental sau Hanul Patria din
București și Maximilian Hof din Viena. A
rare din cadrul comunităților evreiești, pentru că, în iudaism, caritatea avut, de asemenea, două mine de mercur
este văzută ca o datorie sacră și o mare onoare. Astfel, existau societăți în Dalmaţia, acţiuni la bursele străine etc.
de binefacere și asistență socială care ofereau împrumuturi fără do- Și-a lăsat întreaga avere, uriaşă, Aca­
bândă, societăți care sprijineau construirea și întreținerea de policli- demiei Române pentru înfiinţarea unei
nici și spitale și asociații destinate ridicării sau întreținerii de șco- fundaţii care să construiască Spitalul Elias,
li evreiești. să acorde burse, să ajute şcoli şi asocia­
ții caritabile evreieşti şi creştine. Nicolae
Existau, de asemenea, societăți organizate pe baze profesionale, în Iorga l-a numit „un mare exemplu de ge­
sprijinul celor care activau într-o anumită ramură de activitate (chelneri, nerozitate umană”.
zugravi, croitori, agenți comerciali etc.), oferind ajutor reciproc în caz de A primit numeroase titluri de onoare,
boală și deces pentru membri și soțiile lor. Erau și societăți înființate de ordine şi medalii acordate de regele Carol
femei, care ofereau îmbrăcăminte pentru elevii săraci sau ajutoare pen- I, al cărui consilier personal a fost. Numit
tru lăuze. postum cetățean de onoare al Bucureș­
tiului, a devenit și membru al Academiei
Române (1993).
„Contribuția evreilor la dezvoltarea vieții industriale și comerciale a Bucureș­
tilor a fost favorizată și de rețeaua de bănci care ia naștere în această vreme,
asigurând creditul în condiții mai bune decât înainte. Bancheri și case mai mici
de bancă au existat încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Cităm astfel
pe Solomon Halfon, de la care s-a păstrat o scrisoare cifrată adresată lui la 17
septembrie 1830 de căminarul Ștefan Hagi-Moscu, al cărui răsunător faliment, în
1838, după ce i se protestaseră câteva polițe la Viena, a lovit pe mulți bucureșteni
ce-i încredințaseră nu numai economiile lor, dar și zestrea fetelor, banii copiilor
minori și, uneori, întreg capitalul; pe Manoah Hillel, al cărui contoar a ars în focul
cel mare din 1847 și care a donat, prin testament, importanta sa avere Universi­
tății din București pentru burse și premii. Acești bancheri dădeau bani cu împru­
mut, dar cu dobânzi ridicate; aveau și relații cu casele din străinătate, trăgând
asupra lor polițe și onorând pe ale acelora.”
Constantin C. Giurescu, Istoria Bucureștilor
din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre

1. Precizați două ramuri ale economiei românești în care s-au implicat evreii în
secolul al XIX-lea.
2. Stabiliți o relație cauză-efect între două informații selectate din sursă.
3. Formulaţi, pe baza sursei, un punct de vedere referitor la rolul bancherilor Magazinul „Au bon goût” de pe
evrei în evoluția economică a României, susţinându-l cu două informaţii se­ Lipscani. Clădirea a fost demolată,
lectate din sursă. în locul ei s-a construit sediul Băncii
Chrissoveloni, existent și astăzi

EVREII ÎN SPAȚIUL ROMÂNESC ÎN SECOLELE XIV-XX • 35

UNITATEA 3

Au apărut și societăți literare (Societatea de cultură israelită, în-

Esther Halfon (1850-1941),
sora lui Jacques Elias, singura femeie
evreică doamnă de onoare în suita
reginei Elisabeta
„Preocupați a ști vechimea noastră
in Țerile române, noi trebue să urmă­
rim datele diverselor noastre imigrări,
motivele cari au provocat pe străbunii
noștri la aceasta și a cerceta de aproa­
pe, pe căt posibil, starea lor morală și
materială, obiceiurile avute și cele păs­
trate, ocupațiile, regimul legilor sau al
datinelor sub cari au fost chemați a-și
duce traiul; împrejurările locale ce au
influențat, asupra lor; raporturile lor că­
tre stat și populațiune; rolul ce au jucat
in epoci diverse; traiul intern și organi­
zarea comunală.
Misiunea noastră astfel înțeleasă
nu e așa de ușoară și vom avea de lup­
tat până să isbândim a scoate la iveală
materialul necesar pentru ca o mână
iscusită să-l știe toarce și împleti și a
ne pune în relief toate epocile și a ne
trece prin toate fazele și peripețiile unui
traiu de veacuri sub formele lui proprii
și reale.”
Dare de seamă, Analele Societății
Istorice „Iuliu Barasch”, 1887
ființată de doctorul Iuliu Barasch în 1862, Societatea literară și de cul-
tură iudaică „Maimonide”, 1884) și istorice (Societatea istorică „Iuliu
Barasch”, înființată în 1886 cu scopul de a documenta istoria evrei-
lor români).
La sfârșitul secolului al XIX-lea au apărut și primele societăți sioniste
(„Ișuv Israel”, 1875, „Hevrot Ișuv Ereț Israel”, 1880; „Fiicele Sionului”, 1883,
etc.), preocupate cu emigrarea în Palestina.
În 1890 s-a înființat Asociația Generală a Israeliților Pământeni,
condusă de doctorul A. Vianu (tatăl lui Tudor Vianu), iar în 1909 a apă-
rut și prima organizație politică reprezentativă, Uniunea Evreilor
Pământeni, menită să apere interesele evreilor români și să lupte pen-
tru obținerea încetățenirii, sub conducerea lui Adolphe Stern. După
încetățenirea tuturor evreilor prin Constituția din 1923, organiza-
ția s-a transformat în Uniunea Evreilor Români, sub președinția lui
Wilhelm Filderman.
Personalități marcante în domeniul cultural,
academic și politic în secolele XIX și XX
Numeroși evrei s-au remarcat în cele mai diverse domenii.
Astfel, matematica a fost revoluționată, între alții, de David Emmanuel,
întemeietorul școlii matematice moderne din România, Simion
Sanielevici, inovator în domeniul ecuațiilor diferențiale și integrale, Ernest
Abason, pionier în aplicativitatea analizei matematice în electricitate și
electromecanică.
Alexandru Sanielevici a marcat fizica atomică și nucleară. În chimie
s-au făcut cunoscuți, în mod special, Lazăr Edeleanu pentru cercetările în
domeniul rafinării petrolului și Solomon Sternberg pentru crearea școlii
moderne de chimie fizică și electrochimie.
În medicină și-au adus contribuția îndeosebi Leon Ghelerter, fondator
al Spitalului „Iubirea de oameni” din București (1926), Otilia Moscuna, pi-
onier în defectologie, Marcu Cajal, inovator în pediatrie, Simion Iagnov,

1. Menționați scopul înființării So­

cietății Istorice „Iuliu Barasch” și
argumentați importanța funcționă­
rii ei.
2. Numiți două societăți/asociații
și precizați un obiectiv politic al
acestora.
3. Imaginați-vă că aparțineți unei
comunități minoritare din România
și doriți să înființați o asociație cu
scop caritabil. Menționați denumi­
rea asociației, scopul și două acți­
uni pe care le-ați derula în cadrul
ei. Apoi desenați sigla și explicați
semnificația ei.
Reclamă pentru Librăria Alcalay & Co

36 • EVREII ÎN SPAȚIUL ROMÂNESC ÎN SECOLELE XIV-XX

 UNITATEA 3

deschizător de drumuri în fiziopatologie, Oscar Sager și Arthur Kreindler,

revoluționari ai neurologiei, Maximilian Popper, pionier în pneumologie,
Nicolae Cajal, virusolog de renume internațional.
Arhitectura românească a fost influențată de Leonida Negrescu
(Leon Schwartz), Hermann Clejan, Mihail Doliner, Jean Monda, Marcel
Locar, Horia Maicu, Herman (Harry) Stern și foarte mulți alții, în special
moderniști.
Celebri în domeniul artelor au fost Nicolae Vermont, Iosef Iser, Iosef
Berman, Marcel Iancu, Max Hermann Maxy, Tristan Tzara, Victor Brauner,
dar și mulți, mulți alții.
Asupra muzicii și-au lăsat amprenta în mod deosebit Jean Feder, edi-
tor, impresar și sponsor de premii, Abraham Levy Ivela, autor al primelor
manuale de muzicologie din România, Filip Lazăr, Clara Haskil, Harry
Brauner, Anatol Vieru, Dan Mizrahi, Myriam Marbé.
Evoluția literaturii și criticii literare datorează mult lui Constantin Blocul modernist Solly Gold,
Dobrogeanu-Gherea, Mihail Sebastian, Isac Peltz, Felix Aderca, Ion Str. Hristo Botev nr. 38,
Pribeagu, Benjamin Fundoianu, Paul Celan, Ovid S. Crohmălniceanu, Aurel proiectat de Marcel Iancu, 1934
Baranga, Zigu Ornea, Nina Cassian.
Am fi știut mai puține despre limba română și folclorul românesc Marcel Iancu
fără ajutorul lui Hariton Tiktin, Moses Gaster, Lazăr Șăineanu, Ion Aurel (1895-1984)
Candrea, Jacques Byck, Alexandru Graur. Pictor, arhitect şi eseist născut în
România și stabilit în 1941 în Israel, Ian­
În filozofie s-au remarcat Sorin Vieru, Iosif Brucăr, Ion Banu.
cu a editat încă din anii liceului revis­
Teatrul ar fi arătat altfel dacă nu erau Avram Goldfaden, Maria ta „Simbol” împreună cu Tristan Tzara
Ventura, Sandu Eliad, Leni Caler, Moni Ghelerter, Nacht Stroe, Alexandru şi Ion Vinea (1912). Sosit la Zürich în
Finți, Beate Fredanov etc. 1915, pentru a studia arhitectura la In­
Politică au făcut în special (dar nu numai) Karpel Lippe, Adolphe stitutul Politehnic, a participat, alături
Stern, iar mai târziu Wilhelm Filderman, Avram Leib Zissu. de Tristan Tzara și Hans Arp, la fonda­
rea mişcării dadaiste. În 1922 a revenit
în România, devenind unul dintre pro­
motorii artei de avangardă. Asasinarea
REȚINEȚI! cumnatului său în timpul pogromului
legionar din București (ianuarie 1941) l-a
l Evreii au fost obligați de circumstanțele istorice să inoveze sau să dezvolte determinat să plece din ţară. Și-a conti­
ramuri economice complet noi în România. nuat activitatea în Israel, in calitate de
l Restricțiile impuse evreilor au dus la creșterea numărului asociațiilor cu scop profesor și animator al vieții culturale,
caritabil și la apariția unor societăți literare, istorice și politice. iar în 1953 a convins guvernul să fonde­
l Numeroase personalități evreiești au adus contribuții inovatoare la majori­ ze colonia pentru artişti Ein Hod, unde
tatea domeniilor științifice și culturale. există astăzi un muzeu Marcel Iancu al
dadaismului.

APLICAȚII

1. Imaginați-vă că sunteți angajații unui post de televizi­
une și trebuie să realizați o dezbatere cu caracter istoric pe
tema Contribuția comunităților evreiești la dezvoltarea eco-
nomiei României în secolul al XIX-lea. Utilizați metoda jocu-
lui de rol în desfășurarea activității, parcurgând trei etape:
documentarea, structurarea materialelor pe baza unui plan
dat și realizarea propriu-zisă a dezbaterii în care sunt for­
mulate punctele de vedere referitoare la problematică, sus­
ținute de argumente relevante.
2. Organizați, în parteneriat cu reprezentanți ai comu­
nității evreilor din județul vostru, o masă rotundă cu tema
Portretul comunității evreiești, în cadrul căreia să prezen-
tați elemente de cultură și civilizație ebraică. Promovați
materialele realizate prin intermediul unei platforme educa­
ționale on-line, a unei broșuri letrice sau în mass-media.
3. Elaborați un proiect, sub formă de e-book, utilizând
aplicația Book Creator (https://bookcreator.com) cu titlul
Poveștile unor personalități în vederea ilustrării rolului co-
munităților evreiești din secolul al XIX-lea în dezvoltarea
culturii și științei din România. Poveștile personalităților
incluse în cartea digitală pot conține: locul nașterii, studii,
menționarea principalelor opere/descoperiri științifice/rea­
lizări care au contribuit la dezvoltarea patrimoniului cultu­
ral. La finalul proiectului, argumentați, printr-un fapt istoric
relevant, de ce personalitatea evocată reprezintă un model
pentru tânăra generație.

EVREII ÎN SPAȚIUL ROMÂNESC ÎN SECOLELE XIV-XX • 37

 STUDIU DE CAZ
Antisemitism în politica și cultura românească
din a doua jumătate a secolului al XIX-lea
până la Primul Război Mondial
Î n istoria Principatelor Române au existat unele
manifestări antisemite, în special pe fond religi-
os, la care s-au adăugat, uneori, și motive economice.
Printre acestea se numără interdicții, demolări de si-
nagogi, răzmerițe, acuzații de omor ritual, publicarea
de pamflete. Aceste manifestări au fost încurajate de
unii domnitori, dar descurajate de alții. Totuși, pri-
mele legi antievreiești s-au înregistrat abia la începu-
tul secolului al XIX-lea, în Regulamentele Organice.
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, și mai
ales după adoptarea Constituției de la 1866, în con-
textul consolidării structurilor statului modern, al
apariției naționalismului și al preocupării pentru
definirea identității naționale, antisemitismul politic
și opoziția la acordarea cetățeniei române evreilor
au crescut.
Discursurile și scrierile antisemite ale epocii re-
flectă, astfel, aspecte religioase (evreii sunt „neasimi-
labili”), economice (pretinsa acaparare de către evrei
a „comerțului, industriei și meseriilor”), xenofobe
(etichetarea evreilor ca „străini” periculoși).
Titu Maiorescu (1840-1917)
38 • EVREII ÎN SPAȚIUL ROMÂNESC ÎN SECOLELE XIV-XX
În politică au avut loc schimbări radicale de po-
ziție. Liberalii Ion (Ionel) I.C. Brătianu și Mihail
Kogălniceanu, care militaseră în 1848 pentru eman-
ciparea evreilor, au ajuns să expulzeze arbitrar din
țară (primul în 1867), respectiv din sate (cel de-al
doilea în 1869), un număr semnificativ de evrei din
Moldova. Schimbarea atitudinii lor s-a datorat, între
altele, orientării lor liberale, liberalismul căpătând
putere electorală și necesitând crearea unei clase de
mijloc, segment ocupat în acel moment de evrei.
Însă nu doar liberalii s-au exprimat împotriva
naturalizării evreilor, ci și conservatorii, așa cum re-
zultă, de exemplu, din discursul parlamentar al lui
Vasile Boerescu din 27 iunie 1875 legat de Convenția
comercială cu Austro-Ungaria, care milita pentru im-
punerea de restricții evreilor „siliți de interesele țării”.
În acest context, remarcabilă a fost poziția diferi-
tă adoptată de Titu Maiorescu în discuțiile parlamen-
tare din 1879, unde sublinia: „Oricare ar fi temerile
voastre, nu puteți stabili o restricție religioasă”.
Presa vremii a publicat numeroase articole care
justificau împotrivirea la naturalizarea evreilor nu
doar prin explicații politice și economice, ci și prin
promovarea unor stereotipuri și mituri antisemite.
În această tendință s-au înscris ziarele „Telegraful”
și „Binele public” (cu acuzații de omor ritual),
„L’Independence Roumaine” („asasinatul e în mare
cinste la fiii lui Israel”), „România liberă” („șarlatani
care sug sângele românilor”), „Pressa” („lepra ovre-
iască”), „Ecoul Terrei” („element corupt și corupător”).
Situația a fost agravată de intervenția unor guverne și
organizații străine în sprijinul luptei evreilor pentru
obținerea cetățeniei. Ca atare, au apărut și ziare de-
dicate exclusiv antisemitismului („Antisemitul”, „Jos
jidanii”, „Apărarea Națională” etc.).
Tot în această perioadă au apărut și primele sem-
ne ale unui „antisemitism academic”, promovat de
Dionisie Pop Marțian, primul expert român în econo-
mie politică și ideolog al naționalismului românesc
antievreiesc, care milita pentru limitarea accesului
evreilor la economie.
O serie întreagă de personalități culturale ale
vremii au aderat și ele la discursul antisemit.
Vasile Alecsandri, de pildă, publica în 1863 piesa
Lipitorile satului. Cu toate că avea o bunică evreică,

Bogdan Petriceicu-Hasdeu scria, la rândul lui, în 1866
că „evreii atrag asupra lor ura și provoacă ruina eco-
nomică deoarece sunt caracterizați prin trei trăsături
îngrozitoare: tendința de a câștiga fără muncă, lipsa
simțului demnității și ura contra tuturor popoarelor”.
În 1870, Cezar Bolliac îi numea pe evrei „un adevărat
parazit” și se plângea că, deși erau aceiași peste tot,
nicăieri problema evreiască nu era mai gravă decât
în România.
În discursurile parlamentare din 1879, filozoful
Vasile Conta susținea: „Dacă nu luptăm împotriva
elementului evreiesc, murim ca națiune” fiindcă
evreii ar fi intenționat să îi alunge pe români pentru
a-și crea un stat al lor. Și Vasile Alecsandri îi acuza
pe evrei, în același context, că „sunt adepții celui mai
orb fanatism religios, cei mai exclusiviști dintre toți
locuitorii pământului, cei mai neasimilabili la cele-
lalte popoare ale lumii”.
Mihai Eminescu scria într-un articol publicat în
1879: „Opinia noastră intimă este că, deși evreii în
numărul mare ce a inundat țara, dar mai cu seamă
Moldova, constituie un pericol imediat pentru exis-
tența economică și națională a țării, totuși, ei consti-
tuie mai mult o boală acută decât organică și, printr-o
organizare mai conservatoare, ei ar fi să emigreze în
alte țări ale Orientului”.
La rândul lui, în cartea Soll și Haben - Chestiunea
ovreilor din România, publicată în 1878, Ioan Slavici
îi caracteriza pe evrei ca fiind „o boală socială”, spu-
nând că „ne rămâne doar ca, la un semn, să închidem
granițele, să-i sugrumăm, să-i aruncăm în Dunăre
până la cel din urmă, ca să nu mai rămână nici să-
mânță din ei”.
Alexandru Xenopol declara în 1902 că numai
evreii botezați erau potriviți pentru a primi cetățe-
nia, iar cei care nu s-au convertit la creștinism ar fi
trebuit să fie eliminați fizic din țară. După Nicolae
Iorga, România „nu se putea sinucide dând politi-
cește jumătate din ea în puterea evreilor moldoveni,
despuind de capitaluri și uniți printr-o admirabilă
solidaritate de rasă, dar lipsiți de simțul ordinei de
stat, ca și de respectul față de drepturile populați-
ei întemeietoare a statului și locuitoare, prin peste
5 milioane de oameni, a tuturor satelor ei”.
Pe lângă alte numeroase discursuri și publicarea
de scrieri împotriva evreilor, Iorga a fondat împreu-
nă cu A.C. Cuza (care avea să devină cel mai mare agi-
tator antisemit al secolului al XX-lea), ziarul „Neamul
românesc” în 1906 și Partidul Naționalist-Democrat,
primul partid declarat antisemit din România în
1910 (drumurile lor s-au despărțit în 1922).
STUDIU DE CAZ
Numărul din 17 august 1887 al ziarului „Anti-semitul”
Mai multe episoade violente au marcat a doua
jumătate a secolului al XIX-lea. Dintre ele amintim
răzmerița împotriva acordării cetățeniei evreilor
prin Constituția din 1866, soldată cu devastarea și
jefuirea Templului Coral (chiar în ziua inaugurării),
dar și a multor case și afaceri evreiești, precum și
tulburările din 1897 (la București), cu aceleași ma-
nifestări, și 1899 (la Iași), unde a fost un adevărat
pogrom. De asemenea, mulți evrei au căzut victime
în timpul Răscoalei din 1907.
Citiți cu atenție sursa de mai jos și răspundeți la ur­
mătoarele cerințe:
„Și noi avem în mijlocul nostru un popor necreștin,
pe evreii contra cărora luptăm în zadar. Pentru a ne scă­
pa de această plagă a țării, trebuie să trimitem la Cameră
oameni liberi care nu depind de nici o pungă evreiască și
vor trebui să dea un caracter posibil reglementării ches­
tiunii evreiești, să decidă în numele națiunii române că
guvernul va elibera pașapoarte gratuite și chiar unele
cheltuieli de călătorie celor săraci, tuturor evreilor care
locuiesc în România, pentru ca să se ducă în țara lor, în
Palestina, și românii să rămână singurii stăpâni ai co­
merțului pe care evreii l-au acaparat.”
Discursul lui Nicolae Ionescu,
ministru al afacerilor străine, la o adunare electorală
(Iași, 26 august 1876)
1. Selectați, din sursă, un citat care ilustrează punc­
tul de vedere al lui Nicolae Ionescu privitor la problema
evreiască.
2. Numiți două măsuri propuse de ministrul de ex­
terne pentru rezolvarea chestiunii evreiești.
3. Argumentați, printr-un fapt istoric relevant, afir­
mația conform căreia emigrarea evreilor din România a
avut consecințe economice negative.
EVREII ÎN SPAȚIUL ROMÂNESC ÎN SECOLELE XIV-XX • 39
 STUDIU DE CAZ

Evreii în armata română

(1877-1878, 1913, 1916-1918)

C u toate că autoritățile au refuzat să le acorde ce- participat la campanie mobilizat ca cetățean român,
tățenia în 1866, evreii au sărit în apărarea țării fiind unul dintre cei 888 de evrei înrolați voluntari
atunci când a fost nevoie. După cum scria istoricul în Războiul de Independență care fuseseră decorați
Iosef Kaufmann, în ziarul „Egalitatea” (1916), „În anul pentru vitejie și încetățeniți în 1879. Vianu a luptat
1877, când a fost războiul Ruso-Româno-Turc, evreii ulterior și în Primul Război Mondial, la vârsta de 61
au contribuit cu bani, rechizi- de ani, împreună cu cei doi fii ai
ții, cai, o ambulanță proprie și săi, Tudor și Alexandru.
cu sângele lor, apărând patria, Circa 23 000 de evrei, în ma-
au concurat la făurirea inde- rea lor majoritate nenaturali-
pendenței Patriei”. zați, au ales să lupte în armata
Dintre cei circa 1 000 de română în 1916. Având în vede-
evrei care s-au înrolat voluntari re că la vremea aceea trăiau în
în armata română în timpul România circa 242 000 de evrei,
Războiului de Independență, rezultă că 10% au participat
s-a remarcat în mod deose- la război.
bit Mauriciu Brociner (1854- Între ei se numărau tineri
1946), sergent, apoi subloco- abia ieșiți de pe băncile șco-
tenent și, în final, locotenent, lii, precum Moise Solomon,
primul ofițer evreu din arma- care tocmai împlinise 18 ani
ta română. El a fost cel care a și intrase la medicină, dar și
înfipt steagul României pe re- veterani ca doctorul Arminiu
dutele de la Plevna și Grivița, Iaslovici, care avea 64 de ani și
preluând comanda trupelor luptase deja în cele două răz-
române după ce căpitanul boaie precedente, devenind
Valter Mărăcineanu a căzut la locotenent în 1877, căpitan în
datorie. În semn de recunoș- 1913 și maior în 1916.
tință, Brociner a fost decorat O poveste aparte a fost
cu Ordinul „Steaua României” cea a tânărului critic lite-
în grad de cavaler, „Virtutea Mauriciu Brociner (1854-1946) rar Iosif Netzler/Ion Trivale
Militară” clasa I și cu Ordinul (1889-1916), mobilizat în cam-
rusesc Sf. Stanislav cu spade. pania din 1913, imediat după
A fost trecut ca ofițer activ în cadrul Regimentului 8 primirea naturalizării, iar apoi în 1916, cu grad de sub-
Infanterie, cu care a participat, mai târziu, la cuce- locotenent. După mai puțin de trei luni, Trivale a mu-
rirea fortificațiilor de la Plevna, unde a fost și rănit. rit în linia întâi, apărând granițele țării. A fost decorat
Ulterior, Brociner a avansat până la gradul de colonel, post-mortem cu Medalia „Crucea Comemorativă”, cu
devenind și consulul României la Frankfurt și admi- bareta „Dunărea”.
nistrator al reginei Elisabeta, funcție pe care a înde-
plinit-o până în 1908. De asemenea, cu ocazia vizitei Citiți mai jos măsurile legislative aplicate în România,
împăratului Franz Joseph în România, a primit de- apoi numiți un drept încălcat prin impunerea acestor in­
corațiile austriece Ordinul „Franz Joseph” şi Ordinul terdicții și o consecință.
Coroanei de Fier. Nu a putut fi avansat la gradul de ge- „Servind în armată, evreii nu pot ajunge la gradul de
neral deoarece a refuzat să treacă la religia creștină. ofițer (1875, 1911).”
Și în cel de-al doilea război balcanic din 1913 au „Medicii și farmaciștii evrei trebuie să servească în
armată ca simpli soldați.”
luptat evrei, nu doar ca soldați înrolați (cei care fuse-
„Militarii evrei nu pot fi numiți grefieri la instanțele
seră naturalizați), ci și ca voluntari. Dintre cei care judecătorești (1900).”
s-au remarcat pe front, merită amintit doctorul Adolf „Evreii nu pot nici să se angajeze în jandarmeria rura­
Weinberg/Alexandru Vianu (1855-1926). Acesta a lă (1893, 1908), nici să intre în școlile militare (1896).”

40 • EVREII ÎN SPAȚIUL ROMÂNESC ÎN SECOLELE XIV-XX

LECȚIA 4 UNITATEA 3

Comunitățile evreiești
din România în perioada interbelică:
Uniunea Evreilor Români,
Federația Uniunilor de Comunități
Evreiești din România
Odată cu formarea României Mari, populația evreiască a crescut
brusc, prin adăugarea celor mai bine de jumătate de milion de evrei
care trăiau în noile provincii, ajungând la circa 780 000 de oameni,
împărțiți în comunități sefarde şi aşkenaze în Vechiul Regat; ortodoxe,
neologe şi status quo ante în Transilvania.
Deși, conform tratatelor semnate de România în 1919, în urma
Primului Război Mondial, ar fi trebuit ca toți aceștia să fie încetățeniți
în bloc, prin decrete-legi, autoritățile continuau să aplice, în fapt, siste-
mul naturalizării individuale, pe bază de cerere, ceea ce a făcut ca în
1922 circa 30% dintre evreii din Vechiul Regat să nu aibă încă cetățe-
nia română.
În aceste condiții, după abținerea de la vot în alegerile din 1919 și
formarea unui bloc electoral evreiesc care nu a produs niciun rezultat Templul Coral din București (cca 1920)
în 1920, în 1922 Uniunea Evreilor Pământeni a decis să nu se prezinte
la alegeri ca grupare politică distinctă, ci să încurajeze evreii să voteze
acele partide care susțineau naturalizarea, respectiv Partidul Țărănesc
și Partidul Democrat. În acest fel, opt evrei (între care și Adolphe Stern)
au devenit chiar membri în Parlament. DICȚIONAR
În cadrul congresului organizat în februarie 1923, Uniunea Evreilor evreu ortodox – evreu care res­
Pământeni s-a transformat în Uniunea Evreilor Români (UER), sub pectă strict principiile tradiționale.
conducerea lui Wilhelm Filderman. Poziționată politic între tabăra neolog – evreu adept al moderniză­
adepților asimilării și sioniști, Uniunea avea ca scop cucerirea defi- rii, înnoirii, reformei cultului mozaic
status quo ante – comunitatea evre­
nitivă a drepturilor politice și consolidarea lor, precum și lupta împo- iască desprinsă din cea ortodoxă
triva antisemitismului, dar se dorea a fi un grup de presiune, nu un a evreilor transilvăneni în secolul
partid politic. În încercarea de a deveni reprezentanta tuturor evre- al XIX-lea.
ilor români, UER s-a extins în Transilvania și Bucovina (mai puțin
în Basarabia).
La alegerile din 1927 UER a încheiat cu Partidul Național Liberal al REPERE CRONOLOGICE
lui Ion I.C. Brătianu un acord pe baza revendicărilor privind statutul
cultului mozaic, al comunităților evreiești și al instituțiilor lor școlare, 1918 – înființarea de către Uniunea
în urma căruia Wilhelm Filderman a fost ales deputat de București. În Evreilor Pământeni (UEP) a Univer­
1928 însă, s-a creat o ruptură între UER, care a mers în continuare ală- sității Populare Evreiești și a Insti­
tutului de Consiliere Profesională.
turi de liberali, și sioniștii din noile provincii, care au susținut Partidul 1920 – formarea primului bloc
Național-Țărănesc, marele învingător. Numeroși sioniști au ajuns astfel electoral evreiesc.
deputați, formând Clubul Parlamentar Evreiesc, care milita pentru recu- 1923 – transformarea Uniunii Evre­
noașterea evreilor ca minoritate națională (spre deosebire de UER, care ilor Pământeni în Uniunea Evreilor
prefera statutul de minoritate etnică și religioasă). Români.
1928 – formarea Clubului Parla­
UER a înregistrat, împreună cu liberalii, succese în alegerile mu- mentar Evreiesc.
nicipale din 1930 și a întreprins o vastă campanie pentru alegerile le- 1931 – înființarea Partidului Evre­
gislative din 1931, evidențiind măsurile favorabile evreilor acordate de iesc din România.
ultimul guvern liberal, contrar atitudinii guvernului național-țărănesc, 1936 – formarea Consiliului Cen­
care nu-și îndeplinise promisiunile. Începând din 1932 însă, UER nu a tral al Evreilor din România și a
Federației Uniunilor de Comunități
mai reușit să încheie un acord electoral cu niciun partid, ceea ce a de- Evreiești din România.
terminat apropierea sa de sioniști.

EVREII ÎN SPAȚIUL ROMÂNESC ÎN SECOLELE XIV-XX • 41

UNITATEA 3
Școala primară de fete a congregației
spaniole (anii 1930)
Carnet de membru UEP
(Uniunea Evreilor Pământeni), 1916
PERSONALITĂȚI IMPLICATE
ÎN POLITICA INTERBELICĂ
Adolphe (Avner) Stern
(1848‑1931) – primul avocat evreu
din România, cu un doctorat de la
Universitatea din Leipzig.
Avram Leib Zissu
(1888-1956) – scriitor avangardist,
publicist, om de afaceri, filantrop
și fruntaș sionist.
Mișu Benvenisti (1902-1977) – avocat,
politician sionist, descendent al
unei importante familii de editori
craioveni sefarzi.
Iacob I. Niemirower
(1872‑1939) – teolog și filozof
originar din Galiția, șef rabin al
României și reprezentant al evreilor
în Parlament între 1926 și 1939.
1. Numiți o asociație care reprezen­
ta interesele evreilor.
2. Menționați două dezavantaje
pentru cei care nu beneficiau de
cetățenie.
3. Prezentați o consecință a aplicării
Constituției din 1923.
42 • EVREII ÎN SPAȚIUL ROMÂNESC ÎN SECOLELE XIV-XX
Partidul Evreiesc, Consiliul Central al Evreilor
și Federația Uniunilor de Comunități Evreiești din România
Liderul sionist A.L. Zissu susținea încă din 1919 înființarea unui partid
evreiesc, dar ideea a început să prindă abia după crearea, în 1926, a primu-
lui Club Național Evreiesc la București, condus de Mișu Benvenisti și imitat
imediat în toate orașele din Vechiul Regat. Din aceste cluburi și din Clubul
Parlamentar Evreiesc fondat în 1928 avea să se formeze, în 1930, Partidul
Evreiesc din Vechiul Regat, transformat un an mai târziu în Partidul Evreiesc
din România sub conducerea lui Zissu. Obiectivele sale erau solidaritatea
cu națiunea română, apărarea drepturilor civile și politice prevăzute de
Constituție, asigurarea deplinei egalități civice pentru cetățenii de origine
evreiască și mai ales dobândirea statutului de minoritate națională.
Partidul a obținut câte cinci mandate la alegerile din 1931 și 1932, dar
începând din 1933 nu a mai reușit să obțină niciun loc în Parlament, la fel
ca UER. În următorii ani, singurul parlamentar evreu din România a fost șef
rabinul I.I. Niemirower, în calitate de reprezentant al cultului israelit, înlocuit
în 1939 de șef rabinul Alexandru Șafran.
Formarea Partidului Național-Creștin prin fuzionarea formațiunilor poli-
tice conduse de A.C. Cuza și Octavian Goga în 1935 a determinat apropierea
Partidului Evreiesc de UER, ducând la crearea, în ianuarie 1936, a Consiliului
Central al Evreilor din România, sub conducerea aceluiași Wilhem Filderman.
Scopul noii construcții era să vegheze ca drepturile evreilor să nu fie dimi-
nuate, ca legea să fie aceeași pentru toți și ca opinia publică să fie edificată
asupra pericolului fascismului.
O lună mai târziu Uniunile de Comunități din Vechiul Regat și din provincii
(Ardeal și Banat; Bucovina; Basarabia), reunite într-o conferință pe întreaga
țară, au hotărât înființarea Federației Uniunilor de Comunități Evreiești din
România (FUCER) și l-au ales ca președinte pe senatorul Sigmund Birman, cu-
noscut filantrop și industriaș, președintele Uniunilor de Comunități Evreiești
din Vechiul Regat din 1933. Birman a condus organizația până în 1940, când
poziția a fost preluată de Wilhelm Filderman. Între 1941 și 1944 FUCER a fost
dizolvată și înlocuită cu Centrala Evreilor din România.
Instituții școlare fondate sau sprijinite de UEP și UER
Pentru a da acces la cultură generală celor care nu erau în măsură să-și în-
cheie studiile din cauza restricțiilor legislative, UEP a înființat, încă din 1918,
o Universitate Populară cu trei domenii de studiu: comercial, industrial și
managerial, și cu posibilitatea de a învăța la seral. Până în 1930 (când s-a tre-
cut la un program de trei ani), mii de oameni primiseră astfel o educație care
îi ajutase să se integreze mai bine în societate. Ca multe alte instituții evre-
iești, și aceasta era deschisă inclusiv românilor, care s-au înscris în proporție
considerabilă. De altfel, și corpul profesoral includea personalități românești:
Constantin Rădulescu-Motru, Ștefan Minovici, Grigore Trancu-Iași etc.
„ÎNȘTIINȚARE. Pe lângă Uniunea Evreilor Români s’a înființat un Contencios cu
sediul în școala «Cultura» din strada Gh. Mărzescu No. 22, unde se dau gratuit formații
și se fac formele pentru declarațiuni, acelora cari vor să devie cetățeni Români pe
baza faptului că prin noua Constituție s’a prelungit cu trei luni termenul de declarație,
prevăzut în decrete-legi de încetățenire din 1919. Acesta fiind ultimul termen, dincolo
de care cei omiși rămân pentru deapururea străini, Uniunea Evreilor Români deschide
biroul, cu orele de lucru de la 9-12 a.m. și de la 3-7 p.m. Contenciosul este condus de
câțiva d-ni avocați cari și-au oferit serviciile în mod gratuit.”
Uniunea Evreilor Români, Secția Iași („Lumea”, 7 aprilie 1923)
 UNITATEA 3

Tot în 1918, UEP a înființat și Institutul de Consiliere Profesională (ICP),

condus de D. Carniol și soția acestuia. Într-o abordare modernă, Institutul
lucra cu chestionare și încerca să coreleze sănătatea copiilor cu aptitudinile
lor, cererea și oferta pe piața muncii și situația economică. Și aici serviciile
tehnice și medicale erau deschise oricui, consultațiile, testele de aptitudini,
sfătuirea și plasarea fiind gratuite. Vorbind, într-o conferință susținută la
ICP în 1931, despre eforturile zadarnice de a crea o instituție de stat pentru
consiliere, profesorul M. Moldovan remarca: „Inițiativa voastră a dat naștere
primului institut de acest fel din România”.
O altă inițiativă educațională evreiască pe care UER a sprijinit-o înce-
pând din 1931 a fost cea a Organizației pentru Reabilitare prin Formare
(ORT). Organizația avea deja 20 de școli în Bucovina și Basarabia dinaintea
Primului Război Mondial. Importanța acestor școli a fost recunoscută de
Virgil Madgearu, Mihail Manoilescu, Grigore Iunian și alții.

REȚINEȚI!
l În primul deceniu interbelic, cea mai importantă asociație a evreilor (Uni­
unea Evreilor Români) a decis să nu se prezinte la alegeri ca grupare politică
distinctă, ci să încheie înțelegeri electorale cu formațiunile politice românești.
l În 1931, s-a înființat Partidul Evreiesc, care, după 1933, nu a reușit să obțină
niciun loc în Parlament.
l Pentru a crește accesul la cultură al celor care nu puteau să-și încheie stu­ Studenți evrei în fața Căminului
diile din cauza restricțiilor legislative, asociațiile evreilor au inființat școli Studențesc înființat și sprijinit de
și universități. Fundația Mina și Aron Schuller,
Calea Moșilor, București (anii 1930)

APLICAȚII

1. Analizați sursa A și răspundeți la următoarele cerințe: 2. Numiți din sursa B două formațiuni politice care nu au
depășit pragul electoral de 2% la alegerile din 1937.
A. „Partidul Evreiesc enunța o serie întreagă de revendicări
Menționați locul obținut de un partid extremist la alegeri­
prin Programul politic formulat în 1933:
le parlamentare din 1937.
2. O reformă a Legii electorale prin care, pe de o parte, să
se asigure fiecărei grupări politice, care întrunește 1% din to­ 3. Formulați un punct de vedere referitor la refuzul partidelor
talul voturilor exprimate pe întreaga țară, cota proporțională din România de a încheia o înțelegere cu asociațiile sau parti­
a mandatelor. (...) dele evreilor la alegerile din 1937, aducând un argument istoric.
5. Partidul Evreiesc cere ca în serviciile administrative cen­
4. Imaginați-vă că sunteți membru al Partidului Evreiesc și
trale de stat, în administrațiile locale, în învățământul public,
candidați la alegeri. Elaborați un discurs, iar apoi susțineți-l în
în justiție și armată să fie primiți evreii potrivit cu aptitudinile
fața clasei, jucând rolul candidatului.
lor. (...)
7. Punerea cultului mozaic pe picior de egalitate cu cele­
B. Rezultatul alegerilor parlamentare din 1937
lalte culte, în ceea ce privește sprijinul moral și material al
statului. Formațiunea politică Voturi Mandate
8. Modificarea legii repausului duminical, astfel încât cre­ Partidul Național Liberal 35,92% 152
dincioșii cultului mozaic, care se abțin de la lucru în ziua de Partidul Național-Țărănesc 20,40% 86
sâmbătă, să fie lăsați să-și exercite profesiunea duminica.”
Totul pentru Țară 15,58% 66
Carol Iancu, Evreii din România.
De la emancipare la marginalizare (1919-1938) Partidul Național Creștin 9,15% 39

a. Numiți câte o revendicare politică, religioasă și din do­ Partidul Maghiar 4,43% 19
meniul vieții private din programul Partidului Evreiesc din Partidul Liberal (Gh. Brătianu) 3,89% 16
1933. Partidul Țărănesc-Radical 2,25% 9
b. Precizați două drepturi ale evreilor care erau încălcate
Partidul Agrar 1,7% -
în primul deceniu interbelic.
c. Menționați două consecințe ale neaplicării ideilor din Partidul Evreiesc din România 1,42% -
programul politic. După Ioan Scurtu, Istoria României în anii 1918-1920

EVREII ÎN SPAȚIUL ROMÂNESC ÎN SECOLELE XIV-XX • 43

UNITATEA 3 LECȚIA 5

REPERE CRONOLOGICE
1910 – A.C. Cuza și Nicolae Iorga
înființează Partidul Naționalist-
Democrat.
1917 – are loc Revoluția Rusă, în
urma căreia bolșevicii preiau pu­
terea.
1923 – A.C. Cuza și Corneliu Zelea
Codreanu fondează Liga Apărării
Naționale Creștine.
1927 – Corneliu Zelea Codreanu
înființează Legiunea Arhanghelul
Mihail.
1930 – Corneliu Zelea Codreanu
creează Garda de Fier, grupare pa­
ramilitară a Legiunii.
1935 – Legiunea își schimbă denu­
mirea în Partidul Totul pentru Țară.
1937 – Partidul Totul pentru Țară
obține locul al III-lea la alegerile
parlamentare.
1940 – istoricul Nicoale Iorga este
asasinat de legionari, în pădurea de
la Strejnic.
Violență și retorică antisemită
în România interbelică: Liga Apărării
Naționale Creștine (LANC), Mișcarea
Legionară și Partidul Național-Creștin
Mișcarea antisemită din România a fost una dintre cele mai puternice din
Europa interbelică. Numărând sute de mii de membri și simpatizanți în peri-
oada de apogeu, grupările cu program antisemit au avut acces la guvernare.
La sfârșitul Primului Război Mondial, evreii au ajuns să fie a treia minori-
tate ca pondere, iar această situație a fost speculată de grupările naționaliste.
Invocând pericolul unei „invazii evreiești”, ei cereau limitarea sau excluderea
prezenței populației evreiești în toate sferele de activitate și chiar revocarea
drepturilor cetățenești.
Venirea la putere a bolșevicilor și tentativele acestora de a exporta revo-
luția au făcut ca România să se simtă amenințată. Grupările antisemite au
fabricat mitul „iudeo-bolșevismului”, susținând că toți evreii erau comuniști
și că mișcarea comunistă era controlată de evrei. În realitate, comunismul
era un curent marginal în România, iar marea majoritate a evreilor erau
dezinteresați de politică sau aveau simpatii în rândul partidelor democratice.
În perioada interbelică, au existat două mari curente antisemite, cuzis-
mul și legionarismul. Pe lângă acestea, au ființat și alte grupări, care copiau
forme de organizare din Italia fascistă și Germania nazistă, dar au fost ab-
sorbite, în mare parte, de organizațiile cuziste și legionare. Mai trebuie spus
că antisemitismul nu se limita la această zonă radicală a lumii politice, fiind
împărtășit chiar de unii oameni politici din marile partide sau de responsabili
din administrația publică, armată, poliție și servicii secrete.

