EVUL MEDIU

JULIO VALDE6N
 1. HISPANIA LA INCEPUTUL SECOLULUI VIII:
o BOGATA UO$TBNrRE TSTORTCA

in anul 7l I regele vizigot Rodrigor a fost infrdnt pi omordt in

batiilia de la Guadalete de cdtre trupele musulmane care, alcdtuite
in principal din berberi qi conduse de Tariq, invadaser6 pdmdntul
iberic dinspre zonele occidentale din nordul Africii. Acel eveni-
ment a avut urmdri decisive, cdci a insemnat, nici mai mult nici mai
pu{in, disparifia monarhiei vizigote, dar qi ocuparea celei mai mari
pd(i a teritoriului din Peninsula Ibericd de citre musulmani. Aici se
afl6 intr-adevdr una din particularitiilile trecutului istoric al Spaniei.
Ne referim, desigur, la cuprinzdtoarea gi profunda baie pe care a
cunoscut-o in furtunoasa gi atractiva mare a culturii arabe. Strdlu-
citul cdt gi polemicul istoric Am6rico Castro2 a expus ideea cd
,,locuirea hispanicd' a fost produsul con{luenfei cregtinilor cu mu-
sulmanii gi cu evreii in cunul Evului Mediu. Musulmanii, dimpo-
triv5, au fost absenfi din cea mai mare parte a tirilor care alcltuiau
in vremurile medievale Europa creqtind. Bntdia de la Guadalete,
apdar, marcheazA inceputul parcursului pe care urmeaz[ si-l
efectudm prin istoria Spaniei medievale.
in orice cazar fr pu{in absurd sd se dea uitdrii indelungatul
gi complexul proces istoric trdit pe meleagurile hispanice inainte
de fapta de arme de la Guadalete. $i de aceea, fie gi in forma cea
mai concisd posibil, credem ci e bine si amintim marile semne
de hotar din trecutul istoric al teritoriului pe care romanii l-au
numit Hispania.

Csr-e oNrAr cuLTURr

Cum s[ nu semnalezi, pentru inceputul acestei expuneri, cd

in Peninsula Ibericd existau grupuri umane stabilite de mai multe

I
Roderick, Roddric, R6drigue.
2
Y quesada (1885-1972), istoric de cultur5, filolog 9i critic literar.
t4 ISToRIA SpANISI
sute de mii de ani lnainte de Christos? Acolo rim6nea" pentru a
chema o spectaculoas6 investigare din ultimii ani, senzafionala
descoperire alui Homo antecessor din Atapuerca. Nu mai e cazul
sd spunem cd acele fiinfe omenegti tr6iau in nigte condilii extrem
de elementare, aceleagi pe care specialigtii in preistorie le numesc
epoca Paleoliticd, indiscutabil, cea mai indelungatd din intreaga
istorie a umanititrii. Resursele alimentare proveneau in principal
din recoltd" degi cu timpul au sporit, cdnd au incorporat alte activi-
tirli, ca pescuitul gi vhnitoarea. Fiinfele omenegti, care se caracte-
rizau printr-o putemici coeziune tribald" nu aveau locuinli pelma-
nentd, vlzdndu-se obligate sd practice nomadismul. Firegte, acei
oameni realizau unele activitiifi cu caracter magic, intruchipate
uneori in picturi rupestre, precum cele renumite din pegtera de la
Altamir4 in regiunea Cantabria.
La o datd foarte greu de precizat, dar pe care cercetdtorii o
situeazd in jurul anului 5000 inainte de Christos, a ajuns pe pe-
mdnt iberic aga-numita ,,revolufie neoliticd". Literalmente ter-
menul neolitic inseamni ,,piatri nou6", insi marea noutate a
acelei etape care incepea atunci consta in punerea in migcare, de
citre fiintele omenegti asezate pe meleaguri hispanice, a unei
economii cu caracter productiv. Principalele noutifi erau practi-
carea agriculturii, indeosebi a cerealelor (alaco orz, griu...)'
domesticirea animalelor ca de pildi porcul, boul, oaia" capra 9i
poate la fel calul, producerea de obiecte ceramice 9i inceputul
fabricdrii de fesflturi. Populafia, in timp ce sporea' c6plta un
caracter stabil. in paralel se afirma diviziunea muncii 9i, ftrr[
indoiali noutatea cea mai frapantd, se ndgtea puterea politicd
propriu-zis6. Vreo douii secole mai t8rziu p[trundoa po moloa-
guri hispanice folosirea metalelor. Primul motal utlllzat a fost
arama, a cdrei folosire a fost contemporan[ cu aparllh lmprosio-
nantelor monumente megalitice dar gi cu rlspindircr cxccplio-
nalului obiect ceramic cunoscut ca ,,vas campnlfonn". Apoi a
venit epoca bronzului (aliajul aramei gi cotitorulul) fl ln lnche-
iere a fierului. Metalurgia inlocuise complot lroulnga lltlc[. ln
paralel se inregistrau progrese somniflcrtlvo dlt ln rotlvltilile
economice, mai ales in agriculturl, clt ;l tn orynnlzlrea
populdrii. Dupd cum se vedc, palll floull ln vlrlr flln;alor
umane agezate in Peninsula lborlct flrcrrrf urlql, Totql rlez.-
Evur.ltvleotu 15
voltarea nu unna acelagi ritm in intreg teritoriul iberic, mergdnd
mai repede in unele regiuni decit in altele.
Primul mileniu inainte de Christos este o epocd mult mai
bine cunoscutd dec0t cele anterioare, in parte datoritii pdstrdrii
izvoarelor scrise. in jurul anului 1200 inainte de Christos au
avut loc ln Peninsula lbericd invaziile indoeuropene. incepdnd
cu secolul IX inainte de Cluistos ajungeau pini la coastele
levantine ale teritoriului hispanic qi pdnn la Insulele. Baleare
diverse popoare colonizatoare, venind din zona mediteraneand
orientali. E posibil ca aceste popoare si se fi simlit atrase de
bogdfia minierd din sudul Spaniei. Primii care au debarcat pe
pdmdnt hispanic au fost fenicienii, cdrora li se datoreazd funda-
rea Cadir-uluir, cdt gi a diverselor colonii pe coasta meditera-
neand andaluzi. Ulterior, in jurul secolului VI inainte de
Christos, au fbcut act de prezenfd grecii, care s-au stabilit in
zona actualei Catalonia, unde au fundat colonii precum Empo-
rion2 gi Roda3. Ulterior a avut loc la fel o activitate coloniza-
toare a cartaginezilor, localizabill in special in Insulele Baleare.
Colonizdrile popoarelor sus-menfionate au ldsat o mogtenire
spectaculoasii, care includea de la noi cultiviri ale pdmAntului,
roata de olar sau diverse tehnici aplicabile lucririi metalelor,
pdni la baterea monezilor sau folosirea alfabetului. in mileniul
citat Peninsula lbericd era locuitii de un mozaic pestrif de po-
poare. in mod tradifional s-a vorbit de iberici qi celfi, primii
stabilifi cu deosebire in estul gi sudul Peninsulei, cei de al doilea
in nord gi centru. Totuqi izvoarele epocii se referd la un amplu
conglomerat de popoare. Amintim numele celor mai importante.
in nord se aflau galicianii, asturianii, cantabrii gi vasconii; in
centru, vacceii, vetonii, celtiberii, carpetanii gi lusitanii; in est,
indigetii, layetanii, edetanii, mastienii gi bastetanii, iar in sud,
turdetanii, protagoniEti ai str6lucitei culturi realizate in jurul
numelui aproape mitic Tartessos, despre care nu gtim daci a fost
un teritoriu, un orag sau un r6u. Considerat primul Stat
peninsularn Tartessos, al cdrui teritoriu cuprindea toatii coasta
l Sau G6deira, Gades-Cfdiz.
2
Ampurias.
3
in provincia Rosas din Gerona.
 ISTORIA SPENIBI EVULMEDIU t7
t6

ca de pildd gi cea de mai tdrziu din Baleare. Romanii au profitat din plin de
andalrtzd, ne-a l6sat moqtenire opere excepfionale'
posibilitdfile economice ale Hispaniei, in special de exploatirile
faimosul tezaur de la Carambolo'
miniere, care erau proprietate a Statului. Sd vedem un exemplu
semnificativ: in districtul minier din Carthago Nova, in care se
HISPANIAROMANA
extrigea in special argint, dar gi plumb, se apreciazi cd lucrau
Un pas decisiv in devenirea istoricd hispanicd a fost
ocu- vreo 40.000 de oameni, care oblineau nigte beneficii calculate la
oarea odmdnturilor peninsulare de citre armatele romane'
Punc- circa 25.000 de drahme zilnice. Alti activitate deosebiti era
il;; ol;";re a fosi lupta sus{inutd de cdtre.republica d.".utyi:i 6 pescuitul, in special depozitele de pegte sirat de pe coasta atlan-
*uni cu Cartagin4 care ocupase' la mijlocul secolului lll G, ti"a a Andaluziei. Importantd a fost la fel dezvoltarea sclavagis-
inainte de Christos, Peninsula lberic6' Roma a reuqit
si cuce- s mului, care a atins cote foarte inalte. Societate4 la rdndul ei, era
reasca principalele baze ale cartaginezilor pe pimint hispanic' I impirtitd in doui grupuri clar potrivnice: pe de o parte,
b;;;; N"iar gi Gades. Totugi, in utmu acelui succes din romanii' -e> honestiores, adicd stdpdnitorii, pe de alt4 humiliores, pitura
care lalnceput se instalaserd numai in zonele de coastd est 9i 6t- populara. $i aqa fiind exista o clard deosebire intre cei care
Oi^ ttO ale Peninsulei lberice, au hotiirdt sl incorporeze in posedau cetiifenia romanfl gi cei care nu o aveau. Acea situafie a
procesul s-a in- durat pdnd in anul 212, datil la care impdratul Caracalla a hotlrdt
ieritoriile lor ansamblul p[mflnturilor iberice.
cheiat in secolul I inainte de Christos, nu frri a intdlni uneori si acorde tuturor supugilor s[i cetiifenia romand.
put".ni"" rezistenfe, precum ace-ea. a conducdtorului lusitan Hispania a primit de la romani o senzafionald mogtenire.
'Vi.iuthrr, asasinat in anul 139 inainte de Christos; aceea a PdnE una alta s-a generalizat folosirea limbii latine, care a sfhrgit

o.uqului celtiber Numancia, capitulind in fa{a Romei

in anul prin a indepirta cea mai mare parte a limbilor care se vorbeau
ori, in ultimd instanld' aceea a canta- pe meleaguri hispanice. Unica limbi care a supraviefuit din
133 inainte de Christos,
U.iiot qi asturianilor, pe care termind si-i invingS' in anul 19 trecut a fost euskera', care se vorbea pe meleaguri din actualele
inainte- de Christos, nici mai mult nici mai pulin dec6t insuqi teritorii ale fnrii Bascilor qi Navarra. In altl ordine de idei a
i-au impins pe romani s6 se intereseze inregistrat un spectaculos progres pe meleaguri hispanice viafa
a"guttot. Motivele care
"p"ninruta lberic6 erau at6l economice cdt qi strategice. urband, cu nuclee precum Caesaraugusta, Barcino, Tarraco, To-
O"
inzestra Roma inainte de toate cu metale' insd letum, Lucus, Asturica August4 Saguntum, Valenti4 Carthago
ffitp*iu uitbm' pe de Nova, Norba, Emerita Augusta" Corduba" Hispalis, Carteia
deopotrive ii oferea soldali qi mand de lucru' Sd nu
utta'putt", cd romanii au fost cei care au hotdrat sd foloseasci Malaca, Gades, etc. Oragele hispanoromane au fost scena
n*-!f" de Hispania pentru a se referi la pdmdntul iberic' termen dezvoltdrii institutiei municipiului, care era alcdtuit dintr-o
din care vor deriva posterioarele cuvinte romanice Espafia'
in Curia sau Consiliul primdriei Ei cdfiva magistrafi, printre ei,
precum cei mai de seamd, duoviri gi ediles.In paralel, o densi
castiliand" ori Espanya in catalani'
re{ea de cdi de comunicafie, punct de plecare a principalelor rute
Hispania a inceput sd fac6 parte din puternicul Imperiu
care

avea centrul sdu vital in superbul ora; Roma'

Hispania romani a din secolele ulterioare, strdbdtea pdmdntul iberic. Amintim, spre
Ulterior' a men{iona una foarte semnificativd, vestita ,,cale a Argintului".
avut intr-un prim momenf doud provincii, Citerior 9i
OupAu"""u a fost impa4iti intr-un mozaic de provincii' ullT" in acelaqi timp pitrundea Dreptul roman, ale c6rui urme sunt
iutu.on"nre, Gallaeiia' Cartaginense, Lusitania' Bdtica 9i Ma.- pdni acum clar perceptibile in normativul juridic valabil in
uritania Tingitana, aceasta din urm6 raportati la nordul
Africii' zilele noastre in Sjania. de vestigiile pAstrate
?i ": :l:Tnem
I
Sau basca.
' Cartagena, port (provincia Murcia), la Mediterana'
 ISTORIA SPENrcT Evul Meotu t9
l8
ziduri REGATUL VTZIGOT DIN HISPANIA
ale lucrdrilor publice din epoca romand' fie ele apeducte'
fie arcuri comemo-
J" uparut", poduri, temple, teatre, amfiteatre
in Imperiul roman, care a tras dupd sine o puternicd crizl in
rative? Urmele trecutului hispanoroman sunt incd vizibile
c[ldtorul poate si le secolul III, a sffirgit prin a dispire4 ceea ce s-a intdmplat in anul
out".out" 9i impresionante vestigii pe carg
in zitite noastre, de la zidurile de apdrare de la Lttgo 476. Cauza esenfiali a acelei hecatombe se afla in gravele
"ont"tpt" din Segovia pdnA.la teatrul din M6rida amfi- probleme interne, atdt politice gi militare cit gi sociale gi econo-
ruu up"a*tul
teatrui din lt6lica ,ui *"uril" din Bar6 gi din Medinaceli.
mice, dar nu mai pufin a contribuit la ciderea sa presiunea exer-
in citatd din afara frontierelor sale de c6tre aga-numitele popoare
iiirprti", la fel, a adus o listd foarte deosebiti de mari figuri
irtoiiu Romei, ie la impiragi, ca Traian, pdnd la scriitorin printre ,,barbare", care, dupl cum se gtie, in cea mai mare parte a lor
aparfineau grupului germanic. intr-adevdr, Peninsula Ibericd a
A S"n""u, Lucan, quintilian sau Marfial, trecdnd pe la agrono-
cunoscut, la inceputul secolului V, in mod concret anul 409,
---- Columella sau geograful Mela'
mul
a sosirii invazia acestor popoare, in spefd suevii gi vandalii, ambele
epo"u dominalLi 6rn*. a fost de asemeni martord
care avea sd se transforme aparfindnd trunchiului germanic, qi alanii, acegtia din urmd de
in Peninsula lberici a retigiei creqtine,
pe meleagu- origine asiatic[. Dupd pu{in timp frceau act de prezentd pe
intr-unul din cei mai puternici piloni ai viitorului de
rdspdndirea cregtinismului s-a pimdnt iberic vizigofii, care consfin{iserd in anul 416 un pact cu
.ii" frirp*f"". intr-un prim moment
religie persecutatii' in orice caz' Rom4 cu scopul, dupd cflt se pare, de a elimina din Hispania pe
frcut incet, c6ci era vorba de o
invadatorii mai inainte amintifi. Totugi suevii au reugit si se
ilGi"" *"l ini era deja putemic implantatii pe meleaguri.hispa- con- ageze in nord-estul peninsular. Vizigofii, la rdndul lor, s-au
nice in ,""olul lII. Edictul de la Milano, dat de impdratul
s6 iasi la suprafafi' stabilit in sudul Fran{ei. $i de aceea dupd cdderea Imperiului
stantin in anul 313, a permis creqtinismului
nrnintitn finere4 la inceputul secolului IV, a Conciliului
care a roman am fi dat in Gallaecia de regatul suev gi la nordul Pirine-
Granadq la care au participat ilor de regatul vizigot din Toulouse. Pufin mai tffrziu Imperiul
avut loc in localitatea llifenis din
bizarftin, pe vremea aceea condus de Iustinian, care incerca, in
nici mai mult nici rnui pulin decil't 37 episcopi' inainte {e. a
s9
creqtinismul mod iluzoriu, sd refacl vechiul lmperiu roman de Apus, a lansat
termina acel secol imparatul Theodosius a proclamat
Creqtinismul hispanic din o ofensivi in Mediterana apuseanE, reuEind sd se stabileascb pe
."tigi" oficialfl a Imperiului roman'
imperiali, a dit nume ftrd seam6n, unii martiri' precum coasta mediteraneani a Hispaniei. Cu toate acestea, de la
inceputul secolului VI, qi mai ales dupn infrdngerea lor la
ilr,t" $i pJort sau Eulalia din M6rida, dar 9i figuri remarcabile,
"oo"ca
Vouill6 in fafa regelui franc Clovis', in anul 507, vizigolii se
poetul Pru-
ca de pilda episcopul Hosius2, istoricul Orosius 9i
doctrinale, cea mai semnificativi deplasau in Peninsula lbericd, in timp ce abandonau teritoriile
denliu.'Dar au fosi Ei abateri
episcop de vechiului lor regat din Toulouse.
dintre ele aceea promovatd de Priscilian, care a fost
care era acuzat de a avea Instalarea vizigoti in Peninsula lbericd s-a rcalizat, ca zond
AnJiu in secolul IV. Priscilianismul,
a supraviefuit' totuqi' fondato- preferatS" in perimetrul podigului, zond cwacterizatf pnn predo'
i"gutuo magia 9i maniheismul,
"u o rdspdndire considerabili in special ln provin- minarea agriculturii cerealiere, dar pi prin populafia ei rari 9i slaba
ruTui sau, atingdnd
ei dezvoltare urband. in pofida acestui fapt, vizigofii, comparafi
ciile romane Gallaecia qi Lusitania'
cu grosul populafiei hispanoromane, nu incetau si fie o minori-
tate. Acest lucru nu impiedic4 totugi, ca sE se afirme puterea lor
I Sfin1i ocrotitori ai oraqului Alcal6 de Henares, copii martiri care-au militard gi politicd. in definitiv, se produsese o deplasare a rega-
murit pe vremea persecufiei lui Diocle{ian' Fiind copii 9i
liali' au fost
*".ui1i cu Castor qi Polux, cu Romulus 9i Remus'
2 ' Sau Chlodwig.
Sau Ossius, al Cordubei.
 ISTORTA SPNNIBI Evul Meoru 2t
20

la Toledo' care a Epoca de dominalie vizigot5" fErd nici o indoiald" iqi cu-
tului vizigot din oraqul francez Toulouse p6nd funda rdddcinile in tradilia vremurilor romane. in definitiv
iberic' Pasi impor-
i;A;; fie nucleul siu central pe teritoriul din Hispania i-a vizigofii erau unul dintre popoarele germanice care cel mai tare
tuntiin ordine spre consolidarea regatului vizigot se romanizaseri, incepdnd cu folosirea limbii latine. Totugi, in
canlt
ilirrton*f,ul Leovigildt, care, in anul 585' a pus siu ryqatuJyi
Mir6n' De diverse aspecte, atflt materiale cdt qi spirituale, se observi un
l-a invins pe regele
r""r Ji" Callaecia" Cupa
"" cu nestipdniiii vasconi' construind regres fa1ilde vremurile romane. intre timp, a decdzut activitatea
*"*"ni s-a rdzboit Lebvigild in schimb' a economicS" perceptibilS" de exemplu, in domenii atit de insem-
ln iutu fot cetatea intdriti le la Vitoriaco' Leovigild' nate ca exploatarea minieri sau activitatea comerciald. in Hispa-
care a imbrafigat
uuui r".io*" probleme cu fiul sdu Hermenegild,
arianismul' curent nia vizigoti predomina in mod copleqitor lumea ruralS, in timp
catolicismul, ceea ce insemna s[ pirdseasc[
poporul vizigot' in c.iula ce via,ta urband intrase intr-o fazd de decldere. Structura societii-
eterodox la care aderase, cu ani in urmd"
qi urmaqul sdu
;;;;;ii"pr" ca;iva ani maitArziu,in anul 589' fiulpdiasind' fii reproducea cu fidelitate schema epocii romane. Sectorul
la.al dominant, din care ficeau parte atit strivechea aristocrafie
iu t.on, irecared, reu$ea unificarea religioas5" p"tlyt"- hispano-romand cflt gi nobilii vizigoti, se caracteriza prin posesi-
qi
iirt"u bonciliu de la ioledo, etezia ariand acceptdndcatolicis- unea de mari domenii teritoriale. Sectorul popular ii includea pe
lJe Con"ifiilor de la Niceea 9i Calcedonz' altfel spus:peninsular meqtegugarii qi pe micii negustori din orage gi, in principal, pe
mul. Pasul decisiv spre unitatea politici a ansamblului
fdrdnime, cea mai mare parte din care lucra in calitate de colon
;-i;J ;i.. in primile decenii ale secolutuipeVII'litoralul
cdnd monarhul
levantin' pe marile domenii ale puternicilor sau ale Bisericii. Agijderi
Suintila a pus cap[t prezenfei bizantine. diinuiau servi, adicd sclavii, degi, dupd cdt se pare, in scddere.
Monarhii vizigoli'- in piima perioad[ adoptaseri titlul de
"*"
,nli^'irroriil,'i"inceput ta tt.**"* cL reges Hkpaniae'
de Mediul rural a fost uneori martor al convulsiilor sociale, ca
teritoriul strdvechii rdscoalele armate ale rustici-lor din terenurile agricole din
urErn.""" suveranitatea lor se extindea pe tot C6rdoba pe vremea monarhului Leovigild. De asemeni pare cd
precum cele ale
ri"p"t, iot*a chiar daci in unele zone' s-a propagat in ample sectoare ale fdrdnimii, in special in
*Ioriio., locuitorii lor continuau si lupte spafiului
pentru indepen{en{a
peninsu- nord-estul peninsular, erezia priscilianismului, care avea indis-
lor. Ultimul mare pas in ordine spre unificarea cutabile conotafii sociale. In paralel s-au gestat in societatea
la mijlocul secoluiui VII cu monarhul Recesvinto,
i;; " cunoscut Hispaniei vizigote elementele care, in viitor, aveau sd caracteri-
promulgat, in anul 654, Liber ludicwn' text mai
'|Jfd"ut
"a"; " principiile DrePtului ro- zeze societatea feudal6. in timp ce sldbeau relatiile cu caracter
;;';;;;i;;rt, care se baz4 logic, pe
juridica' implic6nd public triumfau cele de tip personal. Regii aveatfideles regis gi
man. Sus'nuilitul text p,.'upunei unificarea gardingos, care erau un fel de vasali. La rflndul lor, membrii
toate efectele, intre populalia hispanoromand'
f6r[ lndoiald majo-
marii nobilimi aveau gi ei propriii lor oameni in seami, bucela-
ritar6, li vizigofi.
rios qi saiones. La fel in mediul rural se ?ntdrea din zi in zi
autoritatea proprietarilor de pdmdnt asupra cultivatorilor sau
t colonilor lor, ceea ce anunfa viitorul regim seniorial.
Sau Liuvigild.
s-trlvechi orage dln Arlr Mlcl. Nlcooa ln Anntolia' 9i Calce- Cultura vizigotd, puternic impregnati cu tradilia romand,
'erU"t", era, in ciuda acestui lucru, clar in serviciul religiei cregtine. $i
don ldngl Bosfor'
tCurt"u"jua"tltorilor,
vs*ver----- cod jurldlc vlr'llot' A,lirrt lrarlu'r t" lll^Y:*: de aceea figurile cele mai relevante sd fi aparfinut domeniului
dlalectul galician prin
timpuriu ln castiliuri' ln, ihl*tul leonor
';;:;;;;;;;; u;il ii" *;;t€ , 1l. . tn
A.-_.. ,.- !-:.:^.:.,^ ecleziastic. In scopul de a garanta o bund formare a clerului
trtduo€d hcut ^n^i,r' catolic au apirut felurite gcoli episcopale, dintre care se cuvine
'.ru {'P.'lt::::1'111
x ccr
iK"i#fri"dfi;i;ri;;;i-;olk*vr
''l trrp'
ntrunr inlcrept c€'e au
sd menfion[m pe cele din Toledo, Sevilla EiZaragoza. Amintim,
acordat drept,,fuero munlclprl"
 ISTORIA SPANIEI EVUL MEDIU 23
22

printre numele cele mai remarcabile din acea vreme' pe Braulio
din Zaragoz4 Eugenio din Toledo, Fructuoso din Braga, Julirin
din TolJo sau Valerio din Bierzol. Totuqi, numele cel mai
emblematic al culturii din vremurile vizigote a fost, frrd nici o
indoiali, episcopul Sevillei, Isidor. Format la gcoala pe care a
creat-o la Sevilla fratele sdu, arhiepiscopul Leandru, Isidor a fost
autor a numeroase opere, de la cronici ale intdmplirilor epocii
p6n6 la scrieri teologice qi epistole de mare calitate literara.
isidor a fost, in alt[ ordine de idei, unul dintre cei mai de seamd
apdrdtori ai teoriei politice care declara suprematia puterii
spirituale asupra celei temporale. Dar Isidor din Sevilla este mai
u1"s pentru Etimologias. Aceastd oper6" cu pretenfii
"unos"ut
pedagogice de netdgdduit 9i al cdrei principal obiectiv era de a
ialva rnogtenirea culturali a lumii antice, a fost consideratd in
mod tradilional ca ,,prima enciclopedie cre9tin6". Etimologiile,
sd nu uitdm, au exercitat o mare influenld in Europa cregtin[ din
veacurile urmdtoare.
finalmente, cd ansamblul regatului era impirfit in circumscripfii,
mogtenitoare din epoca romanE" in fruntea cirora se afla un&n.
Cu toate acestea, ultimele decenii ale secolului VII gi pri-
mul din VIII au fost martore ale unei profunde crize in Spania
vizigotd. Ciuma, care a provocat mare ravagiu in anul 693, gi
recoltele proaste se uneau cu cregterea brigandajului, precum gi
cu decadenta de neoprit a moralitiifii. Numeropi firani, coplegili
de presiunea fiscald in cregtere, fugeau din gospoddriile lor.
Minoritatea evreiascd, la rdndul ei, a fost obiect de drastice
mdsuri de persecufie. Unitatea regatului vizigot a fost pe punctul
de a se dezintegra cdnd, in ultimele decenii ale secolului VII,
dux Paulo, cure gunetna regiunea Septimanial, nu numai s-a
rdsculat, ci a ajuns si se proclame rege. Dar criza a fost vizibild
mai ales in teribila luptd pe care au avut-o dou[ mari familii din
inalta nobilime vizigoti pentru a ocupa tronul, cele ale Chin-
dasvinto' gi Wamba, nume a doi monarhi din a doua jumitate a
secolului VlI. Acela a fost un adevirat rdzboi civil, care a

Monarhia vizigotd, cu toate aceste4 avea nigte baze foarte favorizat invadarea Hispaniei de citre musulmani.
slabe. in primul rdnd trebuie sd semnaldm ci regii nu urmau la
domnie pi cale ereditard, ci prin alegerea de cdtre cei putemici,
care trebuiau si selecteze oameni ode stirpe goticd 9i cu bune
obiceiuri", aqa cum s-a stabilit la al VIJea Conciliu de la Toledo'
Cu toate aceste4 in practicd, mu{i monarhi au reuqit, pe calea
unei asocieri dinainte, ca fiii lor s6-i urmeze la tron' Dar acest
lucru nu a impiedicat acfiunile violente impotriva regilor,
frecvente in cursul traiectoriei regatului vizigot din Hispania' Nu
s-a vorbit, ca o trdsdturd speciala care inso,teqte istoria regatului
vizigot, de ,,morbul gotic al detrondrii"? Regii, a cdror putere
venea de la Dumnezeu, dupd teoriile dominante ln epoc6, erau
ajutafi de persoane de incredere, care alcltuiau ,,Oficio palatino"'
Existau, deopotriv4 doud institufii de mare importanf4 Aula
Regia gi Coniitiile. Aula Regia era alcdtuiti din magnali apropiali
t"g"lui, fiind principala lor funclie consilierea monarhului' Conci-
liiie erau institufii ecleziastice, dar in vremuri vizigote au
indeplinit un rol politic de prim rang, nu numai prin deciziile care
se luau in cadrul lor, ci pi pentru cd regii le convocau. Semnaldm,
I
Parte sud-occidentald a Galiei.
2
t Chindasuinto, Chindaswinth etc.
Episcopi sau mitropolili, sfinfi.
24 lsroRrA SpaNtet
2. SPLENDOAREA DIN AL.ANDALUS
La numai cdfiva ani de la bitdlia de la Guadalete cea mai
mare parte a teritoriului strdvechii Hispanii romano-vizigote se
afla sub stdp6nirea musulmanilor. Acest teritoriu a fost numit de
arabi al-Andalus. Astfel pdmdntul iberic se incorpor4 cu unele
mici exceptii teritoriale, in cadrul islamului, ceea ce presupunea
sosirea pe pdmflnturi hispanice a importante noutdfi in cele mai
variate domenii, de la cel economic 9i cel social pdnd la cel al
credinfelor qi cel al culturii. Al-Andalus a reuqit sd atingl
maxima lui prosperitate, atdt materiald cdt 9i spirituald, in cursul
secolului X, coincizdnd cu stabilirea Califatului omeyyad de
C6rdoba. Dar in primele decenii ale secolului urmitor a suferit o
profundd crizd" care a dus la prdbu;irea Califatului li la
iErdmilarea teritoriului musulman din Hispania intr-un mozaic
de mici regate, taifar, termen care inseamni facfiuni.
ETAPAEMIRATULUI
Cucerirea Hispaniei de cfltre musulmani s-a realizat cu
mare ugurinfd. Bazdndu-se pe drumurile romane, Tariq qi Muza,
conducdtori ai islamicilor invadatori, au efectuat, intre anii
7ll-714, incursiuni victorioase pdnd la podigul de nord qi valea
Ebrului, ldsdnd garnizoane in punctele cheie' intr-adevdr,
aproape cd nu au intdlnit in traseele lor cea mai micd rezisten{i
din partea populafiei romano-vizigote. Mai mult decdt atdt,
mulli membri ai nobilimii hispanogote at pactizat cu invada-
torii, cum s-a intdmplat cu un aristocrat din regiunea Murcia,
numit Teodomir, care a acceptat patronajul islamic ,,cu condifia
c[ nu se va impune stdp6nire asupra lui nici asupra nici unuia
dintre ai sdi". Nu trebuie sd se uite cd musulmanii s-au ardtat
toleranfi cu cregtinii, care erau, la urma urmelor ,,oameni ai
I adoptat numele celui mai puternic, care era tribul banu Kays.
Plural taifas; de la cuvdntul arub tawa if, partide sau facfiuni'
EVUL MEDIU 25
CA4ii". Trebuie sd semnal5m, de asemenean ci minoritatea
evreiasci, nemulfumitii de atitudinea de persecu{ie ardtatd impo-
triva lor de cifre ultimii monarhi vizigo[i, i-a ajutat pe invada-
torii islamici.
$i cu toate acestea nu lipseau disputele in s6nul invingdto-
rilor, fie cd era lupta intre arabi gi berberi fie intre diversele
factiuni ale aristocraliei arabe, qaysiir gi yemenitii. Chiar la
c6{iva ani de la prezen}a islamicd in al-Andalus a avut loc o
spectaculoasi rdscoali a berberilor, care se simfeau discriminafi
de citre minoritatea conducdtoare arabd. Pentru a incerca sd
indbuge aceast?i rdscoald au sosit in al-Andalus intdriri militare
venind din Siria care, odatii indeplinitii misiunea lor, s-au stabi-
lit pdnd la urmd pe pimdnt hispanic, concret in diverse districte
din sudul Peninsulei lberice. Oricum, musulmanii au lansat in
prima jumdtate a secolului VIII diverse campanii ofensive in
zonele situate la nord de al-Andalus. in anul 720 au cucerit
Oragul Narbona, care se afla in sudul Galiilor, dar in 722 aufost
surpringi la Covadonga, in munfii din Asturii, de cdtre cregtini.
Cdfiva ani mai tdrziu, in anul 732, au suferit o spectaculoasd
infrtngere la Poitiers in fata conducitorului franc Carol Martel.
Acel egec a insemnat punctul final al incercdrii islamice de a
intra addnc in teritoriul Europei cregtine.
Cuvemarea al-Andalus, care din anul 716 avea drept centru
al puterii in ora;ul C6rdoba, era condusd de un emir, care asculta
de ordinele califului, pe vremea aceea instalat la Damasc. intre
anii 714-756, fazi cunoscuti drept aceea a,,Emiratului depen-
denf', s-au succedat la guvernarea al-Andalus nici mai mult nici
mai pufin dectt vreo doudzeci de emiri. Dar la mijlocul secolului
VIII s-a produs o profundi zguduire in lumea musulmand.
Omeyyazii, familia cdreia pdni atunci ii revenise conducerea
islamului Ei ca atare func{ia de calif, au fost eliminati in mod
violent de cdtre abbasizi, care gi-au instalat puterea in oragul
Bagdad. Totugi, un membru al familiei omeyyade, care a putut sd
scape din catastrofh, s-a refugiat pe meleaguri hispanice, reugind,
dupi o luptd grea, sd pund mdna pe puterea emirali din
I Kaysii sau qaysii, membri ai triburilor din nordul Arabiei, care au
26 Isrorue SpRrtBr
al-Andalus in anul 756. Era vorba de Abd al-Rahman I (756-788),
cu care se inifia etapa,,Emiratului independenf', numit astfel din
moment ce emirii din al-Andalus rupseserd relafiile lor cu califii
din Bagdad, cel pulin in sfera acfiunii politice.
De-a lungul fazei ,,Emiratului independent", care a durat a-
proape doud secole, s-a consolidat puterea islamului in Hispa-
nia. Scdpau controlului emirilor musulmani doar zonele mun-
toase din nordul Peninsulei lberice, in care in suferinfe grele
supravietuiau oamenii stabilifi acolo, fie cd erau membri ai
popoarelor preromane din acel teritoriu (galiciani, asturiani, can-
tabri, vasconi, etc.) sau gofi refugiafi. Al-Andalus s-a incorporat
in sistemul economic al lumii islamice, care oferea indubitabile
avantaje. in paralel pdtrundeau pe meleaguri hispanice elemente
proprii structurilor sociale orientale. Pe de altd parte cregtea din
zi in zi numdrul locuitorilor hispanovizigofi, logic cregtini, care
acceptau religia musulmanE, in bund mdsurd pentru avantajele
fiscale pe care acest lucru il presupunea. La fel comunicarea
curentd menfinutii cu celelalte fdri din islam i-a permis lui
al-Andalus sd participe la extraordinara bog[fie culturald care
circula printre ele. Un simbol al stabilitdfii atinse de al-Andalus
il constitui4 ftrd nici o indoiald, marea moschee din C6rdoba,
ale cdrei lucrdri au inceput tocmai pe vremea emirului Abd
al-Rahman I.
De-a lungul etapei,,Emiratului independenf', musulmanii
au efectuat, in anumite ocazii, campanii impotriva cregtinilor din
nord, al ciror scop principal era sE evite ca acegtia sd avanseze
spre sud. Cea mai mare parte a acelor campanii sau aceifasl
pdtrundeau prin valea superioari a Ebrului. infruntdrile cu cre;-
tinii au fostuneori victorioase pentru musulmani, cum s-a in-
tdmplat, de exemplu, in anul 856 in bitdlia de la Morcuera;
altele defavorabile, astfel infrangerea suferiti la Clavijo in anul
860. Dar, al-Andalus a fost deopotrivd martor, in acea perioadd,
la importante zguduiri interne. Au avut loc conflicte frecvente
intre puterea centrali" stabilitii la C6rdoba, gi guvernatorii
mdrcilor, care erau teritoriile de l6ngi frontierd ale al-Andalus,
aflate in jurul oragelor Zaragoza, Toledo qi M6rida. Dar la fel
t
Expedilii militare rdzboinice.
Evul Mnoru 27
s-au produs tensiuni, in principal cu confinut social, cu muladil,
nume care se didea convertitilor la islam, gi cu mozarabii2,
anume, cregtinii din al-Andalus. Primele simptome ale acelor
conflicte au apdrut pe vremea emirului Hisham I (788-796), care
a fost cel care a introdus in al-Andalus doctrina maliki, care va
sftirgi prin a se transforma in versiunea ortodoxd a islamului
hispanic. La inceputul secolului lX, coincizdnd cu prezenla in
Emirat a lui al-Hakam I (796-821), au awt loc serioase r{scoale
in al-Andalus. Prima pe vremea aceea s-a numit ,,ziua Gheenei",
care a avut loc la Toledo in anul 807. Dupd cdliva ani, in 818,
s-a produs aga-zisa ,,rdscoald a Mahalalei", care se referea la
periferia Secund4 din oraqul C6rdoba, gi care a fost obiect al
unei grunte represiuni din partea autoritifilor.
In timpul guverndrii emirului Abd al-Rahman al ll-lea
(821-852) a fecut in prim plan conflictul cu mozarabii. Unii
conducitori ai minoritiifii creqtine, printre c,are se cuvine sd men-
fiondm pe Paulo, Speraindeo, sau Eulogio, au iegit in apdrarea
propriei lor identitiifi, pe punctul de a disp6rea in fafa crescdndei gi
de neoprit arabizilrl Ba chiar au ajuns sd ia in brale conducdtorii
mozarabi oportunitatea martiriului in fafa presiunii necredincioqilor.
Nu putem sd uitim, pe de alt2i parten ci in anul M4 au apdrut pe
coastele al-Andalus normanzii, concret in apropiere de Lisabona qi
de Sevilla. in a doua jumdtate a secolului IX, coincizdnd cu emirul
Muhammad I (8^52-886), au existat putemice tensiuni intre puterea
emirali gi mdrcir. Conducdtorul mdrcii finuturilor din Extremadur4
lbn Marwan, Galicianul, un muladi, s-a rdsculat rezistind cu m:re
vitejie impotriva atacurilor trupelor din C6rdoba. Dar probabil era
mai gravd sifualia existentii in marcaaragonezlo in fruntea cdreia se
afla putemica familie a lor Banu Qasi, care se tdgeau din strdvechii
nobili vizigo{i convertiti la islamism. Puterea oblinutii de cdtre cei
' Termenul este o hispanizare a cuvdntului arab mnuallad, cu care se
desemna in al-Andalus nu atdt pe convertifi, cum se crede in mod
normal, ci pe descendenlii converti{ilor.
'Nume, derivat din cuvdntul arab musta rib care insemna uabizat.
I
in imperiul carolingian se d6dea numele de marca (de origine germa-
nicd, mark, regiune, finut) teritoriilor intinse de-a lungul frontierelor
regatului, zone de apdrare, ca str[vechiul limes rcman.
28 ISToRIA SpaNrcI
din familia Banu Qasi era aga de mare incdt un membru al ei, Musa
ibn Mus4 a ajuns s[ fie considerat nici mai mult nici mai pufin
decit ,,al treilea rege al Spaniei". Totuqi rdscoala de cea mai mare
forfn din inheg ,,Emiratul independenf' a fost aceea pe caxe a
inceput-on in anul 879, Umar ibn Hafsun, cipetenie a muladilor
andaluzi nemul,tumifi. Cdfiva ani mai t6rziu, Umar ibn Hafsun s-a
convertit la cregtinism, ceea ce l-a indllat la rangul de conducdtor al
mozarabilor din al-Andalus.
CALIFATUL DE C6RDOBA
Perspectiva pe care o oferea al-Andalus in ultimii ani ai
secolului IX gi primii ai secolului X, in cei care s-au succedat
emirii al-Mundir (886'888) 9i Abd Allah (888-912) nu eradeloc
pozitivd. in afard de rdscoala lui Umar ibn Hafsun, care atinsese
nigte proporfii uriage, qi atitudinea aproape independentisti pe
care o adoptau guvernatorii mdrcilor, s-au inmullit luptele
interne, in care interveneau atdt factori etnici c6t gi sociali qi
politici. Dar acea situafie, care a fost cea de care s-a lovit Abd
al-Rahman al III-lea cdnd a acces la Emirat in anul 912, s'a
schimbat radical in foarte pufin timp. PflnI una alta, Abd
al-Rahman al lll-lea (912-961) a reugit s[ pacifice teritoriul
al-Andalus in numai cdtiva ani. Un poet de la curte, Ibn Abd
Rabbihi, a preamirit pdni la limite incredibile succesele militare
ale noului emir, scriind urmdtoarele:
intr-o singuri campanie ai cuprins doui sute fortirefe
pline toate cu rizvrdtili neruqinali.
Nici Solomon n-ar fi fbcut aqa ceva,
nici fruritorulzidului lui Gog gi Magog.
Concomitent, Abd al-Rahman al III-lea a hotirdt sd lanseze
aceifas impotriva cregtinilor din nord, care, la inceputul seco-
lului X, profitdnd de disputele interne din al-Andalus, avansa-
serd prin podigul de nord, reupind s6 atingi linia fluviului Duero.
Succesul cel mai rtrsundtor al trupelor din C6rdoba a fost
victoria obfinutl la Valdejunquera, localitate aproape de Pam-
plon4 in anul 920. L,a fel, Abd al-Rahman al III-lea a hotirdt si
Evur.Msoru 29
supravegheze nordul Africii, unde apdruse un nou gi serios
pericol, cel al Fatimizilor, adepli ai ,,giismului", care ciutau sd
unifice islamul sub mandatul lor. Dar succesul cel mai spectacu-
los al lui Abd al-Rahman al III-lea in acei ani a fost indbugirea
rdscoalei pe care, dupi moartea lui Umar ibn Hafsun in anul
918, o continuaserd fiii sdi. in anul 928 cddea in stiipdnirea
C6rdobei fortdreaJa de la Bobastro, centru al insurecfiei lui
Umar ibn Hafsun qi urmagilor sii. Abd al-Rahman al Ill-lea nu
numai a ordonat distrugerea Bobastro, dar a gi hotdrdt transfera-
rea cadavrului lui Umar ibn Hafsun la C6rdoba, fiind crucificat
Ei expus norodului la una din podile sale.
Abd al-Rahman al IIIJea a hotirdt, in anul 929, si se
proclame calif. intr-o misivi trimisd guvernatorilor siii, Abd
al-Rahman al III-lea spunea: ,,Ni se pare nimerit ca, de acum
incolo, sd ni se spund Domnitor al Credinciogilor, gi ca toate
l
scrierile care emand de la noi sau ni se adreseazi si foloseascd
acelagi titlu". Acela era un pas important, cdci tnsemna ruptura
definitivi, de data aceasta in domeniul religios, cu califii din
Bagdad. in acelagi timp, Abd al-Rahman al IIIJea adopta titlul
de ,,luptitor pentru religia lui Allah". Nu este uqor si 'se
discearni motivele care l-au impins pe Abd al-Rahman al IIIJea
sb se autoproclame calif. E posibil ca acel act sd fi avut un sens
triumfalist, fiind ceva a,pa precum incoronarea strdlucitelor vic-
torii obfinute in anii anteriori. Dar la fel este admisibil si se
interpreteze acel fapt ca dorinta lui Abd al-Rahman al III-lea de
a ridica un steag in fala pericolelor care incd il pdndeau, dintre
care cel mai important era cel al fatimizilor din nordul Africii.
in anii urmdtori, Abd al-Rahman al III-lea a continuat mar$ul
sdu victorios, reuEindsi st6vileasci disidenfa mdrcilor. Deosebit de
crdncene au fost luptele susfinute at6t in Toledo, in care cei din
C6rdoba au intrat in anul932, cflt gi in Z,aragoa care a capitulat in
fa{a Omeyyadului in anul 937. Tot aq4 califul din C6rdoba a fost
capabil si opreascd atacurile cregtine, impotriva ciirora a realbAt
aceifas victorioase, precum numita ,pampanie de la Osma'' din
anul 934. Sigur, Abd al-Rahman al IIIJea la fel a suferit vreo
infrdngere in fata cregtinilor, cea mai importanti dintre toate aceea
de la Simancas-La Alhandeg4 din anul 939. Dar granifele intre
al-Andalus gi nucleele creqtine nu au suferit nici cea mai micd
30 ISToRIA SPEITSI
modificare. Mai mult decdt at6t, au existat regi creqtini care s-au
ardtat supugi lui Abd al-Rahman al III-lea, cum s-a intflmplat cu
Sancho I al Le6nului, care s-a deplasat pdnd la capitala califalS" in
anul 858, pentru ca sdJ vindece de obezitatea sa' Referitor la nordul
Africii, Abd al-Rahman al llllea gi-a imbundtiilit in mod
remarcabil ponlia sa, la care a contribuit extrem de mult cucerire4
in anul 931, a oragului Ceuta. lndiscutabilul prestigiu dobdndit de
Abd al-Rahman al IIIlea s-a reliefat c6nd a intrat in relalii at6t cu
Imperiul bizantin c6t gi cu nou-ndscutul Imperiu germanic. Abd
al-Rahman al lll-lea a fost, totodat5, cel care a ordonat construire4
la vest de oragul C6rdoba, a fastuosului orag-palat Medina Zahara,
care a devenit centrul puterii califale.
Lui Abd al-Rahman al III-lea i-a urmat la Califat fiul siu
al-Hakam al lllea (961-976). Perioada lui de guvernare' care a
fost destul de scurtd" a avut putine tresiriri, caracteriz6ndu-se prin
predominarea indiscutabild a pdcii. Unicul aspect frapant a fost
prezanlq iardgi, a normanzilor pe coastele apusene din al-Andalus,
iare s-a intdmplat in anii 966, in jurul Lisabonei, 9i 971-972.
Aproape cd nu a existat infruntare cu-creqtinii, degi musulmanii au
hotirdt sd reconstruiascd importanta fortdreafi de la-Gorma4 care
era un avanpost lmpotriva inamicilor lor din nord. in acei ani, pe
de altii patte, erau frecvente soliile la C6rdoba ale conducdtorilor
cregtini din nord; aSadar, ale confilor din Castilia 9i din Barcelona.
Stabilirea fatimizilor in Egipt in anul 969, a insemnat retragerea
lor definitivd krzonaMaghrebului. Mai mult decdt at6t, generalul
Galib a restabilit protectoratul Omeyyad in zona occidentald din
nordul Africii. in altii ordine de idei trebuie si semnaldm cd pe
vremea lui al-Hakam al ll-lea arta gi cultura au cunoscut o dez-
voltare spectaculoasd in al-Andalus, 9i in mod deosebit in oraqul
C6rdoba. Se spune, de exemplu, cd al-Hakam al IIJea a reuqit si
adune o bibliotecd formatd nici mai mult nici mai pu{in dec6t de
aproimativ 400.000 de volume. in domeniul artelor plastice
lucrul cel mai semnificativ din epoca lui al-Hakam al ll-lea a fost
construirea in marea moschee din C6rdoba a splendidului
mihrabl in care se remarcau boltele in nervuri, dar 9i bognfia
materialelor folosite gi exuberanfa decorativi.
tAltar.
Evr[ Meoru 3t
Panorama lui al-Andalus a suferit, totugi, o schimbare
substanfiald pe vremea succesorului lui al-Hakam al ll-lea,
l{isham al ll-lea (976-1009). Deoarece noul calif era un copil,
puterea efectivd a asumat-o tutorele siu, Ibn Abi Amir, care igi
incepuse cariera la curtea califald in modestul post de copist.
Dar putrin cdte pufin lbn Abi Amig persoani cu mare ambifie, a
inceput sd fie adeviratul conducdtor din al-Andalus, in timp ce
Hisham al ll-lea devenea o simpli figurd decorativi. $i de aceea
etapa care se deschidea cu guvernarea lui lbn Abi Amir se
numegte a ,,amirilor". Un pas important l-a ficut lbn Abi Amir
in anul 978, cdnd a fost numit haSib, funcfie care echivala cu un
fel de prim-ministru. in acelaSi an a ordonat construire4 in afara
oraqului C6rdob4 la est, a palatului Medina ZahirU in care se va
instala administrafia centrali din al-Andalus. Trei ani mai tirziu,
in anul 981, Ibn Abi Amir primea supranumele de ,,biruitorul cu
ajutorul lui Allah", ,,al-Mansur bi-llah", de unde derivi numele
cu care il numeau cregtinii, adic6" Almanzor.
Almanzor, care avea inainte de toate sprijinul berberilor, a
pus in migcare o politicd de tendinfi populisti. Din punct de
vedere religios s-a ariitat din cale afari de credincios, ajung6nd
inclusiv, dupd cdt se pare, si ordoneze distrugerea unei bune
pdrfi din biblioteca lui al-Hakam al Il-lea. Dar baza puterii sale
era armata, care dddea motiv sd se vorbeascd de guvernarea lui
ca o adevdratd dictaturd militard. Almanzor arealizat numeroase
gi groaznice campanii impotriva cregtinilor. Amintim succesele
sale cele mai semnificative: in anul 985 trupele din C6rdoba
jefuiau Barcelon4 in 988 distrugeau mdndstirile leonese din
Sahagfn gi Eslonz4 in 997 intrau victorioase in Santiago de
Compostela (unde a fost respectat mormdntul Apostolului) pi in
anul 1002 pustiau mdndstirea San Millin de la Cogolla. ins6, ta
pu{ine zile de la aceasti ultimd fapti a murit Almanzor, sau,
cum spun izvoarele cregtine ale epocii, ,,a fost ingropat in iad".
, Un fiu al lui Almanzor, Abd al-Malik (1002-1008), i-a
urmat tatiilui siu in funcfia pe care acela o indeplinise. Abd
al-Malik, in scurta lui perioadd de guvernare, a pdstrat intactd
fortdreata militard din al-Andalus, realizdnd unele incursiuni
victorioase impotriva cregtinilor. Dar in anul urmdtor al decesu-
lui sdu, in 1009, regimul amiri a incetat s[ existe. La aceeagi
32 ISTORIA SpENTPI
dati abdici 9i califul Hisham al ll-lea. Al-Andalus intrd intr-o
fazi, haoticd, denumitl marea fitna, cwe se va inchei4 dupn
cdfiva anin cu definitiva disparilie a Califatului de C6rdoba.
ECONOMIA $I SOCIETATEA DIN AL.ANDALUS
Al-Andalus s-a inserat pe deplin in lumea economicd a
islamului. Acest lucru a insemnat cd economia Spaniei musul-
mane, spre deosebire de ceea ce se intdmpla^ in teritoriile
creqtine din nord, sd fie de un mare dinamism. In sus-numita
economie se evidenfia" ca trdsdturi mai importantE, rolul vital pe
care il indeplineau oragele, centre atdt de activitiifi meqtegugi-
regti cflt gi comerciale. La urma urmelor, a$a cum a relevat cu
iniubitabild ascutime, istoricul francez Maxime Rodinsonl,
,,atdt Coranul cflt gi tradilia apreciazA in mod favorabil activita-
tea economicS, urmirirea de c6gtig, comerful gi ca atare produc-
fia pentru piat6".
$i cu toate acestea la fel de vitald era importanta agricul-
turii. La acest lucru contribuiau condifiile climatice din al-Anda-
lus, ceea ce explic5" dupd cum a semnalat cronicarul al-Razi, ci
se obfineau fructe tot anul. Oricum zonele cele mai fertile se
aflau pe viile fluviale, in special in aceea a Guadalquivirului.
Nu trebuie si se uite, pe de alti parte, ci majoritatea populafiei
din al-Andalus (probabil un 75 la sutii) se indeletnicea cu
muncile agricole. Sigur, principalele culturi ale Spaniei mus0l-
mane erau cerealele (in special, griul gi orzul, dar qi secar4
meiul sau ovdzul), vifa de vie (cu toati prohibifia Coranului de a
consuma vin) gi mdslinul, anume, cele tradifionale din epocile
anterioare. Nu e mai pufin adevdrat c5, in sfera metodelor qi
instrumentelor de lucrat, rim6nea in picioare moptenirea ro-
man6, vizibild in perechea de boi injugati qi rotalia bienali.
Totpgi arabii au introdus importante noutiifi, impulsiondnd in
mod notabil recolta pe ptrmdnt irigat, mai ales pe bazd de roatd
cu teici. Nu s-a spus cd doar pe valea Guadalquivirului a ajuns
sd existe, in secolul X, aproximativ cinci mii de rofi cu teici? In
acelaqi timp a cunoscut o mare rdspdndire arboricultur4 ceea ce
t 2
ltltS-ZOOI;, de ascmenca sociolog gi orientalist.
Evur-Msoru )J
cxplicl folosirea expresiei ,,revolufie verde" care s-a atribuit lui
al-Andalus. Dar probabil una dintre noutdlile cele mai semnifi-
cative a fost dezvoltarea culturilor precum orezul, citricele,
trestia de zahdr, curmalul, bumbacul, vdndta sau qofranul.
'lrebuie sd semnalim, la fel, avdntul inregistrat de plantele
aromatice gi medicinale, precum gi proliferarea grddinilor cu
zarzavaturi gi livezilor. De asemenea, acdpdtat mare importanfl
in al-Andalus sericicultura.
Din punctul de vedere al creqterii vitelor, animalele care cel
mai mult abundau in al-Andalus erau oaia gi capr4 fird a uita
caii, absolut necesari pentru rdzboi, gi cat6rii, folosili pentru
cdratul produselor. in schimb a inregistrat un recul porcul, din
motive religioase. Activitd{i legate de cregterea vitelor erau
vdndtoarea gi pescuitul. in paralel a fost o activitate de mare
avdnt mineritul, detagdnd, ca principale produse extrase, fieruI,
plumbul, cinabrul, cuprul gi staniul. De asemenea, s-au interesat
arabii de aur, care se oblinea din spdlarea diverselor cursuri flu-
viale, ca Segre, Tajo, Genil sau Darro, gi pietrele prefioase. Alte
resurse naturale pentru care au ardtat un viu interes locuitorii din
al-Andalus au fost lemnul, provenind mai ales de la stejari,
castani gi pini, sarea, marmura sau piatra de construcJie.
Dar centrul viefii economice din al-Andalus erau oraEele.
Multe dintre ele aveau rddicini romane, chiar dacd existau unele
de ctitorie noud, printre care se cuvine sd menliondm pe Almeria,
Madrid sau Calatayud. Fdrd indoialq oragul cel mai prosper din
al-Andalus incepdnd cu secolul VIII pdnd la secolul X a fost
C6rdoba. Cdlugdrifa germand Hroswithar l-a denumit ,,podoaba
lumii". Pdnd una alt4 C6rdoba era oraqul cel mai populat din
intregul Apus, at6t musulman cdt gi cregtin. Se apreciazd cd, in
secolul X, avea o populafie apropiatl de 100.000 de locuitori.
C6rdoba er4 in primul rdnd, centrul puterii musulmane din
Hispani4 cdci acolo iqi aveau reqedinfa emirii ei, mai intdi, gi
califii ei, mai tArziu, ca gi principalii lor colaboratori in sarcinile
guverndrii. C6rdoba avea un mare numdr de cartiere, dar centrul
vitat at ora;ului era, bineinfeles, medina2. in el se aflau, ca
t
Celebri cilugdrild din secolul X, prima poetii german[.
Cuvdnt arab, oraE; cartier locuit de musulmani.
34 IsroruR SpaNmr
elemente de baznale oraSului mare, alcazarulln marea moschee gi
piafa. Dar in afard de activitilile megtequgiregti gi comerciale care
se aflau in C6rdobq la fel aveau loc adun[ri literare gi activitiigi
ludice, ca de exemplu alergdri de cai gi lupte de animale. Se
remarcau, pe de alt6 parte, unele pie{e specializate, precum aceea
de sclavi gi aceea de cdrfi. Dar C6rdoba era la fel un ora$ deschis,
in care conviefuiau oameni de trei religii, c6ci alituri de mos-
cheele musulmane se aflau biserici cregtine qi sinagogi evreiegti.
Pe l6ngI oragul C6rdoba existau numeroase grddini de legume,
adic5, exploatiiri agricole cu casele lor la tar6.
Prima linie a producliei megtegugdregti din al-Andalus a
fost cea textild. in primul rdnd se afla tiraz-ul2 din C6rdob4
nume care se aplica manufacturilor textile controlate de autori-
tate. Ca produse principale se cuvine de semnalat fesf,turile de
mitase, dintre care cele mai cunoscute erau brocarturile de
C6rdob4 sau lesdturile de in, care se fabricau la Zaragoza. Dar
nu au fost mai pulin importante activitStile ca prelucrarea
bldnurilor pieilor, producerea sticlei, fabricarea hdrtiei, (aflatdt
gi
in principal la Jifiiva), obiectelor ceramice, armelor (se fabricau
mai ales la C6rdoba" Mrllaga gi Toledo) sau prelucrarea aurului,
argintului, fi ldegului qi pietrelor prefioase.
Come(ul era o activitate bine vdzuti in lumea islamicd. Nu
simfise o mare atracfie pentru activitdfile comerciale profetul
Mahomed? Desfiigurarea activitifii comerciale tn al-Andalus se
bazape existenla a doud feluri de monezi: una de aur, dinar-ul, qi
alta de argint, dirham-ul. in orage comerful se realiza in piafd,
constituitA dintr-un labirint de strddufe, fiecare dintre ele avdnd
magazine cu un anumit produs. In interiorul pielei se aflau
cartierele cu privilii de mdtdsuri, zone protejate in care se
vindeau obiectele de mai mare calitate. La fel existau piefe de
grdne, care seryeau pentru depozitarea de m5rfir| precum qi
pentru gdzduirea negustorilor. Activitatea piefei era inspectatd de
citre verificatorul de mdsuri gi greutdfi, care se ingrijea de stricta
respectare a legii. Dar al-Andalus a intrefinut, de asemene4 un
infloritor comerf exterior, in special cu celelalte 15ri islamice,
t
Fortdreal6, palat.
t Atelier de textile.
Evul Msoru 35
chiar dacd qi cu Europa cregtind. Al-Andalus importa din Africa
aur sudanez gi scLavi negri, gi din Orientul Apropiat, mirodenii gi
produse de lux. In ceea ce priveqte comerful cu lumea cregtind,
al-Andalus exporta produse agricole, anumite minerale gi fesdturi,
primind, in schimb, bldnuri gi metale, qi chiar arme.
Populafia din al-Andalus era foarte eterogenS. Majoritatea
crau musulmani, fie erau arabii qi berberii invadatori sau mula-
dii, adici, locuitorii din Spania vizigotd care au acceptat religia
islamicd. Musulmanii dddeau ca pomand o zecime din bunurile
lor mobile, zacot. Arabii, degi minoritari, au fost, fird indoiald,
sectorul dominant din al-Andalus, qi din punct de vedere politic
gi economic. Berberii, care s-au arabizat in domeniul lingvistic
pi cultural gi care erau de ajuns mai numerogi, au ocupat, in
general, pozifii inferioare. Invadatorii au introdus in Spania
structurile lor sociale, dintre care trebuie sd se sublinieze
trdsdturi atdt de semnificative precum puternica coeziune tribald
gi practicarea endogamiei. In privinla hispanovizigofilor care
s-au convertit la islam, numirul lor a crescut cu timpul, reugind
sd atingi in jurul anului 1000 aproape 75 la sutd din intreaga lui
populafie. De asemenea fbceau parte din grupul musulman
negrii provenind din Sudan, precum gi sclavii originari din
liuropa orientali, aqa-zigii saqaliba, care s-au bucurat de mare
apreciere pe vremea lui Abd al-Rahman al III-lea.
in afard de islamici existau in al-Andalus dimni, adicd, tribu-
tari, termen care se folosea atdt pentru a se referi la mozarabi,
anume, creqtinii, cAt gi la evrei. Situalia lor fiscald era mult mai
durd decdt pentru musulmani, cdci erau obligati sd pldteascd un
impozit personal, yizya. gi altul teritorial, jaracft'. Nu trebuie sd se
uite, altminteri, importan{a pe care a avut-o sclavia in al-Andalus.
Sursa ei era foarte diferit5: de la prizonieri provenind din armatele
cregtine sau din acliunile pirateregti desfbqurate in Mediterana
pdnd la negri din Africa ori sclavi din Europa orientald.
Din punct de vedere strict social exista in al-Andalus un
contrast puternic intre jassa, termen care se referea la aristo-
crafie, in care se suprapuneau apartenenla la obdrqii strdlucite,
posesia de mari intinderi de pimdnt gi interven{ia ei in insirci-
rHaraci.
36 ISrOrua SPANIEI
ndri politice de rang inalt, gi cnnmct, adic6, sectoarele populare,
atdt rurale cdt gi urbane. Jassa o alcituiau, in principal, familiile
arabe dominante. in faimoasa ,,rdscoal5 a Mahalilei", care a
avut loc la C6rdoba la inceputul secolului IX, protagonipti au
fost oameni apartindnd cadrului ammq.
SrnuctuRtLE polrrrcE DrN AL-ANDAr.r Js
Societatea musulmand avea un caracter teocratic, de vreme ce
nu exista in ea nici mdcar o separare intre planul religios gi cel
politic. Totugi in etapa Emiratului independent al-Andalus a rupt
legdturile sale cu califii din Bagdad in domeniul politic, degi conti-
nuau sd recunoascd superioritatea lor spirituald. Dar odati cu auto-
proclamarea lui Abd al-Rahman al III-lea drept calif, al-Andalus s-a
rupt complet de legdturile care incd il uneau cu califii abbasizi.
Califul, sd nu uitiim acest lucru, era deopotrivi qef temporal qi
spiritual a[ comunitiifii. Prezida rugdciunea de vineri, judeca in
ultimd instanta, bdtea monedd cu numele sdu gi conduceaarmata.
Aldturea de calif se afla haqib-ul, majordom de palat sau
gambelan, care era un fel de prim-ministru. Haqib-ul era in
fruntea casei regale, in vreme ce controla serviciile fundamen-
tale ale curlii, Cancelaria gi Vistieria. Sub haqib erau vizirii,
persoane care in al-Andalus ocupau o pozilie inferioard celei din
alte fdri islamice. Numdrul de viziri s-a schimbat cu timpul,
ajungdnd sd existe, pe vremea lui Abd al-Rahman al III-le4 nici
mai mult nici mai pulin decdt gaisprezece.
Principalele nuclee ale administrafiei centrale erau Cancelaria
gi Vistieria. Cancelaria era biroul insdrcinat cu expedierea docu-
mentelor oficiale. Vistieria incasa zacat-ul sau pomana pe care o
dddeau credinciogii musulmani gi impozitele care se primeau de la
mozarabi qi evrei, precum qi veniturile extraordinare, capitol care
putea sd cuprindd de la impozitele plStite de monarhii creqtini pdnd
la contribufiile care se cereau poporului, in anumite ocazii, pentru a
finanfa armatz. Totul pare sd arate c[ incasdrile Vistieriei andaluse
au crescut extraordinar de mult in vremuri califale. Din punct de
vederejudiciar existau cadiii, persoane cdrora li se cerea importante
cunogtin,te religioase laolaltd cu o conduitd morali ireproqabild.
Cadiul cel mai important er4 evident, cel din oragul C6rdoba. Pres-
Evur-Mppru 37
tigiul de care se bucurau cadiii din C6rdoba era atilt de mare incdt
unul dintre ei, Said al-Balluti, a ajuns sdJ contraacuze o datii nici
mai mult nici mai pulin decdt pe insugi Abd al-Rahman al IIIJea.
Armata din al-Andalus era compusd atdt din soldafi recrutali prin
inroldri fo4ate c0t gi din mercenari strdini qi din combatanfi volun-
tari. Cil5raqii predominau asupra corpurilor de infanterie. Postul cel
rnai inalt il ocup4 dupi emir sau calif, amir-ul, soi de general
suprem. Sub el erau caizii, care conduceau corpurile expedifionare.
l,a fel a avut mare importanfi in al-Andalus, in special din vremea
lui Abd al-Rahman al IIIJea, marina. Impo(ante jaloane ale activi-
ttr[ii marindregti din al-Andalus erau Algeciras, Almeria-Pechin4
principali zond de fabricare de nave de rdzboi, gi Tortosa.
Intregul al-Andalus era impdrlit intr-o serie de circumscripfii
sau corca. Cea mai mare parte din coras se cunosc prin numele
principalului lor nucleu urban: Sevill4 Elvira (Granada), Algeci-
ras, Ja6n, Rayya (Milaga), Carmona, Ecij4 etc. La rdndul lor,
coras cuprindeau un numdr variabil de districte sau iqlim. Num[-
rul coras a crescut cu timpul. Amintim, ca exemplu, fundarea" in
runul 931, imediat dupl cucerirea oraqului Ceuta, a ,,corei afri-
cane". ln fruntea fieclrei cora se afla un guvernator sau valiu.
I,I.J MEA SPIRITULUI iN AL-ANDALUS
Termenul islam semnificd, din punct de vedere religios,
incredinlare ori supunere lui Dumnezeu. Moscheea era, in lumea
musulmani, centrul viefii religioase. in marile moschei din
ora$e se adunau credinciogii pentru a asista la rugdciunea din
zilele de vineri. La rugdciunea care se oficia in marea moschee
din C6rdoba se dddea citire, dupd predica siptim6nald, comuni-
catelor oficiale venind de la puterea emirali sau califall. Credin-
ciogii musulmani aveau, evident, diverse obligafii, intre care
figura marele pelerinaj la sfintele locuri din Arabia. De aseme-
nea, musulmanii din al-Andalus aveau sdrbdtori religioase, din-
tre care principala era aceea a ramadanului.
Dupi cum se gtie, gdndirea gi credinfele religioase erau
strdns legate in al-Andalus. Introducerea, La sfrrqitul secolului
VIII, a doctrinei maliki, mai inainte amintitd, a creat la inceput
un climat de mai mare rigiditate. Dar cea mai mare liberalitate
38 ISToRIA SpENTET EvuL Meotu 39

ardtatd de la jumitatea secolului IX gi mai ales pe vremea
Califatului, precum gi legdtura cu Orientul, explici iruplia in
al-Andalus a altor curente de gdndire care se deosebeau de cel
oficial, ceea ce le situa aproape de eterodoxie. Doctrina care a
dobdndit mai mare influenld in Spania musulman6 a fost mutazi-
lismul. Disidentul cel mai cunoscut in acea direcfie, ftrd nici o
indoiald, este lbn Masarra, care a ajuns si fie considerat nici mai
mult nici mai puJin decdt iniliatorul liber-gdndirii.
Musulmanii, pe de altd parte, au preluat extrem de bogata
moqtenire culturald a lumii elenistice, precum gi pe cea a diver-
selor ldri din Orientul Mijlociu. Prin lumea islamicd circulau
numeroase manuscrise, cu subiecte literare sau gtiinJifice. Era
vorba de opere originale din lumea arabd sau de texte culese din
tradifia greacd, persand, indian5, etc.
in domeniul creafiei literare a clpdtat un mare avdntpoezia.
Exista poezie clasica, in care s-au detagat nume precum al-Qastali,
Ibn Suhayd sau Ibn'Abd Rabbihi, gi poezie populard, gen care a
dat nagtere, in cursul secolului X, la compozilii ca zejel' Si
mmuasaji. in domeniul prozei o operd de mare valoare,
aparfindnd genului ddab', este Colanul, soi de enciclopedie, al
cdrei autor a fost mai sus citatul lbn 'Abd Rabbihi. Au fost, de
asemeni, gramaticieni de prim rang in al-Andalus, intre care
trebuie sd menliondm pe al-Qali, autor al Cdrlii Dictdrilor, sau
pe al-Zubaydi, ciruia ii datordm, intre alte lucrdri, pe cea
intitulatd Cartea literei 'ayllmportante au fost, pe de altd parte,
lucrdrile de istorie, care au nume atdt de remarcabile ca al-Razi,
din care se p6streaz6 doar cdteva fragmente, chiar dacd a fost
,,primul in a codifica regulile alcdtuirii istorice", dupd cum a
aratat L6vi-Provengalo. La fel s-au detagat in acel domeniu lbn
al-Qutiyah, care a scris o Istorie a cuceririi lui al-Andalas, sau
al-Jusani, cdruia ii dator[m o Istorie a iudecdtorilor din C6r-
doba. Nu e posibil sd se uite o importantd operl anonimd din
sccolul X, Ajbar Machmuat. Descrierile de fdri gi regiuni, dome-
niu care anticipa geografiq apar la autori precum al-Warraq,
care a scris o lucrare intitulati Rr,rtele Si regatele, qi al-Turtusi.
$tiinfele au fost cultivate in mod amplu in al-Andalus. in
slera matematicii se cuvine sd amintim cd arabii au introdus pe
lneleaguri hispanice, la sfdrgitul secolului IX, numerotarea de
origine indian5. Un matematician foarte celebru a fost al-Machriti,
cunoscut ca ,,Euclid din Spania". De asemeni a cdpitat mare
uvdnt astronomia, domeniu in care s-a remarcat lbn al-Samh,
care a alcituit nigte tabele renumite. Alta disciplind care a cu-
noscut un avdnt remarcabil in al-Andalus a fost medicina.
ljaimos a fost Hasday ibn Saprut, de origine iudee, care a fost
rnedic personal al lui Abd al-Rahman al III-lea. La fel meritti s[
lic citat lbn Yulyul din C6rdob4 care a scris un Comentariu
tlcspre numele medicamentelor simple din plantele Dioscorea-
ccc. Dar medicul cel mai cunoscut din al-Andalus a fost
ul-Zahrawi, mai cunoscut drept Abulcasis, autor al unei opere
intitulatd Ordnduiala medicinei pentru cei cqre nu sunt in slare
sd o priceapd singuri, excepfionalf, enciclopedie medicald gi
chirurgicald. ln aceeagi misurd au avut cultivatori discipline ca
botanic4 zoologia, alchimia sau farmacologia.

I
Poezie stroficd in dialect andalus.
2
Poezie strofici scrisd in dialect mozarab gi de un intens lirism. I
3
Culturi Ei invdfdmdnt profane; prin extensie nofiunea de adab a ajuns Cronici berberd scrisd de mdni ln secolul XI gi pistrat[ in biblioteca
din Paris. Descrie cum Musa ibn Nusair l-a trimis pe Tariq ibn Ziyad la
si insemne buni educa{ie, politefe.
a cucerirea Spaniei, incercarea de apdrare a regelui got Rodrigo.
Evariste (1S94-1956), islamolog francez.
 40 lsroRra Spextsr
3. REZISTENTA CRE$TINA
Teritoriile muntoase din nordul Peninsulei lberice rdmdseserd
in afara stbpdnirii din al-Andalus. in acele zone trdiau diverse po-
poare, stabilite din vremuri preromane, intre ele galicianii, asturia-
nii, cantabrii sau vasconii, precum gi hispani, nume pe care il
dddeau cronicile epocii locuitorilor din Pirineii centrali qi orientali.
Cu ei s-au unit vizigolii care, in fatg, prezsnlei islamicilor, s-au nd-
pustit sd se refugieze in acele teritorii. Dar, de la mijlocul secolului
VIII au apbrut in aceste zone diverse nuclee politice, de la regaful
asturian, la apus, care a fost primul care s-a crea! pdnd la comita-
tele viitoarei Catalonii, la rdsdrit, trecdnd prin regatul Pamplona gi
comitatul Arag6n. Aceste nuclee au devenit stindardul rezistenfei
cregtinilor in fafa musulmanilor din al-Andalus. Totuqi, in perioada
cuprinsi intre secolele VIII qi X, contrastul intre spafiul cregtindtdfii
hispanice qi al-Andalus era oricum spectaculos. Spania creqtind din
acea epocd era o zond. complet nnalizatl, fird aproape deloc nuclee
urbane gi cu foarte pulini circula.tie monetard. in domeniul cultural
distanfa er4 dacd se poate spune aga, incd mai mare intre teritoriul
cregtin gi cel musulman.
I
DE LA REcAluLASTURLAN LA,;MpERtuL LEONES"
Primul dintre nucleele politice care s-au constituit pe teritoriul
Peninsulei lberice nedominat de cdtre musulmani a fost regatul
asturian. in mod tradilional s-a presupus cd a fost imediat dupd
victoria obfinut[ la Covadong4 in anul 722, de cdtre locuitorii
acelei zone asupra unui corp expedilionar islamist care se addncise
in munfii Cantabrici cdnd s-a fhcut acel pas. Fari indoiald"
evenimentul de la Covadong4 prezentat de clericii cregtini ca
,,salvarea Spaniei", a fost mitizat. Aceea a fost o bdtdlie in care
rolul principal l-au avut asturianii, care luptau pentru a-gi pdstra
I
Provincia Le6n.
EVT]L MEDITJ 4l
irrrlonomia a$a cum ficuserd in trecut in fafa romanilor gi
virigofilor. Dar in fruntea sus-zigilor combatanli se afla Pelayo,
lnre cra un membru al nobilimii gote. La pufind vreme, in fruntea
rurr:lcului astur, s-a situat nici mai mult nici mai pufin decdt un
rf urrrirrh, Alfons I (739-757), care a realizat mai multe raiduri in
lrrrzinul fluviului Duero. Cronicile epocii spun cd Alfons I ,,a pustiit
pilrrr0nturile cdrora ei le zic gotice", aducdnd cu sine pe meleagurile
rrslrrriane pe numerogi creptini agezfii in podigul de nord. Un pas
rrrrportant a fost ficut in secolul urmbtor, in timpul domniei lui
Allirns al Il-lea (791-842). Acest monarh nu numai a stabilit curtea
irr oriqul Oviedo, ci gi a hotdrdt s6-gi asume succesiunea vingot[,
(:rrrc s-a tradus in mdsuri ca reorganizarealui Palotium sau intrarea
irr vigoare alui Liber ludicum. Pe vremea lui Alfons al II-le4 pe de
rrhil parte, s-au descoperit in Galicia presupusele moagte ale aposto-
Irrlrri lacob', care imediat avea si devind emblema prin excelenli a
rczisten{ei cregtine. Domnia lui Alfons al IIJea a cunoscut de
rrscnrenea inceputul activitdlii de repopulare in bazinul fluviului
l)ucro, datoritii faptului cd aceea era o lard a nimdnui din punct de
vulcre al controlului ei politic.
A doua jumitate a secolului lX a fost martorl a marii
nvansiri a asturianilor in bazinul fluviului Duero, fdri indoiald
incurajafi de certurile intestine care zdruncinau al-Andalus in
ncoi ani. Pe vremea lui Ordoflo I (850-866) cregtinii au recupe-
rat, intre alte nuclee, Tuy (854), Astorga (85a) qi Le6n (856). La
ircca datii incepeau sd vind in bazinul fluviului Duero mozarabi
care scdpau de persecufia pe care o sufereau in al-Andalus. Dal,
inaintarea cea mai importanti a nucleului asturian a inregistrat-o
Alfons al III-lea (866-910), in a cdrui domnie cregtinii au ajuns
la linia fluviului Duero. Primul pas a fost colonizarea lui Porto
(868). La sfdrqitul secolului IX asturianii soseau la Zamora
(893), Simancas (899) qi Toro (900). in paralel, contele castilian
Diego Rodriguez a repopulat Castrogeriz (883) qi Burgos (884).
Alfons al III-lea a fost desemnat, in ultimii sdi ani, ,,impdrat",
titlu care probabil dddea sd se in{eleagd intdietatea lui asupra
celorlalli conducdtori politici din Spania cregtind, qi in special
asupra regilor Pamplonei.
' Santiago, in spanioli.
42 ISToRIA SpANTSI
Secolul X, in contrast cu cel anterior, a fost martor al unei
paralizAri a inaintirii cregtinilor. Si nu uitdm ci acel secol a
coincis cu maxima splendoare din al-Andalus. De altfel trebuie
semnalat cd centrul regatului asturian se mutase in oragul Le6n.
Ca urmare, de la inceputul secolului X, se vorbeqte de regat
asturiano.leones ori pur gi simplu leones. CreEtinii au reugi! cu
greu, si reziste pe linia fluviului Duero. E drept ci Ramiro al
Il-lea (931-951) a avut un important succes militar, cdnd l-a
invins pe Abd al-Rahman al III-lea in bbtiilia de la Simancas
(939). Acela a fost punctul de plecare a colonizdrii plmdnturilor
sifuate la sud de Duero, concret in valea Tormes. Dar dupd cdfiva
ani s-a produs noua retragere a cregtinilor. A doua jumdtate a
secolului X a fost, fhrd indoiala, cea care a cunoscut o mai mare
decddere a ,,regatului-imperiu leones", care se zbdtea in neince-
tate lupte inteme. Pe deasupr4 in ultimele decenii ale secolului X
hagibul din C6rdoba, Almanzor, a lansat atacuri groaznice asupra
cregtinilor. Un anumit rdgaz, totuqi, a cunoscut ,,regatul-imperiu
leones" dupi moartea lui Almanzor, pe vremea domniilor lui
Alfons al V-lea (999-1028), care a realizat recuperarea oraqului
Le6n, pi Bermud al lll-lea (1028-1037).
Regatul asturiano-leones se adipa din tradifia vizigotd, ceea
ce explicd de ce regii erau alegi dintre membrii vechii nobilimi
gote, chiar daci incet-incet s-a inrdddcinat succesiunea ereditard.
La fel, instituliile de guvernare aminteau vremurile vizigote.
Palatium, de exemplu, era mogtenitor al Aulei Regia. In ceea ce
privegte organizarea teritoriald, regatul era imp6(it in comitate,
cu un comes in frunte, chiar dacd existau qi demarcdri mai
reduse, precum comisos Si mandacionest . sX transmitd comitatul mogtenitorilor sdi: fiul sdu Garcia
Conarrerul CASTTLLA
Regatul asturianoleones se ?ntindeq in secolul )L de la Marea
Cantabrici pdnd la fluviul Duero gi din Galicia pdnd la Ebru
Superior. Dat fiind conditiile epocii, guvernarea unui teritoriu at6t
de vast era" eviden! foarte grea. $i de aceea sd apard tendin{e
centrifuge in unele zone din bazinul fluviului Duero, mai ales in
de un delegat al monarhului.
' Care nu erau conduse
Evur.Msoru 43
comitatele orientale, unde a apirut Castill4 nume a c6rui
rncnfionare cea mai veche se gdseqte intr-un document din anul
It00. Acel teritoriu er4 intr-un anumit fel, grani{a regatului asturian,
cllci prin Ebru Superior pitrundeau cea mai mare parte aaceifas ale
rtrusulmanilor. Acest lucru explicd mulfimea de fortificalii, care,
tlupd toate indiciile, a dat loc numelui de Castilla ce se va aplica
n:giunii. Altii trdsdturd distinctivi a strivechii Castilla era
purticiparea la sarcinile de repopulare de grupuri vascone, care se
curacterizau prin slaba lor romanizare. La fel, depdrtarea de curte
dovcdeqte cd pe teritoriul Castiliei in curs de formare se conduceau
tlupd obiceiuri gi nu dupd Fuero Juzgo, ale cdrui exemplare, dup6
curn spune legend4 au fost arse. E posibil, la fel, ca stratificarea
strciald sI fi fost mai mici in acel teritoriu decdt in zona leonesd,
tlutoriti faptului cd aceasta se afla mai aproape de curte gi, prin
rurmare de marii magnafi?
Zonele de r5sdrit ale regatului asturiano-leones erau articu-
lntc in jurul diverselor comitate. La inceputul secolului X
cxistau confi 9e Lantar6n, de Alava, de Buigos gi de Castilla
propriu-zisd. Ins6, dupd cdfiva ani, datoritd muncii desfl:iqurate
tlc lierniin Gonzitlez (927-970), aceste comitate sunt pe punctul
tlc a se uni intr-unul singur, care in viitor se va numi fbrd nimic
nrai mult comitatul Castilla. Ferndn Gonz6"lez, considerat de
istoriografia romanticd ,,pdrintele patriei castiliane", era o per-
soanl cu mare abilitate politicd, gtiind sd profite de neinfelege-
rilc existente in acei ani in regatul Le6n. Dar nu a devenit
irrdependent, nicicum, fap de regii din Le6n. Fdrd indoiald, a
tlobdndit o mare marjd de autonomie politicd, in timp ce a putut
lternhndez, ulterior Sancho Garcfa gi finalmente, deja in secolul
Xl, dofta Sancha, cdsdtoritd cu regele Pamplonei Sancho al
lll-lea cel Mare. Totugi niciodatd nu a rupt Fern6n Goruhlez
lcgdturile fonnale care il uneau cu regii din Le6n. Castilla din
vremurile lui Fernrin Gonzhlez, dupi opinia exprimatd la timpul
potrivit de cdtre istoricul Salvador de Mox6r un fel de prin-
"iu
cipat feudal, asemdndtor in funclionarea lui politicd cu comita-
tcle din lmperiul carolingian.
t
y Ortizde Villajos (1921-1980).
44 lsroRra SpaNrer
REPOPULAREA BAZINULUI FLUVruLUI DUERO
Principala activitate desftig uratd de regatul asturiano-leones,
in cursul secolelor VIII-X, a fost colonizarea spaliilor situate
intre cordiliera Cantabrici gi fluviul Duero. Acest teritoriu, care
cuprindea vreo $aptezeci de mii de kilometri pdtrafi, includea
centrul Ei sudul Galiciei, Ebru Superior gi, mai ales, bazinul
fluviului Duero. in mod tradifional s-a presupus cd, de la jum6-
VIII, bazinul fluviului Duero era depopulat, din
tatea secolului
cauza deplasdrii cdtre sud a berberilor, adicd, a musulmanilor
care se stabiliserd in acele finuturi, qi fugii inspre nord a
cregtinilor. Principalul apdrdtor al acelei ipoteze a fost celebrul
medievist Claudio S6nchez-Albornoz', care se baza atdt pe
argumente cronistice cdt gi toponimice pi institulionale. Acele
puncte de vedere, totugi, au fost discutate la timpul potrivit de
Ram6n Men6ndez Pidal', care infelegea cd termenul latin
populare nu insemna a popula din nou, ci a ocupa gi organiza un
teritoriu. Dar a fost in special arheologia cea care cel mai mult a
criticat ipoteza depopul[rii, pentru care se bazeazd pe sdpdturi
ce revel6, in anumite puncte, o continuitate a populirii. Totuqi,
departe de mai marea sau mai mica depopulare a acelor
pdmdnturi, nu incape indoiald c5 bazinul fluviului Duero a fost o
,,fard a nimlnui", cdci de la jumltatea secolului VIII nu era
stlpdnitd nici de al-Andalus nici de incipientul regat asturian.
In orice caz a existat, ftr[ pic de indoiald, un important
proces de repopulare, ai cdrui protagonigti erau inainte de toate
oameni venind din cealalti parte a cordilierei Cantabrice, cirora
li s-au aldturat, odatd trecut secolul lX, mozarabi care pdrdseau
al-Andalus. intr-un prim moment repopularea a avut un caracter
spontan, trecdnd [dranii, care aclionau pe cont propriu ori sub
conducerea clericilor sau nobililor, la presura, termen care in-
seamnd ocupare a unui teritoriu qi ulterior punerea in exploatare
de cdtre aceasta. Mai t6rziu, de la mijlocul secolului lX, regii
' lttll-tlt+;, unul dintre cei mai renumili istorici spanioli.
'lttOl-tlOa;, filolog, istoric, folclorist gi medievist, creator al gcolii
filologice spaniole.
EVUL MEDIU 45
nsturiani au hotlrdt sd intervind in acea activitate, ceea ce
inseamnd ci se vorbeqte de repopulare oficialb.
Procesul colonizator menfionat a avut, fhrd pic de indoiala,
inrportante consecinfe economice Ei sociale. PAni una alta a existat
o masivi deslelenire de terenuri, ?n timp ce se diversificau culturile,
cligtigdnd importanfi mai ales cerealele 9i vifa de vie. in domeniul
crcgterii vitelor asistiim in acele secole la o promovare a calului,
r:scn{ial pentru activitdlile r5zboinice, dar gi la cregterea rasei ovine,
protagonisti a transhumantei care se desftqura intre munlii Canta-
lrrici gi cdmpiile din valea fluviului Duero. Lumea rurald exercita in
nccl timp o predominare indiscutabild. Activitllile megtequgdreqti gi
comerciale, precum qi viala urband, aveau, in schimb, foarte slabd
gxrzilie. Singurele exemple de nuclee urbane semnificative, pentru
sccolul X, erau Burgos, Le6n gi Zamora. Circula{ia monetard era
lburte redus5, predomindnd in schimbul de produse trocul. Oricum,
ilr secolul X se observd semne de progres, care s-a manifestat in
i nstituf ionalizarea piefelor.
De asemeni a fost obiect de largd polemicd tipul de socie-
Iutc care s-a configurat in bazinul fluviului Duero dupd procesul
colonizator. S6nchez-Albomoz a apirat ideea ci trdsitura domi-
rrantd a acelei societdli era mullimea de mici ldrani liberi gi mica
inciden.td a subordondrii. Acest lucru ar fi
consecinfa marii
cantitdfi de terenuri de cultivat, precum gi a lipsei de coloniza-
tori. Alli autori au scos in evidenld rolul jucat in procesul
colonizator al bazinului fluviului Duero de cdtre comunitdlile
strtegti. $i aga fiind nu trebuie sd se uite ci in acest proces au
intervenit, din primul moment, nobili Ei ecleziastici, care folo-
scau fdrani supuqi. De asemenea, in interiorul comunitdlilor
sdtepti cei rnai puternici din grup au sfdrgit prin a se impune
celor mai slabi. $i astfel existenla de sectoare la [arL care se
gdseau in evidentd situalie de dependentg fag de cei puternici.
Aga era cazul cu juniores, cu collazos' sau cu casatos. Cdt
despre sectorul dominant, in fiunte se gdseau magnates, ftind
sub ei infanzones', adicd, nobilimea de jos. Sectorul plugarilor
' Oarneni cu situalie juridicn libera" cultivatori ai pimdnturilor unor seniori.
t
Nobili de a doua categorie care igi bazau privilegiile numai pe obdrqie
gi pe calitatea lor de luptdtori cdlare.
 EVUL MEDIU 47
46 ISToRIA SPANMI

t orrrilatului Arag6n, Andregoto Galindez. Drept urmare a acestei

era foarte diferit, cdci includea de la ldrani stdp6ni pe
r lls{ltorii, Navara gi Arag6n vor rdmdne unite, situafie care s-a
propriet5lile lor pdnd, pe treapta cea mai de jos, pe cqsotos, aare
rrrcnlinut timp de aproape un secol. Ultimii monarhi ai Pamplonei
se aflau aproape de sclavie. Totuqi, in cadrul sectoarelor
rlrrr socolul X, Sancho Garcds al ll-lea (970-994) qi Carcia Siinchez
populare a apirut grupul numililor caballeros villanos, expresie
rrl ll-lca (994-1000), au fost martori ai teribilelor aceifas lansate de
ce se ref'erea la oameni de origine populard care reuqiseri sd-gi
lrn;;ibul din C6rdob4 Almanzor.
cumpere un cal, ceea ce ii apropia de starea nobiliard.
l)ar, in prima treime a secolului XI regatul Pamplona, in
Ir rrrrtcacf,ruia se afla Sancho Carcds al III-lea (1000-1035), mai
REGATUL PAMPLONA
r rrrrosout ca Sancho cel Mare, a devenit cel mai important dintre
iurrlc nucleele politice ale Spaniei cregtine. Pdnd una alta,
Zona in care a apdrut regatul Pamplona era ocupatI de
lirrru:ho al IIl-lea a incorporat in stdpdnirea sa teritoriile
popoare care aveau putemice legdturi tribale. Era vorba de vasconi,
Solrrirrbe qi Ribagorza, in timp ce reu9ea ca alli conli din Spania
oameni care trliau in principal din cregterea vitelor 9i care se
urrcnlal[ si-i jure vasalitate, printre ei cel din Pallars. lmpor-
bucurau de o lungd tradilie de autonomie politici. in a doua jum6-
tillrtil a fost de asemenea cdsdtoria monarhului Pamplonei cu
tate a secolului VIII acel teritoriu era supus unei duble inlluenfe:
rhrtll Sancha, devenitd in anul 1029 prinfesd-mogtenitoare a
cea a francilor, din nord, qi cea a musulmanilor, din sud. In anul
r rrrrri(atului Castilla, care a insemnat unirea acestui teritoriu cu
788 vasconii care trdiau in munfii din Navana au atacat prin
rr'1',irlrrl nayarez. Amintim, in final, ci trupele din Pamplona au
surprindere atmata carolingian5, care se intorcea in Franla, dupd ce
rrrtrrrl in oraqul Le6n in anul 1034. Acel eveniment a dat motiv
venise in grabd laZaragozain apdrarea a lor Banu Qasi, familie de
r ir Slncho al tll-lea s5 se intituleze ,,rege al Spaniilor" gi
muladi care guverna acea marcl de hotar din al-Andalus'
..poscsor al Imperiului". Totugi importanla regatului Pamplona
Geneza regatului Pamplona, ulterior numit Navarra, nu este
lrr rrr:ca datd nu se datora numai succeselor militare qi politice ale
deloc clar6. $i aqa la inceputul secolului IX un oarecare lfligo
Irrr Sancho al III-le4 ci gi tiriei economice de care dddea semne
ifliguez, cunoscut ca Aristar dar in acelagi timp numit ,,principe
rr.1',;rlul siu, in care cipitau notabili vigoare arta megtegugarilor
al vasconilor", a instaurat o monarhie in acel teritoriu. L-au
';r r:orncrful. In special se detaga nucleul urban Pamplon4 ,,oraS
urmat la tron Carcia iniguez (851-888), in a cdrui domnie s-a .,lrrrlios gi bogat", dupl spusele cronicarului arab al-Himyari.
favorizat trecerea peregrinilor care mergeau la Compostela, qi
srrrrcho al III-lea, pe de altd parte, a avut contacte strdnse cu
Forttn Garcds (888-905).
l'.rrropa creqtind, ceea ce s-a tradus in acceptarea in regatul sdu a
Totuqi, in secolul umrdtor apare in fruntea monarhiei din
rtlolmei Cluniacel precum qi in remarcabilul avdnt pe care l-a
Pamplona alti dinastie, cunoscutii ca Jimena. Fondatorul ei a fost
rlrrt ciii peregrinilor care, venind din Franfa gi dupd traversarea
Sancho Garc6s I (905-925), care a incorporat in regatul sdu diverse
rr'P,l11u1ut sdu, se indrepta spre Santiago de Compostela.
teritorii situate in cdmpiile din sud pe Ebru Superior. Concret, zisul
monarh a cucerit o parte din La Rioja, incluz6nd tdrgul N6jera
( '( )Mn'/u'ULARAGON
(914) li, peste cdfiva ani, Viguera (923), chiar daci la fel a suferit o
umilitoare infrdngere la Valdejunquera (920) in fa{a trupelor
Comitatul Arag6n, care iqi datoreazd numele unui rdu, a
califului din C6rdoba, Abd al-Rahman al IIIlea. Lui Sancho
rrgrilrutin zona pirineic6, concret pe viile lui Ans6, Echo gi
Garcds I i-a urmat la tron Garcia Siinchez I (925'970), care a fbcut ('iullianc. Originea lui are mult de-a face cu interesul ardtat de
un pas important incheind o cdsdtorie cu prinlesa-mogtenitoare a

' Mtrndstire de cdlugiri benedictini din Cluny, Fran{a.

