SFINTUL BONAVENTURA

LEGGENDA MAJOR

VIATA SFlNTULUI
FRANCISC DE ASSISI

EDITURASERPOL
BUCURE$TI 1992
 Inca in timpul viejii sale, Sfintul parinte
Francisc trimite fraji misionari §i in Germania,
Franca, Ungaria, de unde va merge spre rasarit
§i vor aju n ge p in a la P ek in g , pe a tu n ci
Ceambalek, dupa cum gasim in via{a Sfintului
Ulderic de Pardenone (1265-1331). Se pare ca
de atunci au ajuns §i in Moldova.
Pentru orientare redam cronologia viejii
Sfintului parinte Francisc.
 CRONOLOGIA
VIETII
SFINTULUI FRANCISC

In Evul Mediu se dadea mica importanja cronologiei §i de aceea

e greu sa avem date exacte. Acesta-i motivul pentru care autorii, cu
greu sint de acord, atunci cind se straduiesc sa ofere o cronologie a
viejii Sflntului Parinte Francisc. Nici Sflntul Bonaventura nu e
preocupat de aceasta problema. Pentru a plasa mai bine in timp viaja
Sflntului Parinte Francisc, vom aminti cel pujin fazele principale ale
viejii sale, de la convertire, la glorificare.

1181. — Se na§te la Assisi; botezat loan, apoi se va numi

Francisc.
1190. — Incepe studiul latinei la Biserica Sflntul Gheorghe.
1198. — Participa probabil la asaltul §i la distrugerea
fortarejei care se afla deasupra ora§ului.
1199-1200. — Sufera din cauza razboiului civil pe care poporul
§i burghezimea il dezlanjuie impotriva nobililor din
Assisi.
1202. — la parte la razboiul dintre Perugia §i Assisi; este facut
prizonier §i ramine inchis aproape un an.
1203-1204. — E lovit de o lunga §i grea boala care va pune in
criza planurile sale. x
1205. — Pleaca spre Puglia pentru a deveni cavaler, indemnat
la aceasta §i de un vfs in timpul caruia vede atitea
arme; merge la Roma, in pelerinaj la mormintele
apostolilor.
1206. — E indemnat de crucifix sa repare Biserica.
Se despuiaza in faja episcopului; sluje§te ca ajutor la
bucatarie intr-o manastire. Imbracat ca eremit merge
la Gubbio, unde este ajutat de un prieten;
d
 — se intoarce la Assisi §i restaureaza Biserica Sf. Da­
mian;
— saruta un lepros.
1207. — Restaureaza Biscricile Sfintul Petru §i de la Spiaro §i
Sfinta Maria a ingerilor.
1208. — Asculta mesajul Evangheliei la Sfinta Maria a Inge­
rilor.
— Se deda apostolatului;
— e urmat de Bernard, Petru §i Egidiu; incepe evanghe-
lizarea itineranta;
— II urmeaza alji patru;
— impreuna cu frajii ajunge la Poggio Burtone, de unde
frajii pleaca doi cite doi in cele patru direcjii ale
lumii.
1209. — Se intoarce la Sfinta Maria a Ingerilor unde alji patru
se unesc cu el;
— scrie prima schija de regula §i cei unsprezece urmagi
merg la Roma pentru a avea de la Papa aprobare
pcntru modul sau de viaja;
— se intorc impreuna in Umbria §i se opresc la
Rivotorto.
1210. — Se stabilegte impreuna cu frajii la Sfinta Maria a
Ingerilor. La Roma o intilnegte pc Jacobina dei
Seltesoli.
1213. — Petrece postul mare intr-o insula a lacului Frasi-
mcne;
— la San Leo primegle in dar Verna.
1214. — Incearca sa ajunga in Maroc;
— se imbolnavegte in Spania gi c silit sa se intoarca in
Italia.
1215. — li primegle in Ordin pe Toma de Celano §i mulji.aljii;
— ia parte la Conciliul din Laleran IV;
— se intilnegte cu Dominic.
1216. — Igi eontinua misiunea itineranta in Italia.
1217. — Organizeaza prima misiune peste Alpi §i peste mare;
— vrea sa mcarga in Franja, dar prietenul sau, cardinalul
Ugolin il sfatuiegte sa nu o faca.
1218. — Impreuna cu migcarea sa e prezentat episcopilor
printr-o bula speciala de Papa Onoriu III.
1219. — Trimite noi misiuni in Germania, Franja, Ungaria,
Spania, Maroc; ajunge la Qui apoi la Damiata;
5
 — se intilne§te cu sultanul Egiptului.
1220. — Viziteaza locurile sfinte;
— se intoarce in Italia, alarmat pentru situajia Ordinului;
— se bucura pentru primii fraji martirizaii in Maroc;
— cere §i objine pe cardinalul Ugolini ca protector;
— renunja la conducerea ordinului in favoarea lui Petru
Cattani.
1221. — II alege pe Sf. Ilie vicar al Ordinului, in locul deceda-
tului Petru Cattani;
— ia parte la Capitolul rogojinelor, in timpul caruia e
discutata Regula, non bollata (neaprobata de Papa);
— trimite in Germania pe Cezar de Spira cu Toma de
Celano, Iordan da Giano §i mulji aljii.
1222. — face o noua calatorie apostolica prin Italia;
— la 15 august predica la Bologna.
1223. — Pregatejte o noua regula, care este discutata in Capi­
tolul general §i aprobata de papa Onoriu III la 29 no-
iembrie;
— la Grecio sarbatore§te na§terea lui Cristos.
1224. — Trimite cijiva fraji in Anglia;
— prime§te stigmatele;
— se reintoarce la Sfinta Maria a Ingerilor;
— predica in Umbria §i in Marchia.
1225. — O viziteaza pe Clara §i pe surori la Sf. Damian §i aici
sta un oarecare limp infirm;
— compune Cintecul creaturilor;
— ajimge in Valea Rietti pentru a se lasa ingrijit la Fon-
tecolombo §i San Fabiano (La Foresta).
1226. — Merge la Siena pentru tratament;
— aici se imbolnave§te mai greu §i scrie Micul testa­
ment;
— se opre§te la Celle di Cortara;
— se duce la Bagnara di Nocera, pentru a sta aici tim­
pul de vara;
— e gazduit in palatul episcopului din Assisi;
— cere sa fie dus la Sfinta Maria a Ingerilor, unde
jnoare la 3 octombrie;
— In ziua urmatoare, dupa o oprire la San Damiano,
este dus in Assisi §i inmormintat in Biserica Sf.
Gheorghe.
1228. — La 13 iunie, la Perugia e deschis procesul pentru
6
 canonizare;
— la 16 iulie e declarat sfint;
— la 17 iulie e pusa prima piatra la bazilica pe care o vor
ridica in cinstea lui.
1229. — Toma de Celano incredinjcaza Papei Grigore IX, car-
dinalul Ugolin, prima sa biografie.
1230. — La 22 aprilic se incheie lucrarile bazilicii inferioare;
— la 25 mai are loc translarea rama§ijelor sale muritoa-
re in noua bazilica.

LEGENDAM AJORA
SFINTULUI BONAVENTURA

Leggenda major (Viaja pe larg) — numita astfel pentru a fi

deosebita de Leggenda minor, pentru uzul coral— reprezinta opera
clasica a biografiilor oficiale despre Sfintul Francisc de Assisi. Bon-
aventura, insarcinat de Capitolul general de la Narbona din 1260, i§i
prezenta opera la urmatorul Capitol general de la Pisa din 1263,
objinind un "succes" care-i va fi confirmat in Capitolul general de la
Paris din 1266, cind s-a decretat distrugerea tuturor biografiilor
precedente, pentru a da loc numai la Leggenda major.
Scoasa substantial (§i adesea chiar literar) din "trilogia" lui Toma
de Celano, noua Leggenda — incepind din 1266, intenjiona sa
personifice ea singura, chipul lui Francisc §i originate sa experienja
religioasa persoanla. Cu toate acuzele pe care i le adresau mai tirziu
Spiritualii, ca Bonaventura ar fi omis "intenjionat" multe lucruri §i
multe clarificari prezcnte in Leggenda antica, care fusese distrusa,
este sigur ca frajii minori au simjit vie fascinajia transcendenjei
fondalorului lor, raportata la conformitatea sa cu Cristos §i la
misiunea sa escatologica de "inger al celei de-a §asea peceji". O
tipologie care, stind la vechile marturii, in realitate ar fi fost anti­
cipate de loan de Parma.
7
 Fiecare capital central din Leggenda major, pune in evidenja
una sau mai multe virtuji ale lui Francisc, aratind cum Sfintul a fost
un "campion al intregii desavirgirii evanghelice" dat "drept exemplu
pentru desavir§ijii urma§i ai lui Cristas" pina la desavir§ita sa trans-
formare, chiar §i exterioara, in Cristos, prin puterea stigmatelor.
Considerate djept o capodopera a hagiografiei medievale, opera
bonaventuriana s-a bucurat totdeauna de un mare prestigiu.
Traducerea populara pe care o oferim in paginile ce urmeaza a
fost facuta dupa edijia critica pregatita de editorii de la Quaracchi
(in AF,X,pp.555- 652).
lata cele scrise in studiul introductiv din Fonti franciscana:
Geneza Leggendei major a Sfintului Bonaventura trebuie
djutata intr-o atmosfera istorica deosebit de complexa §i pestrija,
destul dc delicata pentru mi§carea franciscana.
Alacurile dure de la exterior q loveau tocmai in noutatea sa,
adica in complexul caracteristicelor pe care le introdusese sau cauta
sa le introduce in Biserica, in concepjia revolujionara a saraciei, in
dinamismul sau §i mobilitatea sa, in voinja sa de a predica, de a se
contopi cu poporul, de a participa la viaja §i religiozitatea sa.
Insu§irea unor idci ioachimitc1*8 parea ca ofera, in interiorul
franciscanismului, o justificare providenjiala a propiriei existence
istorice §i in acelaji timp, motivele profunde ale propriei lor
activitaji in mijlocul credincio§ilor. Insa acjiunea imprudenta a lui
Gerard da Borgo San Damiano a sfir§it prin a-1 implica pe insu§i
ministrul general loan de Parma, constrins sa-§i dea demisia sub
acuza de ioachimism, chiar daca nu exclusiv din aceasta cauza. In
timpul cit el a fost ministru general, adesea fara §tirea lui, au fost
cerute nenumarate privilegii papale, care slabisera fidelitatea sa fa (a
de idealul originar, dind pretext la nedumeriri mai ales din partea
acelora care voiau sa ramina coerenji cu propria lor chemare. Cu
siguranja ca §i loan era intre ace§tia; dar cu tot ascendentul sau
enorm, nu reugise sa controleze povara crescinda a unci situajii
1 Ioachimijii — mi§care spirituala In Biserica, promovata de Ioachim da
Flore (+1202) crezut de contemporani un mare profet §i care se
considera chemat sa reformeze lumea prin viaja monastics. Ioachimijii
au impar(it istoria lumii in trei etape: era Tatalui, pina la na§terea lui Isus,
era Fiului, pina la cea prezenta §i era Duhului Stint pina la sfir§itul lumii;
prima carnala, imperfecta; a doua carnala, spirituala; a treia, pur
spirituala cu o evanghelie ve§nica, extrasul mistic din cele doua
testamente. Unii franciscani mai zelo§i au fost atra§i in mi§carea lor;
pentru ei etapa a treia, incepea natural, cu sfintul Francisc de Assisi.
8
interne §i externe, care parea ca preti’ ;de de la el solujii de forja, de
negindit §i imposibile pentru dinsul.
Urmind lui loan de Parma, Bonaventura s-a straduit sa ia orice
punct de sprijin fie pentru acuzele externe, cit §i pentru planurile
interne §i unul dintre primele §i cele mai mari "succese personale" a
fost fara indoiala "Leggenda major" pentru care a fost insarcinat sau
a facut sa fie insarcinat de Capitolul general de la Narbona din 1260.
E cazul sa amintim ea tocmai 1260 era anul in care, dupa o parere
destul de raspindita, trebuia sa inceapa o era noiia in sensul
ioachimit. De fapt, nu s-a intimplat nimic din ceea ce fusese a§teptat,
ci anul 1260 a fost acela in care au inceput marile procesiuni ale
mi§carii "magna devotio" a disciplinanjilor (flagelanp: care fraterit-
ate, aparuta in Umbria secolului al XHI-lea, cu scop penitenjial,
devenita apoi eretica, raspindita in toata Europa): oameni condu§i
de dorinja de a reinnoi in ei suferinjele lui Crislos din timpul Patimii,
pentru a se conforma cu el, chiar daca numai la exterior §i cu asprime.
Izvoarele sint de acord in a da marturie ca mi§carea a inceput la
Perugia, in acea Umbrie in care Francisc retraise de aproape viaja §i
patimilc lui Cristos. In orice caz este vorba de un fenomen care se
des(a§ura intr-un precis context isloric, slrabatut de aspre §i vii
polemici impotriva franciscanilor, dar in acela§i timp caracterizat de
prozelitism mereu mai sporit §i mai entuziast.
Proiectata in asem cnea circum stanja, Leggenda m ajor a
Sfintului Bonaventura ii poarta in mod vadit semnele. Con-
formitatea lui Francisc cu Cristos dobinde§te o dimensiunc mai clara
ca in Viejile scrise de Toma da Celano, in timp ce dezvoltarea
istorica-escatologica a operei sale se Inscrie intr- o tipologie noua,
cel pujin cit privejte istoriografia oiiciala: aceea a misteriosului
"inger al cclui de-al §aptelea sigil", care, impodobit cu semnul lui
Dumnezeu cel viu, trebuia sa se inalje de la Rasarit pentru a deschide
pecejile unei ere noi. O tipologie care, luindu-ne dupa vechile
marturii, in realitate ar fi fost anticipate de loan de Parma.
Pentru a incadra biografia Sfintului Francisc in aceste directive
precise, Bonaventura n-a avut trebuinja de materiale biografice noi.
Cu toate intilnirile cu cijiva supraviejuitori care fusesera insojitorii
Sfintului Francisc, aportul docum entar inedit e intr-adevar
intimplator, oarecum de neglijat. Daca pentru dependenja sa sub-
stanjiala (§i adesea chiar §uliterara) de trilogia lui Toma da Celano,
Leggenda major se caracterizeaza ca opera unui compilator, pentru
valoarea sa interpretative i§i are cu siguranje locul ei aparte. Fecind
abstraejie de renumele seu, dobindit §i datorita unor factori externi,
9
valoarea sa interioara justified acea maturitate, ca sa zicem aga,
clasica, dobindita alaturi de Vila secunda a lui Toma da Celano intre
hagiografiile medievale, chiar daca aceasta nu inseamna ca e o fidela
interpretare a figurii gi a spiritualitapi istorice a lui Francisc.
Cu toate ca adera de aproape, cit privegte faptele, la biografiile
lui Toma da Celano, interp^etarea sa de fapt, urmeaza un fir con-
ducator unic, degi variat, al conformitapi Sfintului cu Cristos, al
fiinjei sale conforme cu „ingerul celui de-al gaptelea sigil.“
Inlr-un limbaj biblic solemn dar echilibrat, stapinit gi circum­
spect, sint sugerate, fara preocupare cronologica, virtuple care au
marcat viaja acestui om unic; umilinja sa, caritatea, rabdarea, duhul
de rugaciune, sint expuse minunile savirgite in viaja gi se admira acea
stare de nevinovape in baza careia domina §i atriigea de la sine orice
faptura. Facut asemenea lui Cristos, chiar gi la exterior prin lucrarea
semnelor misterioase aparute in membrele sale pe Verna, Francisc
al lui Bonaventura se inalpi la o importanja care depagegte ce-i
trecator^ pentru a se inscrie intr-un plan al economiei divine in
istorie. Inscriere care, in loc de a impilica un context, un injeles
urgent §i sa provoace un imbold la o aejiune radicals, sfir§esc, in cele
din urma prin a lua orice motiv de a fi al tinguielilor acelora care,
susjinind necesitatea ca mi§carea franciscana sa ramina mai rigid
credincioasa propriilor ei origini, cereau progresiva indepartare.
Pe de alta parte, insistenja lui Bonaventura asupra faptului ca
Francisc fusese trimis lumii ca un "crainic aMui Cristos", implica fara
indoiala, o prabu§ire a criteriilor acelor du§mani externi ai Or-
dinului, care credeau ca pot intrevedea §i arata in urma§ii
Saracujului pe "vestitorii lui Anticrist".
In acceptarea tipologiei lui Francisc ca ingerul celui de-al
§aptelea sigil era in plus dezvoltat un subtil, dar poate un incon§tient
raspuns — nu polemic, ci chibzuit; nu personal, ci oficial —
aparatorilor intransigent ai ioachimismului franciscan.
Cu Leggenda major, Bonaventura rasturna mai ales acele cano-
ane istoriografice, care, lamentind adaptarile §i evolupile migearii
franciscane, erau pornite sa vada in "mulpmea fraplor", cauza slabirii
primului ideal personificat in experienja lui Francisc. Imparprea in
perioade §i distinepa intre "primul tlmp al religiunii”; "inainte ca
frapi sa se fi fost inmulpt", aga de dt s pomenite in istorisirile lui
Toma da Celano, se arata pline de riscuri gi de aceea erau necesare
masuri de prevedere; tocmai pentru ca in aceasta optica se punea
mereu accenlul tot mai mult pe voinja lui Francisc de a se prezenta
ca un exemplu gi model pentru top frapi, din moment ce magisterul
to
cuvintului §i guvernul central — schimbarile lui loan de Parma sint
o dovada — nu mai erau de ajuns sau nu mai erau posibile.
Prezentata Capitolului general de la Pisa in 1263, Leggenda
major a intilnit aplaudarea necondijionata a grupului de conducere.
Cu aceea§i ocazie, Bonaventura a promulgat probabil §i a§a zisa
Leggenda minor, adica un extras, din opera major, spre folosirea in
cor (cind se spune breviarul) spre a o inlocui pe cea scoasa din Vita
prima, a lui Toma da Celano.
Ca noua biografie a reprezentat, dupa cum am spus, un autentic
"succes personal" a lui Bonaventura, e confirmat §i de drasticile
decizii luate in urmatorul Capitol general de la Paris din 1266; adica
ordinul de a distruge toate biogratiile precedente ale lui Francisc.
Importanja acestui decret, care dovede§te cu cruzime lipsa de pre-
ocupare istorico-filologica a lumii medievale greu poate fi exagerata.
Executarea sa oculta §i radicals, nu a reprezentat numai disparijia a
n u m ero ase m anuscrise, care tre b u iau sa existe d a to rita
numeroaselor a§ezSri franciscane in jurul mijlocului sec. XIII; a
insemnat o sSrScire de neingaduil in punoa§terea personalitSjii lui
Francisc §i a operei sale, care a durat lungi secole.
Vita prima a lui Toma da Celano a fost recuperata abia in 1768;
Vita seconda, in 1806, tratatul despre minuni in 1899: cu totul foarte
rare §i unice excmplare scSpate de la distrugere in comparajic cu
sutele care ne-au pastrat Leggenda major, inainte ca aceasta sS-§i
inijieze norocul editorial prin tiparire in 1477.
Chiar §i numai din aceste relatSri se injelege importanja pe care
biografia lui Bonaventura a luat-o in istoriografia franciscana §i mai
mult inca, rolul sau intr-o interpretare istorica §i spirituals, practica
§i oficiala a mesajului lui Francisc.
Incepind cu 1266, Leggenda major injelegea sa personifice, ea
singura, imaginea Saracujului §i a originalei §i nemaiiniilnitei
intenjii religioase!
Cu toate acuzele pe care Spirituals i le-au adus, venerajia plina
de respect menjinuta substanjial chiar de ei in§i§i pe figura lui
Bonaventura, trebuie atribuita in mare parte §i acestei dimensiuni
de sfinjenie pe care el i-o conferise lui Francisc: model §i tipologie
confirmate §i de intarirca pe care Bonaventura avea sa o faca in
Capitolul general de la Paris in 1266, cind a afirmat ca Sfintul era
"ad literam", "ingerul din apocalips, al celei de-a §aptea peceji".
Distrugerea tuturor biografiilor precedente, decretata in acel
Capitol, ar avea rolul sa demonstreze un consens, care, cu toate
puternicile contraziceri la care biograful supusese figura lui Francis,
it
nu lasa posibiliiatea la indoieli asupra singularei misiuni rezervata
acelor fraji minori care ar fi observat "pur §i simplu", fara inter-
pretare (sine glossa), "spiritual", norma de viaja pe care Duhul lui
Cristos o dictase Aceluia care fusese rinduit "conducator §i calauza
(coechio e guida) a noilor "oameni spirituali". Insa tocmai aceasta
dimensiune, mai mult decit saracia in sine §i pentru sine, care intra
insa ca element de caracterizare al unci chemari la conformitatea cu
Cristos, va provoca recuperarea, nu oficial, a unei intregi serii de
marturii asupra viejii §i asupra intenjiilor lui Francisc.
Cu un curaj patima§ dar "salva veritate" (respectind adevarul),
Angelo Clareno va putea scrie ca Sfintul "comunicase multe lucruri
tovara§ilor sai §i frajilor in virsla care cazusera in uitare, fie ca tot
ceea ce a fost scris in vechea legenda, dupa editarea celei noi prin
opera fratelui Bonaventura, fusese §ters §i distrus din porunca lui,
fie pentru ca era disprejuit pentru ca parea ca ar contrazice cursul
comun, via(a comuna §i gustul oamenilor moderni".
Planul acestei recuperari e marcat de o terminologie in baza
careia orice marturie anterioara sau pur §i simplu, care nu era inclusa
in Leggenda nova a lui Bonaventura, avea tending sa-§i revendice
apartenenja la Leggenda antiqua, introducind in izvoarele francisc-
ane o nomenclatura bogata, plina de echivocuri.
Fara a exclude ca acesle culegeri de marturii vechi, pot, in
realitate, sa ne fi paslrat m ateriale docum entare anterioare
Leggendei major — semnificativ, in acest sens, o serie de capilole
com une, fie cu V ita seconda a lui Toma da Celano, cit §i
principalelor compilari postbonaventuriene — faptul e ca, toale
culegcrile sau legendele neoficiale, a§a numitele "vechi legende", au
ajuns la noi in redactari contemporane sau posterioare generalatului
lui Bonaventura.