„Primul val de tulburări a început în Cuzismul

1922, în luna octombrie, cu ocazia serbări­
lor închinate încoronării regelui Ferdinand Prima mișcare de extremă dreaptă din perioada interbelică s-a coagulat în
și a reginei Maria. (...) În acele zile memo­ jurul lui A.C. Cuza. Profesor universitar la Iași, acesta s-a afirmat ca militant
rabile au izbucnit dezordini antisemite în antisemit încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea. La începutul secolului al XX-
Moldova, mai întâi la Iași, unde elevii din lea, A.C. Cuza s-a apropiat de istoricul Nicolae Iorga, cu care a fondat Partidul
școli au întrerupt o reprezentație teatrală.
(...) În orașul Huși, fieful familiei Codreanu,
Naționalist-Democrat, prin intermediul căruia a intrat de mai multe ori în
(...), elevi și studenți, în strigăte de «Trăias­ Parlament. Și A.C. Cuza, și Iorga îi vedeau pe evrei ca pe un pericol la adresa
că Codreanu, trăiască Cuza, moarte jidani­ majorității creștine și rurale și le negau drepturile politice și cetățenești. În
lor», spărgeau ferestrele caselor evreiești
în care aruncau torțe aprinse și azvârleau
cu pietre în locuitorii evrei. (...) Violențe
asemănătoare au avut loc la Botoșani, la
Bârlad (...) și la Vaslui, unde drapelele ar­
borate de evrei (...) au fost sfâșiate, femei
și bătrâni molestați”.
Carol Iancu, Evreii din România. De la
emancipare la marginalizare (1919-1938)

1. Menționați, din sursă, două in­

formații referitoare la violențele
antisemite din Moldova (1922).
2. Formulați un punct de vedere
despre cauzele atitudinilor violen­
te, aducând un argument istoric în
acest sens.
Legionarii în marș la București, 1940

44 • EVREII ÎN SPAȚIUL ROMÂNESC ÎN SECOLELE XIV-XX

 UNITATEA 3

viziunea lui A.C. Cuza, soluția era „eliminarea evreilor, înlocuirea lor treptată
în toate ramurile de activitate”.
Introducerea votului universal (1918) a creat oportunități pentru afirmarea
partidelor nou create, inclusiv pentru cele naționaliste și populiste. A.C. Cuza
s-a despărțit politic de Iorga, care a acceptat încetățenirea evreilor, și s-a
apropiat de doctorul Nicolae Paulescu, și el virulent antisemit. În 1923 a fost
fondată Liga Apărării Naționale Creștine, un rol important jucându-l și profe-
sorul de liceu Ion Zelea Codreanu și fiul acestuia, Corneliu Zelea Codreanu. Cel
din urmă se făcuse remarcat până atunci prin acțiuni împotriva militanților
de stânga și studenților evrei din Iași.
Liga Apărării Naționale Creștine, care avea ca simbol zvastica, la fel ca
Partidul Nazist din Germania, a fost concepută ca un răspuns politic la re-
cunoașterea cetățeniei române pentru evreii din România prin Constituția
din 1923. România a fost ultimul stat din Europa care i-a naturalizat pe evrei Imagine din timpul unei intervenții a
și, când a făcut-o, opoziția din țară a fost virulentă. jandarmilor la Iași pentru liniștirea
A.C. Cuza și alți profesori antisemiți au fost principalii incitatori ai tulbu- tulburărilor antisemite
rărilor antisemite din orașele universitare, București, Cluj, Iași, Cernăuți, din
anii 1920. Asociația Studenților Creștini, controlată de Zelea Codreanu, cerea DICȚIONAR
limitarea prezenței evreiești în universități și în toate domeniile de activi-
tate, în conformitate cu ponderea populației evreiești din totalul populației Asociația Studenților Creștini – soci­
(temă cunoscută sub numele de numerus clausus). Studenții evrei au fost etate studențească înființată în 1922
bătuți, intimidați, împiedicați să participe la ore, discriminați la examene. de către Corneliu Zelea Codreanu.
Căpitanul – titlul atribuit lui Corneliu
Cursurile au fost suspendate perioade lungi. Au fost întrerupte piese de teatru,
Zelea Codreanu de către membrii
conferințe și alte evenimente publice în care erau implicați evrei. Mai multe Mișcării Legionare.
redacții de ziare care criticau violențele antisemite au fost atacate. numerus clausus („număr închis”) –
În 1923, Corneliu Zelea Codreanu și câțiva apropiați au pus la cale un plan sintagmă folosită pentru a desemna
de a asasina mai mulți lideri evrei, în frunte cu Wilhelm Filderman, precum metodele utilizate pentru a limita
și politicieni considerați apropiați de lumea evreiască. Complotiștii au fost numărul de studenți care pot studia
la o anumită universitate.
arestați, dar apoi au fost achitați de justiție. Codreanu l-a asasinat ulterior partid populist – formațiune care
pe prefectul Poliției din Iași și, după ce simpatizanții săi au intimidat auto- com­bină politica de dreapta cu reto­
ritățile, a fost din nou achitat. În timpul unui termen al procesului său, în rica și temele populiste care presu­
1925, la Focșani, evreii au fost bătuți, iar proprietățile lor au fost devastate. pun o aliniere cu interesele „oameni­
Violențele studențești antisemite s-au repetat la o scară mai mare în 1927, lor de rând”.
la Oradea și în multe alte orașe.
A.C. Cuza a fost parlamentar peste jumătate din perioada interbelică,
Discursul deputatului Adolphe Stern
influențând din Parlament legislația referitoare la evrei. În programul său (1923): „Demonstrațiile antisemite (...)
politic, LANC cerea revizuirea cetățeniei evreilor, excluderea lor din instituții sunt rezultatul unei propagande intolera­
publice și din armată, expulzarea din mediul rural, „românizarea” orașe- bile, venite de la Iași, care precum o infec­
lor și a economiei etc. A.C. Cuza a avut ocazia să pună în aplicare aceste ție contagioasă se răspândește în întrea­
măsuri începând cu decembrie 1937, când a ajuns la guvernare cu Partidul ga țară. Este de datoria guvernului de a nu
Național-Creștin, rezultat al alianței dintre LANC și Partidul Național Agrar da cale liberă manifestărilor dăunătoare”.
Discursul deputatului W. Filderman
al lui Octavian Goga. (1927): „Nu țin să știu pe cine veți pe­
depsi în viitor și s-ar putea ca în viitor
Legionarismul chiar evreii să fie țapi ispășitori care vor
plăti. Eu țin să știu: Ați pedepsit, da sau
Corneliu Zelea Codreanu s-a despărțit politic de A.C. Cuza în 1927, înfiin- nu?
țând o formațiune mai radicală, cu numele Legiunea Arhanghelul Mihail, Cu toate acestea, un net reviriment a
care a activat sub mai multe nume: Garda de Fier, Totul pentru Țară, Mișcarea intervenit în politica acestui guvern în
Legionară. Codreanu a anunțat că Legiunea va fi o formațiune „dictatorială” luna ianuarie 1931, când, după atentatul
care „admite violența, care va merge crescând de la cuvânt, pumn, otravă, împotriva directorului cotidianului
«Diminea­ța» și descoperirea amplorii
mișcării fasciste, ministrul de interne,
Formulați, pe baza sursei alăturate, un punct de vedere referitor la rolul Mihalache, a hotărât dizolvarea Legiunii
abordării problemei violențelor antisemite în Parlament. Considerați că Arhan­ghe­lul Mihail”.
discursurile susținute au avut consecințe? Argumentați-vă răspunsul. Carol Iancu, Evreii din România. De la
emancipare la marginalizare (1919-1938)

EVREII ÎN SPAȚIUL ROMÂNESC ÎN SECOLELE XIV-XX • 45

UNITATEA 3

bâtă, pumnal și revolver”. Într-adevăr, pe parcursul anilor 1930, legionarii au

Corneliu Zelea Codreanu
a cultivat imaginea de lider
providențial al unei mișcări
militarizate, disciplinate și loiale
ȘTIAȚI CĂ?
asasinat doi prim-miniștri (I.G. Duca în 1933 și Armand Călinescu în 1939),
au ucis sau agresat numeroși evrei, au pus la cale atentate cu bombă și au
devastat în mod repetat cartierele evreiești din toată țara.
Activitatea legionarilor a fost interzisă de mai multe ori, dar acțiunile
autorităților au fost când inconsistente, când excesive. Legionarii se bucurau
de popularitate, beneficiau de sprijin complice din lumea politică și institu-
țiile statului, dar și din partea unor intelectuali și jurnaliști care și-au pus
numele în slujba lor.
Carol II-lea, care a instaurat dictatura regală în 1938, a luat, în cele din
urmă, măsuri împotriva lui Codreanu, îngrijorat de popularitatea în creștere a
Legiunii. Codreanu a fost condamnat pentru infracțiuni împotriva statului și
asasinat de jandarmi, împreună cu alți lideri legionari. Criza politică internă
și deteriorarea situației internaționale au dus la prăbușirea democrației și
apoi a dictaturii regale. Legionarii au preluat guvernarea pentru scurt timp,
între septembrie 1940 și ianuarie 1941, într-un guvern condus de generalul
Ion Antonescu.

Zelea Codreanu, numit de adepții

săi „Căpitanul”, și-a cultivat imaginea
de lider providențial, utilizând reli­
gia, tradiția și simbolurile naționale.
Legiunea a fost organizată ca o for­
mațiune strict ierarhică, cu disciplină
militară, iar adepții erau mobilizați
prin tabere de muncă, pelerinaje în
țară sau procesiuni dedicate liderului
și „martirilor” Mișcării.
REȚINEȚI!
l Mișcarea antisemită din România a avut numeroși adepți în perioada
interbelică.
l Principalele formațiuni politice cu orientare naționalistă și antisemită au fost
Liga Apărării Naționale Creștine și Legiunea Arhanghelul Mihail.
l Ca urmare a incitării venite din partea persoanelor cu idei antisemite, s-au
înregistrat numeroase acte de violență în orașele universitare (București, Cluj,
Iași, Cernăuți).

APLICAȚII

1. Realizați un proiect de echipă cu tema Violență antisemi-
tă în România interbelică, utilizând metoda turul galeriei. Că­
utați ilustrații (fotografii, afișe, pagini de ziar și cărți, caricaturi
etc.) care să prezinte aspecte diverse cu privire la această temă,
apoi organizați în clasă o expoziție. Discutați pe baza lor, pu­
nând în evidență impactul asupra vieții oamenilor. În vederea
concretizării proiectului, parcurgeți următorii pași:
- formarea echipelor de lucru și distribuirea sarcinilor;
- realizarea activităților conform planului: documentarea,
colectarea ilustrațiilor, stabilirea formelor de prezentare și re­
alizarea produselor finale;
- prezentarea produselor finale în vederea vizitării ei/turul
galeriei;
- evaluarea rezultatelor obținute și desprinderea conclu­
ziilor.
2. Analizați sursa și răspundeți la următoarele cerințe:
„Din ziua de 3 decembrie, studenții evrei de la Academia
comercială din Cluj au fost alungați de la cursuri de către co­
legii lor români. (...) La 10 decembrie 1922, delegații studenților
din diferite centre universitare s-au întrunit în Capitală și au
proclamat greva, atâta vreme cât doleanțele lor și mai ales
introducerea lui numerus clausus nu vor fi satisfăcute.
(...) O altă circulară a ministrului instrucțiunii publice anun­
ța prelungirea vacanței de Crăciun până pe 22 ianuarie 1923,
îmbunătățirea condițiilor materiale ale studenților, acordarea
de burse pentru străinătate (...), dar refuza categoric adoptarea
unui numerus clausus. (...)
1. Studenții universităților mențin ca bază a atitudinilor
lor principiile adoptate în ceea ce privește hotărârea de a
nu abandona lupta înainte de a obține numerus clausus. (...)
3. Ne menținem cererea ca evreii să facă disecție doar asu­
pra cadavrelor evreiești, cu excluderea cadavrelor creștine.”
Carol Iancu, Evreii din România.
De la emancipare la marginalizare (1919-1938)
a. Numiți, pe baza sursei, un motiv care a stat la baza de­
clanșării violențelor antisemite.
b. Precizați atitudinea ministrului instrucțiunii publice față
de violențele studențești, aducând ca argument un citat din
sursă.
c. Numiți măsurile propuse de studenții legionari. Consi­
derați că ele aveau un caracter democratic? Argumentați-vă
punctul de vedere.
3. Întocmiți un Cod de 10 reguli de conduită interculturală la
nivelul comunității din care faceți parte pentru a preveni posi­
bile tensiuni și violențe. Considerați că societatea românească
este una tolerantă? Argumentați-vă răspunsul.

46 • EVREII ÎN SPAȚIUL ROMÂNESC ÎN SECOLELE XIV-XX

 RECAPITULARE
Regulamen­
Secolele Revoluția Constituția Tratatul Tratatul
tele Organice 1927 1931
XIII, XV-XVI de la 1848 din 1866 din 1878 minorităților
1831/1832

Așezarea Asimilarea Solicitarea Condiționarea Modificarea Acordarea Înființarea Fondarea

evreilor evreilor cu emancipării cetățeniei de art. 7 din de drepturi Legiunii Partidului
în spațiul străinii israeliților creștinism Constituție egale pentru Arhanghelul Evreiesc
românesc minorități Mihail

1. Stabiliți răspunsurile care completează corect
enunțurile de mai jos:
a. În București, evrei sefarzi sunt consemnați în
documente la mijlocul secolului …..............................…….
b. Articolul 7 din Constituția din 1866 a fost modi­
ficat în urma Tratatului de la ............................................
c. Înființarea Băncii Halfon & fiii, prima bancă din
Principatele Române, a avut loc în anul ……........................
d. Termen folosit pentru a limita numărul de stu­
denți care pot studia la o universitate ...............................
a. Numiți un privilegiu acordat evreilor transil­
văneni.
b. Precizați două informații referitoare la interdic­
țiile pe care le aveau locuitorii Transilvaniei în relații­
le cu evreii.
c. Prezentați un fapt istoric referitor la evoluția co­
munității evreiești din secolul al XVIII-lea.
ISTORIA ALTFEL

2. Realizați corespondența între termenii cuprinși

în coloanele A și B (după model):

A B
1. Hahambașa a. cercetător în domeniul
petrolului
2. David Adania b. virusolog de renume
internațional
3. Dionisie c. primul ofițer evreu în armată
Pop Marțian
4. Nicolae Cajal d. prima agenție de publicitate
5. Mauriciu Brociner e. șef spiritual al evreilor
6. Lazăr Edeleanu f. ideolog al naționalismului Adolphe Stern (1849-1931)
românesc antievreiesc
Acest avocat, profesor de drept internațional și
3. Analizați informațiile din sursa alăturată și răs­ privat, publicist, scriitor și traducător a contribuit în
pundeți cerințelor: mod considerabil la afirmarea evreilor din România
Act al lui Mihai Apafi I prin care sunt întărite privi- în plan cultural, politic și social. A urmat studiile de
legiile evreilor drept la Leipzig, unde a obținut și titlul de doctor, a
„Deși evreii au primit permisiunea de la principii întemeiat un ziar de limbă germană și a colaborat
de bună amintire și de la nobila țară de a se stabili cu numeroase publicații. A fost unul dintre fondato­
aici în Transilvania, în orașul nostru Alba și în același rii Uniunii Evreilor Pământeni, președinte al Uniunii
timp li s-au acordat și anumite privilegii, oricine ar Evreilor Români până în anul 1923. În calitate de de­
avea de judecat vreo pricină cu ei, aceasta să se în­ putat în Parlamentul României, a pledat în numeroa­
ainteze la scaunul de judecată al prefectului lor. (...) se rânduri pentru drepturile evreilor.
Poruncim cu milostivire tuturor credincioși­
lor noștri (…) să nu îndrăznească sub nici o for­
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
mă sau pretext să-i tulbure în persoană, să-i pă­
gubească în bunuri, să-i insulte, să-i bată sau să-i Marcel Iancu
întemnițeze.” (Victor Eskenasy, Izvoare și mărturii (1895-1984)
referitoare la evreii din România)

EVREII ÎN ISTORIA UNIVERSALĂ • 47

 EVALUARE
I. Citiți cu atenție enunțurile de mai jos și precizați
dacă sunt adevărate (A) sau false (F):
1. Proclamația de la Islaz, elaborată la 1848 de către
revoluționari, prevedea emanciparea graduală a isra­
eliților.
2. Criticul literar Ion Trivale (Iosif Netzler) a fost
mobilizat atât în campania din 1913, cât și în timpul
Primului Război Mondial, murind pe front pentru apă­
rarea țării.
3. În anul 1923 s-a înființat Partidul Evreiesc din
România, care, împreună cu Uniunea Evreilor Români
(1931), au reprezentat interesele comunității în perioada
interbelică.
4. Evreii au jucat un rol important în domeniul fi­
nanciar, prin fondarea a numeroase bănci: Halfon & fiii,
Frații Elias, Marmorosch Blank.
5. Înființarea Ligii Apărării Naționale Creștine repre­
zintă o consecință a crizei economice mondiale și sără­
ciei din România.

II. Analizați sursa de mai jos și răspundeți la urmă- Tristan Tzara (1896-1963) – poet, eseist,
toarele cerințe: cofondator al mișcării culturale dadaiste
„Uniunea Evreilor Pământeni, luând cunoștință
de noul Decret-lege (decretul din 22 mai 1919) pen­ III. Realizați un eseu (de 1-2 pagini) cu titlul Evreii
tru încetățenirea evreilor, deși găsește ca față de cel din România în primele decenii ale secolului al XX-lea,
precedent noul decret înseamnă un pas înainte spre respectând următorul plan:
emancipare, constată totuși cu părere de rău că nici 1. menționarea unei acțiuni militare la care au par­
acest decret nu rezolvă în întregime chestiunea evre­ ticipat evreii și a unei consecințe ale acesteia;
iască. (...) Declarația de a nu fi fost niciodată supuși 2. numirea a două personalități care au militat
străini - ceea ce va împiedica pe vechii protejați (sudiți) pentru drepturile evreilor și a unei acțiuni întreprin­
și alte categorii, tot așa de îndreptățite de a face de­ se în acest sens;
clarații de încetățenire; eliminarea de la beneficiul legii 3. prezentarea unui fapt istoric din primul deceniu
a celor respinși pe temeiul precedentului Decret-lege, interbelic;
deși mulți din ei abia întorși de pe front sunt de fapt 4. formularea unui punct de vedere referitor la ati­
și de drept cetățeni români; insuficiența termenului tudinea partidelor politice față de comunitatea evre­
pentru facerea declarațiilor de opțiune, precum și alte iască, aducând un argument istoric.
lipsuri pe care le vom semnala printr-o comunicare
specială vor face ca mulți dintre evreii care sunt de AUTOEVALUARE
generații supuși români să nu beneficieze de lege și Subiectul Punctajul acordat
ca atare să rămână în afară de cetățenie, perpetuând I 5 x 6 puncte = 30 puncte
la infinit problema noastră în țară.” (Ioan Șerbănescu, II.1. 4 puncte
Evreii din România (1900-1920). Fast și nefast într-un
răstimp istoric) II.2. 4 puncte
1. Numiți secolul în care a fost emis decretul-lege. II.3. 7 puncte
2. Precizați scopul elaborării acestei legi. II.4. 4 + (2 x 3) puncte = 10 puncte
3. Scrieți o relație cauză-efect stabilită între două II.5. 5 puncte
informații selectate din sursă. III.1. 2 x 3 puncte = 6 puncte
4. Formulați un punct de vedere referitor la motive­
le nemulțumirii membrilor Uniunii Evreilor Pământeni III.2. (2 x 2) + 4 puncte = 8 puncte
față de adoptarea legii, susținându-l cu două informații III.3. 5 puncte
din sursă. III.4. 5 puncte
5. Argumentați, printr-un fapt istoric relevant, afir­ Structura eseului 6 puncte
mația conform căreia evreii au jucat un rol important
Oficiu 10 puncte
în realizarea marilor obiective politice din secolul
al XIX-lea. Total 100 puncte

48 • EVREII ÎN SPAȚIUL ROMÂNESC ÎN SECOLELE XIV-XX

 Unitatea 4

Holocaustul în Europa

49
UNITATEA 4 LECȚIA 1

Discurs antievreiesc și legislație

Boicot antisemitic
(Berlin, Germania, aprilie 1933).
Pe pancarta din fața magazinului scrie:
„Germani, apărați-vă,
nu cumpărați de la evrei!”
REPERE CRONOLOGICE
1932 – Partidul Nazist câștigă alege­
rile în Germania.
30 ianuarie 1933 – Adolf Hitler este
numit în funcția de cancelar.
2 august 1934 – Hitler preia și func­
ția de președinte (după moartea lui
Paul von Hindenburg) și se autopro­
clamă Führer.
15 septembrie 1935 – au fost adop­
tate la congresul al șaptelea al parti­
dului, Legile de la Nürnberg.
1936 – doctorii evrei nu mai pot pro­
fesa în instituții germane.
1938 – Anschluss (anexarea Austriei).
1939 – Hitler vorbește pentru prima
oară în Reichstag despre extermina­
rea evreilor.
1942 – Conferința de la Wannsee,
unde se decide aplicarea „soluției
finale” a problemei evreiești.
antisemită în Germania nazistă
Contextul istoric
Între 1933 și 1945, Germania a fost condusă dictatorial de Adolf Hitler
și Partidul Național-Socialist al Muncitorilor din Germania (NSDAP), pe
scurt Partidul Nazist. Ascensiunea naziștilor a fost favorizată de situ-
ația complicată în care se afla Germania după Primul Război Mondial.
Înfrântă de puterile Antantei în frunte cu Franța, Marea Britanie și Statele
Unite ale Americii, Germania a ieșit din război răvășită, intrând în criză
politică și economică.
Prima conflagrație mondială a fost un „război total”, desfășurat în plan
terestru, pe mare, în aer, în sensul că s-au confruntat armatele, dar a fost
foarte afectată și populația. Distrugerile au fost foarte mari, iar civilii au
fost și ei mobilizați pentru a susține efortul de război, în plan economic și
ideologic. În cei patru ani ai confruntării, au pierit 9 milioane de militari și
12 milioane de civili. Germania a avut cele mai mari pierderi, după Rusia:
la o populație de 65 de milioane de locuitori, în Germania au murit 1,7 mi-
lioane de militari și peste 400 000 de civili.
În plus, prevederile Tratatul de pace de la Versailles, din 1919, au fost
dure pentru Germania. Aceasta a fost obligată să își asume întreaga res-
ponsabilitate pentru declanșarea războiului și să plătească reparații con-
sistente statelor afectate de agresiunea militară. De asemenea, a pierdut o
zecime din populație și 13% din teritoriu. Regimul democratic al Republicii
de la Weimar a gestionat cu greu criza economică de după război și apoi
criza economică mondială. De asemenea, partidele de extremă dreaptă au
cunoscut o ascensiune deosebită exploatând frica de revoluție comunistă
și resentimentele provocate germanilor de pacea împovărătoare acceptată

DICȚIONAR
eugenism - teorie care susține că oa­
menii sunt împărțiți în rase inferioare
și superioare.
Reich – imperiu în limba germană.
Reichstag – Parlamentul german
(1871-1933); clădirea în care se întru­
nea acesta.
Republica de la Weimar – nume dat
sistemului politic german impus
după Primul Război Mondial.
Întrunire nazistă, Germania, anii 1930

50 • HOLOCAUSTUL ÎN EUROPA
 UNITATEA 4

de guvernul social-democrat. Așa a apărut teoria conspirației „trădători-

lor din noiembrie 1918”, care susținea, contrar realității, că Germania nu a
pierdut efectiv războiul, ci a fost obligată să cedeze la presiunea partidelor
de stânga și a evreilor. Această invenție avea să devină o temă centrală în
propaganda nazistă.

Partidul Nazist
Partidul Național-Socialist al Muncitorilor din Germania a fost cre-
at în 1920, pe structura unui partid efemer, numit Partidul Muncitorilor
Germani. Titulatura era înșelătoare, părând a fi numele unui partid de
stânga. A fost aleasă din simple calcule electorale, pentru a-i atrage pe
muncitori într-o formațiune care cultiva ostilitatea față de comunism.
Partidul se înscria, de fapt, la extrema dreaptă, fundamentându-se pe ra-
sism și antisemitism, pe cultul autorității și violenței.
Nazismul își avea rădăcinile ideologice în perioada imperială, față de care
se arăta nostalgic pentru a se plasa în opoziție cu Republica de la Weimar,
descrisă ca slabă, instabilă și coruptă. Partidul Nazist s-a construit în jurul
figurii lui Adolf Hitler, care s-a remarcat prin discursuri înflăcărate la întru-
nirile politice postbelice ale grupărilor radicale și a condus partidul la vic- 1
torie în alegerile din 1932, căpătând puteri discreționare după incendierea
Programul Partidului Nazist (24 fe-
clădirii Reichstagului din Berlin de care naziștii i-au acuzat pe comuniști. bruarie 1920)
„4. Numai un frate de rasă poate fi
Rasismul și antisemitismul nazist cetățean. Numai cel ce este de sânge
german este frate de rasă, indiferent de
Așa cum subliniază istoricul Mihai Chioveanu, nazismul ca ideologie religia lui.
este definit astăzi ca un amestec de darwinism social, eugenism, ură față 5. Cine nu este cetățean, nu poate
de creștinism, rasism biologic și antisemitism patologic. De la conservatori locui în Germania decât în calitate de
și naționaliști, nazismul a mai împrumutat ultranaționalismul, ideea su- oaspete și trebuie să fie supus regle­
periorității națiunii și a culturii germane, pe cea a unui nou Reich german, mentărilor referitoare la străini.
6. Dreptul de a lua decizii privitoa­
elitismul, anticapitalismul etc. Naziștii s-au inspirat și au împrumutat per-
re la direcția și legile statului nu poa­
manent din aproape toate ideologiile epocii lor, exceptând liberalismul. te aparține decât cetățenilor. Cerem, în
Prin urmare, este greu de spus care dintre dimensiunile ideologiei lor este consecință, ca toate funcțiile (...) să fie
pur nazistă. Sigur este însă faptul că în epocă niciun alt partid sau mișcare exercitate numai de cetățeni. (...)
politică militantă nu a dat mai multă importanță antisemitismului rasial – 8. Orice nouă sosire a unor persoane
deși formele de antisemitism creștin tradițional nu au fost nici ele ocolite. ne-germane să fie interzisă.”
Raul Hilberg,
Exterminarea evreilor din Europa
Propagandă, cultură și educație în al Treilea Reich
Naziștii au preluat repede controlul total asupra presei și radioului și
s-au folosit de acestea pentru a răspândi propria ideologie. Au înființat în
acest scop chiar și un minister al propagandei. În același timp, sistemul
educațional german a fost folosit pentru a propaga național-socialismul în
rândul tinerilor. Școlile și organizațiile de tineret, centrele culturale și ar-
tistice au fost de asemenea subsumate acestui efort general de educare a
tinerilor în spirit nazist.
În 1937, naziștii au organizat o expoziție itinerantă intitulată Der Ewige
Jude („Evreul etern”; în foto 1 de pe coloana alăturată: afișul expoziției).
Inaugurarea a avut loc în orașul München la 8 noiembrie. Expoziția fusese
special gândită pentru a promova imagini stereotipice ale Evreului (gene-
ric), așa cum era el perceput de către ideologia nazistă, drept cea mai mare

1. Numiți, pe baza sursei alăturate, o condiție pentru a fi cetățean german.

2. Menționați două restricții impuse străinilor prin Programul Partidului Nazist
din 1920.
3. Scrieți o relație cauză-efect stabilită între două informații selectate din sursă.
2

HOLOCAUSTUL ÎN EUROPA • 51
UNITATEA 4

Discursul ținut de Adolf Hitler în 1935

„Băieți și fete! Dacă cineva vine și vă spune că evreii au fost altădată poporul
ales, să nu-l credeți, credeți-ne mai degrabă pe noi. (...) Un popor ales nu pleacă
în lume pentru a-i face pe alții să muncească spre propriul profit și pentru a le
suge sângele, el nu se duce între popoare pentru a-i alunga pe țărani din casa lor
și din căminul lor familial, el nu se duce pentru a-i sărăci pe părinții voștri și a-i
împinge la disperare.”
Raul Hilberg, Exterminarea evreilor din Europa

1. Formulați un punct de vedere referitor la atitudinea lui Hitler față de cei

Clădirea în care s-a ținut
Conferința de la Wannsee
Conferinţa de la Wannsee
La 20 ianuarie 1942, într-o casă de
recreere a SS din apropiere de Berlin, pe
Grossen Wannsee nr. 56/58, un număr
restrâns de membri marcanți ai Parti­
dului Nazist, ofiţeri SS şi reprezentanţi
ai principalelor instituţii ale statului
au fost convocați de către R. Heydrich,
Obergruppenführer SS, secondat de
Adolf Eichmann, pentru a stabili ulti­
mele detalii privind aplicarea „soluţiei
finale”. La începutul discuţiei, Heydrich
i-a informat pe cei prezenţi că Hermann
Göring, mareşal al Reichului, l-a dele­
gat să se ocupe de pregătirile necesare
pentru punerea în aplicare a „soluţiei
finale” în Europa şi a specificat că discu­
ţia pe care urmau să o aibă avea drept
scop final clarificarea unor aspecte fun­
damentale privind subiectul menţionat.
care susțin că evreii sunt poporul ales, susținându-l cu două informații din
sursă.
2. Argumentați, printr-un fapt istoric relevant, afirmația conform căreia legisla­
ția antisemită a fost adoptată înainte de Al Doilea Război Mondial.
primejdie pentru omenire. Erau prezentate în paralel, fotografii, caricaturi
și scurte texte în care erau scoase în evidență „caracteristicile antropomor-
fice” ale evreilor, egoismul acestora, „răutatea specifică rasei”, dorința de a
domina lumea, înclinația către comunism etc.
Ulterior, în 1940, ministrul nazist al propagandei, Joseph Goebbels, a
comandat realizarea unui film documentar, intitulat Der Ewige Jude (foto
2 pag. 51: afișul filmului), în care sunt intercalate scene din viața mizeră a
evreilor din ghetoul din Varșovia cu imagini ale șobolanilor astfel încât să
încurajeze asocierea dintre evrei și detestabilul rozător, pentru a putea în
cele din urmă să scoată în evidență faptul că „evreii diferă de noi fizic, dar
mai ales sufletește.”
Legile rasiale de la Nürnberg
Una dintre trăsăturile distincte ale regimului nazist a fost, încă de la
început, folosirea violenței instituționalizate. Sistemul riguros organizat
de terorizare a populației a culminat cu crearea lagărelor de concentrare.
Primul lagăr, cel de la Dachau, a fost înființat în martie 1933. Aceste lagăre
au fost folosite pentru suprimarea și, în unele cazuri, reeducarea oponen-
ților politici ai regimului. Lagărele au devenit, totodată, încă de la început,
instrumente de exploatare a prizonierilor prin muncă forțată.

„Pe parcursul vieţii mele am fost ade­

sea profet şi de multe ori ridiculizat din
această cauză. În perioada luptei mele
pentru putere doar rasa evreiască a luat
în derâdere profeţiile mele referitoare la
faptul că în ziua în care voi prelua pute­
rea în stat şi voi conduce întreaga naţiu­
ne germană mă voi ocupa, pe lângă alte­
le, şi de problema evreiască. Râsul lor a
fost zgomotos, dar cred că de ceva vreme
râd cu spatele la noi (fugind - n.a.)! Astăzi
voi fi din nou profet: dacă afaceriştii evrei
internaţionali din afara şi din interiorul
Europei ar reuşi încă o dată să împingă
naţiunile într-un război mondial, rezulta­
tul nu va fi bolşevizarea planetei şi deci
victoria evreilor, ci anihilarea întregii rase
evreieşti din Europa!”
Discurs ţinut de Adolf Hitler
la Berlin în faţa membrilor NSDAP (1939,
înainte de declanșarea
războiului) Lagărul de concentrare de la Dachau (2017)

52 • HOLOCAUSTUL ÎN EUROPA
 UNITATEA 4

În 1935, guvernul nazist a introdus în Germania o legislație rasială prin

intermediul căreia evreilor li se retrăgeau drepturile cetățenești, primind
în schimb statutul de „supuși” ai Reichului. Tot acum li s-a interzis prin
lege să se căsătorească și să întrețină relații sexuale cu persoane de origine
ariană. Evreii nu mai aveau voie nici măcar să angajeze ca menajere tine-
rele femei de origine ariană.
Cele mai importante legi au fost Legea pentru protejarea sângelui ger-
man și a onoarei germane, Legea privind cetățenia în Reich, Legea pentru
protejarea sănătății genetice a poporului german. Legile de la Nürnberg au
avut ca efect neașteptat generarea de confuzii și implicit dezbateri aprinse
pe tema definirii evreului absolut, ceea ce i-a obligat pe naziști să publice
scheme rasiale care să explice diferența dintre un evreu, o persoană cu
sânge rasial impur (amestecat cu sânge evreiesc) și un arian, scheme care
îi reprezentau pe arian prin intermediul unei siluete albe și pe evreu prin-
tr-o siluetă de culoare neagră. Paradă nazistă la Viena (1 mai 1938)
Mai mult, pentru a elimina orice confuzii, conform definiției naziste,
un evreu era o persoană ai cărui bunici erau evrei (trei din patru). Ceilalți
erau persoane cu sânge impur de gradul 1 (doi bunici evrei) respectiv gra- ȘTIAȚI CĂ?
dul 2 (un bunic evreu). După 1935, legislația rasială din Germania a fost
„îmbunătățită” prin emiterea de numeroase decrete suplimentare, menite A doua jumătate a anului 1938
a scoate integral în afara legii pe evrei, privându-i de cele mai elementare a cunoscut o radicalizare a politi­
cii antisemite din Reichul german.
drepturi umane.
Acutizarea s-a produs în perioada
imediat următoare anexării Austriei
la Germania (Anschluss) când, împo­
triva evreilor din Viena, au fost lan­
REȚINEȚI! sate atacuri de o violență fără prece­
dent. A urmat apoi o intensificare a
l Retorica antievreiască s-a afirmat și a crescut în intensitate în contextul în­ acțiunii de confiscare a proprietăților
frângerii Germaniei în Primul Război Mondial, al crizelor economice și politice evreiesti („arianizare”). Acest lanț de
din perioada interbelică și ascensiunii Partidul Național-Socialist al Muncito­ evenimente a culminat cu pogromul
rilor din Germania. din Noaptea de cristal (Kristallnacht)
l Propaganda prin intermediul mass-mediei, culturii și educației a jucat un în urma căruia au murit 99 de evrei
rol important în răspândirea ideologiei naziste, o doctrină hibrid, care conți­ și alți peste 33 000 au fost arestați
nea idei aparținând altor curente politice, dar și teorii științifice interpretate și internați în lagăre de concentrare.
în mod eronat. Incidentele și reglementările care au
l La scurt timp după preluarea puterii, Hitler a înființat primul lagăr (la Dachau) urmat au reprezentat o lovitură pu­
și a elaborat primele legi antisemite care priveau cetățenia, căsătoriile mixte, ternică la adresa vieții evreilor din
sănătatea poporului german. Germania.

APLICAȚII

1. Închipuiți-vă că sunteți conducătorul unui stat din se­
colul al XX-lea și trebuie să luați măsuri în vederea creșterii
gradului de toleranță în societate și reducerea discriminării.
Menționați trei legi pe care le-ați iniția în vederea atingerii
acestui scop. Vizionați și filmul Cele mai cumplite genocide
din istoria umanității (www.youtube.com).
2. Realizați, în format digital sau letric, o expoziție de afișe
cu titlul Atitudini și măsuri antisemite ale liderilor politici din
secolul al XX-lea. Argumentați alegerea personalității politi­
ce printr-un eseu nestructurat, de jumătate de pagină, apoi
menționați pe afiș una sau două măsuri antisemite adopta­
te și un fragment dintr-un discurs, precum și câteva imagini
reprezentative. Utilizați metoda turul galeriei în vederea pre­
zentării produselor activității.
3. Organizați o dezbatere pe tema Elaborarea legislației
antisemite în Germania nazistă putea fi evitată? În vederea
desfășurării activității, parcurgeți etapele specifice ale unei
dezbateri:
a. anunțarea temei/moțiunii;
b. împărțirea clasei în două echipe (echipa 1/afirmatoare și
echipa 2/negatoare);
c. pregătirea dezbaterii prin documentarea problematicii;
d. realizarea dezbaterii și formularea concluziilor
dezbaterii.

HOLOCAUSTUL ÎN EUROPA • 53
UNITATEA 4
În ghetoul din Varșovia a avut loc cea
mai mare revoltă a evreilor din timpul
Holocaustului. În fotografie: imagine
din ghetou după înfrângerea revoltei
de către armata germană
REPERE CRONOLOGICE
1933 – înființarea primului lagăr
de concentrare nazist la Dachau.
1936 – începe construcția rețelei
de lagăre naziste după modelul
Dachau.
1941 – înființarea primului lagăr
de ucidere în masă la Chelmno.
1941 – circa 33 000 de oameni,
majoritatea evrei, sunt împușcați la
Babi Iar (Ucraina) de unități germa­
ne SS, de poliție și militare.
Apelul de dimineață în lagărul de
concentrare de la Buchenwald
DICȚIONAR
detenție – privarea de libertate a
unei persoane.
Einsatzgruppen – trupe SS înființa­
te special pentru a ucide evrei și so­
vietici.
ghetoizare – izolare obligatorie a
unei anumite populații (în special
evrei, în timpul nazismului).
54 • HOLOCAUSTUL ÎN EUROPA
LECȚIA 2
Exterminarea evreilor în timpul
celui de‑Al Doilea Război Mondial:
lagăre, ghetouri, Holocaustul prin
gloanțe, deportări, exterminări în masă
Ghetoizarea evreilor
Izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial a avut un impact major
asupra sorții evreilor din Europa. În septembrie 1939, Germania a invadat
Polonia, supunând aproximativ 2 milioane de evrei intrați sub dominația
nazistă la violență, umilințe și muncă forțată. Întreaga populație evreiască
a fost înregistrată și obligată să poarte ca semn distinctiv o banderolă cu
steaua lui David. Mii de evrei au murit încă din primele luni de ocupație,
fie prin împușcare, fie în urma bătăilor, fie de foame și frig.
Imediat după invadarea Poloniei, germanii au instituit Consilii evreiești
(Judenrat), responsabile cu implementarea politicii naziste privind populația
evreiască din Polonia. O prioritate pentru autoritățile germane din Polonia
a constituit-o deportarea evreilor din mediul rural spre marile orașe, unde
dreptul de rezidență era limitat la anumite cartiere, așa-numitele ghetouri.
Ghetoul era un perimetru perfect izolat, controlat, suprapopulat, unde con-
dițiile de trai erau inumane și locuitorii supuși la muncă forțată, înfometare
sistematică, frig, boli. Direct sau indirect, aceste condiții de trai nu repre-
zentau altceva decât acte deliberate care atentau la viața evreilor, sute de
mii găsindu-și moartea în aceste uriașe închisori. Modelul naziștilor a fost
urmat și de aliații lor, în total, în Europa, au existat peste 130 de ghetouri.
Dar ghetourile au fost totodată și centre de organizare a rezistenței evre-
ilor, un rol important în coordonare avându-l grupurile clandestine forma-
te, de cele mai multe ori, din membri ai organizațiilor de tineret. Aceste
grupuri de rezistență, care funcționau în paralel cu Consiliile evreiești, au
ales, în funcție de situația din fiecare ghetou, fie să coopereze cu consiliile,
fie să le submineze activitatea. Din momentul în care a devenit clar fap-
tul că obiectivul nazist era exterminarea, aceste grupuri clandestine s-au
transformat în grupuri de rezistență armată. Acest ultim tip de rezistență
și-a făcut simțită prezența mai ales în momentul în care naziștii au decis
lichidarea ghetourilor și deportarea evreilor în lagăre. Dintre revoltele ar-
mate ale evreilor din ghetouri, cea mai importantă și cunoscută este cea a
luptătorilor din ghetoul din Varșovia.
Lagărele naziste
Lagărele de concentrare naziste au fost înființate înaintea începerii celui
de-Al Doilea Război Mondial. Acolo au fost trimiși evreii și romii și supuși
unui tratament brutal pentru că aparțineau unei alte „rase”, a cărei existență
„prejudicia” „rasa ariană”. Odată cu expansiunea nazistă în est, numărul
prizonierilor a crescut considerabil și astfel s-a produs o ierarhizare în ca-
drul lagărelor, evreii aflându-se pe ultima poziție în cadrul acestei ierarhii.
Lagărele erau folosite pentru instituirea noii ordini rasiale pe care ger-
manii o impuseseră în est, aceasta fiind parte a unei politici deliberate de
eliminare a „indezirabililor”.
După izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, în 1939 au început
să fie înființate lagăre de concentrare pe teritoriile ocupate, mai ales în
estul Europei, acestea devenind în scurt timp veritabile instrumente de
 CROAȚIA

UNITATEA 4

Ghetou
Lagăr de concentrare
Marea
Nordului
SUEDIA Lagăr de exterminare

ă
DANEMARCA Lagăr de concentrare și exterminare

tic
al URSS
B
a
re Zone în care au fost executate masacre de către
Ma
Neuengamme unitățile mobile germane
Ravensbrück Stutthof
Bergen-Belsen Granița celui de-al Treilea Reich
OLANDA
Dora Chelmno
Sachsenhausen Treblinka
BELGIA Buchenwald Sobibor
Gross Rosen
Theresienstadt Maidanek
Struthof

Flossenbürg Auschwitz-Birkenau
Belzec
FRANȚA SLOVACIA

Dachau
Mauthausen
ELVEȚIA UNGARIA ROMÂNIA

ITALIA
CROAȚIA
Ghetourile și lagărele din Europa
ocupată de Germania
Ghetou
implementare a terorii. Sute de mii de prizonieri din întreaga Europă au
Lagăr de concentrare
fost încarcerați în sute de lagăre și au fost folosiți pentru a susține industria
Lagăr de exterminare
germană de război. Condițiile din lagăre erau inumane și mii de prizonieri
Lagăr de concentrare și exterminare
au murit din cauza foametei, a muncii grele și a abuzurilor, cel mai adesea
ȘTIAȚI CĂ?
bătăi administrate Zonede paznici
în care zeloși.
au fost executate masacreNaziștii
de către au folosit lagărele și pentru
unitățile mobile germane
a-și implementa politica rasistă în teritoriile ocupate, prizonierii fiind tratați În timpul celui de-Al Doilea Răz­
Granița celui de-al Treilea Reich
conform unei extrem de riguroase ierarhii rasiale. boi Mondial au existat mai multe ti­
Sistemul lagărelor a atins perfecțiunea odată cu deschiderea Complexului puri de lagăre:
Auschwitz-Birkenau, care a servit drept lagăr de concentrare pentru polonezi
– lagăre de concentrare: pentru
și alte naționalități și ca lagăr de exterminare pentru evrei, peste 1 milion detenția civililor văzuți ca dușmani
dintre aceștia fiind uciși doar acolo. Lagăre au fost înființate și de aliații reali sau imaginari ai naziștilor (pri­
Germaniei naziste, cu același scop, de a scăpa de indezirabili, dar nu cu mul a fost cel de la Dachau);
aceleași mecanisme de ucidere, ci cu metode mai primitive (prin foame,
frig, boli etc.). – lagăre de muncă forțată: pen­
tru exploatarea muncii prizonierilor
în vederea obținerii de avantaje eco­
Deportarea nomice și acoperirii lipsei forței
de muncă;
Procesul anihilării evreilor europeni în lagărele de exterminare a început
cu deportarea lor în masă la sfârșitul anului 1941. Existau mai multe ope- – lagăre de tranzit: pentru de­
rațiuni incluse în acest proces al deportării: arestările în timpul Aktionen tenția temporară a evreilor care ur­
sau Razzien (razii), concentrarea în punctele de tranzit, transportarea către mau să fie deportați către lagărele
lagărele de exterminare. Uneori victimele treceau printr-o fază intermedi- de exterminare;
ară: staționarea temporară în ghetouri sau lagăre de tranzit. În Europa de – lagăre pentru prizonieri de
Est, evreii au fost trimiși spre lagărele de exterminare în trenuri de marfă, război, inclusiv soldați polonezi sau
în vagoane pentru vite, fără toalete, fără ventilație, fără apă sau alimen- sovietici;
te, astfel încât cei mai mulți, mai ales cei prea tineri sau foarte bătrâni,
mureau în timpul călătoriei, care dura între patru zile și două săptămâni. – lagărele de exterminare în
masă: înființate pentru asasinarea
Evadarea pe drum era imposibilă pentru că ferestrele erau prevăzute cu organizată a unui număr mare de oa­
sârmă ghimpată, iar trenul era însoțit de numeroase santinele care nu ezitau meni: Chelmno – unde evreii și romii
să-i împuște pe fugari. Deportarea evreilor din Reich și a celor din vestul au fost gazați în camioane, Belzec,
sau sudul Europei a fost oarecum diferită. Uneori, cei ce urmau să fie de- Sobibor și Treblinka – unde naziștii
portați primeau un ordin de arestare, care le cerea să se prezinte personal au folosit metoda gazării cu gaze de
eșapament, Majdanek și Auschwitz-
la secția de poliție. De aici erau preluați și escortați la gară, de unde erau Birkenau.
transportați către lagăre în trenuri de persoane. Câteodată, pentru a salva

HOLOCAUSTUL ÎN EUROPA • 55
UNITATEA 4

și mai mult aparențele, naziștii îi obligau chiar să-și cumpere bilet de că-
lătorie. În aceste condiții, nu este de mirare că mulți dintre ei nu au crezut
zvonurile legate de lagărele de exterminare.

Holocaustul prin gloanțe:

unitățile mobile de exterminare în masă
Uciderea în masă a evreilor a avut loc și prin metode directe. Odată cu
invadarea URSS la 22 iunie 1941, unitățile de atac ale Wermacht au fost
urmate de Einsatzgruppen, a căror misiune era identificarea și lichidarea
rapidă, pe loc, a evreilor și a comisarilor politici sovietici. În practică, în
primele luni de ocupație nazistă în est, aceste trupe și colaboratorii lor au
împușcat între 1,2 milioane și 1,7 milioane de evrei. Alte instanțe au inclus
împușcarea de către naziști și colaboratorii lor lituanieni, în 1942, a 9 200
Copii eliberați la Auschwitz de trupele
de evrei din ghetoul Kovno, într-o singură zi, în cadrul a ceea ce au numit
sovietice (ianuarie 1945)
„Marea Acțiune”.

Alte metode de ucidere în masă a evreilor

Viața în ghetouri
Principalele greutăţi cu care s-au
confruntat evreii în ghetouri erau izo­
larea, suprapopularea, foametea, bo­
lile. Raţiile de mâncare oferite de către
germani erau extrem de reduse, ceea
ce a condus inevitabil la malnutriţie şi
la bolile aferente acesteia, rezultatul fi­
nal fiind moartea a zeci de mii de evrei.
Mulţi alţii au reuşit să supravieţuiască
făcând contrabandă cu mâncare. Pentru
asta era însă nevoie de foarte mulţi bani
şi de oameni dispuşi să iasă din ghetou
pentru a procura din exterior alimente.
Adesea, această sarcină a căzut în sea­
ma copiilor. Riscurile erau însă extrem
de mari, cei prinşi de către nazişti în
afara ghetoului fiind adesea executaţi
prin împuşcare.
O altă metodă de ucidere în masă utilizată de naziști, dar și de aliații lor,
a fost înecul. Relatări ale unor martori arată că în 1942, de pildă, naziștii
au strâns 500 de evrei pe o barjă pe care au ancorat-o în mijlocul unui râu
de lângă Minsk, fără apă și mâncare, lăsându-i să moară de foame și sete.
După cinci zile, un țăran din apropiere le-a dus, înot, pâine și apă, dar a
fost prins și executat împreună cu alți 12 țărani, drept pedeapsă. Ulterior,
naziștii au aruncat barja în aer.
REȚINEȚI!
l Trimiterea evreilor în ghetouri – zone închise ale orașelor, strict controlate,
suprapopulate, cu condiții inumane de trai – a constituit una dintre prioritățile
politicii naziste germane și a aliaților săi.
l În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial au fost organizate mai multe tipuri
de lagăre.
l Metodele folosite pentru exterminarea evreilor au fost multiple, de la stabi­
lirea forțată în ghetouri și deportarea în masă în lagăre la împușcarea de către
unitățile mobile, înecul, foamea, frigul, bolile etc.

APLICAȚII

Mortalitatea în lagărul de la Natzweiler-Struthof

(vestul Germaniei naziste, azi Franța) 2. Realizați un scurt interviu cu un supraviețuitor al
Mai puțin Între 3 Între 6 Între 6 Mai mult Holocaustului din România în vederea înțelegerii consecințe­
de 3 luni și 6 luni și 12 luni și 18 luni de 18 luni lor acestui fenomen asupra destinelor umane.
1941 71,8% 15,4% 12,8%
1942 40,8% 34,7% 15,8% 7,4% 1,3% 3. Utilizând metoda poveștii cu început dat, imaginați-vă
1943 58,4% 26,3% 14,5% 0,5% 0,3% un sfârșit pentru romanul Jurnalul Annei Frank în condițiile în
1944-1945 50,3% 30% 16,13% 2,7% 0,5% care eroina ar fi trăit într-o societate tolerantă, lipsită de pre­
media 54,1% 27,2% 15% 3,2% 0,5% judecăți și deschisă față de diversitatea culturală. În realizarea
activității, parcurgeți următoarele etape:
1. Prezentați, pe baza tabelului, efectele trimiterii evreilor – expunerea primei părți a romanului de către profesor;
în lagărul de concentrare de la Natzweiler-Struthof. Analizați – fixarea de către elevi a principalelor momente ale na­
evoluția mortalității din perioada 1941-1945 din perspectivă rațiunii;
interdisciplinară, utilizând noțiuni de istorie, biologie și – declanșarea imaginației creatoare în vederea elaborării
psihologie. unui sfârșit pentru acest roman.