' Jeap6, Barb6, Musta{d.
48 ISTORIA SPANIEI
franci de a apdra frontierele lor meridionale impotriva unui
posibil atac musulman.Lainceputul secolului IX aflim un conte
numit Aureolo, despre care aproape cd nu se qtie alt lucru doar
cd era un vasal al regilor franci. Dar prima dinastie de confi
aragonezd care dddea semne de soliditate a apdrut ceva mai
tdrziu, in anul 828. in fruntea ei se situa Aznar Galindez. Pe
vremea urmagilor lui, Galindo Azn\rez I (844-867), Aznar
Galindez al ll-lea (867-393) qi Galindo Aznirez al ll-lea
(893-922), comitatul, a cdrui urbe principaldera Jaca, s-a extins
pdnd la bazinul superior al r6ului G6llego, in timp ce se
adumbrea influenfa carolingiand. Prinfesa-moqtenitoare a lui
Galindo Aznfurez al ll-lea, numitd Andregoto Cal[ndez, s-a
cdsbtorit cu regele Pamplonei, Garcia Sdnchez I. ln acel mod
comitatul Aragon intra in orbita monarhilor din Pamplona.
COU ITETELE VIITOAREI C{ALONIA
Termenul de Marcd Hispanicd s-a aplicat, degi probabil cu
pufin temei, ansamblului teritoriilor din nord-estul Peninsulei
lberice, care au constituit, in secolele lX qi X, una din fron-
tierele sudice ale Imperiului carolingian. Punctul de plecare a
acelor nuclee politice se afld in ocuparea, in anul 801' a oraqului
Barcelona, gralie unirii populaliei hispanovizigote din antica
Tarraconense cu armatele francilor, in fruntea cdrora se aJla
Ludovic cel Pios, sau Louis cel Pios, fiu al lui Carol cel Mare.
Barcelona a devenit centrul unui comitat, dar in paralel apdreau
alte comitate, precum Gerona, Urgel, Cerdafiq Besalf qi Ampu-
rias. in fruntea acestor comitate s-au situat la inceput condu-
cdtori ai aristocrafiilor locale, dar atitudinea independentisti a
unora dintre ei, printre care se cuvine si menliondm pe contele
Bera de Barcelona, a motivat instalarea francilor. Cu toate
acestea, criza Imperiului carolingian, 9i mai ales luptele care au
urmat dup[ moartea lui Ludovic cel Pios (840), au dat posibili-
tatea con{ilor din acele teritorii sd transmitd funcliile cdtre
succesorii lor, in timp ce slibea influenla francS.
Un conte de mare importanld a fost Wilfred cel Pdros
(879-898), care, pe l6ngd titlul siu de conte de Barcelon4 s-a
ales cu conducerea altor diverse comitate. Trei din acele comi-
EVUL MEDIU 49
Irrlc, Barcelona, Gerona gi Vic, vor trece intregi la mogtenitorii
rili. Wilfred cel Pdros a grdbit acliunile de repopulare, materiali-
zutc in ocuparea comitatului Oson4 sau cdmpia Vic. Aceastd
repopulare a fost efectuatd prin sistemul aprisio, asemdndtor cu
lu'asura din regatul asturian, fiind protagonigtii lui oameni
originari din zonele pirineice, care acfionau pe cont propriu ori
rrrb conducerea vasalilor contelui Wilfred. Ca urmare a acelei
nctivitdJi, frontiera sudicd a Mdrcii Hispanice s-a situat pe cursul
r0urilor Llobregat, Cardoner gi Segre Mijlociu. Contele Wilfred,
grc dc altd parte, s-a bucurat de largd autonomie, in bun6 mdsurd
dutoritd decdderii dinastiei carolingiene, dar nu a rupt in nici un
llroment legdturile care il uneau cu regii franci. Vechea idee cd
Wilfred cel Pdros a cdqtigat independenfa comitatelor sale, pro-
rrrovati de istoriografia romanticd, nu are absolut nici o bazd.
Dupd moartea lui Wilfred comitatele viitoarei Catalonii au
crrntinuat activitatea de repopulare, chiar dacd aceasta a cdpdtat
ntlcvdrat impuls numai dupd disparifia lui Almanzor. Despdrfirea
tlclinitivd de monarhii franci, pe de altd parte, a avut loc la
sllrqitul secolului X, concret ln anul 988, cdnd contele Barcelo-
rrci, pe vremea aceea Borrell al ll-le4 a profitat de schimbarea de
tlinastie produsd pe tdrdmuri franceze, unde a avut loc urcarea pe
lrun a Capefienilor, ca sd nu mai depund jurimdnt de cedinfd fafi
tlc regii franci. Urmagul s?iu, Ramon Bonell (998-1018), a fost
pnrtagonist al inaintdrii stipdnirii sale pe pdm6nturi la Segarq
( knca de Barber6 gi Camp de Tarragona, teritorii care fdceau
parte din ceea ce se va numi CataluflaNueva.
Teritoriile numitei Marca Hisprinica erau mai cu seamd
rurale, detaqdndu-se cultivarea de cereale, vifei de vie gi legu-
rrrclor, precum qi a fasolei. Existau de asemeni orage, ca Gerona
qi. mai ales, Barcelona. Legdtura cu regatul franc explici pitrun-
tlcrea institufiilor feudale europene. Mulli ldrani se aflau in
situafie de dependen!6, dar existau gi pdmdnturi alodiale, adicd,
libere de obligafii. Autoritatea maximd o exercitau conlii, repre-
tsntanli ai regilor franci. Comitatele se impdr,teau in districte
rrr i litare, vicarias, conduse de un vicario sav veguert .
I
Magistrat, corregidor, primar.
50 Isrorua SpeNrcl Evul Mporu 5l

MnNrnssrARILE cULTURAt-s iN SpaNh cRE$TINA ('rrix6, dar qi unele catedrale, ca de exemplu cea din Vic. in acele
ccntre existau importante opere de autori clasici, intre ei Cicero gi
Manifestdrile culturale ale nucleelor creqtine din Peninsula t'lriar Aristotel, precum gi texte gtiin{ifice de origine arabd. O
Ibericd erau de o mare sirdcie, indeosebi dacd le comparim cu rkrvadd de necontestat a prestigiului de care se bucura chinovia
cele din al-Andalus din aceeaqi perioadd. Cultur4 complet rlin l{ipoll o constituie faptul cd la sftrqitul secolului X si fi venit
dominati de ecleziastici, avea scopuri de naturd religioasi' ln Irr aceastd mdndstire, cu scopul de a studia discipline ca mate-
regatul asturian era foarte vizibili influenfa culturii vizigote, qi rrrntic4 astronomia gi muzic4 pdrintele Gerbert d'Aurillac, viitor
in primul rdnd a operelor sfintului Isidor, incepdnd cu ale sale ;xrrrtifice Silvestru al lI-lea.
Etimologias. in acest regat principalele centre ale culturii erau
mrndstiiile, printre ele cea a Sihntului Mill6nl, in care s-a
remarcat, in secolul X, copistul Eximen, dar 9i catedralele,
indeosebi cele din Le6n gi Oviedo. Opera cea mai originald
produsd in regatul asturian in acele veacuri a fost cea cunoscut[
cu numele de Comenlerios al Apocalipsis, al clrei autor a fost
Cucernicul din Li6bana. A avut de asemenea o mare strilucire
producfia istoriograficS, din care se cuvine s6 menliondm
Cronica lui Alfons al III-lea. $i cu toate acestea aproape cd nu
se pdstrau ?n regatul asturiano-leones texte ale autorilor clasici.
lnteresa cunoa$terea latinei, cdci era limba Bisericii, dar
confinutul autorilor clasici era vdzut cu ochi rdi. Cel mai vechi
manuscris din epoca clasicd p5strat in acel teritoriu inainte de
mijlocul secolului XI era, dupd c6t se pare, un text al latinului
Terentiu. in altd ordine de idei trebuie sd amintim doud texte din
secolul X, Glosas Emilianenses 5i G/osas Silenses,in care gisim
cele mai vechi mdrturii ale limbii romanice castiliane incipiente.
Teritoriile orientale din Spania creqtind, in contrast cu regatul
asturiano-leones, se cuacterizau prin influenla directd a lumii
carolingiene, in timp ce ponderea celei vizigote qi celei mozarabe
era mai mici. Acel lucru aratd c6 acolo vor pbtrunde devreme
tipul de scriere ,,carolin6" gi regula monasticd a sffintului Bene-
dict. Altd trdsdturi caracteristicd a acelor teritorii, qi indeosebi a
Mdrcii Hispanice, a fost strdnsa legiturd avutl cu al-Andalus,
unde au venit diverEi cdlugdri pentru a copia manuscrise de
interes filozofic sau gtiinfific. Centrele cele mai semnificative ale
activitdlii culturale din viitoarea Catalonie erau mdnhstirile, in -.*,,

primul rdnd cea din Ripoll, qi in al doilea rdnd cea din Eixalada-

I
San Millin de la Cogolla.
52 ISToRIA SPANISI
4. SECOLUL XI.
CRE$TINII PREIAU INITIATIVA
De la jumdtatea secolului XI asistiim la o schimbare radicald in
raportul de forfe intre cregtinii gi musulmanii din Hispania La acest
lucru a contribuit, de bund seamd, destrdmarea lui al-Andalus, ime-
diat dupd disparifia Califatului de C6rdobq dar 9i progresele pe
care le inregistra creqtindtatea europeand in general, de care au
profitat, nu se putea altfel, cre$inii stabilili in Spania. Aqa stAnd
lucrurile, nucleele cregtine din nordul Peninsulei lberice au inceput
sd preia inifiativa cu atacurile lor militare impotriva al-Andalus.
,,Reconchista", expresie cu indubitabil conlinut ideologic, intrucdt
sq folosea pentru a se referi la campaniile lansate impotriva musul-
manilor cu scopul de a recupera pdmdnturile pierdute ale Spaniei'
era in desftgurare. inainte de a se incheia secolul XI oraqul Toledo,
care fusese de la inceputul secolului VIII una dintre cele mai
importante urbe din Spania musulmand" s-a integrat in regatele
Castilia gi Le6n. in paralel avansau cregtinii din Hispania orientalS,
degi cu mai mici intensitate, cdci musulmanii, sd nu uitiim, conti-
nuau s[ fie prezenfi in valea Ebrului. Totugi, venirea pe p6mdnt
hispanic, la sffirgitul secolului al unsprezecelea, a almoravizilor,
dinspre nordul Africii, a insemnat o fr6nd in calea ofensivei
.r"giin", in vreme ce al-Andalus pirea din nou unit. in orice caz,
teritoriul Spaniei cregtine nu numai a crescut in intindere in cursul
secolului XI, ci gi a fost martor a importante noutiifi, care mergeau
de la dezvoltarea burgurilor gi a burghezilor pdnd la consolidarea
drumului de pelerinaj care ducea spre Santiago de Compostela.
AL-ANDALUS, FRAGMENTAT iNTR-UN MOZAIC
DEKEGATETAIE4
Califatul de C6rdoba odatii dispdrut de pe scena politicd,
al-Andalus s-a fragmentat intr-un mozaic de mici regate, aqa-zisele
taifas, termen inseamnd facfiuni. in fruntea lor se aflau in
"ut"
Evur- Mcnru 53
rurclc zone conducdtorii berberi, ?n altele slavonii, dar la fel erau
trtili: dominate de familii de origine arabl qi chiar de muladi. Aceste
rcg,atc au avut o viap foarte scurtii, pulin mai mult de o jumdtate de
xccol, cdci au fost mdturate inainte de a se incheia secolul al unspre-
r,rrcclca de cdtre n[vdlitorii almoravizi. Taifele mai importante au
lrrsl cel dinZaragoza, unde au guvernat cei din familia Banu Hud;
r:r:l tlin Badajoz, care a fost in mdinile aftasizilor; cel din Toledo,
rrlrtrolat de familia a lor Banu Zennum, gi, inainte de toate, cele din
( irunada qi Sevill4 in fruntea cirora se aflau zirii gi respectiv,
nbhtsizii. Regigorii taifi, in contrast cu cele intdmplate in perioada
culilalS, erau foarte slabi din punct de vedere politic, oricdt vor
llrccrca sd imite modelul pus in practici de guvematorii omelyazi.
Mui mul! erau la cheremul regilor cregtini din Hispani4 lucru care
s-rr tradus in plata de parias sau tributuri, in schimbul cdrora cereau
protccfie militard acelora. Pentru a face fa{i acelei situafii, precum
gi pcntru a hrini armatele, alcdtuite in principal din mercenari,
corducdtorii taifi nu au avut alti solufie decdt sd mdreascd impo-
zilclc, ceea ce a provocat o nemufumire crescdndd in rdndul popu-
lnlici din teritoriile lor. Acea situafie explicd de ce bund parte a
krcuitorilor din al-Andalus vedea cu ochi buni la timpul potrivit
vcnirea pe pimdnturi hispanice a almoravizilor.
Nu trebuie sd se uite, totugi, excepfionala contribufie cultu-
rrrl[ din epoca regatelor taifa caracterizate, intre alte aspecte, de
l'rccventul mecenat al conducdtorilor lor atdtfa[d de scriitori cdt
pi IafA de artiqti. Ba chiar s-au remarcat in sfera producliei
litcrare cdfiva monarhi, ca de pild6 cel din Sevill4 al-Mu'tamid,
lxrct de mare strSlucire, sau cel din Granad4 Abd Allah, care
ttc-a ldsat nipte interesante Memorii. De asemeni, trebuie semna-
lut poetul evreu Salom6n ibn Gabirol. Cu toate acestea, opera
cca mai importantd din domeniul literar, scrisi pe vremea
tnifelor, este, firi discufie, Gulerul porumbilei, al cdrei autor a
lirst lbn Hazm. Gulerul porwnbilei, care consti in principal
dintr-un pasionat cdntec inchinat dragostei, a exercitat mare
irrfluenfd at6t in lumea musulmand, cdt gi, ulterior, in cea creg-
tind. In domeniul istoriei trebuie menfionatd Muqtabis, operi de
mare valoare scrisd de Ibn Hayyaml, qi in cel al geografiei,
' llsz-t075;, istoric arabicohispanic.
54 ISTORIA SPANIEI
lucrdrile lui al-'Udri gi al-Bakri. in ceea ce privegte cunoagterea
astronomicd, in timpul regilor taifi a cdqtigat mare faimd
Azarquiel. El a fost inventatorul hi azafea, instrument care
inlocuia astrolabul, precum gi autorul unor interesante Tobele
astronomice, care aveau sd fie de mare folos in viitor'
RECA$TIGAREA CRE$TINATATII $I REFLECTAREA EI
itt Nuct-rst.n poLITIcE DIN NoRDUL PENINSULAR
Trecute ,,invaziile de-al doilea" gi presupusele spaime din anul
1000, Europa cregtinS, gi cu ea teritoriile creqtine din Peninsula
IbericS, au intrat irtrr-o fazA de indubitabill expansiune, care a
afectat at6t aspectele materiale cdt gi spirituale. Intre timp se
constati in secolul XI o cregtere a efectivelor demografice, in
special datoriti imbundtdlirilor in cultivarea ogoarelor (plugul cu
roli qi corman4 gdtarul rigid al animalelor, av6ntul morilor, rota{ia
de trei ani, etcetera) gi creqterii corespunzdtoare a randamentelor. In
acelaqi timp se accentua diviziunea muncii, care insemna ci cen-
trele urbane erau locurile adecvate pentru desfhEurarea activitiitilor
legate cu fabricarea de produse de manufacturi gi schimbul comer-
cial. Acel progres material a fost punctul de plecare a unei rec6;ti-
gdri a Europei cregtine, care, inainte de incheierea secolului XI, a
fost capabili sd pund in migcare cruciadele, al cdror obiectiv era si
recupereze Locurile Sfinte, care fuseserd ocupate de musulmani.
Agadar, Europa in defensivd din secolele IX qi X, victimi a
invaziilor at6t din vest, normanzii, cdt gi din est maghiarii, 9i din
sud, islamicii, a inceput sd fie, in secolul XI, o Europd clar lansatii
in ofensivd. Din acea perspectiv[ putem sd vedem tot ce s-a
int6mplat pe pnmdnturi hispanice ca ceva paralel cu ceea ce se
intdmpla in intregul creqtin6tiifii. Numita reconchistd a creqtinilor
din Hispania contra islamicilor era" la urma urmei, echivalentul
cruciadelor cregtinilor din Europa
in alti ordine de idei trebuie semnalat ci in secolul al unspre-
zpcelea s-au obtinut importante progrese in domeniul militar. Cel
mai semnificativ a fost, fbrd lndoiala definitiva consolidare a cava-
leriei grele. Echipamentul cavaleristului se imbundtifea din zi in zi,
in timp ce se observau importante progrcse in conducerea cailor,
animale esen{iale pentru rdzboi. Cum sd uitim, de exemplu, intro-
EvulMBuu 55
ducerea treptati a elementelor atdt de valoroase ca scdrifele, pintenii
sau potcoavele? Cavaleristul, evident, dispunea de un echipament
tlc lupti mult mai complet decAt in vremuri trecute. Costul acestui
cchipament desigur crescuse, dar in acelaqi timp cAgtigase in
siguranfi. Toate aceste imbunltiifiri insemnau, fird indoiald, o mai
mare soliditate a armatelor cregtine.
Trebuie semnalat, de asemenea, ci relafiile intre nucleele
politice din Spania cregtini gi Europa, foarte limitate in secolele
anterioare, in special in ceea ce privegte regatul asturiano-
lcones, au crescut in secolul al Xl-lea. Cdci nu s-a ajuns sd se
vorbeascd" in privinfa atitudinii adoptate de divergi monarhi
hispanici din secolul XI, de punerea in practicd a unei politici de
,,deschidere fafi de Europa" sau de ,,ferestre deschise spre
Europa"? Decisivi a fost, Tn acest sens, dezvoltarea rutei de
pelerinaj care ducea la orapul galician Santiago de Compostela,
unde se venerau presupusele moa;te ale Apostolului. Ruta
Sffintului lacob, cum i se mai spunea acelui drum, a fost un
adevdrat cordon ombilical care fdcea legdtura intre cregtindtatea
europeand gi cea hispanicd. Hispania creqtin5, prin urmare,
incetase sd fie un apendice marginal al Europei pentru a deveni
o piesd in plus a acelui mozaic.
SPORTREA CASTTLTET $r LEONULUT. CucEmnpa oRAguLUr
TOLEDO
La moartea lui Sancho al III-lea cel Mare al Pamplonei, in
anul 1035, al doilea copil al sf,u bdrbat, Ferdinand, a inceput sd
guverneze comitatul Castili4 chiar dacd adoptdnd titlul regal.
Dupd doi ani, in anul 1037, noul monarh castilian s-a infruntat pe
cdmpul de bdtdlie cu regele din Le6n, Bermud al III-lea, cu care
era cumnat, deoarece era cdsitorit cu sora lui, Sancha. Ferdinand I
a ieqit invingdtor din luptd" care a avut loc in apropiere de
Tamar6n. Ca urmare a acelui eveniment, Ferdinand I, cunoscut
drept cel Mare, s-a proclamat rege al Le6nului. Astfel, Castilia gi
Le6n erau din nou unite, dar de asti datii cu titlu regal cele doud
entitdfi, in timp ce preceddnd numele de Castilia pe cel de Le6n.
In anul 1054 regele Castiliei gi Le6nului s-a luptat cu fratele sdu
Garcia S6nchez al lll-lea al Pamplonei, care a fost invins gi
56 ISTORIA SPANIEI
omordt la Atapuerca. in ultimii sdi ani de domnie, Ferdinand I
(1035-1065) a hotdrdt sd profite de slibiciunea taifelor pentru a
lans4 concret intre 1055-1064, mai multe atacuri militare impo-
triva teritoriului al-Andalus. Rezultatul acestei ofensive a fost
ocuparea importantelor orage intdrite Lamego, Viseo gi Coimbra,
toate situate in cadrul actualei Portugalii.
Dupd moartea lui Ferdinand I (1065) s-a produs o divizare a
regatelor sale, situdndu-se primul ndscut Sancho al tl-le4 in frun-
tea Castiliei, in timp ce Alfons al M-lea incepea si conducd Le6n,
gi Garci4 Galicia. Celor trei li se adjudecau parias din diverse
taife andalusiene; Zxagoza pentru castilian, Toledo pentru leones
gi Sevilla gi Badajoz pentru galician. Ei bine, fralii au intrat
imediat in conflict. La inceput, Sancho al ll-lea a iegit invingltor,
mai intdi la Llantada (1068), mai'tdrziu la Golpejera (1072),
succes acesta din urmi care i-a permis si reuneascd in mdinile
sale regatele peste care igi exercitase suveranitatea tatiil sdu.
Alfons al Vl-lea a trebuit sd abandoneze Le6n, refugiindu-se la
Toledo, adic6, la domeniile vasalului sdu musulman. in timpul
acelui exil, in care a fost insofit de vasalul sdu Pedro Ansrire4
Alfons al Vl-lea a negociat cu taifa al-Qadir, netezind calea pe
care avea sd meargd, dupd cdfiva ani, la intrarea lui triumfal6 in
'loledo. in acest rdstimp, fratele mai mic, Garci4 practic disp[-
ruse de pe scena politici. Dar asasinarea lui Sancho al ll-lea de
mdna lui Bellido Dolfos in imprejurimile Zamorei, ora$ pe care il
controla sora sa Urrac4 eveniment int6mplat in acelaqi an 1072, a
permis ca Alfons al Vl-lea sd se reintoarcd in regiunile din podi-
qul nordic, devenind rege al Castiliei gi Le6nului (1072-1 109).
A trebuit sd presteze Alfons al VIJea un jurdmdnt la Santa
Cadeal cd nu avusese nimic de-a face cu moartea fratelui sdu
Sancho? Acel lucru il afirma traditi4 dupd care fusese vasalul
predilect al lui Sancho al ll-leq Rodrigo Diaz de Vivar, mai
cunoscut precum Cid-ul Campeadol, care ii ceruse acest jur6-
mdnt inainte de a se urca pe tronul castilian. Acel fapt nu are,
I Avila gi Salamanca. Natura militar[ pe care o aveau aceste
Biseric[ in stil gotic in oraqul Burgos.
2 Viteazul l^uptitor, supranumit sidi (Cid) de prietenii/inamicii sli
ln I140 este scris Poemul Cantar del mio Cid, capodopertr
musulmani.
a literaturii spaniole medievale.
EVUL MEDIU 57
rlrrprl cdt se pare, nici o bazi istorici. Totuqi, faptul sigur este c[
Allorrs al Vl-lea a avut unele rela{ii dificile cu Cidul, care a sfhrgit
prirr a fi izgonit de mai multe ori din Castilia. in afara acelei
;rrrlenrici, Alfons al Vl-lea a realizat acfiuni de mare importanfd
pnrllu regatele Castilia gi Le6n. Intre timp, profitdnd de sldbi-
r irurca regatului Pamplona, a incorporat in regatele sale, in anul
l(17(r, diferite zone din La Rioja gi din actuala lard a Bascilor.
Dar evenimentul de cea mai mare insemndtate adomniei lui
Allirns al VIJea a fost, Ihrd nici o indoiald, intrarea in Toledo,
t vcniment care a avut loc in anul 1085. Dupd cdt se pare,
l'cgigorul taifa al oragului Tajo, al-Qadir, convenise inainte cu
rrronarhul castiliano-leones predarea acelei urbe, in schimbul de
rr-l instala in oragul Valencia. DupA intrarea trupelor cregtine in
oragul care era sediu al Conciliilor din vremuri vizigote, gi
rultcrior capitald a mdrcii de mijloc din al-Andalus, Alfons al
Vl-lea a adoptat titluri atdt de pompoase ca imperator totius
llispaniae sau ,,impdrat al celor doud religii". ,,Imperiul leones"
rlin epoci trecute se schimbase in ,,imperiu hispanic". Toledo, sd
rru uitdm, era primul mare ora$ din al-Andalus care trecea sub
stilpdnire creqtinb. Pe deasupra, cdderea oragului Toledo s-a
completat cu ocuparea unei bune pdrfi din valea rdului Tajo,
onume, cu teritorii din acel regat taifa. Oragul Tajo a primit unii
rcpopulatori, printre ei ecleziastici precum Bernard, prim arhi-
cpiscop al diocezei imediat dupd intrarea creEtinilor, soldati gi
oameni de afaceri. Dar in Toledo a rdmas majoritatea vechii sale
populalii, in special mozarabii gi evreii.
Acel succes a ftcut posibill reluarea procesului colonizator
al teritoriilor situate intre fluviul Duero gi Sistemul Central,
aga-numitele extremaduras. Cu scopul de a atrage repopulatori
se admitea chiar delincvenli. in extremaduri au venit lbcuitori
originari din teritoriile la nord de fluviul Duero, dar mai ales din
zonele intre rdul Cea gi La Rioja. Acest teritoriu a fost organizat
pe bazt aga-numitelor ,,comunitdli de localitate gi pdmdnt" sau
,,de localitate gi sate". Bastioane cheie au fost oragele Segovia,
nuclee explicd de ce fuseserd numite ,,orage-frontierd". in aceste
urbe sectorul dominant il constituiau cdldrefii, care aveau si
pund in migcare, in viitor, faimoasele cavalcade, care erau
58 ISTORIA SpeNrcT
expedifii pe pdmdnturi inamice al cdror principal obiectiv era
clutarea de pradl de rizboi. Diverse oraqe gi localitali din
extremaduri au primit fuerosl, remarcdndu-se, ca mai important,
cel acordat oragului Septlveda.
INVAZIAALMORAVZILOR
FRANEAZA iNewraRBn CRE$TrNA
La numai un an dupd intrarea triumfald in Toledo, Alfons al
VlJea a suferit o infrdngere, la Sagrajas, in fala almoravizilor, care,
venind din nordul Africii, debarcased cu cdteva luni inainte in
localitatea Algeciras. incepeau, astfel, anii grei ai domniei lui
Alfons al Vl-lea. Almoravizii, care constituisert la mijlocul
secolului al XIJea un imperiu in zona apuseand din nordul Africii,
taif4 concret
au venit in regiuni din al-Andalus chemafi de unii regi
cei din Sevill4 Granada gi Badajoz. Dar cine erau almoravizii,
termen care inseamnd ,pameni din ribat'2? Era vorba de oameni
berberi atagafi la principiile cele mai pure qi stricte ale islamului.
Indeletnicindu-se mai ales cu creqterea vitelor, care era activitatea
lor economici de cdpdtdi, almoravizii au dspdndit idealul
rdzboiului sfint. Centrul imperiului era oragul Marrakech, fondat in
anul 1070, gi conducdtorul siu, Yusuf ibn Taxfur.
Curdnd dupd victoria de la Sagrajas almoravizii s-au reintors
in regiuni africane, dar in anul 1090 au revenit pe pdmdnt hispanic,
unde au inceput sd incorporeze in stdpdnirea lor diverse regate taifa.
Primul regat taifa cucerit de almoravizi a fost cel al Sevillei, in anul
1091, cdzAnd la pufin timp dupd aceea in stiipdnirea lor cel al
Badajoz.In acest chip al-Andalus era din nou unificat. Trdslturd
predominantti a acestei noi faze a istoriei lui al-Andalus a fost
rigorismul, ceea ce s-a tradus intre alte aspecte, in persecutarea
minoriti{ilor mozarabilor gi evreilor. Din punct de vedere economic
almoravizii, care au ajuns sd ba6 o monedd proprie, au practicat o
politicd populistii, tradusd, intre alte aspect€, intr-o reducere a
I Provine din cuvflntul latin
forum gi insemna, in Spania cregtind din
secolele IX gi X, drept, libertate sau privilegiu; in secolele XVIII-XIX,
privilegiu, jurisdic{ie special6.
2
Convent militar sau religios, fortiire{e (forma plurald).
Evul Msoru 59
impozitelor. Dar via{a intelectuald din al-Andalus a cunoscut un
vizibil regres fafn de epoca taifelor.
Fdrd indoiald, unul dintre principalele obiective ale almoravi-
zilor era redobdndirea oragului Toledo. Totugi nu au realizat
niciodatii acest !el, chiar dacd au obfinut noi victorii in fala lui
Alfbns al M-le4 in 1097 la Consuegra gi, dupd c6{iva ani, in I l0g,
la Ucl6s, loc unde a pierit Sancho, unicul copil bdrbat al lui Alfons
tl Vl-lea. Infrdngerea de la Uclds i-a provocat o mare demoralizare
lui Alfons al VIJe4 care a murit la c6teva luni dupd aceea. Dar ?n
plus acel insucces militar a insemnat pierderea diverselor localitdfi
controlate de cregtini. in schimb, Rodrigo Diaz de Vivar, care de la
prima sa exilare trdise oferindu-se licitatorului care a dat preful cel
mai mare, fapt ce dovedeqte cd a ajuns s6 serveascd in domeniul
rnilitar, intre al,tii, taifului musulman din Zaragoz4 a sfiirgit prin a
cuceri, in anul 1094, oragul Valencia. Aceastd urbe a inceput s6 fie
centrul domeniilor sale, care aduceau cu un soi de principit feudal.
Itodrigo Diaz de Vivar, care a trdit in Valencia p6nn la moartea s4
in anul 1099, arezislat in mai multe rdnduri atacurilor almoravi-
zilor, ceea ce punea in lumini marile lui calitiifi militare. Vdduva
Cidului Campeador, Jimen4 a fost in stare s6 reziste inc6 doi ani in
oragul valencian. Totugi, in anul 1102, Valencia p6n6 la urmd a
cdzut in stdpdnirea almoravizilor.
PRoGREsELEAnnc6uuIul
$I CATALONIEI
Nucleele politice din Spania orientald au luat gi ele inifiativa
in lupta lor cu musulmanii, degi progresele inregistrate in cursul
secolului al Xl-lea au fost mult mai limitate dec6t cele ale
Castiliei gi Le6nului. Cel mai putin norocos dintre aceste nuclee a
fost regatul Pamplona. Garcia Siinchez al III-le4 urmapul lui
Sancho al IIIJea cel Mare, a fost invins qi omordt de c6tre fratele
sdu Ferdinand I de Castilia la Atapuerca (1054), eveniment care a
insemnat pentru navarezi pierderea finutului Bureba. Urmagul
sdu, Sancho al IV-le4 un personaj foarte gters, pdnd la urmd a fost
victima une^i conspirafii de nobili, fiind asasinat la peffaldn, in
anul 1076. In urma acelei intimpllri monarhul aragonez Sancho
Ramirez a reugit sd se proclame rege al pamplonei.
60 ISTORIA SpENIEI
Rolul principal al expansiunii teritoriale, in zona orientald a
Hispaniei, i-a revenit Arag6nului, comitat care a fost transfor-
mat in regat de cdnd s-a pus in fruntea acestuia Ramiro I
(1035-1063), un fiu al lui Sancho al III-lea cel Mare al
Pamplonei. in anul 1044, Ramiro I a profitat de moartea fratelui
sdu vitreg Gonzalo pentru a incorpora in regatul sdu comitatele
Sobrarbe gi Ribagorza. De asemeni, a poruncit stabilirea unor
locotenenfe in sierra Guara, ca mdsur6 pentru a pdzi frontiera de
sud a Arag6nului. La sf;flrqit se hotdri si atace regatul taifa din
Zaragoza, dar a fost invins gi omordt la Graus. Urmagul lui
Ramiro I, Sancho Ramirez (1063-1094), qi-a inceput domnia
lansdnd o campanie impotriva cetflfii Barbastro. S-a bizuit
pentru acest lucru pe ajutorul cilirefilor transpirineici, care au
venit in linuturi hispanice cu gdnduri de cruciadi. Barbastro a
fost ocupati de aragonezi, in anul 1064, dar s-a pierdut la putin
timp. Dupi cd{iva ani, in anul 1076, Sancho Ramirez s-a
proclamat rege al Pamplonei. Arag6n gi Navarra erau din nou
unite, dar acum, in contrast cu tot ce s-a int6mplat cu mult timp
in urmd, rolul conducdtor le revenea aragonezilor. Sancho
Ramirez a obfinut cele mai de seami victorii ale sale la sfhrqitul
domniei lui, cdnd a ocupat cetdlile Graus (1083), Arguedas
(1084), Monz6n (1089) gi Montearag6n (1091). Totuqi, a eguat
in incercarea sa de a cuceri Tudela. Noul rege aragonez, Pedro I
(1094-1104), a continuat expansiunea cfltre sud. Dupd ce i-a
invins pe musulmani in b6tdlia de la Alcoraz, a reugit sd
cucereascd Huesca, in anul 1096, gi, in mod definitiv, Barbastro,
in 1100. De asemeni a pus stlpinire pe Bolea qi pe castelul
Calasanz. Pedro I, despre care qtim cd l-a ajutat pe Cidul
Campeador in anumite imprejurdri, gi-a manifestat intenlia de a
se prezenta la cruciada care s-a propovdduit in anul 1095, dar
pana ta urmd nu a participat la amintita acfiune. in definitiv,
Arag6n incorporase in stipdnirea sa un mare teritoriu, numita
Tierra Llanar. Acest teritoriu, in care a rimas buni parte din
populalia sa musulmanE, a fost obiect de repopulare. La ea au
participat oameni simpli, dar qi baroni. Zona cea mai populatd
er4 dupi cdt se pare, situatd intre rdurile Callego 9i Cinca.
I I
Regiune de Cdmpie.
EVUL MEDIU 6l
in perimetrul catalan au fost de asemeni sporiri teritoriale,
r:hiar dacd luptele interne, mai ales cele pe care le-au susfinut
I'ru[ii Ram6n Berenguer al ll-lea gi Berenguer Ram6n al Il-lea,
nu acfionat in sens negativ. Cu Ram6n Berenguer I (1035-1076)
s-a intelit activitatea de repopulare in comitatul T6rrega, sub
llum6n Berenguer al Il-lea (1076-1082) cea a Sesurilor din
tlrgel qi cu Berenguer Ram6n al ll-lea (1082-1097) cea din
(lamp de Tarragona. Chiar in anul 1090 era restauratd dioceza
tlin Tarragona. Dar principalele progrese s-au realizat imediat la
inccputul secolului al XII-leq pe vremea contelui Ram6n
llcrenguer al III-lea (1097-1131), care a acordat colaborarea sa
lu cucerirea cet[tii Balaguer (1106), in timp ce a impulsionat
colonizarea zonei de lflngd Tarragona.
I )I iZVoLTAREA BURGURILOR
IJIA BURGHEZILOR
Predominarea ruralului continua sd fie indiscutabild in Spania
crcqtinl din secolul al Xl-lea. Majoritatea populafiei trdia in nuclee
rurale qi principalele surse de bogdlie proveneau de la tar6. Dar,
irrcetul cu incetul cilpilta mai mare pondere in acea societate, lumea
rurband. Prin tradilie s-a pus mare accent pe rolul pe care l-a avut, in
acel sens, Drumul spre Santiago. Un text provenind din Cronicile
unonime de la Sahagiln sintetizpazA de minune acea idee, cdnd se
rcferd cum la sfirgitul secolului al XIJea sosiserd ?n sus amintita
localitate ,,burghezi de multe gi felurite indeletniciri, cum ar fi, fiu-
rzni, dulgheri, croitori, cojocari, cizmai, scutieri gi oameni invdlafi
in multe qi felurite arte qi megteguguri". Acei oameni, continud sd
spunil Croniclle menfionate, erau ,,gasconi, bretoni, alemani, en-
glezi, burgumi, normanzi, tolosanir, provensali, lombarzi..." $i
antfel, numerogi meqtequgari pi comercianfi, in bund parte originari
din Fran!4 s-au agezat la adipostul castelelor sau mindstirilor
situate de-a lungul rutei Sfintului lacob, adic6, in burguri. Locui-
torilor din acele nuclee li se spune4 firegte, burghezi. Exemple
despre dezvoltarea de burguri gi burghezi pe Drumul spre Santiago
avem din belgug: de la Jac4 in finuturi aragoneze, trec6nd prin
Locuitori din Toulouse, Franfa.
 EVUL MEDIU 63
62 IS.ToFJA SpANMT

rrccesitate de care aveau nevoie locuitorii lor. Existau oameni

Pamplona qi Estella, in Navan4 Logroffq in La Rioja; Burgos ori
care se ocupau cu indeletniciri legate de alimentafie, de imbr6-
Castrogeriz, pe plaiuri din Castilia; Sahagfn, Le6n sau Astorg4 in
cdminte, de construcfie, de fabricarea obiectelor ceramice, de
regatul Le6n, qi, ca punct culminant, chiar oraqul Apostolului, in
lucrul metalelor, etc. Totugi, ramura care, de la inceput, a
Galicia. Unul din exemplele cele mai semnificative il constituie Bur-
cunoscut o mai mare dezvoltare a fost cea textili. In ceea ce
gos. La addpostul vnui ccstellwn sau centru fortificaq redobdndit de
privegte comerful, aldturi de piafa cu caracter permanent s-au
creqtini in anul 884, sa format un nucleu de populafie, compus in
dczvoltat cele cu periodicitate siptdmdnald. Aceste tirguri
rp""iut din megtegugari gi comercianfi. tn secolul X, conform surselor
$crveau pentru schimbul mdrfurilor intre orag gi zonele sale
cunoscute, deja exista menliune de magazine in Burgos. Cu toate
rurale inconjurdtoare. CAnd era vorba de burguri vecine, ziua
aceste4 trecerea prin apropierea sa a rutei Sfintului Iacob a con-
t0rgului slptlmdnal diferea, ca sd nu-gi facd intre ele concurenfd.
tribuit, in mod decisiv, la expansiunea nucleului urban.
S[ vedem un exemplu, relativ la nucleele urbane situate in
Totuqi trebuie si avertizdm cd diviziunea muncii in creg- lungul Drumului spre Santiago: lunea exista tirg la Sahagrin,
tere, gi odatti cu ea a$ezarea progresivd a meqte;ugarilor 9i
nrartea la Mansilla gi miercurea la Ledn.
comercianlilor in nucleele urbane, era un fenomen care deja se Din punct de vedere al legSturii sociale burghezii ficeau
afla in desfhqurare in Spania creqtin[ inainte de a se inifia ruta parte din starea laboratores, chiar dacfl aveau aere care ii deose-
Sfhntului lacob. Un exemplu paradigmatic ni-l oferd oragul bcau de firani. In linii generale locuitorii burgurilor se simfeau
Le6n. Cel ce a fost in trecut sediul unei legiuni romane, repopu-
rnai liberi decdt firanii. Spiritul de unire al locuitorilor unui
lat de cregtini la mijlocul secolului IX, avea in secolul X un tdrg
nucleu urban obignuia s[ se intruchipeze in numita conjuratio,
sdptdmdnal, precum gi numerogi artizani, unii dintre ei, dupd cdt
core era un jurdmdnt colectiv al tuturor componentilor sdi. in
se pare, de origine mozarabd. Ei bine, trecerea rutei Sfhntului
dclinitiv, in fafa structurii ierarhice a societifii feudale, comunele
lacob prin oragul Le6n a avut urmirile sale; intre altele, aparifia,
urbane se caracterizau, cel pufin in epoca lor de constituire, prin
ln secolul al Xl-lea" a numitului vico francorum, expresie cate scntimentul de egalitate. Nu afirma o vorbd medievald acel lucru
se referea la populatorii venili de dincolo de Pirinei care se
ctr ,,atmosfera oraqului te face sd fii liber"? Totugi burghezii se
aqezaseri in acea urbe. De asemeni, gdsim orage importante in
loveau in mod frecvent de jurisdicfia pe care o exercitau asupra
zone destul de indepdrtate de drumul, spre Santiago de Ior seniorii din teritoriul lor. Un exemplu semnificativ il avem la
Compostela. Aga, de exemplu, in cadrul viitoarei Catalonii se
Sahagrin, unde locuitorii burgului trebuiau sd foloseasci in mod
remarcau oragul Gerona gi, mai ales, Barcelon4 centru comer-
obligatoriu cuptorul de pdine seniorial, anume, cuptorul mdndstirii
cial de primd mirime deja din secolul al Xl-lea, in primul rdnd
bcnedictine din acea localitate. Dar burghezii au reugit, la sfdrgitul
prin importanfa portului s[u maritim. Altminteri, viafa urband a
sccolului al Xl-lea" sd fie scutifi de acea obligafie, in schimb,
prosperat qi in sudul Drumului spre Santiago. in apropiere de
liregte, sd pldteasci un tribut mdndstirii.
fluviul Duero afldm oraqe caZamota, Palencia, Burgo de Osma
sau Valladolid, localitate care a cunoscut un mare avdnt gralie
I,IJGATURA CU CRE$TINATATEA EUROPEANA
activitdfii desftqurate in ea in ultimii ani ai secolului al Xllea de
contele Pedro Ansfrez,vasal al monarhului Alfons al Vl-lea. La
Spania creqtind din secolul al Xl-lea a finut legdturi str6nse
sud de Duero, pe teritoriul extremadurilor, au apdrut la sfrrgitul
cu Europa cregtini. Au existat monarhi, ca navarezul Sancho al
secolului al Xl-lea orage care aveau scopuri in principal cu I qi Alfons al Vl-lea"
lll-lea sau castilianii-leonesi Ferdinand
caracter militar, cazurile Segovi4 Avila ori Salamanca. primirea
care s-au aritat in mod amplu deschigi la a tot ce venea
Activitifile megtegugdreqti din burguri erau foarte diferite,
de la cregtinitate. Acea tendinfi s-a manifestat, intre alte
orient6ndu-se in special spre elaborarea produselor de primd
64 ISTORIA SPANIEI
aspecte, in sprijinul acordat drumului peregrinilor ce ducea la
Compostela. in timp ce se ridicau aziluri qi hanuri, se luau
mdsuri legale pentru a garanta viala gi proprietdlile pelerinilor.
insd deopotriv[ s-a pus in lumind sdrguinfa europenizatoare in
alianla pdstratd cu Cluny, care primea ajutor economic de la
monarhii hispanici. Nu este surprinzdtor, pe de alti parte, ci cele
cinci so{ii legitime pe care le-a avut de-a lungul vie{ii sale
Alfons al Vl-lea au fost strdine, patru franfuzoaice gi o italiancd?
La fel, acest monarh qi-a cdsdtorit fiicele Urraca gi Teresa cu doi
importan{i membri ai marii nobilimi franceze, Raimond de
Bourgogne gi Henri de Bourgogne.
Ei bine, punctul culminant al acelui proces de deschidere
fa,td de Europa s-a atins in Castilia qi Le6n in anul 1080, datl la
care s-a finut un Conciliu in oragul Burgos. Acolo s-a decis, ori
s-a ratificat, chiar dacd decizia fusese luati cu cAfiva ani mai
inainte de cdtre episcopii care figurau in corte regi4 introduce-
rea in regatele Castilia gi Le6n a ritului catolic, care il va inlocui
pe cel mozarab, pdnd atunci in vigoare, precum gi a Dreptului
canonic gregorian, care il inlocuia pe cel vizigot, 9i a tipului de
scriere ,,carolinf'. in mod simultan a pdtruns in finuturi din
Castilia gi Le6n regula benedictind, pdnd atunci absentd in acele
regate. in alti ordine de idei se cuvine sd menlionim sosirea pe
meleaguri hispanice a artei romanice, stil artistic cu caracter
interna{ional. Primele lui manifestdri le gdsim pe Ruta spre
Santiago. De bun[ seamd ci, in schimb, la fel au trecut pe
meleaguri europene diverse elemente artistice de origine musul-
man6. in paralel progresa construirea in piatr6, de la care sunt o
dovadd eicepliondf zidurile de apdrare ale oraqului Avila' E
posibil sd se uite, pe de altd parte, rolul pe care l-a avut Drumul
spre Santiago in domeniul creatiei literare? In definitiv, Spania
cregtini avea nigte relalii extrem de fluide cu !6rile invecinate
din continentul european, ceea ce se traducea in schimb de per-
soane, produse qi idei.
Evur-Msoru 65
5. SECOLUL XII:
O FAZA DE ECHILIBRU
Regatele creptine din Peninsula Ibericd au continuat sd aib5" in
sccolul al XIIJea, inifiativa militard in fafa musulmanilor din
ll-Andalus. Dar, la fel cum se intdmplase la sfiirqitul secolului ante-
rior, odati cu sosirea almoravizilor, in secolul al XIIJea va face act
rlc prezenld pe pdmdnturi hispanice o noud migcare originard din
rrordul Africii. Ne referim la almohazi, care au reugit sd frdneze, din
ttou, ofensiva creqtini. Se poate vorbi, prin urTnare, de un anumit
cchilibrq in special in ceea ce prive$te regatele Castilia qi Le6n,
protagoniste ale unor timide avansdri de-a lungul podigului sudic.
Nucleele din Spania orientald, in schimb, au realizat in secolul al
Xll-lea importante progrese teritoriale, cum aratii cucerirea mai
inl6i aZaragosei gi, la c6{iva ani, avdii inferioare a fluviului Ebru gi
rt z.onei munlilor din Teruel. in altd ordine de idei secolul al XII-lea
t fost martor al schimbirilor politice substan{iale. Teoretica supre-
rttafiea imperiului apusean, titlu folosit de Alfons al Vl-lea gi
rurmagii sdi, s-a frent in a douajumdtate a secolului, datoriti pe de o
parte formdrii, in Spania oriental6" a unui solid ansamblu, cel for-
rrrat din regatul Arag6n qi comitatul Barcelon4 gi pe de altd parte
independenlei regatului Portugali4 precum gi noii impdrfiri a rega-
tclor Castilia gi Le6n, la moartea lui Alfons al VII-lea. Dar totodati
s-a produs, in al doisprezecelea secol, nagerea ordinelor militare
lrispanice, institufii care aveau sd joace un rol fundamental in rdzhv
iul impotriva islamicilor. La fel s-au ndscut in secolul al Kl-lea
Cortesurile, germen al viitoarelor parlamente. Din punct de vedere
cultural igi continuau mersul lor ascendent limbile romanice.
OI.-ENSIVA ARAG0NEZA. CucerunBa ZARAG0SEI
Almoravizii au continuat acfiunea lor de incorporare in st6-
pdnirea lor a regatelor taifa din al-Andalus. in anul I110 cucereau
taifaZaragoza. Dar in acel teritoriu au dat peste un adversar foarte
66 Isrorua SpaNrer
periculos, regele Arag6nului, Alfons I (l104-l134), cunoscut ca
Razboinicul. Alfons I, in care se intdlneau un puternic spirit
militar qi o profundd religiozitate, avea in mintea s4 dupi cdt se
pare, ideea de a realiza o cruciad5, pe care si o porneascl in
Spaniq luptdnd impotriva musulmanilor din valea Ebrului, qi sd o
incheie, logic, in lerusalim. in primii sdi ani de domnie a ocupat
localitilile Egea (l105) qi Litera (l107). Dar complicatele pro-
bleme rezultate din cdsdtoria sa cu regina Castiliei gi Le6nului,
Urac4 l-au indepdrtat vreme de cifiva ani de Arag6n. in ciuda
acestui lucru, in anul 1117 a reluat ofensiva impotriva musulma-
nilor, ocupdnd a1ezareaintdritd Belchite. in anul urmdtor, dupd un
lung asediu, a cdzut in stdpdnirea saZaragoz4 cea care era capi-
tala mircii de sus din al-Andalus. Inaintarea lui pe valea Ebrului a
continuat, cucerind, in anul 1119, Tudela, Taraznnq Rueda gi
Borja. Dupd un an, Alfons I i-a invins pe islamici in bdtdlia de la
Cutanda, in timp ce a ocupat oragele Sori4 care apoi va trece la
Castilia, 9i Calatayud. La sfdrqit, in 1121, a pus stdpdnire pe
Daroca. Peste cdJiva ani, in 1126, a dus la bun sfhrgit o expedifie
in finuturi din al-Andalus, de la care s-a intors cu mulli mozarabi,
care au contribuit la repopularea viii mijlocii a Ebrului. inaintarea
pc Ebru Inferior, totugi, s-a lovit de mai multe dificultnfi. in anul
I 134, Alfons I a fost infrdnt qi a murit aproape de Fraga. Neavdnd
copii, Alfons I a ldsat mogtenire regatele sale marilor ordine mili-
tare interna!ionale.
Teritoriul cdqtigat de la islam de cdtre monarhul aragonez
era foarte mare, dar mai ales foarte bogat, atdt prin oragele gi
localitdfile sale cdt qi prin numeroasele zone de irigat pe care le
avea. Mare parte din populalia musulmanl a rdmas in localitdfile
sale, degi au fost obligafi sd pdrdseascd unele orage, cazul de
exemplu al Zaragosei. Pe valea mijlocie a Ebrului au venit nu-
merogi repopulatori, unii originari din comitatele pirineice, allii
provenind din sudul Franfei. Magnalii nobiliari au primit impor-
tante concesiuni. ln zona meridionald a regatului rolul dominant
il aveau cavalerii, fapt care explici de ce acelei zone i se spune
extremadura aragonezd, pentru asemdnarea ei cu regiuni cu
acelagi nume in Castilia Ei Le6n.
in regatele Castilia qi Le6n la moartea lui Alfons al Vl-lea
s-a urcat pe tron fiica sa Uraca (l109-1126). Vdduvd a nobilului
EvuL Meoru 67
liancez Raimond de Bourgogne, Urraca s-a cdsltorit, pentru a
rloua oar[ cu regele Arag6nului, Alfons l. Dar acea cdsdtorie s-a
rkrvedit un e$ec total. O cronicd din aceeaqi epocd vorbea, foarte
cxpresiv, despre ,,blestematele qi afurisitele cununii". Domnia
rcginei Urraca, pe de altf, parte, a fost martord a violente rdscoale
nlc burghezilor din Sahagrin qi Santiago de Compostela. Aceste
rilscoale, la care s-au aliturat oameni de la Jard gi unii clerici, erau
irxlreptate impotriva seniorilor de care depindeau: abatele minds-
tirii benedictine din Sahagrin, in primul caz, qi arhiepiscopul din
Santiago, Diego Gelmirez,in al doilea. Dupd c6{iva ani de lupte
rlure, rdscoalele au fost indbugite. Obiectivul rdsculafilor nu era
ltdt sd lupte impotriva seniorilor feudali ci sd ob{ind garan{ii pen-
tru expansiunea lor economicd. Urraca a trebuit sd facd fa[d, de
irscmeni, atitudinii secesioniste a unui important sector al nobili-
rrrii galiciane, in fiunte cu Pedro Fr6ilaz. in paralel cdgtiga
irrrtonomie comitatul Portugalia, in fruntea ciruia se aflau l'eresa,
sora ei, qi Henri de Bourgogne. in ceea ce priveqte relaliile cu
llmoravizii, aproape cd nu existau schimburi pe liniile de fronti-
crir care ii despd(eau pe ambii.
,, I M PER] U L HISPANIC,, /ERsUs COROANA DE ARAGoN
Succesiunea regatelor Castilia gi Le6n, dupl moartea regi-
rrei Urraca, i-a revenit fiului ei Alfons al VII-lea (1126-1157).
Noul rege, fiu al lui Raimond de Bourgogne, pentru care se
numeqte Raimfndez, gi-a petrecut tinerelea pe meleaguri din
Galicia, unde s-a incercat sd fie manipulat de anumili nobili din
acel teritoriu. Odatd rege al Castiliei qi Le6nului, Alfons al
VII-lea s-a infruntat cu Alfons I al Arag6nului la Castrogeriz
( I I 3 I ). Moartea, in I 134, a monarhului aragonez i-a permis lui
Alfons al VII-lea sI inlervini in acel regat, unde a reugit sd
ocupe oraqul Zaragoza. In anul urmdtor, Alfons al VII-lea a fost
in mod solemn proclamat impdrat intr-o ceremonie care a avut
loc in oragul Le6n. Alfons al VII-lea, care domnea,,de la ocean
pdnd la Rh6ne", dupd spusele cronicilor din epocd, a primit
vasalitate de la divergi regi gi principi ai creqtindtIfii. Cu certi-
tudine, acela a fost momentul culminant al ,,imperiului hispa-
nic". in anii urmdtori decdderea puterii almoravide a idcut
68 ISToRIA SpaNIBI
posibild continuarea avansdrii castiliano-leonese prin podigul
sudic, ceea ce s-a tradus in cucerirea localitdlilor Oreja (l 139),
Coria (lla3) gi Calatrava (1146). in anul 1147, Alfons al
VII-lea a condus o expedilie care a ajuns pdnd la localitatea
maritimd Almeria. Evenimentul, care nu a avut urmdri politice,
a fost cdntat intr-un frumos poern. in anul I 143, pe de altd parte,
Alfons al VII-lea nu a mai avut altii solufie decdt sl-l recunoascd
pe Alfons Enriquez ca rege al Portugaliei, titlu pe care il folosea
de patru ani. Alfons I Enriquez (1139-1 185) era fiu al lui Teresa
gi Henri de Bourgogne qi, de aceea, vir al monarhului casti-
liano-leones. Totugi, Alfons al VII-lea a izbutit un acord, in
1151, cu contele Barcelonei gi principe al aragonezilor, Ram6n
Berenguer al IVJea. Ne referim la tratatul de la Tudilldn, in cel
care se fixa impirfirea teritoriului din al-Andalus incd necucerit.
in regatul Arag6n moartea lui Alfons I a creat o serioasd
problemd, din cauia ciudfl,teniei testamentului sdu. in cele din
urmd regatul nu a trecut la ordinele militare, ci la un frate al lui
Alfons l, Ramiro, cunoscut drept Pustnicul, fiindcd triia intr-un
cenobiu. Navarra a profitat de dezordine pentru a-qi recdStiga
autonomia. in fruntea acelui regat s-a agezat Garcia Ramfrez al
Vl-lea (1134-1150), cunoscut ca Restauratorul. Noul monarh
navarez a incorporat Tudela in stdpdnirea sa. $tim, de asemenea,
cd a asistat la ceremonia de incoronare imperiald a lui Alfons al
VII-lea in oragul Le6n in anul 1135. in orice caz, expansiunea
militard a Navamei cdtre sud era cu totul imposibild, deoarece ii
inchideau trecerea regatele vecine Arag6n gi Castilia. Noul
monarh aragonez, Ramiro al ll-lea (l134-1137), a incheiat o
cdsitorie cu caracter urgent, avdnd de la aceasta o fetif6, Petro-
nila. Era necesar sd se caute un viitor sot pentru printesa-mogte-
nitoare din Arag6n. S-a avut in vedere un infante castilian, dar
acea idee a sfhrqit prin a fi abandonati.
Pdnd la urmd, Petronila s-a cdsdtorit cu contele Barcelonei,
Ram6n Berenguer al IVJea (1137-1162). Acea leg6tur6, care nicio-
dati nu va fi ruptd, a fost punctul de plecare al denumitei Coroane
de Arag6n. Ram6n Berenguer al lV-lea, cel care se intitula,domni-
tor al aragonezilor", a trebuit si presteze jurlm6nt de credinld lui
Alfons al VII-lea al Castiliei gi Le6nului pentru oraqul Zuagoza.
Dar de fapt teoretica supremafie a ,,imperiului hispanic" se prdbu-
Evul Meoru 69
:yciq in parte datoriti soliditAfli noii uniri infrptuite in Spania orien-
lnli. Dupd cdfiva ani, Ram6n Berenguer al IVlea a pus in migcare
o ofensivd impotriva musulmanilor din valea inferioard a Ebrului.
A.iutat de seniori din sudul Franfei qi bizuindu-se pe participarea
urribiilor geno-veze, Ram6n Berenguer al IV-lea a cucerit, in anul
I 148, Tortosa. in anul urmdtoq dupi o campanie la care a participat
contele de Urgel, Armengol al VIJe4 cddea in stdpdnire cregtind
oraqul Ldrida. AtAt Tortosa cdt qi Ldrida au primit repopulatori din
nordul Cataloniei. Ram6n Berenguer al IVJe4 in ciuda acestui
lucru, a {dcut deopotrivd importante concesiuni nobilimii qi Bise-
ricii. Dupd cdfiva ani, ?n 1153, contele Barcelonei gi principe al
aragonezilor cucerea a$ezarea intiriti Siuran4 ceea ce insemna
incetarea stipdnirii numitei Catalufta Nueva. in ll5l,
Ram6n
llerenguer al lVlea semnase cu Alfons al VII-lea al Castiliei gi
l,e6nului tratatul de la Tudill6n, in cel care se fixa impir,tirea intre
ambii a teritoriilor din al-Andalus care se vor cuceri in viitor.
SIANIA CEL0R CINCI REGATE
in a doua jum[tate a secolului al XII-lea Spania cregtind
olbrea un variat mozaic de regate, cinci in total. in zona orien-
tal6 se afla regatul Arag6n, strdns unit cu comitatul Barcelona.
ln apus ne intdlnim cu regatul Portugalia, care cdgtigase inde-
pendenfa in anul 1143. De asemenea igi recdqtigase autonomia,
cu cdfiva ani mai inainte, imediat dup6 moartea lui Alfons I al
Aragonului, regatul Navara. Celelalte doud regate erau cele ale
Castiliei pi Le6nului, dintre care fiecare gi-a urmat propriul sdu
drum imediat dupd despdrfirea ce s-a produs la moartea lui
Alfons al VII-lea, in anul 1157. in definitiv, cum a semnalat la
timpul potrivit Ram6n Mendndez Pidal, se trecuse pe teritoriul
Spaniei creqtine de la,,imperiul hispanic" la cele ,,cinci regate".
Regatul Portugalia incepuse propriul sdu mers. Sarcina lui
principalI era si se lupte cu musulmanii cu scopul de a cdqtiga
teritorii in direcfia meridionald. Succesele nu s-au lisat aqtep-
tate. Alfons I, monarh care a inaugurat regatul lusitan, a cucerit
Santardm gi Lisabona in 1147, Beja in I 162 ti Evora in I 166. in
timpul domniei fiului qi urmagului sdu, Sancho I (1185-l2ll),
Portugalia a incorporat in stdpdnirea sa teritoriul Algarve.
70 ISTORIA SpaNTET
La moartea lui Alfons al VII-leq in 1157, s-au despdrlit
regatele sale. Castilia a trecut la Sancho al III-lea (l 157-l 158), in
timp ce tronul leones il prelua Ferdinand al ll-lea (1157-1188).
Moartea neaqteptatd a lui Sancho al III-lea al Castiliei a ldsat ca
mogtenitor pe un copil, viitorul Alfons al Vlll-lea (1158-1214).
in timpul minoratului s6u, doui familii, Castro gi Lara, qi-au
disputat controlul puterii. Acea perioadd a ciutat aqijderi s5 fie
folositd de cdtre regii vecini, atdt Ferdinand al ll-lea al Le6nului
c6t gi Sancho al Vl-lea al Navarrei, care aspira sd recdgtige
Logroflo. Panorama s-a schimbat, totugi, cdnd in I 170 Alfons al
VIII-lea a atins majoratul. L-a ajutat pe monarhul castilian
cdsdtoria lui cu infanta Leonore, fiica regelui Angliei, Henric al
Il-lea. Leonore a adus ca zestre la cdsdtorie ducatul Gasconia.
Cdfiva ani mai Idrziu,in 1177, Alfons al VIII-lea cdStiga de la
musulmani Cuenca, a$ezare intd-rit5 cdreia i s-a acordat un
important privilegiu. in 1179, Alfons al VIIIJea al Castiliei 9i
Alfons al ll-lea al Arag6nului semnau tratatul de la Cazorla,
noud incercare de impdrlire a teritoriilor din al-Andalus necuce-
rite. Nu mult dupd aceea, in 1183, regele Castiliei a cdzut la
invoial[ cu vecinul sdu leones, consimlind la cdsdtoria fiicei sale
Ilcrcnguela cu prinful-moqtenitor al Le6nului, viitorul Alfons
lX. Lucrurile st6nd aEa, itr anul 1195, Alfons al VIII-lea al
Castiliei a suferit o infrdngere la Alarcos, in fala almohazilor,
proaspefi invadatori in al-Andalus. A trebuit sd agtepte cdfiva
ani, pdnd in 1212, pentru ca acea neizbindd sd fie compensatd
cu zdrobitoarea victorie de la Las Navas de Tolosa, care a
insemnat sfdrgitul puterii almohade pe meleaguri hispanice. Pe
de altb parte, Alfons al VIII-lea a incorporat in stdpdnirea sa, in
1200, Guiprizcoa qi o parte din Alava, teritorii pdnd atunci
dependente de regatul Navarra. La fel, monarhul castilian a
stimulat dezvoltarea coastei cantabrice.
Ferdinand al ll-lea al Leonului a avut permanente dispute
cu vecinii sdi castiliani, pdnd la urml rezolvate cu pacea de la
Fresno-Lavandera (1183). Tot aSa a avut conflicte monarhul
leones cu vecinii sbi apuseni, portughezii. Pe de altd parte a
continuat expansiunea regatelor sale inspre sud, ocupdnd, in
anul 1166 cetdfile Yeltes qi Alciintara. Fiul qi urmaqul siu,
Alfons lX (1188-1230), ;i-a inceput domnia convocdnd o Curia
I]VUL MEDIU 7t
llr';,.i;1r, care, datoriti prezenlei oamenilor din a treia stare, a fost
prrrrc:tul de plecare a instituirii Cortesurilor. Relaliile lui Alfons
lX r:rr Castilia au fost foarte incordate, mai ales imediat dupd
rh.slircerea cdsdtoriei sale cu infanta castiliani Berenguela. Acel
lrrt'r'rr cxplic[ de exemplu, ci Alfons al IX-lea nu a fost prezent
lrr riilnpania care s-a incheiat cu rdsundtoarea victorie cregtind de
lir Lirs Navas de Tolosa din anul 1212.
in a doua jumdtate a secolului al XllJea s-au ndscut, pe me-
lnrllrrri din Castilia gi Le6n, ordinele militare lilspanice, care urnau
rrrrxlclul Azilului qi Templului2. Primul care avdzut lumina a fost
rrrrlirrul din Calatrava (1 158). Geneza lui are de-a face cu apdrarea
lrrslclului din Calatrava la Viej4 victimi la acea datd a unui dur
rrtru: al musulmanilor. Noul ordin a recurs la regula cistercian63.
lhrpil c6.tiva ani se ndqtea Ordinul din Alciintar4 provenit din con-
Irclil de cavaleri Sffintul lulian din Pereiro. Ordinul din Alc6ntara
Lr lLl asuma regula cisterciand. Ordinul Sfhntului Iacob s-a ndscut
rrr llTlca succesor al confreriei ,,cilugdrilor din C5ceres", care
lrrscsc intemeiatd de regele Le6nului, Ferdinand al ll-lea. Ordinul
Sliirrtului Iacob, spre deosebire de celelalte dou5, urma regula
',llirrtului Augustin. Sus-amintitele ordine au avut, din primii lor ani
tlc lirnclionare, un rol fundamental in lupta impotriva musulmani-
krr, dar de asemeni au fost decisive in activitatea colonizatoare a
rcliiunilor din podigul sudic.
Continudnd periplul nostru ?nspre estul peninsular ne intdl-
rrirn cu regatul Navarra. Lui Garcia Ramirez al Vl-lea i-a urmat
Snncho al Vl-lea (1 150-1 194), cunoscut drept cel infelept. Noul
rnonarh a incercat si tragd foloase de pe urma minoratelor vecini-
lor sdi, regii Castiliei gi ai Arag6nului, pentru a recdqtiga teritorii
rcvcndicate de Navarr4 dar nu a realizat nimic practic. Mai mult
rlccdt atdt, in 1179, La Rioja trecea definitiv la Castilia. Sancho al
Vl-le4 in altd ordine de idei, a ?ntreprins importante reforme
rrdministrative. Succesorul sdu, Sancho al VII-lea (1194-1234),
cunoscut precum cel Putemic, gi-a inceput domnia in mod nega-
' Adunare politicd avdnd scopul de a colabora cu suveranul in ocdrmu-
ire gi administralie.
'Cavalerii Ioanifi qi Cavalerii Templieri.
I
Care apa4ine Ordinului din Citeaux (Cistercium).
72 ISTozuA SpaNIEI
tiv, cdci trecerea Guiprizcoa la Castilia l6sa Navarra frrd iegire la
mare. Monarhul navarez a hotdrdt sd orienteze expansiunea rega-
tului sdu spre comitatele septentrionale. imbundtdfirea relaliilor
sale cu Castilia l-a ficut si colaboreze, cu Alfons al VIII-lea, in
bdtdlia de la Las Navas de Tolosa. in altd ordine de idei, Sancho
al VII-lea a redresat Vistieria Regald navarczfl.
Alfons al ll-lea (1162-1196), fiu al lui Ram6n Berenguer al
IV-lea gi al Petronilei, a fost primul monarh al confederaliei
catalano-aragoneze. Alfons al ll-lea a fbcut paqi importanli in
privinJa unificdrii diferitelor comitate catalane, dintre care pe
unele, precum Rosell6n gi Pallars Jussd, le-a anexat stipinirii
sale. in acelagi fel a intervenit in sudul Franfei, reuqind incorpo-
rarea comitatului Provence. Dar lucrul cel mai important din
timpul domniei lui a fost reluarea reconchistei. Dupd ce a cucerit
localitdlile Caspe gi Alcafliz gi-a continuat inaintarea pdnd la
zona muntoasd Albarracin, sfdrgind prin a cuceri oragul Teruel
in I 171 . Alfons al ll-lea, pe de altd parte, a avut excelente relalii
cu Alfons al VIII-lea al Castiliei, cu care a semnat, in 1179,
tratatul de la Cazorl4 in care se impdr,teau teritoriile din al-Anda-
lus incd neocupate de la musulmani. Dupd moartea lui s-a urcat
pe tronul din Arag6n fiul sdu Pedro al ll-lea (l 196-1213),
cunoscut drept Catolicul. Pedro al IIJe4 care a fost incoronat la
Roma de pontiful Inocenfiu al III-lea in anul 1204, a infeudat
regatul sdu Sfintului Scaun. De asemeni i-a dat ajutor lui Alfons
al VIII-lea al Castiliei in campania impotriva almohazilor care
s-a incheiat cu victoria de la Las Navas de Tolosa. Dar princi-
palul sdu punct de interes a fost sudul Franlei, unde s-a vdzut
obligat s6-i apere pe vasalii sdi, printre ei contele de Toulouse,
acuza[i de a apdra erezia albigenzd. Alfons al Il-lea a fost invins
qi omordt in bdtdlia de la Muret (1213), care a insemnat sfdrgitul
aspirafiilor transpirineice ale Coroanei de Arag6n.
AluoHezrr: o NouA pnANA iN iNawrannAcRE$TrNA
Imperiul almoravid a cunoscut, in prima jumdtate a secolului
al XII-lea, un proces de sl6bire. Pierderea taifei Zuagoza a fost
punctul de plecare a regresului sdu. Aqa st6nd lucrurile, al-Anda-
lus a fost martor, in acei ani, al unor puternice tensiuni inteme,
EvtiL Msotu 73
r nrr: s-au terminat cu sffirgitul puterii almoravide gi cu aparifia
rrrrrnitclor regate de-al doilea taife. Cele mai importante dintre
ru r:stoa au fost cele din Sevilla, Badajoz, C6rdoba, Cranada,
Vnlurcia qi Baleare. Ei bine, de la inceputul secolului al XII-lea se
rh'zvolti in nordul Africii o noui migcare, numitd almohadd,
Ir'rrcn care inseamni ,,monoteistul". La aceasta au aderat
nluncroase triburi berbere din zona Atlasuluil. Migcarea almo-
hntlil, care incerca sd schimbe obiceiurile conform cu principiile
|'ollnului, a cipdtat repede un aspect politico-militar, sfrrgind
1rrirr a cuceri teritoriile almohade din nordul Africii, precum gi
lirlritala lor, Marrakech, care a cdzut in anul 1147. Aproape in
ar'elagi timp almohazii au trecut in Peninsula Iberica" unde au
rrt:rrlrat taifele de-al doilea: Sevilla (1147), care a inceput sd fie
t'npitala lor in al-Andalus; C6rdoba (1148), Badajoz (1150),
( irnrrada (1154). Regatul taif Valencia nu a cdzut in stdpdnirea
nlrnohazilor pdni in anul 1172. Sub conducerea lui Abu Yusuf
Yu'qub, almohazii l-au invins pe regele Castiliei Alfons al
Vlll-lea in bdtdlia de la Alarcos (1195). Imediat dupd aceea
rrlrrrohazii au prddat frrd nici o mild Campo de Calatrava. La
irrccputul secolului XIII almohazii au reuqit incorporarea in
rittlpAnirea lor a taifei Baleare. Dar in anul 1212 au fost aspru
irrvinqi de cdtre cregtini la Las Navas de Tolos4 eveniment care a
scrvit pentru prdbuqirea definitivi a stdpdnirii almohade.
Stipdnirea almohadd, ai cdrei conducdtori foloseau titlul de
r:rnir sau de ,domnitor al credinciogilor", avea un caracter clar dic-
li(orial. Bazazisei stdpdniri se afla in armatd. Totul pare sd arate, in
ciuda acestui lucru, cd economia s-a imbunitifit in al-Andalus in a
tkrua jumdtate a secolului al XII-leq ceea ce s-a materializat, printre
rrltele, in progresul terenurilor irigate. In orice caz almohazii s-au
lritat intoleranfi fa{a de celelalte religii, ceea ce explicd deplasarea
ctrtre nordul peninsular a mozarabilor qi evreilor. Acest lucru nu a
irnpiedicat o anumitii rena$tere culturald in al-Andalus. Nume fbrd
seamin din acea epocl au fost Averroes, medic gi filozo{ gi evreul
Maimonides. Averoes, cunoscut mai ales pentru comentariile sale
la operele lui Aristotel, cduta impdcarea doctrinei islamice qi
gdndirii marelui filozof grec. Maimonides, care s-a vdzut obligat sd
I
Munlii Atlas.
74 IsroRra Spaumr
pdrdseasci al-Andalus, a profesat de asemeni ca medic, dar opera
sa cea mai cunoscutii este Cdlfuza nehotdrdlilor, in care caut?i o
armonie intre credinld gi rafiune.
Onageln $r coMSRTUL
O trAsAturA caracteristici a Spaniei
creqtine din secolul al
XII-lea era avdntul crescdnd pe care illuau oragele. Nucleele
urbane aveau, ca trdsdturi mai deosebite, un zid de apdrare, unele
activitdfi in principal neagrare gi, in general, un fuero aparte. Si
vedem un exemplu. CdlStorul arab Edrisi, care a strdbitut podiqul
de nord in prima jumitate a secolului al XII-lea, a definit astfel
oraqul Burgos: ,,Mare oraq, traversat de un rdu qi impa4it in cartiere
inconjurate de ziduri. Unul din acele cartiere e locuit mai cu seami
de evrei. Oraqul este putemic ai amenajat pentru apdrare. Existd
bazare, comer! gi multe aglomerafii gi bog6!ii. E situat pe marea
rut?i a cdl6torilor". In mod frecvent asistiim la edificarea de noi
ziduri de apdrare, fapt care avea ca scop si dea siguranli cartierelor
mdrginage ce crescuseri in afara imprejmuirii inifiale. Acel lucru
s-a intimplat, de exemplu, in ordSelul Valladolid, care a trebuit sd
construiascd, la sfhqitul secolului al XIIJe4 un nou zid de apdrare,
ce addpostea un spaliu de zpce ori superior acelui modest nucleu pe
care l-a gdsit Pedro Ansfrez cflnd a sosit in acel loc in ultimii ani ai
secolului al unsprezecelea. in acelaqi timp regii acordau fueros
oragelor lor. Alfons al VIlIlea al Castiliei, care a impulsionat
dezvoltarea urband pe coasta cantabricS, a acordat privilegiu c[tre
Santander in 1187, qi aproape la aceeagi datii monarhul navarez
Sancho al Vl-lea le acorda cdtre Vitoria qi San Sebastirin.
Avdntul oraqelor era legat fireqte, de progresele artei megte-
qugarilor gi comer.tului. Secolul al XII-lea a cunoscut admiterea din
partea regilor a numeroase bdlciuri, care erau tdrguri cu caracter
anual, ce se desfhgurau coincizdnd cu o anumitii sdrbdtoare
religioas5. in regatele Castilia gi Le6n tdrgurile cele mai vechi sunt
cele din localitatea apa(indnd de oraqul Burgos, Belorado, admise
in anul I I16. Ulterior s-au creat noi tdrguri; astfel, la Valladolid in
ll52,la Sahagfin in 1153, la Carri6n de los Condes in 1169, etc.
Unul dintre elementele care cel mai mult au contribuit la inflorirea
activitiifii comerciale a fost, fird indoiald" crescdnda monetarizare a
Evur-Msoru 75
economiei. Plata de pariasr din partea regilor taifa a.fost decisivd,
clci a insemnat un aport considerabil de metal pre{ios la regatele
creqtine. In ceea ce privegte regatele Castilia qi Le6n, sistemul
monetar s-a adaptat la stdpdnul musulman. in anul 1171, Alfons al
VIII-lea al Castiliei a bdtut in monetdria din Toledo, maravedi, de
aur, care imitau dinarii musulmani. in mod simultan s-a emis
monedd de argint, monedele din Burgos. in orice caz moneda care
cel mai mult circula erau banii de argint Si aramd. Cum si uitiim,
pe de alti parte, importan{a pe care o cdpdtau din zi in zi zarafii,
adicd, specialigti in preschimbarea monezilor? La fel au pdtruns pe
meleaguri ale Spaniei creqtine, in special in Catalonia, societ6lile
comerciale, institulii a ciror origine se afla in ltalia. Exemplul cel
mai vechi al unei comenda hispanice, localizatd, in perimetrul
catalan, dateazildin anul I I 94.
NA$TEREA CORTESURILOR
in anul 1188 monarhul leones Alfons al IXJea a convocat o
Curia Regia extraordinard, la care au asista! pentru prima dat4
delega{i din unele oraqe gi sate ale regatului sdu, ori altfel spus, a
treia stare. Acel eveniment a insemnal nici mai mult nici mai pu{in,
naSterea Cortesurilor. S-a presupus cd mai inainte cu un an, in
I187, la o Curia a regatului Castilia au participat reprezentanti ai
diferitelor oraqe din regat. In orice caz" reuniunea din Le6n con-
tinul sd constituie punctul de referinld al genezei Cortesurilor. Care
a fost motivul ca sd vind la numita Curia delegali din oraqe qi sate?
Srinchez-Albomoza apdrat ideea cd burghezii, nemulfumifi de abu-
zurile regilor in emiterile monetare, au ajurs la o invoiald cu ei. in
schimbul ajutorului economic pe care si-l dea oragele, monarhii
fbgdduiau sd batd monezi dupb anumite reguli gi numai din gapte in
gapte ani. La Cortesurile reunite in anul 1202 in localitatea Bena-
vente s-a spus, in mod foarte expresiv, cd ,,regele gi-a v6ndut mo-
neda oamenilor din zona fluviului Duero pentru VII ani, primind
pentru fiecare dintre ei pentru cumpirarea acestei monede cdte un
maravedi. De asemenea chiar in acelagi an gi timp a fost cumpdrat?i
aceeaqi monedd din toatd utremadurd'. in orice caz, acceptarea in
rTributuri.
76 ISToRIA SpaNIBI
organele de conducere ale monarhiei de reprezentanfi ai oraqelor gi
satelor punea clar in lumind forfa pe care o cdpdta acest sector.
NOUTATLE ECLEZTAS'I]CE $I CULTURALE
Regatele cregtine din Hispania erau pe mai departe in chip
solid legate de Europa creptind. Acest lucru explicd de ce
noutdfile care se produceau dincolo de Pirinei ajungeau repede
in Spania. Aqa s-a intAmplat, bunioari, cu Ordinul Cistercieni-
lor, migcare reformistd apdrutd in cadrul ordinului benedictin.
Expansiunea sa pe meleaguri hispanice s-a produs incepdnd din
anul 1140, datd a fundirii primului cenobiu care recurgealazisa
reform6, cel din Fitero, in finutul Navara. Totuqi in cdliva ani
au apirut alte multe m6ndstiri cisterciene in Spania. Amintim,
intre ele, pe cele din Santa Creus gi Poblet in Catalonia, pe cele
din Veruel4 Piedra qi Rueda in Arag6n, pe cele din Leite qi pe
cea deja menlionatd din Fitero in Navarra, pe cele din Sacra-
menia, Huerta qi Valbuena in Castilia, pe cele din Moreruela,
Sandoval gi Carracedo in Le6n gi pe cele din Sobrado, Mel6n gi
Osera in Galicia. Cistercienii aveau ca reguli de bazl sdrdcia
absolutd gi simplitatea in obiceiuri. Cenobiile lor obignuiau sa se
situeze indepdrtate de nucleele urbane. Pe de altd parte,
cistercienii, care revendicau munca manuald, au jucat un rol
foarte important in impulsionarea cultivdrii pdmdnturilor, pentru
care se bucurau de ajutorul fra{ilor convertifi. La fel a venit pe
meleaguri hispanice in secolul al XII-lea ordinul sftntului
Norbert, care s-a personificat in mdndstiri ca Santa Maria din
Bellpuig, in Catalonia, sau cele din Retuerta, La Vid ori Santa
Maria din Aguilar de Campo, in regatul Castilia. Cdt despre
certozini, primul lor centru in Peninsula lbericd a fost cel de la
Scala Dei, fundat in anul I 163 qi situat in finutul Catalonia.
in paralel continua in toi Drumul spre Santiago. Din prima
jumitate a secolului al XII-lea dateaz[ un text neobignuit al
clericului francezAymeric Picaud, in mod tradifional considerat
ca primul ghid scris cu privire la drumul peregrinilor care se
indrepta spre Santiago de Compostcla. Este cunoscut ca Liber
Sancti Jacobi, fiind inclus in curtca V a faimosului Cddice
Calixtino. in acel text Aymcric l'icuud sc refertr la diferite etape
E,VUL MEDIU 77
;rlc Drumului, dar in acelaqi timp pune in relief trdsSturile cele
rrrai deosebite ale diverselor comitate prin care acela trecea, atdt
in ceea ce privegte aspectele umane cdt 9i produsele cele mai
ncobignuite din fiecare zoni.
Cultura continua sd fie controlati de ecleziastici. Aldturi de
pcolile monahale, dedicate pregdtirii cdlugdrilor lor, cdpdtau cu fie-
c.r:e zi mai mult avdnt gcolile referitoare la catedrali. In regatele
(lastilia qi Le6n cele mai importante gcoli referitoare la catedrall din
sccolul al Xll-lea erau cele din Santiago de Compostel4 Toledo,
l)alencia gi Segovia. Totugi, una din trdsiturile cele mai remarcabile
alc viefii culturale din secolul al XII-lea a fost contactul stabilit de
irrtelectualii cregtini cu musulmanii. Localitatea wagonezl Tanzana
t cunoscut dezvoltarea unui centru de studii in care lucrau intelec-
luali creqtini, musulmani gi evrei. Acest centru a fost impulsionat de
primul episcop al diocezei, ftancul don Miguel. Aqijderi, episcopul
don Raimundo a fondat, in prima jumdtate a secolului al XII-lea,
rrumita ,,gcoal6 de traducbtori de la Toledo", in care lucrau oameni
tlin cele trei religii. Acolo se traduceau opere din arabd in latin6. La
nccastd qcoald au venit intelectuali originari din diverse tiri euro-
pene, printre ei, Adelard din Bath, Hermann din Carinthi4 Robert
din Chester qi Gerardo din Cremona' Figura importantl a acestui
ocntru a fost de asemeni hispanicul Juan de Sevilla care nu se qtie
tlacd era un mozarab sau un evreu convertit' La Toledo s-au tradus
opere de autori at6t de cunoscufi ca musulmanii Avicenna qi Algazel
sau clasicii greci Euclid, Hipocra! Rolomeu qi Aristotel.
Alt aspect de remarcat din viala culturald a Spaniei creqtine
tlin secolul al XII-lea a fost progresul inregistrat de limbile
romanice,^care treptat-treptat aveau si treaci latina pe plan
secundar. in ceea ce priveqte regatele Castilia 9i Le6n in secolul
al XII-lea (in jurul anului 1140, conform lui Ram6n Men6ndez
l'idal, degi alti autori dau inapoi acea datd) s-a scris Poemq de
Mio Cid, operd culminantd a ,,poeziei de trubaduri". La fel
limba cataland igi demonstra vitalitatea' Din ultimii ani ai
secolului al XII-lea dateazd Homilies d'Organydl , dupd cdt se
pare textul cel mai vechi care s-a pdstrat din aceastd limb6.
' Omilii din Organyd (localitate ln comunitatea Catalonia in provincia
Lleida).
78 ISToRIA SpaNTeT
6. SECOLUL XIII.
SPANIA ORIENTALA.
EXPANSIUNEA ARAGONULUI SI CATALONI E,I
Pribugirea stdpdnirii almohade, in urma infrdngerii pe care a
suferit-o in anul 1212in bdtdlia de la Las Navas de Tolosa, a fdcut
posibild reluarea ofensivei regatelor creptine din Hispania. Prima
jumdtate a secolului al XIII-lea a fost martord a celor mai spec-
taculoase pro€rese teritoriale realizate de creqtini, firegte pe coasta
al-Andalus. In ceea ce priveqte Coroana Arag6nului, avansdrile
s-au concretizat in ocupare4 mai intdi, a insulelor Baleare gi, in
continuare, a regatului Valencia. Odatd cu aceste cuceriri Coroana
Aragonului incorporase teritoriile care i se atribuiserd in tratatele
anterioare de impdrlire, ceea ce insemna cd terminase sarcina sa
de recucerire. Rdmdnea in picioare, totuqi, problema regatului
Murcia, la care aspirau catalano-aragonezii, chiar gi atunci cind a
fi
trecut la Castilia. Dar, inainte de a se incheiat secolul al
XIII-lea, Coroana Arag6nului ficea primii pa;i ai expansiunii sale
in Mediterana. Din punct de vedere economic se observd un con-
trast intre regatul Arag6n, cu indiscutabild predominafig agrigol4
qi Cataloni4 unde continua expansiunea comerciald. Incetul cu
incetul se accentua diversificarea societifii, at6t in domeniul rural
c6t qi in cel urban. Regatul Arag6n aveq de asemenea, o impor-
tantd populafie mudejardr. Minoriffiti evreiegti existau in Arag6n
qi in Catalonia. in domeniul organizdrii politice trdsiturile cele
mai importante ale secolului al XIII-lea au fost aparifia Cortesu-
rilor gi irupfia Dreptului roman. in ceea ce privegte manifestdrile
culturale, a existat in secolul al Xlll-lea o figurd excep{ionald,
Raimundo Lulio2 din Mallorca.
I Derivi de la cuvdntul
arab mudayyan, ntusulmanii care au rdmas sub
stdpdnirea creqtin[ dupd Rcconquirta.
2 pund in miqcare cucerirea regatului Valencia, teritoriu atribuit in
Sau Ram6n Llull.
Evul Meoru 79
I NCORPORAREA BALEARELOR
IiI A REGATULUI VALENCIA
Monarhul care a avut rolul principal in marea expansiune a
Coroanei Arag6nului a fost Jaime I (1213-1276), cunoscut drept
Cuceritorul. In Cortesurile din Barcelona din anul 1228 s-a luat
hotirdrea de a incerca sd se cucereascd insulele Baleare. Unul din
obiectivele acelei acliuni era eliminarea pirateriei pe care islamicii
o realizau din insula Mallorc4 fapt ce provoca serioase pierderi
ncgustorilor catalani. Campania a scos in evidenfi" pe de altii
parte, puterea pe care o dobdndise marina catalan5. Un an mai
tdrziu, ?n 1229, a iegit din porturile Tarragon4 Salou pi Cambrils
o escadrS, compusd din o mie cinci sute de nave. Escadra a
debarcat pe insula Mallorca" i-a invins pe musulmani in bitilia de
la Portopi gi, inainte de incheierea acelui an, a ocupat oragul
l)alma. $i cu toate acestea lupta a continuat pAnd in anul1232, din
cauza rezistenfei tenace opuse de islamici care se aflau in zonele
rnuntoase ale insulei. Cdfiva ani mai tfirziu, in 1235, cddeau in
stdpdnirea lui Jaime I insulele Ibiza gi Formentera. in schimb,
insula Menorca nu a fost ocupati pdni mulli ani dupd acee4 in
1287, cdnd era rege al Arag6nului, Alfons al III-lea.
Imediat s-a pus in miqcare o politicd de repopulare a insulei
Mallorca, pentru care s-a recurs la metoda impdr,tirii. Jumdtatea
insulei, cunoscutd ca medietqs magnatum, a fost datd marilor
magnafi care colaboraserd la cucerirea ei, anume, confii de
Ampurias gi Rosell6n gi vicontele de Bearne, teritoriu situat in
sudul Franfei, precum gi arhiepiscopul de Barcelona. Cealaltl
jumitate, numitd medietas regis, a avut mulfi beneficiari, intre ei
Ordinul militar al Templierilor pi infantele Alfons, precum qi
oficiali ai Corte Regia gi, in mod deosebit, cei care au venit ca
repopulatori ?n insuld, majoritatea dintre care provenea de pe
meleaguri catalane. Au rimas mulfi musulmani in Mallorca?
Cea mai mare parte dintre ei au fugit, presupun6ndu-se cd au
rdmas doar in insuld mai pufin de l0 la sutd, adicdo vreo
doudsprezece mii, o parte dintre care a trecut la starea servili.
In deceniul anilor'30 din secolul al XIII-lea deqi mai con-
tinua activitatea militari in insulele Baleare, Jaime I a hotdrdt sd
80 ISToRIA SpaNteT
tratatele de imp6(ire Coroanei Arag6nului. PAni una alta,
aceastd acfiune, spre deosebire de cea din Baleare, realizatd
aproape exclusiv de cdtre catalani, a fost dusd la bun sfdrgit in
chip unit de Arag6n qi Catalonia. Totugi, primul care a luat
iniliativa, in anul 1232, a fost contele Blasco de Arag6n, care a
cucerit aqezlrile inttirite Ares gi Morella, ambele situate in
nordul vechiului regat taifa valencian. Ei bine, Curia reunitd la
Monz6n chiar in acel an a luat hotirdrea ca trupele regale si
intervinl in campaniile militare prevdzute impotriva regatului
Valencia. Primele succesb importante au fost luarea localitdfilor
Burrian4 Peffiscola gi Almanzora. O noui Curia, linutb de
asemenea la Monz6n, in anul 1236, a hotiirdt sd se continue
inaintarea militard spre sud. Proiectul de la Monz6n a avut
sprijinul Pontifului, pe vremea aceea Grigore al lX-lea, care a
dat o bul6 de cruciadd. Campaniile militare au dobdndit prima
lor victorie cdnd au ocupat Puigl, in anul 1237. Dar finalul a
fost, fdrd nici o indoiald, cucerirea oraqului Valenci4 care a
cdzut in stdpdnirea trupelor cregtine in toamna anului 1238, dupd
un lung asediu. Incepdnd cu acea dat5, gi p6nd in anul 1245, a
continuat lupta cu obiectivul de a cuceri teritoriul la sud de
oraqul Valencia, adic6, vechiul regat taif Denia. Primul pas a
fost ocuparea Cullera, in anul 1239, Si ultimul, cucerirea Alcira,
care s-a produs in anul 1245.
Complexitatea teritoriului din regatul Valencia demon-
streazd cd procesul colonizdrii nu a fost uniform. Trebuie sd se
aibi in vedere, pe de altd parte, ci in sus-numitul teritoriu, mai
ales in comitatele meridionale, a rdmas mare parte din populafia
sa anterioard musulmand. ?n zona septentrionald, caracterizatd
prin natura sa de munte gi unde locuitorii islamici erau foarte
pulini, principalele donafii teritoriale au fost si se ageze Ordi-
nele militare al Templierilor gi al loanifilor. Altfel a fost, in
schimb, repopularea zonei mirginitd de rdurile Mijares qi Turia,
in care era considerabild prezenta mudejarE. Ei bine, cheia
misiunii colonizatoare se afla in oragul Valencia gi regiunea sa
irigat6. intre timp, din acea zond au plecat mai mult de doud
treimi din musulmanii stabilifi acolo. Acel spafiu gol a fost ocu-
I rJurisdiclie.
Municipiu in Comunitatea Valencianl.
Evul Meoru 8l
pat de numerogi repopulatori, originari in special din Catalonia,
clriar dacd la fel au venit din regatul Arag6n. Repopulatorilor li
s-au dat vreo 65.000 de hectare de pdmdnt gi vreo 2.600 de case.
( )raqul Valencia^a primit de la Jaime I un fuerol inspirat din
l)reptul roman. In schimb, zona din sudul regatului Valencia,
unde predomina in mod coplegitor populafia mudejard, aproape
ctr nu a primit noi locuitori. Doar in zonele de frontierd s-a
incurajat activitatea de repopulare.
Jaime I a semnat cu regele castilian Ferdinand al IIIJe4 in
1244, tratatul de la Almizra, in care se hotiira impdrfirea intre
lrnbii a teritoriilor care fuseseri in trecut in al-Andalus. Dar, in
1247 s-a produs in finuturi valenciane o rdscoali mudejarl,
c<rndusd de un anume al-Azrach. Dupd ce a fost inibugitd, lucru
oare a avut loc in anul urmdtor, mulli mudejari au plecat din
rcgatul Valencia. $i cu toate acestea la sfrrgitul secolului al
Xlll-lea popula{ia musulmand din acel teritoriu o intrecea in
mod vddit pe cea cregtind.
ln altd ordine de idei, Jaime I, ca un mod de a contracara
presiunea marii nobilimi, a hotlrdt sd sprijine locditnfile regale,
osre au cdgtigat autonomie. ln anul 1265 s-a format primul
Consiliu municipal al oragului Barcelona. Tot aga a semnat cu
l,udovic al lX-lea al Franfei tratatul de la Corbeil, in 1258. Acel
lratat punea capdt presupusei dependenfe a contilor de Barce-
lona fali de monarhii francezl Pe de altd parte, Jaime I a
proiectat sd pund in miqcare o cruciadI, dar pdni la urmd nu a
putut s[ realizr,ze acea idee.
i r.rcBpururulE E)cANsIUNrr
iru MeorreRnNn
La moartea lui Jaime I s-a produs o impdrfire a regatelor
sale. Pedro al III-lea (1276-1285), cunoscut precum cel Mare, a
inceput sd conducd Arag6n, Catalonia gi Valenci4 in timp ce
Mallorca era datd lui Jaime al ll-lea. Pedro al III-lea a trebuit sd
lacd faln presiunii crescinde at6t a nobilimii c6t gi a oligarhiilor
rurbane. ln anul 1283 s-a vizut obligat sd semneze, la Cortesurile
82 ISTORIA SPANIST
de la Tarazona-Zaragoz4 numitul Privilegio General, concesie
frcuti nobililor din Arag6n 9i Valencia, precum qi unor oraqe
din aceste regate.
lui Pedro al III-lea Coroana
Cu toate acestea, pe vremea
Arag6nului a ftcut primii ei papi in vederea expansiunii in
Med-iterana. Monarhul aragonez era cdsdtorit cu Constanza din
Sicilia, deqi in acea insuli stdpdneau, din anul 1266, angevinii'
insi declangarea, in anul 1282, a,,slujbelor de Seari Siciliene",
care a fost o rdzvrdtire impotriva francezilor, a frcut posibil ca
Pedro al III-lea si fie proclamat rege al Siciliei. Acel eveniment
a provocat o reacfie atdt a Pontifului, care l-a excomunicat pe
Pedro al III-lea, c0t gi a regelui Franfei, Filip al III-lea, spriji-
nitor al angevinilor. Monarhul francez a reugit sd pitrundi cu
armatele sale in finuturi catalane' chiar daci a trebuit si se
retragi curdnd dupd aceea.
Murind Pedro al III-lea i-a urmat fiul sdu Alfons al III-lea
(1285-129D, chiar dac6 Sicilia trecea la al doilea fiu al sdu,
jaime. Alfons al III-lea" in scurta sa domnie, a avut conflicte cu
nobilimea din regatele sale, precum 9i cu Franfa 9i Papalitate4
cu toate c[ pacea de la Tarasc6n, din anul 1291, a imbundtifit
perspectiva. in acelaqi fel, monarhul aragonez i-a sprijinit pe
infanlii lui Cerda, care rectamau presupusele lor drepturi la
tronul castilian, in fala lui Sancho al lV-lea.
Dupd moartea lui Alfons al III-lea tronul a trecut la fratele
sdu Jaime al ll-lea (1291-1327), penA atunci rege al Siciliei'
Dupd tratatut de la Anagni (1295), Jaime al ll-lea a trebuit sd
compensafie, drepturile
renunle la Sicilia, chiar dacd a primit, in 'in
asupra insulelor Corsica 9i Sardinia. ciuda acestui lucru,
fratele sdu Frederic s-a proclamat, in anul 1296, rege al Siciliei'
in ultimii s6i ani de domnie, Jaime al ll-lea a reugit si cuce-
reascd Sardini4 chiar dacd stipdnirea acestei insule a adus
diferite complicaJii, intr-un prim moment cu Pisa 9i ulterior cu
republica din Genova. La fel, domnia lui Jaime al ll-lea a fost
martori a expedifiei in Orient, p€ntru a lupta in serviciul impira-
filor bizantini, a almogavarilorr, condugi de Roger de Flor' Se
participi la
' Soldali merccnari. dc la cuv0ntul arab al'mughlwir, care
o incursiune, cunoscufi gi sub nuntclc dc Compania catalan[.
Evul Maoru 83
apreciazh ci in anul 1303 au sosit la Constantinopol vreo patru
mii de almogavari, care au sdvdrgit strilucite fapte vitejegti. Dar
asasinarea, in 1305, a lui Roger de Flor a motivat o reaclie
violentd a almogavarilor, care s-au insta_lat pdnn la urm6 pe cont
propriu in ducatele Atena gi Neopatria'. Cdt despre politica sa
peninsulard, Jaime al ll-lea a avut conflicte cu Castilia, din
cauza sprijinului siu pentru infanlii lui Cerda, precum pi a
pretenfiei aragoneze asupra regatului Murcia. Totuqi, pacea de la
Agreda (1304) a pus capdt acelei infruntdri, rdmdndnd Murcia
pentru Castilia dar trecind la Arag6n zona Alicante.
BAZELE ECONOMICE,
AvANrul coMERTULUT CATALAN
Coroana de Arag6n era formatd" inainte de marile cuceriri
din secolul al Xlil-lea, din doud nuclee clar deosebite, Arag6n gi
Catalonia. Arag6n era mai mare, dar era mai pulin populat, cdci se
apreciqzd, cd avea cel mult vreo 200.000 de locuitori la sfiirgitul
secolului al XIIIJea" in timp ce Catalonia se apropi4 pe la aceeagi
datd, de 500.000. Arag6n er4 la fel, un teritoriu de covdrgitoare
predominafie agricoli. Existau, firegte, importante zone irigate,
mogtenire a epocii musulmane. Culturile principale erau grdul,
mdslinul gi vila de vie, dar gi fructele gi legumele, 9i chiar culturi
industriale ca de exemplu inul gi cdnepa. De asemenea avea mare
importanld in secolul al XIII-lea cre$terea vitelor ovine, care
practica transhuman{a intre zonele apropiate de Ebro pi sierra
Albarracin. Activitiitile artizanale,li a;q cunoscuserd o anumitii
expansiune. Foarte importanti a fost, pe de alta parte, practicarea
comerciald, at6t d*a lungul drumului Sfhntului Iacob cdt qi de-a
curmezigul fluviului Ebro. Ei bine, viala urband nu strdlucea
foarte mult, daci exceptdm ora1ul Zaragoza.
De asemeni avea importanfa ei in Catalonia, agricultura.
Culturile cele mai prospere erau orezul, mdslinul, vila de vie gi
fructele cu coaja tare. Cerealele, din contr6, aveau mai pulinn
importan{d. in domeniul cregterii vitelor, animalul
a iunos-
cut mai mare dezvoltare in regiuni catalane a fost"*" porcul. Dar
I
Sau ducatul Neopatras, la sud de Thessalonic.
84 ISTORIA SpENTT
cea mai strllucitoare din Catalonia era activitatea ei artizanali qi
comerciald. Industria textild se afla, in secolul al XIII-lea in
plind afirmare, cu nuclee ca Barcelona, Puigcerdd, Ripoll, Vic
sau Gerona. Acel avdnt se datora, in bund mdsurd, conflictului
cu cei din familia Anjou, precum gi greutdfilor fbcute la importul
textilelor din sudul Franfei. In Barcelona se prelucr4 de aseme-
ne4 argintiria" coralul qi ceramica. Importanti er4 pe de altl
parte, metalurgia din zona Ripoll6s, care iEi avea baza in meta-
lele din regiunea pirineicd. in ceea ce privegte comerful se
remarca activitatea desfiiguratf, in denumita via francigena, care
lega Ampurdin cu zona Tarragona. De-a lungul acestei rute
existau numeroase tdrguri, precum cele de la Figueras, Gerona,
Barcelona, Tarragona sau Reus. La fel era important drumul de
pim6nt care, prin Ldrida, lega Catalonia cu Arag6n. Dar, fird
indoialE, nucleul de bazd al comerfului catalan era Barcelona,
ora$ care avea unele importante gantiere navale. Prin portul sdu
nrlaritim iegeau, intre alte produse, textile, piei, coral glefuit gi
gofran, in timp ce intrau condimente, lesdturi de mdtase, blf,nuri,
bumbac, alaun gi inclusiv sclavi. Avdntul comerfului catalan
aratdcd s-a creat p6ni la urmd, in jurul anului 1282, ,,consulatul
mdrii"r.in anul urmdtor monarhul Pedro al III-lea aproba
Costums de mar2, text ce aduna normele juridice care trebuiau
sd conducd Dreptul maritim. in paralel apdruseri diferite
consulate catalane in localitifi situate in regiunea Mediteranei,
intre ele cele din Bujia3, Alexandria qi Constantinopol.
Valencia Ei insulele Baleare, teritoriile c6qtigate de la islam in
prima jumltate a secolului al XIII-lea" ofereau importante ahacfii
economice, la fel in domeniul agricol cdt qi in cel meptegugdresc Ai
comercial. in Valencia erau, drept culturi mai cleosebite, citrice,
orez, qofran gi cdnep4 iar in Mallorca, mdslin, viftr de vie, pomi
fructiferi qi verdefuri. In alte privinfe, atdt Valencia cdt gi Mallorca
ofereau excelente condif i i pentru dezvoltarea come(u I u i.
I Pentru a asigura funcfionarea activit{ii comcrciale era constituit
9i
dintr-o asociafie de comercianfi dedicafi ln osonfl cxportului de mirfuri
catalane gi importului de mlrfuri curopono,
2
Uzanlele mtrrii.
' eelaiil Bougie in franceztr" oraq tn Algorh,
Evur-Msoru 85
O socrETATE DrvERsrFlcATA. Muonraru $r EVREr
Societatea era puternic diversificati atdt din punct de ve-
dere juridic cdt qi economic. Grupul privilegiat il constitui4
firegte, nobilimea. Dar, in cadrul acesteia trebuia s6 se faci
distincfia intre marea gi mica nobilime. Marea nobilime a rega-
tului Arag6n era formatd din cdteva spife, intre care se cuvine a
distinge strdvechile familii, cazul a lor Luna" Abarcq Urrea sau
Jordr{n de U*ies, gi a celor care igi aveau obdrgia in bastarzii lui
Jaime I, precum cei din familiile Hfjar, Castro, Jdrica sau
Ayerbe. Marea nobilime imbina puterea economicd" bazat6, in
primul rdnd pe posesia marilor stdpdniri teritoriale, gi cea poli_
ticd. In ceea ce privegte nobilimea baroniali din regiunile cata_
lane, erau foarte cunoscute familiile Cardon4 Montcada sau
Rocaberti. Nobilimea de jos, numitl in Catalonia covallers, era
foarte eterogend. Din acest sector au iegit, indeosebi, mulli
dintre oficialii Corte Regia, precum gi membri ai ordinelor
militare qi combatangi in campaniile militare din Mediterana.
La celdlalt capit al evantaiului social erau tiranii, fird indoiald
sectorul majoritar al acelei societtifi. in regatul Arag6n se folosea o
terminologie foarte diferifi pentru a se referi la fdrani: villanos erau
cei care igi lucrau propriile pdmdnturi; villanos de parata sau
collazos erau fdranii care cultivau proprietiifi ale altora; termenul
,,mezquino" se aplica fdranilor de condi,tie semiservild; in cele din
urmd exista exaricos, care erau fdranii mudejari, agijderi de condifie
infimd. In regiuni catalane se deosebeau fdranii din Vechea
Catalonie gi cei din Noua Catalonie. Cei dintdi aveau mai pufine
libertifi, mai ales numilii payesust de ,"-ena,care dac6 doriau sd
pirdseasci pimdntul pe care il lucrau trebuiau sd pldteasci o eli_
berare, remelrse,
Diversificarealafel se impunea in lumea urband, la inceput
mai egalitard. Pe de o parte se reliefa patriciatul, expresie care se
referea la grupul conducdtor din nucleele urbane, in cel care se
intdlneau puterea economicb gi cea politicd, deoarece controlau
consiliile. ln Catalonia era cunoscut acest grup cu numele de
ciutadans. in celdlalt capdt se gdsea cel obiqiuii, grup majoritar
t
Payes, es4,tdran, fdrancd, in cataland.
86 ISToRJA SPANIEI
careii aglutina pe meseriagi, care nu aveau nici o participare in
'in
ocdrmuirea locald. zone catalane se vorbe4 pentru a se referi
la comun, demdmenor.
Exisiau in regiuni ale Coroanei de Arag6n, pe de altd parte,
minoritdli. Ne referim la mudejari gi la evrei. Mudejarii erau mai
numeroqi in regatul Arag6n, unde se presupune ci alcdtuiau, la
sfhrgitul secolului al XIII-lea, in jur de 35 la sutfl din totalul
populafiei. in Catalonia, in schimb, populafia mudejard era
foarte mic6, limitdndu-se la unele grupuri stabilite in zona
Ebrului Inferior. Mare parte din mudejari trdiau in mediul rural.
Evreii, din contr6, erau oameni care locuiau in nuclee urbane. in
Arag6n principalul cartier evreiesc era cel din Zaragoza. in
Catalonia se distingeau cartierele iudaice din Barcelon4 Gerona,
Tiirrega, Ldrida qi Tarragona. Marile cuceriri din secolul al
Xltl-lea au presupus incorporarea la Coroana de Arag6n a
importante contingente de mudejari, locuitori permanen{i in
regatul Valenci4 precum qi a comunitiifii iudaice din Mallorca,
ai cdrei membri erau cunoscufi drept chuetas'.
ARTTcULATIA CoRoANEI DE ARAGON. CoRrssuR[-e
Forma de guvernare in Coroana de Arag6n era monarhia.
Regele se bucura de puteri depline, fiindci era judecdtorul su-
prem, qeful armatei gi cel care ftcea legi. Lui ii revenea menfi-
nerea pdcii, administrarea vistieriei gi desemnarea oficialilor de
la curte. Lucrurile stdnd aqa, monarhul trebuia ca s6-pi exercite
funcfiunile lindnd seamd de normele morale, dar in acelagi timp
respectdnd obiceiurile pdmdntului. La tron se ajungea pe cale
ereditard gi pe linie birbdteasci. Locuitorii regatului erau vasalii
firegti ai monarhului. Regele, pe de altd parten avea pdmdnturi
exclusive, cunoscute ca honor regalis. Dar in acelagi timp putea
si acorde vasalilor sdi teritorii pentru ca si le conduc6,
aga-numitele onoruri. Prin tradilie s-a insistat mult in definirea
monarhiei Coroanei de Arag6n ca pactistd. Cu acest lucru se
doregte s[ se arate ci monarhul, departe de a acfiona in mod
autoritar, linea seami de pdrerea supugilor sdi, 9i in special de
I in oraEele spaniole.
Descendenli ai evrdilor convertifi.
EvuL Meoru 87
cea a grupurilor privilegiate. in ultimii ani ai secolului al
XIII-lea, cum s-a spus mai inainte, regii din Arag6n s-au vdzut
obligafi sd acorde celor puternici Privilegiul General.
Regele finea consfbtuiri cu cei mai direcfi vasali gi colabo-
ratori ai sii. Acest organism se numegte Curia Regia. Din acesta
s-a n6scut, la sfhrgitul secolului al XIII-lea, Consiliul Regal,
institufie care era formati din marii oficiali ai curfii gi a clrei
funcfie principald era s5 acorde consultare monarhului. Si qa
fiind, diversitatea nucleelor politice care alcdtuiau Coroana de
Arag6n, in special dupi cuceririle din secolul al XIII-lea, a avut
rdsfrdngerea sa imediatd in ordinea politici. in a doua jumdtate a
secolului al XIII-lea ne lntAlnim cu existen{a imputemicitilor
regali, care erau delegafi ai regelui pentru teritoriile din Arag6n
gi Catalonia. Delegafii permanenti ai monarhilor in Valencia gi
Mallorca erau gerenti vices.
Teritoriul regatului Arag6n se impi(ea in judecdtorii regale, in
fruntea cdrora se afla un judecdtor desemnat de rege. Catalonia era
constituitii din magistraturi, conduse de un magistrat. Judecitori gi
magistrafi aveau atribufii politice, juridice gi militare. in domeniul
local organul de conducere era municipiul. in Arag6n municipiul
era compus dintr-un Cabildo' de jura{i, pe care sfrtuia unil
Consiliu gi care era prendat de zalmedina,judecdtor sau alcalde2,
funcfie cu desemnare regald- in Catalonia existau nigte magistrafi
ii
locali, numifi consols, pahers sau jurats, pe care sfituia un
Consell. Exemplu paradigmatic de municipiu este cel din
Barcelon4 care, pe vremea lui Jaime I, era format dintr-un Consiliu
al primdriei de o sutdde prohoms sau jurats, aqa-numitul Consell
de Cent, pi cdfiva magistrali, consellers.
Secolul al XIII-lea a fost martor, de asemenea, al nagterii
institu{iei Cortesurilor in cadrul Coroanei de Arag6n. Pasul deci-
siv a fost incadrarea delegafilor oraqelor gi satelor in tradiliona-
lele intruniri ale Curia Regia. Primele Cortesuri care au apdrut
au fost cele din Cataloni4 a cdror primi gedin{6 a avut loc, dupd
I
Consiliu municipal.
2
Provine de Ia cuvdntul arab al-qadi, judecltor, dupd Reconquista,
primar qi judecltor, iar dupd constitufia din l8l2 9i in prezent, primar
88 Isrorua SpaNter
cdt se pare, in anul 1213. Cortesurile din regatul Arag6n au
apdrut c6tva timp mai tirziu, in anul 1264, gi cele din Valenci4
in 1283. Cortesurile din Arag6n, spre deosebire de cele din
Catalonia gi Valencia, erau compuse din patru stiiri, fiindcd
exista pe de o parte marea nobilime qi pe de altd parte cea de jos.
Fiecare dintre teritoriile Coroanei de Arag6n a avut propriile
sale Cortesuri, chiar dac[ in imprejurdri speciale se reuneau
Cortesuri laolaltd din intreaga Coroani.
Trebuie de semnalat, pe de altii parte, progresul pe care l-a
inregistrat in decursul secolului al Xll-lea Dreptul roman. Deci-
sivd a fost in acest sens, activitatea juristului Pere Albertl, expert
in Drept roman, ciruia i se datoreazi textul Conmemoracions.in
secolul al XIII-le4 agijdere4 s-a hotiirdt, concret in Cortesurile
din Barcelona din anul 1251, ca (Jsatges", pen6 atunci text
specific pentru comitatul Barcelon4 sd inceapi sd fie considerate
ca Drept general al Frii, trebuind si recurgb la ele tribunalele.
BrsERrcA $r cuLruRA. RATMUNDo Lulro
in secolul al XIII-lea s-au rdspdndit pe cuprinsul Coroanei
de Arag6n cinurile cer$etoare. in privinfa franciscanilor, primul
lor convent s-a constituit in Ldrida in anul 1217. Dupd aceea
s-au creat mindstiri franciscane in orage ca Barcelona, Zaragoza
sau Palma de Mallorca. Referitor la dominicani, cele mai vechi
mdndstiri au fost cele din Barcelona Si Zaragoza, care, conform
tradifiei, s-au ndscut in urma unei vizite chiar a lui Domingo de
Guzm6n, fondatorul ordinului. Aproape la aceeaqi datd, in anul
1218, s-a constituit la Barcelona Ordinul Milei, care imbina
aspectul- religioscu cel militar. Fondatorul sdu a fost Pedro
Nolasco', pe care l-au ajutat diferifi cavaleri catalani. Ordinul
Milei urma regula sfdntului Augustin. Dupd un secol, in anul
1319, in timpul domniei lui Jaime al ll-lea, s-a creat in Coroana
de Arag6n Ordinul militar de Montesa, cdruia i s-a atribuit
'1tstz-tstz;.
2
O culegere cle uzanfe sau practici ln spocial judicialc, rcgulamente qi
legiuiri regale, usualia, usatges, ln cataland.
3
Pere Nolasc in catalantr, Pierre Nolosque lrr liarrccztr.
Evul Meoru 89
bunurile pe care le poseda in regatul Valencia Ordinul Templie-
rilor, ce fusese desfiinlat cu cdliva ani mai inainte.
Latina continua sd fie limba Bisericii. Totugi, continua pro-
gresul limbilor romanice. in secolul al XIII-lea a reupit o mare
desfdqurare limba cataland, prezentd,in opere at6t de importante
ca Libre dels feytst, atribuiid monarhulu-i Jaime I, sau Crhnico
de Bemat Desclot. Asemenea se remarca activitatea trubaduri-
lor, care obignuiau sd foloseasci limba provensali. in secolul al
XIII-lea meritd sd fie amintifi Ram6n Vidal din Besalri, autor al
c6{;ii Las rasds de trobaf ,gi Cerveri din Gerona.
TotuEi, persoana care cel mai mult a strdlucit in secolul al
XIII-lea in lumea culturii, in perimetrul Coroanei de Arag6n, a
fost Raimundo Lulio. Originar din Mallorc4 Raimundo Lulio,
care e numit ,,duhovnicul iluminaf,, a intrat in ordinul francisca-
nilor. Interesat de convertirea necredinciogilor, a fost cu diferite
prilejuri pe meleaguri africane. Raimundo Lulio, despre care se
spune cd a scris nici mai mult nici mai pu{in dec6t 250 de opere,
folosea latin4 catalana gi, dupd cdt se pare, chiar gi araba. Opirele
sale cele mai importante suntLibre del gentil o los tres sabios3,in
care se prezintd polemica intre cele trei religii monoteiste din
lumea mediteraneand". cregtinismul, islamismul gi iudaismul;
Libre de contemplaci|o, text cu caracter mistico-teologic; Arbre
de scidncid, scrisd cu pretenfii enciclopediste in care folosegte o
logicd simbolicd de foarte grea interpretare, gi, in cele din urmd,
Blanquerna, care este o narafiune cu tentd alegoricd.
Alt nume celebru din secolul al XIII-lea a fost valencianul
Arnau din Vilanova, care a profesat ca medic, activitate in care
se aratd adept al lui Galienus, dar gi al tradifiei arabice. La fel
s-a interesat de problemele teologice. Totugi, opera lui cea mai
cunoscutd este o scriere cu caracter apocaliptic, Expositio super
Apocalypsi, in care prez*nta fateta sa de om vizionar gi profetic,
deoarece fixa sfrrgitul lumii pentru anul 1368.
' Cartea faptelor.
' Motivele trubadurului.
' Cartea omului gentil sau cei trei infelep[i.
" Cartea contemplafiei.
'Pomul gtiinfei.
90 ISTORJA SPANrcT
ORTENTAREA rnaNcezA e NAvARREI
Moartea copii a lui Sancho a[ VII-lea cel Puternic a frcut
ftri
posibild urcarea pe tronul navarrez a nepotului siu Teobald I
(1234-1253), fiu al contelui de Champagne. Teobald I a fost un
cruciat, ceea ce l-a dus in Palestina intre anii 1239^1240' Cu acest
monarh regatul navarez oscila intre orientarea politicd francezd Pi
cea hispanici. Din timpul domniei lui, totugi, dateazA originea
acelui Fuero General al Navarei. I-a urmat la tron Teobald al
ll-lea (1253-1270), sub care a crescut apropierea Navarrei de
Franta. Teobald al ll-lea cdsitorit cu o fiici a regelul Fran{ei,
Ludovic al lXleq a luat parte la cruciada din Tunis, unde a muril
victimd a ciumei. Lui Teobald al Il-lea i-a succedat fratele sdu
Enrique | (1270-1274), ultimul reprezentant al dinastiei de
Champagne. Mogtenirea tronului navarez i-a revenit fiicei lui
Enrique I, Ioana" care s-a cisdtorit cu regele Franfei, Filip al
IVJea. $i de aceea regatul Navarra a fost unit cu Franfa pdnd in
anul 1328, dath a dispariliei dinastiei Capefienilor din lipsi de
urmagi. in acei ani au fost regi ai Navarrei, dup[ Ioana pi Filip al
IV-lea" Ludovic cel incdp6{6nat Filip cel Lung 9i Carol I.
Regatul Navarra ave4 la mijlocul secolului al Xl[-lea"
aproximativ 150.000 de locuitori. Din perspectiva economicd
domina ruralul, cu dezvoltiiri de cereale, vitd de vie, mdslinul 9i
verdefurile. De asemeni se detaqa cre$terea ovinelor, ce realiza
transhumanfa intre comicatele pirineice qi zonele de cdmpie. Cu
toate aceste4 dezvoltarea drumului Sfrntului Iacob a servit pentru
a impulsiona lumea urban6, gi odati cu ea artele meqtegugarilor 9i
comer{ul. in afard de Pamplona erau importante nuclee Estella
sau Puente la Reina. Societatea navarezA era compusi din trei
grupuri diferite, nobilii, tdranii qi cei care locuiau in ora;e. In
primul grup trebuie sd. se disting[ pdtura care alcituia marea
nobilime, ricoshombrest, cum li s-a spus incepdnd cu secolul al
XIII-lea gi infanzones gi hidalgos", adicd, mica nobilime' fdranii,
I
Erau asemin[tori magnafilor sau baronilor,
2 Oameni simpli.
refer[ frecvent la nobilime in gononl. ln lons mai precis la treapta
Se
mai modesti a stirii nobiliare; otlmologla vlno do la fi.lodalgo, care
inseamni fiu de ispravl sau de valoro,
EvuLMeoru 9t
fhrd indoiald majoritatea pppulafiei din Navarr4 erau cunoscufi ca
villanos' sau pecheros'. ln mediul urban trebuia sd se distingd
aga-numitele ,,frumoase ordgele,,, adici" patrimoniu regal.
$i iu
toate acestea incetul cu incetul se diferenfia sectorul dominant de
oragele obignuite. Existau deopotrivi in Navarra din secolul al
XIIIJea mudejari, cu deosebire in zona Ribera, gi evrei, instalali
in orage ca Pamplona" Tudela gi Estella.
Organul stdpdnirii in Navarra era monarhi4 care aproape cd
nu se deosebea de cea in vigoare in alte regate hispanice. Dar,
urcarea pe tron a monarhilor navarezi se ficea prin ,,indl.tarea,,
suveranului pe scut din partea ricoshombres ai regatului. in alte
privinfe, monarhii navarezi trebuiau sd jure, inainte de a fi
incoronafi, cd vor respecta fueros3 ale regatului. Din punct de
vedere teritorial, Navarra era impdrfitd, in secolul al XIIIJea, in
judecdtorii. Altd trdsdturd caracteristicd a acelui secol a fost
convocarea de adundri, pe care le prezidau monarhii qi la care
participau nobili, prelali gi reprezentanfi ai oragelor. Aceste
adundri sunt precedentul Cortesurilor, care au luat nagtere in
Navara la inceputul secolului al XIVJea.
In Navarra au sosit, in secolul al XIII-le4 cinurile cerge-
toare, franciscani gi dominicani. in altd ordine de idei, meritd sd
amintim cd englezul Robert din Chester, care a fost la gcoala de
traducdtori de la Toledon a devenit pdn6 la urmd canonic la
catedrala din Pamplona. La fel progresa in secolul al XIIIlea
limba romanicdnavarczd,. De la ?nceputul secolului citat dateazA
un text cunoscut, Chronicon Villarense, al cdrui autor a fost,
dup[ cdt se pare, un cilugdr din mdndstirea Fitero.
I
'Bimici.
3
Legile speciate.
92 ISToRIA SPANrcT
7. SECOLUL XIII.
SPANIA OCCIDENTALA.
EXPANSIUNEA CASTILIEI $I LEONULUI
infrdngerea suferitii de almohazi la Las Navas de Tolosa 9i
slibiciunea celor de-al treilea regate taife, care au inlocuit dispd-
ruta stdpdnire almohadd, au ficut posibild intrarea trupelor casti-
liano-leonese in valea Guadalquivirului. Aga stdnd lucrurile, in
cdliva ani a trecut in stdpdnire cregtini teritoriul cuprins intre
Guadalquivirul Superior gi coasta atlanticd a Andaluziei. ln
paralel s-a incorporat la Castilia, in acest caz mai mult pe cdi
diplomatice decdt militare, regatul taif Murcia. Dar, activitatea
de recucerire incd nu se incheiase pentru castilianoJeonesi, c6ci
mai subzista regatul taifa fondat de nazari in Granada. Cu toate
acestea in a doua jumdtate a secolului al XIII-lea regele Casti-
liei, Alfons al X-lea, a fost pe punctul de a se incorona impirat
al Germaniei, chiar dacl aceastd intenfie a equat. Regatele Casti-
lia gi Le6n, din nou unite, au trdit ?n secolul al XIII-lea o etapd
de progres, materializatd in domeniul economic in naqterea
institu{iei Mestar, exponent al avdntului creqterii ovinelor. Cu
siguranJd, societatea, la fel cea rurali precum gi cea urban6, evo-
lua in sensul de a marca deosebirile intre cei puternici qi omul
de r6nd. Secolul al XIII-lea a cunoscut, pe de altd parte, unele
relalii pagnice ale cregtinilor cu musulmanii 9i evreii. In dome-
niul politicii asistdm in secolul citat la omogenizarea progresivd
a regatelor Castilia pi Le6n, aspect in carc a avut un rol impor-
tant pltrunderea Dreptului roman. in ccea ce privegte viala spiri-
tului, trdsdturile cele mai importalttc alc sccolului al Xlll-lea, in
regiuni din Castilia gi l,cdn, au ltrst apogcul gcolii alfonsine,
triumful limbi i casti I ianc pi gcncz,tt rrn i vcrsi tdf i lor.
I 'Mlagtini.
Confrerie a crcsc6torllor ds ol.
Evul Meoru 93
INCORPoRAREA ANDALUZIEI BETICE
$IAREGATULUI MURCIA
Enrique I (1214-1217) l-a urmat la tronul Castiliei pe Alfons
al VIU-lea" dar dupd moartea lui devreme coroana a trecut la sora
lui, Berenguela. Totuqi, aceasta a cedat drepturile sale fiului sdu
Ferdinand, ndscut din cisdtoria ei cu monarhul leones Alfons al
IX-lea. Ferdinand al III-lea" cunoscut drept cel Sfint, datoritii
canonizirii sale, dupd cdteva secole, a fost incoronat ca rege al
Castiliei in anul l2l7 intr-o strdlucitd ceremonie care a avut loc in
Plaza Mayor din Valladolid. Ferdinand al III-lea (1217-1252) a
realizat cea mai fabuloasd expansiune a nucleelor occidentale din
Spania creqtind. in 1224 a traversat Despeffaperrosr, incepdnd
campaniile sale militare in teritorii andalwe. Rezultatul acelor
acfiuni a fost luare4 intre alte localitiili, aBaeza gi Andrijar. in
1230, Ferdinand al lll-lea s-a schimbat in rege al Le6nului, in
urma ceddrii drepturilor lor din partea surorilor sale vitrege
Sancha gi Dulce, fiice gi ele ale lui Alfons al IXJea.
Dupd doi ani reincepea campaniile sale in Andaluzia, cuce-
rind cetatea Ubeda. in 1236, intr-un mod oarecum nesperat, a
cdzut in stdpdnire creqtind oragul C6rdob4 strdveche regedinfd a
Califatului omeyyad. Cucerirea oragului Jadn, in schimb, a fost
mult mai complicati, de vreme ce a rezistat pdni in anul1246.
Urmitorul obiectiv era ora;ul Sevilla centru care a aparlinut
puterii almohade. in inaintarea sa pe Guadalquivir da jos au
cdzut in mdinile trupelor castiliano-leonese mai multe localitdti,
intre ele, Carmona, Lora sau Alcal6 de Guadaira. in final, la
sfhrqitul anului 1248, trupele castilianoJeonese au intrat in Se-
villa, dupd un lung asediu terestru gi fluvial, in care avuseserd un
indubitabil rol principal marele maestru al ordinului militar al
Sfiintului Iacob, Pelay Comea2, qi respectiv, amiralul Ram6n
Bonifaz. In anii urmdtori a continuat inaintarea creptind prin
Marismas3 gi cdmpiile C6dizului, fiind ocupate toiditaf ca
Jerez, pierdutd dupd cdtva timp, Vejer, Medina-Sidonia sau
I
Defileu sipat de riiul cu acelagi nume, ln partea de nord a provinciei Ja6n.
2
Santiago.
94 IST0RJA SpAIIET Evur-Msoru
95