12
 PROLOG

Harul lui Dumnezeu, Mintuitorul nostru, s-a aratat in timpurile

de pe urma in slujitorul sau Francisc, pentru toji aceia care sint cu
adevarat smeriji §i prieteni ai sfintei saracii.
Ace§tia, in timp ce venerau in el bel§ugul milostivirii lui
Dumnezeu, erau invajaji de exemplul sau sa lcpede cu desavirgire
faradelegea §i poftele lumc§ti, penlru a trai in conformitate cu
Cristos §Lsa a§tepte cu sete §i dorinja nestavilita, fericita speranja.
Spre el, cu adevarat sarac §i smerit cu inima, Dumnezeu §i-a
indreptat privirea cu mare ingaduinja §i bunatate; nu numai ca 1-a
ridicat, nevoia§, din praful viejii lume§ti, dar 1-a facut campion,
calauza §i veslitor al desavir§irii evanghelice §i 1-a ales ca lumina
pentru credincio§i, astfel ca, devenind m artor al luminii, sa
pregateasca penlru Domnul calea luminii §i a pacii in inimile
credincio§ilor.
Precum steaua diminejii care apare in mijlocul norilor cu razele
stralucitoare ale viepi §i inva^aturii sale, Francisc a atras cate lumina
pe cei care zaceau in umbra morjii; precum curcubeul caresraluce§te
intre norii lumino§i purtind in el insu§i semnul alianjei cu Domnul,
a vestit oamenilor evanghelia pacii §i a mintuirii.
Inger al pacii adevarate, §i el, imitind pe Precursor, a lost pre-
deslinat de Dumnezeu sa-i pregateasca in de§ert calea marejei
saracii §i sa predice pocainja cu exemplul §i cu cuvintul.
Prevenit mai intii de darurile harului ceresc — a§a cum apare
clar din desfa§urarea viejii sale, s-a ridicat apoi prin meritele unei
virtuji mereu victorioase; a fosl incarcat §i de spiritul profetic §i,
facut parta§ la oficiul Ingcrilor, a fosl podidit cu iubirea fierbinte a
serafimilor, a§a incit, devenit ascmanator ierarhilor ingere§ti, a fost
rapit in cer de un car de foe.
Ni se demonstreaza astfel in mod rajional ca el a fost trimis intre
noi cu duhul §i puterea lui Ilie.
Tocmai de aceea se afirma, pe buna dreptate, ca el a fost
13
simbolizat in figura ingerului care se ridica de la rasarit §i poarta in
sine pecetea Dumnezeului celui viu, cum mi-1 descrie celalat prieten
al Mirelui, apostolul §i evanghelislul loan, in profejia lui veridica.
Spune loan, intr-adevaf in Apocalips, in momentul deschiderii
celui de-al §aplelea sigiliu: "Am vazut apoi un alt inger ridicindu-se
din Orient, care purta pecetea Ddmnezeului celui viu" (Ap.7,2).
Acest vestitor al lui Dumnezeu, vrednic de iubirea lui Cristos,
imitat de noi §i admirat de lume este slujitorul lui Dumnezeu,
Francisc; o constatam cu certitudine daca observant cum a ajuns la
culmea sfinjeniei §i, traind inte oameni, a imitat curajenia ingerilor
incit a devenit exemplu de desavir§ire pentru imitatorii lui Cristos.
Ne conduce spre aceasta convingere faptul ca el a avut din cer
misiunea de a chema oamenii sa plinga, sa se tinguiasca, sa-§i rada
capetele §i sa se imbrace cu haina de sac §i sa imprime cu semnul
crucii penitenjiale §i cu un ve§mint in forma de cruce, inijialele TAU
(T) pe fruntea celor care gem §i pling.
Ne confirma apoi, cu adevarul sau incontestabil, marturia acelui
sigiliu care 1-a facut asemanator Dumnezeului celui viu, adica a lui
Cristos cel Rastignit. Sigiliul care i-a fost imprimat in trup nu de
lucrarea naturii sau de priceperea vreunui me§ter, ci mai curind de
pulerea minunata a Spiritului lui Dumnezeu cel viu.
Deoarece ma simjeam nevrednic §i incapabil de a relata viaja
acestui om a§a demn de venerajie §i imitare in toate, eu nu m-a§ fi
hazardat nicicum la o astfel de acjiune daca nu m-ar fi constrins
afecjiunea calduroasa a confrajilor, cu atit mai mult, provocarea
tuturor confrajilor participanji la Capitolul general. Dar ceea ce m-a
determinat sa ma accid in ultima instanja a fost recuno§tinja ce o
dalorez Parintelui Sfint.
Caci, prin mijlocirea lui §i datorita meritelor sale, eu, cind eram
copil, am fost smuls din brajele morjii. Aceasta amintire o pastrez
mereu vie §i proaspata; astfel ca m-am temut ca voi fi acuzat de
nerecuno§tinja daca nu voi fi celebrat public laudele sale.
Aceasta a fost, in ceea ce ma prive§te, motivul cel mai temeinic
care m-a impins spre realizarea prezentei opere; recunosc ca
Dumnezeu mi-a salvat viaja sufietului §i a trupului prin lucrarea
Sfintului Francisc; am cunoscut puterea lui experimentind-o pe
mine insumi.
De aceea am voit ca, pe masura posibilitajilor, sa adun la un loc
informajiile referitoarc la virtujile, faptele §i spusele lui Francisc
gasite in forma incompleta, unele din ele risipite §i unele din ele
neconsemnate nicaieri.
Pentru ca, dupa ce vor muri cei care au trait cu slujitorul lui
Dumnezeu, acestea sa nu se piarda.
14
 Pentru a avea clara in minte viaja Sfintului In adevaratul ei chip
§i pentru a o transmite astfel posteritajii, m-am dus la locurile in care
el s-a nascut, a trait §i a murit §i am facut cercetari minujioasc asupra
faptelor consullind pe tovara§ii sai care mai erau in viaja §i mai ales
pe aceia care s-au numarat printre primii insojitori §i care au
cunoscut in profunzime sfinjenia lui Francisc; pe de alta parte, sint
m artori vrednici de crezare, fie pentru cunoa§terea directa a
faptelor, fie datorita temeiniciei virtujii lor.
In relatarea celor implinite de Dumnezeu prin slujitorul sau, am
avut grija sa aleg un stil §i un limbaj cit mai simplu pentru ca
devojiunea cititorului sa ci§tige maximum de profit.
Nu am urmat intotdeauna ordinea cronologica a faptelor, cu
scopul de a evita confuziile; m-am preocupat mai degraba de a
observa o dispunere cit mai adaptata spre a scoate in evidenja
inlanjuirea faptelor. De aceea mi s-a parut utila distribuirea sub
argumente diverse a faptelor petrecute in acca perioada de timp sau
sa dispun sub acelagi argument fapte implinite in timpuri diferite.
Voi expune inceputurile, dezvoltarea §i implinirea viejii sale in
15 capitole distribuite astfel:
— in cap. I voi descrie conduita lui ca om in lume; pag.
— cap. II: convertirea la Dumnezeu §i restaurarea a trei biserici;
Pag-
— cap. Ill: instituirea Religiunii §i aprobarea Regulei; pag.
— cap. IV: dezvoltarea Ordinului sub indrumarea lui §i con-
firmarea Regulei aprobate anterior; pag.
— cap. V: Viaja lui austera §i modul in care creaturile il intareau:
pag.
— cap. VI: umilinja §i ascultarea lui precum §i consimjamintul
lui Duptnezeu la dorinjelc Sfintului; pag.
— cap. VII: iubirea pentru saracie §i intervenjiile sale minunate
in cazuri de necesitate; pag.
— cap. VIII: pietatea lui §i modul cum creaturile fara rajiune se
apropiau cu afecjiune de el; pag.
— cap. IX: fervoarea caritajii §i dorinja martiriului; pag.
— cap. X: iubirea pentru virtulea rugaciunii; pag.
— cap XI: patrunderea Scripturilor §i duhul profejiei; pag.
— cap. XII: eficacitatea predicarii §i harul vindecarilor; pag.
— cap. XIII: Sfintele stigmale; pag.
— cap. XIV: rabdarea Sfintului §i trecerea lui in ve§nicie; pag.
— cap. XV: canonizarea §i translajiunea, pag.
La sfir§it, voi adauga spre completare, citeva minuni savirgite
dupa fericita sa moarte; pag.
is
 INCEPE VIAJA FERICITULUI FRANCISC