56 • HOLOCAUSTUL ÎN EUROPA
 RECAPITULARE
30 ianuarie 1933 1933 1935 1939 1941 1942

Numirea lui Adolf Înființarea primului Elaborarea Legilor Hitler vorbește Înființarea primului La Conferința de la
Hitler în funcția de lagăr de concentrare de la Nürnberg de prima oară despre lagăr de ucidere în Wannsee: aplicarea
cancelar de la Dachau către Partidul Nazist exterminarea masă de la Chelmno „soluției finale”
evreilor

1. Stabiliți răspunsurile care completează corect

enunțurile de mai jos:
a. După incendierea de către naziști a
Reichstagului din Berlin, aceștia i-au acuzat pe ..............
b. Realizarea unui film documentar, intitulat Der
Ewige Jude, a fost comandată de către ministrul ............
c. Primul lagăr de concentrare pentru detenția civi­
lilor a fost cel de la ....................................................................
d. Unul dintre cele mai mari lagăre de concentrare
şi de exterminare a fost cel de la ..........................................
e. O metodă de ucidere în masă, utilizată de na­
ziști, dar și de aliații lor, a fost ...............................................

2. Elaborați un text de aproximativ jumătate de

pagină în care să utilizați termenii: Republica de la
Weimar, lagăr de concentrare, ghetou, Reichstag, la-
găr de exterminare, deportare, Reich. Kenneth Treister, Sculptura dragostei și angoasei (monument
în memoria Holocaustului, Miami Beach, Florida, SUA)
3. Analizați informațiile din sursa alăturată și răs­
pundeți la întrebări:
4. Realizați un articol sau un afiș cu titlul
Violențele din Noaptea de cristal (9-10 noiem-
Violențele naziștilor împotriva evreilor din timpul ce-
brie 1938):
lui de-Al Doilea Război Mondial reflectate în presa
„La 9 noiembrie 1938, în localurile ambasa­
contemporană.
dei Germaniei din Paris, tânărul evreu Herschel
5. Imaginați-vă condițiile de trai dintr-un lagăr de
Grynzspan a ucis un diplomat german de rangul doi.
muncă sau de concentrare și elaborați 1-2 pagini de
(...) Asasinatul de la Paris i-a servit ca pretext partidu­
jurnal în care să ilustrați momentele prin care trece
lui, care căuta un prilej pentru a acționa. La 9 noiem­
un tânăr.
brie, pe seară, la München, doctorul Josef Goebbels,
ministrul propagandei, a informat un grup de condu­
ISTORIA ALTFEL
cători naziști că niște răzmerițe antievreiești izbucni­
seră în cartierele Hesse-Cassel și Magdeburg-Anhalt. Oricât de sângeroși erau ofițerii SS, nu uitau că
Goebbels a adăugat că, la sugestia lui, Führerul hotă­ sunt soți și tați. Trimiteau acasă scrisori pline de res­
râse că, în cazul în care mișcarea s-ar extinde în mod pect și afecțiune, însoțite de pachete cu alimente și
spontan în întregul Reich, să nu se întreprindă nimic îmbrăcăminte jefuite din întreaga Europă: inele, cer­
pentru a o descuraja. (...) Violențele îndreptate împo­ cei, brățări, dinți de aur, luate de la cei deportați.
triva evreilor s-au propagat cu o rapiditate fulgerătoa­ Franz Ziereis, comandantul lagărului Mauthausen, și-a
re. Conducerea SA a ordonat trupelor sale să incendie­ copleșit familia cu daruri. Când fiul său a împlinit 18
ze sistematic toate sinagogile din țară.” (Raul Hilberg, ani, i-a cumpărat un pistol și l-a invitat în lagărul al
Exterminarea evreilor din Europa) cărui șef și Dumnezeu era și i-a spus: „Împușcă-i! E
timpul să înveți să tragi în ținte vii! E un cadou”.
a. Numiți pretextul folosit de naziști pentru a de­
clanșa violențele din Noaptea de cristal.
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
b. Menționați doi lideri politici responsabili de de­
clanșarea acestor violențe. Începutul plin de cruzime
c. Menționați o consecință pe care a avut-o influ­ al Holocaustului, Jacek
ența exercitată de Josef Goebbels asupra lui Hitler. Lepiarz, Deutsche Welle

EVREII ÎN ISTORIA UNIVERSALĂ • 57

 EVALUARE
I. Citiți cu atenție enunțurile de mai jos și alegeți
varianta corectă:
1. La 2 august 1934, Adolf Hitler a preluat și funcția
de președinte, după decesul lui: a. H. Himmler; b. R.
Heydrich; c. A. Eichman; d. P. Hindenburg.
2. Planul de exterminare a evreilor europeni a fost
adoptat la conferința de la: a. Nürnberg; b. München;
c. Wannsee; d. Berlin.
3. Hitler vorbește pentru prima oară în Reichstag
despre exterminarea evreilor în anul: a. 1938; b. 1939;
c. 1940; d. 1941.
4. Termenul de origine ebraică pentru definirea
Holocaustului este: a. parajmos; b. exterminare; c. dis­
trugere; d. Shoah.

II. Analizați sursa de mai jos și răspundeți la urmă-

toarele cerințe:
Legile regimului de la Vichy
a. Legea din 21 iunie 1941 care reglementa admite­
rea evreilor în învățământul superior
„Art. 1 - Numărul studenților evrei admiși să se în­
scrie în fiecare an de studiu al unei facultăți, al unei
școli sau institut de învățământ superior nu poate de­ Sala numelor (Yad Vashem)
păși procentajul de 3% din numărul studenților ne­
evrei înscriși pentru fiecare an școlar precedent.” III. Realizați un eseu (de 1-2 pagini) cu titlul
b. Legea din 22 iunie 1941 referitoare la investițiile, Holocaustul în Germania, respectând următorul plan:
bunurile și valorile aparținând evreilor 1. menționarea a două legi antisemite adoptate în
„Art. 1 - În vederea eliminării oricărei influențe Germania nazistă;
evreiești din economia națională, comisarul general 2. precizarea unui lider politic responsabil de des­
pentru probleme evreiești poate numi un administra­ fășurarea Holocaustului și a două modalități utilizate
tor provizoriu la: pentru exterminarea evreilor;
a. toate întreprinderile industriale, comerciale, 3. prezentarea unui fapt istoric care ilustrează con­
imobiliare sau artizanale; dițiile în care au fost deportați evreii;
b. toate imobilele, drepturile imobiliare sau drep­ 4. formularea unui punct de vedere referitor la con­
turile de închiriere ale oricui; secințele Holocaustului, aducând un argument istoric.
c. toate bunurile mobile, valorile mobiliare ori drep­
turile mobiliare ale oricui când acestea îi aparțin sau
sunt administrate sau unele dintre ele sunt evreiești. În AUTOEVALUARE
orice caz, aceste dispoziții nu se aplică imobilelor sau Subiectul Punctajul acordat
locațiilor servind drept locuință personală, urmașilor și I - 1d, 2b, 3c, 4d, 5c 5 x 6 puncte = 30 puncte
înaintașilor și nici bunurilor care se găsesc în imobilele II.1. 3 puncte
respective.” (Jean-Michel Lambin, Histoire)
1. Numiți un scop al adoptării legislației economice II.2. 2 x 3 puncte = 6 puncte
din Franța în 1941. II.3. 2 x 3 puncte = 6 puncte
2. Menționați două drepturi încălcate evreilor prin II.4. 4 + (2 x 3) puncte = 10 puncte
legislația antisemită adoptată. II.5. 5 puncte
3. Precizați câte o informație referitoare la învăță­ III.1. 2 x 3 puncte = 6 puncte
mânt, respectiv la domeniu economic.
4. Formulați un punct de vedere referitor la legis­ III.2. 4 + (2 x 2) puncte = 8 puncte
lația antisemite din Franța, susținându-l cu două in­ III.3. 5 puncte
formații din sursă. III.4. 5 puncte
5. Argumentați, printr-un fapt istoric relevant, afir­ Structura eseului 6 puncte
mația conform căreia legislația antisemită a fost adop­
Oficiu 10 puncte
tată și înainte izbucnirea celui de-Al Doilea Război
Mondial. Total 100 puncte

58 • HOLOCAUSTUL ÎN EUROPA
 Unitatea 5

Holocaustul în România pe teritoriile

aflate sub administrație românească
și în nordul Transilvaniei
59
UNITATEA 5
O ședință a guvernului Goga-Cuza
(28 decembrie 1937-10 februarie 1938)
REPERE CRONOLOGICE
20 martie 1935 – înființarea Parti­
du­lui Totul pentru Țară.
14 iulie 1935 – înființarea Partidului
Național Creștin.
20 decembrie 1937 – organizarea
alegerilor parlamentare.
30 decembrie 1937 – desființarea
ziarelor „Adevărul” și „Dimineața”.
10 februarie 1938 - 6 septembrie
1940 – dictatura regală instaurată
de Carol al II-lea (1930-1940).
31 martie 1938 – desființarea parti­
delor politice.
16 decembrie 1938 – se formează
primul partid unic din România –
Frontul Renașterii Naționale.
23 august 1939 – Pactul Ribben­
trop-Molotov.
1 septembrie 1939 – izbucnirea ce­
lui de-Al Doilea Război Mondial.
26-28 iunie 1940 – anexarea Basa­
rabiei, a nordului Bucovinei și a
Ținutului Herței de către URSS.
30 iunie 1940 – pogromul de la
Galați.
1 iulie 1940: pogromul de la Dorohoi.
30 august 1940 – anexarea Transil­
vaniei de nord de către Ungaria.
DICȚIONAR
dictatură – formă de guvernare în
care toată puterea este deținută în
mod exclusiv de o persoană sau de
un organism, fără să existe posibili­
tatea de control asupra exercitării
sale.
pogrom (din lb. rusă: devastare) – un
atac violent neprovocat asupra unui
grup etnic, în particular asupra evre­
ilor, desfășurat cu acordul autorități­
lor unui stat.
60 • HOLOCAUSTUL ÎN ROMÂNIA PE TERITORIILE AFLATE SUB ADMINISTRAȚIE ROMÂNEASCĂ ȘI ÎN NORDUL TRANSILVANIEI
LECȚIA 1
Preliminariile Holocaustului
din România (1938-1940).
Primele legi antisemite și pogromurile
de la Dorohoi și Galați
Situația evreilor din România s-a înrăutățit la sfârșitul anilor 1930,
într-un context politic intern și internațional din ce în ce mai tensio-
nat. Ascensiunea Germaniei naziste a încurajat mișcările antisemi-
te din Europa. În România, cele două mari partide fasciste – Partidul
Totul pentru Țară (formațiunea politică a Mișcării Legionare) și Partidul
Național-Creștin (construit pe structura Ligii Apărării Naționale
Creștine) – au obținut un sfert din numărul total de voturi la alegerile
pentru Parlament din decembrie 1937.
Guvernul Goga-Cuza
Guvernul format în urma acestora alegeri, condus de Octavian Goga
și ghidat ideologic de A.C. Cuza, a condus România pe baza unui pro-
gram antisemit. Cea mai gravă măsură, continuată de guvernele ur-
mătoare, a fost „revizuirea” cetățeniei evreilor. A fost „nu o revizuire,
ci o spoliere”, după cum aprecia Wilhelm Filderman, liderul evreilor
români. Ca urmare, o treime din evreii din România au rămas fără ce-
tățenie, fiind expuși concedierii, suprataxării, internării în lagăre și al-
tor abuzuri.
Politica guvernului Goga-Cuza a marcat începutul excluderii evreilor
din instituții și economie. Zeci de mii de evrei și-au pierdut locurile de
muncă, afacerile și proprietățile. Câteva ziare democratice importante,
precum „Adevărul” și „Dimineața”, au fost închise pe motiv că erau fa-
vorabile evreilor. Au fost închise, de asemenea, ziarele în limbile ebraică
și idiș. Conducerea evreilor din România a protestat ferm la adresa nou-
lui curs al politicii din România și a amenințat cu o „grevă economică”.
Au trimis note de protest, de asemenea, importante organizații evreiești
internaționale, precum și mai multe cancelarii occidentale. Guvernul
Goga-Cuza a fost demis în februarie 1938, iar regele Carol al II-lea a
instalat dictatura, desființând partidele politice și alegerile libere.
Regele a susținut că se opunea astfel ascensiunii formațiunilor extre-
miste, dar politica antisemită a fost continuată.
LEGISLAȚIA ANTIEVREIASCĂ (16 iulie 1934 - 9 septembrie 1940)
16 iulie 1934 – Legea pentru folosirea personalului românesc în întreprinderi.
22 ianuarie 1938 – Decret-lege pentru revizuirea cetățeniei evreilor (225 222 de
evrei și-au pierdut cetățenia).
17 noiembrie 1939 – Decizia Ministerului Justiției privind rezultatele oficiale ale
aplicării legii revizuirii cetățeniei.
8 august 1940 – Decretul-lege nr. 2651 pentru oprirea căsătoriilor între românii
de sânge și evrei.
8 septembrie 1940 – interzicerea achiziționării obiectelor de cult creștine de la
magazinele evreiești.
8 septembrie 1940 – înlăturarea personalului evreiesc din teatrele naționale,
operele române și teatrele particulare.
9 septembrie 1940 – decizia de reglementare a cultului mozaic.
 UNITATEA 5

Criza politică din vara anului 1940

Situația internațională a României s-a înrăutățit în urma izbucnirii ce-
lui de-Al Doilea Război Mondial, la 1 septembrie 1939. Germania nazistă a
ajuns să domine Europa prin agresiune militară. În estul Europei, Germania
nazistă și-a împărțit sferele de influență cu Uniunea Sovietică printr-un pact
de neagresiune (Pactul Ribbentrop-Molotov, încheiat la 23 august 1939), fapt
care va afecta și România.
În iunie 1940, Uniunea Sovietică a impus României să cedeze Basarabia
și nordul Bucovinei. Moscova a acordat un interval foarte scurt, de câteva
zile, pentru retragerea armatei și autorităților române și a trimis Armata
Roșie să ocupe poziții în teritoriile revendicate mai devreme decât conveni-
se cu Bucureștiul. Emil Bercovici
În mai multe zone din Basarabia și nordul Bucovinei, populația locală a (al doilea din stânga), una dintre
victimele pogromului de la Dorohoi
provocat incidente, simțindu-se încurajată de venirea sovieticilor. Localnicii
au revendicat animalele și bunurile rechiziționate de armata română și au
reclamat în stradă abuzurile și corupția autorităților române, precum și politica „În 1940, România, pradă unei imense
antisemită a acestora. Militarii basarabeni din armata română au dezertat în bulversări, a suferit cea mai cruntă dintre
umilințe. Frumoasele provincii care îi fu­
masă. În câteva situații, sovieticii, împreună cu populația locală, au dezarmat, seseră realipite la sfârșitul Primului Război
jefuit și insultat soldații români. Mondial i-au fost smulse brutal în urma
În această atmosferă tensionată, militarii români s-au răzbunat pe evrei, pactului germano-sovietic. Aceste teritorii,
făcându-i vinovați pentru atmosfera ostilă din timpul retragerii. Zeci de evrei populate în mare parte de evrei, urmau
au fost aruncați din trenuri aflate în mișcare. Cele mai grave evenimente au așadar să treacă în mâinile rușilor. Și asta
nu li se putea ierta evreilor, considerați
avut loc la Galați și Dorohoi.
mai întâi niște paraziți, iar apoi trădători.
(...) Națiunea părea amenințată de dezin­
Pogromul de la Dorohoi tegrare. Psihoza ajunsese la culme.”
Sonia Devillers, Exportații
Incidente s-au produs la Dorohoi, pe unde se retrăgeau trupele române
aflate în nordul Bucovinei. În oraș, atmosfera era încordată, răspândindu-se
zvonul că Armata Roșie va invada nordul României. 1. Aveți posibilitatea de a realiza o
La 1 iulie 1940, militarii români retrași din Basarabia au început să per- călătorie în timp, în perioada inter­
chiziționeze și să jefuiască casele evreiești din nordul orașului, împușcând belică, în orașul Dorohoi, și faceți
parte din grupul lui Emil Bercovici
mai mulți evrei. În sudul orașului se desfășura ceremonia de înmormântare a (foto). Descrieți viața cotidiană a
unor militari împușcați de sovietici la Herța, doi români și un evreu. Cimitirul orașului Dorohoi, înainte de eveni­
creștin și cel evreu se aflau de o parte și de cealaltă a străzii. Când s-au au- mentele precizate în sursă (aproxi­
zit focurile de armă din nordul orașului, militarii români care participau la mativ 50-100 de cuvinte).
înmormântare i-au dezarmat pe camarazii evrei din Cimitirul Evreiesc și 2. Identificați din sursă două cauze
ale atitudinii antievreiești în Româ­
i-au împușcat. nia anului 1940.
Violențele s-au răspândit apoi în tot orașul. Numeroși evrei au fost scoși 3. Prezentați și alte cauze care au
din casă și împușcați. Oficial, au fost înregistrați 50 de evrei morți, respectiv stat la baza declanșării pogromului
34 de bărbați, 11 femei și 5 copii. de la Dorohoi (1 iulie 1940). Credeți
că acest pogrom putea fi evitat? Ar­
gumentați-vă opinia.
Pogromul de la Galați
Orașul Galați era principalul punct de evacuare pentru autoritățile și tru-
pele române din sudul Basarabiei. În sens contrar, treceau mii de persoane
originare din Basarabia, care, aflându-se cu treburi în Muntenia, în special în
București, și în Dobrogea, s-au grăbit să se întoarcă acasă în scurtul interval
acordat de sovietici. Unii au plecat pe jos, alții s-au adunat la gară, după ce li s-a
promis că vor fi formate trenuri care să-i evacueze. Autoritățile din Galați au
acordat prioritate refugiaților care se retrăgeau din Basarabia și au decis să-i
închidă într-un lagăr pe cei peste 1 000 de basarabeni și evrei care așteptau
la gară să treacă în Basarabia.
Cei internați în lagăr, în mare parte etnici români și evrei originari din Aspect din cimitirul evreiesc din
Basarabia, au fost acuzați de autoritățile române că trădează România și că Dorohoi unde au fost îngropați evreii
simpatizează cu comunismul. Civilii închiși au fost lipsiți de apă și mâncare uciși în pogromul din 1 iulie 1940

HOLOCAUSTUL ÎN ROMÂNIA PE TERITORIILE AFLATE SUB ADMINISTRAȚIE ROMÂNEASCĂ ȘI ÎN NORDUL TRANSILVANIEI • 61

UNITATEA 5

și au fost percheziționați pentru a le fi confiscate obiectele de valoare. La 30

iunie 1940, în momentul în care au început să protesteze față de condițiile din
lagărul improvizat, un militar a tras un foc de avertisment. Ceilalți militari
din paza lagărului au deschis focul în plin. Masacrul a continuat pe străzile
Galațiului, după ce deținuții au rupt gardurile lagărului și au încercat să sca-
pe. Cei care deschiseseră focul erau marinari și militari din Galați, precum și
soldați care tocmai trecuseră prin trauma retragerii din Basarabia.
Oficial, autoritățile au pretins că au fost nevoite să răspundă cu foc la
o tentativă de rebeliune armată a comuniștilor și evreilor. În fapt, furia
militarilor s-a îndreptat împotriva unor civili lipsiți de apărare, într-o at-
mosferă tensionată, marcată de propagandă anticomunistă și antisemită.
Documentele oficiale au înregistrat 48 de morți, basarabeni și evrei, bărbați
și femei. Martorii au vorbit despre aproximativ 400 de victime care au fost
îngropate în gropi comune.

Vedere generală a Galațiului
și a gării în fața căreia s-a
produs masacrul din 1940
REȚINEȚI!
l Legislația antisemită din România a fost inițiată de către guvernul Goga-Cuza
în perioada 28 decembrie 1937-10 februarie 1938.
l Politica guvernului Goga-Cuza a marcat începutul excluderii evreilor din insti­
tuții și economie.
l La Galați (30 iunie 1940) și la Dorohoi (1 iulie 1940) au avut loc pogromuri în­
dreptate împotriva populației evreiești.

APLICAȚII

1. Citiți cu atenție textul de mai jos și răspundeți la urmă­ 2. Analizați cele două documente istorice de mai jos și răs­
toarele cerințe: pundeți la următoarele cerințe:

„Legile antievreiești, elaborate pe parcursul a câțiva ani,
se constituie într-o legislație cu caracter de continuitate, care
preconiza un veritabil program de acțiune pentru restructu­
rarea etnică a societății românești, prin: scoaterea evreilor
din rândul cetățenilor egali în drepturi și condamnarea lor la
moarte civică; deposedarea de bunuri și eliminarea lor din
principalele domenii de activitate ale vieții social-economi­
ce; umilirea lor în demnitatea civică și umană. (...) Așadar, nu
întâmplător legea revizuirii cetățeniei (ianuarie 1938) emana
de la o guvernare național-extremistă, ca aceea prezidată de
Goga-Cuza; nu întâmplător regele Carol al II-lea decreta legea
reglementării stării juridice a evreilor (august 1940) în con­
textul dizolvării corpurilor legiuitoare, al instaurării dictaturii
regale și al suspendării Constituției din 1923.”
Evreii din România între anii 1940-1944, vol. I
a. Menționați două legi cu un caracter antisemit adoptate
în perioada 1938-1940.
b. Precizați impactul legislației antievreiești asupra comu­
nității ebraice din România.
c. Credeți că aceste măsuri antievreiești puteau fi evitate
de către societatea românească? Argumentați-vă opinia în ca­
drul unui eseu nestructurat (aproximativ 50-100 de cuvinte).
„Art. 1. Căsătoriile între evrei și români de sânge sunt oprite.
Prin evrei în sensul acestei legi se înțeleg persoanele aparți­
nând religiei mozaice.
Art. 2. Căsătoriile între evrei și românii de sânge sunt oprite,
chiar dacă sunt încheiate dincolo de granițele țării. (...)
Art. 8. Cei care se vor căsători sau vor încerca să se căsăto­
rească împotriva prevederilor art. 1 se vor pedepsi cu închisoa­
re corecțională de la 2 la 5 ani.”
Decret-lege pentru oprirea căsătoriilor
între românii de sânge și evrei (8 august 1940)
„Art. 1. Statul român protejează și autorizează funcționarea
pe teritoriul său a următoarelor culte istorice: cultul creștin or­
todox, cultul catolic, cultul reformat, cultul evanghelic luteran,
cultul unitarian, cultul armeano-gregorian, cultul mahomedan.
(...)
Art. 3. Afară de cultele recunoscute la art. 1. din această deci­
ziune, nu pot exista asociații religioase sau secte, care de la data
prezentei deciziuni sunt desființate de drept și de fapt.”
Decizia Ministerului Cultelor și Artelor (9 septembrie 1940)
a. De ce religia mozaică nu a fost inclusă în cadrul „cultelor
istorice”? Argumentați-vă opinia.
b. Credeți că statul are dreptul de a interzice relațiile și
căsătoriile dintre cetățenii săi? Dacă astăzi s-ar adopta o ase­
menea măsură, cum credeți că ar reacționa societatea civilă
românească?

62 • HOLOCAUSTUL ÎN ROMÂNIA PE TERITORIILE AFLATE SUB ADMINISTRAȚIE ROMÂNEASCĂ ȘI ÎN NORDUL TRANSILVANIEI

LECȚIA 2 UNITATEA 5

Statul național-legionar
și măsurile antievreiești (1940-1941)
După ce a pierdut Basarabia și nordul Bucovinei în favoarea Uniunii
Sovietice și nord-vestul Transilvaniei în favoarea Ungariei, România a
intrat într-o gravă criză politică. În septembrie 1940, Carol al II-lea, lipsit
de sprijin intern și internațional, a fost nevoit să renunțe la tron, care a
fost preluat de fiul său, Mihai I. Puterea reală a trecut în mâna genera-
lului Ion Antonescu și a Mișcării Legionare, care au instituit o dictatu-
ră fascistă.
Întrunire legionară (1940)
Statul român devenea „naționalist, creștin și totalitar”.
Antonescu a fost desemnat „Conducător al Statului”, după modelul
Führerului german, adică dictator cu puteri depline, fără constrângeri REPERE CRONOLOGICE
constituționale. Antonescu conducea și guvernul, în care ocupa poziția
14 septembrie 1940 – România
secundă Horia Sima, noul lider al Mișcării Legionare după dispariția lui
este proclamată Stat național-legi­
Codreanu. Legionarii dețineau mai multe posturi-cheie în guvern, între onar.
care Ministerul de Interne, precum și majoritatea pozițiilor din adminis- 27 septembrie 1940 – Uniunea
trația locală. Mișcarea Legionară avea în jur de 500 000 de membri în Ziariștilor Profesioniști îi elimină pe
toată țara. membrii evrei.
Antisemitismul a constituit politica centrală a regimului. Acțiunile 4 octombrie 1940 – Societatea
Scriito­rilor din România îi elimină
împotriva evreilor se desfășurau pe două planuri. Pe plan legal și admi-
dintre membrii săi pe toți scriito­
nistrativ, au fost luate decizii de către guvern și administrația locală de rii evrei.
discriminare și persecutare a evreilor din toată țara. La politica oficială 25 octombrie 1940 – este interzisă
s-au adăugat acțiunile violente ale Mișcării Legionare împotriva evreilor, consultarea în locurile publice din
lăcașurilor lor de cult și proprietăților. România a lucrărilor autorilor evrei.
În momentul instituirii Statului național-legionar, mai multe pre- 15 noiembrie 1940 – Colegiul me­
dicilor din România îi exclude din
vederi antisemite erau deja în vigoare. Dintre acestea, au avut efectele rândurile sale pe toți medicii evrei.
cele mai grave revizuirea cetățeniei evreilor și Statutul evreilor, care 26/27 noiembrie 1940 – asasina­
copia legislația antisemită din Germania lui Hitler (Legile rasiale de la te legionare cărora le cad victimă
Nürnberg). Guvernul legionar condus de Ion Antonescu a dus lucrurile 67 de personalități ale vieții cultu­
mai departe, emițând nenumărate decrete-lege și decizii ministeriale rale, politice și economice. Printre
care i-au vizat pe evrei. În plus, în teritoriu, prefecții legionari s-au între- victime se numără: Nicolae Iorga (is­
toric), Virgil Madgearu (economist),
cut în a lua măsuri antisemite, una mai radicală decât cealaltă. Gheorghe Argeșanu (general), Victor
Ca urmare, evreii au fost excluși din instituțiile publice, armată, Iamandi (jurist).
întreprinderi, sindicate și organizații profesionale. Elevii evrei au fost 28 noiembrie 1940 – România
dați afară din școlile de stat. Universitățile au fost epurate. Au fost aderă la Pactul Tripartit (Germania,
emise restricții pentru practicarea profesiilor liberale, a medicinei, Italia, Japonia).
jurnalismului și meseriilor din domeniul artei și culturii. A fost lega-
lizată naționalizarea proprietăților rurale ale evreilor. Pe lângă între-
prinderi au fost numiți „comisari de românizare”, care să se asigure că DICȚIONAR
economia și comerțul vor trece exclusiv în mâinile creștinilor. Evreii
au fost obligați să plătească taxe foarte mari și puteau fi forțați să comisari de românizare – aveau sar­
muncească în folosul statului. Un imens aparat de propagandă, sus- cina de a organiza un regim econo­
ținut de intelectuali importanți, îi diaboliza pe evrei și justifica politi- mic în care să domine primatul etnic
românesc. Numirea lor marchează
ca antisemită. introducerea controlului statului
Toate acestea erau considerate insuficiente de către legionari, care asupra întreprinderilor evreiești.
doreau grăbirea ritmului excluderii evreilor, înăsprirea măsurilor și re- fascism – mișcare politică italiană în­
direcționarea bunurilor furate de la evrei către Mișcarea Legionară, nu ființată de Benito Mussolini în 1919.
către stat. Legionarii au pătruns în majoritatea instituțiilor statului, la Legile rasiale de la Nürnberg (1935,
Germania) – Legea pentru protecția
București și în teritoriu. În plus, au creat structuri paralele, paramili-
sângelui german și a onoarei germa-
tare. De exemplu, pe lângă poliția statului a fost înființată o „poliție le- ne și Legea cetățeniei Reichului.
gionară”, care acționa la ordinele lui Horia Sima. Cu ajutorul poliției

HOLOCAUSTUL ÎN ROMÂNIA PE TERITORIILE AFLATE SUB ADMINISTRAȚIE ROMÂNEASCĂ ȘI ÎN NORDUL TRANSILVANIEI • 63

UNITATEA 5
6 octombrie 1940. Generalul
Ion Antonescu, alături de Horia Sima,
comandantul Gărzii de Fier, la o
întrunire de omagiere a lui Corneliu
Zelea Codreanu (în portret)
ȘTIAȚI CĂ?
Fotografia de mai sus a fost re­
alizată de Iosif Berman (1892-1941),
fotograf regal și primul fotoreporter
autentic din România. Fotografiile
lui apăreau în ziarele românești, dar
și în „National Geographic”, „New
York Times”, precum și în diver­
se reviste londoneze. Colabora, de
asemenea, cu Associated Press sau
Scandinavian Newspaper Press. Tot
lui i se datorează cele mai valoroa­
se documente fotografice realizate in
timpul campaniilor sociologice (1925-
1935) coordonate de Dimitrie Gusti.
„O circulară a poliției din 7 octombrie
1940 relata că legionarii perchiziționau
locuințe și arestau suspecți, cereau do­
sarele lor de la secțiile locale de poliție,
luau armele confiscate din depozitele
poliției, păzeau magazinele evreiești,
inspectau marfa și îi căutau pe ofițerii
de poliție care persecutaseră legionari
în trecut. Oameni cu un trecut antilegi­
onar erau uneori răpiți și bătuți crunt.
Regimul a creat în mod artificial o poliție
legionară în octombrie, dar aceasta a fost
desființată în luna următoare din cauza
comportamentului huliganic și a ciocni­
rilor cu polițiștii de profesie.”
Roland Clark, Sfântă tinerețe legionară
64 • HOLOCAUSTUL ÎN ROMÂNIA PE TERITORIILE AFLATE SUB ADMINISTRAȚIE ROMÂNEASCĂ ȘI ÎN NORDUL TRANSILVANIEI
legionare și a comisarilor de românizare, Mișcarea Legionară și-a însu-
șit forțat, uneori folosind tortura, nenumărate proprietăți evreiești.
Wilhelm Filderman, liderul evreilor români, i-a trimis mai multe pe-
tiții lui Ion Antonescu, în care se plângea, cu date precise, de abuzurile
legionare. Reclamații au venit, de asemenea, din partea instituțiilor sta-
tului, în care se arăta că Mișcarea Legionară nu făcea decât să jefuiască
și să provoace haos.
Ion Antonescu și Horia Sima aveau amândoi convingeri antisemite,
dar se deosebeau în privința tacticii aplicate față de evrei. Antonescu
cerea introducerea măsurilor antisemite de către instituțiile statului,
gradual, organizat, într-o succesiune care să reducă impactul asupra
mersului economiei și a înțelegerilor militare cu Germania. Sima era
adeptul unei politici de asalt, în care violența era utilizată pentru distru-
gerea și preluarea proprietăților evreilor, pentru intimidarea și exclude-
rea lor din societate și, finalmente, din România.
Relațiile dintre Antonescu și legionari au devenit din ce în ce mai
tensionate. În noaptea de 26 spre 27 noiembrie, membri ai poliției legi-
onare au executat 64 de foști demnitari deținuți în închisoarea Jilava
pentru că erau socotiți vinovați pentru moartea lui Codreanu și perse-
cutarea Mișcării în timpul lui Carol al II-lea. În noaptea următoare, le-
gionarii i-au omorât pe istoricul Nicolae Iorga și economistul Virgil
Madgearu și, într-un episod separat, au asasinat 9 evrei din Ploiești.
În săptămânile următoare, situația la vârful puterii a devenit și mai
tensionată, după ce Antonescu a desființat poliția legionară și institu-
ția comisarilor de românizare și a demis miniștrii legionari. Asasinarea
unui ofițer german de către un cetățean grec despre care autorități-
le au afirmat că era agent englez a complicat relațiile cu Germania,
Antonescu și legionarii acuzându-se reciproc de incompetență
și complicitate.
Antonescu a căutat să obțină sprijinul lui Hitler, dar politica
Germaniei naziste a fost până în ultima clipă să medieze între cele două
părți și să încurajeze colaborarea. Abia în ianuarie 1941, balanța a în-
clinat în favoarea lui Antonescu, în special după întrevederea cu Hitler
din 14 ianuarie 1941, la care Sima a făcut imprudența să nu participe.
Mișcarea Legionară se bucura de sprijin din partea Partidului Nazist și
a SS, dar Hitler a ales să-l sprijine pe Antonescu. Germania se pregătea
în secret să invadeze Uniunea Sovietică și miza pe rezervele de petrol
ale României, precum și pe participarea militară a României la războiul
antisovietic. În țară se afla o Misiune Militară Germană, din octombrie
1940, care avea rolul de a proteja zona petroliferă, de a antrena unități
ale armatei române și de a pregăti viitoarele operațiuni militare.
Poliția legionară și
legionarii înarmați au
contribuit la menținerea
unei atmosfere de
teroare în perioada în
care s-au aflat la putere
 UNITATEA 5

Conflictul dintre Ion Antonescu și legionari a escaladat în ianu-

arie 1941 în timpul a ceea ce este cunoscut drept „rebeliunea legiona-
ră”. Legionari înarmați au preluat controlul asupra unor instituții, în
București și în restul țării. În același timp, au devastat cartierele evre-
iești, au reținut și torturat sute de evrei și au asasinat peste 120 de evrei,
precum și câțiva militari. Antonescu a apelat la armată pentru a restabi-
li ordinea. După o confruntare scurtă, revolta legionară a fost înfrântă.
Horia Sima și cei mai importanți lideri legionari au fost ajutați de ger- Afiș distribuit în timpul
mani să fugă din țară. Mii de alți legionari au fost arestați și condam- guvernării legionare
nați pentru rebeliune și atrocități împotriva civililor.
„Miercuri, 29 ianuarie 1941. S-a publi­
cat astăzi numărul oficial al morților civili.
Ceva mai mulți de 300. Nu se spune câți
REȚINEȚI! legionari, câți evrei. Evaluarea pare redusă.
Încă se mai vorbește de peste 6 000 de
l Guvernul legionar condus de Ion Antonescu a continuat politica antisemită morți evrei. Poate că cifra exactă nu e po­
în România: sibil să se fixeze. Poate nu o vom cunoaște
l Evreii au fost excluși din instituțiile publice, armată, întreprinderi, sindicate și niciodată. Un mare număr de evrei au fost
organizații profesionale. uciși în pădurea Băneasa și aruncați – cei
l Elevii evrei au fost dați afară din școlile de stat. Universitățile au fost epurate. mai mulți goi – acolo. Se pare însă că un alt
l Au fost emise restricții pentru practicarea profesiilor liberale, a medicinei, jur­ lot au fost executați la abator, la Străulești.
nalismului și meseriilor din domeniul artei și culturii, a fost legalizată naționali­ Și unii, și alții, înainte de a fi uciși, au fost
zarea proprietăților rurale ale evreilor. probabil groaznic mutilați.”
Mihail Sebastian, Jurnal

APLICAȚII

1. Analizați sursa și răspundeți la următoarele cerințe: studioul și laboratorul lui au fost închise din cauza legislați­
„În numai câteva zile de la preluarea puterii, legionarii au ei antisemite?
început să-i atace pe evrei. Continuând politicile administra­
ției Goga-Cuza, guvernul boicota afacerile evreiești, iar evreii 2. Utilizați la clasă metoda Acvariul în trei etape și răs­
care lucrau în administrația publică sau în alte câteva do­ pundeți la următoarele întrebări:
menii erau dați afară. La Galați, legionarii au luat ostatici 60
de evrei, pentru a se asigura că ceilalți «rămâneau liniștiți».
Jean Ancel relatează că la Arad 40 de evrei au fost «arestați,
jefuiți, torturați și încarcerați pentru câteva zile» în timpul
«săptămânii de entuziasm romantic» care a caracterizat în­ Grupa 2:
ceputul regimului. Evreii aveau voie să facă afaceri numai în­ Grupa 1:
Care au fost Grupa 3: Credeți
tre anumite ore ale zilei. Cei care încălcau regulile erau ares­ Care au fost
consecințele că România
tați și puși sub acuzare. Legionarii din Râmnicu-Vâlcea i-au cauzele care
proclamării putea avea o
au stat la baza
adunat pe toți evreii la un loc, le-au confiscat proprietățile și proclamării
Statului altă soluție
i-au alungat din oraș.” național- politică în
Statului
Roland Clark, Sfântă tinerețe legionară. legionar asupra septembrie
național-
Activismul fascist în România interbelică comunității 1940?
legionar ?
evreiești?
a. Menționați două măsuri luate de către guvern împo­
triva populației evreiești.
b. Formulați, pe baza sursei date, un punct de vedere re­
feritor la situația evreilor din Arad și Râmnicu-Vâlcea, susți­
nându-l cu două informații selectate din sursă. Elevii se așază în trei cercuri concentrice. În cercul din
c. Argumentați, printr-un fapt istoric relevant, afirmația interior vor sta peștii (cei care dezbat prima întrebare), iar
conform căreia autoritățile române din perioada septembrie ceilalți elevi (observatorii) se vor așeza pe scaunele din
1940 - ianuarie 1941 au luat măsuri de excluziune socială și cercurile exterioare. Elevii aflați în cercul interior dezbat
politică, în afara celor prezentate în sursă, împotriva popu­ 8-10 minute tema propusă, iar elevii din cercurile exterioa­
lației evreiești. re ascultă cu atenție discuțiile desfășurate și fac observații.
d. Cum ați aprecia gestul lui Iosif Berman de a fi pre­ Aceeași procedură este valabilă și pentru următoarele două
zent la o manifestație cu un caracter antisemit (6 octom­ grupe. La final, întreaga clasă se reunește într-un singur
brie 1940) și de a realiza fotografii, în contextul în care cerc și sunt prezentate concluziile activității.

HOLOCAUSTUL ÎN ROMÂNIA PE TERITORIILE AFLATE SUB ADMINISTRAȚIE ROMÂNEASCĂ ȘI ÎN NORDUL TRANSILVANIEI • 65

 STUDIU DE CAZ
Pogromul de la București
Î n contextul luptei pentru putere dintre generalul
Antonescu și Mișcarea Legionară, la 21 - 23 ianu-
arie 1941 s-a desfășurat rebeliunea legionară, când
în capitala țării au avut loc o încercare de lovitură
de stat și un pogrom împotriva evreilor, în speci-
al în zonele cele mai sărace, cartierele Văcărești
și Dudești. Pe lângă politica asasinatelor politice,
Mișcarea Legionară a încercat preluarea forțată a
marilor și micilor afaceri și averi evreiești.
În timpul pogromului au avut loc arestări, tor-
turi și bătăi, umiliri ale evreilor. Victimele au
fost arestate și deținute în centre de tortură din
oraș – la Prefectura Poliției Capitalei, la sediul le-
gionar din Calea Călărașilor nr. 37, la Comisariatul
de poliție din strada Matei Basarab, în sinago-
ga „Malbim” – sau în afara Bucureștiului: moara
Străulești, primăria comunei Jilava.
Pe lângă case și magazine evreiești, au fost
devastate, jefuite și chiar arse zeci de sinagogi.
Templul Cahal Grande, din strada Negru Vodă nr.
12, a ars în întregime în seara de 22 ianuarie 1941.
Imaginile martor surprinse după eveniment sunt
extrem de similare ca formă și fond cu acelea sur-
prinse în timpul pogromului din 9-10 noiembrie
1938, din Germania și Austria, când au fost distru-
se și arse sute de sinagogi.
Din cercetările Federației Uniunilor de Comuni­
tăți Evreiești rezultă că au fost asasinați 120 de
Templul Mare Spaniol din București
(după rebeliunea legionară din ianuarie 1941)
66 • HOLOCAUSTUL ÎN ROMÂNIA PE TERITORIILE AFLATE SUB ADMINISTRAȚIE ROMÂNEASCĂ ȘI ÎN NORDUL TRANSILVANIEI
evrei, incendiate, dărâmate și jefuite 25 de temple
și sinagogi, 616 magazine, 547 de locuințe, afec-
tând un număr de 3 769 de suflete. Ulterior, numă-
rul victimelor a fost estimat la 125.
Majoritatea execuțiilor au avut loc în pădurea
Jilava, la Abator, dar și în stradă. Familia lui Leon
Rosenthal, care locuia deasupra cinematografului
Trianon, pe Bd. Elisabeta nr. 6, a fost scoasă afară
din casă și executată la 23 ianuarie 1941. Cadavrele
au fost găsite la Bariera Moșilor. Filip Brunea-Fox a
recunoscut familia printre victimele de la Morgă:
„Pe reverul bărbatului, mijea încă vioreaua decora-
ției de război, pe care... o socotise pavăză solidă, în
răstimpul prigoanei antisemite”.
Rebeliunea legionară a fost înfrântă, la 27 ianu-
arie 1941, Ion Antonescu a format un nou guvern,
alcătuit în principal din ofițeri, iar la 14 februarie
1941, Statul național-legionar a fost abrogat în mod
oficial, instaurându-se dictatura militară a genera-
lului Antonescu.
Priviți fotografia, citiți cu atenție sursa de mai jos,
apoi răspundeți la următoarele cerințe:
„Luni, 27 ianuarie 1941. (...) Marele dezastru este
în Văcărești și mai ales în Dudești. Nu a rămas casă,
nu a rămas cocioabă care să nu fi fost spartă, jefuită,
arsă. Încerci să-ți imaginezi cartierul arzând miercuri
noaptea, în timp ce bandele de huligani împușcau
atâția oameni înnebuniți de groază. Au rămas în pi­
cioare, ici și colo, câteva prăvălii cu nume românești.
Dar nu totdeauna hârtia salvatoare – «magazin româ­
nesc» –, pusă în vitrină sau lipită pe pereți, a reușit
să oprească devastarea. (...) În fața Morgii, sute de
oameni își așteptau rândul. E atâta lume dispăru­
tă de acasă, sunt atâtea cadavre încă neidentificate.
«Universul» de azi e plin de anunțuri mortuare evre­
iești. Cimitirele sunt pline de morminte noi. Numărul
evreilor morți tot nu se cunoaște. Câteva sute, în ori­
ce caz.” (Mihail Sebastian, Jurnal)
1. Menționați, din sursă, două informații referitoa­
re la distrugerile provocate în cartierele din București.
2. Priviți imaginea; ce credeți că s-a întâmplat cu
adevărat cu templul?
3. Care sunt, după opinia voastră, motivele pentru
care Templul Mare Spaniol a fost devastat la 22 ianu­
arie 1941?
4. Realizați un proiect în echipă în care să recon­
stituiți istoria Templului Mare Spaniol (Cahal Grande)
din București.
LECȚIA 3 UNITATEA 5

Regimul Ion Antonescu

și evreii (1941-1944)
Ion Antonescu a condus România cu puteri dictatoriale între septem-
brie 1940 și august 1944. În acest interval, comunitatea evreiască a su-
ferit cele mai grave persecuții din toată istoria modernă a României. Au
avut de suferit, de asemenea, evreii din teritoriile controlate militar de
autoritățile române între 1941 și 1944.

Cine a fost Ion Antonescu?

Înainte de a intra în politică, Ion Antonescu a avut o lungă carieră de
ofițer în armata română. S-a remarcat ca un bun comandant în Primul Ion Antonescu și Adolf Hitler
Război Mondial. Înainte, în 1907, participase la înăbușirea răscoalei ță-
ranilor. În 1919, s-a aflat la conducerea operațiunilor militare împotriva
guvernului prosovietic instalat la Budapesta. Acest fapt i-a influențat vi- REPERE CRONOLOGICE
ziunea politică, creându-i convingerea că are un rol în lupta împotriva 2 mai 1941 – înființarea Centrului
comunismului. A fost xenofob și antisemit din tinerețe, așa cum au re- Național de Românizare.
marcat cei care l-au cunoscut și cum se vede dintr-o lucrare de istorie 22 iunie 1941 – România participă
pe care a publicat-o în 1919. Pentru scurt timp, a fost șef al Marelui Stat alături de Germania la atacul împo­
Major, în timpul lui Carol al II-lea, dar apoi a intrat în conflict cu rege- triva Uniunii Sovietice (Operațiunea
Barbarossa).
le. S-a apropiat de Corneliu Zelea Codreanu și a încercat să-l concilieze 26 iulie 1941 – se încheie eliberarea
cu A.C. Cuza, sperând la o mare alianță a naționaliștilor. A fost cooptat Basarabiei și a Bucovinei de nord.
ministru al apărării în guvernele conduse de Octavian Goga și Miron 21 august 1941 – Ion Antonescu
Cristea, timp în care s-a opus reprimării Mișcării Legionare. Plecarea este avansat la gradul de mareșal.
lui Carol al II-lea a deschis calea colaborării politice a lui Antonescu cu 4 septembrie 1942-2 februarie
Mișcarea Legionară, cu care împărtășea antisemitismul și ostilitatea 1943 – bătălia de la Stalingrad
(moment de cotitură în războiul din
față de democrație. După ce a intrat în conflict cu legionarii și a câștigat Răsărit).
confruntarea cu ei, Antonescu a continuat programul antisemit, consi- 23 august 1944 – regele Mihai I or­
derându-se mandatarul „naționalismului integral”, formulă prin care donă ca mareșalul Ion Antonescu să
era desemnată ideea de coalizare și mobilizare a diferitelor variante de fie arestat.
naționalism radical. În plan extern, România a intrat în sfera de influen-
ță a Germaniei naziste, care plănuia exterminarea evreilor din Europa.
DICȚIONAR
Perioadele regimului Antonescu
Centrala Evreilor din România – în­
Regimul Antonescu poate fi împărțit cronologic, ținând cont de per- ființată la 16 decembrie 1941 în con­
secuțiile antisemite, în șase perioade. dițiile desființării Federației Uniunilor
1. Septembrie 1940 - ianuarie 1941. În perioada coabitării dintre de Comunități Evreiești din România;
Ion Antonescu și Mișcarea Legionară, antisemitismul oficial a fost du- a fost singura instituție autorizată să
reprezinte interesele colectivității
blat de teroarea răspândită de Mișcarea Legionară.
evreiești din România în perioada
2. Februarie - iunie 1941. După alungarea legionarilor de la putere, 1941-1944.
politica antisemită a continuat, cu diferența că statul a devenit protago- munca obligatorie – evreii erau tri­
nistul acțiunilor îndreptate împotriva comunităților mozaice. A continu- miși la muncă, sub jurisdicție milita­
at „românizarea” proprietăților evreiești, fiind vizate posesiunile rurale, ră, fie în interiorul localității de rezi­
întreprinderile și imobilele urbane. În mai 1941, a fost înființat Centrul dență sau acolo unde erau evacuați,
fie în detașamentele exterioare de
Național de Românizare, care se ocupa de naționalizarea forțată. Prin muncă, acolo unde condițiile de
înăsprirea măsurilor discriminatorii, evreii au fost împinși și mai mult muncă și cazare erau foarte dificile.
în afara societății, fiind excluși din instituții, fabrici, armată, școli publi- steaua galbenă – semn distinctiv
ce, organizații profesionale etc. impus evreilor de către Germania na­
3. Iunie - iulie 1941. La 22 iunie 1941, România a intrat în război ală- zistă, dar și de către România, re­
spectiv „steaua lui David” reprodusă
turi de Germania nazistă. Acest moment a fost considerat de Antonescu
pe o bucată de pânză galbenă cusută
ca o oportunitate pentru răzbunarea pierderilor teritoriale din 1940 și pe haine.
declanșarea purificării etnice a României.