Arcos. Ferdinand al III-lea, dupd acele succese, a proiectat si qdm6nt infanlilor, marilor magnafi, episcopatelor gi ordinelor mi-
realizeze o expedilie in nordul Africii, dar a murit inainte de a litare. oficialii administrafiei-regare s-au ares
usu-nu,nit"r"
putea sd o pund in aplicare. Ultimii pagi in cucerirea Andaluziei "u uu p.i.li
donafii mai mici. in schimb, ad--everalii repopulatori
Betice, i-a frcut fiul gi urmaqul lui Ferdinand al III-lea, Alfons al simple moqteniri, care jj{epau dupd condifia sociatA
a;;;il;
X-lea care, in afari de a recdqtiga localitatea lerez, a ocupat cdci se stabileau deosebiri intre cavaleri, dintre
care se Aistingeau
oraqul C6diz, in anul 1262,precum gi vechiul regat taif Niebla. aqa-numi{ii de neam, gi argafii. Sd vedem un
exemplu: arfatul
in paralet trecuse in stipdnire creqtind regatul Murcia' Pro- p.rime_a.r1 iugdr de pdmdnt cerealier gi patru
pogo*"i" ptaitalie
tagonistul acelei acfiuni a fost prinlul Alfons, primul ndscut al de mdslin, pe cdnd cavalerului nu d" ieam i d Aan"":"
lui Ferdinand al III-lea qi moqtenitorul sdu la tron. Alfons, acfio- "*"
doyi. iueAre de pdmdnt.cerealier gi opt ".upogoane de plantafie Je
ndnd cu mare abilitate, a reugit ca regele taifa din Murci4 lbn mdslin, adicd" exact d.ublu. Repopulatorii dii Sevilla
piov"neau in
Hud, si accepte sd devinS vasal al lui Ferdinand al III-lea. In primul rdnd din bazinul nuviului Duero, concret
din actualele
1243 trupele creEtine intrau in oragul Murcia. Au fost, totuqi, provincii Burgos, palencia gi valladolid,
9i in al doilea renJ Jin
citeva localitifi, ca de exemplu Lorc4 Mula 9i Cartagena, care valea
-rdului
Tajo, chiar dicd la fer au venit oameni din ;l;
au rezistat, ceea ce a motivat o interventie militari a prinfului teritorii hispanice, inclusiv navarezi gi catalani. D;
f#;;;
Alfons, care a decretat expulzarea musulmanilor din acele loca- importanld a fost, pe de altii parte, stabilirea de oameni
a" .orn".t
lit6fi. in paralel se stabileau gamizoane militare castiliano-leo- din fnri strdine, mai ales itaiieni, gi in primul ,il;;;;;]i;
nese la Murcia gi regiunea ei irigatS. zonele maritime, caz de exemplu al oragului c6diz,u-ro.t
noturita
Odatd incorporate teritoriile din AndaluziaBet&cd 9i din rega- prezenla de repopulatori originari din senioria
Biscaya.
tul Murcia in stdpdnirea castiliano'leohesd, s-a trecut la repopularea De asemeni s-a aplicat sistemul impropiietaririlor in
lor. Mwulmanii au fost expulza{i din principalele oraqe, cazuri' de repopularea regatului Murcia. Totugi, in acel teritoriu
au fost
exemplu, ale Sevillei gi Ja6n. La rdndul lor, ordinelor militare li ma_i_multe improprietdriri: una dinthi, foarte
modesti" in anul
s-au dat concesiuni in znna de frontierd cu regatul Granad4 ultim 1257; alta acordatd cavaleriror saiin ri64de
monarhur *ugon",
bastion al islamului peninsular. Ordinul militar al Sfiintului lacob a Jaime I cdnd a intrat in Murcia pentru a stdrpi
riscoala" mu_
primit concesiunile de la Segur4 Estepa gi Medina-Sidonia; cel de dejarilor, gi a trei4 cu siguranfi cla principald, aceea
Oin anut
Calatrav4 cele de la Martoso Alcaudete qi Osun4 9i cel de Alc6n- 1267. Acoto de asemeni^s-au.acordai aonaiii
put"r"iJ-ii
tar.a, cea de la Mor6n. Arhiepiscopia Toledo a primit jurisdic,tie la mogteniri locuitorilor "Lr*
efectivi, care se clasificau'in diverse
Caznrl4 pe Guadalquivirul Superior. In altii ordine de idei s-a grupe, in frunte cu numifii cavaleri mai importanli
gi incheiai cu
incercat potentarea marilor consilii ale primdriei, cazurile C6rdoba' arga[ii mai pu{in importanfi. in
finuturi oin uurcia predominau
Sevillq Baeza sau C6diz. Nucleelor urbane din Guadalquivirul repopulatorii castiliani, dar a existat, la felo un contingent
impor_
Superior li s-au dat fuerosl similare cu cele din Cuenc4 in timp ce tant de coloni originari din Coroana de Aragon.
COrdoUei 9i Sevillei li s-au acordat Fuero Juzgo2, fird indoiali din
motive de naturd istoricd. ALFoNS AL X-un cel iNlet-rpr. ,,IsIRAVA DoMNrEr DE
Repopularea s-a realizat pe calea improprietdririlor. Exem- IMPARAT,,
plul cel mai bine cunoscut este cel din Sevilla gi hotarul ei. Ferdi-
nand al III-lea a acordat donalii majore, adica, mari suprafefe de Alfons al XJea (lZS2-1254), cunoscut drept cel infelept,
a
o intervenfie importanti in campaniile miiitare castiliano_
Svut
t leonese. Lucrurile st6nd *g4 in urur 1264
I-iberte6 municipale. a izbucnit o revortd
t Precum Fuero Municipal. mudejari pe meleaguri andaruze,rapid intinsd in regatul
rvru."iu.
 ISTORIA SPANMT Evur, Meoru
96
97
socrul
in timp ce Alfons se ocupa cu indbuqirea acelei rdscoale' chip eroic de magnatul nobiliar Alonso p6rez de Guzrniin.
cu sco- mai
,au, t"g"t" Arag6nului, Jaime I, a-interye.nit-in Murcia' cunoscut ca Guzm6n cel Bun. in alta ordine de iO"i, Sair|o"li
rdscoala,
p"io" i ,,r"g. fra"a.it" acelui conflict. odat6 in6buEit6 IV-lea a avut o duri confruntare cu cel care fusese
;;i';;
teritoriul
ilf;r al X]lea a ordonat expulzarea mudejarilordindinGranada principalii sdi colaboratori, Lope Diaz de Haro, senior d"
il;;.
pf"cflnd mul{i dintre ii in regatul nazari li Lope Diaz de Haro a fost asasinat, in anul l2gg, in l.""iit"i*
""d"i"r, ,i"to"l Africii. Aceastd hotirire a avut grave urmdri' Alfaro, dupd cdt se pare din ordinul personal al monarhului.
"iiiilt zone din Andaluzia Betic6'
-' - a l6sat depopulate multerelevant
ni"O"a Cdnd a murit Sancho al lV-lea s-a urcat pe tron
al domniei lui Alfons al fiul sdu
i,un, evenimentul cel mai Ferdinand al lV-lea (tZ9S-1312} Vdrsta lui iragedd
X-lea a fost aspiralia sa la titlul imperial germanic' la
care se stabilirea unei regenfe, in fruntea cdreia s_a ,ir* ,"*"-r",
;;;
gi"ur" vacant din anul 1254'll gira cel
;"G"; pti" "r"g"tl g"r.un", Beatrice de Suabia' Colac peste
era Maria de Molina, femeie cu mare energie, ceea ce explica
Ae J
al inei a trecut in posteritate inconjuratd de o mare faimd.
"'ut"""tu'nu in Castilia pentru Mil;;
*iUA, o solie din oraqul italian Pisa a-sosit Locuitorii din Pisa i-au
Molina a apdrat drepturile fiului s6u ?mpotriva aspiraliitol
;fiall
;-iJ" ghes s6-9i prezinte candidatura'
monarh din lumea
filor lui cerda, in timp ce se infrunta cu alti magnafi ain."nut"L
tput t"!"fui iniefipt cf, era cel mai ilustru
""""ryti"a]air"n,
propunere' in anul 1257
sale, care se rdzvrdtiserd condugi de infantele ;";il;,';ff";;
a i(-tea a acceptat acea lui Sancho al IV-lea. Totugi, odat6 decrarat Ferdinand ;-iv-r;
i"gli" C"ttiliei 9i Le6nului a fbst ales impirat' curind dupd ce persoand a reugit sd convind cu aragonezii
de Tuj9f,- int"feg"reu
*?t f*, o primi alegere, care i-a revenit englezuluiRiclSrd de.la Agreda (1304), care garanta stdpfinirea castiliand;
C"t"*"ff . S'-a pornitincepdnd din acel moment o aprigl
disputd' lui G;:
!tu19!a mai pufin zona din Alicante. De asemene4 Ferdi_
cunoscutd in mediul hisfanic drept ,,isprava domniei de impd- nand al lV-lea a lansat unele campanii impotrivarnuruf^unifl.-
un alt
,ut", .ur" a durat pan6 in anul 1213, dati la care s-a ales concentrate asupra zonei strdmtorii. Rezultatul acelor
u.liuni
itpi.u, ,,lsprava domniei de impdrat", cdreia
i-a inchinat mari fost luarea platoului Gibraltar. insd moartea neagteptatd; u
X-lea, fost foarte costisitoare pentru cgntri- ;o_
atfont al a narhului a insemnat sfZirgitul acelor campanii.
"fo.tu.i
buabiliidinCastiliagiLe6n.Darlasfiirgitmonarhulcastiliano.
i*n", nu a cd;tigat nimic de fapt' Pe de alt[ parte' Alfons al B ezpw ECoNoM tcE. M estR I

i_f"u u avut, in irttirnii lui ani de domnie, infruntiiri, atdt cu

unete sectoare ale nobilimii c6t 9i cu al doilea fiu
al s6u, sancho' Popula{ia regatelor castilia gi Le6n a continuat sporul
presupusele-drep- seu
Acesta reclama succesiunea tronului, faf6 de vegetativ in secolur al XIIIJea, chiar dac6 nu este poriuir
,a,.
i"ti"f" infanfilor lui Cerda, fii ai primului ndscut al lui Alfons al ofere date cantitative cu privire la efectivere rur. d"roiru?,r"]
i-I"t, Ferdinand de la Cerda, care murise inaintea tatdlui siu' Referitor la activitdfile economice, capitolul esen{ial il
dancho al lVlea (1254-1295), cunoscut drept cel Yiteaz" a agricultura. Principalele culturi erau cerealele gi vila a."";r;il;;
trebuit sd facd fafa nepolilor sii, infanlii lui Cerd4
care pretindeau il
ui", Iara
a uita verdefurile, pomii fructiferi qi chiar culturi inauri.i"rll
infanli ii ajuta regele Arag6nului' Affonl precum inul. Altminteri, in secolul al XIIIJea continua pr"".*i
tronul castilian. ee acegti
lucru nu a fostobstacol pentru ca Sancho al
uiffi-f"u. Dar, acel de desfelenire, cu toate cd aspectul cel mai frapant al adlui
v;;
concret benimerinilor' care au a fost incorporarea in regatele creqtine a mdnoaselo, pd;l;;;
lVlea sd se opund musulmanilor,
n6v[litinaceianipecoasteleandaluze.Monarhulcastilianacucerit din Andaluzia Beticd gi a zonei irigate din Murci4;";;;
apdratii in
in anul 1282 importanta agezare intlritii Tarifar, ulterior insemnat, pe de altd parte, dezvoltarea a noi culturi,
**;
I
Apa4indnd de provincia C6diz, in Strdmtoarea Gibraltar'
t Asocialia proprietarilor de turme de oi.
98 ISTOFJA SPANINT
solurilor meridionale din Peninsula lbericd, precum mdslinul,
oreztil gi smochinul.
Totugi, progresul cel mai spectaculos s-a produs in domeniul
cregterii vitelor, in special in privinfa oii, animal care dddea ldn4
materie primd fundamentald a industriei textile. Oaia caracteristicd
din regiunile din Castilia qi Le6n era cea figaie, la care ulterior, s-a
allturat aSa-zisa merinos, a cirei origine continud incd si fie obiect
de dezbatere. Sosirea cregtinilor in meseta sudic4 9i in special in
zona bogatelor pdguni din valea rdului Guadian4 a ficut posibild
expansiunea transhumanfei. Turma se deplasa de-a lungul strungi-
lor, care erau drumuri situate intre ogoare. Oile se duceau iama in
zonele calde din sud, invernaderos, qi vara in cele muntoase din
nord, agostaderos. Principalele drumuri de turme din Castilia qi
Le6n erau, in secolul al XIII-le4 cel apusean ori leones, cel central
ori segovian gi cel oriental, de asemeni cunoscut ca manchegal sau
conquense'. Stapdnii turmelor {ineau adundri numite mestas sav
oteros. Cdt despre turm5, cdnd se deplasa, avea o pazi armatd"
esculca satu rufala. Lucrurile stind aqa, pe vremea lui Alfons al
X-lea s-a ficut un pas decisiv cdnd s-a constituit Honrado Concejo
de la Mesta, institulie care unea pe crescdtorii de oi din Castilia 9i
Le6n. Documentul cel mai vechi pdstrat cu privire la Mesta dateaz[
din anul 1273, deqi se pare cd institufia exista deja de cdfiva ani
inainte. Mesta, care avea atribufii cu privire la toate turmele
transhumante din regatele Castilia qi Le6n, era dominatd de citre
marii proprietari de turme, care nu erau allii dec6t ordinele militare,
catedralele, marile mindstiri qi marea nobilime.
Dar la fel a continuat in secolul al Xlll-lea dezvoltarea nu-
cleelor urbane gi odatd cu ele a artei megtegugarilor gi comer-
lului. Activitatea cea mai deosebitd era cea textil6, care se
localiza in oraqe din bazinul fluviului Duero, caZamora, Palen-
cia, Soria ori Segovi4 dar 9i in orage cdqtigate de la islam,
precum Toledo, Cuenca, C6rdoba sau Murcia' Totugi producfia
textild din Castilia 5i Le6n era modest[, cel pufin dacd o
comparim cu excepfionala producfie dc l6nd din regate. Altd
activitate in avdnt erau turndtoriilc din '[ara Bascilor, care igi
t ' ,,Cei care muncesc p6mdntul gi produc in el acele lucruri pentru care
Din La Mancha.
cuenca.
'Din
EvuL Msonl 99
aveau baza in minele de fier din Biscaya. Nu este posibil sd se
uite, pe altd parte, importanfa cdpdtatd de construclia de
^de
cordbii. In
acel sens trebuie sd amintim hotdr6rea lui Alfons al
X-lea, in anul 1252, de a instala unele gantiere navale la Sevilla.
In ceea ce privegte comerful in secolul al XIII-lea, este o dovadi
semnificativd faptul cd se infiinfeazi noi tdrguri, mai ales in
orage din meseta sudicd qi din Andaluzia; astfel, in Brihuega,
Alcal6 de Henares, Cuenca, C6ceres, Badajozori Sevilla.
SrRucruRa socrALA. MUDEJARI $r EVREr
Societate4 dupd cum se ptie, era alcdtuiti din trei stdri,
nobilii, ecleziasticii gi {dranii, dintre care fiecare indeplinea o
funcfie. Nobilii gi ecleziasticii erau grupuri privilegiate, lucru
care nu se intdmpla cu ldranii, adicd laboralores. Totugi, ex-
pansiunea oraqelor gi satelor a necesitat incorporarea unui grup
social nou, burghezii, cu incadrare grea, degi inilial vor fi soco-
titi parte a laboratores. In cadrul nobilimii trebuia sd se distingi
intre pdtura superioard, cdrora pdnd la urmi li s-a spus ri-
coshombres, qi cea inferioard, constituitd din infanzones gi
hidalgos. Un exemplu caracteristic de obdrgie a marii nobilimi il
constituiau, in Castilia din secolul al XIII-lea, cei din familia
Lara. Domeniile lor inifiale se gdseau in Asturiile lui Santillana
qi in nordul bazinului fluviului Duero, dar cu timpul s-au intins
cdtre sud, concret prin zona soriandl gi valea Guidalquivirului.
Conducitorii Bisericii, prelali qi abafi, proveneau, de obicei, din
rdndurile marii nobilimi. Jdranii erau, dupd Partidas2, ,,los que
labran la tierra et facen en ella aquellas cosas por que los homes
han de vivir et de mantenerse'. FdrA indoiald, lumea fdranilor era
foarte eterogend, cdci avea de la ldrani instdrili pdnd la simpli
zilieri agricoli. Dar sectorul cel mai numeros il constituiau
fdranii care lucrau pe pdmdnturi ale celor puternici, cdrora li se
spunea de familie veche gi nobil6. in privinla grupurilor sociale
I
Din soria.
2
Las siete Partidas,Cele gapte pravile ale lui Alfons al XJea.
oarnenii trebuie si vieluiascd qi si se hrdneascd".
100 ISTORIA SpaNIeI
din orage gi sate, deja se observa, in secolul al XIII-lea, o clard
dihotomie intre grupul conducitor, numilii caballeros-patricios,
care obignuiau sd imbine avufia cu apropierea de condifia
cavalereasci, qi gente menuda, adicd, masa populari, complet
absentd din conducerea respectivelor sale nuclee de populafie.
in Castilia qi Le6n existau de asemenea mudejari gi evrei.
Mudejarii se aflau mai ales pe valea Tajo qi in regatul Murci4
cu toate ci la fel se glseau mici comunitdfi de musulmani in
diverse orage qi sate. In general, mudejarii se dedicau cultivdrii
pdmdntului sau unor indeletniciri modeste, ca de pildd construc-
{ia sau tdmpldria. Evreii trdiau in mod aproape exclusiv in
nuclee urbane. Cartierul evreiesc cel mai important din regatele
Castilia gi Le6n era, fhrd nici o indoiald, cel din Toledo. lndelet-
nicirile de preferinfd ale evreilor erau arta megtegugarilor gi
comerlul, dar unii s-au remarcat in lumea finanJelor, in dome-
niul medicinei sau in via{a intelectualS. Monarhii, incepdnd cu
Alfons a[ Vl-lea, obignuiau sd aibd evrei in funcfii importante
ale Vistieriei Regale. E sigur cd rela{iile cregtinilor cu evreii au
fost, in secolul al XIII-lea, pagnice. Dar incetul cu incetul
cdqtiga teren in mentalitatea populari o dugm[nie fati de evrei.
La acest lucru a contribuit acvzatea de deicidost care se lansa
impotriva lor, dar qi indeletnicirea unor evrei cu imprumutarea
de bani qi rangul inalt atins de anumili evrei.
STRUCTURA POLITICA A COROANEI DE CASTILIA
infruntea stiipdnirii se afla regele, care era ,,prin mila lui
Dumnezeu". Monarhul definea toate puterile, de la cea militard
qi cea judiciard pdnd la cea politicd-administrativi. in acelagi
timp se bucura de tot felul de prerogative regale, intre ele
baterea monedei, precum gi proprietatea minelor gi salinelor. La
ceremoniile de incoronare regii erau un;;i dc cltre eclezistici.
Sistemul de acces la tron era sucocsiutreo, pc cale bdrblteascE,
degi nu erau excluse femeile. l{cgii rlin Castilia qi Le6n, pe de
altd parte, la fel avcau importante prcrogutivc in cadrul vielii
ecleziastice, cum se dovcdcgtc itt cxcrcittucn drcptului de a
'Deicizi.
EvuL Meoru l0l
conferi o dregbtorie bisericeasci qi in cedarea cdtre coroand, in
anul 1247, a ,,treimilor regale", care constau din dou6 noimi din
zeciuielile ce se dddeau Bisericii. Ansamblul teritoriilor din
vechile regate Castilia gi Le6n a inceput sd se numeascd, din
secolul al XIII-lea, Coroana de Castilia. in ea se includeau, in
afard de vechile regate Castilia, Le6n, Galicia sau Toledo , rega-
tele corespunzdtoare teritoriilor proaspdt cAgtigate de la islam, ca
de exemplu C6rdoba, Murcia, Jadn ori Sevilla.
In preajma regelui funcfiona palotium sau curte, in care
principalii oficiali erau stegarul regelui, care avea competenfe
militare; ministrul Justifiei, insdrcinat cu autentificarea docu-
mentelor publice, qi majordomul, cdruia ii reveneau problemele
economice. in secolul al XIII-lea au aplrut noi oficiali, ca
magistrafii regelui gi amiralii. Ramurile cele mai dezvoltate de
la curte au fost Cancelaria gi Vistieria. in urma desparfirii
regatelor Castilia gi Le6n, in 7157, se constituiserd Cancelarii
separate pentru ambele nuclee. Acea despdrfire subzista in
secolul al XIII-lea, dar Alfons al X-lea a creat figura pdstrdtoru-
lui sigiliului regal. La Vistierie, sub majordomul gef exista un
ddbilar gef; funcfie ocupatd de obicei de un evreu.
De asemeni funcfiona Curia Regi4 organism care avea grijd
de a se consulta cu monarhul. Numita Curia finea doud feluri de
adundri: cele obignuite, din care a emanat in secolul al XlVJea
Consiliul Regal, Ei cele extraordinare, care s-au schimbat, la finele
secolului al XII-le4 in institulia Cortesurilor. Aceastl ultimd
institu,tie s-a consolidat in secolul al XIII-lea. Degi la inceput au
existat Cortesuri proprii in Le6n gi Castili4 intrucit geneza lor a
avut loc pe vremea cdnd ambele regate erau despirfite, de la unirea
celor doui nuclee, in anul 1230, institulia a fost convocatil in mod
uni! maiales in cursul domniei lui Alfons al X-lea. in cadrul viefii
locale organul fundamental eru Concilitmt sau consiliul primdriei.
La inceput consiliile primdriei erau supuse autoritifii lui dominus
villae, funclie desemnati de monarh qi care obipnuia sd revind unui
magnat nobiliar, dar cu timpul au cdgtigat autonomie. Lucrurile
stlind aqa, intrunirile de primdrie, alcdtuite dintr-o repreznntare a
intregului comunitdfii municipale, deja erau controlate in secolul al
XIII-lea de un mic sector, cavalerii-patriciani, care acfiona ca qi
cum era vorba de o oligarhie.
l02 lsroRn SpaNtEt
Secolul al XIII-lea a fost martor, pe de altd parte, a sosirii
in Castilia gi Le6n a ius commune, expresie care se referea atdt
la Dreptul roman, ?n domeniul civil, cdt gi la cel canonic, in cel
ecleziastic. in secolul al treisprezecelea se incepuse activitatea
de a culege qi sistematiza normele din fiecare teritoriu, in
vederea credrii unui drept de proiectare teritoriald, care sd pund
capdt excesivului localism dominant pdnd atunci. Un exemplu al
acelei activitdli il oferd Libro de los Fueros de Castilla', care
dateazd de la jumdtatea secolului al XIIlJea' Dar acea linie de
acliune a fost opritd de iruplia Dreptului roman. Fundamentald a
fost, in acel sens, acfiunea intreprinsd de Alfons al X-lea, care
s-a materializatintrei opere cheie: Espdculoz, Fuero Reaf gi
Partidosa. Espdculo era textul pe care trebuiau sL se bazeze
judecdtorii, Fuero Real ptetindea sd dea uniformitate normelor
de conducere a oragelor qi satelor, qi Partidas ofereau o listi
ampl6 de doctrind juridicd' Nu e cazul sd mai spunem ci Dreptul
roman aducea elemente adecvate pentru a impulsiona centraliza-
rea gi omoge nizarea regatelor'
VrA'tA sptRtruLU I. $coALA ALFoNSINA
in secolul ai Xl[-lea au apdrut in regatele Castilia 9i Le6n
numeroase mlndstiri ale cinurilor cerEetoare, care postulau sdr6-
cia qi aveau ca obiectiv fundamental intoarcerea la puritatea
evanghelicd. Aceste ordine, spre deosebire de cistercieni qi cei ai
ordinului sfantului Norbert, cautau contactul direct cu credincio-
gii, in timp ce insistau asupra importanlei predicdrii, ceea ce
dovedegte ca mindstirile lor sd se instaleze in nucleele urbane'
in privinla dominicanilor, al cdror fondator era Domingo de
Guim6n, ndscut pe meleaguri castiliane, primele mdndstiri le
gdsim la Salamanc4 Segovia, Palencia, Burgos, Zamora,
ioledo, Le6n, Santiago, C6rdoba qi Sevilla. La fel s-a rdsp6ndit
cu mare repeziciune pe meleaguri castiliano-leonese ordinul
t
Cartea Legilor din Castilia.
2 u
Specul.
3 ' Versiunea castiliani
Jurisdiclia Regald.
a t
Pravilele.
Evur- Msoru 103
franciscan, ceea ce dovedeqte ca acolo s6 se afle in anul 1232,
doud din cele trei provincii care aveau sus-amintitul ordin in
toat[ Peninsula Ibericd, cele din Santiago gi Castilia.
$coala de traducdtori de la Toledo a atins maximul siu apo-
geu in timpul domniei lui Alfons al X-lea. Totugi, una din trdsd-
turile cele mai distincte din acea epoc6 e cd traducerile nu se
frceau in latin4 ci in castiliand, dovadd indiscutabild a dezvoltdrii
pe care o atinsese aceastd limb6. in prologul la Lctpidariot se
spune in mod expres urmitoarele; ,,M6ndolo trasladar de anibigo
en lenguaje castellano porque los homnes lo entendiesen mejor et
se supiesen ddl mris aprovechar"z. Decisivd a fost partici piea,la
gcoala alfonsinS, a intelectualilor evrei, dintre care s-au remarcat
Yehudd ben Mosd qi Ishac ben Sayyid, autori ai unei opere de
mare interes, Tnblas aslron1micas alfunsies3. De asemenea me-
rit6 sa-l amintim pe Abraham din Coloniaa, evreu provenind din
finuturi germane. in acei ani s-au tradus multe opere legate de
lumea-astrelor, astfel Libro de la Aqafeas, Libro de la a)ch(rva
esfera6 sau Picatrix,dar li opere literare de provenien{d orientali,
precum Kalilct qi Dimna'. Foarte importante au fos! pe de altd
parte, cd(ile de istorie atribuite Regelui infelept, Grancle e Gene-
rol Estoria Si Primera Cr1nicct General de Espafia. La fel igi au
geneza in gcoala alfonsind celebrele Cantigas de Santa Maria,
operd poetici scrisd in limba galiciani gi pe care o insolesc unele
miniaturi excepfionale. Alfons al X-lea a incurajat, deopotrivd,
activitdfile recreative, cum se relevd in Libro de uedrezs, dados e
tablas, dar gi muzic4 lucru care s-a materializat, de exemplu, in
existenfa la cufte a unei gcoli de polifonie. Un colaborator al
'Lapidar.
2
,,Poruncegte-i s[ traducd din arabd in grai castilian pentru ca oamenii s6
in{eleagi mai bine acest lucru gi sd gtie sd tragd folos din el mai avan".
' Tabelele astronomice alfonsine.
o
K6ln.
t Carlea pllcii subsidiare a astrolabului; agafea, azafea, din andalusul
assafiha.
Carteasferei Octogonale.
a cd4ii orientale.
$uh.
104 ISTORIA SPANIEI Evul Meoru 105

Regelui inlelept, franciscanul Juan Gil din Zamora, a compus in din Andaluzia s-au tradus in emigrarea de largi contingente de
intitulatilrs musica- musulmani in regiunile din Granad4 ceea ce a insemnat o cre$tere
acei ani o operd
Progresele limbii romanice castiliane s-au tradus in opere spectaculoasd a efectivelor sale demograf,rce. Bazele acestui regat
erau, in domeniul economic, agricultura irigati gi prelucrarea m6-
literare de mare valoare, precum cele ale lui Gonzalo de Berceo,
expresie supremd a ,,poeziei de trubaduri". I-a un moment dat tdsii. Existau in regatul nazari, pe de alti parte, oameni de afaceri
monarhul Alfons al X-lea a luat hotdrdrea ca documentele genovezi, stabilili in zonele de coast2i. Mohamed I, care a de-
emanate de la Cancelarie si se redacteze in castiliand qi nu in monstrat o mare abilitate in acfiunile sale politice, a acordat impor-
tante privilegii susmenlionajilor genovezi. Cu toate aceste4 regatul
latinS, cum fusese regula pdni atunci. Au avut de-a face in
Granada era, in a doua jumdtate a secolului al XllIJea, tributar
u..*ia hotf,rdre colaforatorii evrei ai Regelui infelept? Acel
punct de vedere a fost susfinut de vechea istoriografie, dar in Coroanei de Castilia. Acest lucru nu a impiedicat, totugi, ca emirii
nazari sd ordone ridicarea unei re{ele de fortificafii de-a lungul
iilele noastre nu pare sustenabili acea idee. Hotdrdrea lui Alfons
frontierei cu regatul Castilia. Pe vremea emirilor Mohamed al ll-lea
al X-lea insemna, intr-adevdr, victoria,,castilianei directe"'
(1273-1302) 9i Mohamed al lIIJea (1302-1309) s-au pus bazele
Secolul al XIII-lea, de asemeni, a fost martor al nagterii pe
pentru o alianld intre nazarii gi benimerinii nord-africani. Totugi
meleaguri hispanice a universitifilor. Ne referim la Universitas
magistrorum et scholarum, o corporalie de magigtri qi qcolari, problemele apdrute in Coroana de Castilia in ultimii ani ai secolului
rdsiritd la sfrrqitul secolului al doisprezecelea pe meleaguri al XIII-lea qi primii ani ai secolului al XIV-lea au contribuit qi ele in
franceze. La inceputul secolului al XIII-lea' concret in anul 7212,
mod deosebit la ddinuirea regatului nazari din Granada.
gcoala de catedrald din Palencia s-a transformat, prin hotirdre a
monarhului castilian Alfons al Vllt-le4 intr-un Studiu General, dar
zisul centru a avut o viald foarte precar6. Primul centru universitar
adevdrat a fost cel din Salamanca. Primii pagi i-a frcut regele
leones Alfons al lX-lea, in anul 1218. Totuqi, a fost pe vremea
Regelui inlelept, gi in special in urma privilegiilor pe care le-a
acordat acest monarh in anul 1254, cfurd se poate spune ci Studiul
General din Salamanca a dobdndit definitiva sa consolidare'

REGATUL NAZARI DIN GRANADA

Coroana de Castilia nu incheiase, la sfdrqitul secolului al

XIII-lea, sarcina sa de recucerire, cici mai rdmdnea la orizont
regatul nazari din Granada, ultima reduta a islamului peninsular.
Regatul nazari afost unul din taifele constituite dupi prdbuqirea
stapAnirii almohade. Era vorba dc un tcritoriu aplrat la nord de
bariera muntoasl a Cordilierci Pcnibcticc. l,a sud, regatul Gra-
nada avea o largi faladl maritirntr, cnrc includca actualele pro-
vincii Almer(a, Granada 9i Mdlagu.
Creatorul acestui regat a lixt ctttirrtl Mtiltatttcd I (1237-1273)'
Mdsurile luate de Allbns rll X-lcfl iurctliflt tlupil rcvolta mudejari
106 IsrozuA SPautst
8. SECOLUL XIV.
O PERIOADA DE CRIZA
Secolul al XIV-tea a cunoscut, la fel in occidentul Europei
ca gi in regatele creqtine din Hispania, o profundl crizA, care a
afectat atdi aspectele materiale cdt gi spirituale. Rdspdndirea de
molime ucigdtoare, frecvenfa anilor rbi 9i agresivitatea celor
puternici au-avut efecte clar negative, mai ales in mediul rural.
bar a avut excepfiile sale: creqterea vitelor ovine, care a fdcut un
salt spectaculoi inainte in Coroana de Castilia, 9i comer,tul
mediteranean, element cheie al economiei Coroanei de Arag6n'
in ceea ce priveqte istoria politicd, Coroana de Castilia a fost
martor6, la mijlocul secolului, a unui rdzboi fratricid, care s-a
incheiat cu stabilirea pe tron a unei noi dinastii, Trastiirnarii, de
origine bastardS. Coroana de Arag6n, dimpotrivd' a cunoscut o
peJoadd de expansiune sub domnia lui Pedro al IV-le4 dar in
primii ani ai secolului al XV-lea dinastia domnitoare s-a stins,
l""u a ridicat o acuti problemd succesorald. Unul din princi-
palele""efecte ale crizei din secolul al XIV-lea a fost ruptura
convieluirii care pdn6 atunci o avuseseri comunitatea creqtin[ pi
cea evreiascd, in special dupd evenimentele din 1391' La fel,
criza a afectat qi lumea spirituald, cum s-a pus in lumin6, intre
alte aspecte, in impactul Schismei Bisericii' Regatul Navarrq
odat6 rupte legdturiie sale strdnse cu coroana francez1, a cdqtigat
rolul sdu principal in istoria peninsulard' Regatul nazari din
Granada, la rdndul sdu, in ciuda oscilafiilor pe care le-a suferit
de-a lungul secolului al XIV-lea, a putut sd se menfind in pi-
cioare daltoritd problemelor care afectau Coroana de Castilia.
MENTRESTAruLE CRIZEI
Principalelemanifest[rialccriz,cidinsccolulXlVaufost
ciuma, foametea 9i rdzboiul. in unul l34tl a sosit pe meleaguri
hispanice aga-zisa,,cium[ nco8,rll". curc u lbst adusd in occiden-
Evul Meoru 107
tul Europei de cdtre o corabie genovezi. ,,Esta fue la primera et
grande pestilencia que es llamada mortandad grande"l, spune,
foarte expresiv, Cronica lui Alfuns al XIJea. Epidemia a afectat
in primul rdnd insulele Baleare, de unde s-a rdspdndit spre
ldrmul mediteranean al Coroanei de Arag6n, continudndu-gi
inaintarea prin restul Peninsulei lberice. Multe persoane au
murit, victime ale epidemiei men{ionate. in Mallorca se apreci-
azd cd au pierit in jur de 5 la suti din locuitorii oraqului palma gi
peste 20 la sutd din cei care triiau in mediul rural. De asemeni
s-a confirmat cobordrea ei in Catalonia gi in Navarra. Un text
din anul 1350, coresptnziltor unei dioceze din Galicia, afirma cd
,,au murit in dioceza noastrd aproape cele doud treimi din clerici
ca gi din enoriagi". Dupi ciuma neagrd au existat noi recrudes-
cenle ucigitoare, aga-numitele epidemii-ecou.
In paralel s-au inregistrat de-a lungul secolului al XIV-lea
numerogi ,,ani grei", in care practic se pierdeau recoltele. Surse
ecleziastice castiliane se referd la ,,anii grei care au trecut, intre
l33l-1333 in diverse mdndstiri, din cauza greutdlilor pe care le-au
avut pentru a se aproviziona cu pdine. La fel, un martor catalan
spune despre 1333 cd a fost ,,el mal any primer"2. Din deceniul
anilor '40 din secolul al XIV-lea existii mdrturii ingrozitoare, ca de
exemplu cea care provine de la Cortesurile din AlcaLi de Henares
din anul 1348, in care se afirmd cd,por los tenporales muy ffuertes
que ovo en el dicho tiempo... se perdieron los ffrutos del pan e del
vino e de las otras cosas donde avian a pagar las rrentas"r.
Al treilea flagel are de-a face cu acliunile rdzboinice. pe de
o parte, a crescut violenfa celor puternici, pe care Salustiano
Moretaa i-a numit drept ,,idufrcdtori feudali,,, Iur* care in mod
frecvent se datora dificultdlilor economice pe care desfhqurarea
crizei li le creau. in secolul al patrusprezec"l"u au iegit la supra-
] ,,A""*tu a fost cea dintdi gi mare molimi care e numitii mare ravagiu',.
],,Anul greu cel dintdi".
' ,,Din pricina furtunilor foarte puternice care au fost in vremea amin-
titi... s-au pierdut roadele recoltei qi vinului qi altor lucruri de unde
trebuiau si se pllteasci dirile".
' Velayos (n. l9 0), istoric, profesor titular de Istorie Medievali la
Universitatea din Salamanca.
108 ISTORIA SpaNIeI
fafd numitele ,,rele vzanle"t, adic6, abuzurile tot mai mari ale
seniorilor feudali asupra ldranilor dependenfi. Pe de altd parte,
secolul XIV a fost martor al unei cregteri a rizboaielor interne
din lumea creqtini, incepdnd cu cel de O Sutd de Ani, care a pus
fafd in fald Franla gi Anglia. Au existat conflicte, de exemplu,
intre Castilia gi Arag6n, precum aqa-zisul ,,tdzboi al celor doi
Pedro". Dar fbrd indoiali conflictul cel mai dezolant a fost cel
care l-a pus fa!6 in fa!6 in regatul Castilia, intre anii 1366'1369,
pe regele Pedro I cu fratele sdu vitreg Enrique de Trast6mara.
Date din acea perioadS, provenind din valea Tajo, afirmd ci
soldafii din tabdra trastamaristi ,,au jefuit qi au ars qi au distrus
unele localitd{i din arhiepiscopat" din Toledo. Din aceeagi epocd
este o m6rturie in care se arati cd numeroase locuri de l6ngd
mindstirea San Milkin de la Cogolla din Rioja,,au fost distruse
qi jefuite qi arse" de cdtre soldafii din tabdra petristd.
Catastrofele menlionate au avut efecte foarte puternice in
lumea rurali. Pdn[ una alta" multe localitnfi au rlmas depopulate,
ceea ce s-a tradus in pdrdsirea ogoarelor din preajma lor. ln
izvoarele catalane sunt numeroase referiri la ,,masos rdnecs"',
adic5, ogoare pdrdsite. Alti consecinld importantti a crizei a fost
jocul preturilor qi salariilor. Produsele de laJard cre;teau vertiginos
in momentele de crizil, dar dupi aceea scddeau, ceea ce contrasta cu
cregterea ferm[ a manufacturilor urbane. De asemeneao scdderea
numirului de cultivatori a necesitat o cregtere a salariilor zilierilor
de la far5- in Cortesurile din Valladolid din 1351 s-a spus cd
,,aquellos que yvan labrar demandavan tan grandes pregios e
ssoldadas et jornales, que los que avian las heredades non las
podian compli/, ceea ce a motivat aprobarea unei categorisiri de
meseriagi, cu care se incerca sd se pund frdu inflafiei. Dar probabil
consecinfa cea mai notabill a crizei a fost scf,derea veniturilor
I
Prestdrile senioriale la care erau obligali payeses de remensa in Cata-
lonia; acestea il diferenfiau pe payes de remensa de arendagul liber gi
caracterizau situa{ia lui j uridicd.
'Masos
: ogoare.
3 t
,,Acei care mergeau sd munccruc[ plm0ntul ccreau atdt de mari prefuri
qi lefuri gi simbrii pe o zi, lne0t coi 0610 rvcau proprietilfile nu le puteau
indeplini".
Evul Meoru 109
senioriale, datoriti ravagiilor gi contrastului intre rentele fixe gi
preJurile produselor megtegugdregti in cregtere. in anul 1383
episcopul din Oviedo, don Gutierre, afirma cd,de las mortandades
aei han menguado las rentas de nuestra Eglesia cerca la meatad
dellas, ca en la primera mortandad fueron abaxadas las rentas de
tercia parte, e despu6s ac6 lo otro por despoblamiento de la tierra,,l.
Dar, criz4 oricdt de surprinzdtor ar pdrea, la fel a avut bene-
ficiarii ei. in Coroana de Castilia asistdm, in secolul XIV, la un
spectaculos avdnt al creqterii vitelor ovine. ingrijirea oilor nu
cerea multd mdnd de lucru. Pe de altd parte, regresul culturilor a
permis extinderea terenurilor destinate pdgunatului. Nu s-a ajuns
sd se spun5 ci cregterea vitelor ovine este fiica ciumei? Dar as-
pectul esenfial a fost criza deschisd intre Franla gi Anglia, ceea ce
a motivat ca Flandra, care se aprovizionase p0ni atunci cu l6ni
englezeasc5, sI recurgd la pia[a castiliand pentru a cumpdra mate-
ria primd esenfiald pentru industria sa textild. gi astfel incepe
impresionania creqtere a exporturilor de l6nd castiliand. Concomi-
tent, nu putea sd fie altfel, a crescut numdrul de oi in Coroana de
Castilia, care era, in jurul anului 1300, de aproximativ un milion
gi jumdtate, ajungdnd la aproape trei milioane dupd un secol.
In ceea ce privegte Coroana de Arag6n, gtim c6 ?n secolul
XIV a continuat dezvoltarea industriei textile, precum Ei a comer-
{ului in perimetrul mdrii Mediterane. Din anul 1308 dateazi
primele ordonan,te cunoscute referitoare la fes[torii de ldni din
oragul Barcelona. Foarte vestite erau, de exemplu, ,,postavurile
negre" din Perpignan. in mod simultan s-a dezvoltat activitatea
textild bazatilpe bumbac qi pe mdtase. O dovadi a forfei atinse de
producfia de textile o avem in dezvoltarea organizArii de breasli.
Cealalti fafeti pozitivd a vielii economice din Coroana de Arag6n
a fost comerful maritim, care a avut ca mare protagonist pe
Catalonia. Negustorii catalani participau la trei mari rute: cea a
Mediteranei orientale, care se indrepta spre Bizang, Siria qi Egipt;
cea a Mediteranei occidentale, care se lansa peste ltalia gi nordul
Africii, gi cea a Atlanticului,
de mai micl intensitate, care se ter-
,,De la ravagiile aice s-au micqorat rentele Bisericii noastre cu aproape
jumdtate din ele, cd in primul ravagiu au fost cobordte rentele cu a treia
parte, gi dupi aceea restul din pricina depopuldrii {inutului".
ll0 ISToRIA SpANMI
mina in Flandra. Din Mediterana orientald se obfineau in special
mirodenii; din insulele Sardinia gi Sicilia" cereale, qi din nordul
Africii, piei, piele de animal gi cear6, precum qi aur, fildeq 9i
sclavi, oblinufi din ruta sahariani. In schimb se exportau in
principal textile, dar qi metale. Epoca de cea mai mare prosperi-
tate a come4ului catalan a fost a doua jumdtate a secolului al
XIV-lea. Totuqi inaintarea turcilor in Mediterana orientald a fost
primul avertisment serios pentru oamenii de afaceri catalani.
CoROANADE CASTILIA.
TnasrAventL LAPUTERE
Alfons al Xl-lea (1312-1350), cunoscut ca Justi[iarul, era
numai in vdrstd de un an cdnd s-a urcat pe tron, ceea ce a
motivat constituirea unei regenfe. Dar tutorii, intre care se detaga
regina bunic6, Maria de Molina, qi magnatul nobiliar gi scriitor
Juan Manuel, s-au ocupat cu dispute continui. in acea atmosferd
oragele au decis, in Cortesurile din_ Burgos din anul 1315,
constituirea unei Hermandad Generall. Dar odatd declarat per-
soanS majorl,in 1325, Alfons al Xl-lea a aclionat pentru a intdri
puterea regald, ceea ce s-a tradus in dizolvarea frdfiilor comu-
nale. La pufin timp a pus in miEcare o campanie militari impo-
triva celor din Granada qi alialilor lor, benimerinii. In anul 1340
a invins in bdtdlia de la Salado gi in anul 1344 a cucerit oraqul
intdrit Algeciras, degi nu a putut sd recdgtige Cibraltar, care se
pierduse cu c6liva ani inainte. in altl ordine de idei, Alfons al
Xl-lea a instaurat corpul de consilieri in primdrii. De aici ina-
inte, primiriile vor avea un numdr fix de consilieri, numili de
rege. La fel, in 1348 s-a aprobat Colecfia de legi din Alcal6, care
insemna indiscutabilul primat al jurisdicliei coroanei. Dupd doi
ani, in 1350, Alfons al Xl-lea a murit, victimd a ciumei negre, in
timp ce lua parte la asediul cetdtii Cibraltar.
Lui Alfons al Xl-lea i-a urmat fiul s6u Pedro I (1350-1369),
cunoscut drept cel Crud. Pedro I a fost un rege foarte contra-
dictoriu. in Cortesurile din Valladolid din 1351, singurele din
vremea domniei lui, s-a convcnit sd sc claborezn Beceto de las
' Fr4ii Generale.
EVUL MEDIU lll
behetriost. Totul d6 de infeles cd noul monarh se strdduia sd se
dispenseze de marea nobilime, in timp ce c6uta sprijinul sdu printre
evrei, pe care i-a protejat nespus de rnult, gi la jurigti. Tot aq4 a
intrat in rizboi cu monarhul aragonezpedro al IVJea. Acest r5zboi,
inceput in anul 1356, a avut mai multe faze, dar de fiecare datii
castilia a avut iniliativ4 pdnd intr-acolo inc6t a ajuns s6 asedieze
oragul Barcelona. Dar lucrul cel mai important din timpul domniei
lui Pedro I a fost opozifia unui amplu sector al nobilimii, in frunte
cu fratele siu vitreg Enrique de Trastiirnara, unul din numerogii fii
bastani pe care ii avusese Alfons al Xl-lea cu frumoasa doamnd
Eleonora de Guzmiln. Enrique de Trastiimar4 care avea sprijinul
Arag6nului gi al Franfei, s-a infruntat cu monarhul castilian, cire a
cdutat alianta. engIezil. Rdzboiul intre ambii, care a inceput in anul
1366, a ayut mai multe faze, ieqind invingdtor la inceput pedro I
(Nrijera^1367), dar in cele din urmi triumful i-a revenit prinfului
bastard. ln 1369, Pedro I a fost ucis la Montiel.
Cu Enrique al ll-lea (1369-1379), numit cel al ,,al recompen-
selor", a inceput in Castilia ocdrmuirea dinastiei Trast:imara. Noul
monarh a ldcut ample concesiuni nobilimii care il ajutase, a$a-nu-
mitele ,,recompense ale lui Enrique,'. Dupd ce a pus capdt focarelor
de rezistenti petristd din regatele sale, a acfionat fird odihnd pentru
a ajunge la intelegeri cu ceilalli regi peninsulari, din portugalia,
Arag6n 9i Navarra. Esenfial a fost tratatul de la Almazin (1375)
semnat cu Pedro al lV-lea din Arag6n, in care se stabilea cdsdtoria
mogtenitorului tronului din Castili4 Juan, cu o fiic6 a Ceremo-
niosului, Eleonora. in altd ordine de idei, Enrique al ll-lea a convo-
cat in mod frecvent Cortesurile gi a instituit in mod definitiv, in
1371, Audiencia2. Pe plan intemafional a acordat ajutor miiitar
francezilor, mai ales in bdtdlia navald de La Rochelle (1322).
Juan I (1379-1390), cdsitorit pentru a doua oard cu Beatriz din
Portugali4 gi-a manifestat aspiraliile la tronul lusitan c6nd acesta a
rdmas vacant in anul 1383. Dar in portugalia s-a constituit o gru-
pare anticastilian5, condusi de Marele Maestru al Ordinului din
Avis qi sprijinitd din punct de vedere militar de englezi. infrengerea
' Carte de privilegii gi danii ale satelor de farani liberi; behetrias, sate care
aveau dreptul de a-gi alege seniorul gi de aJ destitui daci ii nemullumea.
' Tribunal regal, din 1442 ainceputsd se cheme Chancilleria.
rt2 ISTORIA SPANIEI
lui Juan I de Castilia la Aljubanota (1385) a fost decisiv5. Dupf, un
an, ducele de Lancaster, care reclama tronul Castiliei ca urmare a
cdsdtoriei sale cu o fiicd a regelui Pedro I, a invadat Coroana de
Castilia, intrAnd prin zone din Galicia' de unde a continuat spre
podiq. Dar pdnd la urmd a trebuit ca sd se retrag6. In 1388 s-a sem-
nat pacea di la Bayonne, in care s-a decis cdsdtoria mogtenitorului
la tronul castilian, Enrique, cu Catherine, fiica ducelui de Lancaster.
Domnia lui Juan I a cunoscut o mare dezvoltare a Cortesurilor, al
cdrei punct culminant se afld in cele desfiSurate la Briviesca in
1387. Pe de alti parte, in anul 1385 a fost formal instituit Consiliul
Regal, organism consultativ al monarhului.
Primii ani ai domniei lui Enrique al lll-lea (1390-1406) au
cunoscut o regen!6 conflictuald' Odatd persoand major5, Enrique
al III-lea a luptat cu curaj pentru a termina cu aqa-zigii ,,epigoni
Trast6mara", termen care se referea la anumite rude ale regelui
caracteizate prin nemdsurata lor ambifie. in timpul domniei lui,
pe de altd parte, a plecat din Castilia o solie citre lara tdtarilor,
iu speranla de a gdsi in Tamerlan, conducdtorul acelui popor, un
aliaf tmpotriva turcilor. Despre acea cdlStorie a rdmas o relatare
magnificd, operd a lui Ruy Gorzhlez de Clavijo. De asemenea,
Enrique al III-lea a incurajat campaniile aventurierului francez
Jean de Bdthencourt in insulele Canare, punct de plecare a
viitoarei prezente castiliane in Insulele Fericite.
ConoANA OE ARAGON. DOMNIA LUI PEDRO AL IV-LEA
Lui Jaime al ll-lea i-a unnat la tronul atagonez Alfons al
IV-lea (1327-1336). in scurta lui domnie a avut loc in Sardinia
rdscoala din Sassari (1329), care s-a bucurat de ajutorul geno-
vezilor. Tensiunea intre Coroana de Arag6n qi republica din
Genova a fost foarte mare, dar nu s-a terminat printr-un rdzboi.
Totuqi, Alfons al lV-lea avea in mintea sa proiectul de a lansa o
cruciadd impotriva nazarilor din Granada, de comun acord,
fireqte, cu monarhul castilian Alfons al Xl-lea. Cu vremea,
totugi, nu s-a realizat acea acfiune'
Pedro al tV-lea (1336-1387), cunoscut drept Ceremoniosul, a
desflagurat in cursul indelungatei lui domnii o operd spectaculoasi
in cele mai variate domenii. FIrd indoialtr' trobuie sd se tini seama
EVUL MEDIU ll3
i l-au dat colaboratori ca Bemat Cabrera
de valorosul ajutor pe care
sau Francesc de Perell6s. Unul din primii sdi paqi a fost
incorporarea in stipdnirea sa a regatului Mallorc4 autonom de
multd vreme. Ultimul monarh lipsit de Mallorc4 Jaime al III-le4 a
fost invins la Santa Poraa (.1343). Dupd c6,tiva ani a incercat sd
recdqtige Mallorca, dar a fost invins gi ucis de trupele Ceremonio.
sului in bdtalia de la Llucmajor (1349). La fel, Pedro al lV-lea a
realizat strdlucite izbdrui in zona Mediteranei. Noile rdscoale care
au izbucnit in Sardinia l-au determinat pe aragonez sd se rdzbo-
iasc5, de data asta, chiar, cu genovezii. in till, dupd moartea
ginerelui sdu Fadrique, care fusese rege al Siciliei, Pedro al IVlea
s-a proclamat suveran al acelei insule. in 1379 se addugd la
teritoriile lui Pedro al IV-lea ducatele Atena qi Neopatri4 situate in
Mediterana orientali. Rela[iile cu Pedro I al Castiliei au fost
conflictuale, degenerdnd intr-un rfuhoi, care a durat din 1356 pdnd
in 1363. Pedro al IVJea, ca replicd, a hotirft si-l ajute pe bastardul
Enrique de Trastamar4 de la care spera si primeascE, in schimb,
rdvnitul regat Murcia. Victoria lui Trastiimara nu a dus la aceastd
remitere, ceea ce a motivat noi tensiuni intre Arag6n gi Castilia
rezolvate pdnd la urmd in pacea de la Almazin (1375).ln ceea ce
privegte politica sa intemd, Ceremoniosul a luptat cu tenacitate
iynpotriva nobilimii aragoneza, pe care a ?nvins-o in bdtdlia de la
Epila gi impotriva celei valenciane, pe care a infrdnt-o la Mislat4
lupte ambele c:re s-au desliiEurat in cursul anului 1348. Dar
probabil evenimentul cel mai relevant din timpul domniei lui a fost
naqtere4 in anul 1359 a Deputiliei Majoritii{ii din Catalonia sau
Generalitat. Acel organism deriva din adunirile care se fineau in
urma inchiderii Cortesurilor catalane, cu obiectivul de a controla
indeplinirea celor hotiirdte in ele. Adundrile menlionate, pdnd atunci
cu caracter tranzitoriu, s-au transformat intr-o institufie permanentd"
care era alcdtuitii din reprezentanfi ai celor trei stdri, cdrora li s-au
aldturat trei judecdtori de evaluare. Tofugi ultimii ani ai domniei lui
Pedro al lVlea au cunoscut unele simptome preocupante, ca de
exemplu crtza finarrciwddeschisd in I 3 8 I .
Dificultbfile au crescut pe vremea lui Juan I (1387-1396).
^
In Sardinia au fost noi rdscoale, in timp ce se pierdeau indepdr-
tatele ducate Atena qi Neopatria. Tot aga, situafia economicd gi
sociall era cu fiecare zi mai criticd, in special in Catalonia. Unul
TT4 lsroRrA SpaNtst
din sectoarele cele mai afectate era cel al payeses de remensa,
care, in anul 1388, au afirmat, frrd indoiali in chip voluntarist,
cI ,,el temps de la servitud.. ' era ja passat"l.
Lipsa de urmaqi bdrbdtegti ai lui Juan I a ficut ca fratele sdu
Martin I (1396-1410), cunoscut drept cel Milostiv, pdn[ atunci in
fruntea Siciliei, sd-i urmeze la tronul aragonez. O noud rdscoald in
Sardinia a motivat ca monarhul aragonez si trimitd pe fiul sdu,
Martin cel T0nir, atunci rege al Siciliei, si o stdrpeascd. Martin
cel Tdndr a invins coalilia sardo-genovezd la Sanluri (1409), dar
la pulin timp a murit, ceea ce insemna lipsl de moqtenitori la
Coroana de Arag6n. in mod simultan creqtea agitalia payeses gi
continuau scdderea finanfele publice, fapt ce a motivat crearea la
Barcelon4 in anul 1401, a Taula de Canvi, care era ceva in felul
unei bdnci municipale. Cdnd a murit Martin I s-a ridicat o gravd
problemd succesoralS in Coroana de Aragon.
RUPTURA CONVIETUIRIT CRE$TINO-EVREIE$TI
Relafiile intrc comunitatea creqtini 9i cea iudaici fuseserd re-
lativ pagnice in secolele anterioare. Dar acea panoramd s-a schim-
bat radical in secolul XIV. Fdrd indoiala, climatul antievreiesc
fusese in cregtere in Europa in secolul XIII, la care au contribuit
mdsurile aspre luate impotriva evreilor la Conciliul @ [a
La,r:rart din anul 1215. Cum sd se uite pe de altd parte, arderea
a numeroase exemplare din Talmud la Paris, la mijlocul seco-
lului al XIII-lea? Mai mult decdt atdt, inainte de a se incheia
secolul al treisprezecelea, s-au luat mdsuri radicale impotriva
evreilor in Anglia gi, la inceputul secolului XlV, in Franfa. Aqa
stdnd lucrurile, regatul Navarra, at6t de apropiat la acea datd de
FranJa, a fost martor, in anul 1328, al izbucnirii violenlei impo-
triva cartierelor evreiegti. in fruntea acelei miqcdri s-a situat
cdlugdrul franciscan Pedro Olligoyen, pe care il secundau sec-
toare populare ce se autointitulau ,,omordtori de evrei".
O noud piatrd de hotar in ostilitatea fafa de evrei a constituit-o
sosirea ciumei negre. O iegire facil[ din tragedia dezlinluiti de
t pentru a bea sdngele biefilor bolnavi.
,,Vremea servitu1ii... era dc acunt tcrminattr".
' Palatul Laterano din Roma.
EvulMsoru ll5
citata epidemie era cdutarea unui {ap ispdqitor, care era acuzat de a
fi pricina acestei boli. Evreii, in multe locuri din Europ4 au fost
vdz$i c,a propagatorii epidemiei. in Coroana de Arag6n au fost
atacuri asupra cartierelor evreiegti imediat dupd prezenla ciumei
negre, mai intdi asupra celui din Barcelon4 apoi asupra celor din
Cervera, Tarreg4 Ldrida gi Gerona. In Coroana de Castilia, totugi,
factorul principal in favoarea antiiudaismului a fost rdscoala lui
Enrique de Trastiirnara. Cu scopul de a atrage la carna sa masele
populare, in care se cuibdrea un cresc6nd spirit antiebraic, prinful
bastard a incurajat ostilitatea fali de evrei. Odatd in desftqurare
rdzboiul fratricid, trupele trastamariste au acfionat cu mare violen!6
in numeroase cartiere evreiegi din zone din Palencia gi Burgos. in
acelaqi timp, bastardul Enrique cerea de la cartierele evreiegti din
oragele pe unde trecea mari sume de bani. in definitiv, acea epocd,
a;a cum a ardtat cronicarul evreu Menahem ben Zerak,,,a fost o
vreme de necaz pentru toli evreii din Castilia''. $i de acee4 odat?i
?ncoronat rege al Castiliei, Enrique al IIJea a trebuit ca s[ sprijine
atacuri foarte dure impotriva evreilor, lansate in Cortesuri de citre
deputa{ii oragelor Ei satelor. Enrique al ll-lea acdutat sd dea inapoi,
dar climatul antievreiesc care se dezlSn{uise era deja practic de
neoprit. O mostrd a situafiei existente ne-o oferd Pedro L6pez de
Ayalar c6nd, in asaNmado de Palacio,afirmd:
Alli vienen judios, que est6n aparejados
para beber la sangre de los pobres cuytados.2
Totuqi ruptura definitivd a convieluirii cregtino.iudaice s-a
produs cdfiva ani mai tdrziu, in 1391. in ea a avut un rol decisiv
clericul din Sevilla Fernin Martinel arhidiacon de licija, ale cirui
predici aveau un caracter incendiar. Feriin Martinez s-a infruntat
cu episcopul de Sevilla, Pedro G6mez Barroso, in vreme ce primea
recrimindri de la propriii monarhi castiliani. Dar conjunctura des-
chisd in 1390, din pricina incetirii din viafd a prelatului hispalens3
' IlZZZ-t+011, poet, istoric, prozator gi cancelar.
2
Acolo vin evrei, care stint buni
3
Hispalia, Sevilla, hispalense, sevillian.
l16 ISTORIA SPANTEI
gi a decesului monarhului Juan I, situafie care a creat un anumit vid
ie putere, i-a permis arhidiaconului de Ecija s[-i arunce pe adepfii
sli in iunie din anul 1391, impotriva cartierului evreiesc din Sevilla.
Evreilor li se oferea altemativa de a se converti sau a muri. Violenla
s-a rdspdndit rapid in toat6 valea Guadalquivirului, de unde a
continuat atit spre podiq c6t gi spre teritoriile Coroanei de Arag6n.
Amintim ceea ce a spus, ln legdturl cu aceste int6mpldri, Pedro
L6pez de Ayala: ,,S-au distrus din pricina acestei pomiri in astd
vreme cartierele evreilor din Sevilla qi C6rdoba 9i Burgos 9i Toledo
qi Logrofro gi alte multe din regat; pi in Arag6n cele din Barcelona
gi Valencia gi alte multe; gi cei care au sclpat au dmas foarte
s6raci". Nu se cunoagte numdrul victimelor din acele evenimente,
degi s-a estimat la vreo 4.000. in orice cazn rezultatul principal al
acelor groaznice izbucniri de violenfd a fost convertirea masivl a
multor evrei, care au acceptat botezul nu din convingere, ci pentru
cd era singurul mod de a-gi salva viafa. Ih anii urmdtori predicile
dominicanului valencian Vicente Fener tot a$a vor contribui sd
atragi in rdndurile cregtinilor un numdr considerabil de evrei.
IMPACTUL CRIZEI iN BISEruCA $I CULTURA
Criza, din secolul XIV la fel ;i-a ldsat urmele in viafa spiri-
tqptd. Biserica nu traversa tocmai in secolul amintit cele mai bune
mbmente ale sale. Bund parte din prela{i erau mai interesafi de
problemele politice decdt de cele spirituale. Formarea clerului, pe
de altn parte, ldsa mult de dorit. Aqa pune in luminS" de exemplu,
Catecismo elaborat in anul 1325 de arhiepiscopul de Segovia
Pedro de Cu6llar, alcituit in castiliani fiindcd majoritatea clerici-
lor nu cunogteau latina. Cum sd se uite inrdddcinarea pe care o
prinseserd amantele la ecleziastici, anume, concubinele? Nici
mindstirile nu ofereau dovezi ale unei viefi exemplare. C6t despre
sectoarele populare, in fiecare zi se simfeau mai atrase de
superstifie. Era necesard" de acee4 o reformd in ^capite et in
*i*brir,adic5, la conducdtori gi la tofi credincioqii. in mod sigur,
in ultimele decenii ale secolului XIV s-au detectat simptome ale
acelei dorinle de reformd. in 1373 a aplrut m[ndstirea Lupian4
prima dovadi a unui nou ordin religios care sosea in Coroana de
bastilia cel al ieronimitor. in 1390 s-a fundat ta Valladolid
EvuL Meoru tt7
mdndstirea Sfhntului Benedict, care s-a transformat in centrul prin
excelenti al reformei ordinului sdu. De asemenea gi-a manifestat
interesul de a incuraja o reformd a Bisericii, in ultimele decenii
ale secolului XIV, arhiepiscopul de Toledo, Pedro Tenorio, foarte
preocupat de arealiz,ao bund formare pentru cler.
Dar, problema cea mai spinoasd la care a trebuit s6 facd fafd
Biserica a fost Schisma care s-a declanqat in anul 1378. Exis-
tenfa simultanl a doi papi, unul la Roma gi celilalt la Avignon,
tnsemna o impdrfire a lumii cregtine. Regatele hispanice, drept
urmare a alianlelor lor politice, au sfiirgit prin a se situa aldturi
de pontiful din Avignon. Mai mult decdt atdt, in 1394, murind
papa din Avignon Clement al VII-le4 a fost ales aragonezul
Pedro de Lun4 cu numele de Benedict al XIII-lea. Dupd ce au
eguat toate mijloacele care s-au pus in miqcare pentru solu{iona-
rea Schismei, problema s-a rezolvat in Conciliul de la Konstanz,
inifiat la sffirqitul anului 1414. Regatele hispanice gi-au retras la
acea dat6, supunerea fafd de Benedict al XIIIJea. Dar papa Luna,
cum este cunoscut de obicei, nu a dat inapoi in nici o clipd, degi
s-a vdzut obligat sd se retragi in localitatea aparfindnd oragului
Castell6n, Pefiiscola. Acolo a murit in anul 1423.
Coroana de Castilia avdzlt niscindu-se in secolul XIV o
noud universitate, cea din Valladolid, care dateazd din anul
1346. Fdrd indoiald, Biserica avea pe mai departe un rol decisiv
in dezvoltarea culturii. Dar la fel s-au remarcat in secolul XIV
unele figuri provenind din starea nobiliard; cazuri, de exemplu,
al lui Juan Manuel, autor de opere precum El conde Lucanor, ori
al lui Pedro L6pez de Ayala. Dar, opera literari cea mai semni-
ficativd a Castiliei din al patrusprezecelea veac a fost, fird nici o
indoial5, Libro de buen amor, a Protoierului de Hita.
Coroana de Arag6n a fost martord, tn secolul XIV, a apari-
liei de centre universitare pe teritoriul sdu. in anul 1300 se
ndStea Estudio General din Ldrida, la care s-au adiugat in 1349
cel din Perpignan gi in 1354 cel din Huesca. in privinla numelor
ilustre ale culturii din secolul al XIV-lea, putem sd menfiondm
pe aragonezul Juan Fern6ndez de Heredia, pe catalanul Ram6n
Muntaner, autor al unei strdlucite cronici in care nareazA" printre
altele, expedifia in Orient a almogavarilor, gi, mai cu seamd
valencianul Francesc Eiximenis, ciruia ?i datorim o lucrare
il8 ISTORIA SpANTI
intitulatd Regiment de la cosa publicat, in care analizeazS,
societatea valenciand din epoci gi formele de cdrmuire a oraqu-
lui, qi La Chrestid, incercare de enciclopedie a in{elepciunii
medievale pe care nu a reugit sd o termine.
REGATUL NAVARRA i$I INONEAPTA FAGA$UL
Regatul Navana s-a eliberat in secolul XIV de dependenfa de
coroana frarrcezL" ceea ce i-a permis redobdndirea rolului sdu
principal in problemele peninsulare. Cdnd s-a stins dinastia Cape-
{ienilor, in anul 1328, tronul navatez atrecut la o fiicd a lui Ludovic
cel incdp6!6na! loana,a ll-a (1328-1349), care era cdsdtoriti cu
francezui Philippe de Evreux. in acea domnie s-a realizat o imbu-
nitilfire a Corpusului General din Navarra. Philippe de Evreux, pe
de altii parte, l-a sprijinit pe Alfons al Xl-lea in campania militara
care s-a terminat prin cucerirea portului Algeciras.
loanei a lt-i i-a urmat fiul ei Carol al ll-lea (1349-1387),
cunoscut precum cel Riu. Era vorba de un personaj care triise
mult timp in Franta, unde se vdzuse implicat in Rizboiul de O
Sutd de Ani. Odatd in fruntea regatului navatez, Carol al ll-lea a
intervenit in rdzboiul fratricid din Castilia, incercdnd s[ tragd
folos din acel conflict pentru a incorpora in regatul sdu Vitoria 9i
Logrofio, dar fdrd rezultat. Carol al ll-lea, dupd cdt se pare, a
mdrit presiunea fiscald asupra supugilor sdi, dar, spre deosebire
de monarhii navarezi din secolul Xlll, a pus in posturile de bazi
ale administrafiei pe originari din {inuturile navareze.
Monarhul navarezcel mai strdlucit din secolul al XIV-lea a
fost, fbrd nici o indoiali, Carol al III-lea (1387'1425), cunoscut
precum cel Nobil. Trdsdtura dominanti a regatului sdu a fost
pacifismul. Carol al III-lea a avut bune relafii cu Castilia, cu
Arag6n gi cu Franfa, cu cea care a semnat,in 1404, tratatul de la
Paris, care lichida problemele deschise intre ambele regate
datoritd posesiunilor navareze in finuturi galice. De asemenea, a
convocat in mod frecvent Cortesurile navarcze. Carol al III-lea,
pe de altd parte, a fost un mecena de seaml al literelor gi artelor,
ceea ce s-a tradus in operc at0t dc importante ca palatele regale
I
Ocfumuirea treburilor publice.
Evut-Mporu t19
din Tafalla gi din Olite, in care au avut un rol principal condu-
cdtori de lucrdri francezi. in problema Schismei, Carol al III-lea
s-a situat de partea Pontifului din Avignon.
OSCILARILE GRANADEI NAZARI
Regatul Granada a ttdtit" de-a lungul secolului al XIV-le4
situafii destul de dificile. Acest lucru explicd de ce Coroana de
Castilia, in ciuda criznlor inteme care o chinuiau, putea sd, realizeze
diverse avansdri in regiuni musulmane. Aq4 de exemplu, pe
vremea emirului Ismail I (1314-1325), o incursiune castiliand,
condusd de infantii don Pedro gi don Juan, a intrat ad6nc p6nd la
cdmpia roditoare din Granad4 cu toate cd in final nu a obfinut
nimic practic. Dupd cdfiva ani, cdnd era emir yusuf I (1333-1354),
trupele lui Alfons al XIJea au invins la Salado (1340) gi au cucerit
oraqul intirit Algeciras (1344). Amintitul emir a reacfionat intirind
arTnata gi consoliddnd fortifica.tiile de frontierd din regatul sdu.
La jumdtatea secolului al XtV-lea Granada nazari a cunoscut
serioase conflicte inteme, in care s-au succedat divergi emiri. To-
tugi, a iegit din cnzA c6nd emirul Mohamed al V-lea (1362-139l'),
care fusese in fruntea ocdrmuirii cu ani in urmd, a reugit sd recdqtige
puterea. Mohamed al V-le4 persoani cu mare abilitate diplomaticd,
a intervenit in rdzboiul fratricid din Castili4 mai intdi de partea lui
Pedro I, apoi alSturi de Enrique al IIJea. Mohamed al V-lea a
recdqtigat unele localitdfi pierdute de cei din Granada in anii
anteriori, deqi nu a avut altii solufie decdt sd recunoascb vasalitatea
regatului sdu fafd de Castilia. in acelagi timp a incercat sd se
apropie de mamelucii din Egipt. Mohamed al V-lea s-a inconjurat
de invdfafi de seam6. Pe de altd parte, se pare cd in peribada
ocdrmuirii lui s-a rdsp6ndit folosirea prafului de pugcd.
Pe vremea urmagilor sdi, Mohamed al VII-lea (1391-1408)
_
pi Yusuf al III-lea (1404-1417). castilianii au reluat atacul impo-
triva nazarilor. Acegtia au avut unele succese, precum cel de la
Collejares (1406), insd deopotrivd au suferit grave infrdngeri,
dintre care cea mai importantd a fost pierderea, in 1410, a
localitafi Antequera, cuceritd de infantele castilian Ferdinand.
t20 ISTORIA SPANTEI EVULMEDIU t2l
islamului peninsular, regatul nazari din Granada, supravietuia
cu mari necazuri.