CAPITOLULI

Comportarea lui Francisc in lume

A fosi in ora§ul Assisi un om cu numele de Francisc, a carui

amintire este binecuvintata, fiindca Dumnezeu in bunatatea sa i-a
acordat binecuvintari extraordinare §i in indurarea sa, 1-a sustras
pericolelor viejii prezentc §i in generozitatea sa, 1-a cople§it cu
darurile harului ceresc.
In tinerejc a crescut in mijlocul vanitajilor fiilor plini de
de§ertaciune ai oamenilor. Dupa o instrucjiune sumara a lost
destinat rentabilei activitaji comercialc.
Asistat §i ocrotit de sus, de§i traia in mijlocul tinerilor corupji §i
era inclinat spre placed, nu a urmat tendinjele nestapinite ale
simjurilor §i cu toate ca traia in mijlocul negustorilor avari §i era
preocupat de ci§lig, nu §i-a pus nadejdea in bani sau comorfr'
De fapt, Dumnezeu turnase in sufletul tinarului Francis un
sentiment de mila generoasa, care, crescind in el din copilarie, ii
.umpluse inima de bunatate intr-atit, incit deja de pe atunci, as-
cultator atent al Evangheliei, §i-a propus sa daruiasca oricui i-ar
cere, mai ales daca-i cerea din dragoste calre Dumnezeu.2
Odata, cu totul preocupat de neguslorie, impotriva obiceiului
sau, a alungat lasindu-1 in urma cu miinile goale pe un sarac care-i
2 Sf. Bonaventura pare preocupat sa cerceteze cadrul tntunecat al tincrepi
descris tn Celano 1-7 §i necorectat tn mod adecvat de 2 Celano 3-7. F. de
Beer a dedicat un studiu tn scopul aprofundarii acestei probleme in
cartea despre Convertirea Sfintului.
16
cerea de pom ana din dragoste catre Dumnezeu. Dar indata,
revenindu-§i, a fugit dupa el, i-a dat saracului o pomana imbel§ugata
§i i-a promis Domnului, ca de atunci inainle, cind va avea posi-
bilitatea, nu va mai spune niciodata nu — celui care i-ar cere din
dragoste catre Dumnezeu. Aceasta hotarire §i-a jinut-o pina la
moarte, cu o pietate neobosita, meritind astfel sa creasca din bel§ug
in dragostea lui Dumnezeu §i in harul divin.
Intr-adevar, spuhea mai tirziu, cind de acum era pe deplin
"imbracat cu simjamintul lui Cristos" ca, chiar atunci cind traia ca
om in lume, cu greu reu§ea sa auda vorbindu-se de dragostea de
Dumnezeu fara a simji o tulburarea interioara.
Blinde$ea lui dulce, unita cu rafinamentul obiceiurilor, rabdarea
§i politejea sa mai mult decit omene§ti, generozitatea sa in a darui,
superioara chiar disponibilitaplor sale, care se vedeau inflorind in
acel adolescent, drept indicii sigure ale unui temperament bun,
pareau a prevesti ca binecuvintarea divina avea sa se reverse asupra
lui inca §i mai imbel§ugala in viitor.
Un om din Assisi, foarte simplu, desigur inspirat de Dumnezeu,
ori de cite ori il intilnea pe Francisc pe strazile oragului, i§i scotea
mantia §i o intindea la picioarele sale, spunind ca Francisc era
vrednic de orice venerajie, pentru ca peste pujin timp avea sa
implineasca lucruri mari pentru care avea sa fie onorat §i slavit de
lo{i cre§linii. (1 Cel. 1-17; 2 Cel. 8; 3 Comp. 3, 8+2 Cel 5; 3 Comp.
3; Ap. 4; 1 Cel; 3 Comp. 2; Ap. 3).
Dar Francisc inca nu cuno§tea planurile lui Dumnezeu asupra
lui; angajat din voinja tatalui in activita(ile exterioare §i minat in jos
de natura noastra corupta inca de la origine, inca nu invajase sa
contemple realila{ile cere§ti §i nu-§i facuse obiceiul de a gusta
adevarurile divine.
§i a§a cum — frica le face sa injelegi lecjia — a venit asupra lui
mina lui Dumnezeu §i intervenjia dreptei Celui de Sus a lovit trupul
sau cu o boala indelungata pentru ca sa faca sufletul sau apt sa
primeasca iluminarea Duhului Sfint.
Cind §i-a recapatat forjele fizice, §i-a procurat, a§a cum ii era
obiceiul, haine elegante.
Odata, a intilnit un cavaler, nobil dar sarac §i prost imbracat §i
compatimind cu pietate afectiva saracia lui, indata s-a dezbracat §i
1-a facut pc celalalt sa imbrace hainele sale. Astfel, cu un singur gest,
a implinit un dublu act de pietate, pentru ca a ascuns ru§inea unui
nobil cavaler §i a u§urat saracia unui sarman. (1 Cel. 3; 2 Cel. 5; 3
Comp. 6)
17
 In noaptea urmStoare, pe cind dorrhea, bunStatea lui Dumnezeu
1-a facut sS vadS un palat mare §i frumos, plin de arme Jnsemnate cu
Crucea lui Cristos, pentru a-i demonstra in forma vizibila cum
milostenia lui faja de cavalerul sSrac, din dragoste pentru marele
Rege, urma sa fie rSsplatita cu o recompensS fSra asemSnare. El a
intrcbat cui aparjin acele arme §i un glas din ceruri 1-a asigurat cS
toate erau ale lui §i ale cavalerilor sai. Cind s-a trezit, dimineaja, a
crezut ca trebuie sa injeleaga, ca acea neobi§nuitS viziune era pontru
el o prevestire de glorie. De fapt, el incS nu §lia sa intuiascS adevSrul
lucrurilor invizibile prin aparen{ele vizibile. De aceea, necunoscind
inca planurile divine, a decis sa meargS in Puglia, in serviciul unui
conte nobil, cu nadejdea de a dobindi astfel acel titlu de cavaler pe
care i-1 indicase viziunea.
Peste pujin s-a a§ternut la drum, dar abia ajuns in ora§ul cel mai
apropiat, il auzi pe Domnul zicindu-i noaptea, pe un ton familiar:
"Francisc, cine poate sa te ajute mai mult: Stapinul sau sluga, cel
bogat sau cel sarac?" "Stapinul §i cel bogat", a raspuns Francisc. §i
indata glasul a continuat: "§i atunci, de ce la§i pe Stapin pentru sluga,
pe Dumnezeu, atit de bogat, pentru omul, alit de sarac?"
Atunci Francisc: "Doamne, ce vrei sa fac?" "intoarce-te in
ora§elul tSu — rSspunse Domnul — pentru ca viziunea pe care ai
avut-o reprezinta o misiune spirituals, care trebuie sa se implineascS
in line, nu din dispozijie omeneasca, ci din porunca divina".
Sosind diminea{a, el se intoarse in graba la Assisi, bucuros §i
ferm.
Devenit de acum inainte model de ascultare, raminea in
a§teptarea voinjei lui Dumnezeu. (1 Cel. 5; 2 Cel. 6; 3 Comp. 5; Ap.
5-1; Cel 4; 3 Comp. 6; 1 Cel. 7; Ap. 6-7).
Incepind de atunci, sustragindu-se zgomotului negojului §i
lumii, se ruga cu devopune la indurarea divina, ca sa binevoiasca sa-i
aratc ceea ce trebuia sa faca. Inlr-acestea, practica perseverenta a
rugaciunii dezvolta in el, tot mai puternica flacara dorinjelor cere§ti
§i dragostea faja de patria cereasca il facca sa disprejuiasca la fel ca
pe nimic, toate lucrurile paminte§ti. Simjea ca descoperise comoara
ascunsa §i, ca un negustor chibzuit, se straduia sa cumpere cu prejul
luturor bunurilor sale, margaritarul prejios pe care-1 gasise. Totu§i,
nu §tia inca, in ce fel sa realizeze aceasta; numai un indemn interior
il facea sa injeleaga ca negustoria spirituals trebuia sS inceapS prin
disprejul fajS de lume §i cS, ac{iunea pentru Cristos trebuie sS
inceapS cu victoria asupra lui insu§i. (1 Cel. 6; 3 Comp. 12).
Intr-o zi, in limp ce mergea cSlare prin cimpia care se intinde la
poalele ora§ului Assisi, s-a intilnit cu un lepros. Aceasta intilnire
nea§teptata 1-a umplut de oroare. Dar gindindu-se la hotarirea de
desavirgire deja conceputa in mintea sa §i refleclind ca, daca voia sa
devina cavalerul lui Cristos, trebuia mai inainte de toate sa se invinga
pe sine insugi, a coborit de pe cal §i a alergat sa-1 imbra{i§eze pe
lepros §i, in timp ce acesta ii intindea mina pentru a primi pomana,
el i-a intins bani §i 1-a sarulat. Imediat s-a aruncat pe cal, dar oricit
s-a intors sa priveasca in orice parte, §i cu toate ca se intindea cimpie
libera imprejur, nu 1-a mai vazut in nici un chip pe acel lepros. De
aceea, plin de uimire §i de bucurie a inceput sa cinte cu devofiune,
laudele Domnului, propunindu-§i ca de atunci inainte sa se inalje la
lucruri mereu mai mari.
Cauta locuri singuralice, favorabile plinsului. Acolo, aban-
donindu-se unor lungi §i staruitoare rugaciuni, cu gemete de
nedescris, a meritat sa fie ascultat de Domnul.
Intr-o zi, in timp ce izolat aslfel de lume se ruga, §i fiind absorbit
cu totul in Dumnezeu, in excesul fervoarci sale, i-a aparut Isus
Cristos, rastignit pe Cruce. 3
Vazindu-L, a simjit ca i se tope§te inima. Amintirea patimirii lui
Cristos i s-a imprimat atit de viu in cele mai ascunse fibre ale inimii
sale, incit din acel moment cind ii venea in minte rastignirea lui
Cristos, chiar §i la exterior, cu greu putea sa-§i repna lacrimile §i
suspinele, dupa cum cl insu§i a relatat in mod confidenlial mai lirziu,
cind se apropia de moarte. Omul lui Dumnezeu a infeles ca prin
intermediul accslci viziuni, ii adresa acea maxima a Evangheliei:
"Daca vrei sa vii dupa mine, leapada-te de line insuji, ia-ji crucea §i
urmeaza-ma". (1 Cel. 17; 2 Cel. 9; 3 Comp. 11; 2 Cel. 11; 3 Comp. 14;
LP 37; SP 9; 3 Cel. 3).
De atunci s-a imbracat cu duhul saraciei, strabatut de un intim
sentiment de un\yinfa §i de adinca pietate. In timp ce mai inainte
avea oroare nu n'umai de compania lepro§ilor, dar chiar §i sa-i vada
de departe, acum, dalorita lui Cristos cel Rastignit, care dupa
cuvintele profelului, a luat aspectul de disprefuit al unui lepros, le
slujea cu umilinfa §i gentileje, in intenfia de a dobindi disprejul
deplin de sine insu§i.
Vizita adesca casele lepro§ilor; le oferca cu multa darnicie de
pomana §i le saruta miinile §i chipul, cu mare compatimire §i
3 Aceasta aparipe a Rastignitului ar putea safie aceeaji dezvoltata in 2
Cel. 1; episodul de la San Damiano; astfel este in 2 Cel. 10-11, care este
izvorul acestei povestiri. !nsu§i Bonaventura, ii atribuie un loc distinct
chiar in sinteza celor §ase aparipi. (XII1-10).
19
afecjiune.
Pentru sarmanii cergetori dorea sa sacrifice nu numai bunurile
sale dar gi pe sine insugi. Uneori, pentru ei se despuia de hainele sale,
alteori le facea bucaji de stofa, cind nu avea altceva de dat.
Ajuta cu respect gi pietate pe preojii saraci, higrijindu-se
indeosebi de lucrurile altarului, pentru ca astfel sa devina partag la
cultul divin §i in acelagi timp satisfacea nevoile slujitorilor cultului.
In aceasta perioada, el a mers sa viziteze cu o devopune pioasa
mormintul apostolului Petru.4 In aceasta imprejurare, vazind marea
mullime de cergetori din faja ugilor acelei biserici, purtat de o suava
compatimire gi totodata de dragostea pentru saracie, gi-a dat hainele
sale celui mai nevoiag dintre ei gi s-a imbracat in zdrenjele acestuia,
cu o neobignuita bucurie a sufletului, gi-a petrecut toata ziua in
mijlocul saracilor.
Voia astfel sa disprejuiasca fala lumii gi sa ajunga treptat la
culmea perfecpunii evanghelice. Sc straduia cu mai multa sirguinja
sa-gi mortifice simjurile, astfel incit sa poarte in jurul sau, chiar gi in
exterior, in propriul sau trup, Crucea lui Cristos pe care o purta in
inima. Francisc, omul lui Dumnezeu, facea toate acestea atunci cind
in imbracaminte gi in purtarea zilnica inca nu se desparjise de lume.
(1 Cel. 17; 2 Cel. 9; 3 Comp. II; 2 Cel. 8; 3 Comp. 8, 9,10).

4 La Roma, chiar Francisc a dat marea proba a saraciei impartagind total

viaja cergetorilor. S-a mai relntors aici, cind era deja calugar, ca sa obpna
aprobarea formei de viaja propusa de el gi care observa saracia
Evangheliei. (Cf. 2 Cel. 8). Cu acea ocazie, Francisc a implinit gestul
migcator de a arunca o mina de monede pe mormintul Sf.Petru. (Cf. 3,
Comp. 3).
20
 CAPITOLULII

Intoarcerea desavir§ita la Dumnezeu.

Restaurarea a trei Biserici

In aceasta noua experienja, servitorul Celui Prea Inall, nu avea

alta calauza decit pe Cristos; de aceea Cristos, in indurarea sa a voit
sa-1 viziteze din nou cu dulceaja harului sau.
Intr-o zi ie§ise in cimpie ca sa mediteze. Avind sa treaca pe linga
Biserica San Damiano pe care o ameninja ruina pentru ca era
veche, minat de indemnul Duhului Sfint, a intrat aici ca sa se roage.
Rugindu-se ingenunchiat inaintea chipului Rastignitului, s-a simjit
cuprins de o mare mingiiere spirituals §i in timp ce i§i fixa ochii plini
de lacrimi la Crucea lui Isus, a auzit cu urechile trupului un glas
coborind catre el de pe cruce §i spunindu-i de trei ori: "Francisc,
mergi §i repara casa mea, care, dupa cum vezi, estc loata in ruina!"
La auzul acestui glas, Francisc a ramas inmarmurit §i tremurind
in intregime, pentru ca in Biserica era singur §i percepind din inima
forja limbajului divin s-a simjit rapit in afara simjurilor. Revenindu-
§i, hotarit sa dea ascultare^ s-a dedat cu totul misiunii de a rcpara
Biserica din ziduri, cu toate ca, cuvintul divin se referea in mod
principal la Acea Biserica pc care Cristos a dobindit-o cu singele sau,
a§a cum Duhul Sfint avea'sa-1 faca sa injeleaga §i a§a cum el insu§i a
dezvaluit-o mai tirziu frajilor sai.
Dcci, s-a ridicat intarindu-se cu semnul Crucii §i luind stofe cu
el, s-a grabit catre ora§ul Foligno ca sa le vinda.56
5 Convorbirea cu Cricifixul la San Damiano este unul din punctele
oricntative din viaja lui Francisc — misiunea sa eclesiala — astfel este
considcrata dc biograf Cfr. 2 Cel. 10-11; (In timp ce in prima lcgcnda,
de§i se vorbe§te cu insistenja despre convertirea sa in acea biserica, nu
exista relalarea convorbirii minunate, dar pentru Sf. Bonaventura este
important, are in Francisc — figura omului RasLignit.)
6 Mai pujin explicabil accst gest in 1 Cel. 8, unde este amintit; §i neindicat
in 2 Cel. 10-11, unde estc explicabil. Este descris de Sf. Bonaventura
21
 A vindut tot ceea ce adusese; ca negustor norocos a vindut §i
calul cu care venise, incasindu-i prejul. Intorcindu-se la Assisi, a
intrat cu devojiune in Biserica pe care primise insarcinarea s-o
restaureze. A gasit aici un preot sarac §i dupa ce i-a facut cuvenita
plecaciune, i-a oferit banii pentru repararea Bisericii §i cu umilinja
i-a cerut sa-i permita sa locuiasca un timp oarecare cu el. Preotul s-a
invoit sa ramina, dar dc teama parinjilor lui, nu a acceptat banii; §i
acel adevarat disprejuitor al banilor i-a aruncat pe fereastra
socotindu-i ca pe o jarina abjecta.
In timp ce slujitorul lui Dumnezeu locuia in tovaragia acestui
preot, tatal sau a aflat acest lucru §i a alergat la el cu sufletul tulburat.
Dar Francisc, atlet inca de la inceput, in§tiinjat despre ameninjarile
perseculorilor §i presimpnd venirea lor, a voit sa lase timp miniei §i
s-a ascuns intr-o groapa secreta. A ramas ascuns acolo timp de citeva
zile §i cu piraie de lacrimi, il implora pe Domnul sa-1 elibereze de
mina celor care-1 persecutau §i cu bunatatea §i sprijinul sau sa duca
la indeplinire hotaririle pioase pe care i le inspirase.
Aslfel, simjindu-se cople§it de o prea mare bucurie, a inceput sa
se mustre pe sine insu§i pentru propria sfiala §i la§itate §i parasind
ascunzi§ul §i alungind frica, a luat drumul spre Assisi. Cetajenii
vazindu-1 cu fa{a trasa §i schimbat suflcte§te, socotindu-1 ie§it din
minji, aruncau in el cu noroiul §i pietrele slrazilor §i facind galagie
§i Jipind, il insultau ca pe un ncbun, un dement.
Dar slujitorul lui Dumnezeu, fara ca sa se descurajeze sau sa se
tulbure din cauza injuriilor, trecea printrc ei ca §i cum ar fi fost surd.
Cind tatal sau a auzit accasta ciudata zarva, a alergat imediat, nu ca
sa-1 elibereze pe fiul sau ci mai degraba ca sa-1 distruga; lasind la o
parte orice sentiment de mila, il tira§te in casa §i-l persecuta mai intii
princuvinte §i lovituri apoi punindu-1 in lanjuri.
Insa aceasla experienja il facea pe tinar mai aprig §i mai hotarit
sa duca la indeplinire lucrarea inceputa, pentru ca ii amintea de acel
cuvint al Evangheliei: "Fericiji cei care sint persecuta Ji pentru drept-
ate, caci a lor cste imparajia cerurilor”. (1 Cel. 10; 3 Comp. 16; 1 Cel.
11; 3 Comp. 17; 1 Cel. 12).
Dar dupa pujina vreme — in limp ce tatal era departe de Assisi
— mama, care nu aproba felul de a proceda al sojului §i care nu spera
sa-1 faca pe fiu sa deal inapoi de la neclintita sa hotarirc, 1-a dezlegat
din lanjuri §i 1-a lasat sa piece liber. Atunci, el, aducind muljumiri
intr-o limba mai verosimila; pentru a incepe realizarea cererii
Rastignitului, a inceput sa vinda bunurile sale §i ale tatalui §i a oferit
ci§tigul capelanului de la San Damiano.
22
lui Dumnezeu cel Alolputernic, s-a reintors la locul de mai inainte.
Dar cind tatal s-a intors acasa §i nu 1-a gasit, mustrind-o aspru
pe sojie, a alergal in acel loc, fremalind de o furie oarba, cu gind.ul
ca daca nu putea sa-1 faca sa se intoarca, atunci cel pujin sa-1 exileze.
Francisc insa, in tar it de Dum nezeu, a mers spontan in
iniimpinarca tatalui infurial §i slrigindu-i cu glas lare, ca socotea
drept nimiclanjurile §i lovilurile lui, declarind pe deasupra ca pcntru
numele lui Cristos, ar infrunta cu bucurie oricc chin.
Tatal, vazind ca nu putea sa-1 faca sa se intoarca, s-a preocupat
sa-i stoarca banii §i cind, in sfir§it, i-a gasit pe fercstruica §i-a domolit
pujin furia; acea sorbitura de bani i-a potolit intr-o oarecare masura
setea zgirceniei.
Acel tata carnal a cautat apoi sa-1 determine pe acel fiu al
harului, acum deposedat de bani, sa se prezinte in faja episcopului
cetajii, pentru a-1 face sa renunje in fa^a acestuia la mo§tenirea
paterna §i sa-i dea inapoi tot ceea ce avca.
Adevaratul iubitor al saraciei a aceptat indata aceasta pro-
punere.
Ajuns in faja episcopului, nu admite intirziere sau ezitare; nu
a§teapta, nici nu vorbe§te, ci imediat dezbraca toate hainele §i le
restituie tatalui. S-a aflat atunci ca omul lui Dumnezeu sub
ve§mintele fine purta un ciliciu. Apoi, imbatat de o admirabila
fervoare a spiritului, §i-a dat jos chiar §i indispensabilii, raminind gol
inaintea tuturor §i spunind tatalui: "Pina acum te-am numit pe tine
tatal meu pe paminl, de acum inainte pot spune cu toata siguranja:
"Tatal nostru care e§ti in ceruri", pentru ca in el mi-am depus toata
bogajia mea §i mi-am pus toata increderea §i speranja".
Episcopul vazind acestea §i admirindu-1 pe om uliui Dumnezeu
in fervoarca sa fara limite, s-a ridicat indata, la strins plingind in
brajele sale §i milostiv §i bun cum era, 1-a acoperit cu insa§i mantia
sa. A poruncit apoi celor ai sai, sa-i dea ceva tinarului ca sa se
acopere. I-au oferit tocmai mantia saraca §i ieftina a unui faran,
slujitor al episcopului.
El primind-o cu recuno§tinja, cu propria lui mina a trasat pe ea
semnul crucii cu o caramida care i-a cazut la indemina pe nea§teptate
§i §i-a facut din ea o haina nimerita sa acopere un om rastignit §i gol
pejum atate.
Astfel, deci, slujitorul Regelui prea Inalt, a fost lasat gol pentru
ca sa-1 urmeze pe Domnul gol §i rastignit, obiectul dragostei sale;
astfel a fost inarmat cu o cruce, pentru ca sa-§i incredinjeze sufletul
lemnului minluirii, salvindu-se prin cruce de naufragiul lumii.
23
 De atunci mai departe, eliberat de lanjurile dorinjelor lumejti,
a cel disprejuitor al lumii a parasit cetatea §i, liber §i sigur, s-a refugiat
in taina solitudinii ca sa asculte singur §i in tacere, tainicele con-
vorbiri ale cerului. §i in timp ce Francisc, omul lui Dumnezeu,
mergea printr-o padure §i cinta vesel in limba Franjei laudele lui
Dumnezeu, a fost atacat de ni§te hoji iviji pe nea§teptate. Ace§tia,
cu ginduri criminale, 1-au intrebat cine era. Dar omul lui Dumnezeu,
plin de incredere, a raspuns cu o expresieprofelica: "Eu sint crainicul
Marelui Rege”. Atunci, ace§tia 1-au batut §i 1-au aruncat intr-o
groapa plina de zapada, spunindu-i: "Stai acolo, necioplit crainic al
lui Dumnezeu!"
In timp ce ace§tia plecau, Francisc a ie§it afara din groapa §i
cuprins de bucurie a continuat sa cinte cu glas §i mai tare laudele in
cinstea Creatorului tuturor lucrurilor, facind sa rasune padurile. (1
Cel. 16).
A mers apoi la o manastire vecina unde, ca un cergetor a cerut
pomana, care i-a fost data a§a cum se da unei persoane nccunoscute
§i disprefuite. §i-a continuat drumul apoi calre Gubbio, unde a fost
rccunoscut §i primit de un vechi prieten care i-a dal §i o rasa veche,
pc care el a imbracat-o ca sarac al lui Cristos. Apoi, iubitor al oricarei
forme de umilinja, s-a dus la lepro§i, raminind cu ei §i scrvindu-i pe
toji cu cea mai marc grija.
Lc spala picioarelc, le pansa ranile, scotca din rani puroiul, le
curaja supurarile. Impins de o dcvopunc admirabila, lc saruta chiar
§i ranile cangrenalc, el care curind avea sa devina bunul samaritean
din Evanghelie.
Pcntru accste motiv, Domnul i-a dat marea putere §i o minunala
eficacitate in vindecarea in mod minunat a bolilor sufletului §i
trupului.
Voi relata una din faptele care s-au intimplat dupa ce faima
omului lui Dumnezeu deja stralucea mai intens.
Un om din Jinutul Spoleto, avea o boala ingrozitoare care-i
distrugea §i-i ataca gura §i maxilarul; nici un remediu al medicinei
nu putea sa-1 ajute. Mersese la Roma, sa viziteze mormintul Apos-
lolilor pentru ca sa dobindeasca mijlocirea lor. !ntorcindu-se din
pelerinaj, 1-a intilnit pe slujitorul lui Dumnezeu caruia ar fi voit, din
devojiune sa-i sarute picioarele. Dar umilul Francisc nu i-a permis;
ba mai mult, 1-a sarutat pe fa{a pe acela care voia sa-i sarute pi­
cioarele.7