HOLOCAUSTUL ÎN ROMÂNIA PE TERITORIILE AFLATE SUB ADMINISTRAȚIE ROMÂNEASCĂ ȘI ÎN NORDUL TRANSILVANIEI • 67

UNITATEA 5

Propaganda oficială s-a dezlănțuit împotriva evreilor, care erau de-

Mihai Antonescu (în centru)
A. „Îmi este indiferent dacă în istorie vom
intra ca barbari. (...) Nu știu peste câte vea­
curi neamul românesc se va mai întâlni cu
libertatea de acțiune totală, cu posibilita­
tea de purificare etnică și revizuirea nați­
onală. (...) Așa că vă rog să fiți implacabili.
Omenia siropoasă, valoroasă, filosofică nu
are ce căuta aici. (...) Dacă este nevoie, să
trageți cu mitraliera.”
Ministrul Mihai Antonescu, în ședința
Consiliului de Miniștri din 8 iulie 1941
B. „În ceea ce privește pe evrei, eu i-am
împărțit în mai multe categorii. Mai întâi
sunt cei care se găseau în țară în 1913, băș­
tinașii, pe care îi tratăm într-un anumit
fel și de care va fi vorba la urmă, după ce
vom fi curățat țara de ceilalți evrei. Sunt
apoi evreii veniți în Țara Românească –
Muntenia, Moldova, Transilvania, Bucovina
– în timpul războiului mondial. Pe urmă
sunt cei care au invadat țara după tratatul
de pace din 1918, care i-a protejat și care
ne-a impus pentru ei și pentru minoritățile
etnice de la noi un regim de favoare. În
sfârșit sunt cei fără patrie, heimatloșii, cei
intrați în țară la noi cu pașapoarte Nansen,
ca și cei izgoniți din Germania, din Austria.
(...) Acum trebuie să facem operațiunea
inversă și scoatem din țară de la noi în
primul rând pe cei care au venit în urmă.”
Ion Antonescu, 15 februarie 1941
scriși ca adversari ai României. În acest context, s-a produs Pogromul
de la Iași, în care, ca în vremea legionarilor, violența instituțiilor statului
a fost dublată de acțiuni din proprie inițiativă ale oamenilor în unifor-
mă și civililor. Trupele române care au intrat în Basarabia și Bucovina
au primit ordinul de „curățare a terenului”, declanșând o uriașă vână-
toare de evrei. Zeci de mii de evrei au fost uciși, iar restul au fost în-
chiși în ghetouri (cele mai mari fiind la Cernăuți și Chișinău) și lagăre
(Mărculești, Vertiujeni, Secureni, Edineț etc.).
4. August – octombrie 1941. Trupele române au preluat contro-
lul asupra Basarabiei și Bucovinei cu rapiditate, dar s-au blocat la ase-
diul Odessei, care a durat peste două luni. Antonescu i-a făcut vinovați
pe evrei pentru rezistența îndârjită. Când, în sfârșit, a preluat contro-
lul asupra orașului de la Marea Neagră, armata română a masacrat
mii de evrei în octombrie 1941. Antonescu a ordonat deportarea în
Transnistria, teritoriu situat între Nistru și Bug, a tuturor evreilor din
Basarabia și Bucovina, peste 100 000 de suflete. Au fost deportați și lo-
cuitorii evrei din orașe din nordul României. În restul țării, persecuțiile
s-au înmulțit. Evreilor le erau negate drepturi elementare, fiindu-le limi-
tate dreptul la muncă, libertatea de mișcare și posibilitățile de aprovizi-
onare cu cele necesare vieții. În Iași și alte orașe, li s-a impus temporar
evreilor să poarte un semn distinctiv, steaua galbenă. Populația moza-
ică nu era lăsată să facă parte din armată, dar trebuia să plătească în
compensație taxe exorbitante, să presteze muncă obligatorie și să con-
tribuie cu bani și bunuri pentru înzestrarea armatei.
5. Noiembrie 1941 – octombrie 1942. În acest interval, s-au întâm-
plat cele mai mari tragedii, în special în Transnistria. Peste 100 000
de evrei au fost executați în județele Golta și Berezovka, din sudul
Transnistriei, de către români în colaborare cu germani și ucraineni.
Alte zeci de mii au murit în restul Transnistriei, fie asasinați, fie din ca-
uza condițiilor inumane din lagăre. Antonescu se pregătea să predea
Germaniei evreii din România, care urmau să fie exterminați în lagăre-
le din Polonia, însă a revocat marile deportări în toamna anului 1942.
Decizia a fost luată ca urmare a intervențiilor făcute pe lângă dictato-
rul român de către Wilhelm Filderman, liderul evreilor români, de regi-
na-mamă Elena și alte personalități din țară. În plus, războiul luase un

1. Cum ați caracteriza discursul lui

Mihai Antonescu (sursa A), având în
vedere valorile umane (morale, civi­
ce sau religioase)? Argumentați-vă
răspunsul.
2. Exprimați un punct de vedere re­
feritor la măsurile preconizate de
Ion Antonescu împotriva evreilor
folosind două informații din sursa B.
Evrei trimiși la muncă forțată

68 • HOLOCAUSTUL ÎN ROMÂNIA PE TERITORIILE AFLATE SUB ADMINISTRAȚIE ROMÂNEASCĂ ȘI ÎN NORDUL TRANSILVANIEI

 UNITATEA 5

curs defavorabil Germaniei și României. Condițiile de trai ale evreilor

din România au rămas nefavorabile. Organizațiile evreiești conduse de
Filderman au fost desființate și înlocuite de Centrala Evreilor, o institu-
ție loială regimului Antonescu, gândită pentru a controla și exploata co-
munitățile evreiești.
6. Noiembrie 1942 – august 1944. Ion Antonescu a rămas decis
până la sfârșitul dictaturii sale să „rezolve” ceea ce numea „problema
evreiască”. Însă condițiile de pe front și din țară i-au impus să-și mode-
reze așteptările. În Transnistria au mai fost trimise doar grupuri mici Steaua galbenă pe care erau
de evrei. Pentru scurt timp, în 1943, a fost deportat și Filderman, la obligați să o poarte evreii, alături de
Moghilev, pentru că a continuat să se opună persecutării evreilor. Din mesajul: „Cel care poartă acest semn
decembrie 1943, Antonescu a permis întoarcerea în țară a circa 10 000 este un dușman al poporului nostru”
de evrei, ceea ce reprezenta doar o cincime dintre supraviețuitorii din (din jurnalul mural „Parole der Woche”,
Transnistria. Antonescu a fost înlăturat de la putere la 23 august 1944, 1 iulie 1942)
iar legislația antisemită a fost abrogată treptat. Grupuri mai mari de de-
portați s-au întors în țară în toamna anului 1944 și în 1945.

REȚINEȚI!
l Ion Antonescu a condus România cu puteri dictatoriale între septembrie
1940 și august 1944.
l Ion Antonescu a continuat programul antisemit, considerându-se mandatarul
„naționalismului integral”, formulă prin care era desemnată ideea de coalizare și
mobilizare a diferitelor variante de naționalism radical.
l Ion Antonescu a fost aliatul Germaniei naziste și a declanșat purificarea etnică
a României în perioada 1941-1944.
Ghetoul din Bălți (Basarabia)

APLICAȚII

1. Utilizați metoda cubului și rezolvați următoarele sar­
cini de lucru:
Grupa 1: Descrie principalele caracteristici ale regimului
lui Ion Antonescu.
Grupa 2: Compară măsurile adoptate împotriva evreilor
în România din perioadele ianuarie 1938-august 1940 și sep­
tembrie 1940-august 1944.
Grupa 3: Asociază un discurs îndreptat împotriva evrei­
lor din România cu alte discursuri similare din Europa (1933-
1945).
Grupa 4: Analizează „chestiunea evreiască” din România
în contextul evenimentelor internaționale (1939-1945).
Grupa 5: Aplică cunoștințele dobândite în cadrul temei
Regimul Ion Antonescu și evreii și realizează un poster care
să reflecte „imaginea evreului” în societatea românească.
Grupa 6: Argumentează pro sau contra atitudinii lideri­
lor politici români – regele Mihai I, Iuliu Maniu, Constantin
(Dinu) I.C. Brătianu etc. – față de măsurile adoptate în peri­
oada 1941-1944.
- Ce sentimente ți-a trezit procesul de învățare?
- Care din ideile discutate ți s-au părut mai interesante?
Care dintre acestea necesită o clarificare?
- Cum poți utiliza în viitor această experiență de
învățare?
- Ai vrea să descoperi mai multe despre subiect?
3. Utilizați diagrama Venn și identificați asemănările și
deosebirile dintre regimurile totalitare de dreapta din Euro­
pa (Germania nazistă) și regimul lui Ion Antonescu.
Germania Regimul lui Ion
nazistă Antonescu
(1933-1945) (1940-1944)

2. Realizați un Jurnal reflexiv în care să vă exprimați în­

tr-un mod critic opiniile, sentimentele, gândurile pornind de
la următoarele întrebări: Caracteristicile Asemănări între Caracteristicile
- Ce ai învățat nou din această lecție? regimului regimuri regimului

HOLOCAUSTUL ÎN ROMÂNIA PE TERITORIILE AFLATE SUB ADMINISTRAȚIE ROMÂNEASCĂ ȘI ÎN NORDUL TRANSILVANIEI • 69

 STUDIU DE CAZ

Pogromul de la Iași. Trenurile morții

L a sfârșitul lunii iunie 1941, la Iași s-a petrecut

cel mai mare masacru antisemit de pe teritoriul
României și prima crimă în masă de amploare înre-
gistrată după ce Germania, în alianță cu România și
alte state, a atacat Uniunea Sovietică.
În Iași, oraș aflat la 15 kilometri de frontieră și
de frontul de pe Prut, erau masate unități militare
și polițienești române și germane pregătite să intre
în Basarabia. Atmosfera a devenit extrem de ostilă
la adresa evreilor după două bombardamente exe-
cutate cu succes de aviația sovietică în Iași, la 24 și
26 iunie 1941. Bombardamentele au avut loc în tim-
pul zilei, dar evreii au fost acuzați că au semnalizat
noaptea ținte, cu lanterne și felinare.
Au urmat alte zvonuri, neconfirmate, cu evrei
care ar fi fost parașutați sau ar fi transmis prin sta-
ții radio informații sovieticilor. După ce în oraș s-au
auzit focuri de armă, populația mozaică a fost acu-
zată oficial că a tras în armatele română și germa-
nă. Militarii au început să percheziționeze case și,
la 26 iunie, s-au înregistrat primele execuții sumare
și jafuri. Haosul s-a răspândit cu rapiditate în oraș.
Polițiștii s-au opus inițial, făcând arestări în rândul
militarilor, dar curând s-au alăturat raidurilor. Evreii masați în Curtea Chesturii din Iași
Focurile de armă trase de forțele de ordine împo-
triva evreilor au fost interpretate ca o revoltă evre- fine, autoritățile au fost incitate de populația civilă,
iască. Au fost situații în care unități ale armatei au mișcările legionară și cuzistă având în Iași nume-
tras unele în altele, în timpul nopții, bănuind exis- roși simpatizanți. Interpretând în cheie antisemi-
tența unor „teroriști” evrei. Atmosfera era agitată și tă incidentele din Iași, Ion Antonescu a ordonat, în
de formațiuni ale serviciilor secrete, care au acți- noaptea de 28 spre 29 iunie 1941, deportarea între-
onat diversionist fără știrea autorităților locale. În gii populații evreiești din oraș și executarea celor
ostili sau suspecți:
„1. Veți da o ordonanță, care o vei semna Dum­
neata ca Comandant Militar al orașului Iași [colonelul
Constantin Lupu], bazată pe Înaltele Decrete Existente
și mai adăugând, având și în vedere starea de războ-
iu... La primirea de focuri de armă dintr-o locuință, se
va încercui acea locuință cu armata, vor fi arestați toți
locatarii (afară de copii) și, după o instrucție sumară,
acei găsiți în vină vor fi executați. Aceleași sancțiuni
se vor aplica și acelora care vor dosi persoanele care
au săvârșit infracțiunile de mai sus.
2. Evacuarea populației evreești din orașul Iași
este necesară și va fi făcută totală (inclusiv femei
și copii). Evacuarea se va face pe pachete, pachete,
mai întâi la Roman și apoi la Tg. Jiu. Pentru aceas-
ta veți lua înțelegere cu Ministrul de Interne și
Victimele dintr-un tren al morții Prefectura de Județ, chestiunea trebuind judecată.

70 • HOLOCAUSTUL ÎN ROMÂNIA PE TERITORIILE AFLATE SUB ADMINISTRAȚIE ROMÂNEASCĂ ȘI ÎN NORDUL TRANSILVANIEI


3. Veți lua toate măsurile ca să se intre imediat
în ordine și pentru aceasta am dat ordin Marelui
Cartier General să trimită în Iași un Batalion de
Jandarmi și două autocamioane”.
Ordinul de deportare era imposibil de aplicat din
punct de vedere logistic, neexistând capacitatea de
a închide, escorta și transporta în timp record peste
30 000 de evrei. Operațiunea de strângere a evreilor
din case, din 29 iunie 1941, la care au participat și mi-
litari germani, a făcut loc unor scene teribile de violen-
ță. Unii evrei au fost omorâți în fața caselor lor sau pe
străzi. Cei mai mulți au fost masați în curtea Chesturii
de Poliție, iar asupra lor s-a deschis focul în plin.
Conform Comisiei Internaționale pentru Studie­
rea Holocaustului în România, aplicarea pogromului
de la Iași a constat în cinci elemente de bază: 1. răs-
pândirea de zvonuri că evreii au tras asupra armatei;
2. atenționarea rezidenților români despre ce urma să
se întâmple; 3. creșterea colaborării populare cu for-
țele de securitate; 4. marcarea caselor creștine; și, în
final, 5. incitarea elementelor turbulente la crimă, viol
și jaf. Pe lângă informările privind evreii, îndreptarea
soldaților către casele și refugiile evreiești și chiar pă-
trunderea în acestea, unii locuitori români din Iași au
luat de asemenea parte la arestarea evreilor și au su-
pus la umilințe convoaiele de evrei în drumul lor spre
Chestură: „Țipetele mamelor, plânsul copiilor brăz-
dează întunericul, paturile armelor sună sinistru în
capetele celor nevinovați, iar baionetele se înfig adânc
în corpurile care se prăvălesc de-a lungul trotuarelor.
Urgia este dezlănțuită. Până dimineața la orele 8, be-
ciurile, cât și curtea Chesturii devin neîncăpătoare...
În curtea Chesturii erau strânși evrei. Niciun creștin
nu a fost arestat, întrucât se luase măsura, încă din
ziua de 25 iunie, ca toate casele creștinilor să fie în-
semnate cu cruce albă, pentru a se putea identifica
mai ușor victimele”.
Evreii reținuți au fost ulterior escortați spre gară,
unde au fost îngrămădiți în două trenuri, care au ră­
mas în memoria colectivă ca „trenuri ale morții”. Evreii
închiși în vagoane au murit în masă, din cauza căldu-
rii, a lipsei aerului, apei, alimentelor și asistenței me-
dicale. Mulți au fost împușcați sau înjunghiați. În pri-
mul tren, care a ajuns la Călărași, după o săptămână
de mers, din aproximativ 2 500 de evrei au fost uciși în
jur de 1 500. În al doilea tren, care s-a oprit mai aproa-
pe, la Podu Iloaiei, din peste 1 900 de evrei au murit
sufocați și însetați aproape 1 200. Un număr încă ne-
determinat de evrei – sute sau mii – au pierit în oraș,
împușcați sau torturați. Estimările merg către un total
de 14 000 de victime.
HOLOCAUSTUL ÎN ROMÂNIA PE TERITORIILE AFLATE SUB ADMINISTRAȚIE ROMÂNEASCĂ ȘI ÎN NORDUL TRANSILVANIEI • 71
STUDIU DE CAZ
Evrei din Iași reținuți în zilele pogromului
1. Realizați un portofoliu individual sau în echi­
pă care să cuprindă informații despre: mărturii ale
supraviețuitorilor pogromului, portrete ale victime­
lor pogromului, memoria locurilor unde s-a desfă­
șurat pogromul și portretele unor locuitori care au
primit titlul de Drepți între popoare. Utilizați ca sur­
să de informare proiectul Pogromul de la Iași. ME-
MORIA locurilor realizat de Institutul Național pentru
Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”
în parteneriat cu Primăria Municipiului Iași accesând
site-ul: https://www.inshr-ew.ro/portfolio-item/pogro­
mul-de-la-iasi-memoria-locurilor/.
2. Citiți fragmentul reprodus mai jos și răspundeți
la următoarele cerințe:
„În 1941, în ziua pogromului de la Iași, am fost ares­
tat de șeful postului Podu Iloaiei, mi-a luat 30 000 mită,
mi-a dat drumul la masă, iar după ½ oră m-a arestat
din nou făcându-mă comunist și la urmă m-a închis
împreună cu frații mei, urmând să ne trimeată în lagăr.
Când au ajuns vagoanele cu evreii din Iași, ne-a grați­
at cu o condiție: să primim evreii așa-zis comuniști din
Iași. Ne-am dus la gară să-i primim, am fost din nou bă­
tuți de jandarmi și țărani. La urmă ne-a dat drumul și
ne-am dus să primim lumea, când colo am găsit majo­
ritatea morți. Din 120 de oameni am găsit 4-5 vii.” (Măr­
turia lui Moise Solomon, Arhiva Centrului pentru Studiul
Istoriei Evreilor din România „Wilhelm Filderman”)
a. Cum caracterizați atitudinea autorităților româ­
ne față de Moise Solomon? Argumentați-vă răspunsul.
b. De ce erau acuzați evreii deportați din Iași și
Podu Iloaiei?
c. Formulați, pe baza sursei date, un punct de ve­
dere referitor la experiența lui Moise Solomon în gara
din Podu Iloaiei, susținându-l cu două informații se­
lectate din sursă.
UNITATEA 5
Templul din Cernăuți, incendiat la
8 iulie 1941 de trupele româno-germane
REPERE CRONOLOGICE
5 iulie 1941 – armatele române și
germane intră în Cernăuți.
24 iulie 1941 – se înființează primele
lagăre și ghetoul din Chișinău.
19 august 1941 – Transnistria ajunge
sub administrație românească.
15 septembrie 1941 – peste 150 000
de evrei din Basarabia și Bucovina
sunt deportați în Transnistria.
9 octombrie 1941 – încep deportă­
rile din Bucovina către Transnistria.
10 octombrie 1941 – încep măsuri­
le pentru înființarea ghetoului din
Cernăuți și pentru deportarea tutu­
ror evreilor ce se mai găsesc pe teri­
toriul Bucovinei de nord.
13 octombrie 1941 – începe de­
portarea evreilor din ghetoul de la
Cernăuți.
14 martie 1944 – Ion Antonescu
ordonă repatrierea generală a
evreilor care fuseseră deportați în
Transnistria.
20 martie 1944 – Trupele sovietice
au atins Nistrul, recucerind întreaga
regiune din nordul Transnistriei.
Poetul Ițic Manger (1901-1969),
cel cu pălărie, alături de prieteni,
la Cernăuți (anii 1920)
72 • HOLOCAUSTUL ÎN ROMÂNIA PE TERITORIILE AFLATE SUB ADMINISTRAȚIE ROMÂNEASCĂ ȘI ÎN NORDUL TRANSILVANIEI
LECȚIA 4
Distrugerea comunităților evreiești
din Basarabia și Bucovina
Recucerirea Basarabiei și Bucovinei, 1941
După cedările teritoriale din iunie 1940, ocupanții sovietici au făcut
epurări și deportări în Siberia, care vizau în special elitele locale, inclusiv
liderii comunităților evreiești. Din Chișinău, Bălți, Bender, Cahul au fost
deportați (la 12-13 iunie 1941) 1 468 de evrei, ceea ce constituia 32,2%, adi-
că aproape o treime, din numărul total al celor deportați din aceste orașe.
La declanșarea Operațiunii Barbarossa, armatele aliate germano-române
au reocupat Basarabia și Bucovina și au declanșat un nou val de violențe,
începând cu iulie 1941. Cele mai dure unități germane, specializate în uci-
derea în masă a evreilor, Einsatzgruppe D, extrase din Schutzstaffel (SS) și
comandate de Otto Ohlendorf, au intrat în Basarabia alături de jandarme-
ria și armata română.
O serie de declarații consemnate de stenogramele Consiliului de
Miniștri indicau că toate formele violente erau acceptate și încurajate.
Mihai Antonescu, viceprim-ministrul antonescian, spunea la 17 iunie
1941: „Ceea ce pot să vă anunț este (că) noi trebuie să folosim acest ceas
ca să facem purificarea populației (...) În ce privește anumite populațiuni
de origine etnică, și vă asigur că nu numai în ce privește evreii, dar în ce
privește toate naționalitățile, vom ajunge să practicăm o politică de totală
și violentă înlăturare a elementelor străine”.
Generalul Ion Antonescu a făcut o declarație în fața Consiliului de
Miniștri la 8 iulie 1941: „Cu riscul de a nu fi înțeles de unii tradiționaliști
care ar putea fi printre dumneavoastră, sunt în favoarea migrației forțate a
întregului element evreiesc din Basarabia și Bucovina, care trebuie arunca-
tă peste graniță. De asemenea, sunt în favoarea migrației forțate a elemen-
tului ucrainean, care nu are ce căuta aici în acest moment”.
Deportarea evreilor din Basarabia și Bucovina de nord și de sud în teri-
toriul dintre Nistru și Bug, numit Transnistria, și chiar dincolo de Bug dacă
nemții ar fi permis, a fost concepută și realizată de autoritățile antonescie-
ne ca o măsură de purificare etnică a acestor teritorii. Planul a fost gândit
încă înainte de intrarea României în război.
Sinagoga Corală din Chișinău
(1913-1940; a fost transformată de trupele sovietice în teatru)
 UNITATEA 5

Judenrein
Indicațiile militare utilizau în mod constant termenul de „curățare
a terenului”, inspirat din varianta și ideologia nazistă a Judenrein („cu-
rățat de evrei”). Măsurile represive împotriva populației evreiești din
vara anului 1941 au îmbrăcat forme deosebit de violente în Bucovina
și Basarabia. Iată câteva date sumare cu privire la crimele săvârșite în
aceste regiuni: în primele zile după intrarea trupelor române și germane
în Cernăuți (5-6 iulie 1941) au fost omorâți în case, în pivnițe și pe străzi
circa 2 500 de evrei; în zilele de 5-8 iulie a fost ucisă aproape întreaga
populație rurală evreiască din nordul Bucovinei (circa 15 000 de suflete);
la 8 iulie, trupele germane au incendiat Templul din Cernăuți și au ucis Ghetoul din Bălți
aproximativ 500 de evrei, în frunte cu șef rabinul dr. Mark; la 9 iulie au
fost împușcați 100 de evrei la Herța; la 17 iulie trupele româno-germane
au ocupat Chișinăul și au ucis circa 10 000 de evrei pe străzi, în case, în
pivnițe și sinagogi. Astfel, în cursul lunilor iulie și august zeci de mii de
evrei au căzut victime crimelor săvârșite de trupele germane și române
pe teritoriile Basarabiei și Bucovinei de nord. La masacrarea evreilor a
participat și populația civilă, în mod activ sau prin denunțuri.

Ghetouri și lagăre în Basarabia și Bucovina

Pe lângă execuțiile în masă, mii de evrei au pierit în ghetourile create
pe teritoriul Basarabiei și Bucovinei, unde s-a impus un adevărat regim Ghetoul din Bălți, câteva momente
de exterminare fizică. La 24 iulie 1941, prin Ordinul nr. 61 al guverna- înainte de execuția fruntașilor
torului Basarabiei, generalul Constantin Gh. Voiculescu, s-a luat deci- comunității evreiești
zia de înființare a ghetourilor și lagărelor de concentrare pentru evrei.
Autoritățile române au construit câteva zeci de lagăre și ghetouri. Spre „La 11 iulie 1941, în orașul Bălți, unde
evreii erau închiși, captivi, în două lagăre,
sfârșitul lui august, erau deja aproape 80 000 de evrei în aceste gheto- oraș care fusese ocupat de trupele germa­
uri: 10 365 la Secureni; 11 762 la Edineț; 2 634 la Limbenii Noi; 3 072 ne, 10 evrei au fost uciși în curtea grădinii
la Rășcani; 3 253 la Răuțel; 22 969 la Vertiujeni; 11 000 la Mărculești; de la Soborul Vechi, la ordinul colonelului
11 525 la Chișinău și 5 000-6 000 în construcții mai mici din sudul german Koller și al ajutorului său, căpita­
nul Prast. (...) Tot la Bălți, 44 de evrei care
A. „Masacrele de ovrei la Iași, în Moldova, în Basarabia, au fost oribile, a fost ceva fuseseră fotografiați cu o oră înainte de
inuman și nedemn de veacul nostru. (...) Șoneriu îmi povestește că la Herța au fost execuție au fost încărcați în două cami­
luați întâi 200, apoi au venit militarii și au luat și restul. I-au împins pe toți, pe jos, oane și duși în satul Slobozia, aproape de
cu o legăturică în mână, peste Prut și i-au dus și mai departe, peste Nistru. Cădeau Bălți, unde, după ce și-au săpat singuri cele
bătrânii și nevolnicii, și erau împușcați pe loc. (...) Moldovenii cu care am vorbit trei gropi comune, au fost împușcați”.
Radu Ioanid, Holocaustul în România
pretind că în Moldova, Basarabia și Bucovina nu mai sunt ovrei; au fost omorâți
sau goniți peste graniță (...) Procedee sumare și inumane.”
Constantin Argetoianu, Jurnal, 6 septembrie 1941

B. „Am primit astăzi un apel disperat de la conducerea ghetoului din Chișinău. În

dimineața zilei de 8 a.c. au plecat 1 500 de oameni, în mare parte pe jos, luând cu
sine numai ce puteau ține în mână, deci aproape toți expuși să se prăpădească,
afară fiind frig, iar ei goi, fără alimente și fără cea mai mică putință de aprovizi­
onare, la un drum de cel puțin opt zile, pe ploaie, frig și zăpadă. Numai bolnavii,
bătrânii și copiii au plecat în căruțe. Deci nici bolnavii n-au fost cruțați; deci și
femeile au plecat pe jos. Este moartea, moartea, fără vină, fără altă vină decât ace­
DICȚIONAR
ea de a fi evrei. Vă implor din nou, Domnule Mareșal, să nu lăsați ca o asemenea
Einsatzgruppe D – unitate specială
zguduitoare tragedie să se săvârșească.”
din războiul germano-sovietic. A
Din memoriul lui W. Filderman adresat lui Ion Antonescu, 11 octombrie 1941 ope­rat în sudul Ucrainei, Bucovina,
Ba­sa­
rabia, Crimeea și Caucaz.
Conform propriilor rapoarte, a ucis
1. Prezentați din sursele A și B condițiile în care a fost nevoită să se deplaseze 91 728 de oameni până în mai 1943.
populația evreiască. Schutzstaffel (prescurtat SS/„Eșalo­
2. Pe baza surselor A și B, exprimați un punct de vedere referitor la atitudinea au­ nul de protecție”) – a fost o organiza­
torităților române față de evrei. ție paramilitară nazistă.

HOLOCAUSTUL ÎN ROMÂNIA PE TERITORIILE AFLATE SUB ADMINISTRAȚIE ROMÂNEASCĂ ȘI ÎN NORDUL TRANSILVANIEI • 73

UNITATEA 5

Basarabiei. La 10 octombrie 1941 s-au ordonat măsurile pentru înfiin-

Aurel Mărculescu, Ultimul drum.
Transnistria (gravură)
„15 octombrie 1941, Ordin al guverna­
torului Basarabiei, gen. C. Gh. Voiculescu:
Cu ocazia ultimei operațiuni de curăți­
re a pământului Basarabiei de evrei, atrag
atenția asupra următoarelor: Curățirea va
fi totală, nefiind îngăduit sub niciun motiv
ca după ce operațiunea va fi încheiată, să
se mai găsească pe teritoriu vreun evreu,
indiferent din ce cauze. În consecință, se
vor lua măsuri de de strângere a lor (de
la muncă de folos obștesc, împrumutați la
germani etc.). Din încălcarea acestei dis­
pozițiuni, vor decurge grave răspunderi și
sancțiuni.”
Evreii din România
între anii 1940-1944, vol. III/2
țarea ghetoului din Cernăuți și pentru deportarea tuturor evreilor ce se
mai găseau pe teritoriul Bucovinei de nord. Întreaga populație evreiască
din Cernăuți a fost adunată mai întâi într-un ghetou la 11 octombrie.
În ajutorul lor au fost întreprinse fapte excepționale. Împotriva ordi-
nelor militare directe, primarul orașului, Traian Popovici, a emis permi-
se speciale suplimentare pentru a-i păstra în ghetou, între alții cu ajuto-
rul avocatului Theodor Criveanu, ofițer în rezervă. La 15 septembrie 1941
au început deportările evreilor din Basarabia și Bucovina de nord în
Transnistria. Peste 150 000 de evrei din Basarabia și Bucovina au fost de-
portați de regimul Antonescu în Transnistria. Mai mult de 90 000 de per-
soane au murit de foamete, boli și în urma unor execuții sumare.
REȚINEȚI!
l După declanșarea Operațiunii Barbarossa, armatele aliate germano-române
au reocupat Basarabia și Bucovina. A avut loc un nou val de violențe, începând
cu iulie 1941.
l Deportarea evreilor din Basarabia, Bucovina de nord și de sud în teritoriul
dintre Nistru și Bug, numit Transnistria, a fost concepută și realizată de auto­
ritățile antonesciene în perioada 1941-1944 ca o măsură de purificare etnică a
acestor teritorii.
l Pe lângă execuțiile în masă, mii de evrei au pierit în ghetourile create pe
teritoriul Basarabiei și Bucovinei, unde s-a impus un adevărat regim de exter­
minare fizică.

APLICAȚII

1. Realizați, în echipă cu alți trei-patru colegi, un produs La sfârșit, organizați un tur al galeriei cu produsele ob­
multimedia (prezentare sau aplicație) în care să ilustrați ținute.
viața cotidiană a comunităților evreiești din Basarabia și
Bucovina înainte de declanșarea evenimentelor tragice 3. Analizați informațiile oferite în tabelul de mai jos:
din 1941.
Puteți utiliza materialul bibliografic oferit de Institutul Situația evreilor din Basarabia
Național pentru Sudierea Holocaustului din România între 28 iunie 1940 și 1 ianuarie 1942
„Elie Wiesel”: #lecțiadeistoriealtfel despre #poveștideviață 28 iunie 1940 1 ianuarie 1942
din Bucovina de Nord, #poveștideviață din Bucovina
de Sud sau #poveștideviață din Pepeni, Basarabia evrei 223 926 evrei 401
(https://www.inshr-ew.ro/). români 66 990 români 1 469 227
ruși 324 345 ruși 20 325
2. Lucrați în echipe pentru a realiza un poster cu
tema Distrugerea comunităților evreiești din Basarabia ucraineni 119 726
și Bucovina: găgăuzi 111 206 găgăuzi 77 228

- Grupa 1: Prezintă măsurile care s-au adoptat împotri­ bulgari 171 719 bulgari 83 600
va comunităților evreiești din Bucovina și Basarabia (1941- Sursa: Inspectoratul General al Jandarmeriei
1944); (Evreii din România între anii 1940-1944, vol. III)
- Grupa 2: Arată rolul deținut de instituțiile statului ro­
mân în aplicarea măsurilor antisemite; a. Identificați populația care a cunoscut un regres de­
- Grupa 3: Evidențiază localitățile din Basarabia și Buco­ mografic. Care sunt cauzele care au determinat acest regres
vina unde au avut loc atrocități împotriva comunității evre­ demografic?
iești (utilizați harta: https://www.roholocaust.com/#); b. Identificați două populații care au cunoscut un spor
- Grupa 4: Prezintă localitățile din Europa de Est în care demografic. Care sunt cauzele care au determinat acest
au existat lagăre de concentrare / exterminare. spor demografic.

74 • HOLOCAUSTUL ÎN ROMÂNIA PE TERITORIILE AFLATE SUB ADMINISTRAȚIE ROMÂNEASCĂ ȘI ÎN NORDUL TRANSILVANIEI

LECȚIA 5 UNITATEA 5

Holocaustul în Transnistria
aflată sub administrația românească.
Deportarea evreilor și a romilor
(reprimare și exterminare)
Deportarea evreilor în Transnistria
Prin acordul de la Tighina (1941), România primea un nou teritoriu
în administrare (care nu era de facto anexat), și anume Transnistria,
care se întindea între apele Nistrului și ale Bugului, anterior și actual- Suceava 1940, grup de foști colegi,
mente teritoriul Ucrainei. A fost o compensație pentru cedările terito- ulterior deportați în Transnistria.
riale impuse din 1940 și pentru implicarea României în Operațiunea
Barbarossa. Conform paragrafului 7 al acordului, România răspun-
dea „asupra siguranței, administrației și exploatării economice; asu-
pra transmisiunilor și comunicațiilor” în Transnistria, iar în teritoriul
Bug‑Nipru, Germania răspundea de administrație și exploatare econo-
mică, iar România de siguranță. Se mai prevedea că: „evacuarea evre-
ilor peste Bug nu este posibilă în prezent. Ei trebuiesc deci concentrați REPERE CRONOLOGICE
în tabere de muncă și întrebuințați la lucru până când, după terminarea
operațiunilor, evacuarea lor spre Est va fi posibilă”. 30 august 1941 – acordul de la
În perioada septembrie-decembrie 1941, autoritățile române au Tighina, trece Transnistria sub ad­
deportat în masă, în Transnistria, evreii din Basarabia, Bucovina ministrație românească.
de nord și de sud (Suceava, Rădăuți, Câmpulung Moldovenesc, Gura Septembrie-decembrie 1941 – au­
toritățile române au organizat
Humorului ș.a.). deportarea în masă a evreilor în
Evreii deportați din România au fost trimiși în peste 150 de locuri, Transnistria din Basarabia, Bucovina
în lagăre de concentrare și ghetouri din județele Moghilev (Peciora, de nord și de sud.
Scazineț, Vapniarka), Balta, Tulcin și Golta (Bogdanovka, Domanivka și 17 decembrie 1941 – se încheie pri­
Acmecetka). Rata mortalității a crescut îngrijorător, pe fondul unei epi- ma etapă a deportării evreilor din
demii de tifos exantematic, izbucnită din cauza igienei precare și a nu- România. În această zi, trec Nistrul
prin Atachi, ultimele convoaie de
mărului mare de cadavre rămase neîngropate. evrei sosite din Bucovina și județul
Odessa, una dintre cele mai importante comunități evreiești din Dorohoi.
zonă, devenise Judenrein, după ce înainte de război aici locuiau aproxi- Iunie-august 1942 – deportarea ro­
mativ 180 000 de evrei. milor nomazi.
Au urmat alte masacre inimaginabile la Bogdanovka (21 decembrie – Septembrie 1942 – deportarea ro­
31 decembrie 1941, lichidarea întregului lagăr prin execuții și ardere, milor sedentari considerați „proble­
mă”.
aproximativ 40 000 de evrei), Domanivka și Acmecetka (februarie 1941), 3 octombrie 1943 – se emite primul
sub pretextul gestionării epidemiilor. În Transnistria, foamea și tifosul ordin de repatriere a evreilor depor­
exantematic au fost folosite ca arme de exterminare. Lagăre cu morta- tați în Transnistria.
litate mare au fost și Peciora sau Vapniarka, desemnat ca lagăr pentru Februarie 1944 – s-a decis repatri­
erea orfanilor, însă doar a acelora
cărora le muriseră ambii părinți și
care nu depășesc vârsta de 15 ani.
14 martie 1944 – Ion Antonescu
ordonă repatrierea generală a
evreilor care fuseseră deportați în
Transnistria.

DICȚIONAR
Evrei deportați romi nomazi – romi organizați în șa­
în Transnistria, tre, care circulă din loc în loc cu
sub supravegherea căruțele.
unui soldat român.

HOLOCAUSTUL ÎN ROMÂNIA PE TERITORIILE AFLATE SUB ADMINISTRAȚIE ROMÂNEASCĂ ȘI ÎN NORDUL TRANSILVANIEI • 75

UNITATEA 5

Imagine la intrarea
în fostul lagăr Șargorod
(Șarhorod, Ucraina), 1999

prizonieri politici. La intrarea în lagărul Peciora era scris „Lagărul mor-

Sarina Feyer (Ionescu),
născută în 1930 (aici în 1946)
ții”, fiind unul dintre cele mai dure lagăre din Transnistria. În ciuda
numeroaselor mărturii, nu există fotografii ale acestor locuri datorită
A. „Ce-mi aduc aminte din etapa aceasta dispozițiilor stricte care țineau de secretul militar. Există în schimb do-
nu este nici frigul (era deja foarte frig), nici cumente oficiale și sute de gropi comune, unele marcate, altele redesco-
faptul că eram în pribegie, ci întâlnirea perite recent pe baza mărturiilor localnicilor.
noastră, în Atachi, cu o coloană de evrei De foarte multe ori, localnicii au ajutat cum au putut deportații, iar
care venea dintr-o localitate basarabeană, comunitatea evreiască și organizațiile internaționale au trimis ajutoare
Edineț: ei veneau pe jos, iar noi veniserăm
cu trenul - era o mare diferență. Erau ca
umanitare pe cât era posibil. Paradoxal, mersul războiului spre victoria
niște schelete ambulante, învelite în cârpe, aliată a făcut ca numărul supraviețuitorilor din Transnistria să fie mare
zdrențe și care, văzându-ne pe noi, un grup față de restul Europei. La 14 martie 1944, Ion Antonescu a ordonat repa-
compact de oameni relativ bine la acea trierea generală a evreilor care fuseseră deportați în Transnistria, iar în
oră, încercau să iasă din coloane și să vină ziua următoare trupele ruse au intrat în Transnistria și au început cuce-
spre noi ca să ceară ajutor. Jandarmii nu-i rirea ei. Deportații s-au întors în condiții grele în România, mulți pe jos.
lăsau și ne spuneau că oamenii aceștia
erau plini de păduchi și sunt purtători de
Din cei 146 555 de evrei deportați, au murit 88 294.
tifos, ceea ce era adevărat. Deci ei întin­
deau mâinile spre noi, iar noi ne feream Deportarea romilor
de ei, deși erau ființe umane care cereau
ajutor. Și noi eram speriați (...) Întâlnirea cu Similar cu recensământul evreilor din 1941, Ministerul Afacerilor
acest grup a fost groaznică, fiindcă ne-am Interne a cerut efectuarea unui recensământ privind unele comunități de
dat seama cǎ așa putem să ajungem și noi.” romi în mai 1942. Era o pregătire a deportărilor. Listele cuprindeau 40 909
Sarina Ionescu, persoane, din care 9 471 nomazi și 31 438 „nemobilizabili” (condamnați,
în Holocaustul evreilor români recidiviști sau fără mijloace de existență). În prima etapă (1 iunie – 15 au-
B. „De pe front veneau știri rele, tot mai
gust 1942) au fost deportați 11 441 romi nomazi (dintre care 6 714 copii),
rele. Dar ziarele și posturile de radio își iar în a doua etapă (până în septembrie 1942), romii „nemobilizabili”, 13
făceau din plin datoria. (...) Se lansau, 176, unde apare fenomenul plecării voluntare (cca 1 000 de oameni în
din surse oficioase, zvonuri: «Evreii sunt plus, aduși de zvonul că vor fi împroprietăriți în Transnistria).
de vină. Evreii sabotează războiul sfânt».
După ce aceste zvonuri au circulat câteva
săptămâni, s-a mai lansat unul, care de
data aceasta s-a arătat adevărat: «Evreii
vor fi trimiși în Transnistria». Poliția a și
început să facă descinderi, după ce crite­
rii, Dumnezeu știe. Oamenii erau ridicați
din casele lor în miez de noapte și trimiși
undeva departe, spre răsărit.”
Zaharia Stancu, Zile de lagăr

1. Precizați din sursa A două infor­ Copii evrei

mații referitoare la evreii din Edineț. orfani din
2. Exprimați un punct de vedere în Transnistria,
legătură cu faptele relatate în sur­ repatriați
sa B. la Botoșani,
1943.

76 • HOLOCAUSTUL ÎN ROMÂNIA PE TERITORIILE AFLATE SUB ADMINISTRAȚIE ROMÂNEASCĂ ȘI ÎN NORDUL TRANSILVANIEI

 UNITATEA 5

Evacuarea restului din ultima categorie a fost suspendată la începu-

Bundesarchiv, Bild 183-2004-0203-501 / CC-BY-SA 3.0

tul lunii octombrie 1942 pentru primăvara anului 1943, dar la 13 octom-
brie Consiliul de Miniștri a luat decizia renunțării la noi deportări. Din
cei 24 617 cetățeni români de etnie romă, circa 11 000 au murit de frig,
inaniție și epidemii apărute în urma condițiilor inumane la care au fost
supuși. Pentru deportarea romilor în Transnistria nu s-a mai folosit – ca
în cazul evreilor – pretextul de aderare la comunism sau activități sub-
versive prosovietice, ci etichetarea întregii minorități rome ca „nemobi-
lizabili și periculoși pentru ordinea publică”.

Orfanii Transnistriei
Copiii deportați în Transnistria împreună cu familiile lor s-au con-
fruntat cu moartea, cu boala, cu foametea și cu frigul chinuitor. Au tre-
buit să facă față vieții după război fără familia lor și singura lor cale de Copii romi deportați din Transnistria,
integrare a fost să se îndepărteze de amintirile deportării, ceea ce jus- lângă Tiraspol, martie 1944
tifică faptul că pentru o perioadă lungă supraviețuitorii nu au vorbit
despre amintirile dureroase. Un ajutor excepțional a fost dat de rabinul „[În Transnistria] trǎiam sub cerul liber,
Eliezer Zusia Portugal (1898-1982), cunoscut ca „părinte al orfanilor” din în afară de cei care aveau o caravană și
Transnistria, adăpostind, adoptând și ajutând să emigreze în Israel în puteau dormi în ea. (...) Muream de foame.
jur de 300 de copii. Toți l-au numit „tată”. (...) Totuși, viața noastră era mai ușoară
decât cea a țiganilor nomazi adăpostiți în
afara [staulului]. Ei își făcuserǎ bordeie în
pǎmânt, unde se înghesuiau unii în alții.
REȚINEȚI! Viața acestor oameni era atât de mizera­
bilǎ, încât ajunseserǎ sǎ-și mǎnânce caii,
l Principalele lagăre și ghetouri din Transnistria s-au aflat în județele Moghilev pe care totuși îi iubeau enorm. Pe atunci,
(Peciora, Scazineț, Vapniarka), Balta, Tulcin și Golta (Bogdanovka, Domanivka și caii erau sacri, mai ales pentru nomazi ca
Acmecetka). ei. Aveau părul lung și purtau veșminte
l Din cei 146 555 de evrei deportați, au murit 88 294, la care se adaugă și în jur de diferite, mai colorate. Pentru seminomazii
175 000 de evrei localnici, victime ale Holocaustului. ca noi era mult mai ușor de trăit decât
l Din cei 24 617 cetățeni români de etnie romă care au fost deportați în pentru acesti nomazi, maltratați pentru cǎ
Transnistria, circa 11 000 au murit de frig, inaniție și epidemii apărute în urma erau percepuți ca fiind diferiți.”
condițiilor inumane la care au fost supuși. Mărturia lui Vasile Ioniță,
intervievat de Michelle Kelso, 1999

APLICAȚII

1. Utilizați metoda jocului de rol împreună cu un coleg. 3. Alcătuiți o diagramă Venn cu asemănări și deosebiri
Faceți parte din cadrul celor două comunități (evreiască și între deportarea evreilor și a romilor în Transnistria.
romă). În urma deportărilor realizate de către autoritățile
române, v-ați întâlnit în Transnistria în 1942. Imaginați-vă un
dialog între doi tineri care să cuprindă: locul lor de origine
din România, informații despre familiile lor, pasiuni, cauzele
pentru care au ajuns în Transnistria etc.

Evreii în Romii în
2. Realizați o investigație istorică pornind de la afirma­
Transnistria Transnistria
ția lui Alexander Dallin: „Transnistria a reprezentat «groapa
1941-1944 1942-1944
etnică a României»”. Se vor avea în vedere în realizarea in­
vestigației: alegerea surselor de informare, prezentarea sta­
tutului Transnistriei în perioada 1941-1944, deportarea evre­
ilor din Bucovina și Basarabia, statutul evreilor localnici,
deportarea romilor, mărturii și povești de viață. În realizarea
investigației urmăriți pe youtube Holocaustul uitat din Ro-
Deosebiri Asemănări Deosebiri
mânia Mare (2004).