DoMNIA LUI JUAN AL II-LEA. DoN AIvano DE LUNA

9. SECOLUL XV. REDRESAREA
COROANEI DE CASTILIA
Juan al llJea (1406-1454) s-a urcat pe tron fiind un copil,
motiv pentru care a fost necesar sd se constituie o regenfd, din
Castilia' o care ficeau parte mama s4 Catherine de Lancaster, gi unchiul sdu,
Secolul XV a insemnat, pentru Coroana de
atdt la nivel demografic qi infantele don Femando. Acesta din urmd" str6lucit conchistador,
indubitabild redresare, perceptiLila in anul 1410, al localititii Antequer4 luatd de la musulmanii din
exercitarea puterii regale'
L"onorni" cdt 9i in irivegte Granada, a inceput sd fie rege al Arag6nului Tn l4l2 in virtutea
il;;;i;; ilria "."u a
politici "" slcolului amintit a fost destul de
martor[ a unei celor stabilite in Acordul de la Caspe. Dar Ferdinand i-a ldsat in
*arnantuta. Domnia lui Juan al ll-lea a fost Castilia pe fiii siii, numilii ,,infan1i de Arag6n", foarte bine
Alvaro
lupte aspre intre putere a tegald, apirrVtdl de don
de
castilian'
il;;, ui soi de ,iavorit" ui*onuihului de Arag6n"' 9i fiii lui instalafi. Erau acegti infanfi Juan, duce de Pefiafiel; Enrique, Mare
La Maestru al Ordinului militar al Sfhntului lacob, gi Sancho, Mare
Ferdinand de Antequera, numitii ,,infanfi Maestru al Ordinului militar din Alcrintara. Curdnd se va isca o
,anJut ei, domnia vignic nehotdrdtului Enrique al lVJea.a
la infruntare intre ,,infanlii de Arag6n", care doreau si fie esentiali
.rn"t"ut situafii destui de deprimante, in special "f1sa. d.e- a in conducerea Castiliei, gi monarhul Juan al IIJea, care a avut ca
A;ii;;, eveniment care a constat in detronarea simulati
al nobilimii om de incredere pe don Alvaro de Luna. Era acesta un personaj
monarhului castilian de cdtre un important sector de origine aragonezi care a escaladat rapid pozilii la curtea
economic a fost o redresare'
din regatele sale' Dar in domeniul
iierializatii in lumea rurald 9i in special in dezvoltarea monarhului castilian. Alvaro de Luna aveacaprincipal obiectiv sd
tArgurile de la Medina del intdreascd la maximum puterea regali. Legdtura intre regele
;;;;;;i;d.1n timp ce au aperut
de pe tot Castiliei gi favoritul siu a fost atilt de strdnsd incdt, dupd cum se
L"t"po, curflnd devenite cile mai importante
international' mai ales indreptat spune in Crilnicct del halconerot du Ju* II Pedro Carrillo de
p"td"t"f hispanic, comer,tul Huele, nu se cunoaqte om care ,Ian gran poderio toviese, ni tanto
iatr" utl*ti"a, a atins unele dimensiuni spectaculoase' amado fuese de su Rey como 6l her{'".In paralel erau unele
iG", "o*,u
Ji, punct de vedere social au existat tensiuni in.secolul
au fost rdscoala sectoare ale nobilimii castiliane care, in anumite momente, s-au
XV, ale ciror manifestdri mai deosebite
conver- aflat aldturi de ,,infan{ii de Arag6n", ceea ce insemna sd se
laliciana a irmandiffosl qi numita,,problemd a evreului infrunte cu propriul lor monarh.
;;;:'i;';ti" e caz alti- linie a redresirii o avem in progresiva
Conflictul intre cele doui sectoare menlionate a avut mai
intarir. a puterii regale, numiti uneori ,,puter9 regal6-abso- multe faze. Ini{ial conflictul a pornit ca gi cum ar fi fost o cioc-
i;;tf i" "J"a ce priieqte viala culturii in secolul XV afldm' ca
primele indicii ale umanismului' nire intre regatele Castilia gi Arag6n. Armistiliile de la Majano,
noutate mai importanta, semnate in anul 1430 cu monarhul aragonez Alfons al V-lea,
intre timp' ultima redutd a
;;G;. din regiuni italiene'
insemnau o victorie clari castiliand gi concret a lui don Alvaro

I Sau hermandiffos, la l3 martie 1467, anumitei Santa lrmandade' Fr6- tgoimar.

asocialii ale municipiilor uv6nd drept obiec-
d;'{ilttG;undud"r,publicl, dar in acelagi tinrp de a cruta sd pund
2
,,AAt de mare putere si fi avut, nici atdt de iubit si fi fost de cltre
;il A; ap'dra ordinea putcrnici)' Regele lui cum el era".
,t"uita uUu"utilor continui din partea celor
 ISToRIA SPAUMT
t22
de Luna, care in anul 1423 primise numirea de conetabill' in
anii urmdtori figura lui don Alvaro de Luna inregistra un curs
ascendent, cum se pune in reliefin victoria pe care a obfinut-o
asupra nazarilor in b[tdlia de la Higueruela (1431), dar 9i in
numirea sa ca Mare Maestru al ordinului militar din Santiago.
$i cu toate acestea o parte a nobilimii castiliane 1t"y$it-^t-u
iavoritul regelui, pe care il acuzau de tiran, si fie exilat (1439)'
Dar cdtiva ani mai tdrziu,in 1445, facliunea regalista, in care se
unu Oitt nou don Alvaro de Lun4 i-a invins in bitiilia de la
Olmedo pe ,,infanfii de Aragon" 9i pe nobilii care ii secundau'
Juan al ti-lea a trimis misive cdtre ora'ele gi satele din regatele
sale anunfdndu-le victoria pe care tocmai o ob{inuse' incepdnd
cu acea datd ,,infanfii de Arag6n" practic au dispirut de pe scena
castiliana, in timp ce s-au impdrfit prdzite lor' Totuqi, imediat
duod acel succes, oricdt de surprinzdtor ar pdrea, a inceput
d.caderea lui don Alvaro de Luna. Cdfiva ani mai tdrziu, in
1453, cel care fusese om de ?ncredere al lui Juan al ll-lea a fost
arestat la Burgos, aatzat de a fi fost instigatorul unei crime.
Dou6 luni mai t6rziu, Alvaro de Luna era executat in ordqelul
valtadolid, cu autorizarea prealabili personali a monarhului. In
anul urmitor, 1454, murea cel care fusese atdt de mult timp
protectorul siu, Juan al lllea.
AVLA',
EPoCA LUI ENRIQUE AL IV-LEA',,FARSA DE LA
Noul rege al Castiliei a fost Enrique al lV-lea (1454'1474),
cunoscut drept Impotentul. Enrique al lV-lea definit de Gregorio
Marafl6n2 ca,displazic eunucoid", este unul din monarhii cei mai
controversafi din toat6 istoria castiliei. F[r6 indoiald, erau trds6-
furi tipice ie acestui monarh sl6biciunea de caracter, retragerea 9i
abulia. inceputul domniei lui, totuqi, a fost pozitiv' Pdnd una-alta,
era favorabild situafia economicl a vistieriei Regale, datoritS
faptului cd se alocaseri coroanei in primii lui ani de domnie
t carc
Ofi1er cu grad inalt al armatei. Cuv6ntul vine de lacomes slabuli,
in ur"riuri vizigote, ofifer ins[rcinat cu ingrijirea cailor din grajd;
"ru,
aici comandant militar suprem.
2
y Posadillo (1887-1960), medic, om cte gtiinfi, istoric, scriitor 9i filozof'
EvuLMsonJ 123
veniturile ordinelor militare din santiago gi Alcrintar4 care erau
inactive. La pulin timp, Enrique al IVJea hotdtr sd pund in
miqcare impotriva nazarilor un rdzboi de uzurd" ceea ci nu i_a
pldcut nobilimii. La cortesurile din Toledo din1462 s-a hotdrdt sd
se rezerve o treime din l6na din Coroana de Castilia pentru pro_
ducfia textild d^in regatele sale, ceea ce i-a supdrat pe exportaiorii
acelui produs. in orice calbunaimagine pe caxe in vremea aceea
o avea Enrique al lV-lea explicd de ce catalanii, nesupugi fafa de
monarhul lor Juan al IIJe4 ,,infante de Arag6n" de altddatd, sd_i
-castiliei
ofere principatul. Dar nehoiararea regelui
gi vicieana
intervenfie a lui Ludovic al Xl-lea al Frantei l-au ftcut pe Enrique
al lV^-lea sd renunfe la propunerea catalaniior.
Incet-incet cregtea opozilia fa,ta de Enrique al lV-lea a unei
pdrfi bune a marii nobilimi. Totuqi, momentul cel mai critic a avut
loc in anul 1465. in luna iunie aacelui an s-a desfbgurat in afara
oragului Avila o ceremonie grotescd, aqa-numita ,,f*.A d. lu
Avila", in care regele, reprezentat de un manechin imbrdcat in
doliu gi pus pe un scaun, a fost deposedat de tron. intre partici-
panfii la acea absurdd acfiune figurau, printre altii, Juan pacheco,
care fusese cu ani in urm6 principalul colaborator al regelui
Castiliei, gi arhiepiscopul de Toledo, Alfonso Carrillo. nZvratilii
au proclamat rege al Castiliei pe un frate tdndr al lui Enrique al
IV-le4 infantele Alfons, ipoteticul Alfons al XII-le4 nu
mai mult decdt o veritabilijucdrie in mdinile lor. Cu toate"*"aceste4"ru
Enrique al lVJe4 cu ajutorul oragelor gi al unor nobili care au
rdmas credincioqi cauzei lui, precum cei din familia Mendoz4 i-a
invins pe rebeli in bdtirlia de la Olmedo, in anul 1467. Dar
nehotiirdrea lui l-a impiedicat, iar, sd tragd folos din acea victorie.
In 1468 a murit, victimd a ciumei, t6n6rul Alfons. Cui sd_i
revini succesiunea la tron? Enrique al lV-lea avusese, de la a
doua lui sofie, Ioana din fortugalia, o fiicd, gi ea numitd loana.
Gurile rele atribuiau patemitatea noului sdu favorit, Beltnin de
la Cueva, de unde vine numele de loana Beltraneja.
$i aga fiind,
Enrique al lV-lea, in pactul de la Toros de Guisando, din anul
1468, a desemnat ca succesoare pe sora sa Isabela. Acest lucru
se datora nu discutabilei sale paternitdfi asupra tinerei infante
Ioan4 ci faptului cd a doua lui cdsdtorie oferea serioase indoieli
de legalitate. Totugi, cdsitoria Isabelei, in 1469, cu mogtenitorul
t24 ISTORIA SPENMI
Coroanei de Arag6n, Ferdinand' realizatl firi consultarea prea-
labili a regelui Castiliei, cum se convenise' l-a dezgustat pe
Enrique at lV-tea, care a declarat-o moqtenitoare a tronului pe
fiicaia loana. A inceput atunci o perioadi extrem de confuzl,
ceea ce aratl c6" imediat dupd moartea lui Enrique al IV-lea,
eveniment care a avut loc in anul 1474, Castilia a fost scena
unui razboi de succesiune intre cei doi candidafi: Isabel4 sora
regelui decedat, gi loanan fiica sa'
TAnCUTIB DE LA MEDINA DEL CAMPO.
AvANrul coMERTULUI INTERNATToNAL
Secolul XV a cunoscut o redresare in foarte felurite fafete' A
fost, dintru inceput, o creEtere a populafiei. Efectivele demogra-
fice per totalul Coroanei de Castilia" pe vremea lui Enrique al
Iv-lea, sunt apreciate intre patru qi patru milioane 9i jumatate de
locuitori. Coniomitent asistim la un proces de noi desfeleniri, in
vreme ce incepea pe soluri din castilia o specializare a culturilor,
in parte datorit[ nevoilor cererii urbane. Alte activit2iJi.care au
progresat in secolul al cincisprezecelea au fost pescuitul 9i extrac-
meritii si amintim
fia irerutui. Cu privire la acest ultim aspect
aceast[ cifrd; in senioria Biscaya extrac{ia fierului, apreciata la
inceputul secolului XV la vreo 18.500 de chintale, se apropia nici
mai mult nici mai pufin dec6t la 40.000 de chintale la sltrqitul
secolului. La fel pioduclia de manufacturi a urmat cursul sdu
ascendent. Chiar dacd fabricarea de textile se afla ,,ln descreg-
tere", cum a semnalat la timpul potrivit Ram6n Carandel, dat
fiind abundenfa de l6n6 care exista in coroana de castilia, au fost
centre care au prosperat in mod notabil in al cincisprezecelea
veac. Acela a fost cazul, de exemplu, al oragului Cuencq ale cdrui
jumitate a secolului XV, intre trei mii
fesStorii fabricau, in a doua
gi patru mii de postavuri pe an. Legat de aceastii problematicS este
,r".rt* ca sd amintim cererea ftcutI de c6tre deputafii starii a
treia in cortesurile din Madrigal din anul 1438. Reprezentanfii
oragelor qi satelor il rugau pe rege ca sd interzicd importul de
r y Thovar (lgg7-19g6), economist, considerat ca autoritate in istoria
economicl spanioltr'
Evur.Mporu 125
postawri gi exportul de l6ndrie. Acea mdsurd, fireqte, nu s-a luat
din partea autoritdtii regale, cdci ar fi insemnat ruperea unei
traiectorii stabilitd cu multii vreme in urmd care aduiea foloase
exportatorilor de materie prim6 textild.
Totuqi, sectorul care a atins cea mai mare prosperitate in se_
colul XV a fost, ftrd nici o indoiald, cel al come4ului. Cregte4
desigur, comerful interior, cum o demonstreazd cregterea alca_
bala', impozit care greva circulalia mdrfurilor. La inceputul
secolului XV au ap6rut, in ordgelul Medina del Campo, din
ordinul infantelui don Fernando, pe atunci stdpAn ai acelei
nipte tdrguri. La numai cdliva ani tdrgurile de la
lo-ca.f.itdti,-
Medina del Campo igi cdgtigaserd o mare faim6. Li Crhnica de
don Alvaro de Luno ne spune, referitor la jumdtatea secolului, c6
la aceste tdrguri veneau ,,grandes tropeleJ de gentes de diversas
naciones asi de Castilla como de otros .egnos;'r. Tdrgurile de la
Medina se fineau in doud perioade ale inului, OuranA in total
vreo suti de zile. La ele participau, in afar6, de comercianfi din
diferitele regate hispanice, numerogi oameni de afaceri str6ini,
provenind din tdri ca ltalia, Franf4 portugali4 etc. Altminteri, la
tdrgurile menfionate se comercializau numeroase produse, intre
ele l6nirie, vinuri, ulei vegetal, miere, fesdturi Oe tux sau giu_
vaericale; dar activitatea care a avut o mai mare dezvoltareJel
pufin de la sfdrgitul secolului XV, a fost negocierea tratelor.
Comerful intemafional ave4 logic, diverse orientiiri. Exista
schimb de mdrfuri, desigur, cu celelalte regate hispanice, Arag6n,
Navarr4 Portugali4 Valencia gi, uneori, regatul nazari.lar sirsa
cea mai spectaculoasd era aceea care se proiecta pe coasta atlanticd
a Europei occidentale. Burgos era marele centrude contractare de
!**1", care apoi se exporta din porturile din actuala
lardt aBasci_
lor, qi in primul rdnd din portul Bilbao. in Burgos a luat naqtere, la
jumltatea secolului XV, o ,,universitate de cornercianti',. prlausele
care plecau de pe pdmdnturi hispanice, in direcfia Fiandra" coasta
atlanticd a Frantei, chiar gi Anglia gi lnrile hanseatice, erau in pri_
mul rdnd lindrie gi in continuare fier biscain. in mai micd mdsuri se
I
Impozit indirect, taxd pe tranzaclii,vinzfui-cumpiriri.
" ,,Mari mullimi de oameni de ferurite nafiuni atat din castilia c6t gi din
alte regate".
126 ISTORIA SPANMI Evur-Msotu t27

ba chiar gi firdnime, ci gi de imaginea care se transmitea despre unii gi

putea exporta ulei vegetal, vin, alaun, piei, qiei de animal
'runat,
pioa* originar din insulele Canare' in schimb se importau alfii. Textele din epoci ii prezintl, pe nobili ca oameni dotafi cu
postavuride calitate 9i alimente, care proveneau inainte de
un mare spirit de serviciu, leali pi cavaleregti. f,iranii, din
t;;tt;i covoare qi retabluri' produse de contr6, erau persoane grosolane, murdare gi ignorante.
ioate dinlumea nordic6, pt""um Ei
Dacd ne fixdm atenfia asupra nucleelor urbane vom g6si, la
lux pe care le cumpdra marea nobilime din Coroana de Castilia'
fel, o clard dihotomie intre oligarhia dominantd gi oamenii sim-
an rint"ri, de-a lungul coastei atlantice s-au constihrit diverse consu- pli. Cavalerii-patriciani de obicei erau oameni cu mari averi, dar
Nantes'
late de comercianlidin Castilia' precum cele din Rouen'
oipp" gi, mai ales, Bruges. in a&t 9.lu$ lu ajuns sd se constituie in acelagi timp de rang nobiliar. Un exemplu paradigmatic ni-l
oferd oraSul Burgos. La inceputul secolului XV viafa locald era
-doua,,naliuni" hispanice,-cea din Castilia qi cea din Biscaya
i;sudul Peninsulei lberice exista alt important pol comer-
in mdinile cdtorva familii, Santo Domingo, Fria, Prestine, Mat6
mare sau Camargo. Era vorba de oameni care practicaserd afacerile
cial. Ne referim la coasta atlantica din Andaluzia, zond de
confluenfi al Meditera- negustoregti, dar in acelagi timp se strdduiserd sd se combine cu
valoare strategic[ fiindci era punctul de
nei cu Atlanticul' De asemeni se afla aproape de continentul
familii ale cavalerilor locali, ceea ce i-a frcut sd se incadreze in
de unde se import4 in principal, aur 9i sclavi provenind
confreria Maicii Domnului din Gamonall. Sectorul popular al
african,
nucleelor urbane era format din megtegugari, mici negustori,
din Africa neagr6. Marii dinamizatoi ai acelui come4 au
fost
in diverse oraSe grddinari, pescari la nevoie, etc. Condifiile lor de trai erau
oamenii de afaieri genovezi stabilili 1n!aluz9'
mai cu seamd in Sevilla" dar qi in Chdiz Jerez, Sanlitcar
d9 extrem de modeste gi participarea lor la consiliile primdriilor din
exporta ulei oragele respective practic nuld.
Barrameda gi Puerto de Santa Maria' Pe acea cale se
mercur din Almad€n 9i' Putemicile contraste sociale existente, atdt in lumea rurald
n"g"t"l, .ur-in, piei de animal, cear5"
importau, in principal' cdt qi in cea urbanS, au dus, uneori, la conflicte. Au existat loca-
c61Tva ani, chiar grdu. in contrapartid[ se
litdfi cu indelungati tradilie fbri stipin care, in diverse momente,
postavuri din Florenl4 damaschinaje, mirodenii 9i hdrtie'
qi-au manifestat pl8ngerile pentru incilcdrile pe care, din punctul
lor de vedere, le comiteau seniorii care le incorporaserd in dome-
TENSIUNILE SOCI,ALE. INUENOTff OS.
niile lor. Aqa s-a intdmplat, de exemplu, la inceputul secolului XV
PROBLEMA EVREULUI CONVERIIT
in satul Benavente, care i-a trimis monarhului Enrique al IIIJea o
sdi petifie cu daune in care expunea abuzurile stipdnului localitd{ii,
Recompensele acordate de Enrique al ll-lea qi succesorii
la intdrirea pozifiilor marii nobilimi, care poseda Juan Alfonso Pimentel, qi oamenilor s6i. Oamenii de prin partea
au contribuit
vaste seniorii, in care exeicita atribufii jurisdictionale'
e$tiT locului. nu cereau si inceteze stapdnirea lui Juan Alfonso Pimen-
tel, ci ca seniorul, care primise acea recompensd de la monarhul
unele din familiile nobile cele mai semnificative din Castilia
Velasco' castilian, ,,sd facd uz de drepturile sale, gi nimic mai mult", adicd,
secolului XV: in regiuni din bazinul fluviului Duero'
Manrique, Enriquez, Pimentel sau Quiffon; in meseta de sud' sd nu comitii abuzuri. Dar, conflictele cele mai puternice au avut
gsifniga; in Andaluzia, Guzmfn, Ponce din Le6n loc pe pimdnturi din Galicia. in 1431 a fost o rdscoali tmpotriva
Mendoza ori
se afla mica-nobi- nobilului galician Nuffo Freire de Andrade, care a fost pdni la
sau Ferniindez din ioiAoU* Sub acel sector
de obicei numitd cu termenul de cavaleri sau de
lime,
hidalgi' In urmd indbuqit?i. Cdliva ani mai tArziu, in 1467, *a produs
grup aga-numitul ,,al doilea rdzboi irmandifi". Geneza lui se afla in
celalalt capit al evantaiului social se aflau fdranii, !.es1r1!'
degi majoritatea dintre ei cultivau pdmdnturi ale altora' fiind in
nu era
situalie de dependen{i fa[6 de sectoarele nobiliare' Dar I Localitate din provincia
Burgos, situati pe drumul de la Madrid spre
vorba numai de deosebiriie economice gi sociale intre nobilime Fran[a.
 ISTORIA SPAUET Evur. Msoru 129
t28
din care latA Fortalitiwn /idei, text foarte dur impotriva convertililor la
formarea, chiar in acel an, a unei Hermandad Generalt'
pr:cum unii nobili' creqtinism, pe care nu-i deosebea de evrei. Mai mult decdt at6! in
E;; pu.t" ou*.tti de lalari 9i de 9ras,
la
si
9i
fie in jur de 1473, unele orage din Andaluzi4 incepdnd cu C6rdob4 au fost
ila"""i":tii, care dupi toate'probabilitiitile au ajuns
pebazi d9 luat initiativ4 martor a noi rdscoale populare impotriva convertifilor la cregtinism.
80.000, 9i care s-au organizat 4t1
""1? galiciane' im-
distrugdnd numeroase iortarele ale,marii nobilimi iNrAmnsa purERrr REGALE
p"triui cdreia au aruncat dardele2 lor' Dar in 1469' datorit6
indiscutabila superioritate
iensiunitor interne intre lnqiqi rebeli 9i Tensiunile politice gi sociale pe care le-a cunoscut Coroana
Alt teri-
riiit*a a magnafilor nobiiiari, r6scoala a fost indbuqita'a fost de Castilia in secolul XV pot si ducd la ideea cl puterea regald
loriu a ctinoscut ln secolul XV frecvente conflicte fara
"*.
gascilor. Acolo s-au infruntat dou6 grupari nobiliare, oflacinii qi era in regres. Nimic mai departe de adevdr. in termeni obieCtivi
lupta lua altd directie' indrep asistdm ?n sus-menfionatul secol la o considerabild intdrire a
C".-U"i"ii. Dar ?n mod frecvent puterii regale, atdt in termeni teoretici cdt gi practici. in orice
t0ndu-se irnpotriva oamenilor simpli' $i drept urmare
frdliile din
alie ca posibild frdnd in caz, marii autori de tratate ai epocii apdrau cu hotiirdre autorita-
u""u t"giun" au acfionat, intre aspecteo
rismul regal. Regele, spunea Rodrigo Siinchez de Ardvalol, este
'-'- abuzurilor celor Putemici.
fata
,,o imagine a lui Dumnezeu pe pAment". in paralel, textele din
l;;;;, " n.""r* s6 ne referim la numita,,problemi a evreului din secolul XV insisti in repetate rdnduri pe ideea ,,puterii regale
.onu"ttii;{ ira vorba despre evreii care, in-urma evenimentelor
absolute". La fel, in Cortesurile din Olmedo din 1445, linute cu
tiet, u"".ptur"rd botezui creqtin' Putin cdte Pytin aRarea in s6nul putin timp inainte de bitdlia intre trupele regale gi cele ale
**"io, populare cre$ine dupminie impotriva acestor oamenl'
^o
erau acuza{i de ,,infanfilor de Arag6n, s-a prosldvit pdnd la limite incredibile
cregtinii noi*u mcfiTanos.in cei convertili, cei care imaginea puterii regale. ln men{ionata reuniune a Cortesurilor
evrei ascungi' la care. contribuia
a fiin continuare iudaici, se vedea
div-ye pe carg practica- s-a spus, printre altele, urmdtoarele: ,,que ningunt non sea osado
faptul ci se consacrau aceloragi servicii l-e
de le resistir, por que los que al rrey resisten son vistos querer
serd atunci c6nd traiserd in s6nul comunitiifii ebraice. violen{a im-
Toledo' rresistir a la ordenanga de Dios"'.
potriva creqtinilor recenli a izbucnit, in anut^1449' in oraqul
'p*r"t r de plecare a fost protestul popular impotriva achitirii unui Aldturi de argumentele teoretice asistdm, de-a lungul secolu-
numit lui XV, la dezvoltarea de diferite elemente care asigurau mai
itnpo"it, al c6rui perceptor eta un conv:rtit la creEtinism' mare soliditate autoritdlii regale. Astfel, de exemplu, frontierele
a revenit
Alonso de Cota. Lucrurile st6nd a54 conducerea revoltei incepeau sd indeplineascl un rol important fiindcd delimitau peri-
pintipuf"fo. familii ale cregtinilor mai vechi din oraq' in fruntea
Intenfia lui era si impiedice cu metre de comunitdli in mod frecvent ostile. in altd ordine de idei,
s-a situat Pero Sarmiento'
"Ato* la cregtinism sd ocupe posturi de in secolul XV s-au ficut paqi importanfi pentru a cduta un centru
orirt pt"t ca nici un convertit stabil al puterii regale. In acest sens a fost ordqelul Valladolid cel
Toledo' La acea datii au apdrut pamflete
municipiul
Margo; care, de facto, a indeplinit acea funcfie, in special imediat dupd
iil;tttt" convertiliior la creqtinism; a$a cel al guralivului
"orntiOa'in
c6 creqtinii stabilirea in el, in anul1442, a Chancilleria, adicdt a tribunalului
Gwciade Mor4 care afirma" pe un ton clar antisemit'
aceea. ieqea
noi ,,"ruu gi suni de neam infeiior'' t'u plolil timp dupd
franciscanului frayr Alonso de Espin4 intitu- I
Oe sut tipar lucrarea Sau Ruy Sdnchez de Ardvalo (140411405-1470), eeleziast, pedagog,
istoric, teoretician politic, diplomat gi scriitor.
I ' ,,Cd nimeni nu e neinfricat sd i se impotriveascd, fiindc[ aceia care
Fra$i Generale. regelui i se impotrivesc sunt vdzuli a voi sd se impotriveascd poruncii
2
Sulip scurte. lui Dumnezeu".
3
Frate, c[lugdr, cuvios.
 ISTORIA SPANINI
Evur- Msoru r3l
130

aqa-zisele ,,minute ale puterii", pe care coroana obignuia sf, le

superior de justifie sau Audiencia. Jos6 Antonio Maravallr, ba-
trimitd oragelor gi localitalilor cu drept de vot in Cortesuri qi
zdndu-se pe acele elemente, a afirmat ci in secolul al cincispreze-
care puteau sd contribuie la reducerea autonomiei nucleelor
celea a apdrut un sentiment cu caracter protonafional.
urbane. In ceea ce privegte puterea local6, rimdneau valabile pe
in paralel erape zi ce trece mai importantdprezenla de avo- mai departe liniile trasate imediat dupd stabilirea, pe vremea lui
cali sau juriqti, adic6, p-rofesionigti formafi in universitdli, in Alfons al Xl-lea, a corpului de consilieri, controlat, ftrd indo-
treburile de conducere. in acest fel puterea politica, bazatd in iald, de oligarhiile ordqenegti. in ciuda acestui lucru, creqtea din
mod tradilional pe lealitatea de vasal, incepea si se obiectiveze,
zi in zi trimitere4 din partea autoritdtii regale, de corregidorir, a
pundnd in relief, ca argument decisiv, capacitatea profesionald'
cdror misie era pacificarea posibilelor dispute care s-ar fi
Una din etapele cele mai importante, in ceea ce priveqte debar- intdmplat in orage gi sate, dar in acelagi timp controlarea mai de
carea de juriqti in administrafia public6, a fost chiar domnia lui
aproape a acestor nuclee de populafie. Aga stdnd lucrurile,
Enrique al lV-lea. La fel, trebuie menfionat, tot din aceastd intervenlionismul regal erape zi ce trece mai mare.
domnie, importanla ordonanfelor aprobate in Cortesurile din
Segovia din anul 1473, care au servit de precedent q:ttty pT
Culruna. PRTMELE iNsBuNAru alE UMANTsMULUT
neiea in migcare, din partea Regilor Catoliciz, a Frlfiei Sfinte''
Nu putem sd uitim, pe de altd parte, importan{ii paqi fbcufi, de la
Viala spiritului s-a dovedit in secolul XV, in linii generale,
inceputul secolului XV, in vederea constituirii unei for,te mili-
mai pagnicd decdt in cel anterior. Totugi, pe pdmdnturi ale
tare permanente in serviciul regelui. $i ce sd spunem de senioriei din Biscaya a apdrut, in primele decenii ale secolului, o
o.gunirur"u Vistieriei, impdrlitd in doui Contabilitdli principale, gravd deviere religioasd, numilii ,,eretici din Durango". CdlugS-
cei a Vistieriei propriu zise 9i cea a Conturilor? Pe deasupra, rii rebeli, in fruntea cirora se afla franciscanul Alonso de Mella,
incasdrile fiscale, cum a demonstrat profesorul Laderoa, au
criticau cisdtoria, obldduind comunitatea de bunuri gi de solii.
crescut spectaculos de-a lungul secolului al XV-leq mai ales ca De asemenea, cereau o noud interpretare a Bibliei, tdg6duiau
urmare a notabilei mdriri a impozitului alcabala.
prezenla lui Christos in Euharistie gi nu se inchinau. Aceastd
Cortesurile din secolul al XVJea, totuqi, se deosebeau de
erezie, care a atras importante sectoare populare din zona Du-
cele din etapele anterioare' Reprezentarea ordqeneascd s-a redus
rango, a fost dur reprimati, ajungdnd sd se vorbeasci de sute de
numai la qaptesprezece nuclee urbane. in acelagi timp, nobilii 9i
execufii. Totugi, Alonso de Mella a putut sd scape, gdsind pdnd
inal{ii demnitari ai Bisericii nu mai veneau la adundrile lor' $i la urm6 refugiu in regatul nazari din Granada.
de aceea Cortesurile devin p6nd la urmd un soi de intdlnire 9i Biseric4 desigur, continua sd domine via,ta culturii. Intelectua-
discufie intre rege gi ora;ele cu drept de vot in institufie. Pe de
lii cei mai ilugtri ai epocii erau teologi; astfel, Juan de Torquemad4
altd parte, e posibil ca autonomia deputalilor stdrii a treia sd se
Alorso de Madrigal sau deja citatul Rodrigo Siinchez de Ar6valo.
vadd redusd in urma deciziei regale ca Vistieria publicd sd-qi Torquemad4 cdlugdr dominican, era cu idei conservatoare qi clar
asume cheltuielile lor. Pe aceeaqi linie e posibil sd se situeze
anticonciliatorist, cum se aratii in opera sa Summa de Ecclesia.
Alonso de Madrigal, episcop de Avil4 cunoscut precum cel
t Bronzat er4 in schimb, conciliator. S6nchez de Ardvalo a scris mai
2
ltlt t-tlte;,
istoric ai eseist.
ales despre probleme relative la puterea politicd. in acelagi timp
Ferdinand gi Isabela din Arag6n 9i Castilia'
3
Santa Hermandad, organism creat de Regii Catolici pentru menfinerea intAlnim diveryi aristocra,ti participdnd la crealia literara, cazuri,
ordinii publice gi reprimarea delictelor gi violenlelor, in special lat9r6,
pe baza,,hermandades" de dinainte. I
a Reprezentanfi ai regelui in consiliile municipale, avdnd largi atribufii.
Miguel Angel Quesada, n' 1943, istoric.
r32 ISTOzuA SPANIBI Evul Meoru 133

intre alfii, a lui Fem6n P6rez de Cuzn6n, a lui iRigo L6pez de GRANADANAZART. UN npcariN DEcLTN
Mendoza, marchizul de Santillan4 autor de opere at6t de strilucite
precum ia comedietct de Ponza ori Serroniilasl, sau al lui Jorge Incd subzista, de partea cealalta a Cordilierei Penibetice,
il4anrique, ciruia ii datorim nemuritoarele Coplas a Ia muerte de regatul nazari din Granada. Lucrurile stdnd aqa, de-a lungul
,u podr"'. in definitiv, cum a semnalat marchizul de Santillana, nu secolului al XV-lea panorama pe care a oferit-o acest regat a
era ostilitate intre arme qi litere, cdci ,,la sciencia... non embota el fost a unei crize aproape permanente. Pur qi simplu, intre anii
fierro de la langa, nin face floxa la espada de la mano del 1417-1450 au fost zece schimbdri de emiri, reugind unul dintre ei,
cavallero"3. in afari de numele citate, alti figurd relevanti a Mohammed al lX-lea" sd ajungd la putere nici mai mult nici mai
secolului al XVJea a fost Juan de Men4 care a scris o carte pufin decdt de patru ori. Nu-i de mirare, fafd de acele imprejurdri,
cd trupele creptine au profitat de acea conjuncturd pentru a incepe
extraordinard, Laberinto de Fortrms. La fel trebuie s6 semnalam
dezvoltarea poeziei populare, prezelti in cuplete cu caracter satiric si cdgtige mici succese militare, printre care se cuvine a
precum cele despre Mingo Revulgoa sau cele del provincial consemna victoria de la Higueruel4 ce dateazn din anul 1431. Pe
Dar, fira indoialq una din tr6s6turile cele mai caracteristice ale vremea lui Enrique al lV-lea al Castiliei, regatul Granad4 condus
culturii dh secolul al cincisprezecelea in coroana de castilia a fost mai intdi de emirul Sa'd (1453-1464) gi apoi de fiul sdu Abu
sosirea primelor simptome ale umanismului, originar, dupd cum se al-Hasan (1464-1485), a dat mai mult senzalie de putere, chiar
fireqte, cd in nici un dacd unele localitdli musulmane au trecut in stdpdnire cregtind,
Etie, dinlinuturi italiene. Trebuie sd semnaldm,
moment nu a existat cea mai mic6 fricliune intre ideile umaniste 9i mai ales pe coasta din Mrilaga; caz, de exemplu, al localitifii
principiile religiei cregtine. Primul umanist castilian a fost, dupd cdt Estepona. In orice caz, e posibil ca acea imagine a regatului
i" pare, episcopul de Burgos, Alonso de Cartagen4 care provenea Granada si fi fost inainte de toate rezultatul serioaselor probleme
dintr-o familie de evrei convertifi la cregtinism. Alonso de carta- inteme care erau trdite in Castilia lui Enrique al IVJea.
gen4 despre care gtim c6 admira idealurile umanigtilor ifalieni, a Regatul Granada ave4 la jumitatea secolului al XVJeao o
populafie apreciatii la vreo 350.000 de locuitori. Fdrd indoiald" nu-
Jcris diferite opere inspir€ndu-se din scriitorul hispanoJatin Seneca.
De asemeni se cuvine includereain lista primilor umanigti castiliani cleul cel mai locuit era oragul Granad4 ce reunea dupd cdt se pare
a lui Femrin P6rezde Guzmiin, a enigmaticului Enrique de Villena vreo 50.000 de persoane. Majoritatea populafiei, firegte, era musul-
gi, bineinfeles, a marchizului de Santillana. Cum sdJ uitim, pe de mand, degi va fi fost de o mare eterogenitate, cici existau berberi,
ufta pu.t , pe Juan de Segovia? Era vorba in acest caz de un gdn- arabi, siriani, muladi, sclavi, etcetera. Dar existau gi bimici: creptini
ditof de mire originalitate, care s-a ardtat pacifist in timp ce apdra unii, care mai ales proveneau din prizonierii de rdzboi, evrei al1ii.
necesitatea unui dialog intre diversele religii. Juan de Segovi4 in Situalia economicd" dupd cdt se pare, abia dacd suferise schimbiri
definitiv, se inscria pe linia ecumenismului. in ai sii mai mult de dou6 secole de existenfi. Amintim rolul pe
care il indeplineau in activitifile comerciale oamenii de afaceri ge-
novezi, care au tras foloase de pe urma deschiderii sffdmtorii
Gibraltar comerfului intema]ional. ln orice ca4 evolutia evenimen-
telor indica sensul cd zilele regatului nazari pdreau numdrate.
t
Compozilii poetice cu subiect de dragoste 9i rustic, scrise de obicei in
metri scu(i.
't Balade la moartea tatiilui siu.
spada din mina
,,$tiin1a... nu slIbegte fierul llncii, nici nu face slab[
cavalerului".
4
Spilcuitul Mingo T[v[lit'
134 IST0RIA SPENINT
" IO. SECOLUL XV.
CONTRASTELE COROANEI
DE ARAGON
Secolul XV a fost o epocd de mari contraste in Coroana de
Arag6n. in plus s-a stabilit o noui dinastie, cea a Trastimarilor,
de origine castiliand. in acel eveniment au vdzut unii istorici
geneza=luptei intre autoritarism gi pactism. Al doilea monarh din
acea dinastie, Alfons al V-lea, a trdit absorbit de lumea italiana,
qi in special de Napoli, unde pdni la urm6 s-a instalat' Dar pe
,ot"*"u fratelui gi iuccesorului siu, Juan al ll-leq Catalonia a
cunoscut un teribil rdzboi civil, pe o duratd de zece ani, care a
l6sat grele sechele in principat. Din punct de vedere economic
Coroana de Arag6n oferi in secolul al cincisprezecelea un ascu-
fel prezent
{it contrast intre spectaculosul regres al Cataloniei, la
in planul demografic, qi extraordinara splendoarg pe
:9" "u
sociald. In
atins-o valencia- Nu mai pulin critic[ a fost situaJia
afar6 de conflictul provocat de payeses de remensa" care a durat
aproape de un secol, cu diverse suiguri Ei cobordquri, trebuie sd
uOauga* infruntarea pe care au avut-o, in oragul Barcelona,
busci Si biga, adic6, popularii 9i patriciatul. $i Mallorca a fost
martor al unui grav conflict, cel al forans'. Coroana de Arag6n,
in care deja se integrase Mallorca, qi care ulterior s-a indreptat
cdtre Nap-oli, oferea o articulatie singulard, in care i;i dddeau
mana unitatea gi diversitatea. in domeniul culturii legdtura
stransd cu ltalia s-a tradus in sosirea, mai inainte de restul
regatelor hispanice, a curentelor umanismului italian' Dar, nu se
poate incheii acest capitol, aluziv la Spania oriental6, fdrd ca sd
ne referim la regatul Navarra, victimd, in secolul XV, a im-
portante convulsii.
I
Termenul se folosea pentru a se referi la {ilranii din insula Mallorc4 dupd
cucerirea creqtind, oameni strlini, adic[ oameni din afara oragului'
EvuL Meoru 135
TnasrAueRu, iN ARacON. ALFONS AL V-LEA $r NApoLr
Coroana de Arag6n s-a intAlnit, in anul 1410, cu o serioasd
problemd succesorald. Divergi aspiranfi gi-au prezentat candidatur4
intre ei infantele Ferdinand de Castilia; Jaime, conte de Urgel, gi
Ludovic de Anjou, duce de Calabria. Dupd o etapi de anumitd con-
fuzie s-a ajuns la acordul de la Alcafiiz, in care se stabilea c[
alegerea noului monarh o va realiza o comisie de noud persoane,
trei reprezent6nd Arag6nul gi atdlia allii Catalonia gi Valencia.
Reprezentanfii, intre care se afla faimosul dominican valencian
Vicente Ferer, s-au reunit in localitatea aragonezA Caspe. in iunie
l4l2 Si-at incheiat gedintele, dupd ce au ales, ca rege al Arag6nu-
lui, p" castilianul Ferdinand. Acel eveniment e cunoscut drept
Infelegerea de la Caspe. Solufia de la Caspe a stdmit vii dezbateri
istoriografice. ln ciuda acestui lucru, aqacum aardtatJaime Vicens
Vivesl, hotdrdrea care s-a luat acolo ,,a fost istoricegte just6 in timp
ce a desemnat candidatul cel mai universal acceptat de diversele
structuri din tirile Coroanei de Arag6n".
Cu Ferdinand I (1412-1426) se incepea ocdrmuirea dinastiei
Trastdmara in Coroana de Arag6n. Una din principalele probleme
pe care a trebuit sd le ?nfrunte noul monarh a fost rdscoala contelui
de Urgel, rival al sdu pentru a ocupa tronul aragonez. Ferdinand I a
cucerit Balaguer (1413), in timp ce l-a ficut prizonier pe contele de
Urgel, care a fost trimis in localitatea castiliand Uruefla. Dar la fel a
trebuit sd infrunte presiunea exercitatd de putemicii din Cataloni4
dupd cum s-a vlzut in Cortesurile din Barcelona din 1412-1413.
Fdrd ?ndoiald, Deputifia Majoritnfii a ieqit in mod notabil intdriti
din acele sesiuni. Cu toate acestea, in anii urmdtori, Ferdinand a
hotiirdt si nu facd noi concesii. Nici nu a neglijat primul Trastiimara
arcgonez problemele din Mediteran4 concret cele privitoare la
insulele Sicilia qi Sardinia.
Lui Ferdinand I i-a urmat fiul sdq Alfons al V-lea (1416-1458),
cunoscut ca Magnanimul. Atracfia lui pentru Mediterana a fost at6t
de mare incdt a petrecut cea mai mare parte a vietii lui in afara
meleagurilor hispanice. Nu l-au numit unii istorici ,,apatridul
mediteranean'? in 1420 a plecat irspre Sardinia, unde i-a invins pe
t
lteto-toeo;, istoric.
136 ISTORIA SPATqIgI
rebelii sarzi. in schimb, nu a avut succes in Corsica' Urmitorul
obiectiv era Napoli, unde a 4uns in 1421. Regina Ioana a II-a din
Napoli, care nu avea mogtenitori, l-a desemnat succesor, in timp ce
Alfons al Vlea ii invingea pe genovezi. Totuqi, planurile lui Alfons
al VJea s-au destrdma! pentru cd atrebuit sb se intoarci in Penirsula
Ibericd in1423. Anii urmdtori a acordat atentie problemelor hispa-
nice, pi concret activitiitii fraJilor sdi, ,,infanJii de Arag6n", in regiuni
castiliane. Totugi, dup6 semnarea acordului de la Majano (1430)' a
hotirdt sd se reintoarcd la problemele italiene. Obiectivul s6u er4 din
nou, Napoli. Dar, in anul 1435 a fost invins in bntilia navald de la
Powa in timp ce a fost ficut prizonier. Dar acel dezastru a fost
trecitor. Alfons al V-lea, incepdnd din anul 1436, qi-a dedicat toate
eforturile pentru a pregdti cucerirea regatului Napoli. Dupd mai multe
succese militare, ca de pildd cucerirea Benevento, in anul 1442
trupele sale reugeau sd intre in ora;ul Napoli. in februarie t++:
Alfons al VJea in penoand iqi thcea intrarea triumfald in acel oraq,
fiind aclamat pe shdzi ca eliberator. C6{iva ani mai tArziu s-a ridicat
la Napoli un arc de triumf pe care se putea citi: ,"Alfonsus, rex
Hispanus, Siculus, Italicus, pius, clemens, invictus". Cucerirea oragu-
lui Napoli fusese marele obiectiv al lui Alfons al V-lea, dar nu incape
indoiald cd a fost utild pentru Coroana de Arag6n 9i mai ales pentru
comercianfii catalani. Magnanimul a petrecut la Napoli restul vielii
sale, ddrui! intdi qi intlii, contactului cu intelectualii.
JUAN AL II-IBA OB ANEC6U.
,,RAzBoluL clvlL" DtN CRTRlot ttR
Noul monarh wagonez a fost Juan al ll-lea (1458-1479),frate cu
Alfons al VJea Juan al llJea ave4 cdnd s-a urcat pe tronul aragonel
o lung6 experienli. tn Casitia fusese capul grupului cunoscut ca
,,infan=!ii de Axag6n". in Navarra, gra{ie primei sale cdsdtorii cu
Blanc4 fusese rege consort din anul 7425 gi monarh efectiv incepdnd
cu l4/l. Dar la fel exercitase funcfii in Coroana de Arag6n, unde a
fos! printre altele, locliitor general pentru Sardinia 9i Sicilia intre anii
1415-1416. Fdra indoial4 situalia Coroanei de Arag6n, qi in special a
Cataloniei, era extrem de delicatd. Juan al lllea avea, de c6{iva ani in
urmd, un conflict cu fiul siu Carol, prinf de Viana 9i moqtenitor al
regatului Navarra Acea infruntare s-a conturat in mediul catalan,
EVUL MEDIU t37
unde sectoarele opuse monarhului au decis sd acorde ajutor printului
de Viana. Cortesurile din Ldrida din 1460 s-au opus lui Juan al ll-le4
care a trebuit s&l elibereze pe Carol, atunci prizonier al sdu. in mod
simultan s-a corstituit Consell del Prirrcipat din Cataloni4 alcdtuit
din oameni ai nobilimii gi ai pafiiciatului urban. Mai mult decit at6!
in anul urmdtor Consell reugi sdJ proclame pe Carol de Viana
print-moptenitor al Cataloniei. in fala acelei perspective, Juan al ll-lea
a acceptat sd ducd tratative, ajung6ndu-se, in luna iunie a anului
146l,la infelegerea din Villafranca del Penedes. Acest acord, care,
dupd Josep Maria Salrachl, ,,cuprindea toate revendicirile politice ale
oligarhiei incepdnd din vremea lui Pedro Ceremoniosul", insemna o
importantii frdnd pentru aspirafiile lui Juan al Illea. Printre altele, s-a
convenit cd monarhul aragonez putea sI intre in Catalonia numai cu
autor'uarea prealabild a Coraell del Principat. Forfele numite pac-
tiste, adicd, sectoarcle sociale dominante, a se inlelege marii proprie-
tari de pdmdnf patriciatul urban gi unii conducbtori ai Bisericii,
ieqiserd victorioase. Totugi moartea suspectii a prinfului de Vian4
abiala citeva luni du@ amintita ?nlelegere, a insemnat o schimbare
categorici a situafiei. Ferdinand, fiu al lui Juan al Il-lea gi al sofiei
sale de-a dou4 Juana Enriquez, a depus jurdmdntul ca prin!-mogteni-
tor al Coroanei de Arag6n. intre timp ddinuia in Catalonia un ade.
v6rat climat inaintea rdzboiului. in februarie 1462 s-au rdsculat
payeses de remensa de pe pdmdnturi din Gerona. Dupd cdteva zile se
ardtau in Barcelona mari grupuri de meseriaEi oferind ajutorul lor
necondifionat lui Juan al Il-lea. La rdndul sdu5 Consell del Principat a
recrutat in mare grabi o armati" La I I martie 1462, lrsxlnBwiqueza
hotit€t sd plece din Barcelon4 insoliti de fiul ei Ferdinand.
Acela a fost inceputul unui crdncen rdzboi civil care a tlurat in
jur de zece ani. Intr-o tabdrd se afla regele Juan al IIJe4 care ave4
in afard de ajutorul militar franceq sprijinul payeses de remensa gi
al sectoarelor populare din orage. impotriva lui Juan al llJea se afla
in principal oligarhia, atdt rurald cdt gi urbanA, reprezentatd de
Deputilia Majoritar6, precum gi unele sectoare populare care im-
braliqaserd cauzaei. Rebelii au propus sd pund in fruntea principa-
tului pe regele Castiliei Enrique al lVJea (1462) qi, dupd abdicarea
sa, au recurs la conetabilul Pedro al Portugaliei (1464-1466) gi,
' (n. tg+s), medievist.
 ISTORIA SPANMI
Evur-Msoru 139
138

Valencia. Nu s-a intdmplat la fel in Catalonia nici in Mallorc4 teri-

finalmente, la Ren6 de Anjou (146G1472).In ciuda acestui lucru,
torii care au cunoscut, in secolul amintit un declin al producliei
desfhgurarea infruntirilor militare se decanta in favoarea taberei
agrare. in ceea ce privegte lumea miestriei, activitatea cea mai pu-
regaliste. Amintim cdteva din principalele jaloane ale acelui con-
temicd din Cataloni4 care era cea textil5, a inregistrat un regres in
flict in 1462, Geronao asediatd de rebeli, a reupit sI reziste; in 1464
secolul al cincisprezecelea. in schimb, Valencia avea activitili in
cddea in stlpdnire regalistd L6rida; in 1465 trupele lui Juan al ll-lea
indubitabild ascensiune, intre care se cuyine s5 o menfiondm pe cea
i-au invins pe rivalii sdi la Calaf, ocupdnd, in lunile urmitoare, intre
textild, pe cea referitoare la ceramicd (amintim piesele de la Mani-
alte localitili, Cervera gi Tortosa. in mod sigur, in anul 1467 rebelii
ses ori de la Patema), tiibdcdriile, boiangeria sau fabricarea mobilei.
au invins la Vilademat, ceea ce le-a dat controlul asupra Ampur-
Totuqi, este in domeniul comerlului in care a devenit cel mai
drinului. Dar regaligtii au reacfionat obfindnd noi succese in ulti-
frapant contrastul dintre Cataloni4 care a trdit o perioadd de clar
mele luni din anul 1471, cade pildi recdqtigarea Geronei gi victoria
regres, gi Valencia, protagonista unei str[lucite ascensiuni. Comer-
de la Santa Coloma de Gramanet. Cdderea Barcelonei, in octombrie
l472,in m6na lui Juan al II-le4 dupi un lung asediu, a insemnat lul catalan a inregistrat un spectaculos regres in secolul al XVJe4
degi continui sd se discute cronologia exactd a acestei crize. Unii
sftryitul rizboiului civil catalan. Predarea rebelilor s-a manifestat sub
autori au presupus cd una din etapele cele mai critice a fost cea
forma capituldrii de la Pedralbes. Juan al lllea s-a ardtat conciliator,
cuprinsd intre anii 1440-1455. gi aga fiind nu a rdmas in urmi faJi
ceea ce explicd de ce nu vor fi fost nici represalii nici epurdri. Tottqi,
de ea perioada 1462-1472,.care coincide cu rdzboiul civil din
relafia cu monarhia francezA a devenit dificila, datorit?i faptului ci
Catalonia. Fdrd indoial5, factorii care au intervenit in acest regres
regele gal pdstra in stipdnirea sa teritoriile Rosell6n qi Cerdafl4 pe
au fost numerogi, de la crizele inteme ale principatului pdnd la ina-
care Juan al Il-lea le ddduse in 1462, drept compensafie pentru
intarea de neoprit a turcilor prin Mediterana. Sunt foarte semnifi-
ajutorul sdu, gi care in urma p6cii le reclama La inceputul anului
cative, in aceastii privin!6, datele oferite de cercetiitorul italian
1479 a mwit Juan al ll-1e4 la inaintata v6rstii de opEeci de ani.
Mario del Treppo, care a dovedit cd intre aili 1455-1470 nu a venit
in portul Barcelona nici o corabie genovezd din cele care se,indrep-
DEZECHILIBRELE ECONOMICE.
tau spre Flandra" dar gi cd in perioada cuprinsd intre 1465-1469 nu
REGRESUL CATALONIEI. SPLENDOAREA VALENCIEI
a iegit din portul barceloneznici o navd mare cdtre Levant. Aqijderi,

XIV in in anul 1468, Taula de Canvi, constituitii la inceputul secolului XV

Dezastrele provocate de crizz din secolul s-au reparat
teritoriile Coroanei de Arag6n in secolul urmAtor, cu exceplia la Barcelon4 a declarat suspendarea pldfilor. In mod corelativ,
Catalonia trii4 la asea datho o adevSratii dezordine monetar[. in
Cataloniei, Astfel, de exemplu, in domeniul demografic a crescut
in Catalonia, din definitiv, perspectiva pe care o oferea Catalonia, mai ales in timpul
populalia in Arago4 in Valencia gi in Mallorca.
domniei lui Juan al II-le4 erain agonie.
contr{, s-a pierdut intre anii 1378-1479 injur de un sfert din efec- ' Cazul Valenciei, qi mai intdi qi intfli al oragului cu acelaqi
tivele sale demografice. Sunt foarte semnificative, in aceastii pri-
gi nume, se situa in extrema opusd. Progresul pe care l-a cunoscut
vinfi" exemplele pe care ni le oferd oragele Barcelona Valencia.
pulin timp inainte comerful valencian din secolul XV explicd numeroasa prezenfi in
Barcelon4 care avea vreo 50.000 de locuitori cu
acel teritoriu de oameni de afaceri strdini, in special italieni. Studii
de rdspdndirea ciumei negre, abia dacd depdqea 20.000 la jumdtatea
monografice recente au demonstrat spectaculosul avdnt al portului
secolului al XVJea. Valenci4 din conh6, a trecut de la vreo 20.000
Valencia in secolul XV. Valenciafaceacomerf cu Coroana de Cas-
de locuitori la jumdtatea secolului XV la circa 40.000 un secol mai
tdrziu. Aceastd dewoltare a oragului Valencia se dator4 in bund
tili4 cu lumea italianb (Sardinia, Sicili4 Napoli, Genova gi Vene-
parte, sosirii de imigranfi. De asemeni gi-a recipbtat avdntul ante- [ia) ba chiar cu anumite teritorii islamicg fie de erau Granada
nazari sau nordul Africii. Alti trdsdturd caracteristicd a regatului
rior lumea Wrar! cu deosebire viguroasd in secolul XV in regatul
140 ISTORIA SPANIET
Valencia in secolul amintit este stabilitatea sa monetar[ O dovadd
indiscutabild a splendorii economiei acelui regat o avem in dezvol-
tarea urbanisticb pe care a cunoscut-o in secolul XV oraqul Valencia
in regatul Arag6n, la rdndul s5u, comer,tul se afla in evi-
dentd expansiune in secolul al XV-lea. Cea mai de efect din
acea activitate era exportul de l6nd 9i gr6u in Catalonia, de ulei
vegetal in Navara qi de qofran in Europa cregtini. Cdt despre
Mallorca, totul pare sd arate cd ajuta vitalitatea sa exportul de
textile cdtre nordul Africii.
CRJSPAREA SOCIALA. PAYESES DE REMENSA.
,,BuscA" $l ,,BIGA". rrFoRANs"
Societatea ofere4 at6t in mediul rural cdt 9i in cel urban,
contraste putemice intre sectoarele aristocratice 9i cele populare'
Treapta cea mai inaltd o ocupau marii proprietari de pdmdnt, cireia
ii aparfineau familii ca Femiindez de Heredi4 in Arag6n; Vilaragut
ori Centelle, in Valenci4 sau, in cazul Cataloniei, confii de
Ampurias sau de Pallars. Mica nobilime, victimd principald actizei
din secolul al XIV-lea, era in secolul al cincisprezecele4 in termeni
generali, foarte sl6bitd. in celdlalt capit erau tiranii, sectorul majo-
ritar in termeni cantitativi, dar in acelaqi timp extrem de eterogen.
in secolul XV s-au iscat rdscoale firine$i, ca de exemplu cea in
care rolul principal l-au avut, in regatul Atagon, {nranii din Maella
care s-au ridicat impotriva stiipAnului lor.
Totugi, conflictul rural de mai mare intensitate din secolul XV
a fost cel in care rolul principal l-au avut payeses de remensa din
linuturile catalane, Trebuie de semnalat cd susmenlionalii payeses
de remensa constituiau aproximativ un sfert din populafia totali a
Catatoniei. FErd tndoiald, criza din secolul anterior, 9i in special
practica relelor wan[e din partea marilor proprietari, au avut mult
de-a face in acel conflict. Dar, criza ii afectase in mod inegal pe
Fmni. Unii au iegit in cdqtig dar majoritateaavdznt cum se inrdu-
tAFa situatria. in definitiv, payeses de remensa cdutau si inliture
relele uzanle, dar gi garantarea posesiunii acelot ma.sos ronecs'
adicd" {arinele pdrdsite pe care le lncorporaserd in de{inerile lor.
Tensiunea in glia catalanlcregtea pe mtrsur6 ce trecea secolul XV.
Totugi, unul din momentele ei principale s-a produs pe vremea lui
Evul Meotu t4t
Alfons al VJe4 care a hotdrdt sd-i ajute pe remensas. Acegti4 care
reluaseri agitalia in anul 1447, au constituit in anul urmdtor un
sindicat. Cdliva ani mai tArziu, in 1455, s-a aprobat numita Sen-
tencia Interlocutorial, in care se stabilea suprimarea tuturor
servitulilor rurale, inclusiv relele uzanle. $i cu toate acestea pro-
blema remensi nu s-a rezolvaL $i de acee4 dupd cdliva ani, va
rena;te agita[ia fdrdneasci in Catalufla Vieja, coincizdnd cu clima-
tul de rdzboi civil care a izbucnit in 1462. Payeses de remens4
dupd cum se gtie, au fost de partea lui Juan al IIJea in acel conflict.
In ciuda acestui lucru, problema nu s-a rezolval pdnd la domnia lui
Ferdinand Catolicul.
Un conflict de un fel diferit, prin natura sa urbanS, a fost cel
eare a avut loc, la jumitatea secolului XV, in oragul Barcelona.
Vorbim despre lupta pe care au susfinut-o busca gi biga, termeru
care se referau, respectiv, la doud platforme sociale, prima cu
caracter popular, a doua apropiati de lumea patriciatului. Condu-
cerea municipald a Barcelonei, controlatd de ciutodans honrats, a
fost obiect de critici aspre din partea sectoarelor populare ale
oragului. Acestea din urmd au constituit in anul 1452, numitul
Sindicato de los Tres Estamentos2 y del Pueblo de Barcelona" care
ii aglutina pe meqtequgari, pe negufitorii modegti 9i pe artigti. Dupd
un an, btnca, cu ajutorul locfiitorului regal in Cataloniq Galceriin
de Requesens, a reugit sd obfind conducerea oragului Barcelona.
Buscairii, odatd la putere, au pus in migcare o politicd economicd
protecfiopista, in timp ce reformau, intr-un sens dsmocratic,
bc6rmuiiea municipal4 stabilind cd in Consell de Cenf sd existe
numdr egal de reprezentanfi ai diferitelor stiiri. La fel incercau si
duci la capdt reforme monetare. Dar mdsurile lor nu au obfinut
imbundtiifirile prevdzute, ceea ce a descurajat o mare parte din
oamenii simpli. Apa stdnd lucrurile, biga, adicio sectorul oligarhiei,
a recdqtigat pdnd la urmd conducerea municipald. Oamenii apa4i-
nilnd biga, a$a cum a ardtal in mod foarte semnificativ Jaume
Safonf intr-un text care dateazA din anul 1457,ii considerau pe
rProvizorie.
'stari.
3
Consiliul celor o Sut[.
n
Qqza-ugl). poet 9i notar.
142 ISToRIA SPANrcI
buscairi simpli trdddtori. Adevdrul e cd infruntarea intre bwca qi
bigt afos! printre altele, ,,una din principalele cauz-e ale unui crunt
,arboi dezpceani", cum u tpui Cut Batlle.l
Alt"iuil "n
faimos conflict care s-a desfiqurat la mijlocul secolului al
XV-lea a fost cel cunoscut precum al forans, care a avut loc in
insula Mallorca. Termenul forans se aplica fdranilor ce locuiau la
sate, celor care se deosebeau de cei care trdiau in oraSul Palma" care
erau ciutqdans. Forans, nemul{umifi de felul in care acliona
oligarhia municipald din Palm4 s-au rdsculat in vara lui 1450.
Alfons al VJea a reacfionat oferind ajutorul sdu ordSenilor din
Palma. in anul 1451 s-a impus o mare amend[ rebelilor, in timp ce
unii dintre conducdtorii lor erau executafi. Fald de acele mdsuri
forans au reluat atacurile lor, care au avut ajutorul unor meseriaSi
din Palma. Darin 1452 au fost pdnd la urmd infrdnli de citre for,tele
regaliste, care au avut ajutorul unor mercenari italieni. Forans au
fost victime ale unei brutale represiuni. Ultimul act al acelei lupte a
fost executare4in 1457, a lui Sim6 Ballester, care fusese adev[-
ratul inspirator al rdscoalei.
in Coroana de Arag6n existau, la fel, comunit[fi de mudejari 9i
de evrei. in ceea ce privegte populafia musulmand, conflictul cel
mai serios a fost cel care s-a produs in oragul Valencia in anul
1456, dati la care cartierul maur a fost atacat gi distrus de masele
populare creqtine. in ceea ce ii
priveqte pe wrei, comunitatea
pierduse multe din efectivele sale, datoritd convertirii masive care a
avut loc in urma evenimentelor din 1391, dar qi ca rezultat al
predicilor lui Vicente Ferrer gi a efectelor disputei de la Tortosq
care a avut loc in anii 1413'1414.
COMPLEXTTATEA POLITICA A COROANEI DE ARAGON
Coroana de Arag6n ofere4 ftra indoiala, o mare complexitate
in ceea ce privegte articulafia sa politicS" dat fiind cd era constituitii
dintr-un variat mozaic de entittiti politice. Lucrurile stdnd a94 e
posibil sd se distingd nucleele care alcdtuiau Coroana de Arag6n
propriu zis6, altfel spus, teritoriile peninsulare, adicd, Arag6n,
Catalonia gi Valenci4 gi numitele tegate ultru marem, capitol care
t profesor de Istorie Medievaltr la Universitatea din Barcelona.
1n. l93t;,
EvUL MSnILI t43
includea, la inceputul secolului al XV-le4 Mallorc4 Sardinia gi
Sicilia, cdrora li s-a raliat, la jumdtatea secolului, Napoli. Er4 deci,
o mare diversitate de regate, dintre care fiecare igi pdstra identitatea
proprie, dar in acelaqi timp exista o suveranitate unici asupra infre-
gului ansamblu, care, pe vr€mea lui Pedro al lV-lea Ceremoniosul,
s-a numit ,,Corona del Casal d'Arag6". Era vorba, in definitiv, de o
unitate de regate gi nq cum uneori s-a ardtat, de o federafie. in acest
fel, cum a relevat Luis Su:irez Femiindezl, igi dddeau mdna
,,pluralitatea la bazd cu putemica unitate la vdrf'. Competenfele
coroanei, cu certitudine la apogeu in etapa finald a Evului Mediu
erau, fundamental, sd reuqeascd aplicarea legilor, sb lucreze pentru
binele comun al supugilor, sd apere teritoriul impotriva atacurilor
inamicilor sdi gi, in sfirgit, sd pdstreze pacea.
De la mijlocul secolului al XIVJea exista in Coroana de
Arag6n funclia de locliitor general sau din regat la fel nvmit locum
tenens on llochtinenf. Funcfi4 care era intr-un fel un alter ego al
suveranului, pe care il inlocuia in absenlele sale, revenea persoa-
nelor din familia regald, ca solia sa, copiii sii ori frafii sdi. Institulia
locfiitorului general a cdpdtat mare importanli in cursul secolului
XV, la care au contribuit in bunb mdsurd indelungatele absen{e de
pe meleagurile hispanice ale lui Alfons al Vlea Magnanimul.
Astfbl, de exemplu, cdnd a plecat in ltalia in 1420 a ldsat-o pe sofia
sa" Maria ca locliitor al siu in regatele iberice. Dupi cd,tiva ani, in a
doua lui plecare in linuturi italiene, l-a numit pe fratele sdu Juan
locfiitor in regatele Arag6n qi Valenci4 in timp ce sofia sa va
acfiona ca locliitor in Catalonia.
Deputifia Majoritiitii sau Generalitat, institufie creatii la jumS-
tatea secolului al XIVJea de Pedro Ceremoniosul, sporea ca atri-
bulii de-a lungul secolului urmdtor. La inceput avea in primul rdnd
funcfii cu caracter de imputemicire, dar treptat asuma competente
politice, pdnd intr-acolo incdt sd ajungd sd se transforme nici mai
mult nici mai pufin decdt in organul reprezentativ al principatului.
Identificatd cu sectoarele sociale cele mai putemice din Cataloniq
Generalitat a avut un rol excepfional in cursul desfdgurdrii rdzboiu-
lui civil din anii 1462-1472. Lucrurile stdnd aqa, institulii asem6nd-
t (n. 1924), istoric, la inceput medievist, gi-a extins studiile inclusiv la
istoria modernd gi recenti.
t44 ISToPJA SPANIET
toans s-au ndscut in celelalte regate peninsulare ale Coroanei de
Arag6n. in anul l4l2 a apdrut in Arag6n Deputilia Regatului,
co^tituita din opt membri, doi pentru fiecare dintre cele patru stdri
existente in acel teritoriu. Dupd cdliva ani,in 1419, a luat naqtere in
Valencia o institutie similara, qi ea numitd Deputdlie a Regatului.
CULTURA, IRUPTIA UMANISMULUI
Perspectiva pe care o oferea Biserica in Coroana de Arag6n, in
secolul XV, abia dacd diferea de cea existenti in alte perimetre ale
cregtinltdlii europene. Fdrd indoiald, avusese efecte clar negative
perioada Schismei Bisericii, rezolvatilin cele din urmd la inceputul
iecolului al cincisprezecelea. in orice caz era necesard o reformd,
atdt in ceea ce-i privea pe conducdtorii Bisericii cdt 9i pe credin-
cio;i. Prelafii, apa$ndnd marilor familii nobiliare, erau indeobqte
mai preocupali de problemele lumegti decdt de cele spirituale. A
existat un episcop de Vic ce nu a fost in nici un moment al
perioadei in care a exercitat aceastii funcfie in sediul diocezei sale.
in privinla maselor populare, dominau puterea de atraclie a
supirstiliei sau a misticii seduc6toare. Totuqi, au existat noutdfi in
Coroana de Arag6n, ca de exemplu instalarea de mdndstiri iero-
nime. in acelaqi fel au fost ecleziastici care apdrau cu mare energie
necesitatea unei reforme, intre ei cel care a fost episcop de Geron4
gi ulterior cardinal, Joan Margarit.
in alt[ ordine de idei, secolul XV a cunoscut naqterea a doui
noi Studii Generale, concret cele din Barcelona qi Geron4 ambele
in Catalonia. Nu e posibil sd se uite, pe de altb parte, dezvoltarea pe
care a realizat-o gcoala cartograficd din Mallorca' Principalul ei
promotor, evreul Yehud6 Cresques, mai tAtziu convertit la creqti-
nirm, u plecat ulterio^r in Portugali4 unde a lucrat in slujba lui
Enrique Navigatorul. intre operele cele mai semnificative elaborate
in secolul XV se cuvine sd menfiondm pe cea intitulati Histdries e
conquestes del reyalme d'Arag6 e principat de Catalunya, al cdrei
autor a fost cronicarul catalan Pere Tomic, Si pe Paralipomenon
Hispaniae,operi a episcopului mai sus menlionat Joan Margarit, in
cari evidenliazd existenJa unei Hispanii romane unite. $i cu toate
acestea creatorul cel mai strdlucit din secolul XV a fost, frrd nici o
indoialS, valencianul Ausias March, poet exceptional in grai cata-
EVUL MEDIU t4s
lan, ale cdrui versuri sunt puse in ordine in Cantos de amor,
morales, espirituales y de muerte. De asemeni era valencian Joanot
ii
Martorell, cdruia datordm un interesant roman cavaleresc, pe
nume Tirant Io Blanc.
Totuqi, trdsdtura cea mai importantd a culturii din secolul XV
pe teritoriul coroanei de Arag6n a fost irup1ia curentelor umaniste
originare de pe meleaguri italiene. Trebuie s6 avem in vedere
strdnsa legdturd care exisk cu lumea italiand, ceea ce explicd
prompta cunoagtere de care s-au bucurat in Coroana de Arag6n
aulori ca Dante qi Petrarca. in paralel s-au efectua! in linuturille
Coroanei de Arag6n, traduceri de texte din mai mulfi autori clasici,
intre ele din Ovidiu, Senec4 Cicero sau Aristotel. Dar, frrd indo-
iald, factorul principal in favoarea primirii umanismului l-a indepli-
nit Alfons al VJea Magnanimul. Acest monarh a avut legdturicu
numerogi intelectuali italieni, inclinali spre umanism, ca palermita-
nul, Lorenzo Vall4 Giovanni Pontano sau Antonio Manetti. Dar, in
acelaqi timp, Alfons al V-lea a adtat un mare interes pentru culturt,
qi inainte de toate pentru rdddcinile ei clasice. Amintim ceea ce a
spus despre el Palermitanul: ,,Irtriciodatii nu pleca la bdtdlie frrd s6 ia
cu el comentariile lui Cezaf', addugdnd, mai departe, urmitoarele:
,,Toati[ lumea gtia cd nu exista lucruri de care at6ta sd se bucure
[Alfons al VJea] precum cdr,tile". La rdndul s6u, marchizul de
Santillana se intreabd, cu privire la Alfons al V-le4 ,,ap6i cine a
gtiut at6t de mult din graiul latin?".
OScIT-ARILS REGATULU Navanu
Lui Carol al III-lea i-a urmat fiica sa Blanca (1425-1441),
cdsitoritd cu Juan, unul dintre ,,infan{ii de Arag6n'. Regele consort
al Navarrei a cdutat sd tragd foloase din resursele acelui regat pen-
tru a le folosi in beneficiul sdu in Castilia. Moartea reginei Blanca
in anul l44l,ldsa ca moqtenitor pe fiul ei Carol, prinf de Viana.
Pentru moment, Carol a aclionat ca locfiitor in timp ce tatdl sdq
Juan al ll-lea" menlinea postul regal. Dar cu trecerea timpului rela-
,tiile intre tatii qi fiu s-au deteriorat, p6n6 s-au terminat cu un grav
conflict. Prin{ul de Vian4 ftcut prizonier in anul 1451, avea ajuto-
 EVULMEDIU 147
r46 ISTORIA SPANMI

rul beamontezilorl, in timp ce agramontezii sprijineau cauza lui

Juan al ll-lea. Acea lupt5" care semdna cu o lupti de facliuni, in-
semna infruntarea intre doud forme de viald: cea agricolS, tipic5 de
coastS, adic5, beamontezii, 9i cea pastoral5, caracteristici muntelui,
anume, agramontezii. Carol a fost eliberat in anul 1453, dar la pufin
timp dupb acee4 in 1455, Juan al ll-lea l-a deznogtenit procla-
mana ca mogtenitoare a Navarrei pe fiica sa Leonor, sofia unui
nobil francez, Gast6n, conte de Foix. Carol a plecat in ltalia, in
ciutare de ajutor de la Alfons al VJea, dar moartea acestuia, in
1458, l-a fdcut pe Juan al ll-lea de Navara s6-9i asume tronul
aragonez. Acel eveniment a presupus ca lupta intre monarhul nava-
.", qi fiul siu, prinful-de Vianq sd se transfere la Coroana de Ara-
g6n, gi in mod deosebit la Catalonia. Moartea prinJului de Vianq in
1461, u contribuit la declanparea rdzboiului civil in Catalonia' In
acest rdstimp, tn Navarr4 prinlesa Leonor acfion4 din 1462, ca
Craniu gEsit la Sima de los Huesos Picturi din peqtera de la Altamira
locliitor al regatului. Juan al ll-le4 cu toate aceste4 a continuat ca (Santander) a ciror realizare se
(Atapuerca) de circa 500.000 de ani
monarh efectiv al Navarrei pdnd la moartea s4 in anul 1479. apreciazd a fost acum
vechime. Muzeul din Ibeas de Juanos
Regatul Navar4 dupd criza gravd din secolul al XIVJea' (Burgos). 14.000 de ani.
reugise s[ se redreseze, atAt in termeni demografici cdt 9i econo-
miii. Totuqi, Navarra era mai cu seami o zond rurali. in domeniul t:: ll :::llll)
Jr:.i::r:.' /l
maiestriei activitatea cea mai deosebita rezulta de la topitorii. Exista lii .,;
lfrt i1tllt
i.1:ii"
:ut:::1_:: l
de asemenea o industrie de postavuri, deqi foarte modesti' Din vJtrorlls..,;;, i

punct de vedere social, in frunte se aflau nobilii. Familiile cele mai

:'.:;:1i .H.I::*i
#.1 ';,: i:,'1 ;tiffiS*'u,#,
:1]}; 'l i.i:;ifi 'g'ithil$il1rl
'r0t{rr^{r
,t\ iitlwti"
iill*fff$"'""rsr{f ,isr rr*ddc"
trlol
putemice erau Beumont 9i Peralta, capete respective ale facfiunilor
'
!r(f .dftSe.sj
"\.. ffjabqrh"..
Leamontezd si agramontezd. Totodatd a crescut in Navar4 la "t1..
llfl{8!.0r1if$
sfbrgitul Evului Mediu, numdrul hidalgilor. Exista pe de alti parte,
mudejari, mai ales pe coasta din Tudela, qi evrei, grup in evident *o t .Lo1.' '
1.r
regres. "t / .lil.*''.r'
PF{r* "d ii" "t'
ii;q*l
-
.o
-.af, ;L{M) \ s
q
Olll,iftO5 ..rllF."r'
.O{lr'J' aa
*

?
{]:3 "t!'.It*,*,
@l itw tador*ror
t l*iFrdras*n! f!*{*1
q) Irirbln*fr]s{rar aiu{${

Hispania preromani.
I
Strdveche fac{iune din Navarra, rival[ a agramontezilor.

ja
 ISTORIA SPANEI EVUL MEDIU t49

vl i. dc chr.). Teatru roman din M6rida. Urm[ a romanizdrii in peninsuli.

Agezare celti din Las Brefias, vestigiu din cultura castrelor (secolul

Harta ndvilirilor barbare.

Apezare iberic6 din San Antonio in Calaccite (Teruel).
150 ISTORIA SPANIEI
EVUL MEDIU lsl

irrfuIx.t"ftin'"-
is6fuft$t$rdffi-.{
1fu. gnmn oufra
nldlorf u.&m.
"t rgtrfirm*.ttrwmgfrr
nrrnii," rul* ti4l ;r*rrrx.
r, m*n*r.ri.ilri$*!
lrr&g,*x{r:*tt rtlrir
Ir.iti}f, f i:i4s$,."r r?ltti, i$
'it ,t
'ldtltr{$}r) IlWWI,
Lewigild Liwa I. Miniaturd din *i&fif .*r filari iantrt
Si
cartea Semblanza de Reryi Q905).
BlbliotecaNafionald. Madrid. Leovigild
a lhcut pEi importanli in vederea
Tezaurul de Ia Guarrazar (secolele
Codul lui Euric (475477 d.Chr.), consoliddrii regatului vizigot din
VI-VII) este un ansamblu de felurite
considerat primul corp juridic, era un Hispani4 care, in anul 585, a pus capit Miniaturi romanicd din secolul Xlll. Text
coroane gi cruci care au fost oferite de
ansamblu de legi compilate de regole regatului suev din Gallaeciq dupd ce l-a in care se rememoreazd domnia lui don
regii Suintila qi Rcccesvinto biscricii din
Euric, primul rege vizigot independent invins pe regele acestuia, Mir6n. Pelayo. Biblioteca Na{ionali. Madrid.
Toledo. Muzeul Arheololgic Na{ional.

4{rr{fi$gr}
tJt tllut*iltt

Conversihn de Recaredo2,de Jos6 Martin. Al III-lea Conciliu rte la Toledo in anul

589. Palatul Senatului. Madrid.

I
Descrierea regilor.
2 'l'eritorii din emiratul CrSrdoba (secolele VIII-X).
Convertirea la cregtinism a lui Recared.
 i

t52 ISToRIA SpANISI Evut- Msotu 153

Medina Azahar4 alituri de C6rdoba, exemplu de oraS andalus. Curtea Leilor din Alhambra (Granada), una din mostrele cele mai reprezentative ale
sculpturii musulmane, a cirei construcjie a fost ordonat5 de Mohammed al VJea.