7 Episcopul miraculos nu apare in cele doua Viep, nici prin minunile

inregistrate de Celano.
24
 Abia Francisc, slujitorul lcprojilor, mi§cat de marea §i minunata
sa mila, a atins cu sfinta sa gura acea plaga infioratoare, ca aceasta a
disparut complet §i bolnavul §i-a dobindit sanatatea dorita.
Drept vorbind, nu §tiu ce sa admir mai mult in acest fapt:
umilinja profunda care 1-a impins la acel sarut binevoitor sau stralu-
cita putere care a facut o minune alit de uimitoare.
De acum, bine inradacinat in umilinja lui Cristos, Francisc i§i
aminte§te de ascultarea pe care i-a impus-o Crucea, de a restaura
Biserica San Damiano. Adevarat ascultator, se intoarce la Assisi ca
sa execute porunca glasului divin, daca nu altfel, atunci prin cer§it.8
Lasind la o parte orice ru§ine, din dragoste catre Rastignitul cel
sarac, mergea sa ceara de pomana de la acei cu care un timp traise
in bel§ug §i-§i impunea sa-§i supuna slabitul sau trup, istovit de
posturi, poverii pietrelor. Astfel, a reu§it sa restaureze acea
bisericuja cu ajutorul lui Dumnezeu §i concursul devotat al con-
celajenilor. Apoi, pentrua nu lasa trupul sa amorjeasca in lene, dupa
aceasta oboseala, a plecat la rcparajia bisericii dedicate Sf. Pelru,
siluata intr-un loc mai indepartat de ora§,9 cuprins de o devojiune
spcciala pe care o nulrca, impreuna cu credinja curata §i sincera
catre £rincipcle Apostolilor. (1 Cel. 18; 2 Cel. 11; 2 Comp. 21; 2 Cel
13; 1 Cel 21).
Dupa ce a reparat §i aceasta biserica, a mers, in sfir§it, intr-un
loc numit Porpuncola in care era o biserica inchinata Prea Sfintei
Fecioare: o construcjic veche, dar atunci cu totul neglijata §i para-
sita. Cind omul lui Dumnezeu a vazut-o atit de parasita, impins de
arzatoarea sa devojiune catre Regina lumii, §i-a fixat aici locuinja,
cu intenjia de a o repara.
Acolo el se bucura adesea de vizita Ingerilor, dupa cum parea sa
indice chiar numele bisericii, denumita inca din vechime Sfinta
Maria a Ingerilor. De aceea a ales-o drept re§edinja a sa, din cauza
venerajiei sale faja de Ingeri §i a dragostei sale deosebite pentru
Mama lui Cristos. Sfintul a iubit acest loc mai mult decit pe toate
celelalte locuri ale lumii. Aici, de fapt, a cunoscut umilinja
inceputurilor, aici a inaintat in virtute, aici §i-a atins cu fericire
8 Dcspuiat de toate, ca sa poata implini dorinja Rastignitului, nu-i raminea
deett sa recurga la caritatea cctajenilor, prin cer§it.
9 Astazi aceasta Biserica a Sfintului Petru reparata de Francisc nu mai
exista; nu va fi confundata cu biserica omonima care face parte astazi din
Manastirea benedictina a Sf. Petru, situata in partea de jos a ora§ului
Assisi
25
scopul.10 In momentul morjii sale, a recomandat frajilor acest loc
drept loca§ul cel mai scump al Fecioarei.
Referitor la acest loc, un frate, devotat lui Dumnezeu, mai
inainte de convertirea sa, a avut o viziuiie demna de a fi relatata. I se
parea ca vede numero§i oameni loviji dc orbire, care staleau in jurul
acelei biserici in genunchi §i cu fa|a indreptata spre cer. Top i§i
ridicau miinile in sus §i plingind, cereau de la Dumnezeu indurare §i
lumina. §i iata ca din cer;a venit o lumina imensa, care, patrunzindu-
i pe toji, a adus fiecaruia-lumina §i mintuirea dorita.
§i acesta este locul in care Sfintul Francisc, calauzit de
descoperirea divina, a dat inceput Ordinului Frajilor Minori.
Tocmai din dispozijia Providenjei divine, care-1 dirija in toate,
slujitorul lui Cristos restaurase material trei biserjci, inainte de a
fonda Ordinul §i a se deda predicarii Evangheliei. In acest chip, el,
nu numai ca realizase un armonios progres, ridicindu-se de la
realitaple sensibile la cele inteligibile, de la cele mai mici la cele mai
mari — dar printr-o opera palpabila, a §i aratat §i a prefigurat in mod
simbolic misiunea sa viitoare. De fapt, a§a cum, sub conducerea
acestui om sfint, au fost reparate cele trei edificii, avea sa fie renovata
Biserica in trei feluri: sub forma de viaja, dupa Regula §i dupa
doctrina lui Cristos, propusa de el — §i avea sa sarbatoreasca
triumfurile sale o intreita armata de alesi. §i acum noi constatarn ca
a§a s-a intimplat. (1 Cel. 2; 1 Cel. 106; 2 Cel. 19, 20; 3 Comp. 56; 1
Cel. 37)

CAPITOLUL III

A
Intemeierea Ordinului §i aprobarea Regulei

Locuia deci in Biserica Fecioarei Marne a lui Dumnezeu,

slujitorul sau Francisc §i o ruga cu insistenja, cu gemete continui pe
Aceea care 1-a zamislit pe "Cuvintul plin de har §i de adevar" sa
10 Sf.Bonaventura subliniaza ca Tnjurul acestei bisericuje, care este a treia
\ reparata de Sf. Francisc, se desfa§oara in chip mintuitor, pentru el §i
pentru urma$ii sai, drumul prin cele trei cai sau trepte care due la
perfeepune: purificajie, iluminare §i perl'ccpune. (Cfr.Ptol.I. nota 3.)
26
binevoiasca a se face mijlocitoarea sa. §i Maica milostivirii a objinut
prin meritele sale ca el insugi sa zamisleasca §i sa nasca spiritul
adevarului Evanghelic.11
Pe cind intr-o zi asculta cu pietate liturghia Apostolilor, a auzit
cifindu-se fragmentul din Evanghelie in care Cristos, trimijindu-i pe
discipoli sa predice, le incredinjeaza forma de viaja evanghelica,
spunind:"La cingatoarea voastra sa nu aveji nici aur, nici argint, nici
bani; sa nu aveji nici desaga de drum, nici doua haine, nici
incaljaminte, nici toiag". Aceasta a auzit, a injeles §i a incredinjat
memoriei, prietenul saraciei apostolice §i indata, plin de o bucurie
nespusa, a cxclamat: "Aceasta este ceea ce doresc, aceasta este ceea
ce rivnesc din toata inima!"
!§i scoase incaljamintea din picioare, i§i lasa toiagul; blestema
desaga §i banii §i muljumit cu o singura haina calugareasca, arunca
cingatoarea §i o inlocuie§te cu o funie §i-§i pune toata preocuparea
in a descoperi cum sa realizeze pe deplin cuvintele auzite §i sa se
adapteze istructorul regulei de sfinjenie dictata apostolilor. (1 Cel.
22; 3 Comp. 25).
Din accl moment, omul lui Dumnezeu din indemn divin, s-a
consacrat sa rivalizeze cu perfecjiunea evangheliei §i sa invite pe toji
ceilalji la pocainta.
Cuvintarile sale nu erau de§arte sau demne de luat in ris, ci pline
dc putcrea Duhului Sfint; patrundeau in adincul inimii §i suscitau o
mare uimirc in ascultatori. In orice prediea a sa, la inceputul
cuvintarii, saluta poporul cu urarca de pace, spunind:" Domnul sa
vadeapacea!"
Invajase aceasta forma de salut din revelajia Domnului, dupa
cum el insu§i a afirmat mai tirziu. S-a intimplat astfel, ca, dus §i el de
duhul profejilor, la fel ca §i profejii, vcstea pacea, prediea mintuirea
§i in acela§i timp cu indemnurile sale mintuitoare reunea intr-un
statornic pact de adevarata prietenie pe mulji, care mai inainte, fiind
in du§manie cu Cristos, se gasea departe de calea mintuirii. (1 Cel.
23; 3 Comp. 25,26; LP 67).
In felul acesta mulji au incepui sa reeunoasca adevarul doctrinei
§i al viejii sale, pe care omul lui Dumnezeu o prediea cu simplicitate.
11 Au trecut trei ani de la convertirea sa §i Francisc a objinut de la
Dumnezeu acea iluminare prin care vedea cum trebuie sa fie viaja sa;
evanghelica — dupa modclul apostolilor. Lumina i-a venit din acel
fragment evanghelic care i-a fost explicat de preot, la rugamintea sa. Din
acest moment viaja sa e o viaja noua: lasa haina de eremit penlru un
ve§mint sub forma de cruce strins cu o funie §i desculj.
27
Unii au inceput, prin exemplul sau, sa se simta indemnaji la pocainja
§i sa se uneasca cu el in imbracaminte §i in viaja, parasind toate
lucrurile.
Primul dintre ei a fost "Venerabilul Bernard", care, devenit
parta§ al chemarii divine, a merilal sa fie primul nascut al fericilului
parinte, primul in limp §i primul in sfinjenie. Bernard, dupa ce a
constatat personal sfinjenia slujitorului lui Cristos, a decis sa-i
urmeze exemplul, parasind complct lumea. De aceea, i s-a adrcsat,
pentru ca sa §tie cum sa realizeze aceasta hotarire.
Ascultindu-1, slujitorul lui Dumnezeu s-a simjit umplut de
mingiierea Duhului Sfint fiindca il zamislise pe primul sau fiu §i a
exclamat: "Un asemenea sfat trcbuie sa-1 cerem lui Dumnezeu!"
Pentru ca de acum era dimineaja, au intrat in Biserica Sf.
Nicolae. Dupa ce s-a rugat, Francisc, devotat adorator al Sfintei
Treimi, a deschis de irei ori cartea Evangheliilor, cerind lui
Dumnezeu ca de trei ori sa inlareasca hotarirca lui Bernard. La
prima deschidere a dat peste pasajul care spune: "Daca vrei sa fii
desavir§it, mergi, vindc tot ceca ce ai §i da-1 saracilor".
La a doua : "Sa nu aveji nimic in timpul calatoriei".
La a treia: "Cine vrea sa vina dupa mine, sa se lepede de sine,
sa-§i ia crucca §i sa ma urmeze".
"Aceasta — spuse Sfintul — esle viaja §i regula noastra §i a
tuiuror acclora care vor voi sa se uneasca societajii noastre. Mergi
dcci §i daca vrei sa fii dcsavir§it, fa a§a cum ai auzit." (1 Cel. 24; 2 Cel.
15; Comp. 27,29; AP. 10-11; Fior. 2.)
Pu$in timp dupa aceea, acela§i Duh Sfint a chemat alji cinci
oameni §i numarul frajilor s-a ridicat la §ase. Intrc ei, al treilea loc
i-a revenit Sfintului parinte Egidiu, om cu adevarat plin de
Dumnezeu §i vrednic de a fi amintil in mod solemn. Intr-adevar, el
a devenit mai apoi cit se poate de renumit prin sublimele sale vinuji,
a§a cum preziscse despre el slujitorul Domnului §i cu toate ca era
neinvajat §i simplu, s-ar ridicat la cele mai inalte culmi ale con-
templajiei. Egidiu, pentru lungi perioade de timp se dedica pcincetat
ascensiunilor mistice §i era rapil in Dumnezeu cu extaze alit de
freevente incit, cu toate ca era in mijlocul oamenilor, parea ca duce
de acum o viaja mai mult ingereasca decit omcneasca. Am putut sa
constat chiar cu ochii mei §i de aceea dau marturie despre aceasta.
(1 Cel. 25; 3 Comp. 32,35; AP. 14-17).
Tot in aceea perioada, un preot din ora§ul Assisi, numit
Silvestru, un om cu o conduita onorabila, a avut de la Domnul o
viziune care nu trebuie trccuta sub tacere.
28
 Judeclnd dupa criteriile oamenilor, Silvestru avea oroare de
modul de a trai urmat de Francisc §i de frajii sai. Dar harul ceresc
§i-a indreptat privirea asupra lui §i 1-a vizitat, pentru ca sa nu se afle,
din cauza judccajii sale lipsite de fundament, in primejdie. In vis,
deci a vazut, intregul ora§ Assisi inconjurat de un mare balaur care,
prin marimea sa nesfir§ita, parea ca amcninja cu exterminarea
intreaga regiune. Dupa aceasta, a vazut ie§ind din gura lui Francis o
cruce in intregime de aur, care cu virful atingea cerul §i cu brajele
desfacute larg, parea sa se exlinda pina la marginile lumii. Aceasta
aparijie stralucitoare, parea definitiv sa puna pe fuga balaurul puter-
nic §i infiorator. Priveli§tea aceasta i-a fost aratata de trei ori. El a
injeles atunci ca era vorba de un mesaj divin §i a relatat totul cu
rinduiala, omului lui Dumnezeu §i frajilor sai §i nu dupa mult timp,
a parasit lumea §i a urmat calea lui Cristos, 12 cu o mare per-
severenja, redind autentic prin conduita sa in ordin, viziunea pe care
o avusese cind era in lume. (2 Cel. 109; 3 Comp. 30,31; 3 Cel.; AB
13; Fior. 2).
La auzul aceste viziuni, omul lui Dumnezeu nu s-a lasat condus
de slava dc§arta a oam enilor, ci, recunoscind bunatatea lui
Dumnezeu in binefacerile sale, s-a simjit mai puternic insuflejit sa
combata rautatea vechiului du§man |i sa predice slava Crucii lui
Cristos.
Intr-o zi, in timp ce, retras intr-un locsolitar, plingea gindindu-
se cu amaraciune la trecutul sau, s-a sim;it patruns de bucuria
Duhului Sfint, de la care a avut asigurarea ca-i fusesera pe deplin
iertate toate pacatele.
Rapit in extaz §i scufundat cu totul intr-o lumina minunata care
marea orizonturile duhului sau, a vazut cu o luciditate perfecta
viitorul sau §i al fiilor sai.
Dupa extaz, s-a intors la frajii sai §i le-a spus: "Fiji tari, pre-
aiubijilor, §i bucuraji-va in Domnul. Sa nu fiji tri§ti pentru ca sinteji
pujini §i sa nu va inspaiminte simplicitatea mea sau a voastra; pentru
ca, a§a cum Dom nul mi-a aratat printr-o viziune adevarata,
Dumnezeu ne va face sa devenim o mare muljime §i harul sau §i
binecuvintarea sa ne vor face sa ne dezvoltam in multe feluri. (1 Cel.
12 Fratele Silvestru, despre convertirea caruia avem cuno$tinJa din 2 Cel.
109, este primul preotal Ordinului. Grupul, plna la el, era format numai
din laici. Venirea sa tnseamna o deschidere care va fi plina de dezvoltare:
fie In raport cu autoritatea ecleziastica, fie In programul de evanghelizare
pe care Noul Ordin §i-l tr '- ’sise ca o parte a vocajiei sale.
29
26; 1 Cel. 27; 3 Comp. 36; AP. 18).
Tot in aceeagi perioada a inlrat in religiune o alta persoana
cumsccade §i astfel, fiii binecuvintaji ai omului lui Dumnezeu au
ajuns sa lie in numar de §apte.
Atunci, piosul parinte i-a strins in jurul sau pe toji fiii sai §i a
vorbit indelung cu ei despre imparajia lui Dumnezeu, despre dis-
prejul faja de lume, despre necesilatea renunjarii la propria voinja
§i de a mortifica propriul trup; §i §i-a dezvaluit intenjia sa de a-i
trimite in cele patru coljuri ale lum ii.13
Acum, parintele sfint, ca §i femeia sterila, simpla §i saracuja din
Biblie, nascuse de §apte ori §i dorea sa nasca pentru Cristos intregul
popor al credincio§ilor, chemindu-1 la plins §i la pocainja.
"Mergeji - a spus blindul parinte fiilor sai — vestiji oamenilor
pacea,j>redicaji pocainjajtenlru iertarea pacatelor. Fiji rabdatori in
tncercari, vegheaji in rugaciune, tari in oboseala, mode§ti in vorbire,
serioji in comportament §i recunoscatori pentru binefaceri. §i drept
rasplata pentru toate acestea, este pregatita pentru voi, imparajia
ve§nica."
Ei, ingenunchiaji cu umilinja in faja slujitorului lui Dumnezeu,
primeau cu o bucurie intima misiunea Sfintei ascultari. Spunea apoi
fiecaruia in particular: "Incredinjeaza Domnului soarta la §i El te va
hrani." Acestea erau cuvintele pe care el le repcta in mod obignuit,
cind atibuia unui frate o insarcinarc din ascultare.
I-a imparjit doi cite doi, in forma de cruce, trimijindu-i in lume.
Dupa ce a incredinjat celelalte trei parji celor §ase, el insu§i s-a
indreptat cu un insojitor catre o parte a lumii, bine§liind ca fusese
ales ca exemplu pentru ceilalji §i ca trebuia mai intii sa "faca" §i apoi
sa-i inveje.
Dar la pujin timp dupa acea plecare, parintele cel bun simjea o
mare dorinja de a revedea pe scumpii sai copii §i cum el insu§i nu
putea sa-i reintoarca, se ruga s-o faca acela care ii aduna pe cei
impra§liaji din Israel. §i astfel s-a intimplat ca, lara a fi nevoie de o
chemare omeneasca, pe nea§teptate §i nu fara mirare din partea lor,
s-au regasit cu tojii, dupa dorinja sa, prin lucrarea bunatajii divine.
Tot in acele zile, s-au mai unit cu ei inca patru persoane cumsecade,
astfel incit au ajuns in numar de doisprezece. (1 Cel. 29; 3 Comp. 33;
AP 15; 1 Cel. 36-61; 3 Comp. 34,35; AP. 16.17).
13 Francisc ia in integritatea sa trimiterea apostolilor, pe care a ascultat-o
de acum de doua ori in Evanghelie, raminind lovit de ea (cind’fera Inca
singur §i apoi cu fratele Bernard); saracie integrals pentru sine §i pentru
ai sai §i vestired'Evangheliei Pacii, cu cuvintul §i cu viaja.
30
 Vazind ca, pujin cite pujin, numarul frajilor cre§tea, slujitorul
lui Cristos a scris pentru sine §i pentru frajii sai, o formula de viaja
cu cuvinte simple, in care, dupa ce a pus ca baza peste care nu po|i
trece, observarea Sfintei Evanghelii, a mai introdus alte pujine
lucruri care pareau necesare pentru a trai in mod unform.14
Dorind ca ceea ce scrisese sa fie aprobat de Sfintul Parinte, s-a
hotarit sa se duca in faja Scaunului Apostolic, cu acea adunare de
oameni simpli, increzindu-se numai in a fi calauziji de Dumnezeu.
Dumnezeu, care prive§te la dorinjele slujitorului sau, pentru a
inviora curajul tovara§ilor sai, tcrorizaji de congtiinja propriilor
simplicitaji, le-a trimis aceasta viziune prin Francisc: i se parea ca
merge pe un drum, pe marginea caruia se ridica un copac foarte inalt.
Apropiindu-se de copac, a inceput sa priveasca de sub el la inaljimea
lui, cind, pe nea§teptate, o forja divina 1-a ridicat atit de sus incit
reujea sa atinga virful copacului §i sa-i piece cu u§urinja virful pina
la pamint. Omul lui Dumnezeu a injeles perfect ca avea viziune era
0 prevestire §i ii arata cum autoritatea apostolica, in ingaduinja sa,
avea sa se piece pina la el. Cu sulletul plin de bucurie i-a intarit pe
tovara§ii sai §i a pornit la drum cu ei. (1 Cel. 32; 3 Comp. 46; AP 31;
1 Cel. 33; 3 Comp. 53).
Prezentindu-se la Curia romana §i introdus in faja Sfintului
Parinte, i-a expus intenjiile sale, ccrindu-i cu umilinja §i insuflejire
sa aprobe Rcgula de viaja scrisa de el. Vicarul lui Cristos — Papa
Inocenpu III, cu adevarat renumit in injelepciune, admirind in omul
lui Dumnezeu curajenia §i simplicitatea sufletului, dirzenia in
hotarire §i ardoarea inflacarata a unei voinje sfinte, s-a simjit inclinat
sa primeasca, cu un pios consim^amint, cererile salq,
Totu§i, nu a voit sa aprobe imediat norma de viaja propusa de
saracuj, pentru ca unor cardinali li se parea ciudata §i prea ane-
voioasa pentru puterile omenc§ti.
Cardinalul loan de San Paulo insa, episcop de Sabina, persoana
demna de venerajie, iubitor al oricarei sfinjenii §i sprijin al saracilor
lui Cristos, inflacarat de Duhul lui Dumnezeu, a spus Sfintului
Parinte §i fraplor sai Cardinali: "Acest sarac, in realitate, ne cere
numai ca sa fie aprobata o forma de viaja evanghelica. Daca, a§adar,
14 A luat na§lcrc Regula. A fost necesar sa o scrie §i pentru ca sa poata sa
o prezinte la Papa §i sa objina aprobare mcxlului sau evanghelic dea trai.
De aceasta aprobare Pontificala, Francisc ancoreaza posibilitatea la viaja
calugareasca. Dar prin acest act de a scrie o Regula §i-a exprimat in mod
clar conjtiinja sa asupra noutajilor pe care le adusese, in comparajie cu
Regulile §i formele vcchi de viaja religioasa.
31
respingem cererea sa, ca prea grea §i ciudatS, sS fim atenji sS nu ni
se intimple sa facem injurii Evangheliei.
DacS, de fapt, unul ar spune ca in observarea perfecjiunii
Evangheliei §i in votul de a o practica este ceva ciudat sau irajional,
se face vinovat de hula impotriva lui Cristos, autorul Evangheliei."
Pus in fa {a acestor rajiuni, urma§ul lui Pelru s-a indreptat catre
sSracul lui Cristos §i i-a spus: "Fiule, roaga-1 pe Cristos ca prin tine
sa ne arate voinja sa. Cind vom fi cunoscut cu mai mare siguranjS
aceasta, vom putea ingadui cu mai mare certiludine, dorin|ele tale
pioase." (1 Cel. 33; 3 Comp. 47,48; AP. 32-33; 2 Cel. 16; 3 Comp. 49;
AP. 34).