HOLOCAUSTUL ÎN ROMÂNIA PE TERITORIILE AFLATE SUB ADMINISTRAȚIE ROMÂNEASCĂ ȘI ÎN NORDUL TRANSILVANIEI • 77

 STUDIU DE CAZ
Evreii din Odessa
Coloană cu evreii din Odessa deportați de armata română
în Transnistria
O dessa, oraș fondat la sfârșitul secolului al XVIII-lea,
a fost căminul unui număr însemnat de evrei.
Imperiul Rus a acordat condiții favorabile acestui
oraș de la Marea Neagră, pentru a atrage coloniști
și comercianți și pentru a dezvolta exportul de grâ-
ne. Odessa a devenit un oraș multicultural, un ade-
vărat El Dorado, după cum era denumit adesea în
secolul al XIX-lea, atrăgând evrei, ruși, ucraineni,
greci, polonezi, italieni, germani, francezi etc. Evreii
au reprezentat constant până la Al Doilea Război
Mondial în jur de o treime din populația orașului,
contribuind semnificativ la dezvoltarea economică
și culturală a acestuia.
Pentru evrei, Odessa era simbol al modernității
și reformei, al efervescenței culturale și revoluționa-
re. Două mari pogromuri, în 1871 și 1905, au mar-
cat istoria timpurie a comunității evreiești din oraș.
Instalarea regimului sovietic, în 1917, a frânat mo-
delul de dezvoltare al orașului bazat pe diversitate.
În Al Doilea Război Mondial, Odessa a trecut prin
cel mai greu moment al său. Armata română a ase-
diat orașul, ca parte a campaniei militare antiso-
vietice în care participa alături de armata germană.
Sovieticii au reușit să reziste 73 de zile, între 3 au-
gust și 16 octombrie 1941, provocând moartea sau
rănirea a aproximativ 100 000 de militari români.
Ion Antonescu, fidel convingerilor sale antisemite,
punea rezistența înverșunată a orașului pe seama
evreilor. În jur de 150 000 de evrei se aflau în Odessa
când au intrat trupele române. Noile autorități au
început să-i adune pe evrei la închisoarea orașului.
Lucrurile s-au precipitat după ce clădirea în care s-a
instalat comandamentul român a sărit în aer la 22
octombrie 1941, fiind minată de sovietici. Generalul
78 • HOLOCAUSTUL ÎN ROMÂNIA PE TERITORIILE AFLATE SUB ADMINISTRAȚIE ROMÂNEASCĂ ȘI ÎN NORDUL TRANSILVANIEI
Civili escortați de soldați
(Odessa, 1941)
Ion Glogojanu și alți ofițeri români și germani au
murit în deflagrație. Ca în multe alte situații din
1941, autoritățile române s-au răzbunat pe evrei.
Ion Antonescu a ordonat represalii, care s-au
transformat într-un masacru. În jur de 20 000 de
evrei au pierit, împușcați, spânzurați sau arși de
vii. Restul evreilor din Odessa au fost închiși în
ghetouri, la Dalnic și Slobodka. În lunile următoa-
re, 60 000 de evrei din zona Odessei au fost depor-
tați în județele Golta și Berezovka din Transnistria,
unde o bună parte dintre ei au fost executați de
jandarmi români în colaborare cu militarii și colo-
niștii germani și cu milițiile ucrainene. Alții au mu-
rit în timpul marșurilor sau ca urmare a condițiilor
inumane din lagăre. Armata sovietică a reluat con-
trolul asupra orașului în aprilie 1944.
1. Analizați cu atenție imaginile și răspundeți la urmă­
toarele cerințe:
a. Care sunt faptele surprinse în fotografii?
b. Ce credeți că s-a întâmplat cu civilii escortați de soldați?
Argumentați-vă răspunsul.
2. Realizați o hartă conceptuală despre masacrul de la
Odessa respectând triada: cauze → desfășurare → urmări.
Utilizați în realizarea hărții conceptuale și informațiile oferite
de #lecțiadeistoriealtfel despre #poveștideviață din Odessa
(https://www.inshr-ew.ro/).
Masacrul de la Odessa (1941)
Cauze Desfășurare Urmări
LECȚIA 6 UNITATEA 5

Evreii din Vechiul Regat

și din sudul Transilvaniei:
Regimul de muncă obligatorie
și planurile de deportare în Polonia
Regimul de muncă obligatorie
În perspectiva viitoarelor acțiuni militare și în același spirit al decre-
telor-lege discriminatorii care i-au scos pe evrei din toate grupurile pro-
fesionale, din decembrie 1940 evreii au fost excluși din serviciul militar,
dar obligați să plătească o taxă militară și să presteze muncă obștească.
Taxele urmau să fie plătite și de către cei care din cauza condiției fizice
erau considerați inapți pentru serviciul militar. Impunerea taxelor mili-
tare s-a făcut din oficiu de către Ministerul Finanțelor după tabelele no-
minale întocmite de cercurile de recrutare. Ulterior, conform legii, evreii
puteau fi utilizați în folosul armatei sau la munci de folos obștesc. Unii
evrei specialiști (medici, farmaciști, veterinari, ingineri, arhitecți) pu- Livretul militar
teau munci în folosul armatei, cu obligativitatea purtării unor însemne al soldatului Grumberg Isak
distinctive. Celorlalți evrei care posedau livret militar li s-a aplicat pe
copertă și pe prima pagină livretului, cu tuș roșu, cuvântul Evreu. La
14 iulie 1941 era publicat în Monitorul Oficial Decretul-lege nr. 2030 - REPERE CRONOLOGICE
Regulamentul statutului militar al evreilor. Potrivit regulamentului,
evreii cu vârsta cuprinsă între 18 și 50 de ani trebuiau să presteze munca 4 decembrie 1940 – intră în vigoare
Decretul-lege nr. 3984 prin care evre­
de folos obștesc individual, în grup sau în detașamente, pentru nevoile ii erau excluși de la serviciul militar
armatei ori ale altor instituții publice. Evreii mobilizați puteau fi întrebu- și li se impuneau plata unei taxe și
ințați doar de Marele Stat Major, care urma să satisfacă, în măsura posi- regimul de muncă obligatorie.
bilităților, solicitările primite în acest sens, inclusiv de la alte instituții. 18 iunie 1941 – Ion Antonescu or­
Durata utilizării evreilor la munci era fixată la 60 de zile pe an pen- donă ca evreii din mediul rural să fie
tru evreii cu vârsta cuprinsă între 18 și 21 ani, 180 de zile pe an pen- mutați în municipiile de județ.
14 iulie 1941 – Regulamentul statu­
tru cei între 21 și 24 ani, 120 de zile pe an pentru cei între 24 și 26 ani, tului militar al evreilor, cu completări
legate de vârsta celor selectați pen­
tru munca obligatorie.
22 iunie 1942 – pe baza Decretului-
lege nr. 1851, organizarea muncii de
folos obștesc și controlul asupra
taberelor și coloniilor de muncă au
trecut în sarcina exclusivă a Marelui
Stat Major.
21 iulie 1942 – prin lege se face
distincția între muncă patriotică și
„muncă obligatorie”.
10 ianuarie 1943 – comunicat ce
preciza că studenții și elevii evrei de
la 16 ani în sus sunt obligați să pres­
teze muncă obligatorie.

DICȚIONAR
muncă forțată/obligatorie – muncă
grea sau degradantă folosită ca in­
strument de tortură fizică și psihică
sub amenințarea deportării între­
gii familii.
Elevi și studenți evrei la muncă obligatorie, 1943

HOLOCAUSTUL ÎN ROMÂNIA PE TERITORIILE AFLATE SUB ADMINISTRAȚIE ROMÂNEASCĂ ȘI ÎN NORDUL TRANSILVANIEI • 79

UNITATEA 5
Nicolae Bălan (1882-1955),
mitropolitul ortodox al Ardealului
în perioada 1920-1955
„După câteva intervenții ineficace, la
regina-mamă, la nunțiul papal, monseni­
orul Cassulo, cineva l-a sfătuit pe șef ra­
bin să vorbească cu mitropolitul Bălan, al
Transilvaniei. Era un om de mare prestigiu,
al cărui cuvânt conta la mareșalul Anto­
nescu și care era cunoscut ca un dușman
al evreilor. Șef rabinul i-a trimis o scrisoare
cu un delegat la Sibiu, că exista un pericol
grav pentru iudaism, care îl determina să-i
ceară o audiență când va veni la București.
După scurt timp, secretarul mitropolitului
Bălan dă un telefon și fixează întâlnirea. A
fost o convorbire lungă, într-o atmosferă
utilă. Rabinul Șafran a recurs la citate din
Biblie, s-a pus pe terenul legăturii iudais­
mului cu creștinismul etc. La un moment
dat, mitropolitul Bălan a promis că va face
o încercare de a-l convinge pe Antonescu.
Dacă rezultatul va fi pozitiv, va comunica.
Dacă va fi negativ, nu va comunica nimic.
În aceeași noapte, mitropolitul Bălan l-a
chemat la telefon și i-a spus că speră că
ordinul de deportare a evreilor din Tran­
silvania nu va fi pus în aplicare.”
Jean Ancel, Documente
Precizați două informații privind ar­
gumentele la care a recurs șef ra­
binul Alexandru Șafran pentru a-l
convinge pe Nicolae Bălan, mitro­
politul ortodox al Transilvaniei, să
intervină în favoarea evreilor.
80 • HOLOCAUSTUL ÎN ROMÂNIA PE TERITORIILE AFLATE SUB ADMINISTRAȚIE ROMÂNEASCĂ ȘI ÎN NORDUL TRANSILVANIEI
90 de zile pe an pentru cei între 26 și 41 de ani și 60 de zile pe an pen-
tru cei între 41 și 50 de ani.
Ordinele au început să devină din ce în ce mai dure. La 18 iulie
1941 generalul Ion Antonescu a dispus ca evreii ce urmau să fie inter-
nați în lagărele de muncă să fie întrebuințați la muncă grea. Ordinul
preciza că în cazul evadărilor „se împușcă unul din zece” și că acelora
care „nu muncesc cum trebuie să nu li se dea de mâncare” și să nu fie
lăsați să‑și cumpere.
La 3 august 1941, Ministerul de Interne a dispus strângerea și tri-
miterea imediată a evreilor de pe teritoriul întregii țări la munca de fo-
los obștesc. Începând cu 8 august 1941, s-au aplicat o serie de scutiri
pentru evreii angajați în întreprinderile ce executau comenzi ale ar-
matei sau ale altor autorități de stat, evreii care lucrau în întreprinde-
rile supuse românizării și care nu puteau fi înlocuiți de etnici români,
precum și cei indispensabili funcționării unor întreprinderi importan-
te. Marele Stat Major propunea în 1942 reîncadrarea evreilor în patru
categorii, în încercarea de a generaliza, controla și eficientiza munca
forțată a acestora. Ulterior, au fost organizate detașamente de lucru for-
mate din 500 de evrei, ele fiind puse la dispoziția Direcției Generale a
Drumurilor și Direcției Superioare a Geniului, respectiv la dispoziția
CFR. În paralel, au fost elaborate instrucțiunile generale privitoare la
munca obligatorie a evreilor: repartizarea lor în funcție de vârstă, pre-
gătire, calificare în detașamente de lucru interne și externe, program
de muncă de 9 ore, dreptul la hrană și diurnă. La 21 aprilie 1942, Ion
Antonescu solicita Marelui Stat Major propuneri cu privire la utiliza-
rea prin concentrare a evreilor cu vârsta cuprinsă între 20 și 40 de ani,
detașamente de lucru conduse de ofițeri și subofițeri în rezervă. Erau
totodată prevăzute sancțiuni grele pentru cei care se sustrăgeau de
la muncă.
Evreii erau îmbrăcați civil, cu haine proprii, pe brațul stâng purtau
o brasardă de culoare galbenă, lată de 10 cm, cu numele cercului de
recrutare respectiv. Munca se executa în „tabere și colonii de muncă
obligatorie de folos obștesc”, supuse regimului de ordine și disciplină
militară. Pentru a distinge munca educativ-patriotică de folos obștesc
prestată de tineretul român și munca la care erau supuși evreii, Legea
din 21 iulie 1942 a introdus ulterior, pentru evrei, termenul de „muncă
obligatorie”. Prin comunicatul din 10 ianuarie 1943 se preciza că stu-
denții și elevii evrei de la 16 ani în sus sunt obligați să presteze mun-
că obligatorie. Cei care nu puteau nici lucra și nici plăti răscumpărarea
erau deportați. La 23 august 1944 numărul evreilor mobilizați la mun-
ca obligatorie se ridica la 31 463, din care 19 447 erau repartizați în de-
tașamente de muncă locale, iar 12 016 în detașamente de muncă exte-
rioare. Înlăturarea regimului antonescian a adus la anularea legislației
și măsurilor antisemite adoptate în perioada 1940-1944, inclusiv cele
referitoare la munca obligatorie prestată de evrei.
Planurile de deportare a evreilor din România în Polonia
Urmând linia aliatului său german, generalul Antonescu a fost de
acord să deporteze evreii din Vechiul Regat și sudul Transilvaniei în la-
gărele din Polonia. O serie de personalități politice au făcut comenta-
rii sau memorii pentru oprirea deportărilor evreilor din România: Iuliu
Maniu, Ghiță Pop, N. Lupu, Ion Mihalache, Constantin I.C. Brătianu.
Intervențiile dr. Wilhelm Filderman și memoriile lui Iuliu Maniu l-au
iritat foarte mult pe Ion Antonescu. Este concludentă în acest sens
 UNITATEA 5

următoarea rezoluție pe care o punea la 10 august 1942 pe un raport

statistic privind populația evreiască din marile orașe din țară: „Voi tre-
ce peste toți și peste orice greutate – scria mareșalul – pentru a puri-
fica total nația de această neghină. Voi înfiera la timp pe toți acei care
au venit – ultimul dl Maniu – și vor veni să mă împiedice a răspunde
dorinței majorității imense a acestei nații”.
Împotriva planurilor de organizare a deportărilor spre Polonia, au
început o serie de intervenții disperate la cel mai înalt nivel. Șef rabinul
României, Alexandru Șafran, a avut în mai multe rânduri audiențe la
familia regală și la reprezentanții diplomatici sau religioși, o interven-
ție importantă venind de la cel mai improbabil personaj, mitropolitul
Lagărul de muncă forțată
Bălan, cunoscut pentru vederile sale antisemite și simpatiile legionare. de la Ciușlea-Siret
Populația evreiască a fost salvată de la deportarea în Polonia prin
Hotărârea Consiliului de Miniștri din 13 octombrie 1942, care a decis
suspendarea deportărilor. După toate probabilitățile, diferitele inter-
venții – a mitropolitului Bălan, a familiei regale și ale corpului diplo- Intelectuali
11 933
matic – au jucat un rol important în luarea acestei decizii. 14%

La muncă Scutiți
47 435 15 399
REȚINEȚI! 57% 18%

l Regulamentul statutului militar al evreilor stabilea că evreii cu vârsta cuprinsă

între 18 și 50 de ani trebuiau să presteze munca de folos obștesc individual, în Situație neclară
grup sau în detașamente, pentru nevoile armatei ori ale altor instituții publice. 9 365
l Legea din 21 iulie 1942 a introdus termenul de „muncă obligatorie” pentru evrei. 11%
l În 1942, s-a decis deportarea evreilor din România în Polonia. Măsura a fost
anulată prin Hotărârea Consiliului de Miniştri din 13 octombrie 1942, în urma in­
tervențiilor la cel mai înalt nivel (mitropolitului Bălan, familia regală și corpul di­ Grafic reprezentând
plomatic). folosirea evreilor la muncă obligatorie
(1 octombrie 1941)

APLICAȚII

1. Citiți cu atenție sursa de mai jos și răspundeți la urmă­
toarele cerințe:
„La 12 noiembrie 1941, la ordinul mareșalului Antonescu,
Marele Cartier General al Armatei prezenta o statistică din care
rezultă că în România 47 345 de evrei erau folosiți la «munca
de utilitate civică» (munca obligatorie). Unii evrei efectuau
munca obligatorie în localitățile unde domiciliau. Alții însă
munceau în așa-zisele «detașamente exterioare de muncă»,
trimise uneori la sute de kilometri distanță. (…) Iată o descri­
ere a detașamentului de îndiguire Suraia-Putna, datată din 19
noiembrie 1943: «Efectiv de 1 400 - 1 800 oameni concentrați
de 1-2 ani. Cazarea în barăci de scânduri și bordeie semiîn­
gropate, oamenii nu sunt la adăpost nici de ploaie, frig etc.
Majoritatea dorm pe pământul gol. Alimentarea. Insuficientă,
întrucât alimentele nu ajung la cazan în cantitatea ce este
destinată alimentării conform alocației. Echiparea. În marea
majoritate, oamenii sunt cu desăvârșire goi »”.
Radu Ioanid, Holocaustul în România
a. Menționați, din sursa dată, două informații referitoare la
evreii care erau folosiți la munca obligatorie.
b. Precizați secolul la care se referă sursa dată.
c. Scrieți o relație cauză-efect stabilită între două informații
selectate din sursă, precizând rolul fiecăreia dintre aceste in­
formații (cauză, respectiv efect).
2. Utilizați metoda Gândiți-Lucrați în perechi-Comunicați
și răspundeți la următoarea întrebare: „De ce credeți că Ion
Antonescu a oprit deportarea populației evreiești în lagărele
de exterminare naziste, dar a menținut politica represivă față
de această comunitate în România?”. Studiați, în etapa iniția­
lă, independent răspunsul la întrebare (4-5 minute). Ulterior,
comparați informațiile/opiniile cu un alt coleg (activitate în
pereche, 2-4 minute), pentru ca, în final, să comunicați conclu­
ziile activității în pereche întregului grup (1-2 minute). Notați
aceste răspunsuri pe tablă sau pe flipchart, evitând repetițiile.
3. Realizați un e-book care să conțină poveștile celor
care au contribuit la anularea deportărilor în Polonia: Ni­
colae Bălan, mitropolitul ortodox al Ardealului (1920-1955),
Andrea Cassulo, nunțiul apostolic în România (1936-1947)
sau René de Weck, reprezentantul diplomatic al Elveției la
București (1933-1945).

HOLOCAUSTUL ÎN ROMÂNIA PE TERITORIILE AFLATE SUB ADMINISTRAȚIE ROMÂNEASCĂ ȘI ÎN NORDUL TRANSILVANIEI • 81

UNITATEA 5
Școală primară evreiască din București
(cca 1942)
REPERE CRONOLOGICE
8 august 1940 – Decretul-lege nr.
2650 prin care evreii nu mai bene­
ficiază de aceleași drepturi cu cei­
lalți concetățeni. Sunt retrase toate
drepturile prevăzute de Constituția
din 1923.
Septembrie 1940 – 14 august
1944 – legi și decizii pentru elimi­
narea evreilor din organizațiile pro­
fesionale.
9 octombrie 1941 – încep depor­
tările din Bucovina de sud către
Transnistria.
14 octombrie 1940 – personalul di­
dactic și administrativ, elevii și stu­
denții evrei sunt excluși din învăță­
mântul de stat, privat și confesional.
17 decembrie 1941 – Federația
Uniunilor de Comunități Evreiești
este dizolvată.
18 februarie – 10 decembrie
1942 – apare „Gazeta evreias­
că”, organ de propagandă oficial al
Centralei Evreilor. Ziarele evreiești
fuseseră interzise în 1940.
1 ianuarie 1943 – are loc prima
deplasare a Comisiei Autonome de
Ajutorare (CAA) și a Centralei Evreilor
din România (CER) în Transnistria
pentru a da asistență deportaților
care se aflau acolo și a controla dis­
tribuirea ajutoarelor trimise.
82 • HOLOCAUSTUL ÎN ROMÂNIA PE TERITORIILE AFLATE SUB ADMINISTRAȚIE ROMÂNEASCĂ ȘI ÎN NORDUL TRANSILVANIEI
LECȚIA 7
Rezistența evreiască și eforturile
de repatriere a deportaților
din Transnistria
Principala organizație care a coordonat toate activitățile de asistență
evreiești a fost Federația Uniunilor de Comunități Evreiești din România
(FUCER), constituită în 1936, care a dus o politică de protest și rezistență
politică prin memorii. Reprezentanții comunității au încercat să obțină
sprijin din partea personalităților și au mers în audiențe la Casa Regală,
la diverși miniștri, lideri de partide sau lideri religioși. Ca o formă de
anihilare a oricărei rezistențe, la 17 decembrie 1941, Federația Uniunilor
de Comunități Evreiești a fost dizolvată și a fost înlocuită cu Centrala
Evreilor din România (controlată de statul român), singura autorizată
să reprezinte interesele colectivității evreiești. În paralel cu Centrala,
a funcționat un Sfat al comunității, ilegal, din care au făcut parte șef
rabinul Alexandru Șafran, dr. W. Filderman, A. Schwefelberg, Mișu
Benvenisti și alții.
Rezistența prin cultură
La excluderea din toate categoriile profesionale, comunitatea evreiască
a răspuns prin solidaritate internă și rezistență prin cultură. Școlile evre-
iești, cărora li se rechiziționaseră sediile, au fost forțate să se mute în sedii
improvizate în sinagogi, cantine, poduri etc., în timp ce elevii de liceu și
profesorii făceau în același timp și muncă obligatorie. Mersul la școală a
devenit și el o formă de rezistență.
În martie 1942, elevii de la Liceul evreiesc „Cultura B” au început să
vorbească despre organizarea de comitete de autoapărare, iar Cornel
Elias, Leon Zalman și Iancu Moscovici au răspândit câteva bancnote prin
București, pe care imprimaseră lozinci pacifiste, antinaziste și antigu-
vernamentale: „Afară cu nemții din țară!”, „Jos războiul!”, „Jos Hitler și
Antonescu!” și „Jos condamnările la moarte!”.
Cei trei elevi au fost arestați în scurt timp, împreună cu alți prie-
teni și colegi de liceu. Procesul lor s-a desfășurat la Curtea Marțială a
Comandamentului Militar al Capitalei, care în aprilie 1942 a pronunțat
sentința. Astfel, trei dintre cei 14 inculpați au fost condamnați la moarte și
executați (Cornel Elias, Leon Zalman și Iancu Moscovici), deși nu împlini-
seră încă 18 ani, iar restul au primit condamnări care au variat între 10 și
25 de ani de muncă silnică. Cea mai tânără inculpată, Bianca Calmi, avea
12 ani.
Comunitatea evreiască, în ciuda dificultăților, a organizat asistența
juridică, activitatea de ajutorare a supraviețuitorilor pogromurilor de la
București și Iași, a populației evreiești evacuate din zonele rurale și se-
miurbane, a masei evreiești sărăcite, a celor aflați în detașamentele de
muncă obligatorie, a celor deportați în Transnistria. În 1941 a fost înființa-
tă Comisia Autonomă de Asistență, pentru organizarea asistenței pentru
Transnistria.
Asistența pentru Transnistria
O altă formă de asistență și rezistență a fost autoorganizarea în
Transnistria, precum în cazul excepțional al turnătoriei de la Moghilev,
unde prin inițiativa inginerului evreu din Rădăuți, Siegfried Jägendorf
 UNITATEA 5

(1885-1970), au fost salvați circa 10 000 de oameni, deportați în lagărul

Moghilev – Podolski (Transnistria), transformați în specialiști utili pen-
tru refacerea infrastructurii orașului. Într-o scrisoare adresată Centralei
Evreilor în septembrie 1942, Siegfried Jägendorf spunea că activitatea sa la
Moghilev s-a desfășurat într-un context dintre „cele mai grele și critice pe
care le-a trăit cândva o colectivitate”.
După deportarea dr. Wilhem Filderman în Transnistria, în 1943, s-au
intensificat eforturile diplomatice de salvare a evreilor din România, dar
și activitatea de coordonare a asistenței și eforturilor de salvare a orfa-
nilor din Transnistria, pentru care s-a apelat în special la regina-mamă Scriitorul Mihail Sebastian (1907-1945),
Elena sau la nunțiul papal Andrea Cassulo. Rezultatele militare pe front exclus din viața literară pe criterii
l-au făcut pe generalul Ion Antonescu să își dorească să lase loc pentru rasiale, a devenit din 1941 profesor
negocieri. Eforturile pentru repatrierea orfanilor au început să aibă rezul- la Liceul „Cultura B”. În fotografie: în
tate în 1943. mijlocul profesorilor și elevilor
În activitatea secţiilor de asistenţă o atenţie specială s-a acordat unor
instituţii precum azilele de bătrâni, orfelinatele, căminele şi cantinele.
Spre sfârșitul anului 1943, ajutorul pentru evreii deportați în Transnistria
a crescut, fiind trimis acolo de către organizații internaționale caritabile
evreiești precum American Jewish Joint Distribution Committee (Joint),
Comitetul de salvare al Agenției Evreiești din Turcia, Congresul Mondial
Evreiesc și Oeuvre de Secours aux Enfants (OSE), care s-a ocupat de ca-
zurile orfanilor în încercarea de regăsire a rudelor. Solidaritatea comuni-
tății evreiești a fost impresionantă, așa cum se poate observa și într-un
raport al Comisiei Autonome de Ajutorare pe perioada 1942-1944, publicat
la 5 noiembrie 1944.

Emigrarea
Mișcarea sionistă a avut un rol important în păstrarea spiritului de
rezistență și găsirea unor căi de emigrare, în special pentru tineri. La
inițiativa lui Abraham Leiba Zissu, a fost înființat Oficiul de Emigrare
Palestinian, pentru facilitarea emigrării evreilor din România și a celor
refugiați în România.
În 1944 a fost organizată, prin intermediul serviciului secret britanic
MI6, o misiune curajoasă de parașutare a unor agenți sioniști, membri ai
organizației Alia Beth, lăsați în spatele liniilor inamice. Ei trebuiau să gă-
sească noi căi de emigrare, dar și să ajute la salvarea piloților britanici și Cantina unei școli primare evreiești (1942)
americani capturați în zona frontului. Din cei 32 de membri, 12 au fost
capturați și șapte au murit.
Nouă parașutiști au fost lansați în România „în orb” (fără a avea ajutor DICȚIONAR
la sol, trebuiau să ajungă singuri până la București, unde aveau legături
stabilite în organizația sionistă de tineret). Majoritatea au fost depistați și Curte Marțială – tribunal militar, în­
trunit în vreme de război sau în cir­
arestați, dar Shaike Dan (Trachtenberg) și Yitzhak Ben-Efraim au ajuns la
cumstanțe speciale.
București și, după multe greutăți, au găsit organizația sionistă. kibbutz/kibuț – formă de comuni­
tate rurală cooperatistă colectivă,
caracteristică sionismului social-de­
„Odată cu instaurarea regimului legionar-antonescian a început și prigoana împo­ mocrat.
triva școlilor evreiești. Localul școlii de băieți (sefarde) din strada Epureanu, inaugurat
în 1894 sub auspicii promițătoare, este rechiziționat fără prea multe forme. Suntem
nevoiți să căutăm un nou adăpost și, în lipsă de altceva mai bun, ne înghesuim cum
putem în camerele vechi și neîncăpătoare ale unui imobil de raport al comunității în
strada Radu Vodă. Îmi aduc și acum aminte cum am însoțit personal camioanele care
transportau băncile și mobilierul, tablele și hărțile. Se uitau oamenii la mine, unii cu Citiți cu atenție citatul din Iosef
dispreț, alții cu milă. Frânt de oboseală, îndurerat, dar și îndârjit, îmi amintesc că îmi Eugen Campus. De ce credeți că
reveneau în minte, obsesiv, cuvintele lui Eminescu puse în gura domnitorului Mircea: regimului legionar-antonescian a
«Eu îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul».” început prigoana împotriva școlilor
Iosef Eugen Campus, Cea mai veche școală din România evreiești?

HOLOCAUSTUL ÎN ROMÂNIA PE TERITORIILE AFLATE SUB ADMINISTRAȚIE ROMÂNEASCĂ ȘI ÎN NORDUL TRANSILVANIEI • 83

UNITATEA 5

Shaike Dan (1909-1994) a fost unul
dintre parașutiștii evrei din Palestina
sub mandat britanic trimiși în țările
europene ocupate de naziști
Shaike Dan era originar din orașul Lipcani, din Basarabia, iar
Yitzhak Ben-Efraim era din București. Au organizat la 3 august 1944
un convoi de trei nave („Mefkure”, „Morino” și „Bulbul”), cu scopul de a
transporta grupuri mari de evrei în Palestina. Vasul „Mefkure” a fost in-
terceptat de un submarin german, torpilat și scufundat (374 de morți).
Părinții lui Yitzhak Ben-Efraim se aflau printre victime. Alte transpor-
turi au fost organizate cu vasele „Salladin” (547 de emigranți) și „Turos”
(958 de persoane). Majoritatea pasagerilor erau orfani din Transnistria,
care aveau permise speciale de emigrare.
După război, în anii 1950, Shaike Dan a fost unul dintre fondatorii
Biroului de legătură pentru emigrarea evreilor din Uniunea Sovietică
(„Nativ”), care a înlocuit organizația Alia Beth. Shaike Dan a fost repre-
zentantul guvernului israelian în negocierile cu autoritățile române pri-
vind emigrarea evreilor și a fost implicat în această operațiune până la
sfârșitul anilor 1970. Peste 100 000 de evrei au fost ajutați prin acțiunile
lui, din cei aproape 300 000 de evrei care au emigrat din România între
1946 și 1989.

Peretz Goldstein (1923-1944), originar
din Cluj, unul dintre parașutiștii
Alia Beth. A făcut parte din grupul
parașutat în Ungaria, a cărui
misiune s-a încheiat tragic
REȚINEȚI!
l La excluderile din toate categoriile profesionale, comunitatea evreiască a răs­
puns prin solidaritate internă și rezistență prin cultură. Mersul la școală a devenit
și el o formă de rezistență.
l Comunitatea evreiască, în ciuda dificultăților, a organizat asistență juridică,
activități de ajutorare a supraviețuitorilor pogromurilor din Bucureşti și Iaşi, a
populației evreieşti evacuate din zonele rurale şi semiurbane, a masei evreieşti
sărăcite, a celor aflați în detaşamentele de muncǎ obligatorie și a celor deportați
în Transnistria.
l Mișcarea sionistă a avut un rol special în păstrarea spiritului de rezistență și
găsirea unor căi de emigrare.

APLICAȚII

Citiți cu atenție sursele A și B și răspundeți la următoarele
cerințe:
A. „El (omul de legătură) trebuia să spună: «Ești cioban?»
și răspunsul era: «Da, din kibbutzul Yagur». Când ne‑am pa­
rașutat în necunoscut, ne așteptam la tot și la toate. Dar să
ajungi la evreii pe care vrei să îi salvezi și să auzi: «De ce ați
venit?», era ca și cum cineva spulbera misiunea chiar de la în­
ceput. Ei erau reprezentanții desemnați să ne ajute. «De ce ați
venit?» Era mai mult decât o întrebare. Era ca și cum ai spune
că nu e nimic de făcut aici și este mai bine să ne întoarcem.
Dar unde? La Arad? Cairo?” Nu mi-am pierdut cumpătul și, cu
o stăpânire care nu era susținută de nimic, i-am zis: «Întâi, ne
găsești un adăpost! Mâine clarificăm ce este de clarificat, dar
să ții minte că nu tu ne ajuți, noi te ajutăm pe tine și de asta
am venit». Nu am zis un cuvânt despre săritura cu parașuta și
tot chinul prin care trecusem să ajungem la București.”
Amos Ettinger, Blind Jump, The Story of Shaike Dan, 1992
B. „Eu nu ştiam că paraşutiştii au pentru Zissu o ştire spe­
cială. Venind la el în casă, omul s-a ridicat, i-a îmbrăţişat,
i-a sărutat. Ei i-au strâns mâna, i-au spus că ştiu despre el
pentru că au urmărit corespondenţa pe care el o trimitea prin
curier diplomatic. La un moment dat Shaike Dan s-a ridicat în
picioare şi l-a anunţat că are pentru el o veste tristă, că fiul
său, Teodor Zissu, care era aviator în Royal Air Force, a căzut în
cadrul unui raid contra germanilor. Zissu a început să plângă.
S-a aşezat, a păstrat câteva minute de reculegere. Noi am stat
în tăcere până şi-a șters lacrimile. Apoi a spus: «Acum putem
continua!» şi a început să întrebe despre misiunea lor.”
Yitzhak Arzi, Arhiva de istorie orală – Radio România
a. Menționați din sursa A și sursa B două informații refe­
ritoare la trăirile lui Shaike Dan după ce a fost parașutat în
România.
b. Cum ați caracteriza atitudinea lui Shaike Dan și a colegi­
lor lui de a accepta să participe la o „misiune în necunoscut”?
Argumentați-vă opinia.
c. Imaginați-vă că sunteți contemporani cu evenimentele
din 1944. Redactați o scrisoare în care să argumentați necesi­
tatea salvării evreilor din România.

84 • HOLOCAUSTUL ÎN ROMÂNIA PE TERITORIILE AFLATE SUB ADMINISTRAȚIE ROMÂNEASCĂ ȘI ÎN NORDUL TRANSILVANIEI

 STUDIU DE CAZ
Wilhelm Filderman
Wilhelm Filderman (1882-1963)
W ilhelm Filderman a fost cel mai important
conducător al evreimii române în Epoca
Modernă. Lider timp de trei decenii al principalelor
organizații evreiești, a ținut piept atât tendințelor
extremiste, în perioada interbelică, cât și regimu-
rilor dictatoriale – carlist, legionar, antonescian
și comunist. Filderman a fost jurist de formație,
cu doctoratul obținut la Sorbona, în Franța. S-a re-
marcat în Uniunea Evreilor Pământeni (UEP), or-
ganizație centrală creată în 1909 pentru a milita
pentru emanciparea evreilor. Filderman a avut un
rol determinant în acordarea cetățeniei române
evreilor din România Mare. Pentru aceasta, a pur-
tat negocieri cu decidenții din România și cu diplo-
mații europeni și americani, la Conferința de pace
de la Paris. Ca o recunoaștere a meritelor sale, a
fost ales, în 1923, președintele UEP. Atunci, orga-
nizația și-a schimbat numele în Uniunea Evreilor
Români (UER).
Activitatea interbelică a lui Filderman a avut
două mari direcții: promovarea drepturilor evrei-
lor și lupta împotriva antisemitismului. Grație con-
ducătorului UER, cultul mozaic a primit același
statut în fața legii cu celelalte religii recunoscute
de Constituția din 1923; comunitățile evreiești din
HOLOCAUSTUL ÎN ROMÂNIA PE TERITORIILE AFLATE SUB ADMINISTRAȚIE ROMÂNEASCĂ ȘI ÎN NORDUL TRANSILVANIEI • 85
țară au primit recunoaștere juridică; școlile comu-
nitare cu predare în limbile ebraică sau idiș au pu-
tut fi autorizate; drepturile văduvelor și orfanilor de
război evrei au fost recunoscute etc.
Filderman s-a confruntat atât cu antisemitis-
mul la vedere al mișcărilor politice radicale, cât și
cu acela disimulat al unora dintre politicienii din
partidele democrate. Într-o epocă în care mișcări-
le legionară și cuzistă făceau ravagii, Filderman a
întreprins nenumărate demersuri pentru a limita
amploarea propagandei și violenței antisemite. În
aceeași măsură, s-a opus energic introducerii unor
măsuri discriminatorii la adresa evreilor în legisla-
ție și deciziile guvernamentale. A publicat mai mul-
te lucrări în care a demontat miturile antisemite.
După ce UER a fost desființată odată cu insta-
larea dictaturii carliste, în 1938, Filderman a acti-
vat public din poziția de președinte al Federației
Uniunilor de Comunități Evreiești, organizație
creată în 1936 pentru a reprezenta toate comuni-
tățile evreiești din țară. Președintele FUCER a tri-
mis sute de petiții autorităților, reușind să limite-
ze consecințele politicilor antisemite. Ca urmare a
opoziției față de regimul Antonescu, a fost deportat
în Transnistria, în 1943, pentru scurt timp. După
1945, Filderman a intrat în conflict cu regimul co-
munist și a fugit din țară, în 1948, reușind să salve-
ze arhivele organizațiilor pe care le-a condus.
Citiți cu atenție sursa și răspundeți cerințelor:
„Filderman, pe care antisemiţii cei mai intransigenți
îl consideră a fi un om onorabil, a fost colaborato­
rul lui Ion I.C. Brătianu la Conferinţa de pace din 1919.
Creatorul «Marii Românii» i-a decernat atunci un brevet
de patriotism românesc. În 1926, cei doi oameni s-au
prezentat pe aceleaşi liste la alegerile electorale pen­
tru un nou Parlament. (…) Antonescu îl consulta ade­
sea. Israel nu făcea jurământ decât pentru el.” (René de
Weck, Jurnalul unui diplomat)
1. Formulați, pe baza sursei, un punct de vedere re­
feritor la activitatea politică a lui W. Filderman, susți­
nându-l cu două informații selectate din sursă.
2. Argumentați, printr-un fapt istoric relevant, afir­
mația conform căreia W. Filderman a contribuit la ate­
nuarea politicii represive împotriva comunității evre­
iești în perioada 1940-1944.
3. Realizați un articol în care să argumentați că
Wilhelm Filderman poate reprezenta un model politic
pentru societatea românească contemporană.
 STUDIU DE CAZ
Mărturii ale supraviețuitorilor evrei
și romi din Transnistria
M ulți dintre supraviețuitorii infernului din
Trans­nistria au fost prea traumatizați pentru
a povesti ce au trăit acolo. Doar câțiva au reușit să
scrie și să vorbească despre experiența lor, în cărți
de memorii, jurnale și interviuri.
O mărturie a suferințelor îndurate ne-a rămas
de la Sarina (Sașa) Ionescu, născută Feyer, care
avea 11 ani când familia ei a fost deportată din
Câmpulung Moldovenesc. Din multele lagăre în
care a stat își amintește:
„Majoritatea oamenilor erau slăbiți, așa că ză-
ceau mult. Eu însămi, să zicem, fiind din catego-
ria cea mai favorizată, am ajuns la 14 ani la 30 kg,
eram un copil bolnav și când, la întoarcere, ne-am
oprit la Cernăuți la niște rude ale tatălui meu, eu
m-am îmbolnăvit pentru că am mâncat”.
Tot din Câmpulung a fost deportată și Miriam
Korber Bercovici, la 18 ani. Miriam povestește în
Jurnal de ghetou. Djurin, Transnistria, 1941-1943:
„Djurinul a fost un ghetou bun. Dacă există ghe-
touri bune, a fost un ghetou bun. N-au murit acolo
oameni împușcați. Unul singur, un prieten de-al
nostru care a vrut să evadeze, un băiat. Au murit
oameni care au vrut să intre în Djurin din alte ghe-
touri. Dar au murit ca muștele de foame, de murdă-
rie, de [tifos] exantematic. Tata a scăpat, dar a ră-
mas surd pentru toată viața lui după boală. A făcut
o complicație, o meningită”.
Liviu Beris a fost deportat din Herța la 13 ani.
Din cauza traumei, și-a pierdut memoria, iar la în-
toarcere a trebuit să ia școala de la capăt, ceea ce
nu l-a împiedicat să ajungă doctor în genetică, recu-
noscut la nivel internațional. Despre viața în lagă-
rul de la Edineț Liviu povestește într-un interviu:
„Eram de acum plini de păduchi, stăteam câte
12-15 într-o cameră. De mâncat te duceai cu vreo
Liviu Beris
(1928-2022)
86 • HOLOCAUSTUL ÎN ROMÂNIA PE TERITORIILE AFLATE SUB ADMINISTRAȚIE ROMÂNEASCĂ ȘI ÎN NORDUL TRANSILVANIEI
haină sau așa ceva la sârma ghimpată din jur și
făceai troc cu sătenii, încât unii ajunseseră goi
când să plecăm de acolo. Și apa era o problemă,
eram 11 000 acolo, mai târziu am găsit niște ra-
poarte, în care cei care ne păzeau scriau «Nu li se
dă de mâncare»”.
Dintre cei circa 14 000 de romi care au supra-
viețuit (din totalul de 25 000 care au fost deportați
în Transnistria), puțini au putut depune mărturie
pentru că puțini au fost întrebați. Între ei se numă-
ră Maria Văduva, care povestește într-un interviu:
„A venit cu șareta și ne-a luat. Ne-au luat: hai-
deți că vă ridicăm să vă dea pogoane, bani, să
vă dea pământuri. S-au bucurat ai noștri. Să ple-
căm. Și am plecat de voință bună. Și când ne-am
dus acolo, ne-am dus la moarte. Tata când a mu-
rit, uite așa a murit, lângă zid. S-a înghețat așa.
Neîngropați, nu nimic. Le trăgeau așa, le aruncau,
îi mâncau câinii. Păi când mă gândesc, iau foc.
Păi câți oameni au murit acolo, de am rămas doi
inși, am venit cu bărbatul meu. Acolo ni s-a dus
tot, părinții, tot neamul nostru. Mă mir cum de
ne-a mai ținut Dumnezeu. De m-a ținut pe mine
atâția ani de mine. Se miră toți spoitorii de mine
că au murit toți și eu am trăit. De, Dumnezeu m-a
ținut”.
Și Constantin Brăilă, deportat din Alexandria,
relatează:
„După patru-cinci ore după ce am ajuns la Gri­
gorești, ne-au luat pe jos sub escortă și ne-au dus
la Delenii 2, care era o fermă, unde era nevoie să
fie culeși cartofi și porumb. Și am rămas acolo în-
tr-un grajd, fără paturi, fără nimic, numai cu paie
așternute pe jos pe care dormeam, fără ușă la
grajd, fără geamuri să le putem închide, eram ca
niște vite”.
1. Formulați un punct de vedere referitor la viața în lagăr a
evreilor și a romilor pe baza mărturiilor lui Liviu Beris și Maria
Văduva, susținându-l cu câte o informație din fiecare sursă.
2. Organizați o expoziție de fotografii ilustrând tradițiile
și obiceiurile celor două comunități. Prezentați rezultatele
proiectului folosind portul tradițional al evreilor și al ro­
milor. Identificați asemănările și deosebirile.
3. Realizați o investigație privind destinul lui Miriam
Korber Bercovici. Prezentați rezultatele investigației și
celorlalți colegi. Utilizați ca sursă de informare #povești­
deviață din Bucovina de Sud (https://www.inshr-ew.ro/).
LECȚIA 8 UNITATEA 5

Evreii din nordul Transilvaniei sub

autoritatea statului ungar (1940-1944):
expulzări, detașamentele de muncă
din Ungaria și Ucraina, ghetoizare
și deportare la Auschwitz
și în alte lagăre de exterminare
Masacre și expulzări
În termenii Dictatului de la Viena (30 august 1940), România a fost
forțată să accepte cedări teritoriale. A pierdut astfel jumătatea de nord a Lagărul de exterminare
Transilvaniei, cuprinzând județele Sălaj, Bistrița-Năsăud, Ciuc și Someș, cea Auschwitz‑Birkenau (2007)
mai mare parte a județelor Bihor, Trei Scaune, Mureș-Turda și părți din ju-
dețul Cluj.
Odată cu intrarea trupelor de ocupație maghiare, s-a instaurat o atmosfe-
ră de teroare, menită să preseze populația românească să treacă granița. Au
avut loc o serie de execuții în masă, vizând în special populația românească,
cele mai cunoscute fiind cele din toamna anului 1940 de la Treznea și Ip. La 9
septembrie 1940, în comuna Treznea, la 15 km de Zalău, au fost masacrați cu
focuri de mitraliere sau străpunși cu baionetele 93 de oameni (87 de români
și 6 evrei), iar în satul Cerișa au fost executați opt români și patru evrei. Au
avut loc masacre și în alte sate și comune și s-a procedat la expulzări.
Un alt masacru comis de armata ungară a avut loc ulterior în localita-
tea Sărmaș (județul Mureș), la 17 septembrie 1944, când au fost torturați și
omorâți 126 de evrei, dintre care 43 de copii sub 15 ani, împușcați, uciși cu Familia Heller din Cluj (cca 1940)
patul puștii și prin asfixiere (îngropați de vii).