Moscheea din C6rdoba, ale cirei luorili au inceput pe vrcmoa cnrinrlui Abd al-Rahman L
lliile arabc din Ronda dateazi din secolul Xlll.
154 lsroRIA Sparqtnt

EPOCA MODERNA
Josepn P6nnz

Alfons al X-lea intr-o miniaturi din a saCrdnicu General-Codice plstrat la

Biblioteca Na{ional[. Madrid.

lrffi nur tlils r$tfs{rffs,rt'rmrfi1l1* g*

Fdilllor{'rtwoltvt rrrlJ ff*tiltrl fl
mtn aurr*o hllnl&,ll'lunlro {lt(1r t i{i
Rtff rtrs$tillnl lfflr ll*t'llrt{ irr rrr
t'.ts.l{r}$ilel (t }u {.tllrl }-ilt LrLifl !i{t}.
* &{ffi {v lq ltf, t ltt {d l l { fr
l ,'l' 91' s{ l3t}

incoronarea lui Pcdro al lll-lea de

Arag6n in 1276. Manual de
Coronaci6n de los Reyes de Raimundo Lulio la Conciliul de la Vienne,
Aragdn. Biblioteca Palatului El l3 I l. Biserica Sfintul Francisc. Palma de
Escorial. Madrid. Malkrrca.
 I. REGII CATOI,ICI
(1474-lsl6).

in 1474 incepe perioada cea mai strilucitd din istoria Spa-

niei: Regii Catolici transmit moqtenitorilor lor un instrument
eficace, un Stat castilian, coerent, puternic, dinamic; Carol al
V-lea gi Filip al ll-lea transformd Spania in putere hegemonic5;
odatd cu cei din Casa de Austria Mdrunfi se prdbugeqte imensa
putere spaniold; odatd cu primii Bourboni incepe o redresare
promifdtoare ce se termind cu catastrofa care a insemnat rdz-
boiul de Independenfd.

RAzsorul oE SuccESruNE (l 47 4-l 479)

Enrique al lV-lea moare la Madrid, la 12 decembrie 1474.

A doua zi, la Segovia, sora sa, prinfesa Isabela, poruncegte sd se
inalle steaguri cu,,Castilia! Castilia!, pentru regele Ferdinand qi
pentru regina Isabel4 soa,ta lui, proprietari a dstor regate!" qi
a$a se proclamd ea insdqi regind a Castiliei. Cu aceast4 ea
trangeazl intr-un mod unilateral problema dinasticd ce se afla in
suspensie de zece ani, de cdnd, in noiembrie 1464, nobilii il
obligaserd pe Enrique al lV-lea sd o dezmopteneascd pe fiica sa
Juana" poreclitd Beltraneja. Unele orage, ca Avila, Valladolid,
Tordesillas, Toledo, o recunosc pe Isabela ca regind; altele, ca
Burgos, Zamora gi oraqele andaluze, preferd sd aqtepte ca si se
clarifice situafia. Aceeaqi indecizie se observd la inaltul cler gi la
nobilime. Cardinalul don Pedro Gonzdiez de Mendoza, arhie-

lNe conformim traditiei numindu-i pe Ferdinand gi Isabela Regi

Catolici; in realitate, suveranii defin acest titlu numai incepdnd din
149,4, cdnd le-a fost dat de o bul5 a papei Alexandru al Vl-lea, care
dorea sd dea si se in,teleagi astfel rolul ce le era rezervat in
propovdduirea Evangheliei in finuturile din nordul Africii 9i in cele
nou-descoperite din Americ a. (nota autorului\.
158 ISTORIA SPAUMI
piscopul de Toledo - don Alfonso Carrillo -, contele de Bena-
vente, marchizul de Santillana, ducele de Alba, Amiralul, Cone-
tabilul, ducele de Alburquerque - don Beltriin de la Cueva -
depun jurdmdnt doflei Isabela ca regind legitimi a Castiliei. Insd
duiele de Ardvalo qi don Diego L6pez Pacheco, marchiz de
Villena, refuzl s6-i prezinte omagiu. Din punct de vedere
diplomatic, situafia de asemenea nu este foarte clar6. Cdsitori4
oficiati in 1469, de la care deja se considera ca moqtenitoare a
Castiliei qi a lui Ferdinand, viitor rege al Arag6nului, stdmise
nelinigti in Franla gi Portugalia; acele naliuni vedeau cu dezgust
constituindu-se un bloc hegemonic in Peninsuld.
Ostilitnfile incep in mai 1475, cdnd trupe portugheze trec
frontiera castiliani. Regele Portugaliei, Alfons al V-lea, pretinde
siapere drepturile nepoatei sale dofta Juana, cu care tocmai s-a
cdsdtorit. Nobilii castiliani ostili doflei Isabela se rbzvrdtesc'
Rizboiul de Succesiune are, deci, un caracter dublu de rdzboi
civil gi de rdzboi internalional. Prin situafia sa geograficd 9i
avdntul sdu economic, Castilia constituie axa Peninsulei. Victo-
ria uneia sau celeilalte facliuni ar insemna o deplasare a impor-
tan{ei politice a noii monarhii citre vest 9i Atlantic sau cbtre est
gi perimetrul mediteranean; ceea ce este in joc este formarea
unui Ulo" Portugalia-Castilia, care ar veni s6 desfacd blocul
Castilia-Arag6n in curs de constituire' Pe Franla la fel o
preocupi uniunea Castilia-Aragon; de aceea decide sd se alieze
cu Portugalia.
in primele luni ale campaniei, portughezii pun stipdnire pe
o parte din Extremadura gi din Galici4 ocupd Toro 9i, in citeva
ziie, Zanora. Se bucurd de o invazie francezL in nord pentru a-i
obliga pe Regii Catolici sd capituleze. Reorganizarea armatei
castiliane 9i ajutorul din Arag6n permit o contraofensivd a lui
Ferdinand pe pimdnturi din Burgos 9i, mai ales, in Zanora. La
inceputul lui martie 1476,laToro, trupele castiliane le inving pe
cele portugheze. Alfons al V-lea din Portugalia sperfl sd restabi-
leasci situalia in favoarea sa cu alianla Franfei; dar renunlarea
momentand a Arag6nului la drepturile sale asupra Rosell6n il
silegte pe Ludovic al Xl-lea, rege al Frantei, si se retragd din
Regii Castiliei igi consolideazd puterea, reunind Cor-
"onhi.f.
tesurile la Madrigal (aprilie la76) 9i impdrfindu-gi sarcinile:
EPoCA MoDERNA 159
Ferdinand pacificd finutuJ Zamora, in timp ce Isabela se in-
dreapti cdtre Andaluzia. ln februarie 1479, Ferdinand, care de
cdteva sdptbmdni este deja rege al Arag6nului din pricina dece-
sului tatdlui sdu, ii infrdnge pe ultimii susfindtori ai doffei Juana
in imediata apropiere a oragului Mdrida (bdtilia de la Albuera).
Tratatul de la Alciigobas (4 septembrie 1479) pune capdt
rdzboiului: Isabela qi Ferdinand sunt recunoscufi ca regi ai
Castiliei; Juana - Beltraneja - renuntd la presupusele ei drepturi
gi este obligatd sd-qi petreacl restul vielii intr-o mdndstire din
Coimbra (acolo moare in 1530); se aranjeazdlogodna infantelui
,,don Alfonso, fiu al prinfului mogtenitor al Portugaliei, cu infanta
Isabela, prima ndscuta a Regilor Catolici; in cele mai de pe
urmd, Castilia acceptd expansiunea portughezd in Africa.
CREAREA STAI-ULUI MODERN
Regii Catolici nu pun bazele uniti{ii nafionale in Spania. Ceea
ce se incepe in 1474, cu urcarea lsabelei pe tronul Castiliei, gi in
1479, cu suirea lui Ferdinand la tronul Arag6nului, este o simpld
unire personali. Cele doui coroane sunt pe mai departe indepen-
dente, in ciuda faptului de a fi reunite in persoana respectivilor lor
suverani. In viitor, cuceririle comune vor incepe s6 se integreze
intr-una sau intr-alta din coroane: Granada, Indiile, Navarra vor
face parte din Coroana de Castilia; Napoli, din Coroana de Arag6n.
Se cuvine sI se clarifice, in trecere, semnificalia moto-ului Tonto
monla, care nu a fost niciodatil deviza suveranilor, ci numai a lui
Ferdinand. A creat-o Nebrijar pentru a insofi jugul gi nodul gordian
ce figurau ?n armoriile Regelui Catolic, gi semnificalia ei este astfel
absolut clard: tot una e, adicd: totuna-i s6 retez nodul gi sdJ dezleg,
ca aluzie la un episod din viala lui Alexandru cel Mare. Acesta,
ajungdnd in localitatea Cordion, a dat dejugul unui car legat intr-un
mod foarte complicat; potrivit unei legende, cel care ar fi in stare
sdJ dezlege ar stdpdni lumea; Alexandru a incercat qi, d6ndu-gi
I
EIio Antonio de, (1444- Alcal6 de Henares, 1522), omde cunogtinle
universale, primul spaniol renascentist; in multe scrieri semneazd cu
Antonio de Lebrija. Numele sdu original a fost Antonio Martinez de
Cala y Xarana.
 160 Isronra Sparqtsr
seiuna de dificultate, a hotiirdt sd reteze frdnghia cu spada s4
considerdnd cd rezultatul era acelagi.
in dubla monarhie, cele doud coroane nu sunt exact compa-
rabilc una cu alta pi considerate egale; existd un dezechilibru
indubitabil in favoarea castiliei, o tendinlb spre castilianizare ce
se va accentua in secolul imediat urmdtor. Acest lucru nu se
datoreazd voinlei regilor, ci raportului de fo(e care exista in vre-
mea aceea in Peninsuld. Castilia este mult mai mare gi mai
populatd decdt Arag6n: Castilia are o suprafafd tripld fald -de cea
din. Arag6n gi o populafie de patru ori mai mare; cu patru
milioane gi jumdtate de locuitori la sfdrgitul secolului al XV-lea,
castilia lasi mult in urmd Arag6nul, care numir6 la aceeagi datd
numai un milion. Alt factor contribuie sd accentueze dezechili-
brul in favoarea castiliei, gi este dinamismul economiei sale.
Pierre Vilarl a demonstrat cum cele doud coroane au fost aproa-
pe totdeauna discordante in ritmul lor de viafd: castilia u.ia in
timp ce Arag6nul se cufundd, qi viceversa. Domnia Regilor
catolici coincide cu o faza de expansiune castiliand, in tim-p ce
Coroana de Arag6n cunoagte o epocd de colaps prelungit. in a
doua jumitate a secolului al XV-le4 Castilia se afld-in plin
avdnt: turmele din Mesta ii pun la dispozifie o l6nd de excelentd
calitate foarte apreciatd pe piafa intemafionald. in jurul pie{ei de
l6nd se organizeazA viafa economicd, axatd pe trei centre
principale: Medina del Campo, care devine *u."i" t6rg interna_
lional al regatului; Burgos, sediu al Consulatului, -udi"d, ul
grupdrii marilor comercianfi interesafi in export; Bilbao, de unde
ies navele care duc l6na in centrele din Flandra. Axa comerciald
Medina-Burgos-Bilbao unegte Castilia cu Europa de nord; la
Nantes,, Rouen, Bruges, Londra, locuitorii din Burgos au agen.ti
comerciali importan{i gi domini piafa. Oraqele din interio, _ S"_
govia, Toledo, Cuenca... cunosc o dezvoltare evidentd. Tot
-
acest lucru, cu veniturile pe care le presupune pentru Stat ca
impozite, taxe pe tranzaclii, impozit direct gi taxd de trecere a
turmei pe un munte, dijme, taxe vamale, etc., contribuie la
prosperitatea castiliei, care devine de fapt centrul vie{ii econo-
mice a dublei monarhii, in contrast total cu aproape completul
' ltme-ZOO:;, istoric gi hispanist francez.
EPoCA MODERNA l6l
colaps catalan. $i de aceea expansiunea spanioli gi Epoca de
Aur sunt gi ele prin excelenld nigte fenomene castiliane. In
imensa lor majoritate, au fost castiliani oamenii - politicieni,
soldafi, conchistadori, comercianfi, misionari, teologi - care au
reprezentat Spania in Europa gi in lume, gi in castiliand au scris
scriitorii care au rispdndit cultura spanioli a epocii.
ln plus, incepdnd cu Regii Catolici, se observb tendinla mo-
narhilor de a-gi avea regedin{a de preferintd in Castilia. Se
incepe astfel, in teritoriile Coroanei de Arag6n, un proces de
guvernare caracterizat prin absenteismul suveranului: un vice-
rege sau locliitor il reprezintd in fiecare dintre teritorii; incepdnd
din 1494, Consiliul din Arag6n serveqte ca legdturd intre diferi-
tele regate gi monarh. Statele din Coroana de Arag6n au gtiut si
reziste autoritarismului crescdnd al monarhilor, continudnd o
tradiJie de federalism gi pactism care contrasteazd cu ceea ce se
intdmpld la aceeagi dat6 in Castilia; in cele trei state din Coroana
de Arag6n - Arag6n, Valencia, Catalonia -, Cortesurile opun o
ddrzd rezistenld legald monarhului; in schimb, a eguat integrarea
economicd a Peninsulei. in Valencia qi Arag6n, seniorii feudali
igi intdresc poziliile in fala fdrdnimii. Lucrurile sunt diferite in
Cataloni4 care fusese foarte afectatd de criza Ei rdzboiul civil
din anii 1462-1472. La Cortesurile din 1481, Ferdinand inifiazd
redreg - adicd: redresarea - economiei (proteclionism, refacere
comerciald, restituire a proprietdfilor confiscate in timpul rdzbo-
iului civil, despdgubire prin mediere a pdmdnturilor defrigate).
Problema alor payeses de remensa - !6ranii supugi unei situalii
foarte aspre din partea seniorilor gi proprietarilor de pbmdnt - a
fost rezolvatd, dupd noua crizd (1484-1485), prin Sentinla arbi-
tral6 de la Guadalupe (1486): ldrinimea cataland a oblinut pro-
prietatea trebuincioasl a pimdntului, pdstr6nd seniorii numai
stipdnirea jurisdicfionali asupra acestuia. Marele sindicat re-
mensa (1488-1508) s-a ingrijit de a aplica infelegerea qi a reugit
astfel sd restabileascd pacea in larina cataland.
in Castilia, rdzboiul de Succesiune pusese in lumind sldbi-
ciunea puterii regale; era nevoie urgent?i de a se pune capdt
dezordinilor interioare qi exceselor nob^ilimii, a restructura viala
politicd gi administrativd a regatului. In realitate, nu totul era
viciat in Castilia din acea vreme. Nu trebuie sd se dea complet
 162 ISTORIA SpaNIeT
EPoCAMoDERNA 163
crezare Ia ceea ce
descrie in culori negreieagdnd.cronicarii oficiali, interesafi in a acestea sunt diversele aspecte ale reformei generale intreprinse
domniu unt"riou.a pentru a prosldvi
bine ac{iunea reformatoare a regilor. mai in primii ani ai domniei qi infrptuitd cu hotdrdre gi continuitate.
Situagia era gravd, dar era
departe de-a fi disperatd. Ceea
i trebuia era restabilirea autori_ La Valladolid se instaleazl Chancilleria, destinati a fi orga-
tdfii monarhiei in popor. nismul suprem de justilie al regatului. Dupb luarea Granadei, un
Frifia Sfdntd a fost prima institufie plinuitd alt Tribunal regal se creeaz6, cu sediu in strdvechea capitali a
de regi pentru a
qTuTlu ordinea publica in regat, deja in aprilie 1476, maurilor gi cu jurisdicfie in teritoriile sil,uate la sud de Sierra
rile din Madrigal. penrru a fupta ilp"r;il l"a-6;;": Morena. Pe de altd parte, se compileaz[ textele juridice disper-
brigandajulu i la [ard,
s-a decis ca fiecare sat cu mii
muli de cincizeci de locuitori sd sate pentru a forma un corp legal coerent qi comod la dispozifia
numeascd doi alcalde pi sd inarmeze supuqilor qi magistrafilor.
cd[iva prt"rrsi-il;;r:;
lgcale aygau grijd de u-i *ra.i p.- Conducerea municipal[ rdm6ne definitiv in mdinile unei
rii'f'catori in perimetrur
districtului lor, anunf6n{ oligarhii urbane ereditare - cea a consilierilor municipali sau
zigii rduficdtori vor.n ieiit di" d.dil
not".u vecine de indard ce
l;triJpentru a intra in cer consilieri de primdrie -, nu totdeauna reprezentativd a intere-
aldturat. inacest fel puteiu n ur.ariti,-*"stafi selor economice locale, ci alcdtuitd de mica nobilime a cavaleri-
pede, ddndu-li-se pedeapru 9i judeca{i re_ Ior, care igi rezervi de asemeni funcfiile cele mai importante 5i
se caracteriza_
"uu"nitd.'inr,ltuliu
deci, prin mobilitatea sa, eficacitar"u lucrative ale administrafiei comunale: posturi de primari, contro-
care o aplica celor vinovafi. Adunarea
,u ii i.J";;;Hl? lori, supraveghetori gi alte slujbe municipale. in oraqele qi
General. b;'.[;il;
- iulie-august 1476 o.r1aniyt erafia pe plan nafional:
" regatul
localitSlile mai importante, regii numesc cu caracter permanent
a fost impdrtit in districte,
,.a
n""*.'OJtrilt va numi deputati funclionari care se bucuri de foarte largi competenJe politice,
generali; la poterele locale,..bazat"
p" p.irnarii, administrative, financiare, qi, mai ales, judiciare, capabili, de
cdpitdnii mobile ce vor a9liona pe'tot'ieritoriul;-;;r-J;;;; aceea, sd intervindin mod eficace in orice problemd in numele
Consiliu superior se va ingriji d" nafional; un
d"*;;;!i puterii monarhice. Sunt corregidoriir care prezideazd gedinfele
repartizarea fondu-
rilor institufiei, care au foitimportail;;; consiliului municipal; nimic nu se face fird incuviinlarea lor; ei
l_a numit un coman_
dant, don Alfonso de Arag6n,
f.ult"i" natural al regelui. vegjeazd in orice clipd la apdrarca prerogativelor regale. Re-
Fr'dfia Sfdntd-a fost prorogitzrn "fri". forma municipali pune capdt luptelor intestine ale grupdrilor
urr gi in-r+to. Unere din tru-
pele sale au fost folosite in
operaliile O" ,arUoi din Granada. nobiliare in orage, dar pune capdt gi autonomiei municipiilor,
primdri'e protestau cu priviie ru Dar care, apoi, sunt riguros supuse puterii centrale.
pe care re imprica
intrelinerea acelui aparat rdzboinic."rt"it"Jir" Cortesurile din 1480 au aprobat majoritatea reformelor ela-
c6t despre nobilime, totdea-
una privise cu precaufie la Frafie,
in borate de regi qi, totuqi, Cortesurile qi-au vdzut gi ele influenfa
o ameninfare
ascunsd pentru interesele sale.
in i+gS"ur"'u"d"a micgoratii. Cortesurile iqi asumi teoretic reprezentarea regatului in
,_uu O"sninfui, Oe;;;';;:
ganismele centrale; au rdmas fafa suveranului; cuprind depwAtii ale celor trei stlri din societate:
numai in u.tiuitut" poterele locale
insdrcinate sd lupte impotriva infru"torifo.iu
p.a. nobilimea, clerul, imputernicifii oragelor. Cum misiunea lor fun-
regilor era sd dea institugi"ilonarhice damentald este cea de a fi de acord cu impunerea, adicd, votarea
^9!t:rjtuuJ
^,.. St
glu un presri_
o autoritate care sd o situeze cu mult peste impozitelor necesare existenlei Statului, se explici perfect cd
sociale ale nafiunii _ nobilime, celelalte fo(e
Bi.*#;';;rtesuri... _. Regii primele doud stdri se dezintereseazlin unele ocazii de adundri, la
Catolici nt ueeazA un Stat uO.ofui, care nu pot lipsi imputernicilii care, in teorie, expun doleanlele
Ou, h.ig," inuugu reazj. un
Stat autoritar, in care suveranul birnicilor. Nu participd la Cortesuri reprezentanlii tuturor oraqelor
zare administrativd, reorganizare
;; l;;il puterii. Reorgani_
pofitica, [o rgaruzare sociald, I
Reprezentanlii autoritalii regale.
 t64
Isronm SpaNEl EPoCA NaooeRNA 165

si localitafilor din regatere care compun coroana castiliei.

Tradi- rile din Toledo (1480) au aprobat planul prezentat: s-au suprimat
lia a transformat incet-incet dreptur de ."prerentare la
cortesuri aproape jumitate din drepturile de proprietate perpetul exis-
?ntr-un privi tegiu inchis (te ner ;*y ;o;;";;-Crri'rtf aJffi ,; tente; s-au reintegrat la patrimoniul regal rentele, impozitele Pi
numai qaptespre-ze:e ora"
9yt*"-
1492, cilnd se
1op1rp rezece incepdnd din pdmdnturile ce fuseserd acordate nobilimii incepdnd din 1464.
incorporeazd Cranada in regat): Burgos,
govia, Avil4 Valladolid., Soria" Se_ Din punct de vedere politic, faptul esenlial a fost reorgani-
Slfam iJ"Uo,
!1n, seviUi
Gyadatajaru Madrid, ^{Zi^oru,"fo.q zarea Consiliului Regal, care, dup6 aceea, a fost prezidat de un
9*:"1
Regii Catolici au avut mare grijd sd
6orOoba, Jadn, Murcia. prelat gi alcituit din trei cavaleri qi opt sau noui oameni ai legii;
eviie ca institulla s;:$i;;; membrii marii nobilimi qi-au plstrat privilegiul de a participa la
prerogativele. cum scopur loi general
era sd restaureze autoritatea sesiuni cu vot consultativ; orice interventie directd in problemele
nu puteau sa ionsimd.u, int *n
llatului, f"l sau altul, Cortesu_
rile participe la acea autoritate; treuuil politice le-a fost interzisd. in acest fel constituit, Consiliul Regal
-sd oin contrd, ca Acestea s-a transformat in organismul principal de conducere. Secretarii
sd fie in orice imprejuru." .upur.
,*nu.fri"i. A""J ;""A ;"g; regali, insdrcinali cu pregdtirea gedinfelor Consiliului qi care erau
l-au.atins cu,trei mijroace. etiminano
reprezentarea in cortesuri a persoane de incredere ale suveranilor, au vizut importanfa lor
posibililor adversari ai politicii fo.;
,up.lu.gfrinO
;urarga sesiunilor; micgordnd numdrul adr"riarilor."u
ui"n1i";;: crescdnd tot mai mult; ei au reugit s6 facfl din Consiliul Regal
tesurilor este absorut necesard in pufine
n.uni."u Coi_ instrumentul de bazil in viala politicd" astfel contribuind la depla-
o",*ii c6nd e ;;; u *
^suverart sarea nobilimii feudale de pe pozifiile sale in Stat'
depund jurdmdntul p:Tju noul
pentru mogtenitoE pi Funcfiile de Mare Maestru in ordinele militare constituiser[
cdnd e nevoie si se ceard o noui
irnp*"."1f."c6nd o bucati de totdeauna o armd puternici in mdinile aristocraliei feudale, dato-
vreme' Regii catolici reugesc sd dispund
de venituri irport"oi. riti resurselor enorme pe care le puneau la dispozilie 9i datoritl
ajutorul.fiscalitdfii indirette
C*porit" p" "u
bule de cruci_ influenfei pe care o acordau definitorilor lor; lupte invergunate
adii" etc')' Acest rucru re permite "orn"+
rd hJiu; parte cortesur'e cu se produceau in jurul acestor lucruri. De asemenea nu au dorit
excepfia perioadelor critice. Acea
institulie se traosformd, prin Regii Catolici ca atari funcfii sd constituie in viitor un pericol
uffnare, intr-un instrument docil in
mdinile'suveranilor. pentru Stat. Ferdinand a reugit ca si fie ales Mare Maestru de
Ameninfarea cea mai serioasd pentru-monarhie
zentau, totugi, cortesurile, ci aristocrafia
nu o repre_ Santiago, Calatrava gi Alciintara; la inceputul domniei lui Carol
feudald. in r""orui'xv al V-lea, in 1524, papa Adrian al Vl-lea va incheia transforma-
ea dezldnluise crizele politice, in"tusiv
mai gravd, disputa rea inceputii incorpor6nd definitiv cele trei funcfii de Mare
succesoral', pentru a satisface ambifiile "ei
sate Oe Maestru la coroand.
resele sale economice..pentru a "oil*Jl;il;;;:
contracara nobitime;, Rdiia;_ Tot acest lucru nu inseamnd o ofensivd generali impotriva
tolici au reugit s6 redobdndeas"d p;;;; paftimoniul regal stiirii nobiliare. Nobilimea se bucurfl in continuare de o bog6{ie
sechestrat de seniori gi sd combatii
i*r.riuu innuenfd pe care o economicd considerabili; influen(a ei sociald este enormS. Regii
avuseserd in viala poliricd.3
{erii..
Regii Catoti"i'u,i gasi J au contribuit pdnA qi sd o favorizezp, instrdindnd gi ei pdmAnturi
situafie financiar. catastrofard datorita
iiJ.aina.ilo. J" a-."pt"i din patrimoniul regal pentru a rdspldti pe anumifi slujitori, precum
de proprigt_ate perpetya.. impozitelor
ii'li*a"t*ilor pe care
antecesorii lor le consimlisera in f.voarea'nobilimii. cei din familia Cabrera" ridicali la rangul de conti de Chinch6n.
reginei, fray Hernando de Taraverf Co;fes;;;l Legislafia de la Toro, in 1505, vine sb consolideze Pi sd perpe-
plinirea reorganizdrii. Dupd rungi
;f";; insdrcinat cu inde_ tuezp averea teritoriald gi influenfa sociald a nobililor generali-
ii oin"iiJ oezbateri, cortesu- zind instituirea mogtenirii ftrd drept de instrdinare' Ceea ce Regii
Catolici au dorit gi au reugit a fost si evite amestecul aristocrafiei
' A lua parte la rezolvarea unei probleme in Cortesuri. in treburile politice; s-a dus timpul in care nobilii inldturau Ei
 166 ISTORIA SPANIEI
EPoCA naoogRNA r67
puneau regi in castiria. starea nobiriard
influenld hotdrdtoare in Stat; a pierdut atunci orice creqtine la o atitudine intransigentd, riguroasd gi de persecufie.
f"uil";nata puterii regale. Spania, atlrnci, nu face decdt sd se conformeze politicii generale
observafii asemSnrtoare" *" poi
aJ"^ in regSturd cu atitudi-
nea Regiror catorici fatd
de urmate de toate na{iunile din lumea creqtini occidentald: sd
privilegiatd, crerur.
Scopul regilor este de ur"*"n* ""urata-rtL
,a;;;"" preolimea
considere unitatea de credin,td ca element necesar pentru coeziu-
un pericol pentru Stat, o fo4a.iuufa. sd devind nea corpului social.
puterea nobirimii' trebuiau
n"!ii, Iu f"l cum limitaserd Instituirea Inchiziliei pi expulzarea evreilor sunt mdsuri dis-
offi r"uaurrr*"r"i'"pi.#
ca sd se
a$a au .",1i,^::g,l=.t;F;i;;,, criminatorii impotriva anumitor indivizi pentru opiniile religioase
lll:I:,
eprscopate p"r.o*1":1: sd numeascd pentru
pe care le au ei sau pe care le-au avut pirinlii lor. E vorba de a
sd nu fie o4gtnt" din regat. Revendi_
carea ror constantd a fost menfine puritatea credinfei catolice, de a evita ca noii creqtini -
sd nu
ecleziastice strdiniror..Tratutiu"r""on.iritJ ca sa se ofere avantaie adicd, evreii care s-au conve(it la catolicism, ?n mod voluntar sau
au fosr lungi pi dificile. rnrirr"nt"
iml*r s"uun in acest seis cu for,ta; li se spune de asemenea convertiti sd se intoarcd la
"uiiriii*d a sftrgit prin a da -
rezultate pozitive: la 15 mai vechile lor credin.te, de a-i pedepsi pe eretici gi de a-i feri chiar pe
f +Sil p"p"'r"cunoaSte
niei.dreptur de patronatr regilor Spa_ convertifi qi societatea cregtini in general de molipsirea eterodoxiei.
regatul Granada; in l50g ti'supra "iiiJ.*"il, rocuri de curt iin In acest sens se poate afirma cd crearea Inchizifiei, tribunal ecle-
,""on""O"li mod explicit patrona_
tul asupra episconateror u,n"rrcun..-niuiinuint" ziastic ce funcfiona sub autoritatea gi prin voinfa suveranilor, are
lapi privilegiu pentru in*f"f" ri se ddduse ace_ indubitabile trdsdturi caracteristice de modemitate, deoarece ex-
C"""r". i.".,"u sunt singurele
concesii iuridice are sfhnturui
s""r" r"'"ia1a Reg'or catorici: primi preocuparea Statului Regilor Catolici pentru a controla
va trebui sd se astente^ pontificatul intr-un mod activ viala Ei gdndirea supugilor.
Eximioe devotioiis'a{ectus,
fui aj.i* al Vl_lea gi bula
aiili
sd se acorde regitor S.ryi"iar"pt"r
r"p,"irU.i" I523, pentru ca
Se bdnuia cd diverse convertiri nu fuseserd sincere. Se gtia cd
anumili cregtini noi iudaizau in secre! adic5, practicau din nou
tare pentru roate bisericir"
alp"i.*, qi de reprezen_ rituri din vechea lor religie; convertili necum suspecfi recunogteau
din s;;;;ul"dui'0" fap! rsabera
pise sd smulgd de la
Sfhntuf S""un ai"plit'oru"ti"
reu_ pi mdrturiseau cd gregeala cdtorva le ftcea rdu la tofi. Aga s-a
de rugdminte ajuns pufin cdte putin la ideea de a crea un tribunal special care sd
llij-"11"":t adicd, posibititatea J"
numeascd (ori sd nu se numeascd...)
; ffi*ni pentru ca sd se fie ins[rcinat cu examinarea acuzafiilor impotriva iudaizanfilor; in
cutare sau cutare persoand
cu oarecare pdrtinire. acest fel se va da pedeapsd falgilor convertifi gi se vor salva
ceilalli de infamie. La I noiembrie papa Sixtus al IVJea semna
PolrrrcA nsrrcroasA bula papall Exigit sincerae devotionis, prin care se autoriza Regii
Catolici sd numeascd inchizitori in regatele lor. Dupd doi ani, in
La sfhrsitut ,"":t:lTal. XV_le1 insriruirea rnchiziliei, noiembrie 1480, soseau primii inchizitori la Sevilla. Alte tribunale
evreilor gi convertireu oUiiluto.," s-au instalat imediat in diferite orage ale celor doud coroane,
ft*i_"complementare gi formeazd
masun a maurilor sunt Castilia gi Arag6n, de vreme ce Inchizilia avea jurisdiclie in tot
rentd: e vorba de a instaura
pui" Oint _o politici coe_ perimetrul dublei monarhii. Astfel a inceput si funclioneze acea
unitatea a,J"."ii"ia gi de
aceastd credinfd sd fie neviciata a veghea ca teribild magind birocraticd impotriva ereziei care mai intdi qi-a
oe orice ciniurinu." gi deviere.
Pentru Spani* aceastd politicd;;;; d:mbare radicald; se
indreptat loviturile impotriva iudaizanlilor qi care, cu trecerea tim-
trece de la o atitudin"-a"
.onui"Juir"-*g;r pului, a avut de asemenea in sarcina sa reprimarea tuturor for-
confesiun'e ne-
-
melor de eterodoxie iluminism, erasmism, luteranism, vrijitorie
t
De a propune persoane pentru
anumite funcfii ecreziastice.
- $i a delictelor mai mult sau mai pufin legate de credin{6 gi
morald - deviafii sexuale, bigamie, etc.
 168 IST0RIA SPANIEI
Epoca uonsRNA 169
Inchizifia se ocupa. numai de cei care
_ primiserd botezul; era
vorba de a usura asimilarea convertililor Rdzboiul din Gronada
condamndndu-i cu as_
prime pe cei care iudaizau. Ou.,
uri*iiur. a totald. se dovedea
dificild in mdsura in care convertilii rdmdneau Din secolul al XIVJea, reconchista marcase o pauzd; cri-
pe mai departe in zele economice, sociale gi politice pe care le-au cunoscut atunci
contact cu vechii lor coreligionari,
adevdrali evrei
regatele cregtine le-au impiedicat sd se dedice acfiunii seculare a
par"" "#;;;;
convertiseri. Lupra impotriva anpitor
disparitia iudaismurui-in penrnsuta.- "onu"rtili J i.ili"i luptei contra maurului. in jurul Granadei subzista astfel regatul
n".rl i" 1476, cortesur'e nazarilor, care pldtea tribut regilor Castiliei.
din Madrigal reactivaserd mdsuri antiiudaice
iepiserd din uz; astfe! de dinainte care Primii in reinceperea ostilitdfilor au fost maurii, care, la
,"u"nir" tu o|i;;r"" evreilor sd poarte
1e
semT.e distincrive pe imbrdcdminte. sfhrgitul lui 1481, ocupd prin surprindere oragul de frontierdZa-
in"i+tO se AlspusJ* ;; hara; nobilimea andaluzd reaclioneaz6 gi, la 28 februarie 1482,
evreii trebuiau sd in cartiere ,p""iuf"; i"
in 1483, se tuaserd 'ocuiascd "t:;;;;,ou" pune stdpdnire pe Alhama. Regii Catolici decid atunci s6 inter-
Andaluzia, obligdndu_iSTuli ";"d;;'i;potriva
sd plece Oii pl"i""ie qi sd
evreilor din vind energic Ai sd apere Alham4 transformdnd astfel ceea ce ar
in arte zone' Tot acest lucru pregatea
i".."r"r
se instaleze fi putut s[ fie una din at6tea hdrluieli locale, in primul act al
finar din 31 martie unui lung rdzboi ce se va inchei4 dupd zece ani, cu disparilia
1492, in care se fixa un.termen
ie patru luni evreilor pentru a se puterii maure din Peninsuld.
converti ori a pleca regat. d" ,;ril Regii Catolici
expulzeze pe evrei ori.dinsa termine cu iudaismul? Autoritdfile
sd_i In 1481-1483, cregtinii au incercat inzadar si puni stdpdnire
?ntreprins o intensd campanie au pe Loja qi si ocupe Mrilag4 dar in schimb l-au capturat pe
d"
in special faimoase anumite ";;h;li;*e, fdc'nd sd devind Boabdil, fiu qi rival al sultanului Abul Hasan Ali - Muley Hac6n
catolici au- acceptat sd fie nagii
"onu".ti-.i-l,nportante: chiar Regii din cronicile epocii -. Cu giretenie, suveranii l-au pus in libertate
care a primit atunci numere de
;;d,rr Abraham seneor _ pe Boabdil, care s-a declarat vasalul lor. Acesta s-a proclamat
doronet
in mod solemn la Guadalup". pui" - cano acesta s-a botezat
rege in Granada in locul fratelui sdu Muley Hac6n, care a murit la
cd Regii
Catolici
nutreau speranla cd marea majoritate
u "uijit pi"r._ ,a ."
pufin timp dupd aceea. In vremea ast4 Regii Catolici impresurau
converteascd gi si rdmdnd in Spania. "" din cei doud Ronda care s-a predat in mai 1485. in mai 1487 a incepui asediul
Nu"ur"ilo.
a fost aga:
sute cincizeci sau trei sute de oragului Milagu,-care s-a terminat la 18 august printr-o capitulare
mii de
regate, doar cincize"i.g:
gi "u..i-.*" tr'iau atunci in
au primit fll"rur; ceilalfi au ales
necondilionatii. in inlelegerea cu Boabdil ie aianjase ca, atunci
calea exilului, ?n condilii destul cdnd cregtinii iau Baz4 Guadix qi Almeria, regele maur le va
de'cri-ticel
preda in scurt timp capitala. Dar Boabdil a refuzat sd respecte
ExpANstuNEA spaNror_A infelegerea. Regii Catolici s-au pregdtit agadar, pentru reluarea
ostilitdfilor. Trupe numeroase au fost adunate sub comanda perso-
Dubla monarhi. nald a lui Ferdinand; Isabela qi curtea au venit la campament; s-a
Carotici a infdptuit o lucrare diplo_
".11e11o,
maticd dinamicd ce poate construit un ora$ militar, Santa Fe, drept centru. Lui Boabdil nu
sd se rezume in axe esenfiale;
rela{ii bune cu portugari* rivaritate i-a rdmas altceva de ibcut dec6t sd ducd tratative. Capitularea a
expansiune americand. Dar acea
* Fr*t" "?t"vu
i" Itaria gi Navarr4 fost semnatd la 25 noiembrie l49l; dupi c6teva siptdmdni, la 2
activitate cerea terminarea recon_
chistei, expurzarea definitivd i.r;ui;i;i-ri'ieninsuta. ianuarie 1492, regii intrau in mod solemn in capitald.
"
fost de fap! prima sarcind:,n0"1ud;"*ru* Aceasra a De regatul recent cdgtigat s-au ocupat doud persoane care
u,, realizat_o regii,
dupd ce gi-au asigurat tronul in
it U"i"L j. s*J"siun". aveau increderea regilor: don inigo L6pezde Mendoza, conte de
Tendilla, ca alcalde qi comandant, gi fray Hernando de Talaver4
ca arhiepiscop. Capitularea garanta maurilor din Granada liber-
 17a IST0RIA SpaNeI
EpocaMoDERNA 17l
tatea de cult, folosirea limbii gi costumelor
lor, practicarea obi_
ceiurilor lor; li se promisese de asemenea o alianli ce s-ar constitui impotriva Franfei, afard de cazul cdnd
cd vor fi judeca{i Papa ar fi fost amestecat in ea. Aceastd clauzd este cea care a dat
potrivit cu propriile lor.legi. Talavera,confesor
arhiepiscop al Granadei, i luat asupra sa
,"gi"Ji$i;;; naqtere la intervenlia spaniold in ltalia: Ferdinand a considerat cd
sarcina"la" i_i
pe musulmani, gi a ld9ut1 regele Carol al VIII-lea nu putea si ocupe regatul Napoli, care era
"onu".ti
"u difuzare de catehisme
mente apostolice: evanghelizare, li
--i;loa"e pagnice e*ir,"nie_ fief al Papei; pe de altd parte, prezenla armati a Franlei in Napoli
redactate putea s6 ameninfe interesele spaniole in Sicilia; in sfhrqit,
in limba arab6, de traduceri ale evangheliilor, predici,
etc. Ase_ Ferdinand pretindea la fel sd aibd drepturi asupra sudului Italiei,
menea metode dddeau rezultate incurajatoare,
prilejul unei cdldtorii a Regilor Catolici'la
dar lente. Cu unde antecesorii sdi, regii de Arag6n, avuseserd un mare rol gi
Granadli, C;;";i
care era atunci arhiepiscop de Toledo gi fuseserl asezate bazele hegemoniei lor. Carol al Vlfi-lea trecu in
ii urmase lui Talavera Italia gi, aproape ftrd a intdlni rezistenld, ajunse cu armata sa pdnd
drept confesor al tsibelei, a vizitat
cdtva timp in el. El era adept al procedeeior
i" 1499 gi a rdmas
"rii"i mult,nui la Roma gi Napoli, unde intrd in februarie 1495. in acest timp,
gi Ferdinand il convingea pe Papd, pe detronatul rege din Napoli, pe
eficace pentru a obfine "n"rgi""
Efeciiv, in timpul gederii impdrat, pe ducele de Milano gi pe Venefia sd formeze o lig6"
"onu".tiril".
Iui, convertirile au fost mult mai numeroase,
dar metodele
site au provocat nemulfumire gi proteste iu poputalia folo_ Liga Sfrntd, pentru a realiza pacea intre toate nafiunile creqtine gi
maura. apdrarea drepturilor Statelor confederate (mai 1495). Spaniei ii
Albaicin s-a rdsculat gi de asemen.u ,_u produs
o riscoald la revenea sarcina principald in constituirea armatei, a cdrei co-
Consecin.td a acelor
{tnujy1.
din ll februarie 1502; regii au"u.nir"nt! u fort p.ugruii"ut mand[ i-a incredin.tat-o unui tindr general, Gonzalo Ferniindez de
considerat cd, revoltdndu_se,
maurii din strivechiul regat Granada violaserd C6rdob4 Marele Comandant. Acest4 in cdteva luni, i-a respins
in.telegerea Jin
l49l; i-a obligat, deci, id ," ori s6 plece din
pe francezi din regatul Napoli.
"onu"n"*"a
Spania; majoritatea a preferat p.ima sotu1i". C"i prou.p5t con_
Sdvdrgit din viald Carol al VIII-le4 succesorul sdu, Ludovic al
vertifi, cunoscufi pe urmd ca moriscos3, nu XII-le4 a ajuns la un acord cu Ferdinand cel Catolic asupra
lro. inceta sd creeze
serioase probleme in secolul XVI pdni impa(irii regatului Napoli (tratatul de la Granad4 1500). in
la expulzarea lor defini_
tiv5" pusi in aplicare la inceputul ."tui realitate, nici unul dintre cei doi suverani nu era dispus sd renunte la
O"-ui-XVIIJea.
pretenfiile sale, aqa incdt ostilitifile nu au intArnat sd reinceap5, cu
Riv a I i I at e a fr anc o - spani o I d avantajul bine cunoscut al armatelor Marelui Comandant. Regatul
Napoli a fost incorporat definitiv la Coroana de Arag6n.

,Italia
,.
D:ll au fost punctele de discordie intre Franfa gi Spania: Rivalitatea franco-spaniold la fel a dat motiv incorporirii
gi Navarra. Navarrei in Statul spaniol, realizath in 1512. Acel regat, aSezrt
Ln.1493, regele intre doui puteri, trebuia in mod necesar si se alieze cu una gio
^ liberd inainte Carol
mdn[
al VIII_lea al Franfei, care dorea sd aibi
de a se-lansa in acliunea italiand, p; deci, s-o ameninle pe cealaltd. incorporarea a ldsat intactd orga-
pregdte4 a semnat un acord (tratatul ;;; nizarea sa specificd institu{ionald gi fiscald.
de la Barcelona; prin
Arae6nllul Roussilton li c"rdJ"li;';;"6; "ar" In legdturi cu politica italiand a Regelui Catolic e cazul in
Jesliluia .regelui sfdrgit sd semnaldm expedi{iile in nordul Africii. Operaliile
tratat de la Barcelon4 regii Spaniei sau
angajat sI nu intre in nici
impotriva Melilla - ocupatd in 1497 -, impotriva Oran (1509) 9i'
t impotriva localitdfilor din nordul Africii tindeau mai cu seami
limenez, Francisco (Cardinal Cisneros).
sd atace bazele corsarilor berberi gi si find in sigurantd ruta din
sepromulgd pebazaanumitor formule.
, le8e lare Spania in Italia prin sudul Mediteranei.
tupupr musulmani.
 t72 ISToRIA SpaNIgI EPoCA MODERNA 173

America
DOMNIA LUI FILIP I

Nu e numai in Europa unde Regii Catolici pregdtesc

mdre_ Se obignuiegte sd se scrie referitor la Casa de Austria ci
fia viitoare a Spaniei. pe vremea loise descoperd o lume
necu_ aceasta incepe sd domneascd in Spania in 1516 cu urcarea pe
noscutd gi se creeazd condifiile favorabile pentru
exploatarea viitorului Imperiu din America. La
cucerirea gi tron a lui Carol I. In realitate, primul din Casa de
^suveran
sfdrgitul evului
Mediu se inventaserd deja mijloacere tehnice i"airp"nruuii" Austria a fost Filip cel Frumos, tatdl Impdratului. Filip I a
pentru descoperirile de peste m6ri: busola, domnit oficial mai pufin de doi ani, de la moartea reginei doffa
astrolaUut, Isabel4 la 26 noiembrie 1504, pdni la propria lui moarte, care
vela... Date economice (expansiunea demograficd, g"; "a.u_
O;pA s-a intdmplat la 25 septembrie 1506; insd domnia efectivd a fost
aur..-) gi geografice (experienfa marinarilor basci,-cantabri'gi
gi mai scurtl, pentru cd Filip a ajuns in Peninsuld numai la 26
andaluzi, proximitatea alizeelor) fac din sudul peninsulei
lberice locul privileqiat pentru expedigii. Castiliani qi aprilie din acelaqi an.
portu_
ghezi iqi impart insulele atlantice:-canare, Madeira, 'Aiore... La drept vorbind, dup[ moartea Isabelei Catolica, tronul il
Portughezii se detageazd, descind de-a lungul coasielor ocupi nu Filip cel Frumos, ci sofia sa, dofla Juana. Un gir de
cane cu scopul de a ajunge la Oceanul Indian gi
afri_ nenorociri familiale au frcut ca moqtenirea Regilor Catolici si-i
in Asia. C6nd revini ei, care era a treia fiicd, a lor. La 4 octombrie 1497 a murit
Columb- prezintd, proiectul sdu la curtea din Lisabon" _
ajungd in Asia, navigdnd spre vest, prin Atlanti. _,
;; prinful moptenitor, don Juan, cdnd abia era in vdrstd de noud-
pr"u sprezece ani. Moqtenitoarea Regilor Catolici a fost pdnd la urmd
t!yzi11: portughezii sunt pe punctul de a realiza
obiectivul" sau. in acest caz fica mai mare a lui Ferdinand qi Isabelei, infanta
Castilia govdie timp de gase ani (14g6_1492). Dup6
capitutarea Isabela, ndscutd in 1470, cdsdtoritS" mai ?ntdi, cu prinful moqte-
Cranadei, regii se lasd convingi qi semneazd cu
Columb unele
inlelegeri care permit marinaruiui genovez sI porneasci nitor al Portugaliei, Alfons; apoi, cu regele Manuel al Por-
largul mdrii, in august 1492, gi sd descopere primele
in tugaliei. Cortesurile din Toledo (1497) au depus jurimdntul in
insule din fafa ei ca moqtenitoare a Coroanei de Castilia. Prin{esa a murit
uararbe. lncepand cu a doua cdldtorie a lui columb
se trece de ddnd via!6, la 23 august 1498, infantelui don Miguel, care in
la descoperire la cucerire gi la exploatare, in S*t"
insula Espafiola 1 apoi-in puerto Rico pi Cuba.
;il;;" _ acea clipd a devenit singur mogtenitor a trei coroane: Portugalia,
Dornici O"-*li Castilia qi Arag6n, gi ca atare au depus jurimdntul in fafa sa
rezerva monopolul colonizdrii, regii ajung la
un acord c,u respectivele Cortesuri in 1498 9i 1499. Dar prinful a murit
Portugalia. Bulele papei Alexandrull Vi-le; (1493)
..uu p."u inainte de a implini doi ani, la 20 iulie 1500. Moqtenirea Regilor
favorabile castiliei. Tratatur de la Tordesiilas (r494)introduce
rectificdri importante: Spania igi rezervd toate teritoriile Catolici a revenit prin urmare celei de-a treia fiice a lor, dofia
des_ Juana, ndscutii in 1479,9i cdsitorit[ din 1496 cu arhiducele Filip
coperite sau care urmeazi, s6 fie descoperite la vest
de o linie cel Frumos, fiu al impiratului Maximilian. lmediat dupi cdld-
imaginard, trasati de la pol la pol, la trei sute
de leghe de toria pe care a intreprins-o atunci pentru a se reuni cu soful ei in
Insulele Capului Verde; portugalia are libertate
totifa J" Jdrile de Jos a inceput si dea semne de dezechilibru mintal. Se
ac{iune la est de aceeaqi linie, impa4ire in care sunt
in germen pare cd la inceput cei doi sofi se iubeau mult. Pe urm[, Filip a
viitoarele imperii coloniale: cet at Castltiei _ America,"excep_
t6nd Brazilia - pi cel al portugalie i _ Brazilia.
dat impresia de a se deplrta de sofia sa gi a reluat relaliile pe
care le avea cu diferite iubite. Aceastd situafie a umplut-o de
gelozie pe dofia Juana, care in plus nu se simfea ln largul sdu in
acele finuturi gi se credea inconjuratii de rivale gi spioni. A
inceput atunci s[ arate anumitii propensiune spre melancolie gi
 174 ISTORIA SPANIEI EPOCAMODERNA 175

viaf5 retrasd. Aceastd situafie nu

a incetat sd_i ingrijoreze pe dent, dofla Juana suferea de vreo boald mintal[ ca bunica sa
pdrintii ei, informatij":Uoi
tririgii to..irnpr";urarile cereau ca maternd, Isabela a Portugaliei. Nu era nebun[ in sensul vulgar al
dofia Juana sa vindin Sp*i";;;*'J'fi'r."unorcurd
viitoare regind' A imreprins iara,-i" oficial ca cuvdntului, numai cd nu avea voinfa gi energia care se cer condu-
cu solur ei in ianuarie citorilor. Nici mama sq nici tat6l siu, nici mai tdrziu fiul ei nu
1502' cortesur'e din Toiedo
;;;;;;;ci o dificurtate pentru s-au resemnat s[ vadS regatul incredin,tat pe mdini atdt de slabe.
a depune jurdm'nt fala "" i;;;; ;" mostenitoare
donei
_in
roanei de castilia. Filip a co_ Regina Isabela moare la 26 noiembrie 1504. Ferdinand
cer p.urno, ,-u ?r-,to.s io Frandra
decembrie, la 14 Catolicul se pregdtegte s[ cdrmuiascd in Castilia in numele fiicei
insd doffa Juana,
in primavara tui 1504 pentru;;;6"
#r;;"d;ireuuitsd agtepte pdnd sale. Dar, din Flandra" Filip cel Frumos se opune tezei nebuniei.
De cum a sosit in Flandra, dfi;;
J; reuneasca cu el. Calculul siu este evident: a recunoagte cd sofia sa e nebund ar
cuprins_o gelozia. Se insemna si se conformeze testamentului reginei lsabela gi si in-
intefeau conflictele cu so{ul ei qi
cu iu*u a" h palat.Cores_ credin{eze regenfa lui Ferdinand Catolicul; in schimb, dacd se
pondenfa ambasadorurui
Fuensalida, se face ecoul
Reg'or c;il;^; Frandr4 G6mez de acceptd teza cd doffa Juana se afl6 in condilii de a cdrmui, Fer-
urior
"r;;;;; airp"t".l,i
referire in mod frecvent l" a"t""i"]iii, ;;;;
rlescontentamiento
dinand Catolicul este dat la o parte gi Filip cel Frumos, ca so! al
desamor, desabrimientos.y palabras y reginei, poate s[ ia parte la cirmuirea regatului. E vorb4 deci,
dsperas, intre cei doi soti- de o luptb pentru putere intre Ferdinand Catolicul gi Filip cel
Siruafia-ii preocupd n"eii
.muri [e
trimite in Spania o infnrmare
c"l"ii;. F;il;
AJ"U"a, i" care se pornene$te
;;iil#: Frumos, intre tatdl gi solul nefericitei regine. Cortesurile, reunite
pentru prima datd de sdndtatea la Toro, in ianuarie 1505, sunt impd(ite; pdnd la urmd au recu-
mintali a doRei 1"""i. a." noscut-o pe doffa Juana ca regind a Castiliei qi pe Ferdinand ca
rerea agadar Filip cel Frum-os fia_
cd sofia tuiu,. t .Oui s6 fie
in vreo fortdreald. Aceste imprejuiari inchis' ,,legitimo curador, administrador y gobernador de estos reinos y
mentul reginei Isabela" ldsat la"fZ "*fii"a clauzadin testa_ seflorios'ol.
jumdtate inainte de a octofilrie 1504,o lund gi Ferdinand Catolicul devine atunci lintd de critici cumplite
muri. ar"rrlJurieni o lnstituie pe
dofia din partea partidei lui Filip. Imediat devine clar cd nu existd
9y.ca.rno$tenitoare a tronut"i Caiili; dar cu o limirare
rmportantd: inlelegere posibili intre el qi Filip, mai ales incepdnd din clipa in
in caz cd noua.regjnd
,,no pu.du o no quiera atender
en^la gobernaci6n',2, regele -don'i"d;l;va care regele Arag6nului se vede pdrdsit de un larg sector de
ocdrmuirea in castilia pena fi insdrcinat cu opinie in Castilia. Sunt mulfi cei care vor si profite de impre-
," nui ar doffei Juan4 jurdri pentru a incheia vechi socoteli. Aproape toli marii seniori
prinful don Carlos, va fi atins "J-iur"
.0"."r"f ],,u to menos
afros cumplidos"3. veinte viseazd sd redobdndeascd poziliile pierdute de la urcarea pe tron
Era nebund cu adevdrat dofia Juana? a Regilor Catolici qi sperd cd Filip cel Frumos le va fi recunos-
femeie isrericd, d6nd spre.nebunie
Unii o descriu ca o c[tor dacd il ajutd sd domneascd singur, indepdrtdndu-l pe
di" il;;";
geloziei qi pasiunii Regele Catolic. In fine, politica internafionald a ajutat la compli-
inclind spre tezacomptotului:
._:l:!"...111ij Jonu lrunu ar fi vic_ car-a gi mai mult a perspectivei politice castiliane. in septembrie
tma rafiunii de star si a unei rainulii foiitice destinatd sd o
indepdrteze de la putere: solul 1504, cu citeva luni inainte de a muri regina Isabela, fird a se
ei, ,"i n"tai;'#l ei, dupd acee4
apoi fiul ei gi le-au aranjai p""i,, gi consulta cu aceasta nici cu soful ei, se incheiase la Blois un
" """iir". i" numere ei. Evi_ tratat intre Ludovic al XII-le4 rege al Franfei, impiratul Maxi-
milian gi arhiducele Filip cel Frumos, tratat care constituia o
j t:,::::r tipsd de afecfiune, durirdli ameninJare pentru interesele spaniole in ltalia. Era clar cd, in
:lnJelegerc ai
.j\_u p?ate s-au.nu ei vorbe aspre.
3
doregte si ia parte ta carmuir"li
,,La cer pulin doudzeci de ani implini{i,,. I
,,Legitim curatoro administrator gi cdrmuitor al acestor regate qi seniorii".
 t76 ISTORIA SpaNIeI
lupta pentru putere in Castilia, Filip cauta ajutorul Franfei.
Replica Regelui Catolic a fost fulgerdtoare: in octombrie 1505
semna pacea cu Franfa gi, ce era mai insolit qi grav, se angaja sd
se cdsdtoreasci cu Cermaine de Foix, nepoatl a regelui Franfei;
in schimb, Ludovic al XII-lea ceda lui Ferdinand drepturile pe
care spunea cd le posedd asupra regatului Napoli. Deja la acea
datd, Ferdinand considera pierdutd lupta pentru a se menline in
Castilia drept cdrmuitor. Filip qi Juana au sosit la Corufra la 26
aprilie 1506. Aproape tofi mariiseniori din Castilia au iegit sd se
aldture lui Filip gi sd se pund Ia ordinele sale; Regele Catolic nu
a mai avut altd solu{ie decdt sd renunfe la suzeranitatea in
Castilia gi sd plece in teritoriile sale din Arag6n gi Napoli. Dar in
septembrie Filip cel Frumos a cdzut bolnav la pat in Burgos gi
murea dupd gase zile,la 25 septembrie 1506.
Domnia foarte scurtd a lui Filip cel Frumos ne arati cdt de
fragil5 era totugi punerea in ordine a regatului realizatilde regina
Isabela, impreund cu regele Ferdinand, dupd victoria lor in
rdzboiul de Succesiune din 1476-1479. Ceea ce a putut sd
dispard atunci a fost unirea coroanelor Castiliei gi Arag6nului.
In 1505, Ferdinand, cdsdtorindu-se cu Germaine de Foix, ne-
poatd a lui Ludovic al XII-lea, acceptd ca fiii ndscufi din aceastd
cdsdtorie sd moqteneascd regatele qi senioriile aragoneze. Dubla
monarhie Castilia-Arag6n era, deci, ameninlatd de moarte;
Castilia qi Arag6n ar fi din nou separate ca inainte de cdsitoria
viitorilor Regi Catolici. Din fericire pentru viitorul politic al
monarhiei, fiul lui Ferdinand qi al lui Germaine de Foix, don
Juan de Arag6n, ndscut la 3 mai 1509, a trdit numai cdteva ore,
qi don Carlos, fiu al doffei Juana gi Filip cel Frumos, a putut s6
oblind la timpul potrivit cele doul coroane.
REGENTE A LUI FERDINAND CATOLICUL
$r ALE CARDTNALULUT CNNEROS (l 506-l 5 I 7)
Moartea lui Filip cel Frumos a provocat o anarhie care a
fost pe punctul de a se transforma in rdzboi civil. La sfatul
cardinalului Cisneros, marii gi ceilalli demnitari ai curlii au
hotdrdt atunci sd scrie lui Ferdinand pentru ca sd se intoarcd sI
preia cdrmuirea. Regele Arag6nului a acceptat acea cerere, gi in
EPoCA MODERNA 177
iulie 1507 revenea in Castilia pentru a o cdrmui in numele fiicei
sale dofta Juan4 care continua si fie in mod oficial regin[ a
Castiliei. Pe mai departe, Ferdinand a avut grijd s6-qi ia misuri
de precaulie impotriva oricdrei ameninldri pe care ar putea sd o
reprezinte persoana fiicei lui. A hotdrdt, in 1509, ca doffa Juana
silfie retrasd la Tordesillasr.
Ferdinand a murit in ianuarie 1516. Cisneros a delinut cdrmu-
irea regatului pdnd la venirea noului rege, Carol I, in Spania, in
noiembrie 1517. Dupi testamentul reginei Isabela, ii revenea
acum fiului cel mai mare al doflei Juana, Carol de Gand, care
atunci igi avea regedinfa in Flandra, sd preia cdrmuirea cu
simplul titlu de regent. Dar, sfttuitorii flamanzi ai lui Carol au
considerat mai potrivit ca acesta sd primeascd de atunci titlul de
rege: la 14 martie 1516, la Bruxelles, Carol a fost proclamat in
mod oficial rege al Castiliei Ei Arag6nului, ,juntamente con la
catolica reint'2 dofra Juana. E vorba de o adevdratd loviturd de
stat pe care Cisneros gi Consiliul Regal au acceptat-o, dar care a
provocat o profundd nemullumire in largi sectoare din fard.
Moartea Regelui Catolic a dat nagtere la un val de indisci-
plind senioriald gi de agrtatie sociald. Din toate pirfile, autoritatea
Statului era nesocotitii gi nerespectatd. In realitate, in 1516-1517
au existat douS ocArmuiri: una in Castili4 in jurul lui Cisneros;
alta in Flandra" sub conducerea dascblului lui Carol I, Chidvres.
Prima avea responsabilitatea efectivd a afacerilor politice, dar a
doua pute4 in orice momenl sd rectifice ori sd anuleze deciziile
luate in Spania. in aceste conditii, Statul era practic paralizat. Eta
urgent sd se pund capdt dihotomiei puterii, 9i acest lucru nu s-ar
putea realiza decAt cu venirea regelui Carol in Spania. Acestor
motive se datoreazi iniliativa unor orate, in frunte cu Burgos, de
a organiza o sesiune extraordinard a Cortesurilor, antecedent clar
al rdscoalei populare: in fala a ceea ce se considera ca o situalie de
criz6, datoritd absenfei monarhului, s-a ajuns la concluzia cd se
putea gi trebuia preluatd conducerea de citre Cortesuri. Proiectele
din Burgos nu s-au implinit din cauza qtirii oficiale ci regele
Carol se pregSte4 in sfdrgit, si vin[ in Spania.
I
Castelul din Tordesillas.
2
,,Dimpreun6 cu catolica regind".
 ISToRIA SPENTET
178
Confesor al reginei Isabela din 1492, arhiepiscop de Toledo in
1495, inchizitor general pentru Castilia 9i cardinal in 1507, Cisne-
ros a fost, u.e*i d" mai mult de doudzeci de ani, omul forte al
epocii sale. Ecleziast, era convins cd trebuia si se reformeze disci-
piina, obiceiurile gi formarea clerului. A folosit parte din imensele
venituri ale arhiepiscopiei din Toledo pentru a intemeia in ordqelul
sdu Alcal6 de Henares universitatea pe cafe o cereau vremurile noi:
o universitate deschisa tuturor teoriilor qi noilor tendinle ale gtiinle-
lor: limbi clasice qi orientale, de exemplu. lnchizitorul general nu a
v6dit nici un fanatism, ci tocmai contrariul, in apdrarea ortodoxiei.
A prezentat cisneros alte fafete care il situeazS ca un om de stat al
modemitegi. il vedem interesdndu-se de teme economice, incura-
jdndu-l pe un universitar, Gabriel Alonso de Herrera' ca sd scrie gi
sa publice un tratat de agriculturi cu scopul de a dezvolta acest
sector a[ economiei. Pentru el, Statul trebuia s6 vegheze la binele
comun gi sd se situeze mai presus de facfiuni 9i de fracfiuni' Cisne-
.o, uu"u cincizeci qi noud de ani c6nd a fost numit arhiepiscop de
Toledo, gaptezeci cdnd qi-a asumat pentru prima datii responsabili-
t6fi politice la moartea lui Filip cel Frumos, optzeci cdnd a preluat
regenla in 1 5 16. A ldsat nepotului Regilor catolici un Stat respectat
giiuternic, dar Spania la care visa Cisneros o fi fost foarte diferitii
d"-ceu pe care a configurat-o impdratul Carol al VJea'
EPocA MODERNA 179
' '*?ilJY-?"n',1*'"
Domnia lui Carol I deschide o perioadd noud in istoria
Spaniei. Pentru prima dat6, cele doud coroane de Castilia qi
Arag6n sunt reunite in aceeagi persoani. Pe de altd parte, tronul
ii revine unui suveran care, in afard de regatele peninsulare,
mogteneqte senioriile din Flandr4 drepturi la ducatul Burgundi4
aspiralii la Imperiu. Cu noua dinastie se deschid, agadar, noi
-Europa,
peispective in in Mediterana, in America' Este o peri-
faAi Ae glorie cea care incepe cu noua dinastie, dar glorie, a
cui?, a monarhului sau a popoarelor lui?
Secolul XVI formeazd un ansamblu destul de complet:
doui domnii, cea a lui Carol I (1516-1556), cea a lui Filip al
Il-lea (1556-1598), dar o aceeaqi politicd, ce se continud cu
esenfialele circumstanle de timp 9i loc.
RAscoALE PoPULARE $I FRATII
in octombrie 1517, Carol I s-a decis in sfdrgit si meargd in
Peninsuli. Locuitorii din Castilia iqi puneau mari sperante in
sosirea regelui. Primele contacte ale monarhului pe pdmdnt spa-
niol au p=rodus imediat o profundd decepfie' Carol, care se
ndscuse la Cand, in 1500, primise o educalie orienthtd conform
cu valorile Casei de Burgundia; pentru mai nimic nu a contat
pentru maeqtrii pi dascdlii sdi ereditatea spaniold' Din 1509,
seniorul de Chidvres, Wilhelm de Croy, se impusese ca mentor
al tdndrului prin!; l-a insolit in Spania bucurdndu-se de aceeagi
fi
incredere. Cisneros, care prin autoritatea sa qi experienfa sa ar
puJut sd opreasci in parte influenla flamanzilor, a murit la
inceputul lunii noiembii" din l5l7 fir1r sd fi putut sd se intil-
,r"^"a cu regele. Cortesurile din Valladolid, reunite cdnd Carol
avea numai luni de gedere in Castilia, exprimd deja dezi-
"at"nu
luzia profundi a regatului. I se aminteqte lui Carol c6 mama sa
 ISToRIA SPANIPI
t80
dofia Juana continui sd fie ,,reina y
seffora destos reynos"l; se
protesteazd impotriva iegirilor exagerate de moned[ cdtre Flan-
dr4 impotriva favorurilor acordate striinilor pentru funcfii qi
demnitdfi; se face aluzie, in sfiirgit, la teoria ,,infelegerii tainice"
gi
intre rege vasali. Regele pleac[ la Barcelon4 unde ii ajunge,
in iunie 1519, vestea cd a fost ales imp6rat al Sfdntului Imperiu
Romano-German, ca succesor al bunicului siu patern, Maximi-
lian. Din acel moment, toate preocupirile tdndrului Cezar 9i ale
sfetnicilor sdi se invdrt in jurul Imperiului: Carol trebuie ca sb se
prezinte personal la Aix-La-Chapelle' pentru a prelua noua sa
demnitate; are nevoie de bani pentru cdlStorie qi cheltuielile pe
care le-a pricinuit alegerea. Decide, in consecin{i, sd mdreasci
impunerile indirecte - impozitele pe comerf -. Corpul de
consilieri din Toledo se face ecou al protestelor care apar in
toate pirfile. La sf6rgitul anului 1519 se convoac[ Cortesurile,
care vor trebui s5 se reuneasci in martie la Santiago. In acest
climat de impotrivire, primelp gedinfe nu dau nici un rezultat
concret. Trebuie sd se suspende Cortesurile, care se reunesc din
nou, dupd doui sdptdmflni la Corufia. Amenintiri, presiuni gi
mituiri permit oblinerea u-nei majoriti{i in favoarea unei noi
impuneri, gi Carol al V-lea3 se imbarc6, la20 mai,ldsdnd drept
cdrmuitor-regent pe vechiul sdu maestru, cardinalul Adrian.
Situalia este foarte preocupanti' Din toate pdrtile se produc
tulburdri grave, dezordini, omoruri. Toledo,propune intrunirea
unei junte care, atunci cdnd se intruneqte la Avila, in august, are
numai participarea a patru orage; dar intdrzierea ocdrmuirii in
satisfacerea revendicdrilor celor mai populare ale migcdrii (in
primul rdnd renunlarea la impunerea votatl la Corufla) qi o ten-
tativi prost organizatii de reprimare, care se termind cu incen-
dierea Medinei del Campo, contribuie la izolatea totald a
cardinalului Adrian gi a Consiliului Regal. Juan de Padilla" cu
trupe din Toledo, Madrid gi Salamanca, intrd in Tordbsillas,
unde iqi are regedinta regina Juana. Junta se transferi la Torde-
sillas gi, la sfhrqitul lui septembrie, o completeazl paisprezsce
I
,,Regin6 gi stiip6n[ a dstor regate".
2
Fostul Aquis Granum, in prezent Aachen'
3
Ca impirat germanic devine Carol al V-lea, Carol Quintul.
EPoCA MODERNA 181
din cele optsprezece ora9e cu vot deliberativ in Cortesuri' Din
acel moment, Junta Sfhntd se considerd ca adunare reprezen-
tativd li ocdrmuire a regatului in numele reginei Juana. Tot acel
succes al comunerosl gi pretenfiile lor revolufionare stdrnesc
nelinigti la marea burghezie din Burgos qi nobilime. Carol al
V-lea profitd de acea conjuncturi: numegte pe doi magnali,
Conetabilul gi Amiralul din Castilia" drept coregenli impreun[
cu cardinalul Adrian; d[ satisfacfii moderafilor Pi comercianfi-
lor. Burgos se retrage atunci din junt5, in timp ce cardinalul
Adrian reface o armati, cu ajutorul nobilimii gi al Portugaliei.
La 5 decembrie 1520 aceasti armati ii alungd pe comuneros din
Tordes il las. Junta organi zeazd din Valladolid acf i uni rdzboinice
impotriva seniorilor din Tiera de Campos, pune stdpflnire in
februarie pe Torrelobat6n, castel al Amiralului din Castilia, dar
se dovedegte incapabild s[ defineascd o politici concreti. For-
fele militare ale adversarilor ei se unesc Ai, in aprilie 1521,
zdrobesc armata oraqelor la Villalar. Trei dintre cipeteniile mili-
tare principale, Padilla Bravo 5i Maldonado, sunt decapitate a
doua zi; Toledo rezistd pin[ in februarie 1522 sub comanda
dofiei Maria Pacheco, vflduva lui Padill4 dar in cele din urmi
s-a supus. Carol al V-lea se intoarce in iulie 1522, poruncegte sd
fie executafi unii comuneros intemnifali 9i acordd o iertare gene-
ral6, din care se excepteazdvreo trei sute de persoane, cele mai
angajate in rdscoald.
Miqcarea comunerd se situeazd in cadrul unei duble con-
juncturi: o conjuncturd politicl gi o conjuncturl economici.
Conjunctura politicd este deschis[ de moartea reginei Isa-
belain 1504. Se inaugureazi atunci un qir de conduceri tranzito-
rii qi regenfe: domnie a lui Filip cel Frumos, prima regen!6 a lui
Cisneros, regent{ a lui Ferdinand Catolicul, a doua regenfd a lui
Cisneros. Sunt aproape doudzeci de ani de crizd politicd; lipsd
de continuitate; nu existd o conducere ferm[ in Stat. Acest lucru
dd naqtere la reaparilia ambifiilor de tot felul, foarte pronunlate
in sdnul nobilimii, care incearcd sd recd;tige pozilii pierdute.
Conjunctura economicd nu este mai pufin preocupantti. Anii
1504-1506 sunt ingrozitori: recolte proaste, foamete, mortatitate;
' C6uzaqi ai comunitii{ilor din Castilia.
 lsrozuA SpaNtst
t82
presiunea fiscald contribuie la agravatea situaliei. Dupd aceqti ani
tragici, asistdm la o scddere a prefurilor intre l5l0-1515, cu atdt
mai spectaculoasi cu cdt este singura din tot secolul, depresiune
urmatd imediat de o cregtere impresionantd a aceloraqi prefuri,
creEtere care atinge punctul siu maxim ln 1521.
Aceasta este panorama generall in care trebuie sd se situeze
problematica din 1520. Criza economicd se menline pe mai
departe Ei afecteazd aproape toate sectoarele, 9i se pdstreazd im-
presia cd aceastd crizd politici std sd continue odatd cu plecarea
regelui in Imperiu. Localitilile din Castilia se simt ftrd apdrare.
$i astfel girul de tulburiri qi agita{ia care se generalizeazd in tot
regatul incepdnd cu luna iunie 1520. In toate p6(ile izbucnesc
rdzvrdtiri gi rdscoale; aceste miqcdri sunt tot atdtea manifestdri
ale unei situafii de ingrijorare gi nemulfumire care numai in
regiunea centro-castiliand ia un aspect net politic. De ce acolo 9i
nu in alte zone? in zona centrald, intre Valladolid qi Toledo, par
si se acumuleze dificultd{ile: oraqe foarte populate in care se
lupt6 sd se dezvolte o industrie textild confruntatd cu concurenla
striin6 qi cu dificultatea de a se aproviziona cu materie primd
din cauza politicii de export de l6ndrie. Zona de nord, incepdnd
cu Burgos, igi pune speranfele in relatiile comerciale privilegiate
cu Flandra gi cu Europa, care logic sunt gata de a ieqi in cdqtig
cu noua dinastie; motive aseminitoare, impreuni cu o organi-
zare sociald diferitd, intervin in Andaluzia. Nu la fel in regiunea
centro-castiliand, care nu vede nici o iegire.
Odati cu aceste premise se poate interpreta migcarea comu-
nerd cu doud trdsdturi principale: respingere a Imperiului, r€or-
ganizare politicl a binomului rege-regat.
Este alegerea regelui la Imperiu, in 1519, cea care incepe
cronologic migcarea comunerd. Tema Imperiului circuld in
cursul intregii primei etape a rdscoalei. Comunerii au impresia
cd Cezarul sacrificd binele comun al Castiliei, interesele proprii
gi legitime ale regatului, intereselor sale personale 9i dinastice.
Dupd infrdngerea de la Villalar, Castilia nu va mai avea altd
solutie decdt sd se incline gi sd contribuie cu soldalii s6i Pi cu
banii sdi la politica imperiald, dar este evident ci o face scrds-
nind din dinfi gi cd numai o minoritate de inalli funclionari qi de
intelectuali impdrtiqegte sfera de idei gi obiectivele impdratului.
EPoCA MODERNA 183
Respingerea de fapt a Imperiului ii face pe comuneros sd
revendice pentru regat o participare directd in afacerile politice.
Carol al V-lea trage folos, de fapt, de pe urma marilor orientdri
politice decise de Regii Catolici: e vorba de afirmarea in toate
imprejurdrile a preeminenlei instituJiei monarhice care poate de-
lega seniorilor laici sau ecleziastici ori municipiilor care nu
depindeau decdt de rege puteri uneori importante, insd care pis-
treazitotdeauna controlul general al deplinei administrlri. Reor-
ganizarea infrptuitd de Regii Catolici avea un sens foarte clar:
politica era treaba coroanei; localitilile nu aveau de ce si inter-
vini in ea. in municipii se institulionaliza sistemul de corpuri de
consilieri inchise incredinfate unei oligarhii locale. Acestei oli-
garhii ii
revine sd rezolve treburile care intereseazLvi$a econo-
mici qi socialS a municipiului, dar in nici uncaz nu trebuie sd se
amestece in probleme politice care ar putea si fie motive de
dispute gi confruntdri. La nivel nafional se observd aceeagi
voin{d de a rezerva coroanei qi secretarilor sii regali rezolvarea
problemelor politice; nobilimea gi Cortesurile sunt inl6turate de
la aceste treburi.
Rdscoala comunerd reuqegte sd termine cu aceasti situafie.
Problemele politice se dezbat din nou in consiliile primdriilor,
unde consilierii tradifionali las6 drum liber adevdra{ilor repre-
zentanfi ai locuitorilor. Dar este inainte de toate Junta Sffinfii cea
care demonstreazi o voin{d de a participa 9i a interveni in solu-
fionarea marilor probleme politice. Junta Sf6nti nu se limiteazd
sd prezinte reformele pe care le considerd oportune, ldsflndu-i
regelui decizia finald; ea doregte si se amestece in c6rmuire;
cere si participe direct la ea. Acesta este punctul-cheie, cel care
nu suferd din partea comuneros nici o tranzacfie. De aceea au
equat toate incercirile de conciliere intre facliunea regald gi fac-
liunea comuneri. Amiralul din Castili4 care a incercat sd ajungd
la un acord, prinde perfect semnificafia politicd a miqcdrii cAnd
exclamS, adres6ndu-se imputernicililor Juntei: ,,Lucru greu de
suportat este cd acei slujbaqi pe care regele ii cre$te, vo! zicefi cd
sunt nesupugi neldsdnd slujbele la porunca voastrd, care ?n-
seamnd a presupune cd regatul poruncegte regelui 9i nu regele
regatului. Lucru care nu s-a mai vdzut niciodatS". Mai clar totuqi
se exprimd Diego Ramirez de Villaescusa, preqedinte al
 ISTORIA SpArqIET
184
Chancilleriat din Valladolid, ieqind dintr-o lungi 9i inutilI
disculie cu rebelii: ,,Ei spuneau c[ erau mai presus de rege gi nu
regele mai presus de ei".
Bdtdlia de la Villalar inseamni infrdngerea acelui program
politic care incerca sd stabileascd preeminenla regatului asupra
regelui. Regele recdqtigd in 1522 preeminenla sa in fafa celui
de-al doilea termen al binomului, regatul. Politica r{m6ne din nou
ca problemd rezpwatdnu unei minoritili luminate, ci monarhului,
unic depozitar al suveranitAfii $i al autorit?ifii Statului. Aceasti
orientare a atras cu sine fbrd indoiald o mare stabilitate politicd 9i
institutionalS, dar in acelagi timp a provocat un defazaj intre
coroanb qi nafiune: pdnn la ce punct s-au simfit spaniolii solidari
cu politica pe care regii lor o aplrau in numele lor in Europa sau
in Flandra? Secolul XVI nu incape indoiald ci a fost o epocd de
preponderenli 9i de prestigiu pentru Spaniq dar oamenii au de
asemenea impresia cd acea glorie s-a tealizat pe seama nafiunii,
invitatii sd pldteasci cu sdngele ei gi contribufiile ei tributare nigte
idealuri qi niqte ac{iuni imperiale stabilite intr-un mod unilateral
de citre monarhi. O participare activd a regatului ar fi permis
probabil si se rectifice aspecte ale acelei politici 9i posibil sd se
evite unele consecinfe dramatice. Dar totdeauna este dificil s[ se
imagineze altd istorie de cea care a fost.
in Valenci4 criza frdliilor prezintd similitudini gi deosebiri
fafd de ceea ce s-a intdmplat in Castilia. In acel teritoriu, unde
nobili gi plebei sunt opupi de multi vreme, ciuma din vara lui
l5l9 provoacd plecarea patricianilor, care cautd refugiu pe do-
meniile lor; oamenii simpli din capitald se vdd astfel pdrdsi{i,
neajutorafi, expugi frrd apdrare epidemiei 9i incursiunilor corsa-
rilor. Localnicii cer arme pentru apdrarea lor 9i, la sfflrqitul
anului, un consiliu din treisprezece reprezentanfi ai municipiului
preia administrafia rnunicipald. Curtea porunce$te viceregelui
don Diego Hurtado de Mendoza si restabileascd normalitatea in
Valencia, dar agermanatsz il izgonesc din capitald qi din J6tiva
gi rdmdn stdpdni pe situalie timp de circa un an;1a25 iulie l52l
inving armata regald la Gandia; provoaci stricIciuni pe dome-
' Tribunal Suprem.
2
Membrii Frifiei.
EPOCAMODERNA 185
niile senioriei, obligd pe vasalii mudejari ai nobililor sd pri-
measci botezul. Cu toate acestea, seniorii 9i puterea regald
sfdrgesc prin a invinge rdscoala populard. Valensia se predd in
noiembrie l52l Jittivagi Alcira, in septembrie din anul urmdtor.
Cele doud crize reveld doud caracteristici esenliale ale mo-
narhiei Habsburgilor:
l. Sldbiciunea unui Stat care nu coincide cdtugi de pulin cu
diferitele nafionalitiifi din care se compune Imperiul; comuneros
Si agermanals se infrunti cu puterea regalS aproape exact la
aceeagi datd gi, totugi, nu le trece prin gdnd sd se pund de acord
pentru a prezsnta un front comun; cele doui migciri se ignord
complet.
2. Fofra sociald pe care o reprezintd aristocrafia funciari'
care a salvat coroana in ambele cazuri.In societatea spaniol5 din
perioada Cinci sute, elementele burgheze vor fi continuu margi-
nalizate; in nici un moment nu vor putea opri enorna influenfi
gi prestigiu ale stdrii nobiliare.
SocIETATEA STARILOR
La Villalar, ca qi la Valenci4 cei care au invins sunt nobilii.
Ei au salvat prerogativele coroanei. in timpul rdzboiului civil,
Carol al V-lea se vizuse obligat sd incredinleze puterea interi-
mard la doi magnafi: Conetabilul qi Amiralul din Castilia; qi-a
luat-o inapoi la intoarcerea in Spania in iulie 1522, lare un cu-
vdnt pentru a le mullumi pentru serviciile prestate. Amiralul a
rdmas cu amdrdciune pentru restul viefii lui; s-a crezut neglijat
de juriqtii din Consiliul Regal, el 9i toati casta lui. Carol al V-lea
nu face cu aceasta dec6t a urma direcfia fixatii de Regii Catolici:
a cdrmui cu moderafii, juriqti, cdlugiri, cavaleri; a incredinfa
granzilor misiuni diplomatice, conduceri militare, dar a evita sd
le dea direct rdspunderi politice.
De-a lungul intregului secol vedem astfel desfiigurdndu-se o
rivalitate intre puterea militard qi slujbaqi, arme qi litere' Nobilii
vdd ftri tragere de inimd cum jurigtii conduc Statul, dar jurigtii
invidiazd prestigiul social al hidalgilor 9i nu se gdndesc decdt la
a ajunge ei ingigi la condifia de hidalgo. Aceasta e fa{a dubl6 a
secolului: aristocralia are impresia cd a fost frustatd de victoria
186 ISToRIA SpaNTBI
ei la Villalar, dar niciodatd prestigiul sdu nu a fost atdt de mare
ca atunci. Jurigtii ocupd funcfii importante in Consilii gi admi-
nistrafie; se imbogifesc, cumpdrd drepturi de proprietate perpe-
tui gi inchirieri de pdmdnt, dar le e ruqine de originile lor plebeie
9i pdnd la urmd ajung 9i ei si adopte modul de viafd al cavale-
rilor, mentalitatea lor, scara lor de valori; se striduiesc sf, se
identifice cu nobilimda.
Problema e cd nobilimea ocupd primul loc in societate. Pu-
terea ei economicd qi influenfa ei sunt considerabile. Posedd
proprietili imense care ii aduc venituri imense. Nu toli nobilii se
bucurd de acelaqi prestigiu. Existd o intreagd ierarhie care poate
fi stabilitd astfel:
f . in partea de sus, graruii gi titluri de noblefe (duci, con{i,
marchizi): vreo treizeci de familii la inceputul secolului, dublu
la sffirgit. Sunt cei din familiile Enriquez, Velasco, Mendoz4
Guzmiin, Pimentel, Alvarezde Toledo, etc., ale cdror nume sunt
menlionate in cronicile de la curte.
2. Apoi, cavalerii, intre care putem si deosebim cel pufin
trei grupe: a) membrii ordinelor militare (Santiago, Calatrava,
Alcantara); b) seniorii cu supuqi, posesori de seniorii jurisdicfio-
nale gi domenii, gi c) oligarhia urband.
Celor care nu sunt nici titluri de noble,te nici seniori cu supugi
nici cavaleri din vreun ordin li se spun hidalgi. Toate acele categorii
se bucurd de mare prestigiu social. Problema e cd societatea din se-
colul al XVI-lea este o societate a stdrilor, bazrtn pe privilegiu, gi
privilegiul esential este scutirea fiscald: nobilul nu contribuie la
ddri, la impozite. Toate deosebirile se reduc la aceasta: dacd e hi-
dalgo sau bimic. Hidalgia - adic4 scutirea fiscali - e semnul vizi-
bit al noblefii, care permite si se oblind alte avantaje: onoruri,
prestigiu... $i astfel zelul cu care se incearci sd se cdgtige atunci
cind nu se define in mod natural sau prin mogtenire familiald.
Rezultatul acelei dorinle pentru hidalgie a fost cd propo(ia hidal-
gilor cregte continuu. Documente din l54l indici cifrele urmdtoare:
in regatul Le6n gi in Ashrias, hidalgii erau la fel de numerogi ca qi
bimicii; in Burgos, un sfert din populafie era compusd din hidalgi,
proporlie care scade la o qeptime in Zamor4 o optime in
Valladolid, o zecime in Toro, Avila, Soria; o doudsprezecime in
Granada, Sevill4 C6rdoba, Jadn, Salamanca, Cuenc4 Cuadal{ar4
EPoCA MODERNA t87
Madrid, Toledo; o paisprezecime in Murcia gi Segovia. Imensa
majoritate a acelor hidalgi trdia in centre urbane; mult mai pufin
numeroqi erau cei care locuiau in zone rurale, gi aceastii minoritate
a dat naqtere la imaginea hidalgului sdrac atdt de rdsp6ndit?1 de
literaturE, totugi care in realitate nu corespunde faptelor. Cazul
general este, din contr6, ecuafia care se stabileqte intre hidalgie qi
bogSlie.
Proporlia hidalgilor pe l6ng6 populafie (un l0 la sutd din
total) este importantd. Cum mai toli dintre ei sunt mari pro-
prietari, juriqti bogafi, comercianfi pricopsiti, reztltd cd aceia
care au bogdfia nu pldtesc impozit; povara tributard apasd mai
ales pe fdrani qi cei siraci. Aceasta este, prin urmare, alta din
caracteristicile societdfii stlrilor din secolul XVI: este o socie-
tate teribil de nedreapti in repartilia impozitului; a fi firan ori
s6rac este agadar un blestem. Societatea Renaqterii a intdrit valo-
rile nobiliare Ei a accentuat disprelul fafa de munca manuali gi
activitilile mecanice. $i astfel problema provocatd de valul
crescdnd de cergetori qi vagabonzi care umblau dintr-un loc
intr-altul in cdutare de hranl. Aceastd mdnd de lucru potentiali
mulli incearcb sd o fixeze, interzicdnd vagabondirile ei prin lar5
qi separdndu-i pe adevdralii sdraci - bitrdni, infirmi, bolnavi,
care trebuiau si fie ajutafi cu binefaceri gi addpostili in aziluri -
de cei inchipui{i, pe care trebuia sd-i oblige sd-gi cdgtige traiul
muncind. Cortesurile, coroana, corpurile de consilieri precum
cele din Zamora, Salamanca, Valladolid... au luat mdsuri in
acest sens, incepdnd cu 1545, ceea ce a stdrnit o polemicd intre
Domingo de Sotor gi fray Juan de Medina, polemicd ce probabil
s-o fi prelungit pAni la sfdrgitul secolului.
R.ecr gr RECAT
Dupi Villalar, in nici un moment puterea regald nu pare
ameninlatd in secolul XVI; domind perfect situafia. Totuqi, e
foarte departe de a administra direct imensa majoritate a teri-
' 1t+l+-tsoo;, cleric ai teolog dominican, una din figurile de mare
importan{d ale migcdrii filozofice cunoscute ca $coala din Salamanca
impreund cu Francisco de Vitoria.
188 ISTORIA SpANMT
toriului nafional. Lucru ce se face de obicei, in acest caz, este
administrarea delegati. Putem sb distingem astfel trei sectoare:
1. Senioriile, in infelesul larg al cuvdntului, formeazd un
amplu sector majoritar in cel care regele deleagd imputemicirea
sa gi autoritatea sa seniorilor, laici sau ecleziastici. Sunt feudele
teritoriale ale nobilimii, domeniile abafiei, cele ale ordinelor
militare (encomiendasl) sau religioase, cele ale episcopilor qi
arhiepiscopilor. Seniorii in jurisdicfiile lor exercitd puteri ce
corespund Statului Ei pe care coroana le delega.
2. Chtar acele teritorii care nu depindeau decit de rege nu tot-
deauna erau supuse autoritAfii nemijlocite a suveranului: municipii,
primdrii, sate, orage, in toate aceste cazuri ddm de autorittifi dele-
gate. Municipiile nu numai conduceau in perimetrul oraqului, ci 9i
in Tntinse zone rurale in jurul siu; in anumite caztri, precum cel din
Valladolid ori din Segovi4 era vorba de adev6rate z)ne sau provin-
cii - ,,1art' unui orag - care erau supuse jurisdicfiei unei capitale ce
se comporta ca un adevdrat stiipdn colectiv fa\h de imprejurimi sau
teritoriul inconjurdtor. Totuqi, autonomia relativi a marilor primdrii
era mult mai micd decdt cea a senioriilor; dooarece coroana era
reprezerrtrtLin acelea de cdtre un inalt ftrncfionar, corregidor, care
prezida consiliul primiriei, adic5" adunarea compusd din regidores
(sau veinticuatros, in Andaluzia), care formau o oligarhie urband
foarte inchisq jurafii sau reprezentanfi ai cartierelor, inspectori,
magistrali municipali gi alte funcfii municipale.
Existenfa acelor doud sectoare, cel seniorial gi cel munci-
pal, are drept consecinli c6 cea mai mare parte a teritoriului
nafional rimine mai mult sau mai pufin in afara autoritAfii di-
recte a suveranului, care nu face decdt si exercite un control mai
mult sau mai pulin riguros asupra treburilor locale. in schimb,
coroana iqi rezervl complet al treilea sector, adicd, politica
generalS.
3. Acest al treilea sector constituie sectorul politic propriu-
zis, Statul in sensul modern al cuvintului: diplomafie, politici
fiscali, conducere generald a regatului. Din punct de vedere
teoretic, coroana trebuie sd colaboreze cu Cortesurile, care sunt
reprezentarea regatului.
I I
Concesiuni.
EpocRtr,tooEnNA 189
Cortesurile nu reprezintl intreg regatul, ci doar municipiile
care nu depind decdt de rege. Nici nu reprezinti totalitatea ora-
;elor, ci o minoritate: optsprezece (Burgos, Soria, Segovi4
Avila, Valladolid, Le6n, Salamanca, Zamota, Toro, Toledo,
Cuenc4 Guadalajara, Madrid, Sevilla, C6rdob4 Ja6n, Murcia 9i
Granada). A avea un cuvdnt de spus in Cortesuri nu este nici un
drept; este un privilegiu pe care il apdrL cu hotdrdre ora;ele ce il
posed6. in sfdrgit, in fiecare din cele optsprezece oraqe privile-
giate, un grup foarte redus de electori este cel insdrcinat sd-i
numeascd pe cei doi deputali in Cortesuri: e vorba in esen!6 de
oligarhia municipal[ a consilierilor. In ciuda acelor limitiri,
Cortesurile din Castilia nu au fost atdt de docile cum se spune
uneori. Nu au acceptat ugor impunerile noi care li se cereau, qi
pentru cd erau ele cele insdrcinate si controleze incasarea lor au
profitat de ocazie pentru a intiiri autoritatea oligarhiilor munici-
pale. Cdnd i-au acceptat lui Filip al llJea impozitul cunoscut ca
millonest, Cortesurile au cerut gi au obfinut ca incasarea qi
folosirea lui s[ fie supuse controlului oragelor reprezentate in
Cortesuri. Millones au permis astfel oligarhiilor urbane s6-qi
mdreasci privilegiile.
Totuqi, regele nu conducea singur, ci avind colaborarea
unor Consilii specializate: Castilia, Vistieri4 lnchizilia, etc.
Aceasta este caracteristica administraliei Habsburgilor: e vorba
de o administrafie colegiald. Fiecare Consiliu e compus din vreo
zece sau cincisprezece persoane, in majoritatea lor juriqti. Con-
siliile examineazd problemele importante; dupi discutare se face
o expunere sumar6, care se prezintii suveranului, qi acesta scrie
pe marginea documentului observafiile sale ori deciziile sale. E
sistemul numit de sfdtuiri.
intre suveran gi Consilii, legitura se face prin secretari, care
pind la urmi exercitS un rol de prim plan in viafa politicd. Mulfi
dintre ei rdmdn in funclii vreme indelungatd, uneori toati viala
lor. Acesta a fost cazul lui Francisco de los Cobos, sub domnia
lui Carol al VJe4 iar in domnia lui Filip al lIJe4 cel al lui Ruy
G6mez de Silva, principe de Eboli, qi Gonzalo P6rez, pe urmd
inlocuit de fiul sdu Antonio. Acei oameni, prin prezenfa lor
Impozit asupp bunurilor de consum'