ADAUGIRE DE MAI TIRZIU 15

Cind a ajuns la Curia romanS, a fost condus in faja Sfintului

PSrinte, Vicarul lui Cristos, care se afla in palatul din Lateran §i se
plimba in locul numit "Speculum". Cufundat in ginduri adinci, 1-a
alungat cu supSrare ca pe un inoportun, pe slujitorul lui Cristos.
Acesta, a ie§it de acolo cu umilinja, dar, in noaptea urmatoare,
Pontiful a avut de la Dumnezeuo revelajie. A vazutla picioarele sale
un palmier care cre§tea pujin cite pujin pinS a devenit un copac
foarle frumos. In limp ce Vicarul lui Cristos, se intreba mirat, ce ar
vrea Dupinezeu sa insemneze o asemenca viziune, lumina divinS i-a
intipSrit in minte ideea ca palmierul il reprezinta pe acel- sarac pe
care-1 alungase in ziua precedents.
In dimineaja urmatoare, Papa a trimis servitorii sai sa-1 caute
prin cetate pe acel sarac. L-au §i gasit la spitalul Sf. Anton linga
Lateran §i din porunca Papei, l-au dus in graba in fa{a lui.
Slujitorul Dumnezeului Atotputernic, increzindu-se cu totul in
rugaciune, cu rugile sale pioase a objinut ca Dumnezeu sa-i
descopere cuvintele cu care trebuia sa se exprime §i Papei hotaririle
de luat. Inlr-adevar, el i-a povestil Papei cum Dumnezeu i-a sugerat
parabola unui rege bogat care, cu mare bucurie, se casatorise cu o
femeie frumoasa §i saraca §i avusese fii de la ea care aveau aceea§i
fizionomie cu regele, tatal lor, §i care, pentru aceasta, au fost crescuji
15 Aceasta adaugire a fost voita de fratele Gerolamo d’Ascali, succesorul
Sf. Bonaventura ca ministru general care a luat-o direct dintr-o
confidents a Cardinalului Ricardo de Annibaldis, rudS cu Inocenjiu III.
Informa^ia despre aceasta prima primire, dura §i mai degraba nefericita
ar putea sS intSreasca cel pupn tn parte marluria lui Ruggero di
Wendower. (Cfr. FF 2285-2287).
32
chiar la masa regelui.
A dat apoi interpretare parabolei, ajungind la accasta concluzie:
"Nu e de lemut ca au sa moara de foame fiii §i mo§tenitorii ve§nicului
Rege, pentru ca ei, asemenea lui Cristos, s-au nascut dintr-o mama
saraca prin puterea Duhului Sfint §i s-au zamislit prin puterea
Duhului de saracie intr-o rcligiune saracuja. Daca de fapt, Regele
cerurilor promite imitatorilor sai Imparapa ve§nica, atunci cu atit
mai mult le va rindui acele lucruri pe care le daruie§te (ara deosebire
§i celor buni §i celor rai."
Vicarul lui Cristos a ascultat cu atenpe parabola §i interpretarea
ei §i plin de uimire, a recunoscut, fara umbra de indoiala ca in acel
om vorbise Cristos. Dar s-a simpt asigurat inca de o viziune, avuta
de el cu aceasta imprejurare, in care Duhul lui Dumnezeu ii aratase
misiunea careia ii era destinat Francisc.
De fapt, cum a povestit el, a vazut in vis cum Biserica din Lateran
era gata sa se prabugeasca in ruine §i ca un om sarac, mic §i cu aspect
de disprejuit, o suspnea, punind umerii lui sub ea ca sa nu cada.
"Cu adevarat — a conchis Pontiful — acesta este cel care prin
lucrarea sa §i inva^atura sa va susjine Biserica lui Cristos".
De atunci, simpnd pentru slujitorul lui Cristos o deyojiune
extraordinara s-a aratat dispus sa primeasca fara rezerve toate cere-
rile sale §i 1-a iubit apoi cu o afecjiune deosebita.
A aprobat deci cele cerute §i a promis ca avea sa invoiasca §i mai
mult.
A aprobat Regula; a dat porunca de a prcdica pocain{a §i la top
fra pi laici care veniscra cu slujitorul lui Dumnezeu, a pus sa li se faca
mici tonsuri 1 pentru ca sa poata predica liber Cuvintul lui
Dumnezeu. (2 Cel. 16; 3 Comp. 50; AP. 35; Oddone, FF2247; 2 Cel.
17; 3 Comp. 51; 1 Cel; AP. 36; 3 Comp. 52.) 116

16 Amanuntul "micilor tonsuri" care-i arata pe ace§ti frap ca aparpntnd

clerului §i de aceea sco§i de sub jurisdicpa principiilor lume§ti, apare
numai aid.
33
 CAPITOLULIV