Detașamentele de muncă din Ungaria și Ucraina

În Transilvania de nord, în 1940, circa 15 000 de bărbați evrei cu vârsta
REPERE CRONOLOGICE
cuprinsă între 14 și 48 ani au fost înrolați cu forța în detașamentele de mun-
că. Bărbații din aceste detașamente au fost trimiși mai întâi în lagăre de 18 martie 1944 – Miklós Horthy
muncă din Ungaria, iar apoi pe linia frontului din Ucraina și cea mai mare consimte ca Ungaria să predea
parte a lor a pierit pe Frontul de Est. Numărul deceselor și a accidentelor de Germaniei câteva sute de mii de
muncă a fost foarte ridicat, în special pe Frontul de Est (se estimează circa „muncitori evrei”.
19 martie 1944 – Germania ocupă
25 000 – 40 000 de victime). Ungaria.
Drumul spre distrugerea totală a evreilor din Transilvania de nord a înce- 5 aprilie 1944 – legea privind sta­
put odată cu ocuparea Ungariei de către trupele naziste, la 19 martie 1944. bilirea unui spațiu special unde să
Acesta era contextul sociopolitic în care pronaziștii maghiari, alături de par- fie concentrați evreii.
tenerii lor naziști, au trecut la implementarea soluției finale în Ungaria, la 3 mai 1944 – începe operațiunea
de ghetoizare a celor aproxima­
„curățarea” țării de evrei (Judenrein).
tiv 160 000 de evrei din nordul
Transilvaniei.
Ghetoizare 15 mai 1944 – începe deportarea
evreilor din Transilvania de nord.
La 5 aprilie 1944, a fost adoptată legea privind stabilirea unui spațiu spe- 7 iulie 1944 – Horthy, sub presiu­
cial unde să fie concentrați evreii. S-a ordonat internarea tuturor evreilor, nea occidentală crescândă, ordonă
fără deosebire de vârstă și sex, în lagăre de concentrare. Până atunci însă, ei oprirea deportărilor.
au fost strămutați în ghetouri. Sarcina ridicării evreilor de la domiciliile lor Septembrie 1944 – armata ungară
comite mai multe crime împotriva
a revenit poliției și jandarmeriei maghiare. La fața locului au venit membri
românilor și evreilor la Arad, Luduș
SS în calitate de consultanți. Planul preconiza pregătirea terenului pentru sau Sărmaș.
ghetoizarea și deportarea evreilor în lagărele naziste de exterminare; inițial

HOLOCAUSTUL ÎN ROMÂNIA PE TERITORIILE AFLATE SUB ADMINISTRAȚIE ROMÂNEASCĂ ȘI ÎN NORDUL TRANSILVANIEI • 87

UNITATEA 5
Ghetoul din Sighet, strada Rosetti
„Nu mai aveam dreptul să intrăm în
restaurante, în cafenele, să călătorim cu
trenul, să ne ducem la sinagogă, să ieșim
pe stradă după ora șase seara. Apoi a fost
ghetoul. La Sighet au fost înființate două
ghetouri. Unul mare, în mijlocul orașului,
care ocupa patru străzi, și unul mai mic,
care se întindea pe mai multe străduțe, la
periferie.”
Elie Wiesel, Noaptea
Îmbarcarea de la Sighet spre Auschwitz
„După câteva zile au adunat toți evreii
și am ieșit la drum. Dar foarte mulți au mu­
rit în ghetou. Am început să mergem fără
să știm încotro mergem. Seara am ajuns
în orașul Sighet. Acolo ne-au împrăștiat
în locuințe [unde] am găsit mâncare caldă
pe cuptor. Ne-am închipuit că nu demult
[și‑au] părăsit căminul. A trecut o noapte
tristă, neuitată. Dimineață în zori ne-au
scos din case. Ne-au aranjat pe stradă
[câte] 5 [în] rând. Am stat așa fără să fa­
cem un pas. Seara la ora 8 ne-au aranjat
iarăși [câte] 5 și am început să mergem. Pe
stradă nu am văzut pe nimeni, numai [de
la] geamuri s-au uitat la noi.”
Roșcovschi (Rojica) Șoșana
88 • HOLOCAUSTUL ÎN ROMÂNIA PE TERITORIILE AFLATE SUB ADMINISTRAȚIE ROMÂNEASCĂ ȘI ÎN NORDUL TRANSILVANIEI
prin ghetoizarea și concentrarea lor în centrele de deportare și apoi prin
deportarea propriu-zisă.
Realizarea prevederilor respective a presupus introducerea unor măsuri
legislative drastice de excludere a evreilor din societatea maghiară. Pentru
identificarea lor pe stradă și în locuri publice, a fost promulgat un ordin spe-
cial, la 5 aprilie 1944. Toți evreii trecuți de vârsta de șase ani au fost obligați
să poarte pe haină, la loc vizibil, o stea galbenă cu șase colțuri de 10 x 10 cm,
confecționată din pânză, mătase sau catifea. Nesupunerea la ordin atrăgea
după sine sancțiuni grave.
Principalele ghetouri din Transilvania de nord au fost stabilite la Cluj
(cca 18 000 de evrei), Dej (cca 7 800), Șimleu Silvaniei (cca 8 500), Satu Mare
(cca 18 000); Baia Mare (cca 5 500 de evrei în două ghetouri), Bistrița (6 000),
Oradea (35 000 de evrei în două ghetouri), Târgu-Mureș (7 380 de evrei).
Gruparea evreimii în ghetouri s-a bazat pe planuri detaliate. Astfel, în
localitățile mici, evreii au fost adunați în sinagogi sau în clădiri aparținând
comunității religioase și li s-au confiscat obiectele de valoare. De aici au fost
dirijați spre orașele mari cele mai apropiate, stabilite în prealabil. În orașe
au fost duși în ghetouri amenajate, de regulă, în fabrici, de unde garnituri de
tren cu evrei înghesuiți în vagoane de vite plecau spre Polonia.
Deportarea la Auschwitz și în alte lagăre de exterminare
Evreii din Transilvania de nord au fost deportați majoritatea în Polonia,
la Auschwitz, unde au fost supuși la condiții inumane și la experimente
medicale groaznice. În unele cazuri, au ajuns de aici și în lagăre din alte țări,
precum Bergen-Belsen, Mauthausen , Dachau, Theresienstadt etc.
Trenurile care porneau din diferite orașe ale Ardealului de nord ajun-
geau, de obicei, în trei-patru zile la Auschwitz. Câte patru trenuri pe zi, fie-
care cu câte 35-40 de vagoane de marfă, erau trimise în diferitele centre de
ghetoizare și îmbarcare pentru a fi încărcate, potrivit unui program bine
stabilit. Fiecare tren transporta câte 3 000 de evrei înghesuiți în vagoanele
de marfă, câte 70-80 în fiecare vagon.
Până la Kassa (Košice), garniturile au fost însoțite de jandarmi maghiari;
apoi înlocuiți de paznici SS. Din cauza înghesuielii și a căldurii, în vagoane
abia se putea respira. Mulți dintre cei slabi și bătrâni mureau pe drum. La
sosire, se făcea „selecția”: erau aleși cei capabili de muncă și executați pe loc
cei nefolositori (bolnavi, bătrâni, copii).
Moshe Safdie, Monument în memoria deportaților evrei (Yad Vashem)
 UNITATEA 5

„Socotesc de datoria mea de om (...) să rog autorităţile, cu dragoste şi în numele

lui Dumnezeu, să zăgăzuiască neomenia sau, dacă nu sunt capabile de aşa ceva,
să nu ia parte la acţiunile menite să ducă la moarte mii de oameni. În aceste zile
sfâşietoare, decisive, fiecare om de răspundere trebuie să simtă că soarta naţiei
noastre şi, legat de ea, soarta tuturora este în mâinile lui Dumnezeu, deci nu
putem să aducem asupra capetelor noastre mânia lui Dumnezeu prin comiterea
unor păcate sau prin colaborarea cu ele.”
Predica episcopului Márton Áron (Catedrala catolică din Cluj, 18 mai 1944)

Un caz controversat a fost salvarea a 1 684 de evrei (388 din ghetoul

din Cluj) prin acțiunea liderului sionist Rudolf (Rezső) Kasztner, care și-a
protejat propria familie și alți cunoscuți, colaborând cu autoritățile nazis-
te. Numărul evreilor deportați din Transilvania de nord a fost estimat la
131 639, iar 84,5% nu au supraviețuit.

REȚINEȚI!
l La 30 august 1940, prin Dictatul de la Viena, România a cedat Transilvania de
nord Ungariei.
l Distrugerea totală a evreilor din Transilvania de nord a început odată cu ocu­
parea Ungariei de către trupele naziste (19 martie 1944). Áron Márton (1896-1980), episcop
l Principalele ghetouri din Transilvania de nord au fost la Cluj, Dej, Şimleu romano-catolic al Diocezei
Silvaniei, Satu Mare, Baia Mare, Bistrița, Oradea și Târgu-Mureş. de Alba. Pentru că a salvat de
l Evreii din Transilvania de nord au fost deportați în lagăre de concentrare nazis­ la moarte mai mulți evrei din
te, majoritatea în Polonia (lagărul Auschwitz-Birkenau) și Cehia (lagărul Terezin). Transilvania, a fost declarat în
anul 1999 Drept între popoare.

APLICAȚII

1. Analizați cu atenție sursele A, B, C și răspundeți la ur­
mătoarele cerințe:
A. România în anul 1940 cu Transilvania de nord marcată
cu galben.
B. „În urma constituirii ghetourilor în cele mai multe orașe,
mai ales în teritoriile realipite Ungariei în ultimii ani, evreii din
aceste regiuni au început a fi puși la dispoziția autorităților ger­
mane și deportați. (…) Transportul se face în câte 11 trenuri pe zi,
în vagoane de marfă închise. (…) Se afirmă că vagoanele nu sunt
deschise în timpul transportului nici pentru a scoate cadavrele
celor decedați.”
Evreii din România
între anii 1940-1944, vol. IV
C. „Până acum au fost deportați toți evreii din orașele de
nord ca Sighet, unde ei erau în număr de circa 14 000 și reprezen­
tau aproape 60% din populație. Se pare că tendința guvernului
ungar este de a elimina definitiv în acest fel în primul rând evreii
din teritoriile realipite (Transilvania, Maramureș etc.) considerați
a fi mai puțin leali față de statul maghiar.”
Evreii din România între anii 1940-1944, vol. IV
a. Localizați, în sursa A, zona Maramureșului și orașul Sighet.
b. Identificați pe baza surselor istorice on-line teritoriile „re­
alipite Ungariei” în perioada 1938-1940.
c. Menționați din sursa B două informații care se referă la
populația evreiască.
d. Precizați, pe baza sursei C, numărul evreilor deportați din
orașul Sighet.
2. Formulați un punct de vedere argumentat față de situația
evreilor din Transilvania plecând de la următoarea afirmație:
„Evreii din Transilvania au fost victimele mediului istoric în care
au trăit. Românii i-au respins din cauza afinității lor cu cultura
maghiară și, implicit, cu revizionismul și iredentismul maghiar.
Ungurii, în special dreapta radicală, i-au acuzat că sunt renegați
în serviciul stângii”.
CISHR, Raport final

HOLOCAUSTUL ÎN ROMÂNIA PE TERITORIILE AFLATE SUB ADMINISTRAȚIE ROMÂNEASCĂ ȘI ÎN NORDUL TRANSILVANIEI • 89

 STUDIU DE CAZ

Elie Wiesel

E lie (Eliezer) Wiesel s-a năs-

cut la 30 septembrie 1928 la
Sighet, unde evreii reprezentau
A fost o personalitate prețuită
și recunoscută de mai mulți pre-
ședinți americani. La 12 aprilie
în acea perioadă 38,6% din po- 1999, a ținut discursul „Pericolele
pulație. Elie, singurul băiat al fa- indiferenței” în fața președin-
miliei, mai avea două surori mai telui american Bill Clinton și a
mari și una mai mică. Familia membrilor Congresului, la Casa
deținea o mică băcănie și ducea Albă, iar la 5 iunie 2009 a reve-
un trai liniștit. Limba în care nit la Buchenwald într-o vizită
vorbeau acasă era idiș, dar fo- oficială comemorativă, însoțit de
loseau și româna, maghiara și președintele american Barack
germana. Atmosfera casei și a Obama și de cancelarul german
comunității evreiești din Sighet Angela Merkel.
a fost conservată prin transfor- A militat pentru construi-
marea casei părintești de pe rea la Washington a Muzeului
strada Tudor Vladimirescu nr. 1 American al Holocaustului, des-
în Casa Memorială „Elie Wiesel” chis pentru public în 1993, dar și
(2001, Muzeul Maramureșului). pentru educația morală despre
În urma Dictatului de la Elie Wiesel (1928-2016)
Holocaust în România. A prezi-
Viena, Transilvania de nord dat Comisia Internațională de
a fost anexată de Ungaria horthistă și, deși pă- Studiere a Holocaustului în România (2003), numi-
rea inițial o zonă mai sigură, deportările po- tă ulterior Comisia „Wiesel”, compusă din experți
pulației locale evreiești au început din aprilie din România, Statele Unite ale Americii, Franța,
1944. Familia lui Elie a ajuns la 16 mai în lagărul Germania și Israel. Ca rezultat al activității comisi-
Auschwitz-Birkenau. Eliberarea l-a găsit în lagărul ei și al raportului acesteia a fost înființat, în 2005,
Buchenwald, singur, la limita supraviețuirii. Institutul Național pentru Studierea Holocaustului
Experiența din lagăr l-a afectat profund și, la pes- din România „Elie Wiesel”.
te zece ani după eliberare, a scris în limba idiș Un
di velt hot geshvign („Și lumea a tăcut”), care devine
în versiunea prescurtată în limba franceză La Nuit 1. „«Ăla de-acolo e tatăl tău?» m-a întrebat res­
ponsabilul blocului. (…) Și-a pus mâna mare și pă­
(„Noaptea”), carte tradusă și în limba română. roasă pe umărul meu și-a continuat: «Ascultă-mă
Această carte a devenit cea mai tradusă bine, micuțule. Nu uita că te afli într-un lagăr de
și influentă mărturie a unui supraviețuitor al concentrare. Aici, fiecare trebuie să lupte pentru
Holocaustului. Wiesel a publicat alte 57 de cărți sine și să nu se gândească la alții. Nici măcar la ta­
până în 2008. A fost un orator cunoscut pentru tăl lui. Aici, nu există tată, frate sau prieten. Am să-ți
dau un sfat bun: să nu-i dai rația ta de pâine și de
drepturile omului – a vorbit despre victimele apar-
supă bătrânului tău tată».” (Elie Wiesel, Noaptea)
theidului, ale foametei din Africa, despre victime-
le genocidului din Cambodgia, Bosnia etc. – și, în a. Precizați din sursă două informații referitoare
această calitate, a primit Premiul Nobel pentru la lagărul de concentrare.
Pace în 1986, motivația comitetului norvegian fi- b. Formulați un punct de vedere referitor la dis­
ind că Wiesel este „unul dintre cei mai importanți cursul responsabilului de lagăr. Argumentați răspun­
sul dat.
lideri spirituali într-o vreme în care violența, opre-
siunea și rasismul continuă să caracterizeze lumea 2. Căutați la bibliotecă romanul Noaptea al lui
de azi”. Elie Wiesel. Identificați pasajele care se referă la dis­
trugerea morală a omului, la demnitatea umană, co­
A înființat în 1986, alături de soția sa, Fundația eziune socială și nonviolență.
Elie Wiesel pentru Umanitate, pentru a combate
3. Realizați o hartă în care să refaceți drumul lui
indiferența, intoleranța și nedreptatea prin dialog
Elie Wiesel de la Sighetu Marmației la Auschwitz și
internațional și programe axate pe tineret care pro- Buchenwald.
movează acceptarea, înțelegerea și egalitatea.

90 • HOLOCAUSTUL ÎN ROMÂNIA PE TERITORIILE AFLATE SUB ADMINISTRAȚIE ROMÂNEASCĂ ȘI ÎN NORDUL TRANSILVANIEI

LECȚIA 9 UNITATEA 5

Solidaritate și acțiuni de salvare

în timpul Holocaustului:
Drepți între popoare

Solidaritate și acțiuni de salvare în timpul Holocaustului

Propaganda antisemită din anii 1930-1940 și măsurile discriminatorii
împotriva evreilor luate în epocă nu au întâmpinat multă opoziție. Decret
după decret, excluderea evreilor din viața publică s-a normalizat și abia la
marile evenimente violente (pogromuri, deportări), unele personalități au
protestat și au intervenit în favoarea lor sau au încercat să salveze prin acțiu-
ne directă. Trebuie subliniată acțiunea de protest și salvare a primarului din
Cernăuți, Traian Popovici, în prima perioadă a deportărilor în Transnistria
(1941), protestele lui Iuliu Maniu, președintele Partidului Național‑Țărănesc,
și ale reginei-mamă Elena pentru evitarea deportării evreilor din România
în lagărele din Polonia. Memorii împotriva deportărilor spre Transnistria Regina-mamă Elena
(1896-1982)
i-au adresat generalului Antonescu și Constantin I.C. Brătianu, președintele
Partidului Național Liberal, sau Dori Popovici, membru marcant PNȚ.
Pe plan cultural, lungul șir de excluderi din societățile profesionale ale REPERE CRONOLOGICE
evreilor au prilejuit acțiuni de solidarizare și protest, cum este include-
rea în lucrarea esențială a lui George Călinescu, Istoria literaturii române 1941-1944 – o serie de simpli cetă­
de la origini până în prezent (1941), a scriitorilor evrei de limbă română, țeni sau de personalități au interve­
în condițiile în care scriitorii evrei erau pe lista de lecturi interzise, ex- nit, cu toate riscurile implicate, pen­
tru ajutarea sau chiar salvarea unor
cluși din bibliotecile publice sau librării. Un alt exemplu de solidaritate evrei români a căror viață era pusă
a fost în cazul Teatrului evreiesc Barașeum – înființat în 1941, după ex- în primejdie în timpul pogromurilor
cluderea actorilor evrei din teatrele românești –, frecventarea și de către sau deportărilor.
publicul românesc și de către o serie de personalități care au vrut să își 1953 – a fost creat Institutul Yad
arate sprijinul față de foștii colegi, precum Lucia Sturdza-Bulandra, Lilly Vashem, organizație oficială a Sta­tu­
Carandino, Constantin Tănase și Vasile Vasilache. lui Israel (memorial, muzeu, arhivă
și instituție de cercetare despre vic­
Scriitorul și preotul Gala Galaction, traducător al Bibliei în limba ro- timele Holocaustului).
mână (1938) din ebraică și greacă, a fost un promotor al toleranței creștine 1963 – a fost demarat un proiect la
și al solidarității cu fiii lui Israel. Sunt atestate intervențiile sale pe stradă nivel mondial de acordare a titlului
în ajutorul evreilor batjocoriți la munca obligatorie, sau predica pe care a de Drept între popoare, ca omagiu
ținut-o spontan la o ceremonie de majorat religios în Templul Fraterna din adus salvatorilor.
București, prin care a încercat să ridice moralul asistenței. Tot în aceeași
direcție, monseniorul Andrea Cassulo, nunțiul papal în România, care a
intervenit și în favoarea deportaților din Transnistria, l-a salutat pe stradă DICȚIONAR
în limba ebraică, în semn de solidaritate pe rabinul Guttman. Fiecare gest
a însemnat enorm pentru acești foști cetățeni, vulnerabili în fața violen- Drepți între popoare – titlu acor­
țelor și hărțuirilor oficiale și neoficiale. dat eroilor neevrei care, în vremea
Holocaustului, și-au riscat viața,
ajutându-i și salvându-i pe evreii
Drepți între popoare prigoniți. Acest titlu conferă cetă­
Cea mai prestigioasă recunoaștere a unor acțiuni de salvare a evreilor țenia de onoare a Statului Israel
(cu toate drepturile conexe pentru
este titlul de Drepți între popoare, acordat (începând cu anul 1963) în via-
cei care aleg să locuiască în Israel).
ță sau post-mortem, de statul israelian prin intermediul Institutului Yad Titlul se conferă pe baza unor do­
Vashem, pe baza unei legi speciale emise de Knesset (Parlamentul israeli- cumente, mărturii, probe analizate
an). Comparativ cu alte ţări europene implicate în cel de-Al Doilea Război de un judecător. Medalia și diploma
Mondial, numărul celor din România este relativ mic; după ultimele date de onoare sunt oferite laureatului
oficiale, sunt doar 69 (conform listei de la 1 ianuarie 2022). sau urmașilor la Ierusalim, în ca­
dru festiv, și se plantează simbolic
Majoritatea au ajutat cunoscuți, dar sunt și personalități care au inter-
un pom cu numele persoanei pe
venit în numele umanității. De menționat cazul Vioricăi Agarici, preșe- Muntele Amintirii.
dinta Crucii Roșii din Roman.

HOLOCAUSTUL ÎN ROMÂNIA PE TERITORIILE AFLATE SUB ADMINISTRAȚIE ROMÂNEASCĂ ȘI ÎN NORDUL TRANSILVANIEI • 91

UNITATEA 5
Viorica Agarici
(1886-1979)
În timpul celui de-Al Doilea Război
Mondial, Viorica Agarici, președinta Fili­
alei Societății Naționale de Cruce Roșie
din Roman, a dat dovadă de mare tărie de
caracter pentru acea epocă. În noaptea
de 2 iulie 1941, prin gara orașului a trecut
un „tren al morții” în care călătoreau, în
condiții subumane, sute de evrei din Iași,
deportați spre lagărul de la Călărași. Cu
mult curaj, Viorica Agarici a salvat de la
moarte multe persoane, în ciuda opoziției
autorităților. Exemplul ei a fost urmat și
de alte filiale ale Crucii Roșii de pe tra­
seul trenului spre Călărași. Statul Israel
i-a acordat la 8 iunie 1983, post-mortem,
titlul și diploma de Drept între popoare.
Măslin pe Muntele Amintirii
92 • HOLOCAUSTUL ÎN ROMÂNIA PE TERITORIILE AFLATE SUB ADMINISTRAȚIE ROMÂNEASCĂ ȘI ÎN NORDUL TRANSILVANIEI
„…Când convoiul a ajuns la Roman (3 iulie 1941), d-na Agarici se afla pe peron,
ca să întâmpine cu ceai, prăjituri, ţigări, spirt, dulceaţă, pe răniţii de pe front,
în trecere spre spitale. Vagoanele cu evrei nici n-au fost descuiate. Dinăuntru
însă veneau urlete, plânsete, gemete, horcăituri.
- De ce nu deschideţi uşile? a întrebat d-na Agarici pe şeful gării.
- Sunt vagoanele cu evreii din Iaşi.
- Ei şi, evreii nu sunt oameni?
- N-avem voie să le dăm asistenţă. (…)
- Nu există, nu se poate când vieţi omeneşti sunt de salvat. Dacă nu des­
chideţi voi, le voi sparge. Sunt preşedinta Crucii Roşii şi îmi fac datoria faţă
de toţi.”
Comisia Internaţională pentru Studierea
Holocaustului în România, Documente
La acordarea titlului de Drept între popoare la Ierusalim (post-mortem)
și la ceremonia plantării unui pom pe Muntele Amintirii din anul 1983
membrii familiei nu au fost lăsați să participe și au fost reprezentați de
membrii Ambasadei României, istorici și familiile celor salvați care se
aflau în Israel. Același titlu a fost acordat și unor diplomați români pre-
cum Florin Manoliu, consilier economic la Legația României la Berna;
prințul Constantin Karadja, consul general al României la Berlin și șef
al secției consulare în Ministerul de Externe român; Dumitru C. Metta,
care a acționat la Legația României la Vichy pentru salvarea unor evrei
români din Franța. O serie de diplomați străini care au activat în România
au primit și ei, recent, această recunoaștere: José Gambetta, diplomat pe-
ruan, Samuel Del Campo, diplomat chilian, și Chiune Sugihara, diplomat
japonez. Trebuie precizat și faptul că mulți diplomați au avut de suferit
pentru faptele lor, fiind anchetați și chiar sancționați. Să acționezi împo-
triva ordinelor oficiale discriminatorii și criminale și mai ales să îți asumi
consecințele pentru a salva vieți este o alegere de conștiință.
O altă personalitate marcantă, regina-mamă Elena, a intervenit pen-
tru a ajuta deportații din Transnistria, pentru a opri deportarea filologu-
lui evreu Barbu Lăzăreanu, pentru a determina și ajuta repatrierea orfa-
nilor evrei din Transnistria în 1943 și 1944.
Aleea celor Drepți între popoare (Yad Vashem)
 UNITATEA 5

Conform relatărilor șef rabinului Alexandru Șafran, a contribuit în

mod însemnat în 1942 la hotărârea autorităţilor române de a nu trece
la deportarea evreilor din România în Polonia, pentru care mareşalul
Antonescu îşi dăduse acordul. Primind diploma în numele mamei sale, în
1993, Majestatea Sa regele Mihai al României spunea: „O consider un tri-
but nu numai memoriei Ei, ci şi memoriei tuturor românilor care, deşi au
trebuit să trăiască una din cele mai teribile perioade ale istoriei europene,
nu au renunţat niciodată la principiile comune evreilor şi creştinilor: mo-
deraţia şi toleranţa faţă de ceilalţi. Fie ca exemplul Ei, şi acela al tuturor
acestor români, să fie urmat de succesorii Ei, într-o Europă care, acum,
denunţă ura rasială ca o abominaţie”.

Regina-mamă și dr. Nicolae Blatt

REȚINEȚI! la Sinaia (anii 1940). Nicolae Blatt,
oftalmolog al Curții Regale a
l Măsurile discriminatorii împotriva evreilor luate în perioada 1938-1944 nu au
României, a servit ca intermediar
întâmpinat multă opoziție în România.
l Au luat atitudine față de măsurile îndreptate împotriva comunității evreiești
între Casa Regală și șef rabinul
Alexandru Șafran
regina-mamă Elena, Iuliu Maniu, Gala Galaction, Dori Popovici, Constantin I.C.
Brătianu, Lucia Sturdza-Bulandra, Lilly N. Carandino, Constantin Tănase și Vasile
Vasilache sau monseniorul Andrea Cassulo.

APLICAȚII

1. Citiți cu atenție sursele A și B și răspundeți la următoa­
rele cerințe:
A. 1941, după pogromul din Iaşi: „Valeriu Dimitriu a venit la
mine acasă să mă ajute ore de-a rândul să scot din dărâmături
tot ce se mai putea salva. Numai din omenie, din prietenie, fără
nicio intenţie de recompensă. În luna august, au venit să mă
viziteze Ionel şi Camil Motaş, Radu Vasiliu şi Constantin Robu,
colegi de liceu şi de facultate, aducând cu ei câte o pungă cu
alimente, cunoscând situaţia mea şi a mamei mele. Au fost
oameni... şi «oameni»”.
Adrian Radu-Cernea,
Pogromul de la Iaşi. Depoziţie de martor
B. 1942, iarna: „Au fost scoşi evreii la curăţatul străzilor
(1942). De obicei, aceasta este o muncă necesară, utilă. I s-a
dat însă un caracter de umilire, de batjocură. Nu era vorba de
o grijă edilitară, ci de o pălmuire în plus a demnităţii noastre.
În stradă, un grup de evrei spălau străzile, adunau gunoiul,
iar în jur, un alt grup — de huligani — îi înconjurau cu hulă şi
batjocură. Văzând spectacolul, Gala Galaction a ieşit din casă,
a luat mătura şi s-a apucat să cureţe strada, alături de victi­
mele nenorocite ale terorii antonesciene. Luminoasa figură a
marelui slujitor al lui Dumnezeu ne-a rămas adânc întipărită
în inimi şi în minte”.
Șef rabinul Moses Rosen, Eseuri biblice
b. Selectați din sursa B două informații referitoare la ati­
tudinea față de evrei. Cum ați caracteriza exemplul lui Gala
Galaction? Argumentați-vă răspunsul.
2. Organizați o dezbatere privind impactul prejudecăților și al
stereotipurilor asupra populației evreiești în perioada 1938-1944.
3. Credeți că acordarea titlului Drepți între popoare are un
impact pozitiv în ceea ce privește promovarea „acceptării celui­
lalt și a drepturilor omului?”. Argumentați-vă răspunsul într-un
eseu nestructurat.
4. Formați 4-5 grupuri de lucru. Fiecare grup se va documenta
despre două povești personale ale salvatorilor care au primit
titlul de Drepți între popoare. Citiți fiecare poveste separat și
ulterior prezentați concluziile în fața clasei. Realizați poveștile
personale plecând de la următoarele întrebări: „Cum, unde și
când au salvat viețile evreilor?; De ce au salvat aceste vieți?; Care
a fost «punctul de cotitură» după care au decis să acționeze
diferit?” (utilizați și informațiile oferite de Memorialul Victimelor
Holocaustului Yad Vashem).

a. Formulați un punct de vedere referitor la afirmația din

sursa A: „Au fost oameni... şi «oameni»”. Folosiți în acest sens
și informațiile privind numărul celor recunoscuți ca Drepți între
popoare. Identificați factorii care au contribuit la poziția ocu­
pată de România în acest clasament. Yad Vashem, Memorialul Victimelor Holocaustului

HOLOCAUSTUL ÎN ROMÂNIA PE TERITORIILE AFLATE SUB ADMINISTRAȚIE ROMÂNEASCĂ ȘI ÎN NORDUL TRANSILVANIEI • 93

 STUDIU DE CAZ

Traian Popovici

T raian Popovici este cunoscut ca prima perso- titlul Spovedania, după 23 august 1944 și publicată
nalitate din România căreia Statul Israel, prin de Matatias Carp în Cartea neagră, vol. III (1947). Iată
Institutul Yad Vashem, i-a acordat titlul de Drept între un fragment din aceasta, în care-și justifica alegerea:
popoare (post-mortem) în 1969 și implicit cetățenia „În ce mă privește, dacă m-am învrednicit de
de onoare a Israelului pentru salvarea unor evrei cu această tărie de a nu ceda curentului, de a mă împo-
riscul vieții, al familiei și al avutului. Ca primar al trivi lui, de a fi stăpân pe voința mea, de a înfrunta
orașului Cernăuți a salvat de la pe cei mari, de a fi cu un cuvânt
deportare în 1941 cca 20 000 de om, nu e meritul meu. E meri-
evrei prin intervenții personale tul tuturor generațiilor de popi
către guvernatorul Bucovinei și din care mă trag și cari m-au
generalul Ion Antonescu. învățat ce e iubirea de oameni,
S-a născut în 1892 într-o e meritul tuturor profesorilor de
familie de preoți cu tradiție în la liceul din Suceava, cari m-au
zona care făcea parte atunci crescut în lumina frumoaselor
din Austro-Ungaria, apoi în virtuți ale clasicismului și mi‑au
1914 a trecut în România și s-a plămădit sufletul la căldura
înrolat voluntar în armata ro- umanității, care neobosită ci-
mână, luptând până la sfârși- zelează pe om și-l diferențiază
tul războiului. Avocat, cu titlul de brută.”
științific de doctor în drept, a A murit la 4 iunie 1946, la vâr-
fost în mod deosebit preocupat sta de 53 de ani, departe de re-
de nedreptăți. A fost avocatul cunoaștere și onoruri. Memoria
elevului evreu David Falik, asa- sa a fost omagiată în Israel, la
sinat la 10 noiembrie 1926 de Institutul Yad Vashem, prin pla-
legionarul Nicolae Totu, la ieși- ca și copacul sădit pe Muntele
rea din Tribunalul din Cernăuți. Amintirii din Ierusalim alături
Impunitatea și justificarea asa- de numele altor Drepți între po-
sinatului îl vor marca pe tână- poare, iar o stradă din Tel Aviv și
rul avocat. una din Ierusalim îi poartă nu-
De multe ori i s-a spus „avo- mele. Din 2003 există și o stra-
catul celor urgisiți”, mai ales în Traian Popovici (1892-1946) dă cu numele său în București
timpul Holocaustului, când a (fosta stradă a Unității). În 2009
fost numit primar al orașului Cernăuți. La 10 octom- a fost amplasată o placă memorială pe casa în care a
brie 1941, guvernatorul militar al Bucovinei a decis locuit la Cernăuți (strada Zankoveka nr. 6), în limbi-
ca toți evreii din oraș să fie deportați și a înființat un le română, ucraineană și engleză, iar în 2016 a fost
ghetou în perimetrul cartierului evreiesc (unde au dezvelit un bust în comuna Fundu Moldovei, unde
fost închiși 50 000 de evrei). a decedat.
Prin intervențiile primarului Popovici, care argu-
menta că deportările ar afecta producția de război,
s-a obținut exceptarea a 20 000 de cazuri. S-au în-
1. Realizați un portret istoric al lui Traian Popovici
tocmit 179 de liste, însumând 16 569 de persoane, plecând de la afirmația: „Cine salvează o viață salvea­
la care s-au adăugat 3 120 de evrei care au primit ză lumea întreagă”.
„autorizații Popovici”. Evreii care nu au putut primi
aceste documente (30 000) au fost deportați la 15 no- 2. Imaginează-ți că ești consilier al primarului
iembrie 1941. Pe baza denunțurilor legate de auto- Traian Popovici: propune-i un cod de conduită inter-
culturală la nivelul comunității Cernăuți. Prezintă co­
rizațiile speciale, Traian Popovici a fost eliberat din
dul de conduită interculturală al orașului Cernăuți și
funcție, iar noul primar a reluat deportările parțial. celorlalți colegi.
Mărturia sa despre evenimente a fost elaborată, sub

94 • HOLOCAUSTUL ÎN ROMÂNIA PE TERITORIILE AFLATE SUB ADMINISTRAȚIE ROMÂNEASCĂ ȘI ÎN NORDUL TRANSILVANIEI

LECȚIA 10 UNITATEA 5

Judecarea și pedepsirea responsabililor

pentru Holocaustul din România:
Tribunalele poporului din București
și din Cluj. Procesul lotului Antonescu
și alte procese de condamnare
a criminalilor de război
Imediat după căderea regimului Antonescu, s-a pus problema aducerii
în fața justiției a celor implicați în abuzurile și crimele regimului. Presiuni
interne și internaționale au făcut posibilă organizarea unor procese privind
crimele din timpul Holocaustului, într-o Europă în care mai peste tot erau
cerute defascizarea și penalizarea criminalilor de război. În 1945-1946,
s-au desfășurat Procesele de la Nürnberg, în care Aliații i-au adus în fața
unei curți penale internaționale pe liderii importanți ai regimului nazist.
În Europa de Est, intrată sub controlul Uniunii Sovietice, au avut loc alte
procese îndreptate împotriva celor care au sprijinit fascismul și au comis
infracțiuni împotriva civililor, partizanilor și prizonierilor de război. Ion Antonescu
în timpul procesului din 1946
Cadrul legal și instituțional
În cazul României, Convenția de armistițiu din 12 septembrie 1944
încheiată cu statele aliate stabilea, la articolul 14, că „Guvernul și Înaltul
Comandament Român se obligă să colaboreze cu Înaltul Comandament
Aliat (sovietic) la arestarea și judecarea persoanelor acuzate de crime de
război”. Au fost emise mai multe legi care pedepseau crimele de război, cele
mai importante fiind Legea nr. 312/1945 și Legea nr. 291/1947. Au fost create REPERE CRONOLOGICE
două tribunale ale poporului, unul la București, altul la Cluj. La punctul 2
al Legii nr. 312 erau prevăzute categoriile de crime de război, 15 la număr, 12 septembrie 1944 – Convenția de
între care se numărau activități criminale incluse în ceea ce astăzi numim armistițiu de la Moscova.
Holocaust: „acte de teroare, cruzime sau de suprimare asupra populației din 6 martie 1945 – formarea guvernu­
lui condus de Petru Groza (contro­
teritoriile în care s-a purtat războiul”; „represiuni colective sau individuale în lat de comuniști).
scop de persecuție politică sau din motive rasiale asupra populației civile”; 21 aprilie 1945 – Decret-lege pen­
organizarea de „munci excesive sau deplasări și transporturi de persoane tru urmărirea și sancționarea celor
în scopul exterminării acestora”; „tratamentele neomenoase” din închisori, vinovați de dezastrul țării sau cri­
lagăre, detașamente de muncă obligatorie; înființarea de ghetouri, lagăre de me de război.
internare ori deportări din motive de persecuție politică sau rasială; emite- 14-22 mai 1945 – începe la Bucu-
rești, la Tribunalul Poporului,
rea sau aplicarea excesivă a legilor de concepție „hitleristă, legionară sau procesul primului lot de criminali
rasială”; servirea intereselor hitlerismului și fascismului etc. Prin Legea nr. de război.
291, aceste infracțiuni au fost incluse în categoria „crimelor contra păcii și 22 iunie 1945 – înființarea Tribuna­
umanității”. Tribunalele poporului, care au funcționat în anii 1945-1947, lului Poporului de la Cluj.
reprezentau noua formă de „justiție populară” promovată de autoritățile 20 noiembrie 1945-1 octombrie
comuniste din România, cu sprijin sovietic. Personajele-cheie în cele două 1946 – procesul principal de la
Nürnberg intentat împotriva mari­
tribunale nou-înființate erau acuzatorii publici, care aveau atribuții sporite lor criminali de război ai Germaniei
de procuror. Dintre acuzatorii publici, doar câțiva aveau pregătire juridică, naziste.
fapt care a scăzut credibilitatea tribunalelor poporului. Totuși, instanțele 16-17 mai 1946 – se desfășoară
populare au reușit să aducă în fața opiniei publice pentru prima dată am- la București procesul lotului Ion
ploarea atrocităților comise de autoritățile române de-a lungul războiului. Antonescu.
Documentația adunată după război a rămas în arhive și, citită cu ochi critic, 3-9 octombrie 1946 – procesul
unui mare număr de foști demni­
lămurește aspecte importante ale Holocaustului. Din 1947, după ce au fost tari din perioada guvernării lui Ion
constatate deficiențe în funcționarea tribunalelor poporului, spețele privind Antonescu.
Holocaustul au fost preluate de instanțele civile și militare obișnuite.

HOLOCAUSTUL ÎN ROMÂNIA PE TERITORIILE AFLATE SUB ADMINISTRAȚIE ROMÂNEASCĂ ȘI ÎN NORDUL TRANSILVANIEI • 95

UNITATEA 5
DICȚIONAR
acuzatori publici – persoane însărci­
nate cu cercetarea și instruirea celor
învinuiți de săvârșirea faptelor pre­
văzute de Legea nr. 312 din 1945;
aveau dreptul de a realiza investigații
și de a culege probe pe care le pu­
teau prezenta la proces.
tribunalele poporului – au fost in­
stanțe speciale ca și în alte țări din
Europa (Belgia, Polonia, Ungaria;
Cehoslovacia sau Grecia) pentru ju­
decarea celor considerați vinovați de
dezastrul țării sau de crime de război.
„Primul act de trădare națională, pe
care-l face acuzatul Ion Antonescu, este
invitarea armatelor hitleriste să intre pe te­
ritoriul țării, pătrundere care începe la data
de 12 octombrie 1940, pe baza convenției
din 15 septembrie 1940. (...) Al doilea act
de trădare a intereselor poporului român
este aderarea la Pactul Tripartit, care a avut
loc la data de 23 noiembrie 1940. (...) Acu­
zatul Ion Antonescu n-a respectat regulile
internaționale, dând ordin de suprimare a
populației civile din spatele frontului, pe
motiv că aceștia au fost partizani. Cităm
cazul represaliilor de la Odessa.”
Hotărârea nr. 17 a Tribunalului
Poporului dată în procesul lui
Ion Antonescu
Acuzatorul public Dumitru Săracu
(în picioare) în timpul procesului
lotului Ion Antonescu (1946)
Imagine din timpul procesului
celor responsabili pentru pogromul
de Ia Iași (1948)
96 • HOLOCAUSTUL ÎN ROMÂNIA PE TERITORIILE AFLATE SUB ADMINISTRAȚIE ROMÂNEASCĂ ȘI ÎN NORDUL TRANSILVANIEI
Arestările și procesele
Autoritățile instalate după 23 august 1944 au organizat mai multe valuri
de arestări, vizând decidenți ai regimului Antonescu, militari, polițiști, jan-
darmi, gardieni publici, agenți ai serviciilor secrete, ziariști și propagandiști,
membri ai mișcărilor antisemite și alți civili în legătură cu care au apărut
informații că au participat la uciderea și persecutarea populației civile în
timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Arestările au fost făcute pe bază
de liste întocmite de diferite organe de anchetă. Includerea pe liste ținea
seama, în general, de responsabilitățile individuale, dar au fost și numeroase
cazuri în care a contat simpla apartenență la o instituție sau organizație.
Astfel, autoritățile comuniste au introdus în justiție ideea de răspundere
colectivă, care nu este acceptată în statele democratice. Drepturile celor
arestați au fost adesea încălcate. Totuși, așa cum concluziona Raportul fi-
nal al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România,
„dincolo de posibile stângăcii, de unele erori în derularea proceselor, de
unele înclinații spre politizare, mai cu seamă în cazul lotului Ion Antonescu,
procesele criminalilor de război s-au desfășurat în baza unui temei legal”.
Tribunalul Poporului din București a judecat peste 15 „loturi” mari de acu-
zați, iar Tribunalul Poporului din Cluj a avut pe rol nouă „loturi”. În total,
s-au aflat în fața instanțelor speciale 2 732 de cazuri, implicând 3 954 de
persoane. Dintre acestea, au fost condamnate 943 de persoane.
Tribunalul Poporului din București
La Tribunalul Poporului București, primul lot (Nicolae Macici și alții),
adus în instanță în mai 1945, acoperea mai multe spețe: masacrul de la
Odessa, deportările de evrei din Bucovina, tratamentele neomenoase din la-
gărele de la Vapniarka, Vertiujeni, Târgu Jiu, din județul Golta și alte zone din
Transnistria etc. Lotul 2 a cuprins nume precum Gheorghe Cuza, Visarion
Puiu, ale unor ziariști extremiști și ale membrilor guvernului în exil prezidat
de Horia Sima. În loturile 3 și 4, acuzații principali erau comandanți din
jandarmerie, în frunte cu Ion Topor, care au ordonat sau tolerat masacre
în Basarabia, Bucovina și Transnistria. Procesul lotului 5 s-a concentrat
asupra tratamentelor neomenoase în utilizarea muncii obligatorii. Lotul
6, în frunte cu generalul Mihail Iliescu, a cuprins militari și civili impli-
cați în atrocitățile din Transnistria. Lotul 7 a cuprins în special polițiști și
militari implicați în torturi și acte de teroare. Tribunalul a continuat cu
procese împotriva altor categorii de acuzați: membri ai Serviciului Special
de Informații, ziariști care s-au pus în serviciul regimului Antonescu, mi-
niștri din guvernele Antonescu, oameni în uniformă și civili care au comis
crime în masă. Ion Antonescu și colaboratorii săi au făcut parte din al 16‑lea
lot. Antonescu și alți câțiva colaboratori apropiați au fost condamnați la
moarte și executați. Antonescu a fost considerat principalul responsabil
pentru crimele antisemite comise pe teritoriul României și în teritoriile de
peste Prut. În celelalte procese au fost date doar pedepse cu închisoarea.
Tribunalul Poporului din Cluj
La Tribunalul Poporului din Cluj au fost judecate următoarele grupuri
de acuzați: Lotul 1 – crime în masă antiromânești din Ardealul de nord;
Lotul 2 – procesul unităților de muncă pentru evrei; Lotul 3 – comandanți
militari și consilierii lor; Lotul 4 – lucrători în Siguranță și Serviciul de
Contrainformații Ungar; Lotul 5 – procesul ziariștilor fasciști; Lotul 6 –
conducători ai administrației maghiare din Ardealul de nord; Lotul 7 –
autori de acte de teroare din lagăre și tabere de muncă; Lotul 8 – procesul
 UNITATEA 5

ghetourilor din Ardeal; Lotul 9 – alte abuzuri comise de polițiști, jandarmi,

militari, comandanți de lagăre, colaboratori evrei etc. Jumătate dintre cei
traduși în justiție au fost acuzați de activități criminale împotriva evreilor.
Au fost condamnate 490 de persoane.
Procesul lotului principal de responsabili pentru pogromul de la Iași a
fost amânat de mai multe ori și abia în iunie 1948, după proteste interne
și internaționale, Curtea București a dat sentința. De la începutul anilor
1950, autoritățile judiciare s-au concentrat, urmând o directivă politică,
spre infracțiuni care au vizat membri ai mișcării comuniste în ilegalitate,
trecând în plan secund anchetarea atrocităților împotriva evreilor.
O parte dintre cei condamnați pentru crime de război au fost eliberați
prin Decretul 421 din 24 septembrie 1955. Ulterior, unii dintre cei eliberați
Imagine de la procesul lui Ion
au fost rearestați. Oricum, ultimii criminali de război au ieșit din închisoare Antonescu și al colaboratorilor
în 1964. În 1955, Uniunea Sovietică a trimis un lot de peste 200 de militari
condamnați pentru crime de război pe teritoriul sovietic. Statul român a
recunoscut sentințele date de sovietici, astfel încât unii dintre condamnați
au fost eliberați, alții reîncarcerați până cel târziu în 1964.

REȚINEȚI!
l Convenția de armistițiu de la Moscova (12 septembrie 1944), încheiată cu state­
le aliate (SUA, URSS, Marea Britanie), a stabilit arestarea și judecarea persoanelor
acuzate de crime de război.
l Au fost create două tribunale ale poporului, unul la București, altul la Cluj, care
au avut rolul de a-i judeca pe cei considerați vinovați de dezastrul țării sau de
crime de război.
l În total, s-au aflat în fața instanțelor speciale 2 732 de cazuri, implicând 3 954 de Ion Antonescu și ceilalți
persoane. Dintre acestea, au fost condamnate 943 de persoane. condamnați se îndreaptă spre
locul execuției (1 iunie 1946)

APLICAȚII

1. Folosiți metoda Bula dublă și identificați asemănările și vedere că, în ceea ce privește edictarea de legiuiri, sau măsuri
deosebirile dintre procesul Tribunalului Poporului din Cluj și nedrepte, de concepție hitleristă, legionară sau rasială, crimă
procesul Tribunalului Poporului din București. prevăzută de art. 2, lit. n, din Legea 312/945, ce i se mai pune în
sarcina acuzatului Ion Antonescu.”
Hotărârea nr. 17 a Tribunalului Poporului
dată în procesul lui Ion Antonescu
Procesul Procesul
Tribunalului Tribunalului a. Precizați două localități în care au fost deportați evreii.
Poporului Poporului b. Menționați două acuzații aduse lui Ion Antonescu.
București Cluj
3. Utilizați metoda Balonul cu aer cald și imaginați-vă că
în balon se află principalii actori politici din timpul proceselor
tribunalelor poporului: I.V. Stalin, regele Mihai I, Petru Groza,
Deosebiri Asemănări Deosebiri
Gheorghe Gheorghiu-Dej, Lucrețiu Pătrășcanu, Alexandru Vo­
itinovici, Avram Bunaciu sau Dumitru Săracu. Pentru a evita
2. Citiți cu atenție sursa și răspundeți la următoarele cerințe: prăbușirea balonului, toți „pasagerii”, cu excepția unuia singur,
„Că numitul acuzat, în scop de persecuție politică și din trebuie să sară din balon.
motive rasiale, a ordonat deportarea populației evreiești Ca să rămână în balon, pasagerii trebuie să expună argu­
din Bucovina și Basarabia, cum și parte din Vechiul Regat, mente care să le justifice salvarea. La finalul primei runde, clasa
în Transnistria, unde – în cea mai mare parte – a fost exter­ votează două dintre cele mai convingătoare discursuri. În cea
minată: cităm masacrele de la Iași, Golta, Odessa, Mostovoi, de-a doua rundă, actorii rămași prezintă noi argumente. În final,
Moghilău, Scazineț, Peciora, Slivina, Râbnița etc. (...) Având în clasa votează ultimul supraviețuitor.