t90 lsrozuA SpaNtet
continud aldturi de suveran, au avut o influenfi considerabild in
sferele inalte ale puterii. Nimeni qi nimic nu pare in stare sd
opreascd autoritatea sa; e vorba de o putere absolutd, dar nu
arbitrarS" gi care incd nu a adus absolutismul la punctul sdu de
perfecliune.
SPANTA $r EUROPA
Cei din Casa de Austria nu urmeazi o politicd nafionald, cu
atdt mai pufin nafionalisti, ci o politicd dinasticd. Spania, 9i mai
concret Castili4 se limiteazd sd ajute aceastd politicd; ea se
dovedegte baza imperiului, unde se strdng banii necesari 9i se
recruteazd soldafii, diplomafii gi funcfionarii insdrcinali s-o pun[
in aplicare. O politicd realmente nationald ar fi dat mai multd
atenfie problemelor mediteraneene (ltalia, nordul Africii) 9i
probabil ar fi intervenit intr-un mod mai putin direct in conflic-
tele aduse dupd sine in Germania gi Europa de Nord de Reforma
luterand. intre politica desf:iquratd de Carol al V-lea gi cea
urmatd de Filip al Il-lea existd o indubitabili continuitate, dar Ei
trislturi caracteristice specifice.
Polilica imperiald
Nu incape indoiali cd impdratul Carol al V-lea a considerat
ci demnitatea imperiald il situa mai presus de monarhiile nafio-
nale gi il obliga sd vegheze la interesele comune ale cregtindtdlii.
Politica exterioard a lui Carol al VJea oferd unele constante:
f . in primul rdnd, e vorba de a avea relalii prietenegti cu
regatul vecin din Portugalia. Cdsdtoria impdratului cu prinlesa
portughezi Isabela, in 1526, a intirit legiturile intre cele doud
coroane. Tratatul de la Tordesillas (149a) marcase zonele de ex-
pansiune respective ale Spaniei gi Portugaliei in Atlantic. Sin-
gurul punct de fricfiune il constituia problema insulelor Moluce;
in 1529, la Zaragoza. Carol al V-lea a renunlat din partea
Spaniei la orice revendicare asupra arhipelagului, ceea ce a {dcut
sd dispari orice concuren{d intre cele doui !iri.
2.in al doilea rdnd, Carol al V-lea totdeauna a ardtat mare
preocupare in fala pericolului pe care il reprezentau turcii.
EPoCA MODERNA 191
Avans[rile turceqti se produc in doud sectoare: Europa centrald
gi Mediterana occidentalb. Ei ocupd Balcanii 9i, dupd bitdlia de
la Mohdcs (1526), aproape intreg teritoriul Ungariei:' asediazd
Viena in 1529.in acest sector, Carol al V-lea se limiteazi sd
opreascd valul turc fEri a reugi sd treacd la contraofensivd. Nu la
l'cl in Mediterana, unde Barbarossal, stipdn pe Alger, ameninfd
posesiunile spaniole in ltalia gi chiar Peninsula. Carol al V-lea a
condus personal doud operaliuni rdzboinice: una reugiti iiliupra
'lunisului (1535); cealalti, care s-a terminat cu o retragere 9i un
c$ec, asupra Algerului in I 541 .
3. in ceea ce privegte Franfa, domnia incepuse cu o tentativi
de concordie; a fost tratatul de la Noyon (1516), negociat sub
influenfa dascllului siu, seniorul de Chidvres, care prefera sI se
aibd in pace cu rggatul vecin c6t timp Carol nu gi-ar fi asigurat
tronul in Spania. in realitate, trei erau punctele de fricliune intre
Carol al V-lea gi Francisc l: Navarr4 Burgundi4 ltalia. Franfa nu
acceptase solulia pe care Ferdinand Catolicul i-o ddduse in pro-
blema Navarrei in 1512 gi continua sd sprijine pretenfiile detrona-
tei Case d'Albret. Pe de altd parte, Carol al V,-lea se considera ca
legitim mogtenitor al ducatului de Burgundia. in sfhrqit, rivalitatea
franco-spaniold in ltalia nu inceta: Spania continua sd se menfind
in Sicilia gi Napoli, in timp ce Franla dorea sd se instaleze la
Milano. Aceast[ situalie de conflict a adus dupd sine o serie de
rdzboaie intre cei doi suverani, care au cdutat ajutor pe l6ngd
ceilalfi domnitori ai epocii (Henric al Vlil-lea din Anglia, Papa,
Cenova, Veneli4 sultanul Soliman...) gi a cdror rivalitate a insin-
gerat in repetate rdnduri regiunile Europei.
Prima ciocnire s-a produs in Navarra' Profitdnd de rdscoala
Comunitdfilor, francezri invadeazd Navarra in mai l52l $i,
aproape fbr6 sd intdmpine rezistenli, ajung pdn[ la Pamplona qi
Estella. Spaniolii se intdresc la Logroflo gi, de acolo, incep o
contraofensivd rapid6; francezii suferl o infrdngere totald aproape
de Pamplona (30 iunie l52l). in cdteva zile, armata spanioli il
respinge pe inamic.
intre timp, armatele imperiale reu$esc sd-i alunge din Duca-
tul Milanez pe francezi, pe care regele lor Francisc I ii comanda
tKhain-ed-Din.
192 ISTORIA SPANMI
personal. B515lia decisivd s-a dat la Pavia (februarie 1525);
regele Frantei, rdnit, a cdzut prizonier 9i a fost dus la Madrid,
und" u rdmas pdnl la pacea care s-a semnat la 14 ianuarie 1526'
in schimbul libertifii sale, Francisc I s-a angaiat s6-i dea lui
Carol al V-lea ducatul de Burgundia 9i sd se retragd din Ducatul
Milanez; dar nu a indeplinit nici una din acele promisiuni c6nd
s-a vizut din nou pe teritoriu francez- S-au reluat ostilitI{ile in
iunie 1526. Episodul cel mai dramatic a fost asaltul 9i jefuirea
Romei de citie trupele imperiale, comandate de conetabilul de
Bourbon, in mai 1527. Rdzboiul s-a terminat in iunie 1529: cu
tratatul de la Cambray. Carol al V-lea a renunfat la Burgundia 9i
Francisc I la ducatul Milano. Dupi mai multe peripefii (rdzboi in
1536-1538 Si 1542-1544), s-au confirmat acele clauze in pacea
de la Crdpy (septembrie 1544).
4. Reforma i-a pus lui Carol al V-lea o problemi cdt se poate
de gravi; era vorba pentru el de a pdstra totodata unitatea religi-
ousA a lumii creqtine gi unitatea politici a Imperiului. A realizat
mai mult sau mai pufin al doilea scop, dar a eguat complet in pri-
mul. Doud etape pot fi semnalate in politica urmati fafd de protes-
tanfii germani: conciliere pdnd la 1541, rupturl dupi acea datii'
Imediat dupd actul revolulionar al lui Luther, Carol al V-lea
incearcd sd fie ingiduitor. Dieta din Worms (1521) l-a surghiu-
nit pe Luther, dar nu s-a ftcut nimic pentru a aplica zisa con-
damnare. Scopul era intrunirea unui Conciliu gerteral pentru a
reforma Biserica qi a pdstra unitatea religioasd. in prima Dietd
de la Spirr (1526) se lasd liberi principii germani in legdturi cu a
urma riu nu invdfdturile luterane; ei interpreteazd acea atitudine
impdciuitoare ca o invitalie sd se comporte conform cu intere-
seli lor materiale, gi mulli dintre ei incep sd secularizeze averile
Bisericii qi si qi le insuqeascd' impdratul Carol al V-lea reacfio-
neazdin 1530 9i decide sd aplice decretul de la Worms impo-
triva lui Luther; protestanfii se considerb ameninfafi qi formeazd
numita Liga de la Smalkald, ale cdrei preocupdri erau de tip
politic, tot atdt sau mai mult decdt religios. Concilierea se reia
pu".u de la Niirnberg (1532); impdratul se angajeazi sd nu
"u
actioneze cu fo(a pdni la intrunirea Conciliului.
t
Speyer, pe Rin, orag liber imperial, a fost sediul mai multor diete'
EPoCAMODERNA t93
Ultima tentativd de conciliere intre cele doui confesiuni a
avut loc la Ratisbonat 1tS+t;; a fost un eqec. Din acel moment,
Carol al V-lea pare sd accepte ruptura religioasd 9i cautd numai
sd pdstreze unitatea Imperiului. Conciliul care se intruneqte la
Trento, in 1545, dar in absenla luteranilor, vine prea tdrziu.
impdratul incepe acliunile sale de r5zboi impotriva principelui
elettor din Saxonia gi suslin[torilor sii, pe care ii invinge la
Miihlberg (1547). Dieta din Augsburg (1548) ajunge la un acord
relativ, aga-numitul Interim, dar trddarea lui Mauriciu de Saxo-
nia, care se infelege cu Henric al ll-lea al Fran{ei, il pune din
nou pe impdrat in dificultate' Astfel se ajunge la pacea de la
Augsburg (1555), in care se proclamd libertatea religioas[ a Sta-
telor componente ale Imperiului.
Ambrdciunea pe care i-a l6sat-o lui Carol al V-lea acea
prdbugire a celor mai mari iluzii ale sale - pdstrarea unitdfii reli-
gioase a creqtindtdlii ?n fala turcilor - explici abdicarea din anul
urmdtor. Se poate spune ci rdspunderile imperiale ale suveranului
sdu au obligat-o pe Spania sd intervind in probleme care nu o
priveau direct gi au compromis grav dezvoltarea sa na{ionald
autonomd. Prea clar intuiserb comuneros, care, de la inceput au
respins in mod categoric politica imperiali. Partea grea pentru
Spania a fost cd, dupd Carol al V-lea, fiul sdu Filip al ll-lea s-a
crezut in obligalia de a se menline in aceeagi posturd.
Epilog al rivalit{ii franco-spaniole deschisl din l52l a fost
razboiul pi Franfa l-a declarat noului rege al Spaniei, Filip
"ure
al tt-lea. Fapta rdzboinicd cea mai relevantd a fost bdtilia de la
Saint-Quentin (1557). Pacea de la Cateau-Cambrdsis (1559) ini-
fiazd perioada preponderenlei spaniole in Europa.
Preponder enla spaniold
Abdicdnd in 1556, Carol al V-lea i-a l6sat fiului 9i succeso-
rului sdu, Filip al ll-lea, toate teritoriile care ii aparfineau, cu
singura excepfie a lmperiului. Dar, in realitate, noul rege a
considerat cd era obligat sd urmeze politica europeand a tatdlui
siu gi sd dea tot sprijinul sdu impiratului. A existat, aqadar, o
'Regensburg.
t94 ISTORIA SPANTEI
solidaritate dinasticd qi politicd intre diversele elemente ale
Casei de Austria, al cirei inceput a fost Filip al ll-lea' Dar cum
acesta nu avea autoritatea morali pe care demnitatea imperiali
i-o conferea lui Carol al V-lea, voin{a sa de a lupta impotriva
Reformei a fost interpretatd ca o simpli justificare de tip ideo-
logic pentru a ascunde ceea ce s-a considerat de multe ori ca o
manifestare a imperialismului spaniol.
Filip al ll-lea incepe ultima cruciadd a creEtinitifii impotriva
turcilor,iare in 1565 asediased Malta, in 1569 ocupaserd Tunis 9i
in 1570-1571 declaraseri rdzboi Venefiei qi incercaserd sd
cucereascd Cipru. Venetia, Sfintul Scaun 9i Spania se unesc in
Liga Sffintd, ale cdrei fo(e le comandd fiul natural al lui Carol al
V-'iea don Juan de Austiia. Aliatii ii inving pe turci la Lepantor,
la 7 octombrie I 571, lovitur[ grea pentru otomani, care se credeau
aproape de netnvins 9i suferi deci pierderi considerabile, mate-
riale gi umane. Lepanto nu a fost, pentru turci, o infrAngere totalS,
dar victoria creqtina a a1vrtat s6 puni capit climatului de euforie
care domnea printre otomani'
Din 1566, problema fundamentall pentru Filip al ll-lea o
constituie Flandrq un conflict in care ideologia qi nationalismul
sunt strdns implicate. in 1559, Filip al ll-lea incredinfase cdr-
muirea Jdrilor de Jos m[tuqii sale, Margareta de Parma, sfbtuitd
de un consiliu in care figura cea mai de seami era cea a lui
Granvela2, care se bucura de increderea monarhului. Nobilimea
din partea locului, in frunte cu prinlul de Orania, Wilhelm de
Nasiau, ar fi preferat o solufie care si-i fi dat mai multi influ-
enfd in treburile politice. Filip al ll-lea acceptd sdJ indepdrteze
pe Granvela, dar refuzilorice concesie in privinla libertdfii culte-
io.. in 1556, minoritatea calvind organiznazA o serie de mani-
festdri care culmineazd cl distrugerea multor statui 9i jefuirea
diverselor locaSuri de rugdciune.
Filip al ll-lea reaclioneazd intr-un mod energic, trimi@nd in
fdrile de Jos o armatd comandatl de ducele de Alba, cate izbu-
tegte sd termine cu impotrivirea printr-o reprimare implacabili'
incepdnd de atunci, rdzboiul capdtd un aspect feroce in care
I
Orag maritim din Grecia, la 35 kilometri est de Missolonghi'
2
Nicolis Perrenot de.
EpocaMoDERNA 195
motivele religioase qi nafionaliste sunt foarte legate. impotriva
regelui Spaniei rebelii cautd ajutorul puterilor protestante, mai
al Angliei. E vorba de un rdzboi ideologic, primul
"ri."*a
rdzboi ideologic pe care l-au cunoscut vremurile moderne; orice
concesie rdzvratifilor pare s6 implice o victorie a ereziei 9i se
respinge, deci. Ca toate rdzboaiele ideologice, acela a f9s!
grouzii"; reprimarea face si apard noi focare de nemulfumi$i 9i
insureenti; iupta se desfhSoard pe apd 9i pe uscat' Luis de
R"qu"es"nit il inlocuiegte,in 157i, pe ducele de Alba' Trupele,
igi primesc solda din cdnd in cdnd, se revoltd 9i jefuiesc
"ur"
Anvers, in 1576. Solidaritatea intre nobilii nemullumili 9i calvi-
niqti devine gi mai strdnsd dupd acele dezordini' Don Juan de
Austria, numit guvernator, incheie un armistifiu care dureazd
puJin. Ostilitdlili reincep. Alessandro Farnesez incearcd, avdnd
.u""", relativ, si-i despartd pe catolici' numeroqi in sudul fdrii,
de calvinigti. Aceasta este solufia care pdnb la urmi se va im-
pune; precum in cazuri mai recente de conflicte ideologice (a se
gdndi ia Cermania, la Coreea, la Vietnam...), fara a fost pdni la
irmd impd4itd in doud Pd(i3.
Razboiul din Flandra permite sd se inleleagd cum relafiile
Spaniei cu Anglia gi Franta au luat o intorsiturd atdt de rea' Cu
Anglia, evolufia s-a desfhqurat in trei rdstimpuri:
- l. intdi, a fost o scurtd perioadl de unire, cdnd prin{ul Filip,
sof al Mariei Tudor, era rege consort al Angliei'
2. Dar odatd cu moartea Mariei Tudor 9i urcarea pe tron a
Elisabetei l,
insurgenfii flamanzi pot avea simpatia activd a
cdrmuirii engleze.- Corsarii englezi (John Hawkins, Francis
t
y Zufiiga,general gi om politic spaniol'
2
Cuvernator al fdrilor de Jos din 1579.
' Din tabera hamandi s-a inceput o violentd 9i eficace carnpanie de
propagandi impotriva Spaniei 9i suveranului ei; Apologia lui Wilhelm
a" bri"iu il descrie pe Filip al ll-lea ca un domnitor tiranic, setos de
sdnge, cumplit; pe poporul spaniol, ca o nafie dominatfl de cdlugdri
qi
le
t ncf, izilie,'tanaiizit1,' rdspunzitoare de
omordrile considerabi de
indieni in America. Acesta a fost istoriceqte punctul de plecare al
legendei negre antispaniole care aldta crezare a gdsit in lirile
unlgloru*on"-pdni foarte de curdnd, 9i care lncd nu a fost complet
uitatd. (n ot a aut o ru lui).
 ISToRIA SPAUMI
t96
Drake) atacd navele spaniole pe m5ri, deqi cele doud nafiuni se
afl6 oficial in pace.
3. Rdzboiul deschis incepe in 1585. Deoarece insurgenlii
flamanzi gdsesc in Anglia ajutoare materiale qi financiare, Filip
al ll-lea decide s[-i atace pe englezi pentru a-i stdvili mai bine
pe supuqii sdi din Jbrile de Jos. E vorba de a inftptui o invadare
u inrul"lot britanice, gi pentru acest lucru se fac pregltiri consi-
derabile: o armada de gaizeci 9i cinci de nave, cu unsprezece mii
de membri ai echipajului qi noudsprezece mii de soldali -
lnvincibila Armada -. Operaliunea trebuia ca sE se desfdSoare in
dou[ rdnduri: intdi, trebuia si se imbarce trupele lui Alessandro
Farnese, care agteptau armada in Jirile de Jos; apoi, sd debarce
corpul expedifionar in Anglia. Pentru acest lucru era nevoie de
un port bun, dar insurgenlii au izbutit ca prima parte a planului
de invadare s[ equeze; vdnturile 9i furtuna au reuqit sd strice
operafiunea (1588).
R6zboiul din Flandra la fel a inveninat relaliile cu Franfa,
care, incepdnd cu pacea de la Cateau-Cambr€sis' nu mai avea
nici un motiv pentru arivaliza cu Spania in ltalia. Sub domnia
lui Filip al ll-lea, relaliile franco-spaniole trec agadar prin trei
etape: 1556-1589; 1589-1595; 1595-1598. Primele doui sunt
mai degrabd favorabile Spaniei. in a trei4 Franfa redobindegte
unitatei sa politicd" dar ambele puteri, epuizate de jumdtate de
secol de rdzboaie, nu au altd solufie decdt si ajungd la un
compromis.
La l0 august 1557, trupele Regelui Catolic zdrobesc armata
francezi aproape de Saint-Quentin. Tratatul de la Cateau-Cam-
brdsis (3 aprilie 1559) e avantajos pentru Spani4 care reu;eEte
si irnpuni pentru mai mult de un secol hegemonia sa in ltalia'
Consecinld imediati a pdcii intre cele doud nafiuni au fost
cdsdtoriile regale intre Filip al llJea - vdduv pentru a doua oar[
numai treisprezece ani
- gi incfl fetila Isabelle de Valois - avea
atunci -, fiicb a lui Henric al ll-lea al Franlei 9i a Caterinei de
Medici. Isabelle a fost primitd in Spania ca Regina Picii' Se
credea cd odatd cu venirea ei se vor termina pentru totdeauna
rdzboaiele care, de la sffirgitul veacului trecut, puseserd fa{6 in
fa[6 cele mai puternice doui nafiuni din Europa. Conjunctura
internafionald, totuqi, continua si fie preocupantii din cauza
EPOCA MODERNA t97
dezbinirilor dintre catolici gi protestanli. Unul din motivele care
l-au impins pe Henric al ll-lea al Franlei sd semneze pacea cu
Spania, in 1559, era cd dorea sd aibd mdnd liberd pentru a
ac[iona cu energie impotriva protestanfilor. Dar regele a murit la
30 iunie in acelaqi an. Fiul gi succesorul sdu, Francisc al ll-lea, a
murit in anul urmdtor. Coroana Franfei i-a revenit aqadar unui
copil de zece ani, Carol al lX-lea. Mama sa, Caterina de Medici,
c numitl regent[ qi, cu acest titlu, va conduce efectiv, vreme de
treizeci de ani, pdnd la moartea sa (1539), politica Franlei. Cate-
rina rimdne pe mai deparle fideld catolicismului, dar trebuie sd
grup
[ind seama de prezenla in Franfa a unui puternic ai numeros
de hughenofi. Incearcd mai int6i s[ se pund bine cu ei. In aceasti
conjuncturi trebuie si se situeze intrevederile de la Bayonne, in
iunie 1565. Era vorba de a annoniza politrla celor doui fnri in
legdturd cu progresele protestantismului. ,,intdlnirea la vdrf' la
Biyonne nu a dat nici un renlJtat concret. Catolicii intransigenfi
protesteazd impotriva atitudinii conciliatoare a regentei gi pro-
pun sd se bizuie pe Spania pentru a termina definitiv cu ereticii.
Acel reazem - Liga Sffint[ - are mare rdspundere in omorurile
rlin Noaptea Sffintului Bartolomeu (24 august 1572),^in care mor
asasinali cel pufin treizeci de mii de hughenofi. incep6nd de
atunci, Filip al ll-lea mentine relalii strdnse cu Liga 9i semneazi
cu ea o convenfie, in 1576. Din Spania vine parte din bani
pentru a pldti trupele catolice gi pentru a cumpira susfinbtori.
in 1584, succesiunea la tronul Franlei ii corespunde lui
Henric de Bourbon, rege al Navarrei, ;ef al hughenolilor. Atdt
Ligacdtgi Filip al ll-lea sunt de acord pentru cq in nici un caz' un
erJtic sa alungb tege al Franfei. in aceastd incomodi conjuncturd'
la I august 1589, cdlugdrul dominican Jacques Cldment il asa-
sineazd pe regele Franlei, Henric al III-lea, care, inainte de a muri,
il indicd pe Henric de Bourbon ca legitim succesor al sbu' Pe
motiv de a fi protestant 9i pe motiv de a-i ajuta ft{i; pe rdntdti[ii
flamaru| noul rege al Franfei nu poate fi pe placul lui Filip al
Il-lea, a cdrui alian!6 cu Liga devine mai strdns6. Dar solufia tre-
buia ca sI fie politicd. Stiirile Generale - echivalent al Cortesu-
rilor din Spania - se intrunesc in ianuarie 1593 pentru a purcede
la alegerea regelui. in martie soseqte la Paris noul ambasador al
Spaniei, duce de Feria, cu instrucfiuni foarte precise: trebuie ca sd
 ISTORIA SPANIOI
198
prezinte drepturile la tronul Franlei ale infantei Isabela Clara
'Eugenia,
fiicn a lui Filip al ll-lea qi nepoata a lui Henric al ll-lea.
CeJa ce doreau majoiitatea francezilor era un rege francez qi
terminarea luptelor civile. Poporul era sdtul de rdzboi 9i de
dictatura Ligii. Henric de Bourbon a qtiut s6-pi cdqtige simpatia
multora. in iunie 1593 a {bcut pasul decisiv: a revenit la catoli-
cism qi s-a fdcut uns ca rege al FranJei. Curdnd dupi aceeq in
ciuda presiunilor Spaniei, papa Clement al Vlll-lea ii dddea
absoluliunea lui Henric al lV-lea pentru tot trecutul'
Egecul lui Filip at ll-lea era complet, dar lucrurile nu s-au
oprit aici, pentru ci, lu in"eputul lui 1595, Henric al IV-lea i-a
dlclarat r1zboi lui Filip al ll-lea deoarece a incercat si-i smulgd
tronul Fran{ei cu^masc6 de religie. Peripeliile rdzboiului au fost
multe gi incerte. in realitate, cele doud ldri nu erau in condi{iuni
de a suporta cheltuielile unui rdzboi de lung6 durat6. De aceea
au sfdrqit prin a accepta medierea papei Clement al VIII-lea qi
s-au invoil sd semneze tratatul de pace de la Vervins (2 mai
1598), prin care s-a revenit mai mult sau mai pulin la inlelegerea
cu o jumdtate de secol inainte, la Cateau-Cambrdsis'
INDIILE
Secolul XVI nu reprezintb pentru Spania numai hegemonia
politicd in Europa; este de asemeni momentul marii sale expan-
siuni in America. in clipa in care a tnceput dinastia celor din
Casa de Austri4 Spania era deja stapdnd pe Antile, supuse unei
dure exploatiri intie 1500-1515. Cucerirea Imperiului s-a reali-
zatintiei etape: Antilele, intre 1492-1515; Mexic, incepdnd cu
1520,9i Peru, incePdnd cu 1530.
bl;u a doui expedilie a lui Columb,in 1493, se trece de la
"u
descoperire la colonizare, cum o demonstreazd mijloacele folosite
atunci (gaptesprezece nave) gi instalarea la Sevilla a unei adminis-
tralii adecvate condusd de'Juan Rodriguez de Fonseca. incepdnd
cu 1509 se colonizeazd Puerto Rico; apoi, in l5ll, Cuba' Cdnd
moare Ferdinand cel catolic, in 1516, deja s-a stors toatii vlaga
din Antile. Se caut6 atunci noi teritorii de cucerit 9i descoperit pe
uscat. in aceastii perspectivd se include expedifia spre Mexic'
Herndn Cort6s, neascultdnd ordinele guvematorului Cubei, Diego
EPOCAMODERNA t99
Yelinquez, pornegte in larg la 18 noiembrie 1518 cu unsprezece
'o
,rou", suth ciniizeci de oameni, doud sute sau trei sute de
indieni, vreo cincisprezece tunuri gi tot at6lia cai. in aprilie 1519
dcbarcd pe litoralul Mexicului. Intr6 addnc in teritoriu. In august
atrase la carza sa tribul Tlaxcala, care nu admitea s6 fie supus
azte"cilor. in octombrie, Cort6s crede oportun sd inspire teamd
inamicilor sii organizand omorarea lui cholula. Dupd o lund intrd
in Tenochtitl6n gi impune autoritatea sa impiratului Moctezum4
dar trebuie sd se intoarca pe litoral pentru a-l infrunta pe Prinfilo
de Narv6ez, trimis de Diego Veliizquez, care incerca sd
pedep
seascd trddarea lui Cort6s. intre timp, nepriceperea lui Pedro de
Alvarado provoaca rir'scoala indienilor. cortds se intoarce in
capitald, dar se vede obligat si o evacueze in cele mai rele condi-
Cortds ocupf, din nou
liuni; este Noche Trister din 30 iunie 1520.
oraqul in august 1521 gi instaleazd definitiv autoritatea sa asupra
podigul central, supune in
Imperiu al aztecilor. Din
strdvechiuluf
ohip metodic celelalte teritorii.
Cucerirea Imperiului incaq nu e mai pufin impresionantd' In
1526, treiaventurieri - Francisco Pizarro, Almagro' 9i un cleric'
Luque3 se asociaza. in 1531, Pizarro are formatl oastea sa in
-
Panama. in noiembrie soseqte la Cajamarca' Organizsazd o
ambuscadi in care cade incagul Atahualpa. cere de la acesta o
rdscumpdrare enormd care provoacd un faimos scandal in Eu-
,fi'il;t"d" u""rtui lucru, Atahualpa este executat. in noiem-
capitala incaSilor, El Cuzco, este ocupat6, dar Pizarro
brie 1533
preferd si instaleze guve^rnarea ldrii aproape de coastd, intr-un
Lruq nou, Lima (1535). inving'torii se distrug atunci intre ei'
Almagro disputd puterea impotriva lui Pizaro, care porunce$te
safieexecutat(1538).Susfindtoriiluir6zbun6moarteasa
asasindndu-l pe Pizaffo (1541). Primul vicerege, Blasco Nrifiez
Vela, trebuie si-i infrunte pe conchistadori gi moare in lupti
(1546). Va trebui ca sd se a$tepte sosirea unui nou vicerege'
iredro'de La Gasca, in 1548, pentru a restaura autoritatea regal6.
Celelalte teritorii americane au creat mai puline probleme, in
I
Noaptea Tristd.
2
Diego de
3
Hernando de.
 ISTORIA SPANUI
200
afari de Chile, unde s-a fundat Santiago in 1541, dar unde arau-
canii au opus serioasd rezistenfd. De la Santa Maftq in Venezu-
ela, Jim6nez de Quesadar intrd addnc pe fluviul Magdalena qi, in
aprilie 1538, intemeiazd Santa Fe de Bogot6, capitald a celei
," va numi incepdnd de atunci Nueva Granada' in aceeagi
"ur"
perioadd, alfi conchistadori ajung la Rio de la Plata. Paraguay
iste mai devreme organizatin jurul ora;ului Asunci6n (1537)'
in mai pulin de doudzeci de ani, doul imperii imense, bine
organizate ql populate, se pr[buqesc in mdinile unor aventurieri
al c6ror numdr in nici un moment nu a depdqit o mie de oameni'
Cum se explicl atdt de u$oare qi zdrobitoare victorii? Trei cauze
permit a infelege:
1. Superioritatea tehnicd a spaniolilor, care compenseazA
inferioritatea lor numericd. Indienii nu cunogteau metalurgia fieru-
lui. Arcurile, sdgelite, pietrele, sulilele gi lasourile indienilor erau
foarte pulin eficace impotriva armelor de foc gi ofelului cuiraselor,
coifurilor qi spadelor europenilor care in plus foloseau pentru lupti
animale necunoscute pe continentul american: cai 9i cdini care se
comportau ca fiare. Nu incape indoialS c6, in acest sens, spaniolii
aveau avantaj, dar acest argument nu este determinant. Cu timpul,
disproporlia numericd trebuia sd fie favorabild indienilor'
' bogdliri rapide qi ugoare, cea pe care o ofereau aurul, argintul,
2.Mai mare importan.t[ au avut factorii religioqi, acele cre-
dinfe care ii situau pe indieni intr-o stare de mai mici rezistenld
psihologicd: ei aqteptau intoarcerea zeitdfilor pe care' la inceput,
ie-au identificat cu europenii. Groaznice epidemii ii decimau pe
indieni; numai europenii scdpau de ele; se infelege cd indienii
vedeau in aceasta un semn ceresc: zeii ii pirdsiserd.
3. E necesar, in sfdrgit, si se ia in considerafie factorii poli-
tici: spaniolii aproape totdeauna s-au confruntat cu inamici im-
pa{iti in tabere opuse; au qtiut si profite de rivalitafle locale,
pr""u* resentimentul pe care aztecii gi incagii tl starnesc in tri-
burile dominate de ei.
Acest Imperiu colonial, primul din epoca modemd, se orga-
nizeaza rapid in jurul unor structuri politice 9i administrative
care efectiv vor fi valabile pdnd la emanciparea coloniilor, la
inceputul secolului al XIX-lea.
rGonzalo.
EPoCAMODERNA 201
Baza e constituitd pentru consiliile municipale ale noilor
orage fondate de conchistadori. Statul e reprezentat de o serie de
luncfionari: guvematori, magistra{i, primari 9i de instanfe de
.judecatd: Audienfele; prima a fost cea din Santo Domingo,
constituitd in 1511, apoi se vor instala altele in Mexic, Guate-
rnala, Panama, Lima, Santa Fe de Bogotii. Audienfele constituie
clistricte administrative peste care sunt cele doui viceregate
oreate in secolul XVI in teritoriile cele mai importante qi bogate
ale Imperiului: cel din Nueva Espafia, cu regedinla in Mexic, 9i
cel din Lima, in Peru. in Peninsuld, Consiliul Indiilor e un fel de
minister colegial pentru politica coloniald, cu o dubld misiune:
de conducere gi de control prin inspectori.
De la inceput, exploatarea Lumii Noi se realizeazfl pe baza
a doud principii: monopolul gi preferinla datd minelor fa!6 de
agriculturd. Casa de Contractare din Sevilla" infiinlatd in 1503,
cste institulia insdrcinatd de a avea griji de monopolul castilian.
tia supravegheazd exporturile: tot ceea ce pleacd spre Indii
trebuie si treacd prin Sevilla. Supravegheazd la fel importurile:
tot ceea ce vine din America trebuie sd tranziteze prin Sevilla
inainte de a fi distribuit in Peninsuld 9i Europa.
Conchistadorii au venit in Indii atragi de momeala unei im-
perlele. Stabilind autoritatea sa in teritoriile americane, coroana
s-a ldsat dusd de curent. $i astfel prioritatea care s-a dat subsolului
l-afa de sol, minelor fafi de agriculturd' Aceasta din urm5" in
secolul XVI, a fost relativ neglijati. in schimb, minele de metale
prefioase care s-au descoperit in Mexic (Zacatecas) 9i in Peru
(Potosi) i-au atras pe emigranfi, comercian{i, aventurieri, 9i nu
intdmpldtor au fost acele teritorii primele viceregate din Imperiu.
Cucerirea acelui imens lmperiu nu a costat-o aproape nimic
pe coroan6. Numai expedi{iile lui Columb au avut o finanfare cu
fonduri publice. Dup[ Columb, regula e autofinanlarea cuceriri-
lor, care se lasd, cu puline exceplii, la iniliativa privat6, limi-
t6ndu-se coroana sd acorde autorizdrile necesare.
De la inceput coroana a stabilit cele doud principii care vor
conduce relaliile ei fa!6 de Indii: monopolul comerfului qi priori-
tatea subsolului gi a minelor. Din rnotive circumstanfiale, atdt
geografice (vecindtatea Canarelor 9i vdnturilor alizee) cdt qi eco-
202 IsroRrA SpaNIet
nomice pi sociale (prezenfa comercianfilor italieni, belgugul de
grdu, ulei vegetal qi vin in Andaluzia), Casa de Contractare, al
cdrei rol este de a controla monopolul, iqi are sediul in Sevilla.
Descoperitori qi conchistadori se intereseaz[ esenlialmente de
condimente, perle, metale prefioase; se preocupd de a scoate cel
mai mare gi cel mai rapid profit din teritoriile cucerite. Tri-
miterile din Indii sosesc in Europa in propo(ii crescdnde. Colo-
nizarea cautd, deci, si exploateze Indiile mai mult decflt s[ le
dezvolte.
Cucerirea Imperiului a avut drept consecinfe disparifia a
doud civiliza{ii originale, cea a aztecilor qi cea a incagilor, qi
moartea celei mai mari pdrli a populafiei autohtone. A creat de
asemenea probleme juridice: cu ce drept spaniolii au impus
autoritatea lor unor natiuni pdnd atunci independente?
Catastrofa demograficd a fost denuntatd cu virulenld de pre-
otul Las Casasl. Fdrd a intra in discufii statistice, tofi sunt de
acord asupra imensit[fii catastrofei: intr-un secol, populafia
continentului american s-a niruit; trei sferturi din locuitori, pe
pufin, au murit. Cdderea demograficl se explicd in esenfi prin
doi factori: epidemiile gi trauma provocatd de conchista. lm-
pactul a fost teribil ori de cdte ori spaniolii s-au aflat in contact
cu populafii dese. O epidemie de variol[ e documentatd in La
Espafiola'in l5l8-1519; a omordt aproape totalitatea populafiei
indiene, in vreme ce europenii, imunizafi din copilSrie gi de ase-
meni mai puternici, rezistau. Ogtile lui Cortds introduc virusul in
Mexic. De acolo, epidemia se extinde in Guatemala, apoi mai
spre sud ca si ajungd in Imperiul incag in jurul anilor
1525-1526. In acele zone cu o populafie dens5, mortalitatea a
fost teribild. Dupi variold a venit rujeola (1530-1531), apoi un
fel de tifos in 1546, gripa in 1558-1559, difteria, oreionul, etc.
$ocului microbian i s-a addugat trauma pe care conchista a
provocat-o. Societatea tradifional[ a fost dislocatd sau a dispdrut
complet. Numai incep6nd din a doua jumitate a secolului XVII
a inceput sd se observe redresarea demografici.
t Bartolomeu de, niscut la Sevilla (1474-1566). l-a apirat pe indieni
impotriva opresiunii brutale a conchistadorilor.
2
Insul[ din Marea Caraibilor cunoscutii ca Santo Domingo.
EPOCAMODERNA 203
Conchista gi colonizarea Americii au ridicat serioase pro-
bleme la ora gdsirii unei legitimiri. Astfel se ridici doud pro-
bleme diferite:
l. O problemd juridicd gi politicd: Cu ce drept spaniolii au
cucerit qi dominat Indiile? E ceea ce se numise polemica in-
drept5{irilor.
2. O problemd economicd gi morali: Au vreun drept spa-
niolii sl-i reducd pe indieni la sclavie ori sd-i oblige sd mun-
ceasc6? E problema sclaviei, a muncii forfate qi a encomienda'.
Dezbaterea a inceput odati cu predica dominicanului Mon-
tesinos2 in La Espaffola, in 15 1 I . Legislafia din Burgos
(1512-1513) a cdutat si limiteze abuzurile in exploatarea indie-
nilor, organizdnd encomienda, adicd, o formd juridicd ce incerca
s[ imbine trei obiective:
l. A respecta statutul indianului, supus liber al coroanei - din
punct de vedere teoretic, indianul incredintat odatii cu arenda nu
cste sclav.
2. A evangheliza, adicd, a civiliza pe indieni, cum _se va
spune in secolul XIX; sunt cei cdrora li se incredinleazf care
trebuie sd faciliteze aceasti muncd.
3. A dezvolta teritoriile cucerite, folosind mdna de lucru
indigend.
in realitate, legislatia din Burgos consacrase in drept o situa-
fie de fapt qi legalizase munca fo(atA a indienilor. Polemica se
menfine in tot timpul domniei lui Carol al VJea cu campaniile lui
Las Casas, prelegerile lui Francisco de Vitoria, apdrarea colonizb-
rii de cdtre Seprilveda gi controversa din Valladolid. Cuviosul
Francisco de Vitoria elabor4 de la catedra sa de la Universitatea
din Salamanc4 o refleclie despre aceleali teme, cu faimoasele
sale prelegeri din 1539 unde examineazd pe cele pe care el le
numeqte titlurile ilegitime care ar indreptdfi conchista, faJd de care
dezvolti alte gapte titluri care firegte ar putea sd justifice con-
I intins teritoriu dat in folosinlE impreuni cu un numdr de indieni,
conchistadorilor sau coloniqtilor de cdtre regele Spaniei. Encomende'
ros se angajau si garanteze ocrotirea indienilor gi cregtinarea lor.
2
Fray Antonio de.
'Encomenderos.
204 ISTORIA SPANIEI
chista. Atdt prelegerile lui Vitoria cit qi campaniile lui Las Casas
sffirgesc prin a convinge sectoarele influente de la curtea lui Carol
al V-lea. in 1542, Carol al V-lea promulgi, a;adar, Leyes Nuevas
de Indias, care contin doud dispozilii foarte grave:
l. Se proclamd din nou oficial qi solemn interzicerea de a-i
inrobi pe indieni.
2. Se decide ca encomiendele sd fie desfiinfate la moartea
encomenderos actuali; indienii incredinlafi odatd cu arenda vor
trebui atunci sd fie puqi in libertate qi nu se vor mai putea acorda
noi encomiende.
Legislalia Noui inseamnd o victorie rdsundtoare a tezelor lui
Las Casas, dar provoacd ingrijorare, nemullumire 9i rdzvrdtire
printre colonii din America. AtAt in Mexic cdt 9i in Peru con-
ttristanorii qi colonigtii cu encomienda nu admit si fie deposeda{i
de cele p. tur" le considerd ca drepturile lor legitime. in Anzi e
Gonzalo Pizarro care conduce rdscoala impotriva viceregelui
Blasco Nrifiez Vela cdruia Carol al VJea i-a poruncit sd puni in
aplicare Legislafia Nou[. Viceregele gdse;te pufine ajutoare in
colonie; chiar judecdtorii Audienfei refuzd si-i dea ascultare. Ntifiez
Vela cade prizonier la rebeli, la l8 septembrie 1544. La l8 ianuarie
1546, aproape de Quito, Pizarro zdrobeqte micile trupe regale care
ii mai rdmdneau lui Carol al VJea; Nriffez Vela este executat. Carol
al V-lea infelege atunci c[ este imposibil sd recucereascd din punct
de vedere militar Peru gi cd este obligat sd facd concesii. Un jurist,
licenliatul Pedro de La Gasc4 se prezintii in colonie cu puteri
depline; in mod abil, ii convinge pe mulfi coloni cd e preferabil sd
se impace cu suveranul legitim 9i strdnge trupe. La 9 septembrie
1547 , LaGasca intrd in Lima 9i face sd se respecte autoritatea sa de
vicerege. Pdr5sit de majoritatea fo;tilor lui susfindtori, Gowalo
Piuaro nu are alt incotro decdt s[ se predea. Curdnd dup[ aceea e
condamnat la moarte qi executat.
Avdnd in vedere problemele create gi polemicile in jurul
conchistei gi titluritor juste, Consiliul Indiilor a hotdr6t sd su-
puni spre examinare intreaga chestiune 9i si convoace o adu-
nare de teologi gi jurigti pentru a discuta modului cum
"asupra
si se facd aceste cuceriri in mod just Ei cu siguranfi de
congtiin!6". La 16 aprilie 1550 a poruncit ca sd se suspende toate
cuceririle pdnd ce junta specialS care se va reuni la Valladolid va
EPoCA MODERNA 205
decide dacd era licit si se continue cu politica anterioarl sau
dacd se cuvenea sd se schimbe metodele. Controversa de la
Valladolid nu rezolvd disputa. Vitoria deja avusese griji sd
stabileasc[ o listd cu titluri pozitive care sd permiti a posteriori
legitimarea faptelor consumate, introducdnd in Indii imbundtd-
{iri qi garanfii pentru populafia indigend. Legislafia Indiilor va
incerca sd r ealizeze acest obiectiv.
Sub Filip al ll-lea se produce un nou mod de a privi politica
coloniald. Ordonantele de la Segovia (1573) interzic folosirea
cuvdntului ,,conquista". E un omagiu formal lui Las Casas, dar, in
realitate, ordonanfele rezewd dreptul Spaniei de a continua expan-
siunea sa coloniald. Operafiunea cea mai importantil a fost coloni-
zarea Filipinelor, descoperite in timpul domniei lui Carol al V-lea gi
ocupate in mod sistematic de la 1565 p6ni la 1593. in acelaqi timp
se pune cap[t criticilor despre conchista. Junta Magna din 1563
interzice sd se discute pe mai departe despre titlurile juste ale
Spaniei. in 1571 se confisci documentele pe care Las Casas Ie
lSsase la Valladolid qi se interzice publicarea lor. Politica hegemo-
nicd realizatii de Filip al ll-lea in Europa cerea resurse financiare tot
mai importante. Vistieria Regald nu putea sd se lipseascd de aurul gi
argintul din Lumea Nou6- S-a incredintat, prin urmare, autoritililor
coloniale misiunea de a mdri randamentul minelor, ceea ce implica
folosirea fo4ei pentru a face rost de mdna de lucru necesard. Astfel
se inlelege cd viceregele din Peru, Toledo, a pus din nou in vigoare
o institufie care data de la incagi, mita" adicd, munca fo4at6 a
indienilor in minele de la Potosi gi Huancavelica. in ciuda pro-
testelor moraliqtilor gi unor teologi, munca forfatn s-a menfinut
pdn[in secolul al XVIII-lea.
MONARIIIACATOLICA
Spania celor din Casa de Austri4 la fel ca gi aceea a Regilor
Catolici, nu are unitate politicd. E un ansamblu de teritorii (regate,
comitate, principate, seniorii) care pEstreazi fizionomia lor proprie
(institufiile, legile, regimul fiscal, moned4 vdmile, limba lor...) gi
au numai o caracteristicl comund: cea de a fi conduse de acelaqi
suveran, care este in acelaqi timp rege al Castiliei, al Arag6nului, al
Valenciei, conte de Barcelona, etc. Aceasti constelafie politic[ in
206 Isronn SpeNrsr
ce fel si o numegti? A vorbi despreSpania este inadecvat. Nu se
poate vorbi de rege al Spaniei pentru a se referi la Carol al VJea
sau la Filip al lllea. Contemporanii preferau sd foloseasci alli
termeni, referindu-se la demnitatea sau la titlul definut de suveran:
Imperiul, impdratul, pe vremea lui Carol al VJea; incepdnd cu Filip
al II-le4 Regele Catolic, monarhia catolicd.
Toate aceste teritorii s-au unit unele cu altele pe calea
succesiunii. Sunt bunuri patrimoniale pe care suveranul le pri-
megte de la pdrinlii sdi 9i le transmite copiilor sdi in anumite
condifii. Avem, astfel, trei grupe de teritorii sub domnia lui
Carol al V-lea:
l. Cele din Coroana de Castilia: regate castiliane propriu
zise (Castiliq Le6n, Toledo, Murcia, C6rdoba, Sevill4 Gra-
nada...) gi teritorii anexe: regat Navarr4 provincii basce, Indii,
unde se creeazd doud viceregate: cel din Nueva Espafia (Mexic)
qi cel din Peru.
2. Cele din Coroana de Arag6n: regate Arag6n qi Valencia,
principat Cataloni4 plus teritoriile anexe: Baleare, regat Napoli,
Sicilia.
3. Succesiunea Habsburgilor: Flandra, Franco-Comitat,
demnitate imperiald, feude in Germania gi Austria.
Abdicdnd, in 1556, Carol al VJea imparte succesiunea in doud
pdrfi: fratelui sdu Ferdinand ii
cedeazA demnitatea imperiali 9i
statele patrimoniale ale Habsburgilor, cu excepfia Flandrei gi
Franco-Comitatului; fiului sdu Filip ii lasd moqtenire coroanele de
Castilia qi Arag6n, plus Flandra qi Franco'Comitatul. Dar e cazul sd
notim cd, de la cdsdtoria lui cu Maria Tudor in 1554, Filip era deja
rege consort al Angliei (unde igi are regedinla din 1554 pdnd in
1556) gi va fi pdni la moartea soliei sale, in 1558. De asemene4
Filip al Il-lea obfine in 1580, dupd mai multe peripelii juridice qi o
intervenfie militard, Coroana de Portugalia.
De fapt, in august 1578, tdndrul rege al Portugaliei, don
Sebastido, moare in bdtdlia de la Alcazarquivir, dorind sd-l
reageze pe tronul siu pe regele din Fez, Moulay Mohammed.
Coroana trece atunci la cardinalul infante don Enrique, bdtrdn si
bolnav, dar bitdlia succesiunii e deschisd. Filip al ll-lea, pentru
c[ este fiu al impdrdtesei Isabela, a doua fiicd a regelui Manuel,
considerd cd are mai multe drepturi decdt ceilalli pretendenfi,
EPOCA MoDERNA 207
Caterina, ducesl de Braganga, gi don Antonio, staref de Crato.
Pentru a infrdnge rezistenfa portughezilor, Filip al tl-lea trimite
in Portugalia armada lui don Alvaro de Bazin pi o armatd la
ordinele ducelui de Alba. Cortesurile din Tomar (aprilie l58l)
sfhrqesc prin a depune jurdmdnt lui Filip al Il-lea ca rege al
Portugaliei. Acesta igi face intrarea in Lisabona in iulie din ace-
lagi an. Portugalia se adaugd astfel lungului qir de teritorii care
formeazd monarhia catolici, p6strdnd desigur institufiile sale
proprii. Firegte, Imperiul colonial portughez a inceput gi el sd
facd parte din teritoriile Regelui Catolic.
In monarhie, integrarea Coroanei de Castilia e mult mai
mare decdt cea a Coroanei de Arag6n, dar nici nu era completii;
aldturi de Cortesurile din Castilia, existd Junteler Generale din
provinciile basce gi Cortesurile din Navarra; aceste doul ultime
teritorii pdstreazd un regim fiscal pi administrativ care le lasi o
relativd autonomie fafd de Castilia; in Navana, suveranul e
reprezentat de un vicerege. Coroana de Arag6n constd din trei
teritorii principale: principatul Catalonia gi regatele Arag6n gi
Valenciq fiecare cu institufiile sale specifice qi Cortesurile sale.
in fiecare din aceste teritorii suveranul e reprezentat de un
vicerege, la fel ca in Napoli.
Diferitele elemente ale monarhiei nu se situeazd in condilii
de egalitate. Existd un dezechilibru tn favoarea Castiliei datoriti
motivelor istorice, economice gi politice. Castilia e mai intinsd
ca suprafa{d, mai populat[; economia sa e mai puternicl decdt
cea a celorlalte teritorii peninsulare. Pentru toate aceste motive,
suveranul preferd sd se bizuie pe Castili4 de unde scoate resur-
sele financiare gi umane pe care le cere politica externd; cele-
lalte teritorii contribuie in mai micd propo(ie la cheltuielile
comune. Cortesurile din Catalonia, Arag6n gi Valencia, com-
puse din reprezentanfi ai celor trei stdri - nobilime, cler, cetdfeni
-, voteazd unele ddri reduse, dupd lungi discufii qi proteste
impotriva abuzurilor slujbaqilor regali (incdlcdri de privilegiu),
cd trebuie sd fie rdzbunali cei jignifi prin compensalii in bani.
Aga c[ se inlelege tendinfa crescdndd de a nu reuni cu multd
regularitate Cortesurile din Coroana de Arag6n.
'Adunerile.
208 ISToRIA SpANTEI
Piedicile pe care fueros le foloseau impotriva exercitdrii de-
pline a voinlei regale s-au manifestat in tot felul de ocazii, mai
ales in legdturd cu fenomenul brigandajului in Catalonia gi Va-
lencia, qi cu prilejul a ceea ce s-a numit tulburdrile din Arag6n'
Brigandajul a fost o plagd care a afectat profund zonele orien-
tale din Peninsuld. A existat un brigandaj aristocrat, care se mani-
festa prin rdfueli intre grupAd rivale qi folosea mililii de morisci; a
existat de asemeni un brigandaj popular, ndscut din presiunea
demograficd gi din mizerie; in sfhrgit, un brigandaj morisc, la care
trebuie sd se adauge nesiguranla provocati in zonele de coasti de
corsarii berberi. Stdvilirea era de multe ori ingreunatii de juridism gi
legalism, ceea ce nu a impiedicat de exemplu, ca viceregele
Valenciei, Aytona (1581-1594), sd procedeze cu mdnd de fier ftrd
s6-i pese prea mult de fueros, cu toate protestele.
in cazul tulburdrilor din Arag6n, la fel voinfa regald s-a
ciocnit de apdrarea legalistd a privilegiilor. Problema este strdns
legatd de trddarea lui Antonio Pdrez, secretar de Stat din 1567.
Antonio Pdrez era unul din colaboratorii zilnici ai monarhului.
Soarta lui se schimb6, in 1578, incepdnd cu asasinarea lui Juan
de Escobedo, secretar al lui don Juan de Austria. De la inceput,
s-a vorbit despre Pdrez ca autor al acelui asasinat; la fel era
acuzat de intrigi qi manevre cu grupuri flamande qi franceze. S-a
vorbit totodatd despre.rolul pe care a putut s6-l joace in afacerea
vdduvei prinfului de Eboli, Ana de Mendoza. Antonio P6rez gi
prinfesa de Eboli sunt arestafi la 28 iulie 1579; sunt acuzali de
a-l fi trddat pe regele lor gi de a fi dezvdluit secrete de Stat
insurgenlilor flamanzi Ei altor persoane. P1rez, la 31 ianuarie
1585, incearcd sd evadeze fbri succes. La 19 aprilie 1590, Anto-
nio P6rez reuqeqte sd scape din inchisoare qi sd se pund la
adipost in regatul Arag6n, unde revendici situafia sa de cetdfean
aragonez pentru a fi apdrat potrivit legii qi privilegiului dove-
diriir: se paralizaorice mod de a acfiona impotriva impricinatu-
lui, a cirui persoand rimdnea la addpostul gi proteclia justiliei
regatului pdnd ce procesul sdu ar primi sentinld definitivS. Lui
Filip al ll-lea ii vine atunci ideea sd supund cauza cdtre Inchizi-
t Hotdrare pe care o pronun{au locfiitorii magistratului din Arag6n,
pentru ca si se procedeze in cauze potrivit dreptului.
Epoca MoDERNA 209
lie, tribunal in fala cdruia nu valoreazd legile nici alte privilegii;
c de ajuns sd-l acuze peP6rez de orice erezie. Dar, la 24 mai
1591, c6nd inchizitorii vor sdJ transfere pe aatzat la inchisoarea
din Aljaferiar, o riscoald obligd autoritdfile sd-l retrimitd pe
l'6rez la inchisoarea posesorilor de hotdrdri judiciare. La 24
scptembrie 1591, Inchizi{ia incearcd pentru a doua oari sd-l
transfere pe Antonio Pdrez la inchisoarea sa. O noui riscoald
populard se opune autoritdflor.
Din var5, o armatd se concentra, agteptdnd momentul opor-
tun pentru a restabili prerogativele monarhului. La 15 octom-
brie, Filip al ll-lea ordond acestei armate sd intre in Arag6n.
Itrim magistratul Lanuzt confirmd cd intrarea armatei ar ion-
stitui o incdlcare de privilegiu qi cheamd intreg regatul ca sd se
opund invaziei. Deputafii oragelor cu vot in Cortesuri din Ara-
g6n au putut sd strdngi numai vreo doud mii de oameni prost
cchipafi, mai prost disciplinafi gi lbrd nici o experien,td militari.
Celelalte componente ale Coroanei de Arag6n - Catalonia gi
Valencia - nu au ftcut nimic pentru a-i ajuta pe aragonezi, ale
cf,ror forle s-au dispersat fird a lupta. Armata comandatd de
Alonso de Vargas a intrat inZaragoza la 12 noiembrie. Dupd o
lund, prim magistratul Lanuza murea pe eqafod. ln aceasti
moarte violentd un sector al istoriografiei liberale din secolul
XIX a dorit si vadd simbolul luptei pentru libertdfile aragoneze
impotriva unei monarhii tiranice. Studii recente reugesc sd de-
monstreze ci tot ceea ce s-a intdmplat in 1591 a fost o rizvrdtire
a privilegia{ilor (mica nobilime gi oligarhia urband), circum-
scrisi la capitala regatului qi rezolvatd in mod netraumatic cu un
gir de reforme care au garantat dlinuirea institufiilor de privile-
giu in acelaqi timp cu exercitarea puterii absolute din partea
suveranului. De fapt, Cortesurile din Tarazona (1592) nu au ter-
minat cu privilegiile din Arag6n; s-au limitat sd elimine aspec-
tele mai arhaice ale legislafiei, precum regula unanimitifii care
se cerea in Cortesuri pentru a promulga sau modifica o lege.
Tulburdrile din Arag6n aratd limitele puterii regale. Pu-
terea lui Carol al V-lea gi, mult mai mult, cea a lui Filip al
' Palatul fortificat ln Zaragoza, ca regedin-td a dinastiei Banu Hud.
2
Juan de.
2t0 ISToRIA SpaNIgI
Il-lea este impresionantd $i, totu$i, atrage atenfia lipsa de
coeziune a acelui corp imens, format din diverse naliuni care
nu au impresia de a aparfine unei aceleagi comunitdfi. Legitura
o constituie monarhul, sfbtuit de Consiliile teritoriale: Consiliu
Regal sau Consiliul Castiliei, Consiliul Indiilor, Consiliul
Arag6nului, Consiliul ltaliei (separat de cel anterior in 1555),
Consiliul Flandrei, Consiliul Portugaliei... Existd organisme
comune: Consiliul de Rdzboi, Consiliul de Stat, totugi care
sunt indreptate mai degrabd spre probleme diplomatice gi mili-
tare. Marea politicd, politica externd, e afacere exclusivd a
suveranului; popoarelor li se cere doar si contribuie cu impozi-
tele. Carol al V-lea a incercat sd intereseze Cortesurile casti-
liane, pe pulin de dou6 ori (1520 gi 1527), in politica sa
extern5; deputafii nu s-au ldsat convinqi, qi de atunci se pare c6
niciodati nu i-a mai consultat pdnd ce, la finele secolului,
Cortesurile din Madrid au sf6rqit prin a se neliniqti de enor-
mele poveri tributare pe care le reclama rdzboiul din Flandra.
Pe celelalte regate niciodatd nu s-a incercat de a le interesa in
problemele comune ale monarhiei. Mai mult decdt atdt: s-a
deprins obiceiul de a le cere mai pulini bani. Aga s-a accentuat
tendin{a, deja inceputd din epoca Regilor Catolici, de a cdrmui
din Castilia. Castiliane erau impunerile, majoritatea inalfilor
slujbagi, a secretarilor regali qi chiar a viceregilor. Castilian a
fost p6nd la urmd insugi monarhul, mai ales incepdnd din
momentul in care capitala acelui imens Imperiu s-a stabilit
definitiv la Madrid. De la Madrid, sau de la Escorial, rege-
dinfa-mdndstire pe care Filip al ll-lea a poruncit sd se cl6-
deascd intre 1563-1584, porneau ordinele spre diferite p6(i,
risipite in lume, ale corpului politic al c6rui cap vizibil era
Regele Catolic. Castilia a devenit astfel centrul confederaliei gi
a tinssi apard drept componenta esenfiald gi modelul, cdci mai
pufine piedici insemna pentru cdrmuire. S-ar fi putut ajunge la
o integrare mai completd. Nu s-a realizat. Cdnd in secolul
XVII a incercat contele-ducet, deja eratdrziu.
' Olivares, Gaspar de Cuzmiin y Pimentel.
EPoCA MODERNA 2ll
n l'ARAREACREDINTEI
Secolul XVI vede realizdndu-se in mod progresiv unitatea
tlc credinfd pe care Regii Catolici hotdrdserd sd o inrdddcinezein
Spania. Ortodoxia catolici se impune cu mdnd de fier; primeqte
ajutorul Statului, care a creat odati cu Inchizitia un instrument
ingrozitor de eficace. Intoleranfa nu caracterizeazd numai Spa-
nia in secolul XVI; trebuie sd recunoaqtem. Dar la fel trebuie sd
ardtdm cd numai in Spania s-arealizat o intoleranli organizatd,
birocratizatd, cu un aparat administrativ gi un gir de sucursale in
diferitele provincii care ii confereau o fo4a extraordinard, in
serviciul nu atdt al catolicismului cdt al unei concepfii foarte
rigide a ortodoxiei.
Puritatea sdngelui
impotriva descendenlilor din evrei s-a folosit arma puter-
nicd a puritalii sdngelui. Pentru a intra in ordinele religioase gi
militare, in consiliile de catedrald, in anumite colegii prin-
cipale gi anumite profesiuni se cerea o informare despre puri-
tatea sdngelui, adicd, proba cd nu era fiu sau nepot de om ars
sau readus la credinfd de cdtre lnchizifie. Mai tdrziu, discri-
mindrile au devenit mult mai severe: orice strdmog evreu, de
va fi fost sau nu readus la credinfd, ajungea pentru a defiima
pe cineva qi a-l priva de un drept la anumite demnitSli sau
funcfii. Primele regulamente despre puritatea sdngelui au
apdrut in secolul XV: la corpul de consilieri din Toledo (1449),
in Biscaya qi Guiprizcoa, la Colegiul Principal Sfdntul Barto-
lomeu din Salamanca, imitat apoi de cel Santa Cruz din
Valladolid (1488), in Ordinul din Alc6ntara (1483), in cel al
ieronimilor (1486)... in secolul XVI, regulamentele s-au
generalizat. Cel care a fost_ impus in 1547 la catedrala din
ioledo de cardinalul Siliceol a stdrnit o faimoasd controversd.
Societatea lui Isus2 a refuzat vreme de mulli ani orice discri-
minare bazatd, pe puritatea sdngelui, dar a sfdrqit prin a urma
I
Martinez, Juan.
2
Ordinul Iezuigilor.
212 lsrorua SpaNrpr
curentul in 1593. S-a ajuns sd se creeze o adevdratd psihozd in
jurul problemelor ridicate de puritatea sdngelui, cum o
demonstreazi faimosul Tiz6n de la nobleza', atribuit cardi-
nalului don Francisco de Mendoza y Bobadilla, supdrat pentru
ci refuzase cu un astfel de motiv o haini preofeascd nepotului
sdu, fiu al contelui de Chinch6n; Stigmatul revela genealogiile
multor familii nobile in care nu lipseau ascendentri evrei sau
convertili la creqtinism.
Moriscii
Puritatea sdngelui la fel se aplica descenden{ilor maurilor
-
moriscii, cum li
s-a spus -, dar acea minoritate a prezentat
caracteristici destul de diferite de cealaltii, cea a converti;ilor. in
timp ce acegtia din urmd sunt comercianfi, bancheri, medici,
clerici, adic6, elemente ale unei burghezii incipiente; primii, fie
ci e vorba de vechi mudejari din Castilia gi Arag6n fie de des-
cendenfi ai maurilor din Valencia gi Granad4 formeazd de cele
mai multe ori un proletariat rural. Convertifii reuqesc sd se
topeasci in societatea cregtini, gi acel lucru e tocmai ceea ce li
se reprogeazd, in timp ce moriscii refuzA orice asimilare, pfo-
trdnd costumele lor tradifionale, obiceiurile lor alimentare, une-
ori chiar folosirea limbii arabe. Din punct de vedere religios,
observdm la fel deosebiri importante. Moriscii sunt pe mai de-
parte fideli islamului dupd convertirea lor forfat5, insd nu par sd
reprezinte un pericol serios de contaminare pentru credinta cato-
licd, datd fiind izolarea lor in societate qi condilia lor mai de-
grabl umil6 9i mizerabili. in schimb, convertifii provin din
burghezia urbani gi au un nivel cultural destul de ridicat; citesc,
scriu, cilStoresc, se intereseazd de discufii intelectuale sau reli-
gioase gi, chiar atunci cdnd sunt sincer convertifi, aduc catoli-
cismului lor unele nuante semitice care ii preocupd pe inchi-
zitori. $i de aceea Sffintul Oficiu' se va fi aritat mult mai pufin
sever, in general, fa!6 de morisci dec0t fald de converti{i. Con-
vertifii, victime ale unei discriminiri, au gdsit ajutor numai la o
t astici, deoarece, a$a cum afirmd toate mdrturiile, moriscii rdmdn
Stigmatulnobilimii.
2
Inchizilia.
EPoCA MoDERNA 213
clittr intelectual6 indignatd; in schimb, moriscii au fost multi
vrcme protejafi de aristocrafie, atitudine care pufin are de-a face
cu filantropia gi firegte mult cu interese materiale concrete: mo-
riscul, muncitor serios, competent, sobru, mullumit cu o amdrdtd
simbrie pe o zi, era pentru seniori o mdnd de lucru de neapdratii
lrcbuin!5, exploatatd dar rdbditoare. $i de aceea ura fafd de
rnorisc si fi fost mai inrdddcinatd in rdndurile masei cregtinilor
biltrdni gi clericilor 9i slujbagitor decdt in rdndurile seniorilor.
In Granada, Regii Catolici profitaseri de rdscoala din 1500
pcntru a suprima inlelegerile care le garantau libertatea cultului
rnusulman, posesiunea moscheilor, obiceiurile lor proprii. in
Valencia au fost membrii frdfiilor cei care i-au botezat cu forfa
pe mulfi mauri care luptau ?mpotriva lor, sub comanda seniori-
lor. O adunare oficiali a dezbitut, in 1525, dacd astfel de con-
vertiri forfate erau valabile sau nu. S-a ajuns Ia concluzia cd d4
;;i mdsura i-a cuprins pe tofi musulmanii din Coroana de Arag6n.
l)e atunci, islamul e anihilat in Spania. Deja nu existil decdt ca-
tolici, neofiti pe care se incearci sd fie invifafi in credinfl gi
clrora li se dau termene pentru ca sd poatii si o asimileze cum
trebuie. Ultimul din aceste termene expir6 in 1566 pentru mo-
riscii din Granada, cei mai numeroqi, cei mai refractari totodatd.
Supugi la tot felul de vexafiuni de cdtre seniori, clerici, func-
[ionari qi masa plebeilor cregtini bitrdni, moriscii din Granada se
revoltd la sfhrqitul lui 1568. E o rdscoald in esenfd ruralS, care
are ca scend munfii gi cdmpiile; rdzboi cumplit, de ambele pdrfi,
care dd multe griji cdrmuirii centrale. Don Juan de Austria este
cel insdrcinat sd termine cu el gi, dupd victorie, sd-i alunge pe
morisci din regiune pentru a-i rdspdndi in toat6 Castilia, cu
scopul de a facilita asmilarea. Optzeci de mii de persoane pleacd
in aceste condifii din regatul Granada.
Moriscii fotmeazd in continuare o masf, neasimilati care
poate si prezinte un pericol pentru Stat datoriti complicitdfilor
pe care se presupune ci le au cu turcii gi corsarii berberi, gi cu
protestanfii francezi pe deasupra. Doui motive au, agadar, auto-
ritdfile pentru a se alarma in fala problemei morisce: un motiv
politic pentru Consiliul de Stat; un motiv religios pentru ec\ezi-
la fel de mauri ca gi inainte de convertirea lor. Filip al ll-lea a
214 ISToRIA SpaNIBI
goviit la ora de a lua o hotdrdre drastic5. Solufia definitivl a fost
impusd de succesorul sdu, Filip al III-lea, sfttuit de preferatul
duce de Lerma. Intre 1609-1614 a avut loc frrE menajamente gi
cu neobiqnuitii eficacitate expulzarea moriscilor din Spania, in
ciuda consecinlelor funeste pe care desfrqurarea ei putea sd le
aibd pentru economia nafionald, in special in Arag6n gi Valen-
cia. Vreo 300.000 de morisci au plecat astfel din Spania la in-
ceputul veacului al XVII-lea. Tot atdt sau mai mult decdt reli-
gioas6, problema in acest caz era culturald: Spania nu a putut ori
nu a qtiut sd-i asimileze pe descendenlii maurilor.
Vrdjitorie
Dacd Inchizilia spaniolS a aclionat cu severitate impotriva
tuturor posibilelor devieri eterodoxe - iudaizante, iluminate,
erasmiste, luterane gi protestante de tot felul -, in schimb se pare
cd s-a arltat mult mai circumspectd in domeniul vrdjitoriei,
contrastdnd atitudinea sa cu teribila represiune care a avut loc in
celelalte {dri din Europa. Vr6jitoria avea influenli indelungati,
mai ales la !ard, din vremuri mai indepdrtate. Acest lucru se
datora supravieluirii cultelor gi riturilor pdgdne, ignoranlei gi
mizeriei fizice gi morale din unele aqezilri ldsate aproape com-
plet in voia lor: medicii erau in centrele urbane qi la ei veneau
numai cei bogafi qi putemici; preolii sdtegti, in imensa majori-
tate a cazurilor, erau aproape la fel de negtiutori ca qi credincio-
gii qi pdn6 la Conciliul de la Trento nu s-au ingrijit mult de
instruirea religioasd a sufletelor incredinlate lor. SI se adauge
credin!4 fiicd a imprejurdrilor gi a micii rigori qtiinlifice din
epocd, in fo4ele oculte care existau in naturd gi agtri. Tot acest
lucru contribuia si creeze o atmosferd in care totul pdrea posibil,
oricdt de neverosimil era la prima vedere. Se cdutau explicalii
oculte qi misterioase pentru nenorocirile individuale sau colec-
tive care atdt de mult abundau atunci: boli, mo(i subite, cala-
mit6!i, epidemii gi epizootii, etc. Tot acest lucru se punea u$or
pe seama influenlelor malefice, puterii pe care demonii o dddeau
persoanelor care igi vdnduserd sufletul ei. in secolele XVI-XVII
nu au mai fost vrdjitori (mai bine zis: vrbjitoare) ca in epocile
anterioare. Ceea ce s-a intdmplat este cd represiunea a fost mult
Epoca MoDERNA 2ls
mai violentd gi cd autoritifile civile qi ecleziastice au reac{ionat
in vremea aceea cu un fanatism gi o brutalitate nemaiauzite. La
acest lucru a contribuit probabil Renagterea, care, in multe ca-
zuri, a creat o rupturd intre lumea cultd gi masele negtiutoare de
carte; umanigtii s-au interesat de anumite aspecte ale culfurii
populare (zicale, balade...), dar totodat6 au simlit o aversiune
profundd fa|1d, de,,vulgul prost", obiceiurile sale barbare, super-
stifiile sale... De asemenea trebuie si se vadi condifiile din
epoc6: rdzboaiele continui, crizele provocate de creqterea prefu-
rilor, foametea, tot acest lucru provoca spairnd gi nelinigte. Se
avea fricd de tot gi de toate. A fost un fel de spaiml colectivd
care apus stitpdnire pe oameni gi care a dus la probleme nebd-
nuite. In fine, Bisericile, atdt cele protestante cdt Ei cea catolici,
au intreprins atunci, mai cu seamd incepdnd de la sfhrgitul seco-
lului al XVI-lea, o campanie intensivd de creqtinare a mediilor
rurale gi au reuqit si dezridicineze resturile pdgdnismului pe
care le sdseau oriunde. Aga se poate explica teribila represiune
care in toatd Europa a dus la rug mii de vrdjitori gi, mai ales,
vrdjitoare, pdnd la sfiirqitul celui de-al XVII-lea. In toatd Europa,
mai pufin in Spania. Spania a avut vrijitoarele sale, ca toatii
Europ4 dar au fost mult mai pufin persecutate qi mai pu{in
pedepsite. Acest lucru s-a datorat atitudinii Inchizi{iei care, dac6
in alte cazuri a ardtat intoleranli gi severitate, in acesta a acfio-
nat cu neobignuitii prudenfd qi scepticism. Inchizifia sfrtuieEte sd
se cerceteze cu grijd delictele presupuse inainte de a proceda la
orice detenfie. Imensa majoritate a inchizitorilor spanioli nu
credeau in manifestirile pe care credulitatea publicd le punea pe
seama vrdjitoarelor. Aqa se explicd relativa moderafie cu care
represiunea s-a desfdqurat in Spania, mai ales dacd o compard cu
ceea ce se intdmpla in aceeagi vreme in alte !6ri.
Iluminali, erasmisti Si luterani
Spania nu a rdmas in afara migcdrii europene de innoire qi
nelinigte religioas[ care a caracterizat secolul al XVIJea, dar
tendinfele reformatoare au prezentat in Peninsuld aspecte speci-
fice qi, de indatd ce s-au profilat idei rnai mult sau mai pulin
etichetate ca eterodoxe,lnchizifia a acfionat ca o puternici forfd
216 ISToRIA SpANIET
de represiune, gdsind astfel alt teren de acfiune. Sfdntului Ofi-
ciu, care fusese in mod expres creat pentru a lupta impotriva
ereziei iudaizanfilor, i-a fost incredinfatd sarcina de a suprave-
ghea focarele eterodoxe de orice fel care s-ar manifesta. Ilumi-
nism, erasmism gi luteranism au fost principalele tendinle cu
care Inchizifia atrebuit sd se infrunte.
Primele denun{uri impotriva iluminatilor apar in 1519, dar
numai in 1525 se public6 de cdtre Inchizifia din Toledo edictul
destinat sd indbuge miqcarea. Iluminismul se naqte in Castilia ur-
ban6, in palatele aristocraliei (cel al Amiralului din Castilia, in
Medina de Rioseco; cel al ducilor Infanfi, in Guadalajara...) gi
in saloanele bogatei burghezii (de exemplu, cel al licenfiatului
Bernaldino, in Valladolid). Iluminafii insistd mai mult pe cre-
din,t6 decdt pe opere, pe libertatea creqtinului opusd tuturor
,,legdturilor" exterioare (rituri, ceremonii, adoralii ale sfinfilor,
imagini, etc.), pe dreptul credinciogilor de a citi liber Biblia ftrd
u ,inan. interpretirilor oficiale ale preolilor. in
"i"Oinciogi
toate aceste aspecte, iluminismul pare foarte de acord cu preocu-
pdrile religioase ale epocii. E mai greu a-l caracteriza fafd de
celelalte curente spirituale. Existd contacte cu spiritualitatea
franciscand, dar qi opozifii categorice. La fel existl puncte co-
mune cu erasmismul care incepe sd se rdspdndeascd in Spani4
dar iluminafii se depirteazl de Erasm in problema liberului
arbitru. in sfdrgit, nici nu se poate confunda iluminismul cu lute-
ranismul. Ne afldm in fala unei migclri originale care prezintd
trei aspecte: cregtinism interiorizat, negare a voinlei, antiintelec-
tualism. Iluminismul este, efectiv, un cregtinism lduntric, dar un
cregtinism in care Christos ocupd un loc secundar, un cregtinism
fdrd taine bisericegti nici cult exterior nici ceremonii; totul se
reduce a se lSsa in voia Domnului; e doctrina renunfdrii. llumi-
nalii ndzuiesc sd renunte la orice voinfd proprie gi, ca atare, sunt
incapabili si p[cdtuiascd. in fine, ei situeazd iubirea de Dumne-
zeu rnai presus de rafiune. Nu se ajunge la Domnul prin intelect
nici prin gtiinf6, ci prin iubire. lluminismul e, agadar, in esentd o
formd de misticism care a avut destuld rezonanfd in Spania se-
colului al XVI-lea.
Mult mai mare importanfd a avut in mediile intelectuale 9i
cultivate influenfa lui Erasm, ale c6rui opere principale - Coloc-
EPoCAMoDERNA 217
viile, Enquiridionr - se traduc in castiliand in anii 1520-1530.
ldeile umanistului olandez se bucuri atunci de o protecfie
aproape oficia^ld: cancelarul Gattinar*, secretarul Alfonso de
Vald6s, chiar Impdratul, arhiepiscopii de Toledo qi de Sevill4
acesta din urmd fiind totodatd inchizitor general, se dovedesc
sus{indtori entuziaqti ai cdr,tilor sale, intr-atdt inc6t erasmismul
di atunci impresia de a fi gata sd se transforme in doctrina ofi-
cial6 a Spaniei: chemare la o reformi a Bisericii din iniliativa
lmpdratului, cregtinism lduntric, reform[ a clerului, sunt temele
care se comenteazd, mai des in anumite medii intelectuale, mai
ales la tdndra Universitate din AlcalS de Henares, in care se cul-
tivd cu rdvnd umanismul. Cu toate aceste4 alte medii intelec-
tuale manifestd anumitd neliniqte in fala cttorva aspecte ale
erasmismului gi incep imediat cu promptitudine sd dezaprobe
ceea ce ele considerd drept idei suspecte din punctul de vedere
al ortodoxiei catolice. O conferinfi reune$te la Valladolid, in
1527, superiorii principalelor ordine monastice gi teologi pentru
a examina operele lui Erasm; cdnd prietenii umanistului au
vdzut cd nu ar fi atdt de u$or cum crezuserd ei de a obfine o
aprobare oficiala, au preferat sd suspende gedin{ele inainte de a
se lua vreo hotdrdre. incetul cu incetul, cercul se strdngea in
jurul discipolilor spanioli ai lui Erasm. Procesul lui Juan de Ver-
gara, secretar al arhiepiscopului de Toledo, a insemnat un pas in
plus in campania impotriva erasmigtilor spanioli, coincizdnd cu
schimbarea atmosferei politice in Europa gi moartea principali-
lor prieteni pe care ii avea Erasm in inaltele sfere guvernamen-
tale (Gattinara, Vald6s...). De atunci, incepdnd cu 1535, eras-
mismul nu se mai bucurd de protecfia oficiald a coroanei;
continud si intereseze mediile religioase gi intelectuale, dar se
vede tot mai mult supus supravegherii qi cenzurii Inchizifiei.
Sevilla pare si fi fost cel mai important focar protestant din
Peninsuld. Acolo se reunise un grup de predicatori recrutafi de
consiliul episcopal de catedrali: Juan Cil (preacuviosul Egidio),
Constantino Ponce de la Fuente gi preacuviosul Francisco de
Vargas erau cei mai de seamd. Juan'Gil a fost arestat de Inchi-
I
Carte manual.
2
Mercurino de.
218 ISTORIA SpaNIpI
zifie in 1549; a fost acuzat de a predicain favoarea unui creq-
tinism liuntric, de a propune interpretdri personale ale Bibliei, gi
totodat[ de a face glume pe seama practicilor pioase ale oameni-
lor simpli gi structurilor ecleziastice. Tot acest lucru nu pare sd-i
alarmeze prea mult pe inchizitori, care il condamnd doar pe Juan
Gil, in 1552,la o pedeapsi uqoar6. Cil moare in 1555. Curind
dupd aceea se descoperd cdrli eretice la Sevilla, odatd cu focare
protestante la Valladolid. Se deschide din nou procesul lui Gil 9i
inchizitorii igi dau seama cd acesta fusese in legdturi cu frafii
Cazall4 protestanlii care tocmai igi incheiau termenul de
detenlie la Valladolid. La Sevilla se umplu inchisorile de
arestati, dar cei mai implicafi au fugit in strdindtate, in 1557;
printre ei, doisprezece cdlugdri ieronimi din San Isidro del
Campo: Cipriano de Valerq Antonio del Corro, Casiodoro de
Reina, etc. Aproape la toli condamnali in contumacie li se va
arde portretul in autodafe-ul din 1562, care marcheazd actul
final ,al represiunii sevilliene.
Intre timp, Inchizilia a lichidat focarele protestante din
Valladolid cu arderile pe rug din 1559. Procesele din Sevilla qi
Valladolid au schimbat profund climatul ideologic in Spania.
Pdnd la acea datd,, represiunea nu fusese foarte violent6; dupl
aceea, lnchizilia se aratd mult mai severd, la fel ca gi atitudinea
celor mai inalte autoritdfi, cum o dovedesc diverse evenimente,
toate aceste lucruri petrecute in acelagi an 1559: Indexul de cdrfi
pe care il publicd atunci inchizitorul general Vald6sr, mult mai
sever decdt Indexul din Roma; arestarea arhiepiscopului de
Toledo, Cananzt. Acesta a fost victima profundei modificiri
pe care o cunoagte politica religioasd a Spaniei in anii
1557-1559; Cotehismul care tocmai se publici la Anvers cade in
moment prost. Inchizi{ia il include in Indexul ei de cd(i interzise
gi il intemni[euzA pe autor. Faptul insuqi de a pune la dispozifia
tuturor, in limba spaniolS, discufii teologice pdrea suspect. Nu e
cd Bartolomd de Cananza se aratd favorabil luteranilor, dar ex-
pune, explicd, discut6, in probleme atflt de susceptibile precum
rugdciunea ldcuti in minte sau cdntatii cu vocea, credinfa, crea-
I Trento. O pragmaticd a lui Filip al IIJea (1564) a acceptat
Fernando de (arhiepiscop de Sevilla).
2
Bartolomd de.
EpocR MoDERNA 219
fiile, citirea Bibliei... Lucrul acesta e tocmai ceea ce nu admit
cenzorii sdi. S-a dus vremea controversei; acum se cere lupta
ldrd concesii, firi nuanfe, impotriva dugmanilor credinfei. $ap-
tesprezece ani de inchisoare a suferit arhiepiscopul Carranza,in
Spania qi apoi la Roma, pdnd a fi condamnat la o pedeapsd
ugoard, pentru cd diverse pasaje din Catehism erau redactate cu
anumite imprudente de limbaj...
Politica severd aplicatd incepdnd din 1557 se atenueazd
pulin odatd cu numirea cardinalului Quiroga ca inchizitor
general in 1573. Apirarea credinlei catolice in toati puritatea sa
continui si preocupe autoritdlile, dar ameninlirile concrete s-au
indep6rtat. Nu mai existi pericol protestant real in Spania.
Ortodoxia a triumfat, insd ar fi o gregeald sd se considere cd
victoria s-a datorat numai intransigenfei inchizitoriale. in reali-
tate, nici erasmismul nici protestantismul nu au prins cheag in
Spania; au fost altoi striini care au putut in decurs de cdtva timp
sd seduci unele elite, totuqi care nu au reugit sd giseascd sprijin
in masa oamenilor simpli.
Reforma catolicd
Atunci cdnd Conciliul a inaugurat intrunirile sale la Trento,
in 1545, deja era tdrziu. Protestanfii au refuzat sd participe. in
aceste conditii, Conciliul a pierdut mult din interesul sdu, deoa-
rece Bisericile protestante se constituiau in afara catolicitdfii gi
intrucit congregaJii la Trento reprezentau numai ![rile care ac-
ceptau autoritatea Pontifului Romei. Conciliul s-a limitat sd
fixeze dogma catolicd in aspectele ei fundamentale gi sd refor-
meze viciile mai evidente ale Bisericii; in acelaqi timp s-au
adoptat diferite mdsuri destinate sd ridice nivelul cultural qi
moral al clerului de jos, ludnd in seamd cu mai multd grijd
formarea lui care, in fiecare diocezd, s-ar face in colegii specia-
lizate, seminarele. Astfel pregdtifi, preofii ar putea si se dedice
cu eficacitate instruirii religioase a credinciogilor cu ajutorul
lec{iilor destinate copiilor; catehismele ar cuprinde in mod suc-
cint principalele aspecte ale dogmei, aga cum se fixase la
concluziile la care se ajunsese qi le-a declarat legi ale regatului
220 ISToRIA SPANIEI
spaniol. La drept vorbind, principalele dispozifii nu constituiau
pentru Spania o mare noutate. De la inceputul secolului, tendin-
fete reformatoare se manifestaserd in mod constant, inclusiv
inainte de actul revolufionar al lui Luther, 9i nu incetaserd sd
progreseze, in ciuda piedicilor de tot felul qi a suspiciunii pe
iare aparilia de nuclee eterodoxe o men{inea in jurul tuturor
incerclrilor de innoire intelectuald 9i spirituali. Trei aspecte
meritd sd fie subliniate in mod special: reforma ordinelor
religioase ini{iatd sub auspiciile cardinalului Cisneros; crearea
Societd(ii lui lsus, gi gcoala misticd spaniold patronati de sfldnta
Terezaa lui Isus.
Cisneros a inceput sd sprijine tendinlele reformatoare care
existau in propriul s6u ordin, cel al Sfiintului Francisc. Totodatd
sub patronajul lui Cisneros s-a dat mai multi atenfie probleme-
lor specific spirituale: ruglciune, contemplafie, etc. Mai multf,
importanfa au avut inifiativele cardinalului pentru a ridica nive-
lul cultural al clerului. Unei asemenea intenfii i se datoreazd
intemeierea Universitdfii din Alcal6 de Henares' Noile tendinfe
umaniste qi critice s-au bucurat de o primire largi in Alcal6'
cdrei silinle i s-a incredinlat pregdtirea unei noi editdri a celor
doub Testamente, Biblia potigtota sau complutenser' Iniliative-
lor patronate de Cisneros in ordinul franciscan 9i in Alcal6 ii
corespund cele care s-au deslagurat in rflndurile dominicanilor 9i
in centrele universitare din Salamanca gi Valladolid. Un rol
fundamental i-a fost rezewat magistrului Francisco de Vitoria'
Acesta a qtiut sd realizeze o inn6ire inteligent[ a tomismului2
care l-a ficut capabil pentru a face fa!6 problemelor celor mai
moderne create in epocd (cucerire 9i colonizare a Americii'
legdturi intre puterea civild 9i puterea ecleziasticd" etc.). Sub
conduc"rea lui Vitoria, scolastica a reuqit asadar in Spania s6
asimileze cele mai bune contribulii ale umanismului ftrd sd
renunfeafieainsagi.
in 1540, papa Paul al III-lea a confirmat statutele Societiifii
lui Isus pe care lgnacio de Loyola o intemeiase de foarte putini
t comentariu [a poezii. La fel in aceste lucrdri se recurge la
Din Alcaki de Henares.
t Sistem scolastic in operele Sfdntului Toma d'Aquino qi ale discipoli-
lor sli.
EPoCA MoDERNA 221
vreme qi cireia i se destina un net scop apostolic. Noul ordin
religios se concepea ca o mililie populard in slujba Bisericii gi a
credinfei. Celor care doreau si se inroleze in el li se cerea o
puternicd pregdtire intelectuald qi spirituald, bazatf pe Ej ercicios
espirituales redactate de fondator. Iezuifii rosteau cele trei'
legdminte clasice (s[r[cie, castitate gi supunere), plus unul
special: cel al supunerii fafa de Pontiful Romei. Era un ordin
modern, conceput pentru cerinfele lumii moderne. Societatea s-a
intins repede in Spania, Portugali4 ltali4 Germania gi Indii. in
colegii au realizrt iezuifii o innoire pedagogici esenfiald care a
avut mare influenf[ in secolele ulterioare.
Alte ordine religioase au fost profund innoite, printre ele
cel al Carmelitilor, a cirui reformare a fost inceputii de sfdnta
Tereza a lui Isus in 1562. Dar atdta sau mai multd importanfd a
avut sfdnta Tereza ca scriitoare spirituali. La ea gi la sfAntul
loan al Crucii s-au concentrat curentele mistice care atdt de
multd atracfie au exercitat asupra spaniolilor din secolul XVI,
curdlate de aspectele lor suspecte gi tendinfele eterodoxe.
In operele sfintei Terczase descrie un itinerar, de la primele
chemdri la viala interioari pdnd la cdsdtoria duhovniceascd cu
Domnul. Descrierea e plind de simboluri (castelul, gr6dina,
apa...) al cdrei scop este de a da cititorului o idee, chiar de ar fi
o simpld aproximafie, a unei experienfe care este, prin definifie,
inexprimabild. Dintre acele simboluri, cel mai deosebit este cel
care compard sufletul cu un castel a cirui poartd ar fi rugdciu-
nea; acest castel are diverse inciperi ori silage. ln primele
incdperi sufletul se purific[ prin sihdstrie; apoi vin gradele de
rugdciune: rugiciune de reculegere gi rugdciune de tihn6; cel
de-al cincilea sdlag reprezintii rugiciunea de unire; in sfdryit,
sufletul trece in mod succesiv de la logodni la cdsdtorie, in care
se unegte strdns cu Dumnezeu: devine o indatorire fa!6 de Dum-
nezeu. Sfrntul loan al Crucii se afld pe aceeagi linie. Propriile
sale trdiri contemplative au dat nagtere la doui tipuri de compo-
zilii: unele cintdri (Noche oscurs, Cdntico espiritual, Llqma' de
amor viva) qi nigte lucrdri in prozd care se oferd ca un gen de
t
Vipaie, pasiune.
222 ISTozuA SpANTI Eloca MoDERNA 223