Dezvoltarea Qrdinului sub conducerea Sf. Francisc §i

conflrmarea Regulei de curind aprobate

Contind pe harul divin §i pe autoritatea papala, Francisc, plin

de incredere, s-a indreptat catre Valea Spoletana, gata sa practice §i
sa inveje Evanghelia. Tot timpul drumului a discutat cu tovara§ii sai
asupra modului cum sa observe cu sinceritate Regula, pe care o
imbraji§asera; asupra modului cum sa inainteze in toata shnjenia §i
dreptatea inaintea lui Dumnezeu, asupra modului in care sa se
sfinjeasea pe sine §i sa fie exemplu pentru aljii.
Convorbirea a durat destul de mult §i ziua a trecut. Istoviji acum
din cauza indelungatei oboseli §i flaminzi, s-au oprit intr-un loc
singuratic. Din nici o parte nu era posibil sa se aprovizioneze cu ceva
hran§. Dar Providenja lui Dumnezeu a intervenit fara zabava: pe
nea§leplate, a aparut un om cu o piine in mina; a dat-o saracujilor
lui Cristos §i a disparut indata. Nu s-a §tiut nici de unde venise, nici
unde mergea. Frajii saraciji au recunoscut, atunci, din aceasta
minune, ca tovara§ia omului lui Dumnezeu era pentru ei o garanjie
a ajulorului cerului §i s-au simjit mai mult indestulaji de darul
generozitajii divine, decit de hrana materiala primita.
In plus, plin de mingiiere divina, s-au hotarit cu tarie §i §i-au
intarit in mod irevocabil angajamentul de a nu parasi niciodata, nici
din cauza foamei, nici din cauza incercarii, sfinta saracie profesata.
(1 Cel. 34; 2 Cel. 17).
In timp ce statornici in Sfinta hotarire, strabateau Valea
Spoletana, au inceput sa discute daca trebuiau sa-§i pctreaca viata
in mijlocul lumii sau sa ramina sa locuiasca in locuri singuratice.17
17 Cu toata expericnja anterioara de predicatori ai pocainjei, Francisc §i
urmajii sai vor sa defineasca pentru totdeauna ceea ce vrea Domnul de
la ei. Sf. Bonaventura, dezvolta momentul acestei hotariri acolo unde 1
Cel. 35 raportase numai concluzia, ca sa repete apoi cu primul biograf:
34
 Dar Francisc, slujitorul lui Cristos, neincrezindu-se in propria-i
experienja sau in aceea a insoptorilor sai, s-a incredinjat rugaciunii,
pentru a cauta cu insistenja care ar fi dispozipa voinjei divine, asupra
acestui punct.
A fost astfel luminat cu un raspuns din cer §i a injeles ca el fusese
trimis de Domnul in acest scop: sa ci§tige pentru Cristos sufletele pe
care diavolul incerca sa le rapeasca. §i de aceea a ales sa traiasca
pentru top, mai mult decit pentru el insu§i, stimulat de exemplu
Aceluia care a binevoit sa moara El singur pentru top oamenii. (1
Cel. 35).
Omul lui Dumnezeu, impreuna cu ceilalp tovaragi, au mers sa
locuiasca intr-o coliba parasita, linga Assisi; acolo ei traiau din multa
munca §i in mijlocul lipsurilor, dupa forma sfintei saracii, preocupap
a se intrema mai mult cu piinea lacrimilor decit cu piinea belgugului.
Acolo erau neincetat concentrap sa se roage lui Dumnezeu,
indeletnicindu-se cu exercipul m editapunii18 §i al devopunii mai
mult cu mintea decit cu glasul, din moliv ca inca nil aveau carp
liturgice dupa care sa recite orele canonice. Dar in locul acestor carp,
citeau neintrerupt, frunzarind §i rasfoind ziua §i noaptea, cartea
Crucii lui Cristos, instruip de exemplul §i cuvintele Parintelui care
neincetat le facea predici despre Crucea lui Isus.
Cind apoi, frapi i-au cerut sa-i invejesa se roage, le-a spus: "Cind
va rugap, spunep "Tatal nostru" §i "Tc adoram Crisloase", in toate
Bisericile care sint in lumea intreaga" §i "te binecuvintam, pentru ca
prin sfinta ta crucc ai rascumparat lumea."
Pc linga aceasta i-a inva{at sa-1 laude pe Dumnezeu in toate
creaturile §i luind motiv de la toate creaturile, sa onoreze cu o
venerapedeosebita pe preop, precum §i a crede cu tarie §i a marturisi
cu sinceritate adevarul credinjei a§a cum o pne §i o invaja sfinta
Biserica romana. Ei pareau in totul §i peste tot invajaturile
parintelui sfint §i abia ce zareau de deparle o biserica sau o cruce, ca
se indreptau catre ea, prosternindu-se cu umilin{a la pamint §i
rugindu-se dupa chipul ce li se indicase. (1 Cel. 42; 3 Comp. 35; 3
Francisc a ales sa traiasca pentru top §i nu numai pentru el singur, dupa
exemplul lui Cristos.
18 Cu toata hotarlrea luata In drumul de intoarcere de la Roma, micul grup
de frap demonstreaza cu viaja lor ca rugaciunea §i devopunea, tntr-un
cuvtnt, angajarca de a contempla, trebuie sa ramtna pentru totdeauna
baza viepi lor religioase. §i s-au adunat sa traiasca fntr-o mica coliba.
Acest timp, trait Intre Rivortoto §i StTnta Maria a Porpuncolei, este
perioada In care Francisc se ocupa de formarea fraplor.
35
Comp. 37; 3 Cel. 3; AP. 19)
In perioada in care frapi locuiau in acest loc, Sfintul s-a dus odata
in ora§ul Assisi pentru ca era Simbata §i in dimineaja de duminica
trebuia sa predice in biserica devenita catedrala a§a cum o facea de
obicei.19
Evlaviosul om al lui Dumnezeu, dupa obiceiul sau, §i-a petrecut
noaptea rugindu-1 pe Dumnezeu, intr-o gradina situata in pro-
prietatea canonicilor, departe cu trupul de frajiii sai. Daf lata ca spre
mijlocul noppi — pe cind unii dintre frap se odihneau iar alpi
veghcau in rugaciune — un car de foe cu o minunata stralucire a
intrat pe u§a casei, a facut de trei ori inconjurul locuinjei; deasupra
carului se afla un glob luminos, in forma de soare, care a impra§tiat
intunericul noppi.
Cei care vegheau au fost stupefiap; au fost trezip cei care
dormeau §i totodata inspaimintap; §i mai mare a fost lumina simpta
in inima decit cea vazuta in ochi pentru ca, prin puterea luminii
minunate, con§tiinja fiecaruia a fost dezvaluita in faja con§tiin$ei
tuturor.
Fiecare a vazut in inima celuilat §i toji au injeles, intr-un singur
gind, ca Domnul li-I arata ior pe parintele sfint "absent cu trupul dar
prezent in duh", transfigurat in mod supranatural de lumina
cere§tilor splendori §i de flacara focului ceresc, pe a cel car de lumina
§i foe, spre a le arata ca ei trebuiau sa mearga ca adevarap Israeliji,
sub indrumarca sa.
Intr-adevar el fusese ales de Dumnezeu ca un nou Ilie ca sa fie
trasura §i vizitiu pentru oamenii spirituali.
§i desigur, trebuie sa o credem: Acela care, la rugaciunile lui
Francisc, a deschis inima acelor fraji atit de simpli ca sa vada
minunajiile lui Dumnezeu, a fost acela§i care cindva deschisese ochii
slujitorului pentru ca sa vada "muntele plin de cai §i de care de foe
in jurul lui Eliseu".
Cind Sfintul s-a intors la frajii sai, a inceput sa cerceteze §i sa
dezvaluie se cre te le co n § tiin jelo r lor, sa-i asigure a su p ra
semnificajiilor acelei vizuni minunate §i a facut mult:; preziceri
asupra viitoarei dezvoltari a Ordinului. §i fiindca facea multe
descoperiri care depa§eau capacitatea inteleaului uman, frapi au
trebuit sa recunoasca faptul ca Duhul lui Dumnezeu se stabilise in
toata plinatatea sa asupra servului sau Francisc; de accea lucrul cel
19 Viziunea, mai dezvoltata, care in 1 Cel. 47, ofera Sf. Bonaventura ocazia
sa subliniezcinca odata misiunca incredin|ata de Dumnezeu lui Francisc,
ca sa fie noul Ilie "trasura §i vizitiu" pentru noi, oamenii spirituali.
36
mai sigur pentru ei era sa urmeze doctrina §i viaja sa.
Dupa accsle evenimente, Francisc, pastor al turmei celei mici,
inspirat de harul divin, i-a condus pe cei doisprczece fraji ai sai la Sf.
Maria a Porjiuncolei, pentru ca voia ca Ordinul Minorilor sa creasca
§i sa se dezvolte sub protecjia Mamci lui Dumnezeu, acolo unde
incepuse prin mcritele ei. De acolo, in plus, a devcnit crainicul
Evangheliei.20
A inceput de fapt, sa cutreiere ora§e §i sate §i sa anunje Imparajia
lui Dumnezeu, nebazindu-se pc discursurile convingatoare ale
injelepciunii omene§ti, dar pe demonstrajia spiritului §i a puterii.
Celor care il vedeau, li se pareau un om din alta lume, unul care, cu
min tea §i faja mereu indreptate spre cer, se caznea sa-i atraga pe toji
ca tre inal Jimi. De atunci, via lui Cristos a inceput sa produca germeni
parfumaji cu parfumul placut al Domnului §i roade bogate cu flori
suave de haruri, §i sfinjenie. (1 Cel. 44; 3 Comp. 55; Cel. 36-37; 3
Comp. 54; AP. 36).
Foarte mulji, inflacaraji de predicarea sa, se angajau in noile legi
ale pocainjei, dupa forma indicata de noul Dumnezeu. Slujitorul lui
Cristos a stabilit ca forma lor de viaja sa se numeasca Ordinul
Frajilor Pocainjei.21
Acest nou Ordin ii admite pe toji, clerici §i laici, fecioare §i
casatoriji, de ambele sexe, pentru ca pocainja este comuna pentru
toji aceia care doresc, vor sa tinda la cer. §i minunile savir§ite de unii
dintre urma§ii sai sint prezente ca sa ne arate cit il considera
Dumnezeu demn de merit.
Erau §i fecioare care se consacrau sa pastreze curajenia ve§nica:
printre ele, Clara, fecioara cit se poate de scumpa lui Dumnezeu,
care a fost prima floricica §i a raspindit parfumul sau ca o Candida
floare de primavara §i a stralucit ca o slea sclipitoarc. Ea, acum
slavita in ceruri, pc drept este vencrata pe pamint de Biserica; ea care
20 Transfcrarca la Porjiuncola inseamna dupa Sf. Bonaventura, tnceputul
pe o scara mai ampla a activitajii apostolice a Frajilor Minori. E §i
momentul proliferarii idealului micului grup in cele trei ramuri ale
Ordinului franciscan: frajii minori, doamnele sarace, frajii pocainjei; §i
biograful se intoarce sa vorbeasca despre ace§tia, dupa anunjul inijial.
• (Cfr. II, 8).
21 Nu este aici locul sa vorbim despre marea chcstiune a originii Ordinului
III franciscan (Frajii Pocainjei, In speja). Ord. Pocainjei al Sf. Francisc
de Assisi din sec. XIII, Roma, 1973; Mariano d’Alatri). Frajii Penitenjei,
al Sf. Francisc din socielatca anilor 1200-1300, Roma, 1977, Idem. Mi§c.
Fr. a Pocainjei, In socictalca medievala.
37
a fost in Cristos fiica parintelui, Saracujul Sf. Francisc, §i Mama
Doamnelor Sarace. 2 (1 Cel. 18.)
M ulp insa, nu numai impingi de devopune, dar inflacarap de
dorinja de perfecpune a lui Cristos, paraseau orice vanitate
lumeasca §i se puneau sa-1 urmeze pe Francisc. Ei, cresclnd §i in-
mulpndu-se din zi in zi, in scurt timp s-au raspindit pina la marginea
pamintului.
Inlr-adevar, Sflnta Saracie, pe care o purtau cu ei ca singura
provizie, ii facea gata la orice ascultare, rezistenp la oboseli §i
disponibili sa piece.
§i cum nu aveau nimic pamintesc, de nimic nu-§i alipeau inima
§i nu se temeau ca pierd ceva. Se sim^eau in siguranja peste tot,
nefiind tulburap de nici o preocupare sau nelinigte, oameni.care, fara
teama, a§teptau ziua de miine §i un adapost pentru seara. in diverse
par|i ale lumii li se intimpla sa fie acoperip de injurii, ca persoane
vrednice de disprejuit §i necunoscute; dar dragostea’de Evanghelie
ii facuse atit de rabdatori incit ei in§i§i mer'geau sa caute locurile in
care §liau ca vor fi persecutap §i evitau pe acela in care sfinjenia lor
era cunoscuta §i pentru aceasta ar fi gasit mariri §i simpatie.
Chiar lipsa era pentru ei bogape §i supraabundenja, in timp ce,
dupa sfalul Injeleptului, simjeau placere nu in marepe, ci in lucrurile
cele mici.
Odata, cipva frap s-au dus in Jarilc necredincioplor §i au intilnit
un sarazin, care, mi§cat de pietate, le-a oferit banii neccsari pentru
hrana. Ei i-au refuzat §i accl om a ramas uimit de aceasta, pentru ca
ii vedea lipsip de toate. Dar cind, in sfir§it, a injeles ca nu voiau bani,
pentru ca se lacusera saraci din dragoste faja de Dumnezeu, s-a
atajat de ei cu atita afecpune incit le-a promis ca le da tot ceea ce le
este necesar atita timp cit va avea posibilitatea. O saracie nespus de
prcpoasa; o, virtute minunala, care ai §tiut sa converte§li la a§a de
mare duio§ie §i compasiune o inima salbatica §i feroce!
Este deci, un delict oribil §i mi§elesc pentru un cre§tin sa calce
in picioare aceasta perla prepoasa pe care un sarazin a onorat-o cu
atita venerape. (1 Cel. 37; 3 Comp. 54; 1 Cel. 39; 3 Comp. 40; AP.
23.).
In acel timp, un calugar din Ordinul Cruciaplor, pe nume
Morico, se afia intr-un spital linga Assisi, chinuit de o iunga §i foarte
grava infirmitate. Medicii il considerau de acum drept incurabil. Dar
accsta, devenil un implorator al omului lui Dumnezeu, printr-o 2
22 Bonaventura nu ne poveste§te istoria calugaririi Clarei, nici de Ordinul
sau. Pentru a §ti ceva mai mult, este necesar sa se caute In 1 Cel. 18-20.
38
 persoana intermediara, !1 ruga cu in sisten t sa bincvoiasca a inler-
veni la Domnul pentru el.
Parinlele cel bun, a ascullal cererile sale. Dupa ce s-a rugat, a
luat bucajele de piine §i amestecindu-le cu pujin ulei din candela
care ardea alaturi, inainlea altarului Fecioarci, a trimis cijiva frap
sa-i duca acest ciudat preparat, spunind: "Duceji-i acest medicament
fratelui vostru Morico. Prin puterea lui Cristos nu numai ca-i va reda
deplina sanatate, dar il va face sa devina un luptator puternic,
statornicindu-1 pentru totdeauna in rindurile noastre."
Abia a gustat acel antidot, pregatit dupa inspirajia Duhului Sfint
§i bolnavul s-a vindecat imediat §i a objinut de la Dumnezeu o
asemenea vigoare sufleteasca §i trupeasca incit, pujin dupa aceea,
intrind in "Ordinul lui Francisc" se imbraca numai cu o singura rasa,
sub care mult timp a purtat o plato§a strinsa pe trup §i se hranea
numai cu hrana cruda.
Timp de mai multe lustre (perioade de cinci ani) a trait fara sa
guste nici piine nici vin §i totu§i s-a bucurat totdeauna de mare
putere §i perfecta sanatate.
In felul acesta, in micupi lui Cristos cre§teau virtuJile §i meritele,
raspindind in jur, parfumul bunei lor faime. De aceea, mulji alergau
din diferite par(i ale lumii, in dorinja de a-1 vedea personal pe
Parintele sfint. Printre aljii, un ciudat compozitor de cintece lume§li,
care fusese incoronat ca poet de catre imparat §i de atunci era numit
regele versurilor, §i-a propus sa mearga la omul lui Dumnezeu, a§a
de cunoscut pentru disprcful sau faja de onorurile lume§ti.
L-a gasit in castelul de la San Severino, in timp ce predica intr-o
manastire §i atunci, mina lui Dumnezeu a venit asupra lui, aralindu-
i-1 intr-o viziune pe acela§i Francisc, care predica despre Crucea lui
Cristos, insemnat cu doua spade stralucitoare, dispuse in forma de
cruce; o spada se inlindea de la cap la picioare §i una de la o mina la
alta, de-a curmezi§ul pieptului. El nu-1 cuno§tea dupa faja pe
slujitorul lui Cristos dar l-a recunoscut imediat, cind i-a fost aratat
printr-o a§a de mare minune.
Stupefiat de acea viziune, §i-a propus imediat sa inceapa o viaja
mai buna §i, in sfir§it, converlit de puterea spirilualelor sale cuvinte
§i oarecum strapuns de spada spiritului care ie§ea din gura sa, s-a
unit cu fericitul parinte prin profesiune, renunjind total la onorurile
dc§arte ale lumii.
Sfintul, vazind ca se convertise perfect de la nelini§tea lumii la
pacea lui Cristos, l-a denumit fratele Pacific.
Fratele Pacific, rind pe rind, s-a pcrfecponal in orice norma de
39
sfinjenie §i inainte de a deveni ministru in Franja — dc fapt el a fost
primul care a avut oficiul de ministru a frajilor in acea jara — a
m eritat sa vada pentru a doua oara pe fruntea lui Francisc un mare
"TAU" care ilumina §i infrumuseja in mod minunat faja sa cu o
varietate de culori.
§i in realitate, Sfintul nutrea o mare venerate §i afecjiune
pentru semnul "TAU", il recomanda adesea cind vorbea §i il scria cu
mina sa proprie sub scrisorile pe care le trimetea, ca §i cum misiunea
sa ar fi constat, dupa spusele profetului, sa insemneze cu TAU
fruntea oamenilor care gem si pling, convertindu-se sincer la Cris-
tos. (2 Cel. 106; 3 Cel. 3).
Cind, cu trecerea timpului, frajii devenisera foarte numero§i,
prevenitorul pastor a inceput sa-i adune la Sfinta M aria a
Porjiuncolei pentru Capitolul general 2324 in care p u tea sa
incredinjeze fiecaruia partea sa de ascultare in imparajia saracilor,
dupa masura voita de Dumnezeu.
La Porjiuncola era lipsa de toate; dar cu toale ca aici uncori se
adunau o muljime de peste cinci mii dc fraji, nu a lipsit niciodata
ajulorul Bunatajii divine, care procura ce le era suficient pentru toji
§i tuturor le dadea sanatatea trupului §i o supraimbelgugala bucurie
spirituals.
La capitolele provinciale insa el nu putea fi prezent in persoana,
dar se preocupa sa fie prezent prin directive pline de solicitudine,
prin rugaciune insistenta §i binecuvintarea sa eficace.
Uneori, totu§i, prin putcrea acelei virtuji divine care savir§e§te
minuni, aparea acolo, chiar in forma vizibila. in timpul Capitolului
din Arles, Anton, atunci vestit predicator, §i acum slavit marturisilor
al lui Cristos, predica frajilor servindu-se ca lema de inscripjia pusa
pe cruce "Isus Nazariteanul, Regele Iudeilor". Ei bine, un frate cu
virtute experimentala, cu numele Monaldo, din inspirajia divina,
incepe sa priveasca spre u§a salii in care se Jinea Capitojnl, §i 1-a vazut
cu proprii sai ochi pe fericitul Francisc, care stind liber in aer, cu
miinile in forma de cruce, ii binecuvinta pe fraji. Toji frajii, la rindul
23 Cfr. Prol. 1 §i nota 4. A fost provincial in -Franja de la !2 t7 ia l233 sau
12247BIdgraTii i§i amintesc alte episoade din viaja sa, §i ctt de draga ii era
conduita sa. A fost alaturi de el in ultimii ani ai viejii.
24 in timpul Sf. Bonaventura, capitolele, fie $i cele generale cit §i cele
provinciale i§i asumasera inca de acum acea funcjiune disciplinara (pe
care de placere o au §i astazi), dcscrisa aici. Dar la inceputul ord. erau
mai intii intilnirca intrcgii fraternitaji pi. a se bucura impreuna in Domnul
§i a minca impreuna.
40
 lor, s-au simjit cople§iJi de o consolare spirituals a§a de mare §i a§a
de neobi§nuita, incit au considerat-o ca pe o marturie prin care
Duhul Sfint ii asigura ca parintele sfint era cu adevarat in mijlocul
lor. Iar faptul, mai tirziu, a fost confirmat nu numai de marturii
sigure, dar chiar din marturia insagi a Sfintului Francisc.
Evident, acea atotputernicie a lui Dumnezeu care a ingaduit
sfintului episcop Ambrozie sa fie prezent la inm orm intarea
glorioului episcop Martin, pentru ca, din pios respect sa poata
venera pe cucermcul episcop, 1-a facut prezent §i pe slujitorul sau
Francisc la predica adevaratului sau crainic Anton pentru ca sa poata
confirma adevarul cuvintelor sale §i, indeoscbi, a acelora care
priveau Crucea lui Cristos, al carui stegar §i ministru era el.
Ordinul de acum se raspindise mult §i de aceea, Francisc i§i
propunea sa faca sa fie confirmata pentru totdeauna, de catre Papa
Onoriu, forma de viaja deja aprobata de predecesorul sau, Papa
Inocenjiu. Dumnezeu 1-a incurajat in aceasta propunere printr-o
revelajie, in felul urmator:
I se parea dfr) culesese de pe pamint foarte mici firimiluri de
piine, ca sa le distribuie mulior fraji infometaji, care stateau in jurul
lui. Se temea ca distribuindu-le, aceste firimituri alit de mici, sa nu-i
cada cumva din mina. Dar un glas din inal(imi i-a zis: "Francisc, din
toate aceste firimituri, la o singura ostie §i intinde-o cui va voi sa
manince".
In timp ce el facea in felul acesta, toji acei care nu primeau darul
cu devoliune sau dupa ce 1-au primit, il disprejuiau, imediat sc
distingeau de ceilalji, pentru ca deveneau lepro§i.
Dimineaja, Sfintul a povestit viziunea confrajilor sai, mihnindu-
se ca nu-i injclegea semnificajia.
Dar in ziua urmatoare, in timp ce se ruga cu mare perseverenja,
a auzit venind din cer acest glas: "Francisc, firimiturile pe care le-ai
vazut in noaptea trecuta sint cuvintele Evangheliei; Ostia este Re-
gula; lepra e nelegiuirea."
Urmind indicapile avute in viziune, a voit ca inainte de a face sa
fie aprobata, sa reduca Regula la o forma mai concisa, pe care o
redactase cu lungi §i numeroase citate din Evanghelie.25
25 Aceasta Regula mai extinsa de care aminte§te Sfintul Bonaventura, este
aceea a§a numita Regula neaprobata In 23 (24) de capitole, prezentata
fraplor In 1221, dupa ce Cezar de Spira o Imbogajise cu multe citate
biblice. Francisc pregatejle una mai scurta, din Indemnul divin, in
singuratatea sihastriei de la Fonte Colombo; pierduta sau facuta sa
dispara (dupa Spirituali) prima redactarc, Sflqtul s-a retras din nou §i a
41
 De aceca, calauzit dc Duhul Sfint, s-a urcat pe un munle cu doi
insofitori §i acolo, poslind cu piine §i apa, a dicial Regula, a§a cum
ii sugcra Duhul §fint, in timpul rugaciunii. Coborit de pe munte, a
incredinjat-o spre pastrare vicarului sau. Dar fiindca acesla, dupa
pujinc zile i-a spus ca o pierduse din neglijenja, Sfintul s-a intors din
nou in singuratate §i indata a refacut-o intru lotul egala cu cea
precedenta, dupa cum primise cuvintele din gura lui Dumnezeu. A
objinut apoi sa fie confirmata, a§a cum dorise, de catre supranumitul
Papa Onoriu, in al optulea an al pontificatului sau.
Pentru a-i stimula pe fraji sa observe cu fervoare, spunea ca el
nu pusese nimic dc la sine, dar totul a lacut sa se scrie a§a cum ii
fusese revelat de Dumnezeu.
§i pentru ca acest lucru sa rezulte cu mai multa siguranja din
marturia lui Dumnezeu insu§i, dupa ce au trecut doar citeva zile, i-au
fost im prim ate stigm atele D om nului Isus de catre genetul
Dumnezeului celui viu. Stigmatele, intr-un anumit sens erau bula
(pecetea) pontifului suprem Cristos care confirma intru totul §i
pentru totdeauna Regula §i facea in toate elogiul autorului sau.
Dar despre aceasta vom vorbi pujin mai departe, dupa ce vom fi
tratat despre virtujile SfTntului nostru.