HOLOCAUSTUL ÎN ROMÂNIA PE TERITORIILE AFLATE SUB ADMINISTRAȚIE ROMÂNEASCĂ ȘI ÎN NORDUL TRANSILVANIEI • 97

 STUDIU DE CAZ
Generalii judecați pentru crime de război:
Nicolae Macici, Constantin (Piki) Vasiliu, Ion Topor
J ustiția postbelică a plecat de la premisa că există
o răspundere ierarhică pentru cei care au servit
regimul Antonescu comițând abuzuri și atrocități în
timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Astfel, exe-
cutarea unor ordine venite pe cale ierarhică sau apli-
carea unor prevederi legale care aveau caracter abuziv
putea atrage răspunderea penală. Mulți acuzați s-au
apărat, în timpul proceselor, că nu au făcut decât să
execute ce li s-a ordonat, în cadrul legal al regimului
Antonescu, dar această apărare nu a avut în general
succes în fața instanței. Anchetele postbelice i-au vi-
zat pe majoritatea colaboratorilor principali ai lui Ion
Antonescu. Între aceștia s-au numărat miniștrii din
guvernul condus de dictator și generalii care s-au aflat
la conducerea instituțiilor și la comanda unităților de
armată și jandarmerie.
De exemplu, generalul Constantin (Piki) Vasiliu
a fost inspector general al Jandarmeriei în perioada
1940-1944, iar în ultimii doi ai regimului Antonescu a
ocupat și funcția de subsecretar de stat în Ministerul
de Interne. Vasiliu a avut aceeași soartă ca Antonescu:
arestat la 23 august 1944, a fost investigat în Uniunea
Sovietică; readus în România, a fost judecat în lotul
Antonescu, în 1946. La fel ca Antonescu, a fost con-
damnat pentru crime de război și executat, odată cu
Mihai Antonescu, ministrul de externe și mâna dreap-
tă a dictatorului, și Gheorghe Alexianu, guvernatorul
Transnistriei. Toți au fost implicați în planificarea și
implementarea politicii antisemite.
Generalul Ion Topor a fost în lotul al patrulea care
a ajuns în fața Tribunalului Poporului din București
în 1945. Topor a fost adjunctul lui Vasiliu la conduce-
rea Jandarmeriei și mare pretor al armatei române.
Generalul a fost implicat în majoritatea deciziilor im-
portante ale regimului Antonescu. De numele său este
legat „ordinul de curățare a terenului”, transmis poli-
țiștilor și jandarmilor înainte de a intra în Basarabia și
Bucovina. Ordinul a dus la uciderea a peste 40 000 de
evrei. De asemenea, Topor a fost implicat în deportarea
evreilor în Transnistria și în alte măsuri antisemite.
A fost condamnat la închisoare pe viață și a murit în
Penitenciarul Aiud în 1950.
Generalul Nicolae Macici a făcut parte din struc-
tura de comandă care a pus în aplicare ordinele lui
Ion Antonescu de masacrare a evreilor din Odessa,
în octombrie 1941. A fost condamnat la moarte, dar
pedeapsa i-a fost comutată la închisoare pe viață și a
decedat în Penitenciarul Aiud, tot în 1950.
98 • HOLOCAUSTUL ÎN ROMÂNIA PE TERITORIILE AFLATE SUB ADMINISTRAȚIE ROMÂNEASCĂ ȘI ÎN NORDUL TRANSILVANIEI
Generalul Constantin (Piki) Generalul
Nicolae Macici Vasiliu Ion Topor
(1886-1950) (1882-1946) (1885-1950)
Citiți cu atenție sursele A, B și C și răspundeți la urmă­
toarele cerințe:
A. „1941, octombrie 22, Odessa: (...) Pentru a se conduce
opera de salvare și a lua la fața locului măsurile impuse de
evenimente, s-au trimis la Odessa: generalul Macici, coman­
dantul C. 2 A. (...) Ca represalii și pentru a da un exemplu
populației, s-au luat măsuri a spânzura în piețele publice
un număr de evrei și comuniști suspecți. (...) 4 noiembrie
1941. (...) În timpul dimineții de 23 octombrie, aproximativ
19 000 de evrei au fost împușcați în piața de lângă port.”
(Evreii din România între anii 1940-1944, vol. III/2)
B. „Acuzatul Vasiliu Const. (...) a ordonat represiuni co­
lective și individuale asupra populației civile, din motive
de persecuție politică și rasială. Cităm cazul masacrelor
de la Iași. (...) Având în vedere că acest acuzat a ordonat
deportarea în Transnistria a membrilor sectei inochentis­
te, a populației evreiești, cum și a țiganilor din România,
în scopul exterminării acestora (...) Că acest acuzat (...) a
realizat avere în mod ilicit, cu ocazia participării la condu­
cerea războiului.” (Marcel-Dumitru Ciucă, Procesul marii
trădări naționale)
C. „1941, decembrie, Chișinău. (...) Cu privire la chipul
în care organele de execuție a evacuării urmau să se
poarte față de evreii care nu se supun, instrucțiunile din
7 septembrie 1941 ale generalului Topor conțin următoa­
rea dispozițiune: (...) evreii care nu se vor putea ține de
convoaie fie din neputință, fie din boală, să fie executați
(...) să facă din 10 în 10 kilometri câte o groapă pentru
cca 100 de persoane, unde vor fi adunați acei rămași de
coloane, împușcați și înhumați.” (Evreii din România între
anii 1940-1944, vol. III/2)
1. Selectați din sursele A, B și C două acțiuni îndreptate
împotriva evreilor, romilor sau populației civile.
2. Menționați din sursa C două informații care nu se
regăsesc în sursele A și B.
 RECAPITULARE
21-23 22-24 16-17
22 ianuarie 1938 30 iunie 1940 1 iulie 1940 27-30 iunie 1941
ianuarie 1941 octombrie 1941 mai 1946

Legea revizuirii Pogromul de la Pogromul de la Pogromul de la Pogromul de la Masacrul de la Procesul lotului

cetățeniei Galați Dorohoi București Iași Odessa Ion Antonescu
evreilor

1. Stabiliți răspunsurile care completează corect

enunțurile de mai jos:
a. Regimul lui Ion Antonescu a fost înlăturat în
anul .............................................................................................
b. Primul pogrom îndreptat împotriva populației
evreiești a avut loc la ............................................................
c. Wilhelm Filderman a apărat drepturile popula­
ției ........................................ din România.
d. În Transnistria au fost deportați ...... în lagărele
din zonele Moghilev și Iampol.
e. În vara anului .......... regimul lui Ion Antonescu a
acceptat în scris să-i deporteze pe evreii din Vechiul
Regat și sudul Transilvaniei în ............................................

2. Definiți următoarele noțiuni (după mode­

lul de mai jos): antisemitism, Holocaust/Shoah,
Drepți între popoare, genocid, ghetoizare, reprima- Wilhelm Filderman și rabinul Alexandru Șafran (1945)
re, exterminare.
*antisemitismul: „este o anumită percepție refe­ II. a. deportarea evreilor din Bucovina; b. pogromul
ritoare la evrei, care poate fi exprimată ca fiind ură de la Galați; c. „primul tren al morții” (Iași-Călărași).
împotriva evreilor. Manifestările retorice și fizice ale III. a. Tribunalul poporului din București; b. depor­
antisemitismului sunt îndreptate împotriva evreilor tarea romilor; c. anexarea Basarabiei de către URSS.
sau neevreilor și/sau proprietăților acestora, împo­ IV. a. „al doilea tren al morții” (Iași-Podu Iloaiei;
triva instituțiilor comunităților evreiești și lăcașurilor b. instaurarea guvernului Petru Groza; c. domnia lui
lor de cult”. Carol al II-lea.
V. a. Elie Wiesel primește Premiul Nobel pentru
3. Realizați corespondența între termenii cuprinși Pace; b. procesul lui Nicolae Macici; c. Transilvania de
în coloanele A și B: Nord este anexată de Ungaria.
A B
5. Citiți cu atenție sursa A, priviți sursa B și răs­
1. Viorica Agarici a. Iunie 1941 pundeți la următoarele cerințe:
2. Pogromul A. „Imediat după instaurarea regimului de ocu­
b. Octombrie 1941 pație [1941], locuitorii din Transnistria au fost mar­
de la București
torii unor acțiuni violente împotriva evreilor. Unii au
3. Pogromul de la Iași c. Noaptea (roman)
4. Elie Wiesel d. Ianuarie 1941 B.
e. Drepți între
5. Traian Popovici
popoare
6. Masacrul f. Primarul orașului
de la Odessa Cernăuți

4. Ordonați cronologic (după model) următoarele

serii de evenimente:
I. a. adoptarea legislației privind regimul de mun­
că obligatorie; b. Guvernul Goga-Cuza; c. instaurarea
Statului național-legionar. (răspuns corect: b, c, a).

HOLOCAUSTUL ÎN ROMÂNIA PE TERITORIILE AFLATE SUB ADMINISTRAȚIE ROMÂNEASCĂ ȘI ÎN NORDUL TRANSILVANIEI • 99

 RECAPITULARE
încercat să-i ajute, este cazul Paraskăi Șpileoko, de
origine ucraineană, care s-a grăbit într-un sat vecin
să le spună prietenilor ei evrei să se ascundă, de­
oarece știa deja că germanii ucideau evrei. Alți nee­
vrei, dimpotrivă, îi ajutau pe ucigași să-i găsească pe
evrei. După cum își amintește un martor neevreu, în
satul Colbasna o localnică s-a apropiat de doi soldați
români, arătând spre un evreu bătrân și insistând
că acesta înșela oameni din satul ei. Fără să stea pe
gânduri, fără întrebări, soldații l-au împușcat pe loc
pe bărbat. (…) Localnicii din satul Bogdanovska au
rămas uluiți când au aflat că un rus căsătorit cu o
evreică a dus-o el însuși în lagăr, unde a fost împuș­
cată.” (Diana Dumitru, Vecini în vremuri de restriște)
a. Precizați din sursa A un exemplu de solidarita­
te și de respectare a valorilor umane.
b. Menționați din sursă două informații privind Regatul României
reprimarea evreilor în Transnistria. (organizarea administrativă în perioada interbelică)
c. Identificați domnitorul din sursa B. De ce cre­
deți că autoritățile române au ales acest domni­ majoritar românească. În Moldova, românii deți­
tor pentru mărcile poștale din Transnistria în 1941? neau 40,65%, iar evreii 56,12%. Partea românească
Argumentați-vă răspunsul. era în Basarabia de 17,61%, în Bucovina de 14,65%,
în Transilvania de 36,15%, în Banat de 47,36%, în
6. Analizați informațiile din sursa alăturată și apoi Crișana-Maramureș de 21,22%.” (Lucian Boia, Cum
răs­­pundeți cerințelor: s-a românizat România)
„Peste toate, mulți români erau deranjați de fap­ a. Precizați o cauză a nemulțumirii populației ro­
tul că, într-un stat proclamat național, cea mai mare mânești.
parte economiei se afla pe mâini «neromânești». O b. Menționați provinciile istorice în care mino­
statistică oficială din 1938 prezintă apartenența fir­ ritățile etnice dețineau o pondere mai mare decât
melor individuale comerciale și industriale. Din to­ a populației majoritare. Care sunt cauzele acestui
talul de 229 042 erau românești 48,49%, în timp ce fapt? Argumentați-vă răspunsul.
31,14% aveau proprietari evrei, iar 20,32% aparțineau c. Care sunt provinciile istorice în care populația
altor minorități. Muntenia și Oltenia (cu 76,95%, re­ românească are o pondere majoră în economie? Care
spectiv 92,55%) erau singurele regiuni cu economie este explicația acestui fapt? Argumentați-vă răspunsul.

ISTORIA ALTFEL
Ghetoul din Chișinău a fost înființat la 26 iulie 1941.
În scurt timp, peste 11 000 de evrei din tot orașul au
fost înghesuiți în ghetou și ținuți acolo câteva luni,
înainte de a fi deportați în Transnistria. Unii dintre lo­
cuitorii orașului Chișinău au sperat că pot profita de
pe urma acestei situații. La 8 septembrie 1941 autori­
tățile raportau că populația creștină de lângă ghetou
era nemulțumită din cauză că evreii din alte zone ale
orașului ocupau locuințele evacuate de ceilalți evrei.
Nemulțumirea populației creștine față de evrei se am­
plificase atât de mult, încât civilii ar fi fost în stare să
inițieze chiar și un pogrom.

BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Youval Noah Harari,
De ce este fascismul
Evreii din Chișinău sunt adunați în ghetou atât de tentant?

100 • HOLOCAUSTUL ÎN ROMÂNIA PE TERITORIILE AFLATE SUB ADMINISTRAȚIE ROMÂNEASCĂ ȘI ÎN NORDUL TRANSILVANIEI
 EVALUARE

TESTUL 1

I. Citiți enunțurile de mai jos și precizați dacă sunt

adevărate (A) sau false (F):
1. Federația Uniunilor de Comunități Evreiești din
România (FUCER) a fost constituită în 1938 și a fost
condusă de șef rabinul Alexandru Șafran.
2. Pogromul de la Galați a avut loc la 30 iunie 1940
și a fost urmat de un nou pogrom, îndreptat împotriva
populației evreiești, la Dorohoi (1 iulie 1940).
3. Populației evreiești i s-a interzis să lucreze în
teatrele și operele din România începând cu 8 sep­
tembrie 1940.
4. Rebeliunea legionară a fost îndreptată în mare
măsură împotriva evreilor din Iași, care au trăit în
acele zile din ianuarie 1942 o adevărată tragedie (po­
gromul de la Iași).
5. Elie Wiesel a supraviețuit lagărelor naziste de la
Auschwitz și Buchenwald.
6. În 1942, guvernul României, sub conduce­ Rabinul Alexandru Șafran, în timpul unei slujbe
rea lui Ion Antonescu, a deportat 25 000 de romi în la Sinagoga Azilului de bătrâni
Elisabetheu din București (cca 1940)
Transnistria.
1. menționarea a două cauze ale deportării evre­
II. Citiți cu atenție sursa și răspundeți la următoa- ilor și romilor în timpul regimului lui Ion Antonescu
rele cerințe: (1940-1944);
„Dezordinile întâmplate acum câteva zile la Iași au 2. prezentarea a două acțiuni de deportare a po­
pus armata și autoritățile într-o lumină cu totul nefa­ pulației evreiești și rome din România în perioada
vorabilă. Cu ocazia evacuării Basarabiei, a fost pen­ 1941-1944;
tru armată o adevărată rușine că s-a lăsat insultată și 3. prezentarea a două măsuri inițiate de comunita­
atacată de evrei și comuniști, fără a reacționa. Rușinea tea evreilor din România pentru întrajutorarea evrei­
este însă și mai mare când soldații izolați, din proprie lor deportați în perioada 1941-1944;
inițiativă și de multe ori numai în scopul de a jefui 4. formularea unui punct de vedere referitor la
sau maltrata, atacă populația evreiască și omoară la faptul că persoanele care au contribuit la atrocitățile
întâmplare, astfel cum a fost cazul la Iași. (...) Nevoia îndreptate împotriva populației evreiești și rome din
de a ne scăpa de această plagă a românismului este Vechiul Regat, Bucovina, Basarabia sau Transnistria
de nediscutat, dar numai guvernul are dreptul de a au fost inculpate și judecate.
lua măsurile necesare. Aceste măsuri se află în curs
de executare și ele vor fi continuate după normele ce
voi hotărî.” (Ion Antonescu, 4 iulie 1941, în Evreii din AUTOEVALUARE
România, vol. II) Subiectul Punctajul acordat
1. Scrieți o relație cauză-efect stabilită între două I 6 x 5 puncte = 30 puncte
informații selectate din sursă. II.1 5 puncte
2. Menționați din sursa dată două informații refe­
II.2 2 x 5puncte = 10 puncte
ritoare la armata română.
3. Formulați un punct de vedere referitor la faptul II.3 10 puncte
că „numai guvernul are dreptul de a lua măsurile ne­ II.4 5 puncte
cesare” împotriva populației evreiești. III.1 3 x 2 puncte = 6 puncte
4. Argumentați, printr-un fapt istoric relevant, că III.2 2 x 3 puncte = 6 puncte
în perioada Statului național-legionar evreilor li s-au III.3 2 x 3 puncte = 6puncte
negat drepturile elementare. III.4 6 puncte
Structura eseului 6 puncte
III. Elaborați, un eseu (de aproximativ două pagini)
despre Deportarea evreilor și romilor din România Oficiu 10 puncte
(1941-1944) având în vedere: Total 100 puncte

HOLOCAUSTUL ÎN ROMÂNIA PE TERITORIILE AFLATE SUB ADMINISTRAȚIE ROMÂNEASCĂ ȘI ÎN NORDUL TRANSILVANIEI • 101
 EVALUARE

TESTUL 2

I. Citiți enunțurile de mai jos și precizați dacă sunt

adevărate (A) sau false (F):
1. La 3 august 1942, Ministerul de Interne a dispus
strângerea și trimiterea evreilor de pe teritoriul țării
la munca de folos obștesc.
2. Un rol important în oprirea deportărilor evreilor
din România l-a avut Nicolae Bălan (1882-1955), mi­
tropolitul ortodox al Ardealului.
3. Prin inițiativa inginerului Siegfried Jägendorf
(1885-1970) au fost salvați circa 10 000 de evrei de­
portați în lagărul Moghilev-Podolski (Transnistria).
4. Prin Dictatul de la Viena (3 august 1941),
Basarabia și Bucovina au fost anexate de Ungaria.
5. La 17 septembrie 1944, armata maghiară a ma­
sacrat în localitatea Sărmaș (județul Mureș) 126 de
evrei (dintre care 43 de copii).
6. Justiția postbelică a plecat de la premisa că
există o răspundere ierarhică pentru cei care au ser­
vit regimul lui Ion Antonescu. Detașamentul de muncă obligatorie
de la Dragalina (cca 1942)
II. Analizați cu atenție sursa de mai jos și răspun-
deți la cerințe: III. Elaborați, un eseu (de aproximativ două pagini)
„După cum reiese din relatările asasinatelor din cu titlul Evreii din România în perioada 1940-1944
vara anului 1941, linia de demarcare dintre implicarea având în vedere:
maselor în jefuirea proprietăților evreilor și violența 1. menționarea a două pogromuri care au avut loc
comisă împotriva proprietarilor acestora era foarte împotriva populației evreiești în perioada 1940‑1944;
fragilă. Persoanele din Basarabia au trecut de la jaf la 2. prezentarea a două măsuri cu un caracter anti­
crimă. Violențele începeau adesea cu mulțimi de ță­ semit care s-au aplicat în perioada 1941-1944;
rani care salutau intrarea trupelor românești într-un 3. prezentarea două personalități care s-au impli­
anumit sat, după care țăranii numeau de bunăvoie cat în salvarea evreilor în perioada 1941-1944;
familiile de evrei, le arătau casele deținute de evrei, 4. formularea unui punct de vedere referitor la re­
uneori ajutau la arestarea acestora, apoi începeau zistența prin cultură a populației evreiești în perioada
jafurile, atacurile violente, ajungându-se uneori la 1940-1944.
crimă. Așa s-a întâmplat în Țigănești, unde sătenii,
după ce i-au ajutat pe soldații români să-i identifice
și să-i adune pe locuitorii evrei, s-au alăturat milita­ AUTOEVALUARE
rilor și i-au bătut și ei pe evrei. Apoi militarii au dus Subiectul Punctajul acordat
10-12 victime să fie executate în afara satului; în timp I 6 x 5 puncte = 30 puncte
ce plecau, un grup de localnici s-au oferit voluntari II.1 5 puncte
drept «escorte».” (Diana Dumitru, Vecini în vremuri II.2 5 puncte p
de restriște)
II.3 2 x 5 puncte = 10 puncte
1. Numiți un spațiu istoric din sursă.
2. Precizați secolul în care se desfășoară eveni­ II.4 4 puncte
mentele precizate în sursa dată. II.5 6 puncte
3. Menționați din sursa dată două informații re­ III.1 2 x 3 puncte = 6 puncte
feritoare la implicarea populației în evenimentele III.2 2 x 3 puncte = 6 puncte
menționate. III.3 2 x 3 puncte = 6 puncte
4. Precizați o informație referitoare la militari.
III.4 6 puncte
5. Argumentați, printr-un fapt istoric relevant, al­
Structura eseului 6 puncte
tul decât cele menționate în sursă, că în anul 1941
autoritățile române au realizat un genocid împotriva Oficiu 10 puncte
evreilor în Basarabia sau Transnistria. Total 100 puncte

102 • HOLOCAUSTUL ÎN ROMÂNIA PE TERITORIILE AFLATE SUB ADMINISTRAȚIE ROMÂNEASCĂ ȘI ÎN NORDUL TRANSILVANIEI
 Unitatea 6

Evreii în România postbelică

și memoria Holocaustului
în secolul al XXI-lea
103
UNITATEA 6
Moses Rosen (1912-1994)
REPERE CRONOLOGICE
22 decembrie 1947 – Alexandru
Șafran este obligat să părăsească
România.
Ianuarie 1948 – Wilhelm Filderman
reușește să fugă în Franța.
Iunie 1948 – Moses Rosen devine
șef rabin al României.
1953-1954 – au loc marile procese
antisioniste.
1956 – Mișu Benvenisti și A.L. Zissu
sunt eliberați din închisoare și lăsați
să plece în Israel, unde Zissu moare
peste două luni.
1964 – Moses Rosen devine preșe­
dinte al FCER.
1985-1987 – în cursul sistematizării
Bucureștiului, multe singagogi sunt
demolate.
DICȚIONAR
agentură – grupare din interiorul
unui stat, unui partid etc., aflată în
slujba unor forțe străine.
destalinizare – înlăturarea aspecte­
lor autoritare și cultului personalită­
ții, proprii regimurilor staliniste din
fosta URSS și fostele țări satelite.
104 • EVREII ÎN ROMÂNIA POSTBELICĂ ȘI MEMORIA HOLOCAUSTULUI ÎN SECOLUL AL XXI-LEA
LECȚIA 1
Comunitatea evreiască
în perioada regimului comunist
Evreii și regimul comunist
În contextul confruntării cu violențele antisemite din perioada in-
terbelică, unii evrei au aderat la ideile comuniste, care promiteau dorita
egalitate în drepturi pe care nu reușiseră să o obțină cu adevărat de la
partidele politice ale vremii. A fost vorba, de regulă, despre oameni cu
o educație modernă, care au abandonat credința religioasă, fiind seduși
de diverse ideologii de stânga. Însă prezența lor vizibilă (dar nesemni-
ficativă raportat la totalul populației evreiești) în rândul conducătorilor
mișcării nu a durat mult. Odată cu instalarea regimului comunist și cu
creșterea numărului de membri ai partidului, proporția evreilor a scă-
zut considerabil, pe măsură ce a crescut antisemitismul în politica apli-
cată de comuniști. Ulterior, la începutul anilor 1950, mulți au fost epu-
rați, unii fiind chiar închiși.
Pentru a putea exercita controlul asupra populației evreiești, în
1945 Partidul Comunist Român a constituit Comitetul Democratic
Evreiesc, partid-satelit menit să-i promoveze politica. Majoritatea evre-
ilor au rămas însă loiali Organizației Sioniste, Uniunii Evreilor Români
și Partidului Democratic Evreiesc, respectiv Federației Uniunilor de
Comunități Evreiești, renăscute după război.
Cea mai importantă preocupare a lumii evreiești în perioada urmă-
toare a fost refacerea comunităților afectate de dictatura antonesciană
și a rețelelor lor sociale tradiționale: școlare, de sănătate, de asistență
socială, cu ajutorul unor organizații evreiești internaționale (în speci-
al American Jewish Joint Distribution Committee, supranumită JDC sau
Joint, de ale cărei donații au beneficiat și românii), în condițiile în care
autoritățile au refuzat, sub diverse pretexte, să le acorde reparații pen-
tru pierderile suferite. Situația era complicată de prezența unui număr
mare de supraviețuitori din Transnistria, dar și din lagărele naziste,
mulți aflați în tranzit, mai ales spre Palestina, unde migrarea lor era în-
greunată de cota foarte mică impusă de britanici pentru intrarea în acea
țară. Totuși, numai în decembrie 1947 circa 15 000 de evrei au reușit să
plece. În total, până în mai 1948, din România au emigrat aproximativ
32 000 de evrei.
În 1948, anul în care noua putere comunistă a preluat controlul ab-
solut asupra vieții evreiești, Federația Uniunilor de Comunități Evreiești
a fost transformată în Federația Comunităților Evreiești din România
(FCER). Fruntașii organizațiilor evreiești au fost discreditați (Wilhelm
Filderman) sau forțați să plece din țară (Alexandru Șafran). Au fost în-
chise organizațiile sioniste, desființate școlile evreiești și naționalizate
spitalele, policlinicile. A fost desființată Uniunea Evreilor Români. Sub
presiunea comunistă a devenit șef rabin al României Moses Rosen, sim-
patizant al mișcării din perioada interbelică.
După înființarea Statului Israel, comuniștii au permis emigra-
rea oficială a evreilor, dar în același timp au intensificat propaganda
împotriva ei, publicând scrisori false care descriau „condițiile mize-
re” de acolo. Totuși, din noiembrie 1949 s-a înlesnit acordarea de vize
de plecare, ajungându-se, în 1950, la un ritm de aproximativ 2 500 de
plecări pe lună. Exodul a continuat în 1951. Între 1948 și 1952, când
Partidul Muncitoresc Român a sistat plecările libere, s-au emis vize de
ieșire pentru 120 000 de evrei, o treime din totalul populației evreiești
 UNITATEA 6

încă existente pe teritoriul țării. Plecările se făceau de obicei pe vasul

„Transilvania”, Israelul plătind inițial 57 de dolari pentru fiecare pasa-
ger. Ulterior, prețul s-a mărit la 90-100 de dolari, plecarea evreilor deve-
nind astfel o sursă de valută pentru autoritățile românești. Sub diverse
alte forme, vânzarea evreilor a continuat în toată perioada comunistă.
Tot în 1948 a început o campanie agresivă de „combatere a sionismu-
lui, ca agentură a imperialismului”, care a culminat în 1953-1954 cu 40
de procese ale câtorva sute de membri ai mișcării, cele mai răsunătoa-
re fiind cele ale lui A.L. Zissu și Mișu Benvenisti (deși cel din urmă era
adept al ideologiei de stânga), condamnați la muncă silnică. Doi ani mai
târziu, mulți dintre ei au fost eliberați, odată cu schimbarea atitudinii
autorităților, în cadrul procesului de destalinizare, început în 1953 cu
desființarea Comitetului Democratic Evreiesc.
În același an 1948, autoritățile au înființat Teatrul Evreiesc de Stat
prin naționalizarea Teatrului Barașeum, pe care artiștii evrei îl creaseră Spectacol muzical la FCER (1987)
în timpul războiului în clădirea aflată pe locul fostei case a doctorului
Iuliu Barasch, pentru a putea supraviețui. Teatrul pune în scenă până
astăzi piese în limba idiș. EVREII ȘI INSTAURAREA
De asemenea, în 1949 s-a deschis la Iași – unde a apărut, în 1876, COMUNISMULUI
primul teatru evreiesc profesionist în limba idiș, la inițiativa lui Avram
Goldfaden, venit din Polonia și stabilit în capitala moldoveană (de unde Ana Pauker (Hana Rabinsohn,
avea să se mute mai târziu la București și ulterior la New York) – un al 1893‑1960) – a fost prima femeie
doilea Teatru Evreiesc de Stat, destinat să joace în idiș, dar care a fost vicepremier și ministru de externe
(atât din istoria României, cât și
închis în 1964 din lipsă de public. din lume) și una dintre puținele
Stopată aproape complet în 1952 (între 1953 și 1958 au plecat din femei din epoca stalinistă ajunsă
România doar 1 657 de evrei), emigrarea a fost reluată apoi sub pretex- în funcții înalte.
tul „reîntregirii familiilor”. Astfel, până în 1960 au mai plecat spre Israel Leonte Răutu (Lev Oigenstein,
(fiindcă au fost mulți care au plecat spre alte destinații) circa 30 000 de 1910‑1993) – din 1956 până în 1965
evrei; între 1961 și 1964 încă 63 549; între 1965 și 1971 alți 22 635, iar șeful Direcției de Propagandă și
Cultură a CC al PMR.
între 1972 și 1979 aproape 18 500 de evrei. Iosif Chișinevschi (Jakob
Roitman, 1905-1963) – secretar cu
Viața culturală în perioada comunistă propaganda și cultura al CC al PCR
(PMR) între 1952 și 1955; prim-
Datorită bunelor sale relații cu autoritățile comuniste, șef rabinul vicepreședinte al Consiliului de
Moses Rosen a reușit să mențină în funcțiune cantine cașer și aziluri Miniștri (1954-1955).
de bătrâni, sinagogi și cimitire. De asemenea, în octombrie 1956 a putut
înființa „Revista cultului mozaic”, organ de presă oficial al evreilor din
România, publicat în română, idiș și ebraică, singurul periodic din tot

„Expresia antievreiască cea mai barba­

ră a fost înscenarea proceselor antisionis­
te. 184 de conducători, fruntași și activiști
sioniști, care au acționat în mod legal până
la desființarea sionismului România, s-au
văzut prinși, câteodată de «hingheri» ce
i-au înșfăcat în plină stradă, sau ademeniți
pe diverse căi și duși în beciurile tene­
broase ale Securității, unde torționarii i-au
torturat, fizic și sufletește, smulgându-le
semnături pe învinuiri fantomatice.”
Comisia Prezidențială pentru Analiza
Dictaturii din România, Raport final

1. Precizați din sursă o acțiune îndrep­

tată împotriva conducătorilor sioniști.
2. Scrieți o relație cauză-efect din
sursă.
Muzeul de Istorie și Cultură a Evreilor din România

EVREII ÎN ROMÂNIA POSTBELICĂ ȘI MEMORIA HOLOCAUSTULUI ÎN SECOLUL AL XXI-LEA • 105

UNITATEA 6
Sărbătoare la Templul Coral
din București (1979)
„La vizita lui Hrușciov în România, în
1958, Gheorghiu-Dej s-a sfătuit cu el cu
privire la plecările evreilor, contra unor
mărfuri, pe care israelienii erau dispuși
să le livreze României. Hrușciov s-a mul­
țumit să spună: «mărfuri, dar nu bani». A
fost începutul trocului evrei contra marfă.
Afacerea a fost predată Direcției Generale
de Informații Externe a Securității (DGIE).
(...) DGIE a fost încurajată să aducă valu­
tă în schimbul unor vize de ieșire pentru
evrei. Ceaușescu a dirijat această afacere,
care a adus României milioane de dolari.”
Comisia Prezidențială pentru Analiza
Dictaturii din România, Raport final
APLICAȚII
1. Analizați informațiile din tabelul de mai jos și răspun­
deți la următoarele cerințe:
Anul Populația evreiască
1947 450 000
1956 170 000
1966 60 000
1977 35 000
1990 18 000
După Lya Benjamin, Populația evreiască din România
a. În ce perioadă are loc cea mai drastică scădere a nu­
mărului evreilor în România?
b. Care sunt cauzele care au determinat această scădere
de populație?
106 • EVREII ÎN ROMÂNIA POSTBELICĂ ȘI MEMORIA HOLOCAUSTULUI ÎN SECOLUL AL XXI-LEA
blocul comunist care utiliza ebraica. Ziarul a oferit cititorilor materiale
specifice de cultură, religie și istorie iudaică.
Când a venit la putere Nicolae Ceaușescu, Rosen cumulase deja și
funcția de președinte al FCER și era, în plus, reprezentantul evreilor în
Marea Adunare Națională (parlament), încă din 1957.
Începând din 1965, în comunitățile evreiești s-a desfășurat o acti-
vitate susținută de predare a limbii ebraice și a noțiunilor de iudaism
în rândul tinerilor evrei în cadrul unor cursuri de Talmud Tora (o for-
mă mascată de a-i pregăti pentru emigrare). Au fost organizate coruri
de copii și tineret (care au primit chiar aprobarea autorităților să parti-
cipe la evenimente artistice în străinătate, situație neobișnuită la acea
vreme), dar și excursii, tabere. În 1979 șef rabinul Rosen a inaugurat la
București Muzeul de Istorie a Obștii Evreiești din România și a organi-
zat acolo un ciclu de conferințe teologice săptămânale.
Cu toate că, pentru a asigura libertatea cultului mozaic și posibilita-
tea emigrării evreilor, a făcut compromisul de a prezenta o imagine pozi-
tivă a lui Nicolae Ceaușescu în Occident după ce România, spre deosebi-
re de statele din blocul sovietic, nu a rupt relațiile diplomatice cu Israelul
ca urmare a Războiului de Șase Zile (1967), șef rabinul nu a reușit să îm-
piedice demolarea unui număr semnificativ de sinagogi, care au căzut
victime ale procesului de sistematizare a Bucureștiului în anii 1980.
REȚINEȚI!
l După instaurarea regimului comunist în România (30 decembrie 1947), frunta­
șii organizațiilor evreiești au fost discreditați (Wilhelm Filderman) sau forțati să
plece din țară (Alexandru Șafran). Au fost închise organizațiile sioniste, desființa­
te școlile evreiești și naționalizate spitalele, policlinicile.
l În 1948 a început o campanie agresivă de „combatere a sionismului, ca agen­
tură a imperialismului”, care a culminat în 1953-1954 cu 40 de procese ale câtorva
sute de membri ai mișcării.
l Regimul comunist din România a permis, în anumite perioade, emigrarea
evreilor din România către Statul Israel (reînființat la 14 mai 1948).
2. Argumentați, pe baza sursei de mai sus, că „vânzarea
evreilor din România a fost unul dintre cele mai cinice pro­
duse ale perioadei comuniste”. Susțineți-vă punctul de vedere
cu două informații selectate din sursă.
3. Exprimați un punct de vedere față de următoarea afir­
mație a lui Lucian Boia (Cum s-a românizat România): „La
sfârșitul epocii comuniste (recensământul din 1992) nu mai
rămăseseră în România decât 8 955 de evrei. Sfârșitul unei
comunități, sfârșitul unei istorii!”
4. Participați la un proiect în grup în care să realizați o
hartă cu principalale locuri ale memoriei evreiești din ju­
dețul vostru. Redactați și o fișă analitică a acestor obiecti­
ve care să cuprindă: localizarea administrativă, persoane și
evenimente asociate istoriei monumentului, folosința actu­
ală, folosința inițială, categoria de arhitectură, elemente de
construcție etc.
LECȚIA 2 UNITATEA 6

Reprezentarea Holocaustului în artă,

literatură și mass-media
Reprezentarea Holocaustului în artă
Există patru tipuri de reprezentare a Holocaustului în artă: opere create de
victime și supraviețuitori, opere create de călăi (lucrări de propagandă), opere
create de martori (în special soldați aliați) și opere de comemorare, create
mai târziu.
Pentru victime și supraviețuitori arta a constituit o cale de păstrare a uma- Esther Lurie, Ghetoul Kovno (1942)
nității în condițiile cele mai adverse. A fost o modalitate de a reacționa la oro-
rile Holocaustului atât pentru artiști consacrați, cât și pentru oameni care nu
aveau nicio legătură cu domeniul artistic. Unii au desenat scene din ghetoul REPERE CRONOLOGICE
sau lagărul unde se aflau, ori din locul unde se ascundeau, simțind că trebuie 1945 – apar primele jurnale ținute
să documenteze în acest fel tragedia prin care au trecut, pentru posteritate, de copii (victime și supraviețuitori).
de multe ori ascunzându-și desenele pentru a putea fi găsite ulterior, cu con- 1946 – apar primele cărți scrise de
vingerea că nu vor supraviețui (ceea ce în unele cazuri s-a și întâmplat). Alții medici supraviețuitori.
au ales să reprezinte scene senine ca o formă de evadare din realitate. Unii 1947 – sunt publicate desenele lui
Leo Haas, recuperate de la Terezin.
au creat opere de artă în timp ce se aflau închiși, alții după eliberare, ca o cale
1948 – apare jurnalul scris de Eva
de a depăși trauma (mai ales cei care nu au putut vorbi). Arta creată în aceste Heyman.
circumstanțe poate fi privită, așadar, ca o formă de rezistență spirituală. 1956 – primul film documentar
Între cei care au desenat în lagăr și și-au ascuns creațiile s-a numărat Esther despre Holocaust destinat publi­
Lurie, născută în Liepaja, Letonia, care a emigrat în Palestina în 1934, dar s-a cului.
întors de mai multe ori în statele baltice pentru expoziții. Esther a fost prinsă 1991 – apar CD-uri cu muzica ce
a fost compusă în lagărul de la
în Lituania în 1941, dar a supraviețuit ghetoului din Kovno și lagărului de Terezin.
concentrare Stutthoff. Multe opere au fost salvate fiindcă fuseseră ascunse în 2005 – arhitectul Moshe Safdie
diverse locuri din ghetou. Și Leo Haas, născut în Cehia, care s-a întors după creează o nouă reprezentare
eliberare la Terezin, unde fusese prizonier, și-a recuperat circa 400 de desene, a Holocaustului în construcția
pe care le ascunsese, publicând o selecție în 1947. Memorialului Yad Vashem.
În categoria celor care au creat reprezentări ale Holocaustului după eliberare,
ca manifestare terapeutică, se înscrie Alice Lok Cahana, născută în Ungaria și
deținută în adolescență la Auschwitz și la Bergen-Belsen. Una dintre piesele ei,
No Names („Fără nume”), a fost expusă în Colecția de artă religioasă modernă
a Muzeului Vaticanului. În aceeași situație a fost Irene Wechter Lieblich, năs-
cută în Polonia, supraviețuitoare a masacrului de la Zamosc, care a început
să picteze la vârsta de 48 de ani, după ce a emigrat în SUA.
Dintre artiștii care au documentat prin operele lor experiența Holocaustului
din România îl amintim pe Lazăr Zin, ale cărui desene stau mărturie distrugerii
de către regimul Antonescu a celui mai vechi cimitir evreiesc din București,
cel din strada Sevastopol, datând de la începutul secolului al XVIII-lea.
Muzeele și monumentele pot fi considerate, de asemenea, forme de repre-
zentare artistică ulterioară a Holocaustului, fiindcă în multe cazuri redau prin
însăși construcția și organizarea lor interioară elemente și semnificații ale Lazăr Zin, Desen
tragediei care se cer descoperite, având doze variate de interactivitate. Cel mai (Cimitirul evreiesc din Str. Sevastopol,
cunoscut exemplu este Yad Vashem (Ierusalim, Israel), realizat după planurile desființat în anii 1940
arhitectului Moshe Safdie. din ordinul lui Ion Antonescu)

Reprezentarea Holocaustului în literatură DICȚIONAR

Deși filozoful german Theodor Adorno a remarcat inițial că „a scrie poezie
după Auschwitz este barbar” (ulterior și-a retractat declarația), între formele a retracta – a retrage o afirmație,
un cuvânt etc., a reveni asupra celor
literare alese de supraviețuitori, martori și mulți alții pentru a aminti tragedia
spuse, a se dezice; a se lepăda de o
Holocaustului sau a reflecta asupra ei s-a numărat și poezia. Unul dintre marii faptă, de o atitudine din trecut.
poeți care și-a dedicat o bună parte din operă acestei teme a fost Paul Celan

EVREII ÎN ROMÂNIA POSTBELICĂ ȘI MEMORIA HOLOCAUSTULUI ÎN SECOLUL AL XXI-LEA • 107

UNITATEA 6
Monument dedicat pedagogului
polonez Janusz Korczak (Yad Vashem)
Eva Heyman
(n. 1931, Oradea – d. 1944, Auschwitz)
„Negru lapte al zorilor seara îl bem
la amiază îl bem dimineaţa îl bem noaptea
îl bem şi bem
săpăm o groapă-n văzduh acolo patul nu-i
strâmt.
În casă stă un bărbat cu şerpii se joacă
el scrie
când seara se lasă el scrie-n Germania
părul tău auriu Margareta
el scrie şi iese în faţa casei şi stele scânteie
el fluieră şi-şi cheamă dulăii
îşi fluieră jidovii să sape o groapă-n pă­
mânt
ne ordonă cântaţi acum pentru dans.”
Paul Celan, Fuga morții
1. Precizați elementele simbolice care
ilustrează caracteristicile regimului
totalitar.
2. Realizați o investigație privind
destinul familiei lui Paul Celan (con­
centrarea în ghetoul din Cernăuți,
deportarea și pierderea părinților în
Transnistria).
108 • EVREII ÎN ROMÂNIA POSTBELICĂ ȘI MEMORIA HOLOCAUSTULUI ÎN SECOLUL AL XXI-LEA
(Antschel), originar din Bucovina românească, supraviețuitor al ghetoului din
Cernăuți, plecat ulterior la Viena și mai apoi la Paris.
Sonia Weitz, supraviețuitoare a cinci lagăre, se întreba în prefața memoriilor
ei „cum poate cineva să dea mărturie despre ceea ce nu poate fi exprimat? (...)
Standardele normale nu se aplică Holocaustului. Limba însăși e insuficientă,
cuvinte precum foame, teamă, cald, frig și durere își pierd sensul. De fapt,
Holocaustul este o crimă fără limbă”. Din același motiv, Oliver Lustig a scris
un Dicționar de lagăr (1982).
În încercarea de a documenta crimele, victime, supraviețuitori (precum
Mihail Sebastian sau Emil Dorian), dar și martori (precum Traian Popovici)
au scris, în timpul Holocaustului sau după aceea, jurnale, memorii sau chiar
relatări sub formă de roman autobiografic, care au fost publicate la diverse
intervale de timp. Jurnalul Annei Frank, Noaptea lui Elie Wiesel sau Mai este
oare acesta un om?, cartea lui Primo Levi, sunt între cele mai memorabile.
Primele jurnale scrise de copii au apărut încă din 1945 (Miriam Wattenberg/
Mary Berg). Există și o Anne Frank a României, Eva Heyman, care a ținut un
jurnal recuperat de mama ei și publicat în 1948 la Budapesta, tradus în mai
multe limbi.
De o importanță specială sunt cărțile scrise de medicii supraviețuitori, pu-
blicate începând din 1946: Eddy de Wind (Auschwitz, ultima stație) sau Viktor
Frankl (Omul în căutarea sensului vieții). În această categorie se înscriu și doi
medici din Transilvania, Gisella Perl (Am fost doctoriță la Auschwitz, 1948)
și Miklos Nyiszli (Am fost medic la Auschwitz, 1960), precum și o asistentă
medicală, Olga Lengyel (Cuptoarele lui Hitler, 1947).
Există și o literatură ficțională despre Holocaust, uneori bazată pe fapte reale,
alteori complet inventată. Autori de renume au dorit să exprime problemele
existențiale cu care s-au confruntat victimele în forme accesibile publicului
larg. Aici se regăsesc William Styron (Alegerea Sophiei), Markus Zusak (Hoțul
de cărți), John Boyne (Băiatul cu pijamale în dungi), Antonio Iturbe (Bibliotecara
de la Auschwitz), Virgil Gheorghiu (A 25-a oră) etc.
Și există, de asemenea, literatura despre salvatori, care arată că este întot-
deauna posibil să ajuți, în ciuda riscurilor: Thomas Keneally (Lista lui Schindler),
Agnes Grunwald-Spier (Ceilalți Schindleri) etc.
Reprezentarea Holocaustului în mass-media
În procesul de comemorare a Holocaustului de un real ajutor s-a dovedit a fi
cinematografia (deși prezintă riscul de a denatura realitatea istorică). Primele
filme dedicate Holocaustului au fost documentare: Noapte și ceață, 1956;
Genocid, 1981; Shoah, 1985, O zi în ghetoul din Varșovia, 1991, sau Rezistența
la Auschwitz/Birkenau, 1994.
Hubertus von Pilgrim, Monument dedicat victimelor marșurilor morții (Yad Vashem)
 UNITATEA 6

Ulterior au fost realizate și filme artistice. Unele sunt bazate pe istorii ade-
vărate (Evadare din Sobibor, 1987; Zona gri, 2001, pornit de la cartea lui Miklos
Nyiszli; Conspirația, 2001; Pianistul, 2002), iar altele sunt complet ficționale, fie
ecranizări ale unor romane (Dușmancele: O poveste de dragoste, 1989; Hoțul
de cărți, 2013), fie după scenarii noi (Iacob mincinosul, 1987: Viața e frumoasă,
1997; Trenul vieții, 1998).
Instrumente importante de reprezentare a Holocaustului sunt și emisiu-
nile de televiziune și radio, precum și presa (care însă pot la fel de bine să fie
utilizate ca mijloace de negare sau distorsionare a Holocaustului), la care se
adaugă site-urile web ale unor instituții reprezentative. Se pare că mai nou Sala numelor (Yad Vashem)
reprezentarea artistică devine mai puternică decât cea testimonială, ceea ce
constituie o problemă, dat fiind că supraviețuitorii și martorii dispar.
ȘTIAȚI CĂ?
În lagărul Terezin a existat cea
REȚINEȚI! mai mare concentrare de artiști și
intelectuali. Pentru că naziștii l-au
l Pentru victime și supraviețuitori arta a constituit o cale de păstrare a umanită­ folosit ca exemplu de propagan­
ții în condițiile cele mai adverse. dă privind bunul tratament aplicat
l În comemorarea Holocaustului, reprezentarea artistică a devenit mai puternică evreilor în fața Crucii Roșii, aici s-au
decât cea testimonială. putut desfășura mai multe manifes­
l Muzeele și monumentele pot fi considerate forme de reprezentare artistică tări artistice, incluzând concerte, dar
ulterioară. și piese de teatru.

APLICAȚII

1. Descoperiți-o pe Anne Frank prin intermediul metodei Aici
și acolo. În prima etapă („aici”) imaginați-vă că Anne Frank a
reușit să se desprindă din paginile Jurnalului și vizitează loca­
litatea voastră. Se pot adresa întrebări precum: „Unde ar merge
Anne Frank prima dată?”, „Ce magazine ar vizita?”, „Ce fel de
vestimentație ar alege?” etc. Apoi, invitați-o pe Anne Frank la
voi acasă/cameră. Se pot formula întrebări: „Ce obiect din casă
i-ar atrage atenția?”, „Ce carte din bibliotecă ar alege?” etc. În a
doua etapă („acolo”), rolurile sunt inversate, iar de data aceasta
voi veți călători spre universul Annei Frank și va trebui să reflec­
tați asupra modului în care v-ați comporta odată ajunși acolo.
2. Utilizați metoda Biblioteca vie. Împărțiți clasa în patru
grupe; fiecare dintre ele devine o „carte”. „Cartea” își prezintă
conținutul prin dialog cu ceilalți colegi. „Cartea” poate avea ca
subiect o temă, după următorul exemplu:
– „cartea 1” – Noaptea (Elie Wiesel);
– „cartea 2” – Lista lui Schindler (Thomas Keneally), după
care Steven Spielberg a realizat filmul cu același nume;
– „cartea 3” – Omul în căutarea sensului vieții (Victor
E. Frankl);
– „cartea 4” – Hoțul de cărți (Markus Zusak).