itinerarul sufletului in ciutarea Domnului' Simbolismul noplii ca sd o exercite ori sd o dicteze cei care au obligafia gi privilegiul
rezvmd acest itinerar: inainte de a se uni cu Dumnezeu, sufletul de a o face. Tot acest lucru coincide la urma urmei cu voinla Con-
trebuie sd treacd proba nopfii, noapte activd qi noapte pasivd a ciliului de la Trento a unei noi ordondri a dogmei catolice, cu
infelesurilor qi a infelegerii. Sufletul trebuie sd invele sd se voinfa lui Filip al ll-lea de a supune unei mai mari rigori gi
lepede de sensibilitatea sa, voinfa s4 infelegerea sa, ddnd la o discipline tendinjele de multe ori necontrolate, cu dorinfa de a
parte orice reprezentare pe care poate sd gi-o formeze despre imbina aspiraliile la o via,ti mai autenticd pi personald cu exigen-
Dumnezeu, un Dumnezeu ascuns care ii rdne;te pe cei care lele unei societifi preocupate de propria sa integrare organicd.
iubesc cu o rand pe care numai El poate sd o vindece. Sufletul Atari exigenfe au avut contragreutatea lor: marginalizarea grupu-
astfel rdnit iese in cdutarea lui Dumnezeu 9i nu il va afla decdt la rilor minoritare (convertifi, morisci), afirmarea dogmatici ce va
capdtul unui lung qi greu drum, dup6 ce se va fr lepidat de toate sfhrgi prin a sc[dea originalitatea intelectuald, favoarea acordatd
legaturite if uneuu cu lumea iimlitoare. ,,implinitd aceast[ unor forme de religiozitate rutiniere...
"ure
cdsdtorie duhovniceascd ?ntre Dumnezeu gi suflet, sunt doui
naturi intr-un spirit gi iubire de Dumnezeu" (Cantico).
in lumina situaliei spaniole se poate aprecia echilibrul la care
au ajuns cei doi maii maeqtri ai miiticii spaniole' in opera sfintei
Tereza gi a sffintului loan al Crucii vedem realizAndu-se un echi-
libru intre tendinfe opuse, care nu intereseazd numai experienfa
religioasS, ci care sunt valoroase pentru viala culturald in general:
a supune sensibilitatea unei discipline pentru a nu se ldsa dus la o
adeziune a ceea ce este pur gi simplu confuz 9i vag; a construi o
tehnicd intelectuald care sd permitd a merge dincolo de stirile
deslu$ite firi a se pierde in zonele tulburi ale viefii afective; a
controla inspiralia prin analizS; a inventa o metodi in loc de a se
mul,tumi cu a avea incredere in instinct; a imbina experienla
personald gi viala colectivd. Acea sintezd superioard se produce la
momentul oportun. Cultura qi societatea ajung astfel s6 coincidd'
Se ajunge la o anumitii armonie intre exigenlele culturale gi exi-
gen{ele sociale ale momentului: a termina cu forfotire1 cdutarea
un pic anarhicd de drumuri spirituale noi ce caracterizeazdprima
jumitate a secolului XVI; a supune totul unei anumite discipline;
victorie a scolasticii innoite, o scolasticd ce a gtiut sd asimileze
invdldturile mai importante ale umanismului, 9i exigenfi, pe de
altd parte, a unei autoritali de stat puternice cu clari predominare
a coroanei, dar cu o presiune senioriald pe care nu trebuie decdt
de micgorat. Renaqterea e mai mult senioriald decdt burghezi. Sd
nu uitdm cd ne afldm intr-o societate a stdrilor, adicd, o societate
de privilegii, o societate inegall: cineva trebuie sd comande,
ceilalfi trebuie sd asculte. $i autoritatea, la fel ca adevdrul, trebuie
224 lsroRIA SpaNtet
3. CEI DIN CASA DE AUSTRIA MARUNTI
(l s98- I 700)
,,Dintre cei cinci din Casa de Austria - spunea Gregorio
Maraffon -, Carol al V-lea inspird entuziasm; Filip al ll-lea,
respect; Filip al Ul-lea" indiferen!6; Filip al lV-lea" simpatie, qi
Carol al ll-lea, mil6". Dinastia care iqi incepuse domnia cu atdta
strblucire gi at6tea speranfe se tdrdgte spre stingerea sa timp de
peste un secol, intre moartea lui Filip al tl-lea (1598) 9i cea a
iamentabilului Carol al ll-lea (1700). Rimdne in picioare voin{a
de a juca un rol de prim plan in politica mondiald; lipsesc mij-
loacele pentru a duce lacapdt asemenea intenfii. Creqtindtatea-
anume, comunitatea de popoare care trdiau unite de adeziunea
lor la o aceeagi credinli - a murit in secolul XVI odatd cu Re-
form4 dar este in secolul XVII cdnd se instaleazd un nou con-
cept unificator, cel al Europei gi al civilizaliei europene,bazat
pe' secularizarea gi adoptarea altor valori: increderea in rafiune,
in gtiinfd, in tehnicd, drept mijloace care ar permite sd se ajungi
la o conviefuire intre nafiuni 9i oameni; sunt ideile toleranlei,
fericirii, progresului material gi moral, toate acestea reunite in
conceptul de civilizalie care pdni la urmd se vor impune in
secolul XVIII; modernitate4 noul echilibru european, reordo-
narea ideologicd in jurul unor valori care pufin sunt datoare
acum idealurilor religioase, s-au impus incet-incet fbrd colabo-
rarea Spaniei, impotriva voin{ei Spaniei.
Tot acest lucru, firegte, trebuie sd fie in mod corespunzdtor
nuantat: decdderea nu a fost nici totald" nici imediatd, nici uni-
formd. Regresul e caracteristic Europei mediteraneene in an-
samblul ei. Centrul de gravitalie al puterii politice 9i economice,
al culturii qi al gtiinlei, se deplaseazi incetul cu incetul de la sud
spre nord, de la est spre vest. Mediterana pierde preponderenfa
sa in favoarea Atlanticului qi Mdrii Nordului. Spani4 dar qi
Italia Ei lmperiul otoman, rdmdn, astfel, neadaptate' trecute pe o
pozitie de planul doi sau trei. Cel de-al XVI-lea a fost ultimul
EPOCA MODERNA 225
veac de hegemonie pentru Mediterana. incepdnd cu secolul al
XVII-lea, focarele culturale, qtiinfifice, politice qi economice
vor fi aproape o exclusivitate atlanticd gi nordicd. Victorie a na-
fiunilor protestante asupra celor catolice? Nu e vorba numai de o
diferenfiere protestantism-catolicism, de vreme ce popoarele
supuse la islam la fel au suferit, incepdnd cu secolul XVII,
aceeagi ldsare in urmi gi aceeaqi stagnare.
De la moartea lui Filip al ll-lea se avea in Spania impresia
ci nafiunea se aflase in declin in lume gi pierduse mare parte din
puterea atinsd pe vremea primilor doi din Casa de Austria. Un
cuvdnt rezuma totul: declin, adic6, decddere. Spania lui Oliva-
resr e traumatizatd de drama decdderii gi obsedatd de necesitatea
de a proceda cdt mai repede la o inevitabil5 modernizare.
Pdrerea contemporanilor e reflectati in numeroase mdrturii. Voi
cita numai doui exemple: expresia contelui de Gondomar, deja
in 1 61 9 (,,Aceastd monarhie o sd se termine repede"), qi cea a lui
Barrionuevo2, in ale sale Avisos: ,,Aceastd monarhie apune".
Arbitrismul a fost o incercare pentru a da rdspuns unei astfel de
situafii gi a indrepta relele de care suferea patria. Arbitrigtii con-
siderd cd Spania e bolnav6: datoria publicl este enormd; indus-
tria se vede coplegitd de afluenJa de produse strdine; o !6rdnime
supraincdrcati de impozite suferd o teribild pauperizare;
populafia cunoatte un regres ingrijordtor, etc. Pentru a remedia o
situalie atdt de gravd, arbitriqtii sugereazd o serie de mdsuri,
unele nesdbuite, altele mai chibzuite: a scdpa de datorii regatul,
a reduce cheltuiala publicd, a u$ura impozitele, a favoriza
cregterea demograficd, a proceda la reforme tehnologice pentru
a incuraja producfia...
Decddere a Spaniei sau decddere a Castiliei? Greutatea
principald a politicii imperiale totdeauna a fost pusd in seama
Castiliei; celelalte regate qi seniorii, protejate de drepturile lor
speciale, au reugit sd se situeze mai mult sau mai pulin in afara
luptelor ideologice qi militare. Aga se explicd marasmul pe care
l-a cunoscut Castilia de indati ce a murit Filip al ll-lea. Rdz-
boaiele continui gi impozitele mereu crescute epuizaserd capaci-
I
Conte-duce de Olivares (Gaspar de Guzm6n y Pimentel).
2
Jer6nimo de.
226 IsroRn SpaNrpr
tdfile fdrii. O serie de molime gi epidemii au stricat echilibrul
demografic. Produclia a stagnat. Castilia era secdtuitd, in timp
ce regiunile periferice se menlineau mai mult sau mai pufin.
Podigurilie castiliane nu mai erau rezerva de oameni qi centrul
economic pe care le-au constituit de la jumdtatea secolului al
XV-lea. Ceea ce se niruie in cel de-al XVII-lea este in mod
fundamental Castilia gi valorile cu care Castilia se identificase.
Spania nu a fost singura nafiune care a cunoscut dificultili
grave in secolul XVII. in toatd Europa, la jumitatea acelui veac,
se succed mari epidemii, recolte proaste, perioade de foamete,
cheltuieli publice imense datoritd r[zboaielor gi luxului excesiv
al cu(ilor, impozite exagerate, datorie a tezaurului public, greu-
tdfi in produc{ie gi come( ... Cazul Spaniei nu e decdt un aspect
al crizei generale din secolul al XVII-lea. Chiar in cadrul acelor
limite, s-ar cuveni sd nu se exagereze amploarea unei asemenea
decideri; nu o fi fost intr-adevdr decddere, ci reechilibru. Decli-
nul demografic gi economic nu a fost uniform: in regiunile
cantabrice, cultivarea porumbului va schimba situalia; acele pro-
vincii nu au iegit prost in parte datoriti generalizdrii culturii
porumbului, degi cregterea populafiei a anulat posibilitdlile unei
imbundtdfiri a nivelului de trai. Ceea ce se duce de rdpd in
veacul al XVII-lea sunt zonele centrale din Peninsuld, cele care,
de la jumdtatea secolului al XV-lea cel pulin, fuseserd ,,inima
regatului", regiunile intre Burgos gi Toledo, intens populate,
urbanizate, dinamice... in perioada celor din Casa de Austria
Mdrunfi, aceste zone suferd o crescdndd depopulare, in special
urbani in Castilla la Vieja gi Extremadura. ln schimb, periferia
nu numai nu decade, ci din contr6, incepe o migcare ascendenti
notabild: Spania Munfilor Cantabrici, Catalonia, Valenci4 lito-
ralul mediteranean, Andaluzia...
Decdderea s-a produs pe etape. Se prdbugesc, intdi, eco-
nomia qi moneda, cu repetatele manipuldri guvernamentale. in
1640, odatd cu rdscoalele din Portugalia, Catalonia gi Andaluzia,
se prdbugegte fragila unitate peninsulard pe care monarhia reu-
qise sd o stabileascd intr-un mod mai mult sau mai pufin teoretic.
in 1643, infrdngerea de la Rocroi inseamnd sfdrgitul puterii
militare de care Spania se bucura in Europa din zilele Marelui
Comandant. Tratatele din Westfalia, in 1648, marcheazA eEecul
EPoCA MoDERNA 227
definitiv al politicii ideologice pe care o reprezenta Spania in-
cepdnd de la Carol al V-lea; se stabilesc bazele unui nou
echilibru european in care Spania e redusd la un rol secundar.
Simbol al acelui qir de dezastre, dinastia se termind in mijlocul
unei farse grotegti, in timp ce puterile strdine iau seama, pentru a
incerca s6-gi impartd sfdrtecdrile corpului imens al Imperiului.
Chiar gi aga, a existat criza in secolul al XVII-lea Si crizd
foarte gravd, mai ales in privinla economiei qi circula{iei mone-
tare. Pentru a face fald cheltuielilor publice tot mai mari, tezau-
rul public s-a pretat la baterea in cantitdli din ce in ce mai
imense de monezi de aramd care serveau in esen!6 in comerlul
interior. Mai intdi s-a folosit un amestec de argint gi de aramd -
a fost aqa-zisttl calderillql -; apoi, in 1599, s-a autorizat baterea
de monedf, de aramd purd qi aceasta s-a intors la monetirii in
1603 pentru a fi emisd din nou cu dublul valorii sale oficiale. in
l6l7 s-a reluat baterea gi s-a suspendat definitiv numai in 1626,
c6nd deja Castilia era inundatd de monede frrd valoare. Se
apreciaz} c6, in jurul anului 164A,92la sutd din monedele care
circulau in Castilia erau monede de aramd pur6; in 1660-1680
vor reprezenta un pic mai pulin de 95 la sut6. O inflafie de
proporlii atdt de mari avea sd atragd consecinle dramatice pentru
economie. Necesara reformi s-arealizat cu vreo doudzeci de ani
inainte de venirea noii dinastii, in timpul domniei lui Carol al
ll-lea. Secretari regali ca ducele de Medinaceli gi contele de
Oropesa erau convinqi cd redresarea economici a Spaniei era
condilia necesard prealabild a redresdrii ei politice. $i astfel
reformele care s-au realizat incepdnd din 1680; c6nd s-a devalo-
rizat moneda in chip drastic. Au fost misuri extrem de dure care
au presupus momente foarte grele pentru mare parte a popu-
laliei, totugi care pdnl la urmd au dat rezultatele pozitive care se
agteptau de la ele: impozitele au scizut cu 15 la sutd; mai mult
de jumdtate din drepturile de proprietate perpetud s-au retras qi
dobdnda lor s-a redus la 4 la sutd.
in general, a fost de asemenea incep0nd din anii 1680 cdnd
s-au pus bazele a ceea ce, in secolul al XVIII-lea, va culmina cu
reformismul bourbonic. A existat un lluminism spaniol inainte
I
Mirunlig.
228 lsroRrl SpaNtpt
de Carol al III-lea, un llumiuism care prinde riddcini in prima
jumdtate a secolului XVltl - sd ne gdndim la o figurd ca aceea a
lui Feijoor; gi la o operh ca aceea a valencianului Mayans' gi
care iqi are obdrgia in domnia lui Carol al ll-lea, fiindc5 in acel
trist sfArqit de veac nu totul au fost vrdjitorii qi cdlugdrife ilumi-
nate. Acolo sunt pentru a o demonstra munca realizatd de aga-
numifii novatores gi polemicile iscate in fa{a noului empirism
qtiinfific 9i disculiile in jurul qtiinlei naturale qi criticii istorice.
PRTMELE SEMNE DE scrrrMBARE A coNJLJNcruRtI (1598-1643)
Moartea lui Filip al ll-lea are drept consecinld mai vizibila
o considerabild reducere a rolului personal al monarhilor, cu
tendinla de a incredinfa mare parte a puterii regale protejafilor.
Filip al lll-lea a contat pentru acest lucru pe don Francisco de
Sandoval y Rojas, duce de Lerma. In 1618 acesta a pierdut
increderea regelui, care l-a inlocuit cu propriul siu fiu, ducele de
Uceda, care a indeplinit rolul de favorit pdnilla moartea regelui
(1621). Noul suveran, Filip al lV-lea, care avea numai qaispre-
zece ani cdnd a inceput si domneascS, l-a numit pentru a-l sfttui
gi a orienta cdrmuirea pe don Gaspar de Guzm6n, conte de
Olivares gi indatd duce de Sanlfcar la Mayor, poreclit de aceea
contele-duce.
Favorizarea lui Lerma a insemnat o schimbare radicald fafd
de metodele anterioare. Cdrmuirea monarhiei a fost incredinfatl
Consiliilor, ca in secolul al XV[-lea, dar s-a inifiat o tendinll de
a constitui conduceri tranzitorii, care se formau pentru probleme
deosebite. Pe vremea contelui-duce au reuqit sd funclioneze
numeroase conduceri de acest fel: a Execut[rii, a Armadelor, a
Media Anata3, a Hdrtiei Timbrate, a Darurilor, a Ddrilor, a Ami-
ralitdfii, a S[rii, a Minelor, a Temni,telor, a LocalitAlilor, a Com-
petenfelor, a Lucrdrilor, Pdduri, a Cur6,teniei, a Gdzduirilor, a
Proceselor... Atrage atenfia numdrul de conduceri destinate sd
I V-lea qi Filip al ll-lea, ci o [ar[ epuizath, de efortul excesiv la care
Fray Benito Jer6nimo, eseist, erudit, poligraf.
2
Gregorio, erudit, scriitor, filozof profesor.
3 Pentru a asigura incasdri la vistierie s-au folosit multe cdi,
TaxA care se pldtea la incasarea oricirui beneficiu ecleziastic sau
impunere, qi echivala cu jumltatea rentei anuale.
EpocaMoDERNA 229
examineze probleme fiscale. Problema are o explicafie simpld:
vistieria regald cheltuia mai mult decdt incasa gi tot timpul era
preocupatd de a acoperi importantul deficit de Stat. Politica
externd continud s5 fie motiv de cheltuieli considerabile. A fost
o pavzd. in campaniile militare in timpul domniei lui Filip al
III-lea, dar in anii 1620 Spania s-a vdzut implicatd din nou intr-o
serie de conflicte care au fost consecinla logicd a orientdrilor
alese in secolul anterior: prezen[d in Flandra, solidaritate cu cei
din Casa de Austri4 pretenfii hegemonice.
Olivares a condus Spania, timp de peste doudzeci de ani, cu
o autoritate care avea tangenfd cu autoritarismul. Lui nu-i plScea
sd i se spund favorit. Pref'era titlul de secretar regal. Ca om politic,
gi-a propus de la inceput si restaureze reputalia regelui Spaniei, s6
unifice teritoriile ei qi sd redreseze economia Castiliei, ,,cap al
monarhiei". Era vorba, in primul rind, de a pdstra hegemonia
Spaniei in Europ4 susfindnd o strdnsi solidaritate dinasticd intre
cei din Casa de Austria din Madrid qi cei din Viena. A fost pentru
a pdstra reputafia Spaniei pentru care Olivares, in 1621, a rein-
ceput rdzboiul cu ldrile de Jos, cdnd a expirat armistiliul de
doisprezece ani semnat in 1609. Pentru arealiza obiectivele sale,
a incercat Olivares sd transforme Spania intr-o monarhie unifi-
cat6, termindnd cu privilegiile din celelalte componente ale mo-
narhiei, ceea ce a provocat rdscoala armatd, a catalanilor gi a
portughezilor. in privinga reformelor economice gi sociale - redre-
sarea monedei, salvarea finanfelor coroanei din ghearele ban-
cherilor striini, concret din ale genovezilor, incurajarea comer-
fului gi a industriei -, s-au lovit de impotrivirea nobilimii, fiindcd
nu a qtiut sau nu a vrut sd aibd sprijinul Cortesurilor gi al claselor
de mijloc urbane. in ciuda egecurilor sale, Olivares a fost, fhrd
discufie, un om de Stat de excepfional[ clasd, demnul rival al
cardinalului de Richelieu care, la aceeaqi dati, conducea politica
Fran{ei, doar cd Richelieu cdrmuia un regat in plind expansiune,
in timp ce Spania pe care a venit la rdnd Olivares sd o conducd nu
mai era naliunea puternic[ qi dinamicd din vremea lui Carol al
s-a vdzut supusd timp de peste un secol.
de exemplu, vdnzdri de localitdfi gi funcfii la care coroana s-a
230 ISToRIA SpAwIBI
pretat in proporlii mult mai mari decdt inainte, gi de asemenea
concesionarea privilegiului de a avea vot consultativ qi delibe-
rativ in Cortesuri care s-a dat la diverse orase in schimbul unor
substanliale sume de bani. Galicia, care niciodatd nu avusese
reprezentare in Cortesuri, a cump[rat-o in 1623 cu o sutd de mii
de ducali; Santiago, Betanzos, La Corufia gi Lugo qi-au trimis
tot aga, alternativ, deputalii la Cortesuri. La fel s-a procedat mai
tdrziu cu Palencia gi Extremadura. Tot acest lucru nu era decdt
un simptom al crizei grave prin care trecea Spania, 9i in special
Castilia. Marile epidemii de la sffirqitul secolului anterior
(1598-1602), urmate de alte nu mai pufin aducbtoare de moarte
in cursul secolului (1647-1652;1677-1686), au avut urmdri dra-
matice in demografie, care nu a mai atins nivelele anterioare.
Scriitorii politici ai epocii - Got:r,illez de Cellorigol itt u su
Memoriol (1600), Sancho de Moncada in a sa Restauraci6n
polirica de'Espafia (1619), gi Martinez de Mata2, in jurul lui
1645 - au insistat asupra temei depopulSrii 9i asupra necesitdlii
absolute de a o remedia. Depopularea a fost in acelagi timp
cauz6 gi efect ale crizei generale. Pimdnturile au rdmas de multe
ori necultivate, in timp ce populafia venea la oraqe in ciutare de
o ameliorare relativi, la addpostul caselor senioriale sau la
porfile mdndstirilor, cdnd nu se ducea sd ingroape cetele de
cergetori gi rdulEcitori. A crescut considerabil numbrul claselor
parazitare gi neproductive: nobilime, cler, inactivi 9i escroci de
tot felul. Mdndstirile de c6lugdri gi cdlugdrife au servit atunci de
addpost pentru sute de persoane, care au gdsit acolo un mijloc
ugor de a se intrefine. S-a spus cd asemenea amploare a celibatu-
lui ecleziastic a fost una dintre catzele sciderii brugte demogra-
fice. Realitatea e mai complexd. Mizeria gi lipsa de lucru i-au
impins pe mulli sd se addposteascd in mindstiri, contribuind
astfel la mdrirea stagnarii producliei gi declinul demografic.
in aceasti atmosferd de crizd se remarcd figura arbitristu-
lui3, observator al deciderii cu pretenlii de reformator. Arbitrig-
tMartin.
2
Francisco.
3 permitf, cel pulin sd-qi refac6 forfele. in aceste condilii s-a intrat
Persoand care inventeazi proiecte extraordinare sau absurde pentru
redresarea fi nan,telor publice.
Epoca MODERNA 231
tii au fost biciuifi cu asprime de literatura contemporand, de
Cervantes, Quevedo, Vdlez de Guevara... care vdd in ei oameni
mai mult sau mai pulin nebuni care susfineau un remediu simplu
gi uqor pentru a scdpa de datorii regatul gi a umple vistieria. Nu
to!i, in ciuda acestor lucruri, erau pur qi simplu oameni fbrd
minte: de exemplu, solulie practicd a fost hdrtia timbratd. Figura
ridicoli a atdtor arbitrigti nu trebuie sd ne ascundd cd arbitrismul
a constituit prima formd a literaturii economice care se cunoa;te.
Gonzhlez de Cellorigo, Sancho de Moncada, Caja de Leruela,
Martfnez de Mat4 Lope de Deza, Navarrete au oferit in scrierile
lor o descriere foarte lucid[ a relelor care pdndeau Spania, qi
observaliile lor meriti sd fie refinute cu cea mai mare atenfie.
Contemporan cu declinul, arbitrismul a qtiut sd, analizeze cdteva
din aspectele sale, dar s-a dovedit incapabil de a-l opri.
CR.rzAANrLoR 1640
Criza care in anii 1640 - revolufie cataland, independenfi
portughezd, separatism andaluz - era aproape gata sd distrugd
monarhia, a fost consecinld directii a rdzboaielor in care Spania
s-a vdzut implicati gi pe care nu mai putea sd le susfind din lipsi
de oameni gi de bani.
Domnia lui Filip al III-lea fusese relativ paqnicd. in clipa
c8nd murea Filip al ll-lea, rdzboiul continua in Flandra, a cdrei
cdrmuire fusese incredinfati arhiducelui Albert gi soliei sale,
infanta Isabela Clara Eugenia; in teorie, Regele Catolic renun-
.tase la drepturile sale in favoarea fiicei lui. Trupele spaniole au
suferit mai multe infrdngeri, fiind cea mai rdsunitoare aceea de
la Dune (iulie 1600). Regimentele de infanterie ale lui Ambrosio
de Spinola au luat Ostende in septembrie 1604. Aceasta a fost
ultima victorie obfinutl in Flandra in timpul domniei lui Filip al
III-lea. Trupele, prost plitite gi cu neregularitate, s-au revoltat de
mai multe ori, ficdnd imposibild orice incercare serioasi de a
restabili autoritatea guvernatorilor in fafa unei populafii ostile.
De fapt, provinciile olandeze de nord deveniserd independente.
Cele doud tabere erau obosite gi dornice de o pace care sd le
in tratative care au dus la un armistifiu pe doisprezece ani intre
r
lrl ISTORIA SpaNInI
trcligcranfi (1609). in ltalia, secretarii regali ai lui Filip al III-lea
au putut si conteze pe iniliativele reprezentanlilor lor pentru a
menfine hegemonia spaniold. Singurul incident grav stdrnit in
acea perioadd a fost aga-numita Conjura{ie de la Vene{ia (1618),
foarte misterioasd desigur, degi nu pe de-a intregul neverosimilb:
a fost acuzat ducele de Osuna de a pune la cale o conspiralie
pentru a distruge potenlialul maritim al Veneliei gi a reduce acel
oraq la un rol secundar.
Felul de indolenld care a caracterizat politica spaniold in
timpul primelor decenii ale secolului al XVII-lea s-a schimbat,
incepdnd cu 1620, in intervenfionism activ in problemele euro-
pene. Diverse motive explicd acea transformare: noua conjunc-
turd internafionald marcatd de inceputul rdzboiului de Treizeci
de Ani in Europa Centrald qi voinla lui Olivares de a face fa[E la
ceea ce el considera ca obligalii ale Spaniei. Noul aspect luat de
politica spanioli s-a manifestat in special odatd cu reinceperea
rizboiului in Flandra. Armistifiul semnat in 1609 expira in 1621
gi nu a fost innoit. Episodul cel mai vestit a fost predarea ora;u-
lui Breda, in 1626, obfinuti de Ambrosio de Spinola dupd zece
luni de asediu qi imortalizatd de celebrul tablou de VekLquez.
Dar apoi ostilitAlile au continuat cu multe fluctualii fhrd ca
Spania sd poati forfa verdictul. Mai mult decdt atdt: moartea
fhri succesiune a infantei Isabela Clara Eugenia (1633 ) a fbcut
ca provinciile flamande sd fie din nou incorporate la monarhia
catolicd, qi ca atare aceasta a fost mai angajatd in operafiuni.
Filip al lV-lea l-a numit, in 1634, pe fratele sdu cardinalul-
infante don Fernando, care fusese inainte guvernator la Milano,
guvernator al Jdrilor de Jos. Acesta, mergdnd sd-gi ia postul in
primire in fruntea unei puternice armate, a obfinut la Ndrdlingen
o mare victorie asupra suedezilor lui Gustav Adolf qi alialilor
sdi, principii protestanli germani (septembrie 1634). in Flandra,
cardinalul-infante i-a oprit pe olandezi gi a lansat o ofensivd
impotriva Franlei; au ajuns trupele sale pdnd la Corbie, unde au
invins armata inamicd (1636) gi au ameninfat timp de cdteva zile
cu inaintarea pdnd la Paris, dar au trebuit ca si se retragd din
cauza lipsei de resurse.
Problema fundamentald pentru Spania era s6 menfind des-
chisd ruta militard care permitea asigurarea comunicafiilor intre
EPoCAMoDERNA 233
Lombardia gi Flandra. Mica regiune Valtelina, situatl in nordul
Italiei, constituia din acel punct de vedere un loc strategic de
primi importan{d, deoarece fbcea legdtura obligatorie intre pose-
siunile italiene ale coroanei gi feudele germane ale Habsburgi-
lor. Spania a ocupat Valtelina qi, curdnd dupl aceea, Spinola
instald garnizoane spaniole in Palatinat. Astfel s-a concretizat
colaborarea intre cele doui ramuri ale Habsburgilor, hotdrdli sd
ac{ioneze impreund pentru a restabili catolicismul qi a pdstra
influenfa Spaniei in problemele europene. Dar acfiunile rdzboi-
nice ale Spaniei (ocuparea Valtelinei qi a Palatinatului) gi strdnsa
ei alianld cu impiratul Ferdinand al ll-lea nu puteau sd o lase
indiferenti pe Franfa, care se vedea incercuitii din toate pir{ile
de posesiunile celor din Casa de Austria. Richelieu, prim-
ministru francez, a declarat oficial rdzboi in 1635, dar ostilitdfile
deja incepuserd cu mult timp inainte intre cele doui naliuni. in
orice caz, Spania se vedea implicatd intr-o serie de conflicte gi
obligatd sd men{ini trupe in locuri foarte diferite, pentru care se
cereau din ce in ce mai mulli soldali gi bani. Nevoia in care se
vdzu Olivares de a obfine qi unii gi alfii il ldcu sd desfbqoare pe
plan intern o politici indr6zneafd de integrare spanioli care s-a
incheiat cu un dezastru aproape total.
,,Propriu-zis - scrie Quevedo in Espafia defendittat (1609)
- Spania se compune din trei coroane: Castilia, Arag6n gi
Portugalia". Cele trei coroane nu au format niciodatd un corp
unit; fiecare gi-a pdstrat fizionomia proprie, in ciuda unirii
dinastice cu celelalte. Din cele trei coroane, Castilia era cea
care constituia sprijinul principal pentru politica externd a mo-
narhiei. Dar, Castilia din secolul XVII nu era cea a lui Carol al
V-lea gi Filip al ll-lea; era epuizatd, istoviti dupd un secol de
rdzboaie aproape continui. Populafia ei scdzuse in propo(ie
alarmantd; economia ei se prdbugea; flotele din Indii care adu-
ceau argintul in Spania soseau de multe ori tdrziu qi incdrci-
turile nu mai erau cele de dinainte. in comparalie cu Castilia,
coroanele de Arag6n qi Portugalia igi pdstraserd autonomia
intern6, protejatd de privilegiile gi legislafia lor, care limitau
considerabil puterea regelui.
IApdratd.
234 ISToRIA SpENIBT
Acesta a fost punctul de plecare al lui Olivares: pentru a
realiza politica sa hegemonicd, gdsi o Castilie epuizatd Ei nigte
provincii aparent intacte gi care se apirau in spatele privilegiilor
lor pentru a nu contribui la cheltuielile comune. Uniunea de
Arme conceputd de Olivares consta in impi(irea greutlfii poli-
ticii imperiale intr-un mod mai adaptat posibilitdfilor fiecirei
provincii, formarea unei armate comune, aprovizionatd gi intreli-
nuti de fiecare provincie propo(ional cu populafia qi bogSjia ei.
Pentru acest lucru, Olivares se lovea de un obstacol puternic:
autonomia provinciilor, care il oprea sd aclioneze dupl cum
vroia el; trebuia ca si invingd acel obstacol, sd ajungd la o inte-
grare mai reuqiti. Politica imperialistd a lui Olivares l-a impins
sd realizeze o schimbare profundd in structurile monarhiei, ale
cirei institufii nu se mai adaptau imprejuririlor. Olivares a con-
siderat sd impund in toati Peninsula legislalia Castiliei; drept
compensa{ie, se propunea oferirea de funclii politice, militare gi
administrative tuturor vasalilor regelui, termindnd cu exclusivis-
mul castilian. Era vorba, in ultimd instanfi, de a contopi diferi-
tele pdrfi din care se compunea monarhia intr-o nafiune unitd gi
coerentd, fEcdnd abstracfie de deosebiri ce erau considerate
invechite 9i inapoiate. Acea pozilie nu era lipsitd de logic[ nici
de fundament, dar prezenta grave inconveniente. In primul rdnd,
acea idee supunea unor legi uniforme, cele din Castili4 regate gi
seniorii care se bucuraser6 de un secol qi jumdtate de o autono-
mie aproape total6; schimbarea era prea puternicd pentru ca sd
fie acceptati fbri impotrivire. In al doilea rdnd, planul de a crea
o nafiune unita gi solidari venea prea ldrziu: se propunea provin-
ciilor necastiliane participarea la o politicd ce ndruia Castilia
depi nu fuseserd informate nici despre cdgtigurile nici despre
prestigiul pe care acea politicd o aducea dupd sine castilianilor,
dacd le aducea.
Uniunea de Arme a fost propusd in rnod oficial in Cortesu-
rile care s-au convocat in 1626 pentru statele din Coroana de
Arag6n. Cele doud regate Arag6n gi Valencia au ardtat pulin
entuziasm cdnd li s-a propus sd contribuie la formarea unei
armate comune, dar pdnd Ia urmd ambele regate au ftcut un
efort qi au acceptat s[ voteze subsidii pentru intrelinerea unui
anumit num6r de soldafi vreme de cincisprezece ani. Cdnd re-
EPOCA MoDERNA 235
gele a deschis Cortesurile din Cataloniq lucrurile s-au schimbat.
Delegalii au refuzat categoric sI schimbe ordinea tradilionali
care trebuia sd domneascd in sesiuni: mai int6i, trebuia sd se
rezolve pldngerile pe care Principatul putea si le prezinte impo-
triva slujbagilor regali inainte de a examina propunerile suvera-
nului gi cererile sale de subsidiu. Aceste dezbateri au ocupat cea
mai mare parte a gedinlelor Cortesurilor in 1626. Olivares era
nerdbddtor sd ajungi la ceea ce realmente il interesa: Uniunea de
Arme, insd delegalii nu fbceau decdt sd amdne problema cu
pldngerile qi procedurile lor juridice. in cele din urmd, regele,
sdtul de atdtea complicafii qi dificultd{i, a plecat din Barcelona
fdrd a inchide Cortesurile, care au rbmas astfel pur si simplu
suspendate. De atunci, tensiunea nu a incetat sd creascd intre
Olivares gi catalan,i. in mai 1632, Filip al lV-lea a revenit la
Barcelona gi au reinceput Cortesurile intrerupte in 1626, dar nici
atunci nu a oblinut Olivares ceea ce dorea. A trebuit ca sd se
suspende din nou Cortesurile.
ln 1636 se produce un eveniment care se prevedea de
cdtiva vreme: declara{ia de rdzboi a Franfei. Din acel moment,
Olivares e decis sd invingi impotrivirile principatului fiindcd
are nevoie de tot mai mulfi oameni gi bani gi deoarece Catalonia,
din cauza situaliei ei la frontierd, poate sd se transforme in teatru
de operaliuni. Are de gdnd sd concentreze in Catalonia o armatd
de 40.000 de oameni pentru a ataca Fran,ta de acolo qi a reduce
in acest fel presiunea pe c,are inamicii o menlin in Flandra.
Catalanii nu vor in ruptul capului sd-l slujeascd pe rege in afara
fdrii lor gi invocd la fiecare pas Statutele lor. Olivares rdspunde
cd e vorba de apirarea frontierelor Spaniei gi la fel a principa-
tului. In 1638 se inlocuiesc Deputalii Cataloniei gi ies favorifi
prin tragerea la sor,ti un canonic din Urgel, pau Claris, foarte
credincios tradiliilor catalane, qi Francesc de Tamarit, tot aqa
foarte credincios legilor pi privilegiilor patriei sale. Rdzboiul se
intensificd. Francezii atacd Fuentenabia. Toat6 Spania se intere-
seazi de situafia din Fuenterabia; Arag6n gi Valencia participd
la efortul comun, Catalonia, nu. Aceastd atitudine provoacl
mdnia lui Olivares. Se adoptd represalii economice impotriva
Franfei, interzic6ndu-se orice come4; autoritdlile principatului
nu dau atenfie.
 ISToRIA SPANMI
236
Dar cea mai ingrijoritoare e situa{ia creatd de ptezenla
armatei in Catalonia. Acele trupe, compuse din mercenari strdini
qi spanioli, se comportd frrd prea multe menajamente fafd de
localitdfile pe unde trec sau unde sunt incartiruite. Din toate
pn$le incep sd curgd pldngeri despre furturi, impildri 9i abuzuri
ie tot felul, Deputafii se afl6 in fruntea protestelor gi impotrivirii
la Madrid. Oragul Barcelona li se asociazi. Ca atare se formeazd
un fel de uniune nalionali impotriva lui Olivares qi castilianilor'
in 1639, fortirea{a Salses e luatd de francezi. E nevoie de mai
mulli soldali gi bani; Deputafii ii dau fdri pldcere. La Madrid,
contele-duce e sdtul de catalani: ,,Dacii Statutele stdnjenesc -
exclami -, lua-le-ar dracul de Statute". Olivares pare decis sf,
foloseasci forla pentru a termina cu rezisten{a din Catalonia.
Deputatul Tamarit e arestat. Ciocnirile intre soldali qi 16rani se
intetesc; cele mai grave se produc in regiunea Gerona. Vicere-
gele Santa Colomar, incurajat de Olivares, decide represalii
impotriva localitdlilor unde trupele au suferit pagube; unele sunt
pridute qi incendiate. Consecinla e o insureclie general[ in re-
giun"u Gerona, datoriti vldguirii fdrdnimii, exasperatd de stoar-
ierile continui de bani de cltre regimentele de infanterie, de
foamete gi condiliile rele din epoc6. Rdsculalii ajung la porfile
Barcelonei. La 7 iunie 1640, sdrbdtoarea Joii Yerzi', rdzvrdtifi
amestecafi cu cosagii care veneau sd se angajeze, intrl in Barce-
lona; o altercafie degenereazd in rdscoald- Insurgenfii iqi revarsi
cruzimea impotriva slujbaqilor regali gi castilianilor; insuqi
viceregele incearcd s6-qi salveze viata fugind, insd deja etdtzilu'
Moare asasinat. Riscula$ii sunt stdpdni ai Barcelonei.
Acea stare de tulburare a creat claselor avute 9i conducd-
toare din Principat o gravd problemI. Se temeau de anarhie 9i c6
rdsculafii, dupS ce igi revarsd ura ?mpotriva castilianilor qi sluj-
baqilor regali, se vor intoarce impotriva lor dacd incercau sd
pund capdt exceselor lor, sub acuzafia de ,Jriddtori" ai cauzei
iatalane. De aceea au refuzat si colaboreze cu noul vicerege,
ducele de Cardona, pentru a cbuta o inlelegere acceptabilS. Au
preferat sd se ageze in fruntea rlscoalei pentru a o orienta mai
I a fost cea care trebuia si ducd la schimbarea dinastiei dupd
Conte de.
2 domnia lui Carol al ll-lea.
A nouajoi dupi Pagti.
E,PoCAMODERNA 237
bine. Astfel a inceput o nou[ etapd, mai politica, in revolulia
cataland care, in realitate, a fost dubl6: a fost mai int6i o revo-
lufie sociala ) cea a siracilor, a nevoiaqilor gi celor fdrd de lucru;
a fost apoi o revolu{ie politica, condusd de Deputafi, al cdrei
scop era rezolvarea disputei de lungd duratd cu cdrmuirea casti-
liand. O juntd de 36 de membri se insdrcini sd conducd princi-
patul. Nu se mai avea nici o incredere in Olivares, care incepuse
operaliunile pentru a restabili autoritatea regelui in Catalonia; o
armatl castilianb inainta din Tortosa qi a ocupat Tarragona in
decembrie 1640. Catalanii au c[utat impotriva ei ajutorul france-
zilor, care, bineinfeles, au vdzut ocazia potrivitd de a profita de
conjuncturd pentru a da Spaniei lovituri decisive. S-a considerat
s[ se transforme Catalonia intr-o republicd independentd sub
protecfia Franfei. Solufia pirea impracticabili. Nu rdmdnea alt-
ceva de frcut decdt sd se ofere principatul regelui Franlei, care a
promis sd respecte statutele gi legislalia fdrii.
Catalonia nu ficuse decdt s6-Ei schimbe stdp6nul, un stdpdn
care s-a purtat tot at0t de rdu cu locuitorii ca qi cel anterior.
Trupe franceze ocupau principalele orage intdiite 9i comporta-
mentul lor nu era diferit de cel al regimentelor de infanterie
castiliane inainte de 1640. Nici francezii nu se preocupau mult
s[ respecte statutele. Catalonia devenea o iolonie francezi' din
punct de vedere politic Ai economic. La aceste deziluzii trebuie
si se adauge perturbdrile pe care rdzboiul le aducea la sate 9i
orage qi teribilele epidemii care au pustiit ,tara in 1650-1654. Tot
acest lucru a sfdrgit prin a-i convinge pe catalani cd nu exista
nici o speran{6 de a o scoate la capiicuplanurile lor' in octom-
brie 1652, Barcelona s-a predat regelui Filip al lV-lea. Acesta a
acordat o iertare general[ pentru ceea ce se intdmplase incepdnd
din 1640 gi a promis sd respecte legile 9i privilegiile principa-
tului. Se revenise la statu quo. Pacea cu Franfa nu s-a semnat
pdnd la 1659; afost destul de grea de suportat pentru Principat,
deoarece tratatul din Pirinei a cedat definitiv Franfei Rosell6n qi
Cerdafla. Tratatul conlinea la fel o clauzd de foarte mare impor-
tan{i pentru viitor: c6s6toria regelui Franfei, Ludovic al XIV-le4
cu infanta Marfa Teresa, fica lui Filip al lV-lea. Aceastb clauzil
 EpocavooBnNA 239
ISTORIA SPRNIEI
238

la Filip al lV-lea, carmuirea spanioli se inclini

SSvarqit din via!6
Revolufia catalani nu a fost unicul rispuns peninsular
gi, in 1668, pdnd la urmd ajunse 9i ea sd recunoascd in mod
proiectul Uniunii de Arme' La fel in Portugalia rezistenla
s-a
acelui regat' ofi cial independenla Portughezi.
ierminat cu o rdscoald care a restaurat independenla
produs' in 1580' Corolar al rdscoalei portugheze a fost conspirafia urzit[ in
Uniunea cu Castilia nu era populara' Cdnd s-a
qi Sevilla cue a fost descoperitd in vara lui 164l ' Eta vorba in
Portugalia deja avea o lunga istorie de naliune independentd
realitate de a transforma Andaluzia in regat independent, al
por"J"u un Imperiu coloniai care ii asigura mari avantaje
econo-
nu s-a cdrui suveran ar fi fost ducele de Medina-Sidonia? Pare greu de
mice. Conform cu tradilia celor din Casa de Austria'
pufin pdnd la crezut cd aceasta era intenfia conjurafilor. Mai plauzibil e sd se
schimbat nimic in instituliile din Portugalia, cel
interesat atribuie un plan at6t de nesabuit nemulfumirii ducelui fa!6 de
fui Olivares. Acesta, dupd cum se gtie, era foarte
primi Olivares, care era v6rul siu, 9i greutililor pe care le cunoqtea
si realizeze o integrare a monarhiei care insemna' intr-o
"po"u
castilia- puternicul magnat andaluz, plin de datorii din cauza proastei
perioada, o sporitd presiune fiscald pdnd la a ajunge la o
udrninirtrAri cu care conducea feuda sa qi a cheltuielilor lui
nirur" a- peninsulei intregi. irnpotriva exigenfelor tributare
qi
bani qi sol- enorme. oricum, rela{iite cu Portugalia erau incontestabile.
militare ale lui Olivares' care cerea mereu mai mulii
Conjuralii s-au vdzut, deci, acuzali de tr6dare' Ducele de
Juii p"nttu politica lui europeand' s-au produs revolte la Porto MeJina-Sidonia, convocat la curte, a oblinut iertare de la rege; a
ii?zsl qi Santar6m (1629) 9i rascoale populare la Evora (1637)'
fost obligat sd locuiascd la frontiera portughezd, 9i apoi, cdnd a
i'" J" parte, clasele inaite (nobilime, cler, burghezie) vedeau
"ita intrerupiexilul pentru a veni in localitatea sa Sanlicar, i s-a
cu nemullumire cum posesiunile de peste mdri ale Portugaliei
in Brazilia' deschii proces, a fost intemnifat la Coca qi in cele din urmf, a
erau ameninlate 9i preiudiciate de inamicii Spaniei'
qi instalau puter- fost condamnat la surghiun perpetuu de la curte, cu confiscarea
otanOezii ocupaudin ig:O Otindu 9i Recife se
Portugalia Sanhicar qi mare amend6.
nic in !ard. inaceste contlilii, nu-i deloc d-e mirare ca
nobili- Peste cdliva ani, in august 1648, s-a descoperit altd conspi-
,a-gi propund sd devind independentd'Diferite conjurafii
al unuia rafie in care de asemenea era implicat un puternic magnat' De
ur"'tJ pregateau in jurul ducelui de Bragang4 urmaq
aceastb datd era vorba despre ducele de Hijar, nobil aragonez,
pe
aintr" lui Filip al ll-lea in 1580' Au fost eveni-
care olivares totdeauna l-a finut la distanld de marile funcfii.
din Catalonia cele care i-au hotdrdt pe conjurali si
fagA
mentele"on-..uren1ii
atenfie for[ele Hijar era mai mult sau mai pufin inrudit cu familia regal[, 9i
pasul definitiv. Au profitat de faptul cd intreaga 9i
chiar pretindea si aibd anumite drepturi la succesiune, in cazul
rnilitur" din Castilia erau intoarse spre est, pentru a pune mdna
cdnd nu ar exista prin,t-moqtenitor direct. Dupd cdt se vede, era
p" ur." qi a-l proclama pe ducele de Rraganqa "1 t:gi. ^11 vorba de a desp64i Arag6nul de coroand qi a-l transforma in
'fottugufi"i cu numele de io6o al IV-lea (1 decembrie 1640)'
regat independent, cu Hijar ca monarh' Pentru aceasta, se conta
Cele lrei stdri din Cortesurile portugheze nu au intdrziat
s6-l
la fel au fhcut pe-ajutorui Franfei, cireia i s-ar oferi Rosell6n 9i Cerdafla, 9i pe
recunoascd pe Jo6o al IV-lea ca legitim suveran 9i
tet Lt portugaliei, al cdrei sprijin s-ar cumpdra prin cedarea
guvernatoriituturor teritoriilor de peste miri, cu singura exceq-
gasi de Caliciei. Doidintre protagonigti, don Carlos de Padilla qi mar-
fr" u o.usutui-port Ceuta' Noua idrmuire porlughezd
Spaniei' Franla i-a chizul de la Vega, au fost executali la Madrid, in decembrie
indatd ajutor lesnicios din partea inamicilor
un ur- 1648. Ducelui de Hijar i s-au confiscat bunurile 9i a fost con-
acordat sprijin deja in 1641; in acelaqi an s-a semnat
la o alian!6 cu Anglia damnat la inchisoare Pe via!6.
-irtiliu "u i'tunOia, siin 1642 s-a ajuns Politica contelui-duce nu afecta numai regatele asociate;
,-u confirmat 9i s-a amplificat, in 1661' Spania s-a striduit
avea deopotrivd implicalii dezastruoase pentru popor 9i clasele
in *oa special in incercarea de a recupera Portugalia' dar nu
"ur"
de jos din castilia, supuse la continui presiuni fiscale
qi la inro-
mai putea sE facl fald cum trebuie atdtor obligalii militare'
 EPOCAMODERNA 241
240 lsroRIA Spantpl

amare fructe. La inceputul lui 1643, Filip al lV-lea il autorizeazd

l6ri forlate de solda{i care ajutau sd agraveze o situalie in sine
pe contele-duce si se retragS la pim6nturile sale; aceasta echiva-
mizerabild, datoritd recoltelor proaste, epidemiilor, asupririi
ieazA cu dizgrafia sa. I-a urmat la preferinti nepotul siu, don
senioriale, schimbdrilor monetare... secolul XVII a fost in toatd
Luis de Haro. Haro a fost cel care a trebuit sd lichideze politica
Europa o epocd de ctizd 9i de rdscoale ldrdneEti datorate atdt
imperialistd a unchiului siu, dar mai intdi Spania trebuia totugi
foametei gi abuzurilor sistemului feudal cdt qi sporitei presiuni
s6lreacd prin multe suferin{e 9i sacrificii care au sflflrqit prin a o
tributare exercitatd de soldafi. Spania qi ea a participat la acea
trdsituri caracteristice propri i' lnc identele distruge. Trei au fost etapele principale ale acelui calvar:1643,
m i gcare europeand, cu
1648 qi 1659.
cele mai serioase s-au produs intre 1647-1652 qi au fost locali-
zate in Andaluzia. Diverse tulburdri au avut loc in 1647
la filip al lV-lea nu s-a resemnat cu pierderea Cataloniei qi
etc' Anul Portugaliei, state patrimoniale pe care le primise ca moqtenire,
Lucena, la Ardales (Mrilaga), la Loja, la Comares,
p.""urn celelalte posesiuni din ltalia sau din noidul Europei, 9i
urmdtor s-au produs in Granada tulburdri mai serioase, provo- le transmiti la rdndul sdu succesorilor sii'
pe care dorea sd
cate la incepui de mdtdsarii fbrd de lucru. in mai 1652 a fost l-a s5 continue un rdzboi
Acesta a fost motivul care indemnat
revolta la c-6rdoba, cauzatd de foamete, prelurile excesive ale pentru Spania care nu mai interesa decdt dinastia'
dezastruos 9i
pdinii, dificultatea de a-$i cdqtiga traiul; timp de cdteva zile' al XIII-lea al Frantei, minora-
Moartea lui Richelieu Ludovic
pt"U"u a fost stdpdn al oraqului; reprimarea a fost duri 9i mar-
9i
tul noului rege al na{iunii vecine, Ludovic al XIV-lea, dificila
fatd de mai multe condamniri la moarte' ln acela;i an qi pentru qi a Franfei, toate acele imprejurdri
situafie politicd economicd
aceleaqi motive s-a rdsculat Sevilla 9i' afldnd ceea ce se intdmpla
d6deau sperante de a obfine victoria in schimbul unor noi efor-
acolo si in C6rdoba, la fel au frcut in Osuna, Bujalance qi alte
turi tribuiare gi militare. S-a decis sd se intreprindd o ofensivd in
localitati. in iulie, situalia era din nou normalS in toate pd(ile'
nordul Franlei, din Flandra' Ciocnirea s-a produs la Rocroi, la
dar nemullumirea persista, deoarece cauzele sale profunde nu
18 gi 19 mai 1643. A fost un dezastru pentru Spania, care a pier-
dispdruse16.
dut reputafia de hegemonie militard de care se bucurau regimen-
Catalonia, Portugalia, Andaluzi4 Arag6n"' Atrage atenlia
tele sale de infanterie de la inceputul veacului al XVI-lea' In
aspectul periferic al iulburirilor care, la mijlocul secolului, se
1647, alt dezastru, petrecut la Lens, tocmai a confirmat sldbiciu-
p.bdu" in vechiul trunchi al monarhiei catolice' De cdnd' in
j621, indol"nlei lui Filip al Ill-lea ii ia locul dinamismul impe- nea militard spanioli.

rialist, integrator 9i castilianizant al contelui-duce, ceva se n6-

in 1645 se reuniserd in valea Westfaliei reprezentanfii a-
proape tuturor puterilor Europei pentru a incerca si pund capdt
ruieinspania.RegatelegifeudeleasociatecuCastiliaprinleg[-
neinlelegerilor qi si ajungi la o noud ordine politicd. Discufiile
turi dinaitice se tem a se vedea cuprinse de scufundarea pe care
s-au prelungit pdnd in 1648. Primii beligeranfi in a semna pacea
o cunoatte centrul. Catalonia qi Portugalia luptd pentru propria
au foit Spania qi Olanda (tratatul de la Miinster, 15 mai 1648)'
lor existen{6; reugesc si se desparti de Castilia in momentul in
Spania recuno$tea atunci independenta Provinciilor Unite;
curc u""uri4 istovitd, epuizatd, pretinde ca ele sl participe la o
pirtru provinciile catolice din sud (Belgia actuald). in acest fel
politich ale cdrei roade deja se intuiesc'.Catalani gi portughezi
se termina rdzboiul intreprins pe vremea lui Filip al ll-lea 9i care
refuzd sd se solidarizeze cu Castilia, cu ideologia sa 9i valorile
atdt de multe sacrificii a costat-o pe Spania' Dupd cdteva luni, la
sale anacronice; vor si-qi prezerve fo4ele' Intrd, deci, in era
24 octombrie 1648, puterile europene semnau alt tratat, cel de la
modernd ftri resentimentul 9i gustul amar propriu castilianilor'
Osnabrtick, care consacra noul ebhilibru diplomatic. in Westfa-
profund marcafi de eqecul visurilor lor universaliste'
lia se termind lupta ndscutd in secolul anterior cu Reforma lute-
Revoltele cataland qi portughezd il afecteazd profund pe
rani. Protestan{ii ob{in in mod definitiv, in statele lor, suverani-
Olivares, direct rdspunzdtor de politica ce tocmai a dat atdt de
242 lsrorua SpaNrer
tate deplin6. ldealul lui Carol al V-lea al unei creqtinbtdti unite a
murit. Se nagte Europa modern6, ansamblu de nafiuni in care
predomind cele din nord, gi care sunt unite printr-un respect
comun pentru valori noi: laicizare a gdndirii, incredere in rafiune
gi in gtiinla, in ceea ce se va numi in secolul urmdtor progres gi
civilizafie.
Totupi nu renunlase complet Filip al lV-lea sd invingd
Fran{a, ultimul dugman cu care lupta. Cu totul izolatd, Spania a
suferit o infrdngere grea in Dune, in fala Flandrei. Filip al lV-lea
s-a resemnat atunci sd trateze cu Franfa. A fost pacea de la
Pirinei (1659).
PnAsu$IITER DINASTIEI
A doua jumdtate a secolului al XVII-lea gi, in special,
domnia lui Carol al ll-lea (1665-1700) sunt in general conside-
rate ca una din perioadele cele mai triste, daci nu cea mai tristS,
pe care sd o fi cunoscut Spania. Spania e dezmembrati; Portuga-
lia s-a despdr{it de monarhie; Catalonia a fost recuperatd, dar cu
un teritoriu amputat; nu se mai luptd spaniolii cu flamanzii,
totugi Spania este incapabild sd reziste atacurilor continui ale
Franfei. in interiorul fdrii, schimbdrile monedei nu au incetat gi
au contribuit sd paralizeze meqtegugul gi comerful, cu prezenfa
unei duble monede: cea de argint, care servegte numai pentru
tranzacliile cu strdindtatea gi se ftxeazd foarte scump, Si cea de
aramd, care se folosegte in viafa cotidiand gi este obiect de de-
precieri continui. in acest fel, prefurile cresc frrd incetare.
!6ranii suferd consecinlele recrutirilor de soldali, impozitelor
crescute, catastrofelor meteorologice, molimelor care aduc dup[
sine foamete qi mizerie. in orage, intreruperea lucrului gi lipsa de
lucru iau propo(ii alarmante.
Lucrdrile mai recente invitd sd se vorbeasci de anumitd
redresare incep6nd cu 1680. La acea datd, deja Ciidiz incepe sl
inlocuiasci Sevilla ca lider al comer{ului de peste mdri gi se ob-
servd simptome inechivoce de imbundtdfire in diferite aspecte
demografice, economice qi sociale. Viziunea pe care in mod
tradifional se dd crizei din secolul XVII se concentreazd prea
mult asupra Castiliei. E foarte posibil ca sd se fi exagerat dec6-
EPoCA MODERNA 243
derea din ultimii ani ai secolului. Cronologia decdderii nu a fost
aceeagi in toate pdrtile qi nici aceea a redresdrii. Asemenea
incertitudine apare de indatd ce se incearcd a caracteriza viala
politicd a epocii. Pentru istoriografia castiliani tradifionali,
Carol al ll-lea este cel Vrdjit, regele care prezideazl, decdderea,
nu doar a dinastiei, ci a Spaniei. in schimb, catalanii vdd in el
cel mai bun rege pe care l-a avut Spania. $i intr-adevdr, dupd
criza din anii 1640, monarhia a avut mare grijd si respecte cu
scrupulozitate autonomiile gi statutele provinciilor. A fost epoca
numitd a neoforalismului', al cdrei bdrbat cel mai reprezentativ a
fost don Juan Jos6 de Austria, fiu natural al lui Filip al lV-lea,
..--)
vicerege gi ,,vicario"' al Coroanei de Arag6n timp de mai mulli
ani. A doua jumitate a secolului al XVII-lea a fost pentru mo-
narhie un fel de epocl de aur a autonomiei provinciale, o epoci
de respect aproape superstifios fa!6 de drepturile qi privilegiile
regionale din partea unei cur,ti prea slabe gi prea timide pentru a
se opune.
Filip al lV-lea rdmdsese vdduv gi fird succesiune in 1649, gi
atunci s-a cdsdtorit cu nepoata sa dofia Mariana de Austria. De
la aceasta a avut doi copii: infantele Filip, care a murit la vdrsta
de patru ani, gi don Carlos, care s-a ndscut in 1662. Sdvdrgit din
viafd Filip al IVJea in 1665, regatul a fost, a.gadar, incredinfat
reginei regente p6ni la majoratul lui Carol al ll-lea. Cdnd a
murit Filip al lV-lea erau reunite Cortesurile castiliane. Regenta
le-a dizolvat: ,,A incetat cauza pentru care s-a folosit sd le con-
voace regele, qi nu e necesard aceastd funcfie". Au fost ultimele
care s-au convocat. Dupd acee4 pentru a continua sd incaseze
impozitul pe consum, in loc de a reuni Cortesurile, s-a cerut
incuviinfare in mod individual fiecdruia dintre oragele care
aveau vot in ele. Astfel gi-a incheiat existenfa acea institufie.
Regina regenti Mariana s-a ghidat inai degrabd dupd confesorul
ei, iezuitul german Juan Everardo Nithard, pe care l-a numit
prim-ministru. Nithard s-a invrdjbit repede cu majoritatea nobi-
lilor gi cu locuitorii din Madrid. A condus protestul don Juan
Josd de Austria, fiu natural al lui Filip al lV-lea gi al actrifei
I
Foral, relativ la fueros privilegii.
2
-
Suplinitor.
244 lsroRrA Spartet
Maria Calder6n. Recunoscut de tatil sdu, exercitase diferite
func{ii nrilitare la Napoli (1647-1651) Ei apoi in Catalonia: in
1652, el a fost cel care a invins rezistenfa Barcelonei. Dupd
aceea a indeplinit func{ia de guvernator in Flandra- (1656) qi de
general in razboiul cu Portugalia {1661-166a). in octombrie
1668 trebuie sd fugd la Barcelona pentru cd se teme si fie arestat
din ordinul reginei regente. Din la Ciudad Condall scrie diferite
scrisori in care il, ac;uzl pe Nithard de a fi ,,catJza unicd qi
absolutd a tuturor calamit[filor noastre gi risipirilor de domenii".
La 4 februarie 1669, don Juan pleacd spre Madrid, cu o trupi de
trei sute de cai. Ajunge la Torrej6n de Ardoz la23 Si cere ca si
fie exilat Nithard. Regenta, pdrdsitd de Consilii, semneazdla25
decretul de expulzare. Acesta a fost, deci, primul pronuncia-
miento2 din istoria modernd a Spaniei. Victoria lui don Juan,
totuqi, nu a fost completd. Regenta arefuzat s6-i ofere postul de
prim-ministru qi l-a numit doar vicerege al Arag6nului gi vicario
general al Coroanei de Arag6n, magistraturd morald de mare
prestigiu dar de mici semnificafie politici.
Minoratul lui Carol al ll-lea s-a terminat in 1675. Regenta a
incercat s6-l prelungeasc[ sub pretextul c[ fiul ei nu era incd itt
stare sd preia cdrmuirea. A fost atunci cdnd s-a indlfat steaua lui
Fernando de Valenzuela. Acesta fusese paj al viceregelui Sici-
lidi, duce-infante. A venit la Madrid, s-a cdsdtorit cu o slujnicd a
reginei (1661) 9i a intrat ca grdjdar la palat. Regina regentd i-a
acordat un ordin militar Santiago (1671). in 1675, regina ii
conferd altd demnitate, cea de marchiz. ll face, in plus, coman-
dant general al regatului Granada pi, in 1676, insuqi Carol al
ll-lea il numegte Crande de Espaffa'. Dar in sfhrgit protecfia lui
Valenzuela s-a lovit de opunerea nobililor qi a poporului. Din
nou a fost don Juan Jos6 de Austria, atunci vicerege al Arago-
nului, cel care s-a crezut obligat sd intervind qi sb-l preseze pe
rege pentru ca sd-l indepdrteze pe protejat gi sd se decidd sd
cdrmuiasci ldsdnd-o la o parte pe regina mam6. Dupd varii
peripefii, Valenzuela a trebuit sd fugd din Madrid pi sd plece din
I
Barcelona, conte de Barcelona, titlul regelui Spaniei.
'Rebeliune, puci militar, loviturl de stat militari.
'Nobil spaniol.
EpocaMoDERNA 24s
Spania. Don Juan Josd de Austria a cdrmuit atunci pdnd la
moartea s4 suruenitd in 1679.Influenla reginei mame a slbbit
dupd cdsdtoria lui Carol al ll-lea cu Maria-Luiza de Orl6ans,
nepoatd a lui Ludovic al XIV-lea (1679).
Ultimii ani ai domniei 9i ai secolului au fost ocupafi de
problema succesiunii. Carol al IIJea fusese un copil rahitic Ai in
toati viafa lui a fost bolndvicios gi pl6pdnd. Prima lui solie,
francezaMaria-Luiza, a murit in 1689 lbrd s6-i lase succesiune.
In anul urmdtor, Carol s-a cdsdtorit cu o austriacd, Mariana de
Neuburg, qi curdnd a fost clar cd nici a doua lui sofie nu-i va da
succesiune. Coroana Spaniei ar fi in acest fel obiect principal al
atenfiei puterilor. Ludovic al XIV-lea se arita foarte agresiv,
inhAfand zone gi localitdfi pentru a dobAndi frontierele naturale
ale naliunii sale. Spania qi Olanda, acum unite, au fost victime
ale acelui expansionism, din care prima a iegit din ce in ce mai
rdu. Pacea de la Nijmegen (1678) i-a smuls Franco-Comitatul gi
diferite localitdfi de frontieri in ![rile de Jos. Din vechea
moqtenire burgundd a lui Carol al V-lea, pufin era ceea ce mai
rdmdnea. Anglia a format cu Olanda gi Spania, in 1688, Liga de
la Augsburg pentru a incerca si opreascd izbdnzile lui Ludovic
al XIV-lea. Dar acum acesta se gdndea la ceva mai mult decdt la
cuceriri teritoriale; ceea ce il interesa era sd pund pe tronul
Spaniei un domnitor din familia sa, invocdnd de aceea drepturile
sofiei sale, Maria Teresa, fiicd, a lui Filip al lV-lea. La rdndul
siu, impdratul Leopold incerca s6-l facd succesor pe al doilea fiu
al sIu, arhiducele Carol; el de asemenea putea sd se sprijine pe
complicate rdnduieli succesorale. In lipsa unei situafii clare,
totul depindea, agadar, de testamentul lui Carol al ll-lea; lui ii
revenea s6-l desemneze pe succesorul siiu, intrucdt sugestia de a
reuni Cortesurile cu acest prilej fusese prompt refuzatd. Porto-
carrero', prim-ministru, r"ugi ca regele iarol al Il-lea sd dicteze
testamentul, la 2 octombrie 1700, in favoarea lui Filip, nepot al
lui Ludovic al XIV-lea. La l noiembrie murea ultimul descen-
dent al lui Carol al V-lea gi se deschidea o noui erd in istoria
Spaniei.
I
Ferndndez de Portocarrero, Luis Manuel (cardinalul Portocarrero).
246 ISTORIA SPANIBT
4. SECOLUL LUMINILOR
(1700-1808)
Secolul XVIII incepe in jurul lui 1680 cu redresarea econo-
miei, restabilirea ordinei in finanfele publice qi interesul pe care
novalores l-au manifestat pentru evolulia ideilor, de la Galileo
pdnb la Newton. Am putea s6-l inchidern cu moartea lui Carol al
III-lea, in 1788, dar adevirata rupturd se situeazd pu{in mai tirziu,
odati cu primele ecouri ale Revoluliei franceze. Trei suverani au
ocupat tronul in decursul acestei perioade: Filip al V-lea
(1700-1746), Ferdinand al VIJea (1746-1759) 9i Carol al IlIJea
(1759-178S)r. in general, aceqti regi au fost mai curdnd mediocri,
inclusiv Carol al III-lea, care e considerat ca un mare reformist.
Filip al V-lea nu avea personalitatea bunicului sdu francez, Ludo-
vic al XIV-lea; impd(it intre o senzualitate bolndvicioasd qi o
devo{iune scrupuloasd, mergea din patul conjugal la confesional,
dupd spusele lui Dominguez Ortil, ceea ce ii lSsa pufin timp
pentru a se dedica treburilor Statului. Carol al IVJea a rdmas
ieprezentat de portretul pe care Coya3 l-a fhcut regelui 5i familiei
sale; de fapt, Carol al lV-lea nu a fost mai rdu dec6t predecesorii
sdi. Aceqti regi au fost mai mult respectafi decdt iubifi de supuqii
lor. Meritul lor a constat in a aduce o viziune noui la situalia fdrii
qi a chema la putere pe oamenii pe care ii considera capabili de a
duce la capdt reformele necesare.
Avem tendinfa de a exagera aspectul inovator al Bourbonilor
qi influen{a ideilor franceze. in realitate, Spania incepuse sd se
schimbe in ultimii doudzeci de ani ai secolului al XVll-lea. A fost
atunci cind s-au conturat marile trdsdturi ale perioadei urmdtoare:
reforma monetard care va da tirii o monedd stabild vrcme de mai
' Putem sd ldsim deoparte foarte scufta domnie a lui Ludovic I, in
1724, care a durat numai cdteva luni. (nota autorului).
2
Antonio Dominguez Ortiz, filozof, istoric, profesor.
3
Francisco de.
EPocA MoDERNA 247
mult de o suti de ani qi o redistribuire a bogdfiei nalionale caracte-
rizatd prinanularea centrului gi expansiunea regiunilor periferice. in
domeniul politic, primii Bourboni au profitat de imprejurdri pentru
a realiza in parte visul lui Olivares: unificarea unei Spanii inainte
redusd la posesiunile sale peninsulare gi la Imperiul sdu colonial.
lncepdnd cu secolul al XVIII-1ea se poate vorbi cu adevdrat de
Spania gi nu mai de o juxtapunere de regate. La toate nivelurile se
observd o mai mare omogenitate gi chiar sentimentul de a aparfine
unei comunitili nafionale, sentiment perfect compatibil cu un
putemic patriotism regional.
RAzBoIUI- DE SUccESIUNE
Testamentul lui Carol al ll-lea nu a stdmit la inceput nici o
opozifie; toli suveranii - cu excepfia Impdratului - l-au recunoscut
pe ducele de Anjou ca rege al Spaniei gi, in aprilie 1701, Filip al
VJea gi-a licut intrarea in Madrid; dar mdrqdviile lui Ludovic al
XIV-lea au frcut sd se schimbe situafia. in februarie l70l a dat de
infeles cd nepotul siu ar pute4 in anumite imprejurdri, si plstreze
drepturile lui asupra coroanei Fran{ei; cu acest lucru se lepdda de
garanfiile date cd Franfa pi Spania nu se vor reuni niciodatd sub
autoritatea unui singur rege. in acelagi tirnp, acfiondnd in numele
lui Filip al V-le4 Ludovic al XIV-lea a ocupat fdrile de Jos. Aceste
declarafii qi aceste acliuni au ap5rut ca tot atdtea provocdri.
Provinciile Unite pi Anglia s-au aldturat atunci impiratului qi s-au
angajat sd acorde succesiunea Spaniei celui de-al doilea fiu al sdu,
arhiducele Carol de Austria. in septembrie 1701 s-a format o
coaliJie care, in iunie 1702, a declarat rdzboi FranJei gi Spaniei.
Portugalia s-a unit cu ea in mai 1703. Conflictul dinastic in jurul
succesiunii din Spania a dus agadar la un rdzboi intemalional gi, in
interiorul Peninsulei, la un rdzboi civil intre sus{indtorii fiecaruia
din pretendenfi.
In PeninsulS, aliafii au inceput s5 dob6ndeasci succese. En-
glezii au pus stdpAnire pe Gibraltar (1704) qi pe Barcelona (1705).
Cataloni4 Valencia qi Arag6n s-au aliat cu arhiducele. S-a orga-
nizat contraofensiva care a permis fianco-spaniolilor s6-i invingd pe
adversarii lor la Almans4 nu departe de Valencia, in aprilie 1707.
in realitate, partida s-a jucat in Flandra gi pe Rin. Dupd cdteva
248 ISToRIA SpANISI
succese inifiale, frmtcezii au cedat pe toate fronturile. in 1708 au
pierdut Lille qi au vdzut teritoriul Franfei invadat. Ludovic al
XlVlea era gata sd pir€seascd lupt4 dar adversarii sdi i-au pus
condifii inacceptabile: i-au cerut ca sd cedeze Alsaci4 Strasbourg qi
Lille, gi caarmatafrancezisd-l alunge din Spania pe Filip al V-lea.
Ostilitdfile au continuat. Din punct de vedere militar, Filip al VJea
a cdqtigat partida. Anglia si Olanda s-au resemnat s6-l recunoascd
pe Filip al V-lea ca rege al Spaniei. S-a semnat tratatul de la
Utrecht, in aprilie 1713. Anglia a pdstrat Gibraltar qi insula Me-
norc4 ocupatd in timpul rdzboiului, qi a oblinut clauze cu deosebire
avantajoase in domeniul economic: monopolul comerfului cu sclavi
negri in America gi dreptul de a trimite in Indii in fiecare an o navd
comerciald de cinci sute de tone. Aceastd nav5" aga-zisi cu
permisiune, a deschis o bra;d in monopolul comercial al Spaniei cu
Imperiul ei colonial. Printr-un acord ulterior, semnat in 1714,
Spania a cedat Imperiului ldrile de Jos, Napoli, zona Milano qi
Sardinia.
lnvazia strdind a fost ceea ce a dezldnfuit rdzboiul civil in
interiorul Spaniei. in Coroana de Arag6n, majoritatea populaliei s-a
hotirdt impotriva Bourbonilor. Pentru a explica aceastii respingere,
e tentant si se evoce frica acelor teritorii de a pierde un statut de
autonomie de care erau foarte ataq$e. Carol de Austri4 care era un
I{absburg, pdrea sI ofere garanfii. In nici un moment nu s-a revelat
dorinfa de a profita de imprejurdri pentru a se despdrfi de Castilia
Aragonezi, catalani gi valenciani au luptat pentru regimul viitor al
intregii Spanii, nu pentru soarta patriilor lor respective. Apdrarea
privilegiilor a apdrut doar mai tdrziq dupa batalia de la Almansa
(1707), cdnd Filip al V-lea a declarat abolirea statutului de auto.
nomie al regatului Valencia. Acest precedent i-a nelinigtit pe ceilal{i
membri ai Coroanei de Arag6n gi i-a intiirit in atitudinea lor, dar nu
a creat impotrivirea faJi de Bourboni; aceasta deja exista. Abolirea
slatutului de autonomie al Valenciei, qi apoi celui al celorlalte
teritorii ale Coroanei de Arag6n, trebuie sf, se inteqpretezo ca o
sancliune impotriva supugilor rdsculali mai mult decdt ca aplicarea
unui centralism doctrinal. Oragul Barcelona a prelungit rezisten{a sa
impotriva Bourbonilor dupi pacea de la Utrecht. Asaltul final a
uuut lo" la 1 I septernbrie 1714. Barcelona a capitulat pe 15. in anul
urmbtor, Arag6n qi Catalonia au pierdut privilegiile lor.
EPOCA MODERNA 249
DOMNTA LUr FrLrp AL V-mr\ ( 1 700 -17 46)
sr A LUr F-ERDTNAND AL VI-LEA (1 746-17 59)
La jumdtatea secolului al XVII-lea, Spania a cunoscut una din
situafiile cele mai critice din istoria sa. Redresarea a fost evidentii
incepdnd din 1680 qi a continuat in cursul secolului al XVill-lea, in
ciuda rdzboaielor, ale ciror efecte au fost aproape nule asupra
cconomiei generale. Moneda a atins o remarcabild stabilitate. in
secolul al XVIII-lea s-a produs o inversare ,,care face ca zona de
atracfie demograficd qi de activitate productivd si se deplasezp dela
centru la periferie" (Pieme Vilar); schimbare fundamentald pentru a
explica deosebirile intre Spania contemporand gi cea din Secolul de
Aur. Populalia Spaniei a trecut atunci de la gapte la unsprezece
milioane de locuitori. Migcarea a afectat toate regiunile, dar mult
mai mult pe cele de la periferie. Galicia, Asturias, lara Bascilor gi
Andaluzia atlanticd au progresat in mod remarcabil, iar Cataloni4
mai mult decdt at6ta. Vechiul regat Valencia a fost regiunea cu o
creqtere mai putemicd. Activitatea a sporit odatii cu deplasarea
populaliei. Refeaua urbani din cele doun Castilii s-a ndruit; Le6n,
Burgos, Avila nu erau decdt mari burguri unde trliau ecleziastici,
rentieri (birocrafi, nobili, proprietari) qi mici comercianli care
foloseau o numeroasii gi prost pldtitd servitorime. Madrid constituia
singura exceplie fiind capitala regatului: avea 140.000 de locuitori
in 1700 qi 180.000 in 1800. in aceeagi vreme, litoralul andaluz gi
cel din Murcia sporeau datoritd dinamismului porturilor lor (Cidiz,
Mrilag4 Cartagena). Progresarea portului Cidiz a fost una din cele
mai rapide: 7.000 de locuitori in 1600, 41.000 in 1700, 71.000 in
1786. Nu a fost o intdmplare ca oragul Cadiz sd, inlocuiascd defi-
nitiv Sevilla precum centru al traficului colonial. in Comiqa Can-
tabricd se contura un proces de urbanizare. Zona mediteraneand a
Spaniei, cu Valencia qi Alicante, qi Catalonia au cdpdtat avdnt.
Populafia Barcelonei s-a triplat; in 1800, cu mai mult de 100.000 de
locuitori, a devenit al doilea oraq al regatului, dupd Madrid.
Aceastii cregtere demograficd a generat o mai mare cerere de
produse agrare qi de terenuri cultivabile, ;i, drept consecinfE' o
ridicare a prefurilor agricole, rnai pronun,tat?i in a doua jumdtate a
secolului decdt in prima, precum gi o mdrire a chiriei pdmdntului:
nu e ciudat s[ vezi cum proprietarii mdreau taxele arendirilor -
250 ISTORIA SpRNISI
uneori le dublau - c6nd trebuia sd le reinnoiascS, la fiecare trei sau
patru ani. Aceastii dubl6 migcare de cregtere - a prelurilor qi a
chiriilor - a constituit un stimulent pentru a investi in terenuri
cultivabile. Producfia a crescut in mod regulat. In unele regiuni - in
nord, de exemplu - porumbul qi cartoful s-au dezvoltat qi au permis
sd indestuleze o populafie in cregtere. Prin preajma Valenciei
cultivarea orezului s-a extins. Culturile cerealiere au continuat sd
fie, totuqi, baza alimenta{iei. Cum tehnica nu a suferit nici o
imbundtdfire notabili gi uneltele gi obiceiurile aproape ci nu s-au
schimbat, randamentele au continuat sd fie slabe. Er4 prin urrnare,
din extinderea culturilor de unde se spera o creqtere a producfiei.
S-au des.telenit noi pdmenturi gi paduri. A fost de asemenea in
secolul al XVIII-lea cdnd exporturile de vin de Jerez au cdpdtat
avdnt qi comercianfii britanici s-au stabilit in localitate gi au prins
rdddcini in ea.
Cregterea s-a manifestat la fel in industrie gi in manufacturi,
dar a fost inegald in funclie de ramuri gi regiuni. La ?nceputul
secolului, sub influenfa teoriilor mercantiliste, s-au depus efor-
turi pentru a crea o industrie nafionald pi a echilibra balanfa
comerciald. Statul s-a transformat adesea in impresar, direct sau
indirect, aducdnd capitalurile necesare. Aceste tendin{e au inspi-
rat crearea de manufacturi regale: magazinele de postavuri din
Segovia gi, mai ales, cele din Cuadalajara; fabricile de bumbac
din Avila; fabrica de cristal din La Granja; porfelanurile din
Retiro... Primele cuptoare inalte au apdrut in nord, in Lidrganes
gi La Cavada; fabricau tunuri pentru marin6. Patiflo' gi marchi-
zul de la Ensenada2 au creat arsenalele de la Ferrol, Cartagena,
Cidiz Si La Habana. intre industriile tradifionale se remarcd o
cregtere a celei textile, slabd pentru mdtase, rapidd pentru bum-
bac, mijlocie pentru 16n5, inconstantd pentru in. In Castilia,
prelucrarea l6nii a decdzut cam peste tot, in afard de Segovia.
Au apirut noi centre in La Rioja (Ezcaruy) ori la Santo Do-
mingo de la Calzada. In ciuda acestor lucruri, cea mai mare
parte a l6nii din Castilia continua sd se exporte. La jumltatea
secolului, Mesta reunea in jur de trei milioane de oi; turmele
I stirile privilegiate: nobilime qi cler. Burghezia propriu-zisd
Jos6.
2 minoritard. Masa populafiei era compusi din {irani a ciror situafie
Zen6nde Somodevilla.
EPOCAMODERNA 25t
mdndstirii din Guadalupe, de exemplu, nu fuseserd niciodatd at6t
de prospere.
Limitata activitate artizanald qi industriald in Spania interioard
se explicd in parte prin lipsa de bani de pe piald, la rdndul ei legati
de slaba putere de cumpdrare a populafiei. Adevnrafii comercianli
erau rari in Castilia. S-a dezvoltat o burghezie mercantild in portu-
rile litoralului cantabric: Bilbao, Santander, La Corufl4 Vigo. La fel
s-a int6mplat in Alicante gi in Valencia. Dezvoltarea a fost incd
superioard in C6diz, unde, pdni in 17i3 gi chiar mai departe, s-a
concentrat cea mai mare parte a comerfului cu America. in tota-
litatea lor, insd, burghezii din Cddiz erau mai degrabd conservatori;
investeau pufin in regiune. in Barcelona, din contrd" ne afldm in
prezen[a unei burghezii dinamice. Dezvoltarea Cataloniei a avut loc
intre 1730-1760; a fost datoritd cregterii prelurilor agricole, grafie
culturilor remuneratorii ca vinul gi rachiul, intr-o vreme in care
excedentul demografic a permis sd se menlind salariile la un nivel
stabil. Aici, beneficiile s-au investit in agriculturd, in comerf gi in
industrie. De la mijlocul secolului, Barcelona s-a afirmat ca un
mare oraq; portul era in plind activitate.
In ciuda creqterii popula,tiei gi, in consecinlu, a numdrului de
contribuabili, a producfiei gi a schimburilor, bugetul Statului conti-
nua si fie ?n mod permanent deficitar. Fiscul nu a suferif nici o
modificare importantii fald de situalia anterioard. Se brzA in esenld,
pe impozitele indirecte care grevau consumul gi tranzacfiile comer-
ciale: impozite pe come(, impozite pe consum, etc.; altfel spus, cd
apdsa mai mult asupra sdracilor dec6t asupra bogalilor. La acel
cdgtig se adiugau taxele de vamd, ,,impunerile" extraordinare qi
ddrile Bisericii. Sub Ferdinand al VIJea, marchizul de la Ensenada
a conceput o mare reformd: crearea unui impozit unic, proporfional
cu averea fiecdrui4 care va inlocui sistemul de impunere indirect.
Stabilirea bazei impozabile a acestui impozit insemna a dispune de
o evaluare precisd a averii tuturor indivizilor. Acel lucru a fost ceea
ce s-a cerut vastei informdri, cunoscut?i exact cu numele de ca-
dastrul marchizului de la Ensenada. Dupd destituirea marchizului,
problema a fost ldsatd deoparte; reforma s-a amdnat.
Societatea spaniold din secolul XVIII era inc6 dominatd de
era
252 Isrorua Spautpl
diferea de la o regiune la alta. in Galicia, in Asturias qi in Jara
Bascilor exista mulli proprietari mici 9i mijlocii 9i de asemeni
arendagi, dar pufini zilieri qi lirani fird pdmdnt. Arendaqii cacalani
au obfinut, la sfirqitul secolului al XV-le4 emfiteoze care i-au
transformat, in realitate, in proprietari, slujbi in care aveau garanfia
ci nu vor fi evacuali de pe p[mdnturi. In Valenci4 pe podiqul
nordic qi in Navana, proprietari qi arendagi erau deopotrivd majo'
ritari. in Andaluzia occidentali (Sevilla 9i C6rdoba), din contr6, trei
sferturi ale flranilor erau zilieri care duceau o existentl precard qi
arendaqii erau de dou[ ori mai numeroqi decit proprietarii. In
Andaluzia orientalS, in Murci4 in Extremadura qi in Castilla la
Nuev4 proporfia zilierilor diferea intre jumltate gi doud sferturi ale
popula{iei fardneqti; restul se impdrlea in pn$ egale intre mici
proprietari gi arendaqi.
Nobilimea continua si fie starea cea mai putemicd qi cea mai
prestigioasd. in general, plmdntul apa(inea nobilimii gi cea mai
mare parte a teritoriului era sub administrarea seniorilor laici sau
ecleziastici; doar marile orage, cu rare excepfii, depindeau de
domeniul regal. Regimul seniorial era foarte nepopular, deoarece
{inurii nu lhceau o deosebire intre taxe senioriale qi chiria ptr
mAntului; nu era pe senior pe care il urau, ci pe proprietar domic si
scoati profitul maxim, fie transformdnd in paquni terenurile care
produceau pufin, fie m[rind chiria pdmdntului.
A doua stare privitegiatS, clerul, poseda in jur de l5 la sutd din
teritoriu. Populafia ecleziasticd atingea in jur de 150.000 de per-
soane, adicd, reprezerta 15 la sutii din populalia totald a Spaniei.
Exista in medie, un preot la fiecare sutS de locuitori, insd variafiile
regionale erau importante: I preot la fiecare 153, in Alava; la I i-au cilduzit pe Bourboni c6nd au trecut la reorganizarea aparatului
fiecare 170, in Le6n; I la fiecare 268, in Toro; I la fiecare 403, in
Catalonia; dar I la fiecare 1 .1 15, in C6rdoba; 1 la fiecare 7.132, in
I
Sevilla; la fiecare 1.721, in Murcia... Putemica concentrare
urband era cea care dddea impresia unui cler pletoric. Bogafia
clerului -mai ales a clerului apa(indnd unui ordin religios, din
marile mdndstiri - a dat nagtere unui anticlericalism difuz in popor.
La fel ii preocupa pe.cdrmuitori, nemulfumifi de acumularea de
bunuri de mdnd moartiil, de ignoranta clerului de jos 9i de excesiwl
I o
Bunuri care potrivit regulilor juridice medievale, erau inalienabile.
EpOCn MoDERNA 253
numir de c5lug6ri, considerafi ca parazili in timpul domniei lui
Carol al III-lea. Ceea ce dorea regele, cu adevdra! era patronajul
universal, adicd, prerogativa de a conferi toate dregdtoriile biseri-
ceqti ale regatului. L-a obfinut prin Concordatul din 1753. Clerul
necblugdresc a fost de atunci desemnat de rege, care a dispus astfel
de o autoritate mai mare asupra Bisericii.
Re or gani zar e q St at ului
Lunga domnie a lui Filip al V-lea (1700-1746) se imparte in
doud pdrfi de duratd inegald; curios, fiecare dintre ele e caracterizath
de putemica personalitate a unei femei. in prima parte, obiectivul a
constat in consolidarea unui tron contestat in acelagi timp de
opuneri interioare gi de o coalifie internalionald. Filip al V-lea a
intdlnit in prin.tesa de Ursins o femeie dotatii cu o mare inteligen{i
politicd. A fost ea care a frcut sd se numeasc5 gi a ajutat pe unii
minigtri din epocd; francezii Orryr pi Amelot gi spanioiii Macanat
gi Campillo', care au redresat finanfele qi administralia. A doua
solie a lui Filip al V-lea, Isabela Famese, italiancl din Parma, a luat
parte activd la conducerea treburilor. L-a ajutat pe Alberonia , care a
delinut guvemarea ir/tre 1715-1719. Dupi destituirea lui Alberoni,
se remarcd doi spanioli; mai intii Patiflo, care intre 1733-1736 a
fost un adevdrat prim-ministru; apoi, marchizul de la Ensenada
care, de la 1743 la 1754, a guvemat cu inteligenf6 qi infelepciune,
ocupdndu-se de orice: finanfe, legislafie, lucrdri publice, probleme
maritime...
Se atribuie uneori in{luenfei franceze principiile generale care
de Stat: absolutism pi centralizare. Cu noul suveran au venit in
Spania, desigur, mulfi francezi care au ocupat posturi deosebite in
administralie gi in armatd in primele decenii ale domniei lui Filip al
V-lea. Mulfi dintre acei francezi s-au intors in patria lor cdnd s-a
terminat dzboiul de Succesiune gi, mai cu seami, dupd 1714, cdnd
t
Jean.
2
Melchor de.
3
Josd del.
Julio.
254 ISToRIA SPANIEI
Filip al Vlea s-a cdsdtorit cu Isabela Farnese. Aceasta a poftit-o sd
pleie pe prin[esa de Ursins, care nu a avut altd solulie decdt sI se
intoarc6 in Franla qi la fel au lbcut mulfi francezi care pdnd atunci
jucaserd un rol important in conducerea afacerilor politice qi de
-rdzboi.
Atunci s-a observat prezenfa altor categorii de striini:
italieni, flamanzi qi irlandezi. Prima categorie - cea a italienilor - a
ocupat primul loc la curte. Cu toate acestea, nu trebuie sd se
exagereze imporianla acelor striini, al cdror numir scddea pe
mdsuri ce guvernele s-au format tot mai mult cu minigtri spanioli'
Se obignuiegte si se repete cd influenlele venite din Franfa au
fost preponderente in primele decenii ale domniei lui Filip al Vlea
gi ca loitrebuiesi li se atribuie cea mai importantd dintre reformele
infiptuite atunci: Noul Plan, care a pus capdt regimului de privi-
legiu al teritoriilor din Coroana de Arag6n. Lucrurile nu par atdt de
clire. Urmdnd recomandlrile bunicului sdu Ludovic al XIV-le4
Filip al V-lea a cdutat sd fie pe placul supuqilor sdi din Coroana de
in Catalonia s-a cdsbtorit 9i in Barcelona a stat din
Aragon.
octombrie l70l p6nn in aprilie 1702 rara contestare a societ[fii
catalane. Cortesurile din 1701-1702 din Barcelona s-au hotdrdt cu
destule mai putine tensiuni dec6t ultimele cortesuri catalane ale lui
Filip al lV-lea, in 1632;cu acea ocazie, Filip al V-lea jurase in mod
solemn sd p5streze qi sd respecte privilegiile principatului. Lucrurile
s-au schimbat c6nd a izbucnit razboiul de Succesiune. Este atunci
c6nd Filip al Vlea a decis sd anulezf instituliile qi statutul specific
al regatelor Coroanei de Aragon. in 1707 se declard suprimate
priviGgiile regatelor Valencia li Aragon; in l7l5 se face acelagi
iucru cu principatul Cataloniei. Filip al V-lea nu procedeazl intr-un
mod sistematic, deoarece menline in vigoare regimul de privilegiu
al provinciilor basce gi al regatului Navarra. Tratamentul diferit
rezewat unor teritorii qi altora se explicd prin pozilia pe care au
avut-o unii qi allii in rizboiul succesoral: in timp ce basci 9i
pe Filip al VJe4 catalani, aragonezi
navarezi l-au ajutat 9i
valenciani au dat impresia de a nu indeplini lealitatea 5i fidelitatea
pe care o datorau suveranului; potrivit mentalitdfii epocii, astfel de
ititudine merita sd fie pedepsit6 qi sancfiunea a fost suprimarea
privilegiilor.
' C; Bourbonii, Spania.incepe o noud etapd a destinului ei
istoric. Aceast[ Spanie nu mai este o Spanie multipl4 cum era pe
EPOCA MODERNA 255
vremea celor din Casa de Austri4 dar, in schimb, e mai mare Ei
mai bine vertebratd. in secolele XVI gi XVII, pentru a se referi ia
monarh, se obignuia sI se vorbeascd de Regele Catolic, deoarece,
in realitate, cei din Casa de Austria niciodatd nu au fost regi ai
Spaniei, ci regi ai Castiliei, Arag6nului, Valenciei, conli de Bar-
celona, etc. Odatd cu urcarea pe tron a lui Filip al V-lea, chiar gi
inainte de Noul Plan, situalia e deja diferitd. [n documente intre
naliuni de la inceputul domniei (1701), Filip al VJea se intitu-
leazd rege al Spaniilor, titulaturd care apare in tratatele de la
Utrecht, qi mai ales in cel hispano-britanic din 13 iulie 1713 -
,,Rey Cat6lico de las Espaflas" -, pe cdnd in altele - a se vedea cel
hispano-savoian cu aceeaSi datd - figureazil ca Rege Catolic al
Spaniei. intr-adevdr, incepdnd cu domnia lui Filip al V-lea deja
se poate vorbi de Spania ca naliune coerentd gi omogeni din
punct de vedere institufional qi politic, in acelagi timp in care
preocuparea pentru patrii, atdt de viu prezentd la iluminiqti, devine
perfect compatibild cu un sentiment de apartenenfd la o comu-
nitate nafionald.
Venirea Bourbonilor e caracterizatilprin intdrirea absolutismu-
lui regal gi punereain funcliune a unei administrafii mai eficace. De
cdtva timp, teoria politicd potrivit cireia ocdrmuirea se definea prin
dualitatea intre rege gi regat reprezentat de Cortesuri, nu era dec6t o
ficfiune. Bourbonii nu au suprimat institufia" dar i-au retras toate
prerogativele. Cortesurile s-au convocat numai pentru ceremonii
protocolare; de exemplu, pentru a recunoaqte succesorul la tron gi a
saluta noul suveran la schimbdrile de domnie. Nu mai erau
consultate in legdtur6 cu legile care trebuiau sd se promulge nici cu
privire la impozitele care trebuiau sd se perceapd. Metoda era
caracteristicd Bourbonilor. Consiliile au rdmas, dar au trecut pe un
plan secundar gi au fost reduse la rolul de simple organisme teh-
nice, afard de Consiliul Castili4 care avdzut crescdnd importanfa
sa gi competenfele sale. De fapt in Consiliul Castiliei s-au elaborat
deciziile cele mai importante pentru viala politic6 a,tdrii. Secreta-
riatul de Stat s-a transformat in organul esenfial al ocdrmuirii.
Curdnd a constat din cinci direclii principale care au inceput sd se
numeascd ministere: Rdzboi gi Marin6" Indii, Stat gi Afaceri Ex-
teme, Afaceri Ecleziastice gi Justifie, gi Finante. O noud birocralie a
fost ?nsdrcinati s[ execute deciziile stdpdnirii.
 ISTORIA SPANIEI EPoCA MoDERNA 257
256