CAPITOLUL V

Viafa austera. In ce chip il intareau creaturile

Francisc, omul lui Dumnezeu, vedea ca prin exemplul sau mulfi

se simfeau impin§i sa poarte crucea lui Cristos cu mare fervoare §i
de accea se simjea §i el insuflejit ca un bun conducator al armatei lui
Cristos, sa cucereasca viteje§te culrtea virtujilor.
Pentru a realiza acele cuvinte ale Apostolului: "Acei care sint ai
redactat o a doua, pe care apoi s-a grabil sa o prezinte Papei Onoriu
pentru aprobare. Viziunea amintila aid de catre Sfintul Bonaventura
este deja in Cel. 2.209.0.0 relatare mai completa despreaceste momente
ale elaborarii Regulci care va fi aprobata de Onoriu III in 1223, nc este
data in "izvoarele" asa denumite "Spirituale". (Cfr....)
* 42
lui Cristos §i-au rastignit trupul impreuna cu viciile §i patimile lui"
§i a purta in propriul sau trup armura crucii, respingea imboldurile
simjurilor cu o discipline a§a de riguroasa, incit cu greu i§i acorda
necesarul pentru susjinere.
Spunea ca este greu sa satisfaca cerinjele trupului fara sa con-
simta la josnicele tending ale simjurilor.
Din aceasta cauza, in sila §i rar, cind era sanatos, se hranea cu
mincaruri gatite §i atunci cind §i le permitea, ori le amesteca bine cu
cenu§a ori le facea gustul insipid §1 condimentarea, amestecindu-le
de mttlte ori cu apa.
§i cum sa vorbim de vin, cind cu mare greutate, indraznea sa-§i
potoleasca setea cu apa, atunci cind simjea ca este ars de sete?
Descoperea tehnicile unei abstinence din zi in zi mai aspre §i le
facea sa creasca din zi in zi prin exercijiu, ca §i cum ar fi fost un
incepator pe calea desavir§irii, cu toate ca de acum ii atingea culipea,
gasea mereu noi mijloace pentru a pedepsi concupiscenja.
Cind insa ie§ea in lume sa predice cuvintul Evangheliei, minca
aceleagi mincaruri cu cei care ii acordau ospitalitatea, 26 dar intors
acasa practica hotarit o aspra m oderate §i abstinenja. Astfel, auster
faja de sine, uman fa{a de aproapele, supus in toate Evangheliei, era
de exemplu §i de edificare nu numai prin abstinenja, dar chiar §i in
ce privegte hrana.
Pentru trupul sau obosit, patul era de cele mai multe ori
pam intulj’ol; adesea dormea §ezind, cu o bucata de lemn sau o piatra
sub cap. Imbracat numai cu o tunica saraca, il slujea pe Domnul in
frig §i goliciune.
Odata, 1-au intrebat, cum putea, cu o imbracaminte atit de
u§oara, sa se apere de rigorilc iernii. A raspuns plin de fervoare
spirituals: "Daca inima noastra ar arde de dorinja pentru patria
ccreasca, atunci, cu u§urinja am suporta acest frig exterior."
Avea oroare de imbracamintea moale, prefera pe cea aspra §i
afirma ca, tocmai pentru hainele sale aspre, loan Botezatorul a fost
laudal de insa§i gura lui Dumnezeu.
Daca din intimplare i se dadea o tunica ce i se parea moale, o
Jesea la interior cu sforicele, spunind: imbracamintea moale, dupa
cuvintul Adevaruiui, trebuie cautata nu in colibele celor saraci ci in
palatele prinjilor.
Invajase prin experienja sigura, ca diavolii sint inspaimintaji de
asprime, in timp ce din moliciuni §i delicateJe prind curaj pentru a
26 A§a cum scrisese in Regula, dupa norma Evangheliei "Ramineji in acea
casa, mincind §i bind ceea ce va fi la ei"... (Lc.10,7)
43
tenta §i mai cu indrazneala.
intr-o noapte, contrar obiceiului, se culcase cu o perna de pene
sub cap, din cauza bolii sale de cap §i de ochi. Dar diavolul intrlnd
in perna, 1-a chinuit pe Sfint in multe feluri, indepartindu-I de la
Sfinta rugaciune, tot timpul nopjii, pina cind dimineaja el a putut sa
cheme pe tovara§ul sau §i sa-i porunceasca sa scoata perna afara din
chilie §i s-o arunce hat departe, impreuna cu diavolul.
In ceea ce-1 prive§te pe frate, abia a ie§it din chilie cu perna, §i-a
pierdut puterile §i a ramas total paralizat. §i numai cind s-a auzit
chemat inapoi de vocea Parintelui sfint, care in duh vazuse totul, §i-a
redobindit complet forjele fizice §i sensibilitatea.
Ca o sentinela pe turnul de paza, veghea cu o discipline severa
§i cea mai mare grija pentru pastrarea curajeniei trupului §i
spiritului.
In acest scop, la incepul convertirii sale, in timpul iernii, se
scufunda de obicei intr-o groapa plina cu gheaja, fie pentru a supune
perfect pe du§manul din casa, fie pentru a pastra Candida haina
curajeniei de focul pasiunii.
Afirma ca un om spiritual gase§te incomparabil mai suportabil
frigul trupului, chiar §i cel mai aspru, decit focul dorinjei patima§e
oricit de mic ar fi.
intr-o noapte, in timp ce se ruga intr-o chilioara din sihastria
Sarteapo, vechiul du§man 1-a strigat de trei ori: "Francisc, Francisc,
Francisc!" I-a raspuns intrebindu-1 ce ar vrea; §i acesta cu ipocrizie:
"Nu este nici un pacatos pe lume caruia Dumnezeu sa nu-i acorde
milostivire, daca se converterte. Dar oricine se ucide pe sine insugi
prin pocainje aspre, nu va alia milostivire in veci."
Omul lui Dumnezeu a intuit imediat prin relevaJie, in§elaciunea
du§manului care incerca sa-1 cheme la delasare §i a avut confirmarea
acestui fapt prin ceea ce s-a intimplat imediat dupa aceasta. Caci a
simjit aprinzindu-se imediat o puternica tentajie senzuala, ali-
mentata de^un suflu din partea aceluia care are suflarea arzatoare ca
jaratecul. indata ce §i-a dat seama de incaierare, iubitorul de
curajenie §i-a scos haina §i a inceput sa se biciuiasca puternic cu o
funie.
"Ei, frate magar, zicea el, a§a ji se cuvine sa stai, a§a sa-ji prime§ti
loviturile. Pentru ca haina calugareasca scrvc§tc ordinului §i poarta
in ea pecetea sfinjeniei: nu este permis unui patima§ sa o fure. Daca
vrei sa mergi undeva, du-te, pleaca!"
Apoi, insuflejit de o minunata fervoare sufleteasca, a deschis
larg chilia, a ie§it afara in gradina §i scufundind in zapada inalta
44
 lrupu§orul deja dezgolit gi umplindu-gi miinile cu zapada, a inceput
sa alcatuiasca gapte oameni de zapada..§i punindu-gi-i inainte,
vorbea astfel omului sau exterior: "lata, acest om de zapada mai
mare, este sojia ta; aceglia sint cei doi fii gi cele doua fiice; Celelalte
doua sint un servitor gi o servitoare pe care trebuie sa le Jii pentru
trebuinjele casei. Acum, grabegte-te sa-i imbraci pe toji pentru ca
mor de frig. Daca insa, multele preocupari pe care Ji le dau te
necajesc, pune-te sa-1 slujegti numai pe Dumnezeu!"
Indata ispititorul a plecat biruit gi Sfintul s-a intors in chilie cu
victoria in mina. In exterior inghejase bine, dar in interiorul sau
stinsese focul pasiunii atit de eficace incit de atunci inainte nu a mai
simjit ijimic aidoma. Un frate, care in aceeagi noapte veghea in
rugaciune, cum luna calatorea atit de luminoasa pe cer, a putut
observa intreaga scena. Cind Sfintul a aflat, i-a descoperit fratelui
cum s-a desfagurat tentajia gi i-a poruncit sa nu spuna nimic nimanui
din ceea ce vazuse, cil timp el mai traiegte.
!i invaja ca trebuie nu numai sa mortifice pasiunile trupului gi
sai infrineze imboldurile, dar inca sa pazeasca cu cea mai mare
vigilenja gi celelalte simjuri, prin care moartea inlra in suflet.
Recomanda sa evite cu multa grija familiaritatea, conversable
gi privirea femeilor, pentru ca pentru mulji sint "ocazie de ruina".
Acestea sint lucrurile — spunea el — care de mulle ori zdrobesc
sufletele slabe gi le slabesc pe cele tari. Sa reugegli sa eviji atingcrea
femeilor, pentru unul care se intrejine cu ele, este atit de greu, ca gi
a merge pe foe gi a nu-ji arde picioarele, dupa cum spune Scriptura.
Afara de cazul cind este vorba de un individ foarte experimental.
In ceea ce-1 privea, igi indepartase ochii pentru^a nu vedea
asemenea degertaciuni, cu atita rivna incit, aga cum a spus odata
tovaragului sau, nu cunogtea dupa faja aproape nici o femeie.
Considera periculos sa lagi fantezia sa absoarba chipul lor gi
fizionomia lor, pentru ca aceasta putea pe neagteptate sa redegtepte
focul carnii, chiar daca de acum este stapinita, sau sa pateze
stralucirea curajiei interioare.
Afirma de asemenea ca, gi conversajia cu femeile este uguratate,
afara de cazul ca este vorba de marturisire sau de sfaturi privitoare
la m intuirea sufletului, date intr-o forma foarte scurta gi dupa
normele demnita|ii.
"Ce probleme, spunea el, ar trebui sa trateze un religios cu o
femeie daca se excepteaza cazul in care ea i-ar cere cu devojiune,
pocainja sau sfaturi pentru o viaja mai buna.
Daca ne simjim prea siguri, stam mai pujin atenji impotriva
45
du§manului, §i diavolul, cind poate s! apuce un om de un fir de par,
indata il ingroa§! §i-l face sa devina o birna".
De lene, apoi — abaca tuturor gindurilor rele, ne inva{! c!
trebuie sa fugim cu cea mai mare grija §i prin exemplul s!u, arata
cum carnea rebel! §i lene§! se potole§te cu disciplin! continu! §i
oboseal! rodnica.
In acest sens, i§i numea trupul "fratele magar", aratfnd ca este
supus la munci obositoare, este lovit cu batai dese §i hranit cu
alimente de mica valoare.
Apoi, daca observa pe vreunul care era lene§ §i trindav, care voia
sa manince din oboseala celorlalp, facea sa fie numit "fratele muse!"
pentru ca acesta, nefacind nimic bun §i terfelind faptele bune ale
altora, devine josnic §i ingrozitor pentru top.
De aceea odata a spus: "Vreau ca frapi mei sa munceasca §i sa
fie ocupap. Astfel nu se vor mai plimba, lenevind cu inima §i cu
limba, hranindu-se cu lucruri neinvoite."
Voia ca frapi sa pastreze tacerea indicata de Evanghelie adica in
orice circumstanja sa evite cu acurateje orice cuvint zadarnic, de care
vor trebui sa dea socoteala in ziua judecapi.
Daca gasea vreun frate inclinat la conversapi inutile, il dojenea
cu asprime, afirmind ca tacerea plina de modcstie paze§te curapa
inimii §i nu este o virtute de nimic daca e adevarat, a§a cum spune
Scriptura, ca moartea §i viaja se gasesc in puterea limbii, injeleasa
nu ca organ al gustului, ci al cuvintului. Cu toate ca apoi, din toate
puterile ii indemna pe frap la o viapi austera totu§i nu iubea acea
severitate intransigent! care nu imbrac! acceptul milei §i nu era
condimentat! cu sarea discrepei.
Din cauza unor posturi excesive, un frate, intr-o noapte, nu
reu§ea deloc s! adoarm!, chinuit cum era de foame. Milosul pastor,
injelegind c! oi ja sa se g!sea in pericol, 1-a indemnat pe frate, i-a pus
inainte pupna piine §i pentru a cvita jena acestuia, a inceput s!
manince el mai intii in timp ce-1 invita pe cel!lalt cu blindeje sa
manince.
Fratele a alungat ru§inea §i a luat sa manince cu mare bucurie,
deoarecc cu vigilenja §i cu ingaduinja sa, P!rintele i-a evitat suferinja
trupului §i i-a ofcrit motivul unei deosebite edificari.
Dimincaja, omul lui Dumnezeu i-a adunat pe frap §i referindu-
se la ceea ce se intimplase in acea noapte, a adaugat aceasta
in§tiinjare providenpal!: "Voua fraplor, sa v! fie exemplu, nu
mincarea, ci dragostea".
I-a mai inv!{at, apoi ca in alergarea dup! virtute s! urmeze
46
 intotdeauna discrejia care este calauza; nu discrejia recomandata de
prudenja omeneasca, ci aceea invajata de Cristos prin viaja sa sfinta,
care cu siguranja este modelul recunoscut al perfecjiunii
Omul, imbracat cu slabiciunile trupului— spunea e l— nu poa te
sa-1 urmeze pe Mielul Neprihanit cu o curajie atit de perfecta, care
sa-1 fereasca de orice intinare. De aceea, toji cei care lind catre
desavir§ire trebuie sa se cureje in fiecare zi in baia lacrimilor. §i el
insu§i demonstra aceasta. Cu toate ca ajunsese la o minunata curajie
a inimii §i a trupului, nu inceta sa-§i purifice ochii spiritului sau cu
o revarsare de lacrimi, fara a se feri de raul prin care trebuiau sa
treaca pentru aceasta, ochii trupului.
Qe aceea, medicul cauta sa-1 convinga sa inceteze de a mai
plinge, daca voia sa scape de orbire.
Dar Sfintul replica: "O, frate medic, nu trebuie de dragul vederii
pe care o avem la fel ca mujtele sa indepartam de la noi, nici chiar
intr-o mica masura, lumina vegnica, cea care vine sa ne viziteze.
Darul vederii nu 1-a primit spiritul nostru spre binele trupului, dar
1-a primit trupul pentru binele spiritului".
Evident, prefera sa piarda lumina ochilor mai curind decit sa
piarda devojiunea spiritului, infrinind lacrimile care purifica ochiul
interior §i-l fac capabil sa-1 vada pe Dumnezeu.
Odata, medicii 1-au sfatuit §i frajii 1-au indemnat cu insistenja,
sa accepte sa-§i trateze ochii prin cauterizare. Omul lui Dumnezeu
a aceptat cu umilinja socotind ca operajia era salutara §i dureroasa
in acelaji limp. L-au chcmat deci pe chirurg. A venit §i a introdus in
foe instrumentul de fier pentru cauterizare. Dar slujitorul lui Cris­
tos, incurajindu-§i trupul deja cutremurat §i ingrozit, a inceput sa
vorbeasca cu focul, ca §i cu un prieten §i i-a spus: "O, fratele meu foe,
Cel prea Inalt te-a creat stralucitor §i de invidiat de catre toate
celelalte creaturi, tare, frumos §i util. In acest moment, fii bun cu
mine, fii gentil. Eu il rog pe Domnul cel Mare, care te-a creat, ca sa
modereze pentru mine caldura ta. Astfel tu vei arde blind §i eu voi
reu§i sa te suport." Dupa ce rugaciunea s-a sfirgit, a facut semnul
crucii peste fierul care de acum era incandescent §i statea curajos in
a§teptare. Fierul s-a afundat sfiriind in carnea sensibila, in timp ce
cauterizarea era extinsa de la ureche pina la sprinceana.
Cit de intensa a fost durerea pe care focul i-a produs-o, a
declarat-o insa§i Sfintul, spunind frajilor: "Laudaji-1 pe cel Preainalt,
pentru ca adevar va spun, nu am simjit nici caldura focului nici vreo
durere in carnea mea." §i intorcindu-se catre medic: "daca nu este
bine arsa carnea, mai adince§te inca o data!"
47
 Acel medic expert, admirind ca pe o minune divina acea larie de
spirit atit de sublima, in acea carne atit de slaba, a exclamat: "O,
frajijor, va spun ca astazi am vazut minunajii!"
In realitate, Francisc atinsese o asemenea curajie, iricit trupul se
gasea intr-o minunata armonie cu spiritul §i spiritul intr-o minunata
armonie cu Dumnezeu. De aceea s-a intimplat din dispozipe divina
ca, creatura, slujindu-1 pe Facatorul sau, sa se supuna in mod
minunat voinjei §i poruncilor Sfintului.
Alta data, slujitorul lui Dumnezeu se gasea in Manastirea Sf.
Urban, chinuit de o boala foarte grava. Simjind ca le§ina, a cerut un
pic de vin. I-au raspuns ca nu puteau sa-i aduca, pentru ca nu era
deloc. Atunci el a poruncit sa i se aduca apa; apoi a binecuvintat-o
cu semnul crucii. Imediat a devenit vin foarte bun, aceea care mai
inainte era apa curata.
Astfel, curajia Sfintului a objinut ceea ce saracia locului nu
putea sa-i ofere. Indata ce a baut acel vin, el s-a restabilit imediat §i
cu cea mai mare u§urin{a.
O schimbare miraculoasa §i o miraculoasa vindecare: doua
minuni care au transformat atit baulura cit §i pe cel care o bause.
Erau doua moduri de a arata cit de perfect se debarasase de acum
Francisc de omul vechi §i se transformase in omul nou.
Dar nu numai creatura se pleca la porunca slujitorului lui
Dumnezeu; ci chiar Creatorul tuturor lucrurilor acorda permisiunea
dorin jelor sale. Odata, Sfintul, doborit de multe boli laolalta, a simjit
dorinja de pujina muzica frumoasa, care sa-i redea bucuria
sufletcasca. C onvenient §i decorul nu permiteau ca aceasta sa sc
intimple prin lucrarea oamenilor §i atunci au intervenit ingerii
bucuro§i sa-i realizeze dorinja.
De fapt, intr-o noapte, in timp ce veghea in m editate, a auzit
deodata, cintind o lira cu o armonie minunata §i o melodie cit se
poate de dulce. Nu se vedea nimeni, dar se sim(ea venirea sau
plecarea cintarejului din lira foarte bine, dupa variapa sunetului,
care acum venea dintr-o parte §i acum din alta.
La acel cintec melodios, rapit in Dumnezeu, a fost cuprins de
atita^mingiiere ca se credea pe alta lume.
Inlimplarea nu a ramas necunoscuta fraplor mai intimi. Ei, pe
de alta parte, §tiau dupa indicii sigure ca Domnul venea adesea sa-1
viziteze, dindu-i mingiieri atit de supraimbel§ugate incit nu reu§ea
sa le^Jina complel ascunse.
Intr-o alta imprejurare, omul lui Dumnezeu era in calatorie cu
un tovara§ cu scopul de a predica, intre Lombardia §i Marea Turin-
48
giana. A sosit noaptea pe cind se aflau aproape de Po. Cum drumul
era plin de primejdii din cauza intunericului, a fluviului §i a
mla§tinilor, tovara§ul i-a zis Sfintului: "O, Parinte, toaga-te lui
Dumnezeu sa ne faca sa scapam de primejdii!"
Cu m ulta in cred ere, om ul lui D um nezeu i-a raspuns:
"Dumnezeu poate, daca este pe placul bunatajii sale, sa alunge
intunericul §i sa dea lumina binefacatoare!"
Abia a sfir§it de vorbit ca Atotputernicul a facut sa straluceasca
in jurul lor o lumina foarte mare, astfel ca in timp ce in alte parji
persista intunericul nopjii, ei puteau sa distinga cu claritate, nu
numai drumul dar chiar §i multe obiecte din jur. Bine calauziji §i
intariji suflete§te de acea lumina, au parcurs un drum lung, in imnuri
§i cintari de lauda Domnului pina au ajuns la han. Socote§te bine la
ce minunata curajie §i la ce virtute ajunsese acest om, la al carui
semn, focul i§i modeleaza caldura, apa i§i schimba gustul, ingerii
ofera mingiierea melodiei lor §i lumina divina ofera calauzirea sa!
Pare inlr-adevar ca intreaga ma§inarie a lumii se pune in serviciul
simjurilor, de acum atit de sfinjite ale acestui om sfint.