3. Realizați o hartă conceptuală cu reprezentarea Holocaustului în literatură, mass-media și cinematografie (utilizați în acest
sens platformele on-line MindMeister sau Genially).
Jurnalul Viața
Annei Frank e frumoasă

Literatură
Filme
universală
Holocaustul
în literatură,
mass-media și
cinematografie
Literatură
Mass-media
română

M. Sebastian, The Yad

Jurnal Vashem Blog

EVREII ÎN ROMÂNIA POSTBELICĂ ȘI MEMORIA HOLOCAUSTULUI ÎN SECOLUL AL XXI-LEA • 109

UNITATEA 6 LECȚIA 3

Generalul Dwight Eisenhower și alți
ofițeri americani privesc rămășițele
prizonierilor arși în timpul evacuării
lagărului de concentrare de la Ohrdruf
(eliberat în aprilie 1945)
REPERE CRONOLOGICE
Aprilie 1945 – Dwight Eisenhower
cere documentarea atrocităților na­
ziste prevăzând apariția negării Ho­
locaustului.
1948 – Paul Rassinier scrie prima
carte în care este negat Holocaustul.
Anii 1960 – cristalizarea teoriilor de
negare a Holocaustului.
1964 – Paul Rassinier introduce
sintagma „mitul genocidului”.
1996 – are loc primul mare proces
împotriva unui negaționist (David
Irving).
2015 – este emisă legea prin care
se criminalizează negarea Holocaus­
tului din România.
1976 – Arthur R. Butz, profesor la
Northwestern University din SUA,
devine primul negaționist al Holo­
caustului cu pretenții academice
prin publicarea volumului The Hoax
of the Twentieth Century: The Case
Against the Presumed Extermination
of European Jewry („Farsa secolului
al XX-lea: cazul împotriva presupu­
sei exterminări a evreilor europeni”).
Universitatea se delimitează de po­
ziția lui.
2002 – în România este incriminată
negarea Holocaustului prin ordo­
nanță de guvern.
Distorsionarea, negarea
și minimalizarea Holocaustului
Negarea Holocaustului
Conform definiției de lucru a Alianței Internaționale pentru Memoria
Holocaustului, din care România face parte și pe care țara noastră a adop-
tat-o, la fel ca multe alte state: „Negarea Holocaustului este un discurs sau
un element de propagandă ce neagă realitatea istorică şi dimensiunea ex-
terminării evreilor de către nazişti şi aliaţii acestora din timpul celui de-Al
Doilea Război Mondial, cunoscute sub denumirea de Holocaust sau Shoah.
În mod particular, negarea Holocaustului se referă la orice tentativă de a
susţine că acesta nu a avut loc.
Negarea Holocaustului poate include negarea sau punerea sub sem-
nul întrebării, în mod public, a principalelor mecanisme de exterminare
(precum camerele de gazare, ucideri în masă, înfometare şi tortură) sau
negarea/punerea sub semnul întrebării a intenţiei de a comite genocid îm-
potriva poporului evreu.
Negarea Holocaustului este, în variatele sale forme, o expresie a antise-
mitismului. Încercarea de a nega genocidul împotriva evreilor constituie
un efort de a exonera regimul naţional-socialist şi antisemitismul de vina
sau responsabilitatea pe care au avut-o în genocidul poporului evreu. Alte
forme ale negării Holocaustului includ culpabilizarea evreilor pentru exa-
gerarea sau crearea Shoah-ului în scopuri politice sau financiare, în sensul
în care Shoah-ul a fost rezultatul unei conspiraţii a evreilor. În această teză,
obiectivul este de a responsabiliza evreii şi de a relegitima antisemitismul.
Obiectivele negării Holocaustului sunt, de cele mai multe ori, reabilita-
rea unui antisemitism explicit şi promovarea ideologiilor politice şi a con-
diţiilor ce permit tocmai repetarea tipului de eveniment pe care îl neagă” .
Negarea Holocaustului a fost prevăzută încă de la sfârșitul celui de-Al
Doilea Război Mondial. Șocat de ceea ce a văzut când a intrat în lagărul de
concentrare de la Ohrdruf, Dwight D. Eisenhower, comandantul suprem al
Forțelor Aliate, a știut că într-o zi ororile Holocaustului vor fi negate. De
aceea a chemat presa să documenteze totul. I-a obligat pe germanii care

DICȚIONAR
a exonera – a (se) elibera (total sau
parțial) de o datorie, de o obligație,
de o sarcină, de o vină. Intrarea în Lagărul de la Dachau păzită de soldați americani
(după eliberare, aprilie 1945)

110 • EVREII ÎN ROMÂNIA POSTBELICĂ ȘI MEMORIA HOLOCAUSTULUI ÎN SECOLUL AL XXI-LEA

 UNITATEA 6

locuiau în așezările din jur, dar și pe soldații aliați care nu erau angajați în
luptă să vină să vadă atrocitățile cu ochii lor.
Eisenhower a avut dreptate. Deși erau convinși că istoria îi va exone-
ra pentru „soluția finală” a „problemei evreiești”, naziștii și aliații lor înce-
puseră deja din timpul războiului să încerce să șteargă urmele crimelor,
conștientizând faptul că modul cum au aplicat-o nu va fi trecut cu vederea
de restul lumii. De aceea au ars sau falsificat documente, au dat ordine ca
niciun supraviețuitor să nu ajungă viu în mâna Aliaților etc.
Unul dintre primii negaționiști „de carieră” a fost Paul Rassinier, fost
deținut politic francez la Buchenwald, care a susținut încă din 1948 că, deși
era adevărat că naziștii comiseseră unele atrocități, anvergura lor a fost
mult exagerată, că multe dintre atrocități au fost instigate de fapt de evreii
din lagăre și că nu existaseră camere de gazare. El a fost cel care a introdus
sintagma „mitul genocidului” și a lansat ideea că scopul acestui mit era
extorcarea Germaniei de bani de către sioniști. Lagărul de exterminare
Majoritatea teoriilor de negare a Holocaustului s-au cristalizat în anii Auschwitz‑Birkenau. Rampa de selecție
1960, fiind ulterior reciclate. Între aceste teorii se înscrie și aceea conform
căreia nu a existat o politică intenționată de exterminare, ci victimele au
murit ca rezultat al bolilor, foamei și altor greutăți. De asemenea, aici intră ȘTIAȚI CĂ?
justificarea existenței crematoriilor prin necesitatea lor pentru a elimina
Există o dezbatere între cei
cadavrele celor decedați sau a camerelor de gazare pentru a curăța prizo- care susțin criminalizarea negării
nierii de păduchi. În plus, argumente tehnice false sunt folosite pentru a Holocaustului și cei care susțin li­
explica imposibilitatea ca un număr atât de mare de victime să fie ucise bertatea de expresie. Istorici impor­
într-un timp atât de scurt în camere de gazare. tanți, precum Raul Hilberg, Timothy
Unul dintre cele mai mediatizate cazuri de negare a Holocaustului a fost Garton Ash, Pierre Vidal-Naquet sau
cel al istoricului britanic David Irving, a cărui lungă istorie de negaționist Deborah Lipstadt, s-au exprimat îm­
potriva adoptării unor legi specifice,
a culminat cu procesul intentat unei colege de breaslă, Deborah Lipstadt, considerând, la fel ca autoritățile
în urma căruia tribunalul britanic a constatat că Irving era un rasist, an- unor state, că sunt suficiente preve­
tisemit și negaționist activ al Holocaustului, care „pentru propriile motive derile legale generale referitoare la
ideologice a denaturat persistent și deliberat dovezile istorice”. discursul instigator la ură. Totuși, o
Astăzi, negarea Holocaustului este interzisă prin lege în mai multe țări, serie de organisme internaționale
au decis că libertatea de expresie
inclusiv în România, unde a fost incriminată prin Ordonanța de urgență nu poate fi nelimitată, dacă încalcă
31/2002, al cărei text a fost clarificat ulterior prin Legea 217/2015, în sensul drepturile altora, așa încât adopta­
includerii ca infracțiune a negării Holocaustului din România, nu doar a rea unei legislații împotriva negării
Holocaustului în general. Holocaustului este justificată.

Distorsionarea și minimalizarea Holocaustului „Dovezile vizuale și mărturiile verbale

Conform definiției aceleiași organizații internaționale menționate mai despre înfometare, cruzime și bestialitate
au fost atât de copleșitoare, încât mi s-a
sus, distorsionarea Holocaustului se referă, între altele, la:
făcut puțin rău. Într-o cameră, unde erau
• Eforturi intenţionate de a scuza sau minimaliza impactul Holocaustu- înghesuiți 20 sau 30 de bărbați goi, morți
lui sau al elementelor sale principale, inclusiv colaboratori şi aliaţi ai Ger- de foame, George Patton nici n-a vrut să
maniei naziste. intre. A zis că i s-ar face rău dacă ar in­
• Minimalizarea masivă a numărului victimelor Holocaustului, în con- tra. Eu am făcut vizita deliberat, ca să pot
tradicţie cu informaţiile ce provin din surse credibile. depune mărturie la prima mână despre
• Încercări de a susţine că evreii şi-au provocat propriul genocid. aceste lucruri, în cazul în care, în viitor,
• Declaraţii ce prezintă Holocaustul ca fiind un eveniment istoric po- va apărea tendința de a cataloga aceste
acuzații drept simplă «propagandă».”
zitiv. Aceste declaraţii nu sunt, în sine, negări ale Holocaustului, dar sunt Dwight Eisenhower, scrisoare din 1945
strâns legate de negarea Holocaustului şi constituie o formă radicală de an-
tisemitism. Aceste declaraţii ar putea sugera inclusiv faptul că Holocaustul
nu şi-a îndeplinit obiectivul final de a oferi aşa-numita „soluţie finală a pro- 1. Menționați din sursă un argument
blemei evreieşti”. al lui David Irving pentru a nega Ho­
locaustul.
• Încercări de a dilua responsabilitatea pentru utilizarea lagărelor de
2. Credeți că acest argument este în­
concentrare de către Germania nazistă, prin susţinerea existenţei unei res- temeiat?
ponsabilităţi a unor alte naţiuni sau grupuri etnice.

EVREII ÎN ROMÂNIA POSTBELICĂ ȘI MEMORIA HOLOCAUSTULUI ÎN SECOLUL AL XXI-LEA • 111

UNITATEA 6

Analizând contextul țărilor din Europa de Est, unde Holocaustul a fost

Lagărul de la Mauthausen, construit
de naziști în apropierea orașului
Linz din Austria, a funcționat din
1938 (după Anschluss) până în 1945
(la eliberarea de către armata SUA).
Astăzi aici se află un muzeu.
obliterat complet în perioada comunistă (proces pe care îl numește „uita-
re organizată”), istoricul și politologul româno-israelian Michael Shafir a
arătat că istoria Holocaustului poate fi negată și/sau distorsionată direct,
deflectiv sau selectiv.
Negarea directă se referă, evident, la respingerea existenței Holocaus-
tului. Distorsionarea deflectivă se referă la aruncarea vinei asupra altora
(asupra naziștilor germani, asupra unor segmente marginale ale societății
proprii, considerate aberații de la majoritatea caracterizată prin toleranță,
sau chiar asupra evreilor înșiși, care au determinat prin atitudinea și acți-
unea lor reacția autorităților și a restului populației). Distorsionarea selec-
tivă se referă la acceptarea existenței Holocaustului în alte țări, dar nu în
cea proprie.
Tot Michael Shafir a introdus sintagma „trivializare prin comparație”
a Holocaustului, care se referă la minimalizarea semnificației și negarea
unicității sale prin punerea semnului egalității cu toate celelalte forme de
suferință ale poporului propriu (în speță comunismul).

„Adunarea Generală a ONU

1. Condamnă fără nicio rezervă orice
negare a Holocaustului.
2. Îndeamnă toate statele membre
să respingă fără rezerve orice negare a
Holocaustului ca eveniment istoric, in­
tegral sau parțial, sau orice activitate în
acest scop.”
Rezoluția 61/255 a Adunării Generale
a ONU privind negarea Holocaustului,
adoptată la 26 ianuarie 2007
REȚINEȚI!
l Negarea Holocaustului este un element de propagandă care nu recunoaște
realitatea istorică, cunoscută sub numele de Holocaust sau Shoah.
l Distorsionarea și minimalizarea Holocaustului se referă la eforturile intenţi­
onate de a scuza sau a diminua impactul Holocaustului sau al elementelor sale
principale.
l Negarea Holocaustului este interzisă prin lege în mai multe țări, inclusiv în
România.

APLICAȚII

1. „Uitarea genocidului evreilor a fost încurajată de sovietici
în statele est-europene, mai ales că multe dintre ele fuseseră
parte a proiectului genocidar. Moscova nu a adoptat un dis­
curs acuzator în această privință, pentru a nu-și atrage ostili­
tatea populației din țările pe cale de a fi comunizate și pentru
a canaliza sentimentul difuz de vinovăție al acestora în folos
propriu. România postbelică se afla în continuarea acestei
tendințe de ocultare și deformare a Holocaustului. Semne că
Partidul Comunist și autoritățile postbelice nu erau dispuse să
recunoască suferințele evreilor și rolul instituțiilor și al popu­
lației românești în săvârșirea atrocităților au apărut începând
chiar cu anul 1945. În iulie 1945, regionala comunistă din Iași a
încercat, fără succes, să împiedice comemorarea pogromului
din Iași. Autoritățile s-au opus distribuirii lucrării în trei volume
a lui Matatias Carp, Cartea neagră, privind suferințele evreilor
din România în perioada 1940-1944.”
Comisia Internațională pentru Studierea Holocaustului
în România, Raport final
a. Precizați două motive pentru care Uniunea Sovietică a pro­
movat „uitarea genocidului evreilor” după 1945.
b. Menționați două acțiuni ale Partidului Comunist Român de
a oculta suferința evreilor din perioada 1940-1944.
c. Prezentați o măsură adoptată în perioada postdecembristă
de către statul român prin care se recunoaște genocidul evreilor
din perioada 1940-1944.
2. Lucrați în echipă și răspundeți la următoarea întrebare: „Ce
tipuri de grupuri sau indivizi promovează distorsionarea și nega­
rea Holocaustului și în ce scop?”. Prezentați produsele activității
și realizați un portret cu principalele caracteristici ale acestor
grupuri/indivizi.
3. Organizați alături de colegi activități cu ocazia Zilei Nați­
onale de Comemorare a Victimelor Holocaustului din România
(9 octombrie) și a Zilei Internaționale de Comemorare a Victimelor
Holocaustului (27 ianuarie). Ce activități de comemorare credeți că
ați putea organiza? Comparați propunerile voastre și întocmiți o
listă comună de activități. De ce credeți că au fost alese cele două
zile pentru a comemora victimele Holocaustului (9 octombrie și
27 ianuarie)? Argumentați-vă răspunsul.
4. Realizați un portofoliu individual sau în echipă în care să
includeți mărturii, dovezi privind contribuția evreilor la istoria
județului vostru, la istoria României sau a Europei înainte și după
Holocaust. Prezentați produsul final și colegilor voștri. Utilizați
metoda turul galeriei pentru a vă prezenta produsul final.

112 • EVREII ÎN ROMÂNIA POSTBELICĂ ȘI MEMORIA HOLOCAUSTULUI ÎN SECOLUL AL XXI-LEA

LECȚIA 4 UNITATEA 6

Răspunsul țărilor membre ONU:

Responsabilitatea de a proteja
Răspunsul lumii la Holocaust
Înaintea declanșării celui de-Al Doilea Război Mondial, când politica
antievreiască a Germaniei a determinat un număr mare de evrei să încerce
să emigreze în alte țări, majoritatea au refuzat să îi ajute. În 1938, la confe-
rința organizată la Evian, la care au participat 32 de state, niciunul nu a fost
de acord să le permită intrarea, invocând existența unor cote de imigrare
foarte mici (în special Statele Unite ale Americii și Marea Britanie), deși
în realitate nu le-au respectat nici pe acelea. În timpul războiului, Aliații
au primit constant rapoarte despre uciderea în masă a evreilor, inclusiv a
femeilor și copiilor, iar în 1942 au fost informați despre planul nazist de
anihilare a tuturor evreilor din Europa, dar, în ciuda apelurilor organizați-
ilor evreiești, au decis că pentru ei este mai important să câștige războiul
decât să salveze evreii.
Conferința organizată în Insulele Bermude în 1943 nu a făcut decât să
reconfirme această poziție. Fotografiile de recunoaștere făcute la Birkenau
în acel an arătau șirurile de victime duse la camerele de gazare, dar autori- Intrarea în lagărul
tățile americane, de pildă, au insistat ca informația să fie clasificată, la fel ca de la Auschwitz-Birkenau
fotografiile cu gropi comune scoase din lagăre cu foarte mari riscuri. Alte „Noi, popoarele Naţiunilor Unite,
informații și dovezi despre ceea ce se întâmpla în lagăre, ghetouri și alte hotărîte să izbăvim generațiile viitoare
facilități ale naziștilor și aliaților lor au fost transmise de evrei în țările libe- de flagelul războiului, care, de două ori în
re, iar presa internațională le-a publicat, dar nu s-a întreprins nimic pentru cursul unei vieţi de om, a provocat ome­
ajutorarea lor. În iunie 1944, aviația americană a făcut un set de fotografii nirii suferinţe de nespus, să ne reafirmăm
credinţa în drepturile fundamentale ale
aeriene deasupra lagărului de la Auschwitz în care camerele de gazare erau
omului, în demnitatea şi valoarea persoa­
foarte vizibile, iar în august au bombardat o fabrică din apropiere, dar nu nei umane, în egalitatea în drepturi a băr­
și camerele respective. Abia spre sfârșitul anului 1944 au început să fie baţilor şi a femeilor, precum şi a naţiunilor
întreprinse mici eforturi, când majoritatea evreilor fuseseră deja omorâți. mari şi mici, să creăm condiţiile necesare
La rândul său, Vaticanul a adoptat o poziție de neimplicare, făcând de- menţinerii justiţiei şi respectării obligaţi­
clarații vagi și lăsând practic la latitudinea diverșilor săi reprezentanți dacă ilor decurgând din tratate şi alte izvoare
ale dreptului internaţional, să promovăm
și cum să intervină în fiecare țară. progresul social şi condiţii mai bune de
După război, ororile Holocaustului, devenite publice, în special în ca- trai într-o mai mare libertate, şi în aceste
drul Proceselor de la Nürnberg, care au definit pentru prima dată crima scopuri să practicăm toleranța şi să trăim
împotriva umanității, au determinat 51 de țări să înființeze Organizația în pace unul cu celălalt, ca buni vecini, să
Națiunilor Unite (ONU) ca instrument de menținere a păcii și forum pentru ne unim forţele pentru menţinerea păcii
şi securităţii internaţionale, să acceptăm
rezolvarea conflictelor dintre națiuni. ONU era menită să înlocuiască Liga
principii şi să instituim metode care să
Națiunilor, care eșuase în prevenirea celui de-Al Doilea Război Mondial. garanteze că forța armată nu va fi folosită
Doi ani mai târziu, sute de mii de refugiați evrei din Europa care refuzau decât în interesul comun, să folosim insti­
să se întoarcă în țările din care fuseseră deportați (în special în Europa tuţiile internaţionale pentru promovarea
de Est) încă mai trăiau în tabere de persoane strămutate pentru că țările progresului economic şi social al tuturor
occidentale nu doreau să-i primească. Mulți voiau să ajungă în Eretz Israel, popoarelor, am hotărât să ne unim efortu­
rile pentru înfăptuirea acestor obiective.”
iar comunitatea de acolo era gata să-i primească. Această situație, precum Carta ONU, 26 iunie 1945
și tensiunea politică dintre evreii și arabii din Palestina au dus la rezolu-
ția ONU privind împărțirea acestui teritoriu și înființarea Statului Israel,
devenită realitate în 1948.
DICȚIONAR
Responsabilitatea de a proteja
Noile genocide din secolul al XX-lea au dus la înființarea de către coercitiv – care are puterea, dreptul
de a constrânge.
Canada a Comisiei Internaționale pentru Intervenție și Suveranitate
intruziune – intervenție fără drept
Statală, care, în raportul său din 2001, a elaborat doctrina responsabili- într-o societate.
tății de a proteja, R2P.

EVREII ÎN ROMÂNIA POSTBELICĂ ȘI MEMORIA HOLOCAUSTULUI ÎN SECOLUL AL XXI-LEA • 113

UNITATEA 6

REPERE CRONOLOGICE
1938 – Conferința de la Evian.
1942 – Aliații sunt informați des­
pre planul de eliminare a evreilor
europeni, dar refuză să acționeze.
1943 – Conferința din Insulele
Bermude.
1945 – înființarea ONU.
1948 – ONU adoptă Declarația uni­
versală a drepturilor omului.
2001 – este elaborată doctrina
responsabilității de a proteja.

„Responsabilitatea de a proteja este,

în primul rând, o doctrină preventivă și
intervențiile militare ar trebui să consti­
tuie, în situațiile care implică responsa­
bilitatea de a proteja, o soluție de ultimă
instanță; solicită ca, ori de câte ori este
posibil, responsabilitatea de a proteja să
fie transpusă în practică în primul rând
prin activități diplomatice și de dezvol­
tare pe termen lung, care pun accentul
pe edificarea capacităților în domeniul
drepturilor omului, bunei guvernări, sta­
tului de drept, reducerii sărăciei și con­
solidării educației și sănătății, prevenirii
conflictelor prin educație și dezvoltarea
comerțului, controlului eficace al arme­
lor și prevenirii comerțului ilicit cu arme,
precum și pe consolidarea sistemelor
de avertizare timpurie; întrucât, de ase­
menea, există numeroase alternative de
coerciție nemilitare, cum sunt diplomația
preventivă, sancțiunile, mecanismele de
responsabilizare și medierea; întrucât UE
trebuie să continue să exercite un rol de li­
der în materie de prevenire a conflictelor.”
Recomandarea Parlamentului European
din 18 aprilie 2013 privind principiul
responsabilității de a proteja al ONU
1. Menționați două modalități de
transpunere în practică a responsa­
bilității de a proteja.
2. Precizați două alternative de co­
erciție nemilitare promovate de UE.
Drapelul ONU
Sediul Organizației Națiunilor Unite din New York
R2P se referă la obligația pe care o au statele față de propria populație și
față de orice populație care riscă să fie supusă genocidului sau altor crime
de atrocitate în masă. R2P are trei piloni de responsabilitate:
1. Fiecare stat are responsabilitatea de a-și proteja populația de patru
crime de atrocitate în masă: genocid, crime de război, crime împotriva uma-
nității și purificare etnică.
2. Comunitatea internațională are responsabilitatea de a reacționa ofe-
rind asistență, prin intermediul instituțiilor și mecanismelor sale, fiecărui
stat, în vederea îndeplinirii acestei obligații (de pildă, prin implicarea directă
a secretarului general al ONU în aplanarea conflictelor).
3. Dacă un stat se află în situația clară de a nu-și proteja populația, co-
munitatea internațională trebuie să fie pregătită să intervină la momentul
potrivit printr-o acțiune colectivă adecvată și decisivă, conform Cartei ONU.
Principiile de bază ale R2P sunt:
A. Suveranitatea statală implică responsabilitate, iar responsabilitatea
pentru protecția propriei populații revine în primul rând statului însuși.
B. Atunci când o populație este supusă unei vătămări grave ca urmare a
unui război intern, insurgență, represiune sau eșec al statului, iar statul în
cauză nu dorește sau nu poate să oprească sau să evite situația respectivă,
principiul non-intervenției este depășit de responsabilitatea internațională
de a proteja.
Responsabilitatea de a proteja, văzută ca principiu călăuzitor al comu-
nității internaționale, se bazează pe următoarele fundamente:
A. Obligațiile inerente conceptului de suveranitate.
B. Responsabilitatea Consiliului de Securitate, conform art. 24 din Carta
ONU, de a menține pacea și securitatea internațională.
C. Obligațiile legale specifice apărării drepturilor omului, convențiilor și
tratatelor aplicabile, dreptului umanitar internațional și dreptului național.
D. Practicile dezvoltate de state, organizații regionale și Consiliul de
Securitate.
Responsabilitatea de a proteja are trei forme specifice:
1. Responsabilitatea de a preveni: prin tratarea atât a cauzelor funda-
mentale și cauzelor directe ale conflictului intern, cât și a altor crize, deter-
minate de factorul uman, care pun populația în situație de risc.

114 • EVREII ÎN ROMÂNIA POSTBELICĂ ȘI MEMORIA HOLOCAUSTULUI ÎN SECOLUL AL XXI-LEA

 UNITATEA 6

2. Responsabilitatea de a reacționa: prin adoptarea de măsuri adecvate

în situația constatării unor nevoi umane clare, care pot include acțiuni co-
ercitive precum sancțiuni și urmărire penală internațională, iar în cazuri
extreme intervenție militară.
3. Responsabilitatea de a reconstrui: prin acordarea, mai ales după o
intervenție militară, de asistență pentru recuperare, reconstrucție și recon-
ciliere, tratând cauzele vătămării pe care intervenția a urmărit să o oprească
sau să o evite.
În ceea ce privește ordinea prioritară, cea mai importantă dimensiune Drapelul UE
este prevenția: este necesar ca opțiunile privind prevenția să fie întotdeauna
epuizate înainte de a lua în calcul intervenția, iar dacă este nevoie trebuie „Consiliul Uniunii Europei să implice
să îi fie devotate mai multe resurse și mai mult angajament. și să formeze reprezentanți ai societății
civile și ONG-urilor, care ar putea avea un
Exersarea responsabilității de a preveni și de a reacționa trebuie să im-
rol în cadrul diplomației informale sau «cu
plice întotdeauna luarea în considerare a unor măsuri mai puțin intruzive dublă cale», în vederea promovării schim­
și coercitive înainte de a lua în calcul măsuri mai drastice. burilor de bune practici în acest domeniu.
(…) să integreze mult mai mult femeile, in­
clusiv liderii femei și grupurile de femei, în
REȚINEȚI! toate eforturile de prevenire și atenuare,
precum și de soluționare a conflictelor.”
l Responsabilitatea de a proteja (R2P) se referă la obligația pe care o au statele Recomandarea Parlamentului European
față de propria populație și față de orice populație care riscă să fie supusă geno­ din 18 aprilie 2013
cidului sau altor crime de atrocitate în masă
l Responsabilitatea de a proteja (R2P) are trei forme specifice: de a preveni, de a
reacționa și de a reconstrui. 1. Precizați importanța diplomației
l Cea mai importantă dimensiune este prevenția: este necesar ca opțiunile pri­ informale în promovarea responsa­
vind prevenția să fie întotdeauna epuizate înainte de a lua în calcul intervenția. bilității de a proteja.
l Responsabilitatea de a proteja (R2P) reprezintă un principiu călăuzitor al co­ 2. Argumentați rolul integrării femei­
munității internaționale. lor în eforturile de prevenire și solu­
ționare a conflictelor.

APLICAȚII

1. Citiți cu atenție sursa de mai jos și răspundeți la urmă­ 3. Realizați un referat științific având ca temă Rolul
toarele cerințe: organizațiilor regionale și subregionale în aplicarea respon-
sabilității de a proteja. Structura referatului trebuie să cuprin­
„Art. 139. Comunitatea internațională, prin intermediul Na­
dă: pagina de titlu, cuprinsul, introducerea, dezvoltarea ele­
țiunilor Unite, are, de asemenea, responsabilitatea de a uti­
mentelor de conținut, concluziile, bibliografia, anexele.
liza mijloace diplomatice, umanitare și alte mijloace pașnice
adecvate, în conformitate cu capitolele VI și VIII ale Cartei,
pentru a ajuta la protejarea populațiilor de genocid, crime de
război, epurare etnică și crime împotriva umanității.”
Rezoluția ONU privind responsabilitatea corectitudinea
de a proteja, 2005 creativitatea limbii utilizate
(20%) (15%)
a. Precizați din sursă mijloacele prin care comunitatea in­
conexiuni
ternațională poate interveni în sprijinul populației. interdisciplinare
b. Identificați informațiile cuprinse în capitolele VI și VIII (10%)
calitatea
din Carta Națiunilor Unite (26 iunie 1945) utilizând motoarele materialului adecvarea la
de căutare on-line. utilizat tema propusă
(15%) (10%)
2. Inițiați o dezbatere privind raportul dintre responsabi­
litatea de a proteja (R2P) și principiul suveranității naționale
elaborarea
având ca reper afirmația lui Kofi Annan, secretarul general al și structura
redactarea
(10%)
ONU: „Dacă intervenția umanitară este, într-adevăr, un asalt (20%)
inacceptabil la adresa suveranității, (...) cum ar trebui să răs­
pundem unei situații în care drepturile omului sunt încălcate
sistematic și masiv pe scară largă, aducând atingere tuturor
preceptelor morale ale umanității?” Sugestii de criterii de evaluare a referatului

EVREII ÎN ROMÂNIA POSTBELICĂ ȘI MEMORIA HOLOCAUSTULUI ÎN SECOLUL AL XXI-LEA • 115

 RECAPITULARE
30 decembrie
Aprilie 1945 14 mai 1948 1953-1954 1956 1985-1987 2015
1947

Eisenhower cere Este proclamată Înființarea Marile procese Primul film Demolarea Legea împotriva
documentarea Republica Statului Israel antisioniste în documentar unor sinagogi negării
atrocităților Populară Română România despre Holocaust din București Holocaustului din
naziste România

1. Stabiliți răspunsurile care completează corect
enunțurile de mai jos:
a. Negarea Holocaustului este, în variantele sale
forme, o expresie a .................................................................
b. În 1948, autoritățile au înființat Teatrul Evreiesc
de Stat prin naționalizarea teatrului ................................
c. Sintagma „trivializare prin comparație” a
Holocaustului a fost introdusă de .....................................
d. În octombrie 1956 s-a înființat ................................
........................... singurul periodic din tot blocul comu­
nist care utiliza limba idiș.
2. Realizați corespondența între termenii cuprinși
în coloanele A și B:
temeinic François Furet, interfața unei ample stra­
tegii de putere, utilizată în comunizarea Europei
de Est”. (Comisia Internațională pentru Studierea
Holocaustului în România, Raport final)
a. Precizați două cauze pentru care istoria
Holocaustului a fost ignorată în perioada regimului
comunist din România.
b. Formulați un punct de vedere față de definiția
regimului fascist în viziunea lui Gheorghi Dimitrov
susținându-l cu două informații din sursă.
ISTORIA ALTFEL

A B
1. Jurnalul Evei Heyman a. 1979
2. 63 549 de evrei au părăsit România b. Anii 1960
3. Filmul documentar „Shoah” c. 1947
4. Cristalizarea teoriilor de negare a
d. 1948
Holocaustului
5. Alexandru Șafran părăsește România e. 1961-1964
6. Muzeul de Istorie a Obștii Evreiești din
f. 1985
România
Afiș al Teatrului Evreiesc de Stat
3. Citiți cu atenție sursa și răspundeți cerințelor:
Teatrul Evreiesc de Stat din București este una
„În perioada comunistă, în România, ca și în ce­
dintre puținele instituții de acest fel din Europa.
lelalte state est-europene, istoria Holocaustului a
Clădirea în care se joacă spectacolele astăzi a fost
fost ignorată sau distorsionată, în ciuda retoricii an­
construită în anii 1930 pe locul fostei case a lui Iuliu
tifasciste din propaganda oficială. Explicațiile pentru
Barasch. Atunci când actorii evrei au fost excluși
aceasta sunt multiple. Ne oprim asupra câtorva. În
din teatrele românești (1941), aici a ființat Teatrul
primul rând, ideologia comunistă se afla în incapaci­
Evreiesc Barașeum, cu profil de revistă (se vorbea
tate structurală de a trata natura regimurilor fasciste
numai limba română). În anul 1948, după ce au fost
și evoluția lor. Definiția general impusă a «fascismu­
desființate toate instituțiile culturale particulare, in­
lui» a rămas până aproape de sfârșitul regimului co­
clusiv teatrele, a devenit o instituție de stat cu reper­
munist cea formulată de Gheorghi Dimitrov în 1935,
toriul în limba idiș.
în raportul său la Comintern, conform căreia regi­
murile fasciste nu erau altceva decât «dictatura fă­
țișă teroristă a elementelor celor mai reacționa­
re, șovine și imperialiste ale capitalului financiar». BIBLIOTECA VIRTUALĂ
(...) În al doilea rând, «antifascismul» nu se consti­ Lecții din Auschwitz:
tuia într-o critică precisă a ideologiei și regimuri­ Benjamin Zander, Puterea
lor fasciste, ci reprezenta, după cum a demonstrat cuvintelor noastre

116 • EVREII ÎN ROMÂNIA POSTBELICĂ ȘI MEMORIA HOLOCAUSTULUI ÎN SECOLUL AL XXI-LEA

 EVALUARE
I. Citiți cu atenție enunțurile următoare și preci-
zați dacă sunt adevărate (A) sau false (F):
1. Negaționismul este tăgăduirea existenței
Holocaustului și/sau negarea participării la genocid
a unor largi segmente ale propriei națiuni.
2. În perioada comunistă, în România, istoria
Holocaustului a fost ignorată sau distorsionată.
3. Rezoluția ONU privind responsabilitatea de a
proteja a fost adoptată în anul 2008.
4. Ziua Națională de Comemorare a Victimelor
Holocaustului este 9 octombrie.

II. Analizați sursa de mai jos și răspundeți la ur-

mătoarele cerințe:
„Viaţa economică şi activitatea profesională a
evreilor – după pauperizarea lor din cauza legilor
rasiale şi «românizării» forţate, care i-a despuiat pe
evrei de tot avutul lor prin impozitele impuse – au
început să se refacă treptat, fără însă ca aceştia să-
şi poată recăpăta avutul jefuit. Discuţiile şi promi­
siunile cu privire la restitutio in integrum nu au dat
niciun rezultat. În schimb, evreii au fost angajaţi,
pentru prima oară, în aparatul de stat. Noua guver­
nare era interesată de elemente fără trecut fascist Fotografii ale unor copii victime ale Holocaustului
şi evreii răspundeau la această condiţie. Pregătirea (Muzeul Victimelor Holocaustului, Yad Vashem)
lor profesională a corespuns nevoilor tehnice şi mai
ales necesităţilor administraţiei financiare, astfel în­ 2. prezentarea a două personalități politice sau
cât şi-au putut câştiga demn existenţa. Procentajul culturale care au adus în atenția societății civile me­
evreilor în aparatul de stat, inclusiv în Securitate, moria Holocaustului;
ajunsese la 5,5%. Cu toate acestea, intrarea lor 3. prezentarea a două provocări cu care s-au con­
în posturi la stat nu a fost bine văzută, fiind con­ fruntat supraviețuitorii Holocaustului după eliberare;
sideraţi uzurpatori. Chiar şi intrarea lor în Partidul 4. formularea unui punct de vedere referitor la
Comunist a fost considerată de organele partidu­ necesitatea de a studia istoria Holocaustului în se­
lui ca provizorie, «tovarăşi de drum», companioni colul al XXI-lea.
temporari, atât timp cât era nevoie de ei.” (CPADCR,
Raport final)
AUTOEVALUARE
1. Scrieți o relație cauză-efect stabilită între două
informații selectate din sursă. Subiectul Punctajul acordat
2. Menționați o instituție cu un caracter represiv I 4 x 5 puncte = 20 puncte
precizată în sursa dată. II.1 10 puncte
3. Formulați, pe baza sursei date, un punct de ve­
dere referitor la populația evreiască în perioada re­ II.2 5 puncte
gimului comunist, susținându-l cu două informații II.3 10 puncte
selectate din sursă. II.4 10 puncte
4. Argumentați, printr-un fapt istoric relevant, că
fiecare stat are responsabilitatea de a-și proteja po­ III.1 2 x 5 puncte = 10 puncte
pulațiile de genocid și epurare etnică. III.2 2 x 5 puncte = 10 puncte
III.3 2 x 2 = 4 puncte
III. Elaborațiun eseu (de aproximativ două pagini)
cu titlul Memoria Holocaustului în secolul al XXI-lea III.4 5 puncte
având în vedere: Structura eseului 6 puncte
1. menționarea a două cauze care au contribuit Oficiu 10 puncte
la erodarea și dezintegrarea valorilor democratice în
secolul al XX-lea; Total 100 puncte

EVREII ÎN ROMÂNIA POSTBELICĂ ȘI MEMORIA HOLOCAUSTULUI ÎN SECOLUL AL XXI-LEA • 117

 RECAPITULARE FINALĂ
1550 1879 1919 1940 1941–1944 1942–1944 6 februarie 1945

Atestarea evreilor Revizuirea art. 7 România Interzicerea Deportarea Deportarea Reacordarea

în București din Constituția semnează căsătoriilor evreilor în romilor în drepturilor
din 1866 Tratatul privind dintre români Transnistria Transnistria politice evreilor
minoritățile și evrei

1. Realizați corespondența între termenii cuprinși a. Menționați din sursele A și B două informații
în coloanele A și B: despre soarta membrilor familiei lui Marcu Rozen.
b. Credeți că Marcu Rozen s-a mai simțit „acasă” la
A B
Dorohoi și în România, după evenimentele prin care a
1. Atestarea evreilor în Iași a. 1881 trecut în perioada 1941-1944? Argumentați-vă opinia.
2. Emanciparea evreilor în proiectele b. 14 septembrie c. Imaginați-vă că sunteți contemporani cu eveni­
politice revoluționare 1941 mentele din 1941-1944. Redactați un discurs în care să
argumentați necesitatea repatrierii lui Marcu și Sorel
3. Primul Congres Sionist la Focșani c. 21 aprilie 1945 Rozen, care au fost deportați în 1941 în Transnistria.
4. Proclamarea Statului național- d. 1580 Utilizați și informațiile oferite de #lecțiadeistoriealtfel
legionar despre #poveștideviață din Dorohoi (https://www.in­
5. Decret-lege pentru urmărirea celor e. 1996 shr-ew.ro/).
vinovați pentru crimele de război
ISTORIA ALTFEL
6. Primul mare proces împotriva unui f. 1848
negaționist (David Irving)

2. Imaginați-vă că sunteți jurnalist la ziarul

„Universul”. Realizați un reportaj privind evenimen­
tele din 21-23 ianuarie 1941 din București. În redac­
tarea acestuia puteți avea în vedere următoarele cu­
vinte-cheie: atmosferă, emoție, vizualizare, descriere,
narațiune, prezență la fața locului etc. Utilizați ca
sursă de informare harta Pogromului de la București,
care suprapune adresele victimelor pogromului de la
21-23 ianuarie 1941, sursele existente despre victime,
ale locurilor unde au locuit acestea, fotografii portret
și fotografii actuale.
Anne Frank în 1941
3. Citiți cu atenție sursele A și B și răspundeți la
următoarele cerințe: Anne Frank s-a născut la 12 iunie 1929 la Frankfurt
pe Main (Germania). După venirea la putere a lui Adolf
A. „Dragă nene Carol, Hitler, tatăl ei a decis să emigreze împreună cu familia
Află că cu mare durere trebuie să-ți scriu că tata, în Olanda, la Amsterdam. Însă Olanda a fost ocupată
mama și bunica au murit, iar eu cu Sorel am rămas pe de Germania nazistă, iar membrii familiei Frank au
drumuri. Banii deocamdată nu i-am primit. Vedeți și fost nevoiți să se retragă (în 1942) într-o ascunzătoare
faceți tot posibil pentru a ne scoate la d-voastră pe pregătită din vreme. Aici Anne a scris celebrul Jurnal.
mine și pe Sorel. Complimente la fiecare. Altceva ni­ La 4 august 1944, au fost arestați de Gestapo. Anne
mic și vă sărut cu drag. a fost deportată în lagărul de concentrare Bergen-
Marcu și Sorel”. Belsen, unde a și murit (martie 1945). Singurul supra­
(Scrisoarea lui Marcu Rozen din lagărul Șargorod, viețuitor, Otto Frank, și-a dedicat viața publicării jur­
Transnistria, 1942) nalului fiicei sale.
B. „Am coborât în mijlocul acestui tumult și o cli­
pă m-am oprit și am primit cu lacrimi în ochi la locul BIBLIOTECA VIRTUALĂ
de unde [Dorohoi], cu peste doi ani în urmă [1941], am Benedetta Berti,
plecat cinci și acum m-am întors singur.” (Mărturia lui Care sunt drepturile
Marcu Rozen după eliberare - 23 decembrie 1943) universale ale omului?

118 • RECAPITULARE FINALĂ

 EVALUARE FINALĂ
I. Citiți cu atenție enunțurile următoare precizați
dacă sunt adevărate (A) sau false (F):
1. În timpul revoluțiilor din 1821 și 1848 s-au ce­
rut reforme sociale juste, printre care și emancipa­
rea evreilor.
2. Prima școală elementară evreiască s-a înființat
la Botoșani în 1853.
3. În noaptea din 28 spre 29 iunie 1941, Ion
Antonescu a ordonat deportarea întregii populației
evreiești din orașul București.
4. Pentru a exercita un control asupra populați­
ei evreiești, Partidul Comunist Român a desființat
Comitetul Democratic Evreiesc.
5. Potrivit responsabilității de a proteja, comuni­
tatea internațională poate interveni pentru aplanarea
conflictelor.

II. Analizați sursa de mai jos și răspundeți la urmă-

toarele cerințe:
„Politicieni de frunte ai Partidului Național-Țără­
nesc, precum Ion Mihalache sau Armand Călinescu,
interveneau pe lângă Carol al II-lea, îndemnându-l
să acționeze hotărât împotriva Legiunii [Arhanghelul Menora (în fundal Templul Coral din București,
Mihail]. În vara anului 1936, și Gabriel Marinescu l-a construit între 1864 și 1866)
sfătuit pe rege să lichideze conducerea mișcării. (...)
La începutul lui 1937, monarhul încă justifica existența 2. prezentarea a două personalități evreiești care
Legiunii, în fața presei străine, ca formă de expresie s-au remarcat în România în a doua jumătate a se­
a sentimentelor naționaliste, căci până în februarie colului al XIX-lea;
1937, dar probabil și după aceea, spera să aducă Le­ 3. prezentarea a două contribuții ale populației
giunea sub controlul său. La începutul lunii februarie evreiești la cultura română în prima jumătate a se­
1937, Carol al II-lea i-a oferit lui Codreanu, într-o întâl­ colului al XX-lea;
nire secretă din casa industriașului Malaxa, funcția de 4. formularea unui punct de vedere referitor la
prim-ministru, dacă acesta i-ar încredința conducerea contribuția populației evreiești la cultura română în
Legiunii. Codreanu, care în noiembrie 1936 încă mai a doua jumătate a secolului al XX-lea.
spera la această funcție, a refuzat, spunând că n-ar
putea dispune de Legiune ca de o masă de manevră.” AUTOEVALUARE
(Oliver Jens Schmitt, Corneliu Zelea Codreanu)
Subiectul Punctajul acordat
1. Precizați secolul la care se referă sursa dată.
2. Scrieți o relație cauză-efect stabilită între două I 5 x 4 puncte = 20 puncte
informații selectate din sursă. II.1 5 puncte
3. Menționați din sursă două informații referi­
toare la atitudinea politicienilor față de Legiunea II.2 10 puncte
Arhanghelul Mihail. II.3 2 x 5 puncte = 10 puncte
4. Formulați un punct de vedere referitor la acțiuni­
le regelui Carol al II-lea față de Legiunea Arhanghelul II.4 10 puncte
Mihail, susținându-l cu două informații selectate III.1 2 x 2 puncte = 4 puncte
din sursă.
III.2 2 x 5 puncte = 10 puncte
III. Elaborațiun eseu (de aproximativ două pagini) III.3 2 x 5 puncte = 10 puncte
despre Contribuția populației evreiești la istoria și III.4 5 puncte
cultura română în secolele XIX-XX având în vedere:
1. menționarea a două fapte istorice la care au Structura eseului 6 puncte
participat evreii din România în a doua jumătate Oficiu 10 puncte
a secolului al XIX-lea – prima jumătatea a secolului
al XX-lea; Total 100 puncte

EVALUARE FINALĂ • 119

 Portofoliul elevilor
Dragi elevi,
Ați ajuns la finalul cursului de Istoria evreilor. Holocaustul. Întrucât pe parcursul anului școlar ați rezolvat
testele de autoevaluare, ați realizat o serie de proiecte, fișe de lucru, afișe, postere, fotografii, desene, dar și
materiale electronice, vă invităm să le adunați într-o mapă și/sau stick/drive pentru a realiza evaluarea finală.
Prezentați produsele realizate și celorlalți colegi. Evaluați portofoliul cantitativ (numărul de pagini), calitativ
(creativitatea produsului, elementele noi, punctele forte etc.), dar și efectele pe care le-a avut asupra dezvoltării
personalității voastre, a capacității de autoevaluare și a competențelor de intercomunicare.

FIȘELE DE PORTOFOLIU
Cuprins
Proiect (articol de revistă) – Principalele sărbători Test de evaluare ................................................................................................... 58
religioase ale evreilor .............................................................................. 11 Portofoliu – Pogromul de la Iași. Memoria locurilor .......... 71
Fișa de observare sistematică a activității și a Proiect (poster) – Contribuția evreilor
comportamentului elevului (model) ...................................... 15 din Bucovina și Basarabia la cultura română .............. 74
Test de evaluare ................................................................................................... 16 Proiect (investigație) – „Transnistria a reprezentat
Organizator grafic – Evenimentele politice „groapa etnică a României” ............................................................ 77
sau culturale din Antichitate și Evul Mediu ..................... 20 Hartă conceptuală – Masacrul de la Odessa ......................... 78
Fișă de lucru (textul pentru joc de rol) – Proiect (e-book) – Poveștile celor care au
Prezentarea Muzeului Ghetoului din Veneția ................ 24 contribuit la anularea deportărilor în Polonia ............. 81
Fișă CHATT – Evreii în istoria universală ................................... 25 Proiect – Drepți între popoare ............................................................... 93
Test de evaluare ................................................................................................... 26 Test de evaluare .................................................................................... 101-102
Proiect (power-point/afiș) – Emanciparea evreilor Investigație – Destinul familiei lui Paul Celan ................... 108
reflectată în legislație ............................................................................. 33 Hartă conceptuală – Holocaustul în
Proiect (e-book) – Poveștile unor personalități .................... 37 literatură, cinematografie și mass-media ................................ 109
Proiect – Cod de 10 reguli de conduită interculturală ........ 46 Portofoliu – Contribuția evreilor la istoria
Test de autoevaluare .................................................................................... 48 județului, la istoria României sau a Europei ................ 112
Proiect (expoziție) – Atitudini și măsuri antisemite Test de evaluare ................................................................................................ 117
ale liderilor politici din secolul al XX-lea ........................... 53 Test de evaluare finală .............................................................................. 119

120 • PORTOFOLIUL ELEVILOR

 C ORINT
LOGISTIC

ISTORIA EVREILOR
HOLOCAUSTUL
Manual pentru clasa a XI-a/a XII-a

ISBN: 978-630-6526-40-6

www.edituracorint.ro