inaceastii reorganizare a structurilor administrative, institulia

semnal in acest sens. Marile reforme daleazi de la domnia lui
Ferdinand al Vl-lea. Au fost opera marchizului de la Ensenad4 care
intendenJilor a avut un loc determinant. Din l7l I s-au numit inten-
a ocupat funcfia de ministru al Marinei intre 1743-1754 gi care a
denfi in unele orage aldturi de prim magistra{i. in 1718 un decret al
acfionat in doui direc{ii complementare: recrutarea echipajelor gi a
lui Patiffo a definit funcfiile lor cu mai mare exactitate, dar textul
armamentului. S-a institu{ionalizat gi s-a reglementat Registrul
fundamental dateazA din 1749, pe vremea funcliei de ministru a
marchizului de la Ensenada. Prim magistrafii s-au limitat s5 exer-
Matricol. S-au construit qi s-au dezvoltat arsenale modeme in
Peninsuli (Chdiz, Femol, Cartagena) qi in Indii (Flavana). Numdrul
cite sarcinile administrative, in timp ce intendenlii primeau com-
petente mai clar politice: erau reprezentanfii puterii centrale, insir-
de nave a crescut cu regularitale. in ciuda rlzboaielor, efortul a
continuat p6nd la sfiryitul secolului.
cina{i sd aplice deciziile luate la Madrid gi si controleze executarea
Nu toate acele reforme, indreptate spre o mai mare centralizare
lor. Se conta pe ei, mai ales, pentru orice relativ la justifie, la
a puterii, se datoreazd influen{ei francezs, vizibild in primii paqi ai
administrarea general5, la fisc qi la problemele militare. Cu exceplia
Navarrei gi a larii Bascilor, teritoriul a fost imp6(it in zece cdpi-
noii dinastii. IVIulte fuseserd deja gdndite mai inainte, chiar daci
n-ar fi fost realizate in practicd. Sunt acele reforme cele care au
tdnii generale: M6lag4 Sevill4 Tenerife, Badajozt Z'arnora, La
permis Spaniei - o Spanie pe care tratatul de la Utrecht o eliberase
Corufi4 Asturias, Zuagoz4 Barcelon4 Valencia gi Palma.
de balastul pe care il presupuneau integrarea Flandrei in monarhie
Armata a cdpdtat tot mai multd importanld in preocupdrile
gi solidaritatea cu cei din Casa de Austria din Viena - si profite de
ocArmuirii. in locul mercenarilor de odinioard, s-a creat o armati
conjunctura favorabili pentru a juca in secolul al XVIII-lea un rol
permanentii gi nalionald, inspirat?i din modelele francez gi prusac.
important de mare putere europeand qi mondiald.
Batalioanele s-au transformat in regimente. Pentru funcfiile de
comandd ale acestei noi armate s-a contat pe nobili care au primit o
formare special[ in academiile mititare - cea din Segovia a avut,
Politica externd
incepdnd cu domnia lui Carol al Ul-lea" un rol de primi mdrime in
Spania iese foarte prost din tratatul de la Utrecht (1713), care
privin{a artileriei -. Ierarhia mergea de la generali (sau brigadieri)
pune capdt rizboiului de Succesiune. A trebuit ca si renunle la
pdnd la sergenfi, trecdnd pe la colonei sau gefi de bataliorl sergenli
toate posesiunile pe care le avea in firile de Jos gi in ltalia; chiar in
majori (insircinafi mai ales cu probleme de intendendenla), loco-
Peninsuld, Anglia continud si ocupe Gibraltar, qi tot Anglia obfine
tenenfii-colonei, cdpitanii, locotenenfii, sublocotenenfii, cadefii qi
doud concesiuni valoroase in Atlantic: monopolul de furnizare de
adjutanlii. Metodele de recrutare au fost gi ele profund modificate.
sclavi negri in America - instalare - qi nava aga-zisi cu permisiune,
Organizarea definitivd dateazA din 1770 cu instaurarea unui soi de
adic6, o breqd considerabild in monopolul comerlului cu Indiile.
serviciu militar obligatoriu de cinci ani la care erau supugi, in
Ceea ce atrage atenfia la diplomafia spaniold in timpul domniei lui
principiu, tofi spaniolii cu vdrste cuprinse intre gaptesprezece gi
treizeci gi gase de ani, alegi prin tragere la sorfi: un recrut la fiecare
Filip al VJea sunt eforturile pentru a corija acele clauze din tratatul
de la Utrecht care erau evident contrarii intereselor bine inlelese ale
cinci locuitori (recrutnri). Cdnd efectivele se dovedeau insuficiente,
na{iunii $i traditiilor sale cele mai inveterate. Filip al VJea s-a
se completau cu inrolfui voluntare pi cu recrutdri obligatorii printre
resemnat ugor in fala pierderii Jdrilor de Jos. in schimb, niciodatd
vagabonzi.
nu s-a conformat articolelor de la Utrecht referitoare la Indii li la
Putere mediteraneand qi atlantic4 Spania trebuia ca sd moder-
Italia. La Indii, fiindci era vorba de a pdstra pi a mdri o sursl de
nize,ze pi sd intireascd marina sa pentru a garanta securitatea
venituri esenliald dacd Spania dorea sd fie pe mai departe o mare
comunicatiilor sale gi a face si se respecte monopolul comercial
putere; la ltalia" pentru cd Siciliq, Sardinia gi Napoli fuseserd din
fa{a de coloniile sale din America. ln 1717, crearea unui gen de
gcoald navald ?n C6diz (Academia de Gdn;i Marine) a fost un prim
Evul Mediu o proiecfie a Coroanei de Arag6n. in aceastd strddanie
 ISTORIA SPANIEI E,PoCA MODERNA 259
258

pentru a rectifica deciziile de la Utrech! Spania

qi-a indreptat qi confirmat pe tron in anul urmdtor, cdnd a renunfat la Parma
Lforturile citre apdrarea intereselor sale proprii; nu a fost niciodati pentru a deveni rege al celor Dou[ Sicilii. Prin al doilea pact de
;W; diplomal^iei francezs; a acfionat cu deplind independen!6' familie (tratatul de la Fontainebleau, 1743), Ludovic al XV-lea s-a
il;;i" sa se renunle definitiv la falsul concept, atdttotdetimpulrdspdndit, angajat sd sprijine pretenfiile celui de-al doilea fiu al Isabelei
; $;ta de-a lungul acestei perioade, s-a aflat sub Famese, infantele Filip, asupra zonei Milano qi ducatelor Parma 9i
Oirectivele Franfei, ca ramur[ mai micd a Casei de Bourbon' Ba Toscana. Pacea de la Aix-La-Chapelle (1748) a ratificat aceasti
uu existat rittulii in care s-a petrecut tocmai contrariul: spania situa{ie. Spania a oblinut in ltalia aproape tot ceea ce revendica;
"tiu,
a trebuit s[ se confrunte cu Franla in apdrarea intereselor
sale' APa infanlii Famese domneau in Parma, Toscana, Napoli qi Sicilia. E
r-" i"t"*pf"t in ltalia, de exemplu, atdt de timpuriu-precum. 17.17^qi adevdrat ci Spania s-a angajat si nu incoqporeze niciodatii acele
i 8, laia trupe spaniole au pus stapdnire pe Sardinia
i r
qi Sicilia. ln teritorii la coroan6. Dacd unul dintre suveranii lor ajungea si fie
razUoiut u u.mut, Spania a trebuit sd se lupte cu Austri4 Savoi4 rege al Spaniei, trebuia sd renunfe imediat la titlul sdu in Italia.
"" Vigo gi Pontevedra- qi cu Franfa' cate a Aceasta s-a intdmplat in 1759, cdnd Carol al III-lea a fost chemat
-
Anglia care a ocupat
decdt sI evacueze sd-l urmeze pe fratele sdu vitreg Ferdinand al Vl-lea; atunci nu a
invidat Guiptizcoa. Nu a avut altb solulie
teritoriile cucerite (1719). Mai mult noroc a avut Spania
dupd mai domnit in Napoli. Fdcuti aceast6 modificare, tratatul de la Aix-
ani, in 1334-1735: profitdnd de o conjuncturi La-Chapelle l-a anulat pe cel de la Utrecht, cel pulin in privinfa
"in"irpr"o""
ini"mfuion*a favorabild, a putut sI conteze de aceastd dati
pe Italiei. Din acest punct de vedere, Filip al V-lea, care a murit in
ilunauoinl" Franlei qi Angliei pentru a lua in stdpdnire Napoli
qi 1746, a obfinut o victorie postumd. Fiul 9i succesorul siu, Ferdi-
ii"ifiu. Infantele spaniol don Cirlos - viitorul reee a] Sg1ni"ei 9g:t nand al Vl-lea, s-a declarat satisfbcut. Nu a mai intreprins nici un
allIl-lea_afostrecunoscutcaregealcelorDoudSicilii.lnlT43, rdzboi. Sub domnia lui, Spania s-a dedicat in intregime s5-9i refaci
sale italiene: forfele in interior qi in America.
Spania a incercat sd realizeze alta din revendicdrile
zona Milano, dar nu a avut succes; Milano a scdpat pentru il reprezentau ldrile de Jos qi
Vdzdndu-se fdrd balastul pe care
totd"uunudeambiliileMadridului.TratatuldelaAix-La-Chapelle concentrdndu-qi eforturile asupra Italiei qi asupra tndiilor, diplo-
(1748) a insemnat o revizuire completd a solufiei arbitrath
la malia Bourbonilor relua o tradilie care fusese neghjati de cei din
ijt pentru ltalia. Spania oblinea recunoagterea vocafiei sale de Casa de Austria, care se legaserd sd apere interese dinastice mai
""ftt
a exercita o influenld preferenfiald in Mediterana occidentali 9i' mult decdt nafionale in Flandra 9i in Europa de nord, prin solida-
it""pa; de atunci, diplomalia ei a qutut s6. se orienteze din plin ritate cu ramura din Viena a familiei. Avea astfel noua dinastie sI le
spre obiectivul de a contracara ambiliile Angliei
in America' dea dreptate in mod retrospectiv acelor castiliani, care, de la inceput
Spania a menfinut aqadar bune rela{ii. cu.FranJ4 care a promis a$a cumin cazul comuneros, igi manifestaserd dezacordul fafi de o
sa o spriiine in revendicdrile sale cu privire.la
Gibraltar' Acesta a politicd imperiali foarte indepdrlatd de preocupdrile vitale din
fost obiectivul tratatului de la El Escorialt (1733), primul
din Spania.
put de familie intre Bourboni care a garantat pentru Spqa
"i"
i"rii"riif" pe care deja le poseda qi pe cele care se putea sd le DoMNtA LUr canolal lll-lea ( I 759-l 788)
Jobandeasca in ltalia. Filip al v-lea s-a aliniat,
deci, alaturi de
LudovicalXV-teainraz.boiuldeSuccesiunedinPoloniagia Toatd lumea e de acord acum in a recunoa;te importan{a
beneficiat de acest lucru in 1734, cdnd a cucerit de
la austrieci miqcdrii reformiste din a doua jumdtate a secolului al XVIII-lea 9i
N"p"fi qi, ulterior, Sicilia' Infantele Carol a fost incoronat in Sicilia in a semnala recunoqtinfa ei fa!6 de curente de gdndire proprii
Spaniei. Strbdania de innoire a fost, de fapt, cu mult inainte de
I venirea la domnie a lui Carol al llt-lea. Personalitatea suveranului
Complex monumental in apropiere de Madrid'
 260 lsroRIA SpaNrsr
este in parte rdspunzdtoare de aceasti apreciere pozitivd a domniei.
Carol al III-lea ducea o viafi ordonati. Vdduv din 1760, a decis si
nu se mai cdsStoreascd; nu se cunosc nici amante nici aventuri
trec6toare. Viafa de la curte il plictisea. Singura lui pasiune era
vdnitoarea" cdreia ii dedica mai multe ore pe zi, dar asta nu-l
impiedica sd nu urmdreascd de aproape problemele politice. Foarte
congtient de obligaliile sale, nu era mai pulin de prerogativele sale.
Era genul de monarh absolut care nu tolera nici un atac la
autoritatea sa nici la maiestatea functiilor sale. I se atribuie aceastii
fruzi cwe spune totul: ,priticuea actelor ocdrmuirii, chiar gi atunci
cdnd sunt discutabile, e un delict!".
Ministrii iluminali
Cdnd Carol al lll-lea s-a urcat pe tron avea deja o lungb
experienfi ca rege. Domnea in cele Doud Sicilii din 1735 qi, la
Napoli, a avut prilej de a reflecta asupra problemelor pe care le
punea adaptarea unei pri la realitdlile lumii moderne. in Spania a
gdsit o situafie asemdndtoare. Era vorba de a transforma regatul
siu intr-o mare naliune, continudnd opera predecesorilor sii.
Carol al III-lea s-a bizuit in primul rdnd pe unii oameni pe
care ii cunoscuse in ltalia gi care se bucurau de toatd increderea
sa: Crimaldir gi marchizul de Esquilache2. Acesta a cumulat mi-
nisterele de Finan,te Ei de Rdzboi. Era competent, dar autoritar;
in plus, ducea o viafd de risipd. Din aceste motive, gi pentru ci
era striin, Esquilache curdnd a devenit impopular. Dupd rdzvrd-
tirile din 1766 indrep^tate impotriva s4 Carol al III-lea s-a vdzut
nevoit s6-l destituie. Incepdnd cu acea dat6, guvernul a fost con-
dus de spanioli. Trei oameni incarneazd miqcarea reformistd:
contele de Aranda3, Campomanesa qi Floridablancas, tofi trei
foarte reprezentativi pentru vremea lor; s-au bucurat de o jude-
catd in necunoqtinli de cauzA in Europa iluministd gi, mai cu
I Aranda, Floridablanc4 a fost unul dintre primii in a avansa ideea
Marchizul de.
2 cd rnilitarii trebuiau s[ se supuni puterii civile.
Squillacio; pentru spanioli, Esquilache.
' Pedro Pablo Abarca de Bolea.
o
Pedro Rodriguez de.
'Conte de (Jose Moftino).
EpocR MoDEI{NA 261
seamd, din partea filozofilor francezi, ceea ce a produs neinfele-
geri, dat fiind cI nici unul dintre ei nu a fost, propriu zis, un
cnciclopedist. Multd vreme s-a vdzut in contele de Aranda un
volterian, un mason gi arhitectul expulzbrii iezuifilor. Nimic nu e
mai fals: Aranda nu a fost un nepios nici un discipol al enciclo-
pedigtilor francezi,.cu atdt mai pufin un mason. A cdldtorit mult:
in ltalia - a studiat la Colegiul Spaniol din Bologna -, in Prusia,
unde l-a cunoscut pe Frederic al IIJea; in Fran!4 unde a fost
ambasador gi unde a avut prilejul sd intre in relafii cu mediile
cele mai diverse. Aceastd experienfi a lEcut din el un om
deschis la realitdfile Europei, apt pentru a percepe rdmdnerea in
urmd a fdrii sale gi preocupat pentru a o moderniza. Aranda a
fost, inainte de toate, un aristocrat gi un militar, ceea ce il opune
celorlalfi doi rniniqtri reformiqti, Floridablanca qi Campomanes,
amdndoi de obdrgie mai modestd qi universitari ca formare.
Primul qi-a inceput cariera ca membru al Consiliului Castiliei gi
apoi ca procuror in acesta. Din 1777 pdnd in 1792 a exercitat
aproape fird intrerupere puterea supremd. Al doilea a fost un
erudit cunoscut prin calitdfile sale de istoric.
In spatele acestor trei oameni se grupau adepfii reformelor.
Deqi toli erau de acord cu necesitatea de a aduce schimbiri, erau
foarte impd(ifi in ceea ce privegte mijloacele pentru a le infiptui.
ln linii generale, partida aragonezi se opunea,,gulerelor". Prima a
fost porccliti astfel pentru cd geful ei, contele de Arand4 era
aragonez+ dar nu era deloc regionalistS, nici mdcar regionald. Sub
aceastl etichet?i se grupau aristocralii pe care ii ingrijora creqterea
puterii jurigtilor qi a func{ionarilor. Membrii partidei aragoneze
erau in majoritate militari gi cravata {bcea parte din imbrdcd-
mintea lor obignuitd. in consecinld i-a numit pe rivalii lor cu
termenul de ,,gulere", deoarece erau aproape singurii care purtau
acel soi de guler scrobit pe care Filip al lV-lea il recomandase
pentru a inlocui grumdjerele scumpe ale hidalgilor. in rezumat, pe
de o parte erau civilii; pe de alta, militarii. Marele adversar al lui
Minigtrii lui Carol al lll-lea doreau sd reformeze societatea,
economia, inclusiv obiceiurile, dar iniliativa schimbdrii trebuia
sd rdmdnl in mAinile autoritdtilor. Era de sus de unde s-au strd-
262 lsronn SpaNrer
duit sd impulsioneze gi, la nevoie, sd impund reformele. Exact
ceea ce dovedegte istoria societdfilor economice de prieteni ai
fdrii. Prima s-a ndscut in 1764 in lara Bascilor; un anumit
numdr de notabili - hidalgii din Azcoitia -, preocupafi de a face
productive resursele locale, au infiinfat un grup de studiu care
s-a interesat de qtiinfele aplicate (nautic6, mineralogie...), de
imbundtd(irile tehnice care se puteau aplica in agriculturd, in
industrie, in comer!, in viala cotidiani, etc. Campomanes repede
a inleles cd se putea trage folos din iniJiative de acest fel, dacd
se extindeau in tot regatul. La indemnul sdu qi sub patronajul
sdu, societdfile s-au inmullit. Reprezentan{ii puterii centrale -
prim magistra{ii - au fost invitafi sd infiinfeze societd}i peste tot
gi sd se strdduie ca notabilii - clerici, nobili, comercian{i * sd se
inscrie in ele. Acolo se studiau mijloacele pentru a indepdrta
rutina qi pentru a rdspdndi ,,Luminile" in r6ndurile poporului
prin crearea de qcoli, ateliere, aziluri, prin imbundtdfirea cultu-
rilor, a industriei, a drumurilor, a igienei, a salubritilii publice,
etc. Campomanes le-a pus la dispozilie chiar un fel de ghid
practic odati cu al sdu Discurso sobre el fomento de la industria
populart, care a avut un tiraj de 30.000 de exemplare. Rezulta-
tele, conform lui DominguezOrtiz, au fost mai degrabd dezamd-
gitoare: multe discursuri teoretice, expuneri, proiecte, dar pufine
realizdri practice: tehnicile agrare, in special, au continuat sd fie
arhaice, in ciuda tuturor studiilor qi discufiilor din societdfile
economice.
Miniqtrii lui Carol al III-lea au indreptat abuzuri gi au intro-
dus inovafii in cea mai mare parte a institufiilor din Vechiul
Regim, dar au menlinut institu{iile. La inceputul secolului al
XIX-lea, lnchizilia mai existao la fel ca Mesta, breslele, dreptu-
rile de primogeniturd... Migcarea de innoire a fost suficient de
clard pentru a-i supdra pe conservatori, dar nu suficient de
curajoasd pentru plScerea reformigtilor mai ambigiogi care do-
reau schimbdri mai semnificative in structurile economice gi
sociale. Progresul, a$a cum il concepeau miniqtrii iluminafi, tre-
buia ca sd fie rezultatul unui rdbddtor efort pedagogic.
' Tratat despre incurajarea dibdciei populare.
EPOCA MODERNA 263
Miscarea reformistd
in Spania" ca gi in restul Europei in a doua jumdtate a seco-
lului, guvemanlii care doreau sd dezvolte prosperitatea tirii lor se
indreptau spre un liberalism tot mai consolidat. Reglementarea era
considerati ca o frdnd in calea progresului. Pentru a asigura avu{ia
publicd se credea mai eficace a se bizui pe jocul liber al fo4elor
naturale: laisser- faire, laisser-passer. ln domeniul industrial se
aprecia ci breslele, cu regulile lor minujioase, favorizau menfinerea
stqtu quo gi incurajau rutina in detrimentul innoirilor pe care puteau
sd le aducd inifiativele private. Aten{ia s-a concentrat inainte de
toate asupra agriculturii, acolo unde se vedea sursa intregii bog6!ii;
totodatd in acest sector se dezaprobau metodele qi structurile din
trecut - fixarea unui pref misurile luate de primdrii pentru a
asigura aprovizionarea oragelor, taxele de trecere, etc. -. Aceste noi
orientdri erau in mare parte datoare influenfei fiziocra{ilor francezi,
deqi nu trebuie sd se subestimeze influenfa gdndirii engleze. Citre
sfiryitul secolului, Adam Smith pare sd fi avut mu$i cititori in
Spania. Au fost teoriile sale cele care au inspirat activitatea miniq-
trilor iluminali gi, mai cu seam5, cea a lui Campomanes, care gi-a
asumat doud obiective complementare: cregterea producliei gi a
comerfului, qi punerea sub culturd de noi terenuri prin improprietii-
rirea cu loturi a liranilor mai defavorizali.
Din 1759, o serie de recolte proaste au provocat o cregtere
subiti a pre{urilor grdului, care s-au dublat intre 176l-1765. Acesta
a fost momentul pe care l-a ales Campomanes pentru a decret4 in
1765, desfiinlarea prelului oficial pi libera circulafie a cerealelor gi a
vinului. Se agtepta de la acest lucru o ieftinire a prelurilor gi o
aprovizionare mai satis{icdtoare, dirijdnd regiunile excedentare
surplusul lor cdtre celelalte. S-a intArnplat tocmai contrariul.
Speculanlii au depozitat cerealele pentru a face sd creasci gi mai
mult prefurile. Lipsa Ei-a fbcut aparifia qi nemul.tumirea a crescut. A
tbst licut rdspunzdtor de crizA guvemul qi, in special, minigtrii
italieni. O mdsurd care nu avea nimic a face cu problema cerealelor
s-a ad[ugat motivelor de exasperare. O pragmaticd din 10 martie
1766 a cerut madrilenilor ca de atunci sd poafte un tricorn gi o
pelerind scurtd sau o redingotb. Mdsura a fost rdu primit6. La 23
martie 1766, o mullime eteroclitd a prddat regedin{a marchizului de
264 ISTORIA SPANIEI
Esquilache. O manifestalie s-a desfbqurat a doua ziinfala Palatului
Regal. Mulfimea a cerut ca regele sd iasd in balcon 9i i-a smuls
unele concesii precum destituirea lui Esquilache, dizolvarea gdrzii
valone, scdderea pre{urilor, abrogarea decretului pelerinelor...
Regele a cedat la toate revendicarile, dupd carc a plecat spre
Aranjuez. Domolitd in Madrid, revolta s-a extins in lara Pascilor,
Zarugoza, Murci4 Salamanc4 La Corufl4 Palencia... In toate
plrfile se protesta din cavzacregterii prefurilor; erau invinuili aface-
riqtii, speculanfii qi cend qi cdnd autoritdfile locale' Calmul reveni
rapid, dar contele de Arand4 numit pregedinte al Consiliului
Castiliei, nu a acceptat lovitura care se ddduse autoritifii Statului'
I-a sugerat regelui ca sd-Ei retragd concesiile ficute sub con-
strdngere, cu exceplia destituirii lui Esquilache. El era convins cd a
existat conspira,tie din partea privilegiafilor, ale cdror interese erau
ameninJate de libertatea de circulalie a grdnelor qi c[ in general,
erau ostili spiritului reformelor.
Revoltele din 1766 i-au incitat pe miniqtri sd reflecteze mai
mult asupra misurilor de luat. Prima reformd - care dateazd din
26 iunie 1766 se referea la funcfionarea municipiilor. Acestea
- comerciale de utilitate public[.
demonstraserd cd erau incapabile sd asigure aprovizionarea
oragelor in condilii satisfbcdtoare gi guvernul le-a ftcut rdspun-
zdtoare de acest lucru pe oligarhiile locale. S-a decis ca in con-
siliile municipale, alituri de regidoresr tradilionali, proprietari
de funcfii care se transmiteau din tati in fiu qi care exercitau
puterea fErd nici un control, sd ocupe posturi unii reprezentanli
desemnali de populafie indiferent de stdri: doi sau patru deputafi
ai comunitdlii gi un reprezentant al municipiului. Rolul deputa-
{ilor se limita la problernele legate de aprovizionarea populaliei;
reprezentantul municipiirlui, in ceea ce-l privea, putea sd inter-
vind in toate problemele, dar nu avea drept de vot. Reforma era
menitd sd puni capdt puterii discrelionare qi abuzurilor din par-
tea regidores, asociind in dezbateri pe unii reprezentanfi califi-
cali ai populafiei. Acest timid progres democratic a fost primit
cu scepticism qi ostilitate. De cele mai multe ori privilegiafii au
refuzat sd participe la alegeri, 9i, drept urmare, noii deputali au
pierdut din reprezentativitate qi din autoritate. Unii dintre ei au
t Andaluzia de Sus. Se spera sd se rezolve doud probleme in acelagi
Magistrali numifi de rege.
EPOCAMODERNA 265
incercat chiar sd transforme func{ia lor pe viafd qi ereditard,
adicd, sb se asimileze oligarhiei locale. Acest egec este caracte-
ristic epocii. Minigtrii lui Carol al lll-lea erau niqte reformigti, nu
nigte revolufionari. Doreau sd modernizeze Spania, sd termine
cu privilegiile anacronice gi sd introducd o mai mare prospe-
ritate, dar frrd a pune la indoiali ordinea sociald stabilitS. Ideea
unei nobilimi ereditare nu ii deranja, cu condilia ca aceastd
nobilime sd fie conqtientd de responsabilitS{ile sale gi s6-gi
indeplineascd rolul: trebuia ca sd constituie elita nafiunii pi sd fie
un exemplu de civism qi de patriotism. Ceea ce criticau refor-
miqtii nu era, deci, nobilimea in calitate de corp social, ci nobilii
nevrednici care nu indreptdfeau privilegiile lor cu dedicarea lor
spre binele public Ai o via!6 exemplard. inleleasd in acest fel, o
nobilime ereditari le pirea absolut necesard, gi miniEtrii ilu-
minati erau chiar dispugi sd-i integreze in ea pe cei care, prin
activitatea qi dinamismul lor, contribuiau la prosperitatea ldrii.
Acesta a fost obiectivul pe care qi l-a propus decretul din martie
1783: a permis innobilarea familiilor care, de-a lungul a trei
generafii, ar fi fost in fruntea unei intreprinderi industriale sau
Aceastd preocupare pentru a respecta statu quo explicd timi
ditatea qi egecul pe jumdtate al reformelor intreprinse in domeniul
agriculturii. Miniqtrii lui Carol al III-lea erau convinqi c6 cregterea
vitelor extensivd constituia un obstacol pentru progresul agricul-
turii; erau ostili fa{d de Mesta. De la Regii Catolici, a fost
totdeauna un membru al Consiliului Castiliei care a prezidat acest
organism. in toamna lui lTTg,Campomanes a fost numit pentru a
ocupa acel post gi s-a folosit de el pentru a suprima unele din
privilegiile de carese bucura Mesta de secole, dar nu s-a reugit sd
se aboleasci institufia. inqigi miniqtrii doreau sd imbundtiifeascd
situalia numerogilor !6rani fird pdmdnt in sudul Spaniei, unde
zone imense erau destinate cregterii vitelor sau de bund voie
pardsite; progresul economic Ai preocupdrile sociale pdreau sd
ceard o reformd agrard, Acestea erau obiectivele ce se urmdreau
cu ambifioasele proiecte de colonizare interioard din Andaluzia gi
Extremadura. ldeea a fost schilatd de marchizul de la Ensenad4
dar realizdnle dateazd din vremea domniei lui Carol al III-le4 in
266 ISToRIA SpauTBI
timp: pe de o parte, s[ se imbundtd,teasci situafia terenurilor din
Andalwia, regiune cu mari proprietdli unde pimdntul era prost
impdrfit, randamentele erau foarte slabe qi mii de zilieri trdiau in
mizerie; pe de alti parte, sd se garanteze securitatea rutei din sud
la trecerea ei prin Sierra Morena, unde bande inarmate atacau cu
regularitate convoaiele de cdldtori. Campomanes a redactat statu-
tele agezdrilor care urmau sd se intemeieze: s6 se acorde fiecdrei
familii de coloni cincizeci de fanegasr - in jur de treizeci gi trei de
hectare -, unelte de muncd qi vitele necesare; pd;unile comunale
sd fie interzise; fdranii sd aibl drept de a-qi imprejmui proprietd-
file, gi oile de la Mesta sd nu poatd s[ pascd in ele nici sd le
traruiteze. Sd se favorizeze habitatul dispersat cu unele mari loca-
litdli, nuclee de colonizare, care sd aleagd ele insele consiliile lor
municipale; sd existe o parohie la fiecare patru sau cinci agezdri pi
o gcoald de fiecare parohie, dar nu mdnistiri nici cdlugdri. Pro-
iectul era un fel de utopie a lluminisrnului. Pretindea sd creeze un
model de dezvoltare economicd qi sociald care sd poatd servi de
exemplu regiunilor invecinate. Campomanes a incredinfat realiza-
rea sa unui tdndr creol peruan, Pablo de Olavide, pe care l-a numit
asistent - adicd, prim magistrat - de Sevilla gi intendent al noilor
aSezdri din $ierra Morena. Olavide a acceptat aceastd misie cu
entuziasm. in 1776 noile aqezdri aveau deja 13.000 de locuitori
grupafi in vreo cincisprezece localitifi prospere: Santa Elena, Las
Navas de Tolos4 Guarromin, LaCarlot4 LaLuisiana..., bachiar
La Carolina, deveniti un mic Ai vesel oraq. Olavide a incurajat
cultivarea de cereale qi de mdslini; terenul irigat a permis cregte-
rea legumelor qi livezilor frcute de mdnd omeneascI. Nu s-a uitat
de meseriaSi. Olavide a instalat lesdtorii pentru leserea l6nei,
fabrici de stofe de bumbac, ateliere de textile Ei de ol6rie, fabrici
de sdpunuri... Olavide visa si fac6 navigabil Guadalquivirul
pentru a asigura comercializarea produselor. Reforma, in ciuda
acestor lucruri, atrezit invidii qi a stdrnit critici din partea marilor
proprietari locali gi a primdriilor care au trebuit sd renunfe la o
parte din bunurile lor comunale. Obiecliile cele mai insidioase au
provenit din mediile monastice, excluse de la noile aSezdri. Ca
bun reprezentant al lluminismului, Olavide dorea o religie purifi-
'Fanega- 0,64ha.
Epoca MoDERNA 267
cat6, frrd, manifestdri de ostentafie apropiate de supersti{ie. Niqte
capucini germani s-au alarmat in fa,ta acestei stdri de spirit qi l_iu
denunfat Inchizifiei, care l-a arestat.
Aceleapi inten(ii au inspirat proiectele de reformd agrardin
Extremadura. Era vorba la fel de o regiune cu mari proprietdti
unde zonele destinate pdqunatului transhumant ocupau vaste
intinderi. Campomanes a dorit s6 mdreascd producfia prin desle_
lenirea de noi pdmdnturi qi punerea la dispozilie a mijl,oacelor de
trai celor ce erau lipsili de ele. Ideea ministrului era si acorde
fiecdrei familii un lot cu arenddri de lungd duratd care sd le
permiti un trai decent. S-a decis sd se impartd numai pdm6ntu_
rile care fbceau parte din bunurile comunale. consiliiri munici-
pale - agadar, oligarhiile locale au fost insdrcinate sd duc6 la
-
indeplinire reforma. Dar, consilierii nu aveau interes ca si se
constituie noi exploatdri in detrimentul unor paquni lucrative,
asupra carora deseori igi rezervasera folosirea. prin urmare au
sabotat reforma, care nu gi-a atins obiectivele pentru cd inifia-
torii ei nu au dorit sd sfideze interesele in joc.
Statul a intervenit pi in sectorul industriei qi comer,tului. A
reu$it sd imbundtifeascd comunicafiile interioare printr-o poiiti"a d"
mari lucrdri, dintre care cele mai importante au fost finalizarea
canalului Imperial din Aragon qi construclia unei relele de drumuri
publice destinate sd facd legitura intre Madrid gi principalele ora$e
din Spania. Program ambifios care a fost realizat numai in parte.
s-au depus mari eforturi in favoarea manufacturilor regale: oglimi,
po(elanuri, tapiserii... Din punct de vedere tehnic, suicesuli fost
i nd iscutabi l. Tapiseriile manufacturi i
din Madrid-Guadalaj ara erau
cele mai bune din lume. Fabrica avea 650 de rilzboaie gi folor"u
mai mult de 2.000 de muncitori, pe ldngd cele 15.000 de filatoare
care lucrau pentru ea in La Mancha. in latura financiard, totugi,
manufacturile au fost constant deficitare gi au putut sd se menlind
numai grafie capitalurilor Statului. pentru i stimula industria
nalionald' campomanes a practicat o politicd vamald selectivd ce
evalua produsele care puteau fi competitive (stofele,
fesdturile de
mdtiisurile, produsele de in...). in pofida acsstor mdsuri,
!u1bac,
balanla comerciald a fost mereu negativd; Spania exporta l6na, vin,
minereu de fier, fibre vegetale (mdtase, afid) Si importa, mai cu
seamd,,tesdturi gi cereale.
268 ISTORIA SPANIEI
Reformigtii se indignau in fafa masei de sdraci, de vaga-
bonzi qi marginali care infesau oragele' Doreau sd foloseascl
acea mdnd de lucru potenfiald; era ceea ce se numea ,,caritatea
infeleapt6", adic5, ajutarea sdracilor neimpd(indu-le pomeni, ci
ddndu-te de lucru qi pldtindu-le un salariu. Din toate grupele
considerate ca periculoase, cel al liganilor a fost obiect al unei
supravegheri speciale. in 1748 marchizul de Ensenada a hotdrdt
s6-i condamne la inchisoare qi la galere. Dupd doudzeci de ani,
Campomanes a reluat problema qi a propus si-i instaleze pe cei
bdtrdni in unele oraqe qi si trimitd restul in America. liganii nu
au fost integrafi in societatea spanioli pdnd in 1785, mulfumitd
unei pragmatici inspirate de Floridablanca. S-a declarat in mod
solemn cd nu apartineau unei ,,rase infecte" Ei cd aveau aceleaqi
drepturi ca restul spaniolilor, dar, in contrapartidd, li s-a cerut ca
sd se asimileze. Misura pare sd fi avut eficacitatea sa, deoarece,
la sfdrqitul secolului, mai mult de 9.000 de figani din cei 10.000
pe care ii avea Spania se sedentarizaserd.
Biserica, religia Si Statul
in Spania, Iluminismul nu a pornit o lupti impotriva reli-
giei; ceea ce qi-au propus reformigtii a fost, pe de o parte, sd
promoveze o religie iluminatd gi, pe de alt4 sd pund clerul in
serviciul Statului gi s6J facd sd participe la modernizarea f6rii.
Reformigtii nu vedeau in religia populard dec6t ignoran{6,
superstifie gi fanatism; ii gocau procesiunile din Sdptimdna
Mare, cu secta flagelatorilor; reprezentiirile din Joia Verde,
pelegrinajele, festivitdlile gi banchetele organizate de confrerii,
in care nu vedeau decdt cheltuieli inutile. Miniqtrii contau pe
cler pentru a indrepta masa poporului spaniol spre o religie puri-
ficatd de elementele sale superstifioase, dar era necesar ca pro-
priul cler sd fie la indtfimea misiunii sale. In general, episcopii
numifi la propunerea regelui au fost satisfrcdtori 9i au acceptat
cu plIcere sd sprijine eforturile guvernului pentru a transforma
fara. Existd unele exemple semnificative, precum cel al cardina-
lului Lorenzana, arhiepiscop de Toledo, care a ciutat sd dezvolte
mdtdsdriile gi care a trimis la parohii sdi o pastorald despre cum
sd se modernizeze agricultura gi sb se imbunitd{eascd in felul
EPocAMODERNA 269
acesta situafia {6ranilor; episcopul de Mdlaga a cheltuit zece
rnilioane de reali pentru construcfia unui apeduct, etc.
Mulfi parohi, in schimb, erau aproape fird carte qi unii duceau
o viald pufin inilfdtoare. Reformele adoptate in 1768, drept aplicare
a Concordatului din 1753, erau menite sd remedieze aceastil
situafie. O ordonanti a redus num5rul de concesiuni cu scopul de a
asigura parohilor nigte venituri decente qi i-a obligat pe preofi si
locuiascd in parohia lor. S-a terminat cu situaliile ambigui, precum
aceea a celor care se cdlugdriserd sau primiserf, rang clerical infe-
rior, totuqi care beneficiau de privilegiile legate de starea eclezi-
astici. Aceeagi ordonanli din 1768 s-a ocupat de formarea clerului;
ii obliga pe episcopii care incd nu ftcuseri acest lucru sd deschidd
un seminar in diocezele lor. Formarea viitorilor preofi cuprinde4 in
principal, studiile biblice gi patristice qi istoria Bisericii, dar gi
gtiinfele exacte qi morale; se recomanda reducerea la proporfii
judicioase a,,subtilit[filor scolastice".
Reformigtilor nu le pldcea mult clerul aparfin6nd unui ordin
religios. Societatea lui lsus, mai cu seamd" stdmea suspiciunea lor.
Reformigtii aveau tendinfa de a exagera influenfa sa in Stat, in
societate -datoritd locului in invd(dmdnt gi in America
- -
misiunile din Paraguay, de exemplu, constituiau un teritoriu imens
in care iezuifii exercitau o autoritate ce se credea incompatibili cu
aceea a regelui -. in Franla, considerafii asemdndtoare duseserd" in
1764, la dizolvarea Societifii lui Isus. in Spani4 revolta lui
Esquilache a oferit pretextul. Aranda nu a avut nimic de-a face cu
expulzare4 al cdrei adevirat inspirator a fost Campomanes, care s-a
convins cd iezuifii au avut o mare rispundere in toate manifestiirile
organizate impotriva guvernului in 1766. Scopul lor ar fi fost sd
provoace o schimbare de guvem, poate chiar abdicarea lui Carol al
III-lea. ln 1767, cei 2.641 de iezuifi din Spania gi cei 2.630 care
locuiau in America au fost expulzali; averile lor au fost confiscate
in beneficiul Statului. Jos6 Mofiino, ambasador la Vatican gi viitor
conte de Floridablanc4 a obfinut de la Papa, in 1772, dizolvarea
Societiifii lui lsus.
Dintre toate institufiile Vechiului Regim, Inchizifia este cea
care cel mai mult dduna prestigiului Spaniei in exterior; era
simbolul intoleranfei gi fanatismului. in prima jumltate a secolu-
lui, Sffintul Oficiu nu gi-a redus activitatea. intre 1720-1740 s-au
 ISToRIA SPANrcI EpocaMoDERNA 271
270

cAt gi Floridablanca vedeau in Sffintul Oficiu organul cel mai

intentat cdteva sute de procese Ei s-au pronunfat diferite con-
fanatic al Statului gi, totugi, nu doreau siJ suprime. lnchizilia a
damndri la moarte dictate impotriva iudaizanfilor. Nu s-au mai
continuat sd fie o unealti a puterii, dat fiind cd era regele cel care
celebrat mari autodafeuri precum cele de odinioard; Inchizilia se
numea pe pregedintele ei. Se conta pe Inchizifie pentru ca sd
mullumea si pronunle sentinlele in cursul ceremoniilor private,
contribuie, al5turi de episcopi, la stirpirea superstifiei pi, ca atare, la
ca qi cum se dorea sd le indeparleze de orice publicitate. De
progresul lluminismului! Floridablanca i-a incredin{a! in timpul
aceea, procesul Olavide, in tirnpul domniei lui Carol al
lui
domniei lui Carol al IV-le4 lupta impotriva pitrunderii ideilor
III-lea, a luat pe toatd lumea prin surprindere. Impregnat de
revolulionare in Spania.
cultura francezd, curios pentru toate noutd{ile, Olavide a c6qtigat
increderea minigtrilor reformigti care, in 1767, l-au numit
Pactul defamilie
asistent de Sevilla. in aceastd funclie a desfagurat o activitate
extraordinarS: i se datoreazd, mai cu seamd, un indrdzne! pro-
gram de reformd universitard; apoi a fost insdrcinat sd pund in Filip al V-lea s-a str€duit sd redea Spaniei poziliaei in Europa.
Ferdinand al Vl-lea s-a linut departe de conflictele europene. Cu
migcare repopularea din Sierra Morena. Succesul qi puternicii
Carol al III-lea, Spania a luat din nou inifiativa. O idee simpld
lui sus{initori l-au frcut imprudent. $i-a permis sd faci unele
cdldtnea atunci diplomalia spaniold. Anglia era principalul sdu
declara{ii sarcastice referitor la devoiiunile populare, pe care le
duqman: ocupa Gibraltar gi Menorca gi ameninfa interesele Spaniei
numea superstifii; a interzis ca sd se inmormdnteze morlii in
in America. Se impunea o alianfd cu Franta, gi ea preocupatii de
biserici qi ca si se vdndd indulgenfe; critica pomenile 9i credea
ambifiile Angliei. Alianfa cu Frant4 al treilea pact de familie
cd pentru a alina mizeria era mai bine sd creeze locuri de muncd;
incheiat in 1761, nu numai intiirea solidaritatea dinasticd intre
iqi rddea de cdlugiri, pe care ii numea ignoranfi. Aceste lucruri
Bourboni, ci qi rdspundea intereselor celor doud puteri. Spania s-a
nu i s-au iertat qi l-au denunlat la Inchizifie' Dupi ei, Olavide
aliniat, deci, aldturi de Franfa impotriva Angliei in rdzboiul numit al
era un nepios care poseda ci4i interzise 5i picturi lascive qi care
celor $apte Ani. Spani4 tot aldturi de Franf4 a participat, dup6
nu finea posturile obligatorii. lnchizilia l-a arestat in 1776, i-a
cincisprezece ani, la independenfa coloniilor engleze din America
instruit procesul qi l-a-condamnat, in 1778,la opt ani de reclu-
de Nord. Menorca a fost recuceritAin 1782. in Americ4 Spania i-a
ziune intr-o mdndstirel. in mod probabil, pentru Inchizifie, era
atacatpe englezi in Florida. Pacea de la Versailles (1783) a ratificat
vorba de a demonstra cd era incd puternici. Neputdnd s6-i atace
cuceririle teritoriale: Spania a pistrat Menorca pi a recuperat
chiar pe minigtri, situafi prea sus, inchizitorii, pe care ii neli-
Florida.
nigteau noile tendinfe, ar fi optat pentru a da un exemplu lan-
sdndu-se asupra unui funcfionar de mdna a doua.
Provinciile de peste mdri
Reformiptii au avut o atitudine ambigud fafn de hchiziJie. Nu
le pldce4 dar credeau cd puteau sd o fbloseascd. Atdt Campomanes
in a doua jumdtate a secolului al XVIII-lea s-a inceput sd se
I vorbeascd de provinciile de peste miri pentru a desemna ceea ce
Olavide a scipat curdnd qi a stat in Franla, unde a luat parte la
p6nd atunci se numeau Indiile. Aceastb schimbare de vocabular
Revolu{ie. Arestat de montagnards, a fost eliberat dupd 9 termidor 9i
reflect2i un punct de vedere nou itsupra unor teritorii pe care se
s-a intors in Spania, unde a murit in 1803, dupd publicarea unei
retractdri a gregelilor sale, El Evangelio en triunfo' (nota autorului). tindea sd fie asimilate tot mai mult drept colonii destinate sf, intd-
(Montagnards: grup de lnembri cei mai exaltali ai Convenfiunii de la reascd puterea gi bog6{ia metropolei, sd-i fumizeze produse com-
1792-1795, care ocupau bdncile cele mai inalte 9i cele mai la stdnga ale plementare gi sd serveascd drept piafd pentru activitatea ei econo-
Adunf,rii; termidor -' a unsprezecea lunf, din calendarul republican francez,20 mici. Trebuie sd se situeze politica americani a Bourbonilor in
iulie-l 8 august). (nota traducdtonrlui).
272 IS.ToRIA SPANISI
aceasti perspectiv5: voinfi de a trage foloase nu numai din subsol,
ci qi din agriculturd gi cregterea vitelor, preocupare pentru dezvol-
tarea comer,tului qi a face s[ fie respectat monopolul Spaniei 9i, in
ultimul rdnd, strdduinfe pentru a int?iri organizarea administrativi a
Americii. Acele reforme au provocat de multe ori reacfii violente in
acea societate coloniald complexd, imp[$tn in clase 9i caste
antagonice, qi au stdrnit o profundd nemullumire la creoli, care au
devenit atunci conqtienli de identitatea lor.
in secolul al XVIIIJea metalele prelioase continuau sd fie
principala bogdlie pe care Spania o oblinea din Imperiul sdu in
-
Americ4 in timp ce unele produse tropicale zahdrul, boabele de
cacao, tutunul erau tot mai cerute pe piafa europeani. Au co,nti-
- dispozifia Statului in toli anii, la un preJ determinat, o anumitd
nuat sd fie exploatate minele de aur situate in Nueva Granada'. In
ceea ce privegte argintul, Peru gi Mexic au continuat sd fie marile
centre de producJie; al doilea mai mult decdt primul. Mexic, mai
mult ca niciodati, era comoara Imperiului. Din Mexic proveneau
cele doud treimi din argintul american. Doud noi forme de exploa-
tare au cipdtat avdnt in secolul al XVIII-lea: ferma 9i plantalia.
Ferma se orienta mai curdnd spre piafa internl (vite, in principal); a
-
gdsit in preriile din Venezuela - savanele gi in pampasul argen-
tinian terenuri in special favorabile pentru miile de cai 9i de bovine
care trdiau acolo in stare sdlbaticS. Plantafia in schimb, lucra pentru
export gi implica folosirea unei mdini de lucru numeroase 9i ieftine,
adicd, sclavi negri. Trei culturi s-au impus in plantafii: zahdrul,
arborele de cacao gi tutunul.
Numai dupd 1762 Cuba Ei Puerto Rico au inceput cultivarea
sistematicd a trestiei de zahdr. Startul a fost foarte rapid, in-
truc6t, in 1788-1789, cele doud insule reprezentau 40 la sutd din
comerlul intre America gi Spania. Plantaliile de trestie de zahdr
pe continent erau mai pulin importante, chiar dacb existau in
Mexic, in Venezuela gi in regiunea Cuzco. Dificultatea de a-gi
procura sclavi - costul lor ridicat ii descuraja pe proprietari -
explicd, in parte, slaba produclie de zahdr, care se consuma prin
partea locului ori se vindea in teritoriile invecinate, dar nu a dat
loc la exporturi semnificative. De la sffirgitul secolului al
XVII-lea, arborele de cacao s-a introdus in Venezuela. Acesta a continuat in a doua jumdtate a secolului al XVIII-lea incepdnd cu
tColumbia.
Epoca MoDERNA 273
fost cultura dominantd pdnd in primele decenii ale secolului.
Produclia venezueleani de boabe de cacao mai intdi se indrepta
spre Mexic prin Veracruz; pe urmd, incepdnd din 1730, lua dru-
mul spre Europa. Tutunul era cultivat, vdndut gi consumat in
mod liber in multe zone din America in secolul XVII. Succesele
obfinute de englezi cu tutunul din Virginia 9i din Maryland au
permis gJvernului spaniol sd devind conqtient de interesul acelui
produs. ln 1717 coroana a stabilit monopolul tutunului in Cuba.
Cultivarea continua sd fie liberd, dar Statul igi rezerva exclusivi-
tatea comer,tului sdu gi comercializdrii sale, degi erau particulari
cei insdrcinafi cu produclia. Acegtia se angajau sd pund la
cantitate destinati fabricii din Sevilla, pdnd ce in 176l s-a creat
Fabrica Regald din La Havana; atunci, coroana a preluat direct
elaborarea produsului. Mai mult decdt Cuba, unde trestia de
zahdr domina, a fost Noua Spanie aceea care s-a specializat in
tutun, devenit un articol foarte amplu consumat. La inceput, cul-
tivarea, fabricarea gi comercializarea eruu complet libere. Statul
a stabilit acolo monopolul sdu in 1765. Cultivarea tutunului era
limitati la anumite zone, Statul stabilea cote de producfie qi
reprezentanlii sdi vegheau ca sd se respecte reglementarea.
Foarte curdnd, monopolul tutunului s-a dovedit lucrativ pentru
Stat. ln ultimii ani ai secolului XVIII aducea mai mult decdt
impozitele pe aur gi argint.
Av6ntul economic a fost insolit de o expansiune teritoriald
considerabild; se apreciazi ci intre 1740-1790 suprafafa controlatd
de Spania in America s-a dublat pdnd ce a cuprins optzeci de
milioane de kilometri pAtrali. Era vorba fie de teritorii noi care au
fost integrale in Imperiu, fie de zone p6ni atunci pdr{site fiindcd nu
preaii interesau pe coloni, atragi de mine, gi care acum se dovedeau
bogate in resurse agricole. intre cele din prima categorie se remarci
avdntul uimitor din nordul Mexicului. Misionarii, intii iezui{i gi
apoi franciscani, au deschis drum. Primii spanioli ajunseserd in
Califomia al
la jumbtatea secolului XVIJe4 dar imediat
colonizarea Mexicului a folosit toate energiile. Marqul cdtre nord a
misiunile din Sonor4 ArizonaEi din tsaja Califomia. San Francisco
a fost fondat in 1776. Un imens teritoriu - de la Mississippi pind la
274 Isrorua SpaNrsr
-
Rocosas qi, mai departe, p6nd la Pacific a inceput sd fie dominat
de Spania la sfrrgitul secolului al XVlll-lea.
in restul Americiiprogresele au fost mai pufin spectacu-
loase. S-a mdrit densitatea populdrii qi a colonizlrii odatd cu
exploatarea de noi culturi. Crearea a doud noi viceregate, cel din
Nueva Granadar gi, in 1776, cel din Rio de la Plata, raspundeei
necesitdlii de a line cont de relaliile care s-au stabilit atunci in
interiorul vechiului viceregat din Peru. Acea noud impdrlire
administrativi a rupt, in favoarea Buenos Airesului, unitatea
geograficd, istoricd gi economici a Anzilor, de vreme ce i s-a
incorporat Potosi cu scopul de apdzi accesul la minele din Peru
dinspre est gi a descuraja contrabanda. Acea propdgire a asigurat
avdntul portului Buenos Aires.
Noua politicd coloniald
Politica coloniali a Bourbonilor s-a bazat pe doud obiective
complementare. Era vorba de a apdra Imperiul in fa{a oric[rei
agresiuni gi de a face sd se respecte monopolul comercial al
Spaniei, impotriva ambiliilor marilor puteri. Primei preocupdri ii
corespunde desfhgurarea unor mijloace militare eficace; celei de a
dou4 reformele pentru a dezvolta economia teritoriilor americane
gi a obfine din ele resurse sporite. injurul anului 1750 a fost decisd
o primi serie de reforme gi intre 1765-1785 s-au aplicat mdsurile
mai radicale. irnpotrivirea violentd de care s-au lovit a obligat si se
retrag6, unele din ele, dar nu s-a modificat orientarea generald a
acestora.
S-a decis sd se acorde prioritate zonelor in special ameninlate:
marea Caraibilor, cu oragele intdrite La Havana gi Cartagena din
Indii; Acapulco, cap de linie al comerfului intre Mexic ai Filipine;
litoralul de la Cuayaquil gi Callao, in Pacificul de Sud, pi, in ultimul
rdnd, complexul Montevideo-Buenos Aires. Pentru a asigura apdra-
rea acelor sectoare, Spania a inceput construcfia sau repararea forti-
ficaliilor qi a pus la punct de asemenea o armatd compusd din doud
I ca sd se dezvolte producfia interesdndu-se nu numai de bogdfiile
Viceregatul din Nueva Granada a fost creat pentru prima dati in
1717, desfiinfat imediat dupl aceea 9i restabilit, de aceasti datd in mod
definitiv, in 1739. (nota autorului).
Epoca MoDERNA 275
elemente de importan@ inegald: armata propriu zis6 qi mililiile
populare. Prima era formatii din doud categorii diferite: regimentele
permanente (personal) gi trupe suplimentare care proveneau din
Spania (intdrire). Milifiile populare completau acel dispozitiv. Erau
un fel de armatd de rezervd care avea in jur de doud sute de mii de
oameni in 1780. Nici soldafii nici ofilerii din milifiile populare nu
primeau nici o soldd" exceptdnd in caz de mobilizare, dar ofiferii se
bucurau de privilegii legate de statutul militar. pentru mulfi creoli
constituia o promovare pi un mijloc de a cdpdta mai mult prestigiu
gi influenld.
Acest dispozitiv militar era absolut necesar din cauza nume-
roaselor rdzboaie in care Spania s-a amestecat in secolul al
XVIII-lea. Nu mai pufin de temut era rdzboiul economic desfigurat
de tofi cei care incercau sd eludeze monopolul comercial al Spaniei.
In tratatul de la utrech! Anglia a oblinut exclusivitatea in comerful
cu sclavi (drept de stabilire) gi dreptul de a trimite in fiecare an un
vas de cinci sute de tone (nava cu permisiune) incdrcat cu mdrfuri.
Pe ldngd acest comerf legal, englezi gi olandezi s-au consacrat in a
doua jumdtate a secolului XVII la o contrabandd intensd pentru a
introduce in America tot mai mari cantitdfi de mfufuri pe care le
schimbau cu produse tropicale gi metale prefioase. Veniturile
fiscale din Spania s-au resim{it aqadar, dupd cum qi economia
posesiunilor ei in America.
Ocdrmuirea lui Filip al VJea a proiectat, mai intdi, sd creeze
companii monopoliste urmind modelul olandez gi englez. Cea mai
importantl a fost Compafiia Guipuzcoana din Caracas, care, in anul
1728, a primit insdrcinarea de a comercializa boabele de cacao din
gi de a
Venezuela supraveghea litoralul pentru a lichida
contrabanda. Succesul a fost indiscutabil.
Marile reforme s-au inspirat dintr-o constatare: contrastul
intre prosperitatea micilor colonii strdine din Antile gi marasmul
sau slabul randament al imenselor posesiuni ale Spaniei. Era
urgent sd se conceapd altd politicd pentru ca metropola sd tragd
profit din coloniile sale. Solufia ar veni de la interven(ia statului
qi de la reorganizarea administrafiei qi a economiei; se cuvenea
miniere, ci qi ddnd prioritate produselor susceptibile de a fi ex-
portate: tutun, carmin, zahdr, cacao, cafea, bumbac, etc.; pdrea
276 IST0RIA SPANIEI
de dorit aqijderi diminuarea impozitelor directe qi mdrirea impu-
nerii indirecte, qi la fel incurajarea consumului pentru a spori
veniturile Statului; in sfdrgit, era cazul sd se revadi comerlul
intre metropold qi colonii pentru a garanta monopolul primei.
Acestea au fost obiectivele care s-au avut in vedere, mai intii
cdnd s-a instaurat regimul come{ului liber, apoi, incepdnd din
1776, cdnd s-au dispus mlsuri cu bltaie lung6.
Come(ul liber nu a pus capdt monopolului Spaniei. Mdsura se
indrepta, din contrS" sdJ fac[ mai eficace, suprimdnd dispozifiile
care nu se mai justificau; au fost noud porturile din PeninsulS care
au oblinut privilegiu de a face comer.t cu America: aldturi de Cidiz,
Sevill4 Mrilaga, Alicante, Cartagena, Barcelon4 Santandeq La
Coruffa qi Cij6n.
In 1765 sosise in Mexic in calitate de inspector general Jos6 de
Ciivez cu insdrcinarea de a examina gestiunea administraliei
spaniole in colonie. Gilvez a denunlat dezordinea care exista in
finan{e pi a avut puteri depline pentru a o remedia. A pus in picioare
in America regimul de intendenfe care ddduse bune rezultate in
metropold gi a impus reformele sale fird menajament: monopolul
Statului asupra tutunului, rachiului, cdrfilor de joc qi hdrtiei
tirhbrate; modemizarea qi amplificarea sistemului de impunere,
dezvoltarea industriei gi comerfului. in cdliva ani, Mexic a cunoscut
o transformare spectaculoafi. Citlvez s-a intors in Spania in l77l
pentru a prelua direclia generald a afacerilor coloniale cu titlul de
ministru universal al Indiilor. A elaborat un program ambifios de
reforme pentru a fi aplicate in tot Imperiul. Statul qi-a asumat direct
unele sectoare de activitate, a numit funcfionari eficaci gi
competenfi, bine pregdtifi gi dinamici: inspectori, intendenfi, etc.
Gfllvez a incredinJat acelor agenfi misiunea de a scoate teritoriile de
peste mdri din letargia lor gi a le dezvolt4 tennindnd cu
contrabanda, mdrind producfi4 deschizdnd cii de comunicatie,
sporind randamentul impozitelor, etc.
Planul Gillvea aplicat fird asentiment nici analizare, a stAmit
proteste in toate pdturile societdlii coloniale gi revolte in unele zone.
ln 1781, rdscoala lui Tripac Amaru, in Peru, a fost cea mai impor-
tantd din rdscoalele indigene cdrora Spania a trebuit sd facd fala din
secolul XVI. A afectat znna Cuzpo. Mii de indieni s-au rdsculat
impotriva abuzurilor administrafiei coloniale. Tripac Amaru a fost
Epoca MoDERNA 277
arestat qi execu0at la I 8 mai l78l . Tripac Katari a preluat schimbul;
a asediat oragul La Paz de doud ori martie-iulie l78l gi august-
-
octombrie in acelagi an -. Armata a infrdnt pdni la urmd o rdscoald
care a ldsat mii de morfi. Rdscoala comuneros din Socorro, in
Nueva Cranada, agijderi in 1781, prezintd caracteristici diferite. A
fost condusd tot de creoli pentru a protesta impotriva reformelor pe
care incerca sd le introducd inspectorul numit de Giilvez: monopol
al tutunului qi mdrirea impozitelor pe comer!. Rdscoala a fost
indbuqitd la 13 octombrie 1781.
Se poate lega cu aceste migcdri populare rdzvrdtirca metigilor
din Cochabamba in 1729-1730, conspirafia unui creol din Oruro
(1739) care revendica restaurarea Imperiului incag, rdscoalele din
Puebl4 in Mexic (1765), cele ale mulatrilor din Guayaquil in 1778,
gi chiar multe altele care atestii starea proasti a societifii coloniale
in secolul al XVIII-lea. Se cuvine si vedem in aceastd lung6 serie
de tulburdri tot atdtea migcdri precursoare ale independen{ei? E
dificil sd gdsim in ele intenfii secesioniste. Aceste migcdri pun la
curent despre o indiscutabild dorinfi de autonomie care nu e la fel
-
precum separatismul - din partea unor grupdri sociale care se
nelinigteau vdzAnd interesele lor ignorate ori sacrificate de cdtre o
administrafie foarte depirtatd gi de nigte funcfionari prea zelopi
pentru datoria lor. in seiolulXVIII, gouibonii au modifrcat relaliiie
care se stabiliseri intre coroand gi teritoriile americane. Degi creolii
nu in.telegeau toate complicafiile, simfeau in mod confuz c6 acea
transformare mergea in detrimentul lor.
Migcdrile din 1780 pun in-evidenfi un antagonism in cre$tere
intre creoli gi metropolitani. ln secolul XIX ?i vom vedea pe
conducdtorii naliunilor ndscute din independen@ ftcdnd-o respon-
sabild pe Spania de toate nenorocirile lor: exploatatd de o putere
retrogradE, obscurantistd gi fanaticd" America ar fi suferit de la
inceput un dezavantaj considerabil pdnd la a putea s6 pomeasci pe
calea progresului qi dezvoltdrii. Lucrurile nu sunt at6t de simple. La
sffiryitul secolului XVIII, metropola era progresistfi elitele creole,
afarl de unele excepfii, reacfionare. Migcarea lluminismului in ca-
drul Americii, care a meritat pe drept atenfia istoricilor, o demon-
streaz6. Multe inifiative gi manifest2iri intelectuale in America sunt
prezentate drept cutezanfe care se atribuie creolilor, cdnd, de fapt,
au fost incurajate, dacd nu impuse, din metropold. Migcarea llumi-
278 ISTORIA SPAUINI
nismului a ajuns in America prin Spani4 gra{ie acelor funcfionari
atdt de criticafi pe care Ciivez i-a insdrcinat, incepdnd din 1765, sd
modemizeze coloniile. Cea mai mare pade dintre ei erau oameni
bine pregdti{i pentru misiunea lor 9i erau animali de un spirit nou.
Au reuqit si facd sd se fructifice teritoriul, sdl scoatd din letargia lui
gi s6-l conducd pe calea progresului. Episcopii numifi de Spania
aveau aceleaqi gdnduri. Sub impulsul 9i unora 9i celorlalli s-au
fundat societdfi patriotice dupd modelul celor care funcfionau deja
in metropolb cu scopul de a dezvolta invdfimdntul public, agricul-
tur4 comerful; s-au deschis biblioteci publice; s-au creat imprimerii
acolo unde incd nu exista qi s-a incurajat citirea periodicelor 9i
revistelor pentru a rdspdndi Lumina; viceregele Ezpeleta' a inau-
gurat un teatru la Bogota, Coliseo, unde se organizau concefte; s-au
subvenfionat expedi[ii in Peru, in Nueva Granada qi in Mexic
pentru a imbogdli cunogtinfele de geografie, faund 9i flord a acelor
locuri. invlfdmdntul, la toate nivelurile, a meritat atenfia autoritd-
{ilor. Era important a invdla sd citeascd pe copii, inclusiv pe sdraci,
gi a li se da o indeletnicire. S-a incurajat alfabetizarca qi crearea de
qcoli elementare; s-au ingnjit asemeni reformatorii de a forma
magigtri calificafi, ceea ce ridica problema invdfdm6ntului superior,
mai mult decdt urgent dupd expulzarea iezuifilor. Pretutindeni, s-a
ficut un efort pentru a scddea ponderea disciplinelor tradi{ionale - indienilor invingi. Faptul de a-i fi ficut pe creoli sd devind
teologie, metafizicl, drept roman... - 9i pentru a introduce materii
noi matem atic6, fizic6, qtiinle naturale, jurisprudenld. . . -. Hum-
- neaqteptate ale I luminismului.
boldt a remarcat, la sfirqitul secolului, progresele realizate in Lu-
mea Noud in cursul anilor precedenli.
Rascoalele din 1780 au determinat-o pe Spania sd procedeze
cu mai pufind grabd qi mai multi moderafie. Viceregiii Revilla-
gigedo2, in Mexic, gi Caballero y G6ngora', in Nueva Granad4
sunt foarte reprezentativi ai acelei voin,te de a continua pe calea
reformelor cu ajustiirile pe care le-au impus circumstanfele. Rezul-
tatele au fost mai mult decdt incurajatoare. ln 1788, Floridablanca
aprecia cd negolul Spaniei cu America se triplase de la inceputul
secolului. E adevdrat cd acea extindere a fost de folos mai cu seamd
I
Josd de.
2
Conte de.
3
Antonio.
Epoca MoDERNA 279
Spaniei. Se agtepta tot mai mult ca posesiunile coloniale sd fie
complementare gi nu concurente ale metropolei.
AEa era logica pactului colonial pe care Spania a incercat s6-l
facd respectat cu o eficacitate crescdndd. Creolii gtiau qi se pldngeau
de acest lucru. Acesta constituia nemullumirea mocnitd a
rlscoalelor din 178O Ceea ce s-a numit disputa pentru Lumea
Noud a contribuit la creqterea neinfelegerii nu numai intre Spania gi
coloniile sale, ci gi intre Europa lluminismului gi America. in
ultima treime a secolului al XVIII-lea, diferite opere pdreau si pund
la indoiald posibilitdlile naturale ale continentului american gi
fi cu
capacitdfile intelectuale ale locuitorilor sdi. Acel continent ar
deosebire defavorizat de naturft totul in el ar impinge la
degenerarea fiintelor vii, inclusiv oamenii care locuiau in el.
Impotriva acestor pdreri au reacfionat energic americanii: credeau
sd vadd in ele o incercare pentru a denigra gi a subestima patria lor.
in aceasti apdrare a Americii o luaserd inainte unii iezuili expulzali
in 1767. Santa Cruz y Espejor, Jos6 Francisco de Caldas pi alfii
au
blamat acea provocare pe care Europa lluminismului a lansat-o
Lumii Noi. Dincolo de amorul propriu rinit, se apreciaz[, in unele
din acele apdrdri, o strddanie pentru a interpreta trecuful colonial gi
chiar de a revendica aportul primilor locuitori. impotriva
metropolei, creolii au fost la fel invitafi s[ preia mogtenirea
conqtienfi de particularitdlile lor a fost unul din rezultatele
Societatea coloniald
in secolul al XVIII-Ie4 popula{ia Americii spaniole, care nu
incetase sd scadd de Ia cucerire, s-a reficut pentru a se situa in jurul
a qaptesprezece milioane de locuitori. Acea populafie era in mod
foarte inegal imp6(it5. Multe spafii erau aproape pustii. in schimb,
unele regiuni au cunoscut o dezvoltare rapidi. Ecazulregiunii Rio
de la Plata gi al Venezuelei, mai cu seam6. Spanioli pi creoli bogali
s-au instalat de preferinfi in oraqe, unele dintre care au cunoscut
atunci o dezvoltare spectaculoasd. Cu aproape o sutti doudzeci de
I
Francisco Javier.
280 ISToRIA SpANIBI
mii de locuitori in 1790, Mexic era cea mai mare aglomerare din
toatdAmerica.
Acea populafie era formatd din numeroase categorii rasiale gi
sociale: funcfionari, ecleziastici gi comercianli spanioli care efec-
tuau o gedere mai mult sau mai pufin lungd in Americ4 creoli
ndsculi in teritoriu, indieni, negrl - sclavi sau liberfi - qi toate
nuan{ele de metisaj care se pot imagina. In secolul XVIII metigii
reprezentau a patra parte din popula{ia total6; constituiau ele-
mentele clasei de mijloc, dar, mai des, formau un proletariat urban
firl venituri obiqnuite. Se credeau superiori negrilor 9i indienilor in
timp ce erau victime ale disprefului gi ale prejudecdlilor creolilor.
De fap! prestigiul albilor era a;a de mare incdt societatea coloniald
se definea in raport cu ei: cu cdt aveau mai mult s6nge european, cu
at6t mai multii consideralie primeau; deosebirile de avere erau
importante, dar se aflau in spate pe scara de valori. De aceea, mai
mult decdt de clase sociale, se tinde sd se vorbeascd de caste care se
supravegheau intre ele gi se invidiau.
Indienii reprezentau aproape jumdtate din totalul popula{iei.
Cele mai mari densitifi se aflau ln Medc, in America Centrald 9i in
Arzi. Cea mai mare parte triiau grupati in districtele care le erau
rezewate, supugi unor cdpetenii care lucrau ca intermediari cu
administrafia coloniali, reprezentatA de corregidori. Din secolul al
XVI-lea, Spania a promulgat o legislalie destinatii s6-i apere pe
indieni de abuzurile qi uzurpdrile colonilor. In fiecare Audien!{ un
magistrat special, apdrdtorul indienilor, se insdrcina sd
supravegheze aplicarea acelei legislafii. Realitatea era foarte
diferitd. Indienii au continuat sd fie exploatali in diferite feluri: cu
ajutorul impozitului pe care il datorau regelui qi pe care puteau sdJ
pldteascd in mirodenii; cu ajutorul taxelor pe care le impuneau
preofii cu ocazia botezurilor, nunliloq inmormdntdrilor sau pentru a
repara biseric4 gi, in ultimul rdnd, cu ajutorul impunerilor de tot
felul. Doud din aceste impuneri erau cu deosebire oneroase 9i
odioase: distribuirile gi munca fo4at6. Distribuirile nu erau altceva
decdt vilnzfui forfate. La inceput, era vorba de aatenua
insuficien.tele din comerful local oferind indienilor articole de primd
necesitate. Coregidorii, insdrcinali cu acea misiune, au vdzut in
acest lucru posibilitatea de a-qi intregi remunerafia 9i de a se
imbogdli cu pu{in efoft, obligdndu-i pe indieni sd cumpere la prefuri
EpocaMoDERNA 281
ridicate articole total inutile: ochelari, ciorapi de mdtase, stampe...
Acele vdnzlri fo4ate au fost in parte rdspunzdtoare de exasperarea
care i-a fbcut pe indienii din Alto Peru sdJ urmeze pe Tripac
Amaru ?n rdscoala sa. in teorie, in secolul XVIil, dupi abolirea
cncomiendei, lnunca fo{ati qi angaralele au incetat sd aib6
existenld legal6. in realitate, cu complicitatea cdpeteniilor, a
corregidorilor gi a magistralilor, munca fogtila
continuat.
Negrii constituiau al doilea mare component al popula{iei
americane. Come(ul cu sclavi negri a provocat sosirea unuinumdr
sporit pentru a servi de mdnd de lucru pe plantafiile de arbore de
cacao, cafta gi trestie de zahdr din Antile, Nueva Granada gi
Venezuela. ln 1792 constituiau mai mult de jumdtate din populafia
Cubei. in ultimii ani ai secolului au fost numerogi sclavii care au
fugit in pdduri, unde s-au organizrt in bande, constituind o
ameninlare permanentd pentru plantatori gi pentru societatea
coloniald in totalitatea sa.
Albii ocupau vdrful piramidei sociale. Except6nd viceregatul
din la Plat4 in toate pdrfile erau cu totul minoritari. Doud categorii
s-au opus intre ele tot mai mult: creolii gi peninsularii. Creolii
reprosau Spaniei cd i-ar exclude din funcfiile cele mai prestigioase
gi cele mai lucrative. cu ocazia reinstauririi controlului intreprinsd
de Bourboni in a doua jumdtate asecolului al XVIII-Ie4 guvernul a
avut impresia cd creolii se opuneau unor reforme care se socoteau
necesare, in vreme ce creolii acuzau Spania de a neglija interesele
lor legitime, de a-i oprima gi de a-i desconsidera.
Oligarhia creold, o minoritate de mari proprietari gi de mari
expor|atori, se simfea ameninfatd in influen{a ei sociald de intiirirea
puterii regale. Aceastii oligarhie era animatd de un spirit de cast6
care o impingea sd apere in orice moment puterea sa. Se agdla de
unele privilegii moqtenite din trecut. Ce avea ea in comun cu miile
de albi sdraci lird pdm6nt plini de datorii, care duceau o existenfd
din cea mai precar6? Acei albi sdraci, totuqi, ii priveau peste umdr
pe metigi, mulatri, negri, indieni... Fiecare din aceste categorii se
credea amenin{atd de cdtre celelalte. A fost acel lucru care a dat
putere stipdnirii coloniale. Spania era singura care avea posibilitdli
de a garanta ordinea gi siguranla. Oligarhia creoli qtia, oricare ar fl
lbst pldngerile sale impotriva patriei mam6. De aceea nici prin g6nd
nu le-a trecut sd urmeze exemplul colonjlor englezi din America de
282 lsroRn Spaumr
Nord. Era prea devreme pentru a le trece prin gdnd sd se desparti
de metropold.
Iluminismul Si poporul
Iluminiqtii au dorit sd scoatii Spania din stagnarea sa qi sb o
transforme intr-o naliune modemd. Au ac{ionat fbri prccaufie,
convingi cd voinfa puterii ar ajunge pentru a impune schimbdrile
dorite. Au disprefuit mulfime4 grosoland gi ignorantd; s-au strdduit
in mod sincer pentru a asigura bundstarea gi fbricirea poporului, dar
frrd popor, gi dacd era necesar, impotriva poporului. Niqte mdsuri
autoritare qi aspre au produs o rupturd intre o parte a elitei qi popor.
Controversa teatrului ilustreazd dimensiunea neinlelegerii. Refor-
migtii acordau mare interes teatmlui. Teatrul are o mare utilitate
social6, a scris Campomanes in 1766; sub pretextul de a distr4
permitea guvemului sd insufle spectatorilor, cu ajutorul actorilor,
lecfii de virtute qi de civism. Or, teatrul, in Spania gi mai cu seamd
in Madrid, era un divertisment popular. Dramaturgii spanioli sacri-
ficau malizapsihologicd in favoarea intrigii care trebuia sd-l find pe
spectator interesat pf,nd la final; inmulJeau intrigile; le pldceau
efectele scenice qi intriga. Acest gen de teatru ii oripila pe refor-
migti, care il gdseau de prost gust gi firE interes din punct de vedere
social. Doreau s6-l substituie cu un teatru mai conform cu regulile
gi mai pedagogic. Din pdcate, acest gen de teatru l-a lSsat indiferent
pe marele public, care prefbra piesele spectaculare sau zarzuelasl.
ln 1765 guvemul a decis sf, intervind. Un decret a interzis misterele,
acele piese despre Sacrament care se reprezentau cu prilejul
s5rbdtorii din Joia Verde. Dincolo de mistere, obiectivul era teatrul
popular. Ceea ce se reprosa acelui teatru era inainte de toate cd
reflecta qi reafirma o etici ce apdrea la prima vedere ca negarea
ansamblului de valori predicate de elita ,,iluminatii". Reformele
pldnuite gi metodele utilizate pentru a le pune in practici au intrat in
conflict cu multe din situaliile date. A inceput atunci s5 se dezvolte
o tendin!6 pe care Ortega y Casset2 a definit-o ca plebeianS: in
Spania secolului XVm, printr-o surprinzdtoare rdstumare a
I
Comedii muzicale in stil spaniol.
2 I
Josd ( I 883- | 955), fi lozof spaniol.
EPoCA MoDERNA 283
valorilor, un sector al claselor conducdtoare s-a entuziasmat de
obiceiurile populare. Fenomenul se prezintd sub trei aspecte: los
majos', lupta cu taurii pi mirajul ndalvz.
Termenul ,,majo" a apdrut la inceputul secolului al XVIIIJea.
J'ermenul este lhrd disculie peiorativ; desemneazd pe golanii din
mahalale. Aceia erau personajele pe care jumitate de secol mai
tdrziu unii aristocrali le-au luat ca model. Acei aristocrali au adoptat
?nfbfiqarea lor, vocabularul lor, pronunlia lor, irnbrdcdmintea lor o
sumedenie de zorzoane qi de culori
-
-, atitudinile lor; era o formd de
a se degrada qi a se deosebi de cei eleganfi, imbrdcafi dup6 moda
strdind, qi de tofi cei care pdreau sd se ruEineze de a fi ipanioli,
adic5, de reformiqti. Majismul a apdrut in ultimi instanp ca o
fiormd incipient6 gi alienat?i de impotrivire la centralismul gi
autoritarismu I bourbonice.
A fost in aceeagi perioadd c6nd corida a incetat s6 fie o
distraclie aristocraticd pentru a deveni ceea ce incd e astdzi: un
spectacol riguros codificat cu cele trei faze ale sale, picadori cdlare,
toreadori qi matador, totul realizat de profesionigti ale cdror dibdcii
le aduceau notorietate gi care igi impd(eau favorul publicului.
Reformiqtii se scandalizau in fa{a acelor lupte de bestiar, nedemne
de un popor civilizat. Costumul toreadorilor atrdgea privirea dato-
riti culorilor sale de efect gi infloriturilor lui; nu 1dr6 motiv i se
spune costum de lumini. Il amintegte pe cel al mahalagiilor din
Madrid, ceea ce a contribuit sd ajungd iar la modd, cum o dovedegte
un decret din 1784 care denunla tendinfa pe carc o aveau unele
persoane de calitate de a se travesti, atdtziuacdt gi noapte4 intr-un
mod nedemn de starea lor; purtau pelerine grele qi veqminte multi-
colore, supraincdrcate cu zorzoane ridicole. Aceastii imbrdcdminte,
adaugd decretul, o foloseau pdnd atunci numai
liganii, contraban-
diqtii, toreadorii gi mdcelarii. Era cu acea lume cu care doreau sd
semene unii oameni a cdror familie qi a c6ror avere trebuiau sd-i
ducd la o mai mare moderafie!
Alvia la ligani pi la contrabandigti trimite la Andaluzi4 pd-
rndnt predilect al coridei gi al toreadorilor; la Ronda qi la Sevilla
s-au ridicat primele arene pentru lupte de tauri din Spania. in acest
lbl se gdsesc reunite, la finele secolului al XVIII-|e4 toate ingre-
Mahalagii din Madrid.
284 Isronla SPANIEI
dientele acelei Spanii de dairea care, inainte de aJ face sd rogeascd
de rugine pe antonio Machadol gi pe oamenii din genera{ia de la
1898, semdnase constemare in elita iluminatii din secolul XVIII.
Corida, liganii, flamenco2, o Andaluzie denaturatii, Madridul maha-
lalelor care adorazarnrclas, gansonetele 5i petrecerile, aceasta a fost
Spania pe care a descoperit-o Goya cdnd a sosit [a Madrid in 1775,
anul in care a inceput cariera unuia dintre cei mai vestifi toreadori
din toate timpurile, Pedro Romero. Acea Spanie a tauromahiei, a
mahalagiilor din Madrid gi a distracliilor populare pe carc artistul a
pldsmuit-o in cartoanele sale, gravurile sale gi tablourile sale este Ei
Spania pe care a pus-o in scend" in aceeagi vreme, Ram6n de la
Cruz, autor de scenete care evocd, nu ibrd malifie, viala de fiecare
zi cu defectele ei gi aspectele ei pitoregti sau grotegti, mahalagiul ce
reprezinti fanfaronul, filfizonul care imiti moda str6in6. O Spanie
care este antiteza celei la care visau minigtrii lui Carol al III-lea.
SreNn nalA cu REVOLUTTA FRANCEZA (l 788- I 808)
Urmdnd sfaturile tatiilui s6u, Carol al IVJea l-a pdstrat pe
Floridablanca drept ministru principal. Cortesurile, care au fost
convocate in septembrie 1789 pentru a-l recunoagte pe succesorul
tronului, viitorul Ferdinand al VIIJea au ascultat un comunicat al
lui Campomanes cu privire la reforma agrlara, dupd care au fost
suspendate sub pretextul ci o sesiune de duratd ar comporta unele
cheltuieli excesive. ln realitate, Floridablanca ministrul principal,
care a primit cu senindtate primele manifestiri pariziene, era
ingrijorat de tumura pe care o luau evenimentele din Franfa.
Nelinigtea lui s-a transformat foarte curdnd in panic6. Pentru a evita
contagiere4 a stabilit un fel de cordon sanitar la frontiere. S-a frcut
un recensdmdnt al striinilor, mai ales al francezilor, dintre care unii
au fost expulzafi. Se supraveghea cdldtorii gi emigrantii care au
inceput sd soseascd din vara lui 1789. in ultimul rdnd, s-a insdrcinat
Inchizilia ca si combatd propaganda subversivd care pitrundea sub
forme ascunse.
I
(1875-1939), poet.
2
Anumite lucruri andaluziene, cdntec, dans, comportiiri; care imitd
modul de a fi al figanilor.
EPOCA MODERNA 285
Dupd 1792lucrurile s-au inrdutdfit. Teroare4 arestare4 proce-
sul qi execufia lui Ludovic al XVI-lea i-au adus pe reformiqti in
stare de descumpdnire. Au fost rari spaniolii care s-au entuziasmat
de ideile Revolufiei. in Spani4 situafia nu se preta mult la o
Revolulie precum aceea care se desfiigura in Franfa. Reformigtii
spanioli rimdneau ?ndepdrtali de filomfii francezi. Autoritatea
regald pdrea mult mai putemicfr in timp ce in Franfa Stirile
Generale refuzau sd asculte ordinele regelui, in Spania nimeni nu a
protestat cdnd au fost rugafi deputafii Cortesurilor sd rdmdnd in
casele lor. Din punct de vedere social, in fine, burghezia spaniold
era prea slabd, prea dispersati pi prea pufin sigurd de sine inslqi
pentru a conduce o impotrivire hotirdti si schimbe relafiile sociale
existente.
Carol al lVlea era ingrijorat de soarta lui Ludovic al XVI-lea.
S-a exercitat o presiune asupra Franfei pentru ca sd ?ndulceascd
soarta lui. In februarie 1792, Cwol al IVJe4 convins cd Florida-
blanca nu mai era omul adecvat pentru situalie, l-a chemat pe
vechiul sdu adversar, contele de Aranda. Aristocratul aragonez nu
era mai pufin decis decdt Floridablanca sd se opund Revolufiei, insi
dorea sd aclioneze in felul sdu, firi provocdri inutile. Dar, detenfia
lui Ludovic al XVIlea a creat o situafie nou6. La sfirgitul lunii
august, Aranda considera inevitabil rdzboiul; a declarat neutralita-
tea Spaniei, dar arefizat sd recunoascd Republica francezi,. Aranda
era iznlat. Obsedat de ideea de aJ salva pe Ludovic al XVIJea,
Carol al IVJe4 in noiembrie 1792, l-a destituit pe Aranda- in
cdutare de un om nou care sd nu fie legat de nici o tendin{i" Carol al
IVJea a recurs la Godoy', care atunci avea numai doudzeci gi cinci
de ani. Codoy a fbcut o carieri extraordinar de rapidfl in mai pufin
de doi ani, din simplu soldat a devenit duce de Alcudia gi Grande
de Espafia. Carol al lV-lea se aStepta de la el ca sd reugeascd acolo
unde Aranda e$uase. Godoy cuno$tea sldbiciunea militard a Spaniei
qi dorea sd evite conflictul. Pentru aJ salva pe regele Franfei,
ministrul a incercat sd-i corupd pe deputafii francezi influenfi gi s6
negocieze: in schimbul viefii lui Ludovic al XVI-le4 Spania era
dispusi sd recunoasci Republica gi sd ofere medierea sa in Europa.
Acele propuneri au fost foarte rdu primite de revolu,tionarii fran-
rManuel.
 ISTORIA SpANTNT
286
cezi, care au vdzut in ele o ingerinfd inadmisibild intr-o problemd
care o privea numai pe Franla Execulia lui Ludovic al XVIJea a
provocat o addncd emolie- Nici Carol al lVlea nici Godoy nu mai
ionsiderau sd negocieze. in ciuda acestor lucruri, nu a fost Spani4
ci Franfa revoluJionard, aceea care a inceput ostilitblile: a fost
inceputul aga-zisului ,,mare rdzboi". Bizuindu-se pe lipsa de
popularitate a lui Godoy, francezii erau convingi ci o invazie ar
provoca prdbuqirea monarhiei gi stabilirea unui regim aliat. lntreg
iarUoiut i-a desffuurat la frontiera de nord a Spaniei. intr-un prim
moment, armata spaniolS a ocupat Roussillon. Aranda, avdnd
pulind incredere in capacitatea de rdzboi a {irii sale, a sugerat ca sd
se negocieze plecdnd de la acele pozitii favorabile. Godoy atefuzat
acest lucru. in 1794 francezii au contraatacat. Cea mai mare parte a
ldrii Bascilor a fost ocupatii qi Navarra qi Castilia erau ameninfate'
in est, Catalonia a fost invadatii. Godoy s-a resemnat sd inceapd
tratative. Pacea s-a semnat la Basel, la 22 iulie 1795. Franla a
obfinut partea spaniold din Santo Domingo; drept contrapartidd, a
renunlat latoate cuceririle din sudul Pirineilor.
La Basel, Directoratul francez s-a ardtat relativ generos pentru
cd avea nevoie de marina spaniolS, care era a treia din lume. S-a
reintors la tradilionala alianld dintre Fran{a 9i Spania impotriva
Angliei. Acesta este sensul tratatului de la San Ildefonso (1796).
Spania a devenit un ajutor al Franfei, care a obligat-o sd intre in
rarboi in anul urmitor. in Europ4 englezii i-au aplicat marinei
spaniole o severd infr6ngere la capul San Vicente (14 februarie
1797);in Americ4 au ocupat insula Trinidad, situatii in fa{a gurii de
vdrsare a fluviului Orinoco gi, ca atare, excelentii bazd pentru
contrabandd. Situa{ia intemd nu era mai bun6. Elita iluministd se
simlea dezamdg,it[, dacd nu persecutati; cazul cel mai semnificativ
este cel al lui Jovellanosr, magistrat integru qi respectat care, dupd o
scurtd trecere prin funclia de ministru, a cdzut in dizgralie qi a fost
surghiunit in provincii. Pdturile populare au manifestat o ostilitate
frrd atenuante impotriva lui Godoy. Curtea nu a putut sd nu ia in
seamd cregterea gi violenfa nemulfumirii. L-a sacrificat pe Codoy,
care a ldsat guvemare4 dar a pdstrat toate onorurile 9i retribuliile
acumulate in cursul ultimilor ani.
I zhtor de toate nenorocirile nafiei gi cdruia i se atribuia o ambitie
Gaspdr Melchor de.
EPOCA MODERNA 287
Degi oficial firsese indepdrtat de la putere, Godoy pdstra
increderea regelui, care nu {bcea nimic ftrn sd-l consulte. Spania a
dat in acele vremi impresia de a juca rolul pu{in glorios de ajutor al
Franfei lui Napoleon, obsedatii de dorin,ta de a distruge puterea
Angliei. Spania a participat la expedifia pe care Franla a proiectat-o
pentru a intimida Portugali4 aliat al Angliei. Cu acea ocazie -
aga-numitul ,,(azboi al portocaleloC' (februarie 1801) -, Godoy a
aclionat in calitate de comandant suprem al armatei spaniole.
Hotdrdt sI umileascd Angli4 Napoleon a conceput doud planuri: sd
invadezp teritoriul ei gi sd ruineze comerful ei; aceste proiecte sunt
la originea interven{iei franceze in Spania. Guvemul spaniol a
trebuit ca si pund marina sa la dispozilia lui Napoleon. Flotele de
rdzboi francezi qi spaniold s-au reunit laCadiz; cdnd au incercat sd
plece din port, amiralul englez Nelson le-a pdndit la Trafalgar
(octombrie 1805); Spania a pierdut atunci mare parte din acea
marind clreia ii dedicase at6tea eforturi din epoca marchizului de la
Ensenada. A distrus ambele armade.
Godoy a acceptat sd participe la o noui expedilie pentru a sili
Portugalia sd aplice blocada continentald decretatii de Napoleon
impotriva produselor engleze. A fost cu atdt mai dispus s-o facd de
cum Napo^leon i-a dat de inleles ca ar trage din ea un profit
personal. Intr-adevdr, in octombrie 1807, Impdratul franc,ez a
declarat Casa de Braganga deposedati de drepturile sale; Portugalia
urma sd fie dezmembrat?i qi Godoy, transformat in principe al celor
din provincia Algarve, ar obtine suzeranitatea asupra pdrfii sudice
din teritoriul portughez. in aplicarea tratatului de la Fontainebleau
Q2 octombrie 1807), trupe franceze au inceput sd traverseze
Spani4 indreptdndu-se spre Portugalia; alte trupe franc,eze pdreau
s[ vrea sd pomeascd spre Andaluzia. Godoy a suspectat atunci cd
Napoleon avea de gdnd probabil sd ocupe toat6 Spania qi l-a sfttuit
pe Carol al lV-lea sd plece din capitali qi si se indrepte spre
Sevilla; de acolo, dacd situalia se inrdutdfe4 familia regall ar putea
sd navigheze spre Americ4 ata cum tocmai ficuse familia regald
portughez6.
Carol al IVJea a urmat sfaturile favoritului, dar nu a putut sd
meargd mai departe de Aranjuez. De fapt de cdteva luni,
nemulfumirea cregtea impotriva lui Godoy, care era ftcut rdspun-
288 lsrorua SpaNrer EPoCAMoDERNA 289

personald nemdsurat5; in ianuarie 1807 primise alte onoruri: titlul

de Mare Amiral al Spaniei gi al lndiilor, adresarea de alteli
serenisimd care il ficea asemdndtor cu un membru al familiei
regale. Aceste fapte i-au impins pe adversarii lui sd se grupeze in
jurul prinlului mogtenitor Ferdinand; era vorba de aJ pune pe tronul
Spaniei in locul tat?ilui sdu, Carol al lVlea. O primd conspiralie a
dat greg in El Escorial (octombrie 1807). Dar cea de-a doua a avut
mai mult succes, in Aranjuez, la 17 martie 1808. DouI nle mai
tdrziu, Carol al IVJea a trebuit ca sdJ sacrifice pe Godoy gi sd-i ia
toate titlurile, dar mulfimea nu s-a declarat satisftcutii. Lui Carol at
IVlea nu i-a rdmas altceva de ficut decdt sd abdice in favoarea
fiului sdu, la 19 martie. Ferdinand al VII-lea s-a pregdtit s6
domneascd" dar prezen{a in Spania a armatei frarrcezp a ficut ca
Napoleon sd devind arbitru aI crizei in care era cufundatii casa
Madona Regilor Calolici. Anonim Exp ulz ar e a ev r e i I o r (martie I 492).
regali spaniold. Napoleon i-a atras la Bayonne pe Carol al IVJea gi spaniol din secolul XV. Muzeul Prado. Tablou in ulei de Emilio Sala Francds.
pe fiul sdu, gi a fo4at ambele abdiclri. In acest mod, l-a impus pe Madrid. Muzeul de Arte Frumoase. Granada.
fratele sdu losif I pe tronul Spaniei. Inohizitorul fray Tomiis de Torquemada
oferd Regilor Catolici pentru semn[tura
lor cdictul de expulzare a evrcilor.

Capitularea oragului Granada (1492). Tablou in ulei de Francisco Pradilla (1882).

Palatul Senatului. Madrid. Boabdil predd cheile oragului Regilor Catolici.
290 ISTORIA SpaNInI EPOCA MODERNA

.:aa::.?.:a.t=
i-il'i.ii'ilt:'i:

Mizascend a sosirii pe noul continent. Descoperireu Americii,

de Josd Garnekr (1892). Muzeul Naval. Madrid.

Porhetul cardinalului Francism Jirndnez de Ioana Nebuna infala siuiului solului ei

Cisneros, arhiepismp de'lbledo gi mnfesor Filip cel Frumos, de I.-rancisco Pradilla.
al Isabelei Catolica. Catedrala din Toledo. Muzeul Prado. Madrid.

lat , ntt

Ilarta cil[toriilor lui Cristofor Columb.

l-larta mogtenirii teritoriale europene a lui Carol al Vlea.
292 IsroRm
t
SpaNrrBt EPocA MoDEI{NA

Carol I Si impdrdteasa Isubela. Copie dupd Tizian de I,.p. Rubens. Bdtdlia de la Lepanto. Tablou in ule i dc Lucas Carnbiazo.
Colecfia Ducilor dc Alba. Madrid. Muzeul din El Escorial. Madr.id.

Ilerndn Cortds. Scena cuccririi Mexicului. Manuscris de Diego Duriin.

Ultimele clipe ale lui Filip al Il-lea, de Francisco Jover Casanova.
Biblioteca Naf ionald. Madrid.
Palatul Senatului. Madrid.
294 ISTORIA SPANIEI EPOCA MoDERNA 295

Cantele-duce de Olivares, de Diego

Frontispiciul primei cd(ii din d/
Quijote (MarJrid, 1605). Romanul
spaniol cel mai universal.
Vctdzquez. Muzeul Plado. Madrid. F'avorit
al regclui Filip al lVJca, a condus Spania,
Autodafe in I'ia1a Mare din Madrid, de Francisco Rizzi. Muzeul Prado. Madrid.
timp de peste douizeci de ani, ou o
autoritate care aducca cu autoritarismul.

Ldncerii sau capitularea orasului Breda, de velilzques. Muzeul Prado. Madrid. Familia lui Filip al V-lea, de Jean Ranc, Muzeul Prado. Madrid.
Ilreda a lbst luat in 1626 qi olandezul Justin de Nassau a trebuit si predea cheile
oraqului invingltorului Ambrosio Spinola'
296 lsronra SpaNrer

PERIOADA CONTEMPORANA
SaNros Jum

Spania cedeaz[ Angliei teritoriul Cibraltar Gaspar Melchor de Jovellanos, de

in Tratatul de la Utrecht, 1713. Gravurd din Francisco de Goya. Muzeul Prado.
Biblioteca Na[ionald" Madrid. Madrid. Scriitorul a fost una dintre
personalitilile cele mai importante

Prinderea lui Godoy, 1808. Cravuri din Muzeul Municipal. Madrid.

Militarul a fost favorit al regelui Carol al lV-lea.