UMILINTA §1 ASCULTARE

CAPITOLUL VI

Cum Dumnezeu se pleaca la dorin|eIe sale

Umilinja, pazitoarea §i podoaba tuturor virtujilor, il umpluse pe

omul lui Dumnezeu de bunuri din bel§ug.
D upa parerea sa, el nu era altceva decit un pacatos, in timp ce
in realitate era oglinda §i splendoarea sfinjeniei sub toate formele
sale.
Ca un arhitect iscusit, el a voit sa se zideasca pe sine insu§i la
49 -
temelia umilinjei, a§a cum invajase de la Isus Cristos.
Fiul lui Dumnezeu— spunea e l— lasind sinul Tatalui, a coborit
din inaljimea cerurjlor pina la mizeria noastra tocmai pentru a ne
invaja, El, Domn §i Invajator, UM ILINJA, fie prin exemplu, fie prin
cuvint.
Pentru aceasta se straduia, ca discipol al lui Cristos, sa se
mic§oreze in proprii ochi §i ai altora, amintindu-§i ceea ce a spus
marele Invajator: "Ceea ce este inaljat la oameni, este uriciune
inaintea lui Dumnezeu."
Dar ii mai placea inca sa repete aceasta maxima: "Un om este
atit cit valoreaza in ochii lui Dumnezeu §i nu mai mult".
Drept urmare, socotind o nebunie sa se inalje pentru stima
oamenilor din lume, se bucura in umiliri §i se intrista pentru laude.
Prefera sa auda despre sine insulte in locul laurilor, pentru ca
§tia ca insulta te indeamna sa te indrepji: lauda sa cazi.
§i de aceea adesea, cind lumea p ream area meritele sale §i
sfinjenia sa, poruncea vreunui frate sa-i spuna — virindu-§i bine in
ureche — fraze care-1 umileau §i-l mortificau.
§i cind acest frate, cu toate ca impotriva voinjei sale, il numea
jaran, naimit, inapt §i inutil, el bucuros in inima ca §i la faja,
raspundea: "Sa te binecuvinteze Domnul, fiule preanobil pentru ca
spui intocmai adevarul. Acestea sint cuvintele care se potrivesc
pentru fiul lui Pietro Bernardone".
Pentru a-§i ci§tiga disprejul altora, povestea in faja intregului
popor defectele proprii §i nu permitea ca ru§inea sa-i impiedice
asemenea marturisiri. Odata, din cauza unei boli grave, §i-a indulcit
pujin abstinenja riguroasa, pentru a-§i recapata sanatatea.
Cind in oarecare masura §i-a redobindit puterea, adevaratul
disprejuitor de sine, foarte decis sa se umileasca pe sine insu§i, a
spus: "Nu este drept ca oamenii sa ma creada o persoana care
poste§te, in timp ce eu ma refac pe ascuns, mincind came". Astfel,
inflacarat de spiritul umilinjei, s-a ridicat, a adunat poporul din
Assisi in piaja §i a intrat cu mare solemnitate in catedrala, intovara§it
de mulji fraji. §i-a legat la git o fringhie §i gol, numai in izmene, a
spus sa fie tirit sub ochii tuturor, pina la piatra pe care erau pu§i de
obicei delicvenjii.
Urcat pe piatra, cu toate ca era scuturat de friguri §i lipsit de
putere, in acel frig stingheritor, a predicat cu multa tariegi a declarat
tuturor ascultatorilor ca nu trebuiau sa-1 creada un om spiritual dar
ca dimpotriva, toji trebuiau sa-1 disprejuiasca la fel ca pe un om
carnal §i mincau.
so
 Toji cei veniji la un spectacol atit de impresionant, au ramas
plini de uimire, caci nu cuno§teau via|a austera a acelui om §i migcaji
profund spuneau deschis ca o umilinja ca aceea se putea, cei drept
admira, dar cu siguranja nu gi imita.
Intr-adevar, acest fapt, mai mult decit un exemplu, poate aparea
drept un semn, ca acela pe care-1 gasim in profetul Isaia. Dar in
realitate a fost o dem onstrate a unei perfecte umilinje, care il invaja
pe urmagul lui Cristos necesitatea de a disprejui elogiile gi laudele
trecatoare, de a reprima ingimfarea gi arogan|a laudarogeniei gi de
a demasca minciuna frauduloasa a ipocriziei.
Foarte adesea, facea gesturi de acest gen, in aga fel incit la
exterior sa para un vas de pierzanie, gi astfel sa aiba in sine duhul de
sfinjenie.
Adesea, cind mulpmile ii aducea osanale, spunea aga: "A§ putea
inca sa am fii §i fiice; nu ma laudaji ca §i cum ag fi de acum singur.
Nimeni nu trebuie sa fie laudat cind nu §tie cum o va sfirgi".
A§a le spunea admiratorilor sai, sie§i insa: "Daca cel Preainalt
ar fi dat unui tilhar toate aceste daruri atit de mari, o, Francisc, el ar
fi mai recunoscator ca tine".
Deseori spunea frajilor: "Nimeni nu tebuie sa se in§ele pe sine,
autoexaltindu-se pe nedrept, pentru lucruri pe care le poate face
chiar §i un pacatos".
Intr-adevar, un pacatos poate sa posteasca, sa se roage, sa plinga
§i sa-§i macereze propria carne. Acest singur lucru nu-1 poate face:
SA FIE CREDINCIOS DOM NULUISAU. Deci noi trebuie sa ne
falim numai in acest caz: daca II DAM LUI DUM NEZEU SLAVA
CARE ESTE A SA; DACA IL SLUJIM CU FIDELITATE, DACA
IIA TRIBU IM LUI TOT CEEA CE NE DARUIE§TE.
Acest negustor evanghelic in scopul de a realiza ci§tiguri in
mulle feluri §i de a organiza tot limpul viejii sale in funcjie de merit,
a preferat sa nu porunceasca ci sa asculte.
Din acest motiv a renunjat la funcjia de ministru general §i a
cerut un guardian, voinjei caruia sa i se supuna intru totul.
Rodul Sfintei Ascultari— afirma e l— este atit de abundent incit
nici o fracjiune de timp nu trece fara cigtig, pentru top acei care-§i
pun gitul sub jugul ei. Din acest motiv avea obiceiul sa promita
totdeauna ascultare fratelui cu care mergea in calatorie §i sa o
observe.
O data spuse lovaragilor sai: "Printre alte haruri care din
bunavoinja sa, divina milostivire mi le-a dat, este §i aceasta ca eu sint
dispus sa ascult cu aceeagi sirguinja de unul care ar fi novice de o
si
ora, care mi-ar fi-fost dat ca guardian, ca §i pe fratele cel mai batrin
§i cel mai prudent. Supusul — adauga el — nu trebuie sa vada in
superiorul sau un om, ci pe acela din dragostea caruia accepta sa
asculte. §i cu cit este mai vrednic de disprej cel care porunce§te, cu
atit mai mult place umilinja celui care asculta."
Cind odata 1-am intrebat cine trebuia sa fie considerat un
adevarat frate minor, el le-a adus exemplul cadavrului.
"la un trup mort — a spus el — §i pune-1 unde-Ji place. §i vei
vedea ca, daca-1 muji, nu se opune: daca-1 la§i sa cada nu protesteaza.
Daca-1 pui pe tron nu va privi in sus ci in jos. Daca-i pui o haina de
purpura, va parea de doua OTi mai palid. Acesta este adevaratul
asciiltator: care nu judeca de ce este mutat din loc, nu se preocupa
de locul la care este destinat, nu insista ca sa fie schimbat; ales intr-o
funcjie, menjine umilin|a obi§nuita; cu cit este mai onorat, cu atit se
crede mai nevrednic.
A spus odata tovara§ului sau: "Nu mi se va parea ca sint frate
minor, daca nu voi fi in starea pe care acum Ji-o voi descrie. lata: eu
sint superiorul frajilor §i merg la capitol: predic §i-i in§tiinjez pe fraji
— §i la sfir§it ei incep sa spuna impotriva mea: "Nu e§ti bun pentru
noi, nu §tii sa vorbe§ti, e§ti idiot^§i simplu!" La sfir§it sint alungat in
mod ru§inos: insultat de toji. Iji spun: daca nu voi asculta toate
acestea cu aceea§i faja, cu aceea§i bucurie a spiritului §i cu aceea§i
hotarire de sfinjenie, nu sint deloc un frate minor".
§i adauga: "In funcjii inalte, caderc; in laude, prapastie; in starea
umila supunere, ci§tig pentru suflet. Atunci, cum de sintem mai
inclinaji spre primejdie decil spre ci§tig, din moment ce timpul viejii
ne-a fost dat ca sa ci§ligam?"
Tocmai din acest motiv, Francisc, model de umilinja, a voit ca
frajii sai sa se numeasca Minori §i conducatorii ordinului sau sa
poarte numele de mini§tri.
In acest fel, el se slujea de cuvintele din Evanghelie pe care
fagaduise sa le observe,27 in timp ce discipolii sai, de la insu§i numele
lor, invajau la §coala lui Cristos cel umilit pentru a deprinde umi-
linja.
De fapt, Isus Cristos, maestrul umilinlei, in scopul de a-i forma
27 ' Sfintul Bonaventura cauta in radacina lor, originea celor doua apelative:
minor §i mini§tri, depa§ind rajiunilc date de 1 Cel. 38 §i 2 Cel. 148; iata
ce spune Cristos in Evanghelie: "Vos autem non sic: sed quimajor est in
vobis, fiat sicut minor, et qui praecessor est, sicut ministrator". (Printre
voi sa nu fie a§a: ci, cel mare dintre voi sa fie ca §i cel mai mic §i cine
porunce§te, ca acela care serve§te") (Lc. 22,26)
52
 pe ucenicii sai in umilinja perfecta, a spus: "oricine dintre voi va voi
sa fie cel mai mare, sa fie slujitorul vostru §i cine dintre voi va voi sa
fie primul, va fi slujitorul vostru".
Episcopul din Ostia, primul protector §i promotor al Ordinului
frajilor minori, care mai apoi, conform precizerii Sfintului, a fost
ridicat la onoarea supremului pontificat, cu numele de Grigore al
-IX-lea, 1-a intrebat intr-o zi pe Francisc daca i-ar place ca frajii sa
aiba acces la demnilajile ecleziastice.28 Sfintul a raspuns: "Domnule,
frajii mei au fost numiji "minori" tocmai din aceasta cauza: sa nu
caute a deveni "mai mari". Daca vreji sa aduca roade in Biserica lui
Dumnezeu, jineji-i §i pastraji-i in starea vocajiei lor §i nu permiteji
absolut ca sa urce la demnitajile ecleziastice".
Francisc, atit in sine cit §i in aljii, prefera umilinja, tuturor
onorurilor §i de aceea, acel Dumnezeu care ii iube§te pe cei mai
umiliji, il judeca demn de cea mai inalta slava dupa cum a aratat
viziunea avuta de un frate destul de virtuos §i fidel.
Acest frate, tovara§ de drum al omului lui Dumnezeu, rugindu-
se odata cu el intr-o biserica abandonata, a fost rapit in extaz. Avazut
in ceruri mulle scaune §i printre ele unul mai splendid §i mai glorios
intre toate celelalte, batut in pietre prejioase. Admirind splendoarea
acelui tron atit de mipunat, a inceput sa se intrebe nelini§tit cine era
destinat sa il ocupe. In mijlocul acestor ginduri, a auzit un glas care
zicea: "Acest scaun aparjine unuia dintre ingerii rasculaji §i acum
esle rezervat lui Francisc cel until". Revenindu-§i, dupa rugaciunea
extatica, fratele il urma pe Sfint, care tocmai ie§ea din biserica. Au
reluat drumul, vorbind pe rind despre Dumnezeu, dupa obiceiul lor,
§i alunci acel frate, care avea viziunea bine inliparita in minte, a gasit
cu abilitate ocazia de a-1 intreba pe Francisc ce parere avea despre
sine insu§i.
§i umilul slujitor al lui Cristos i-a spus: "Mi se pare ca sint cel
mai mare pacalos".
Fratele i-a rcplicat ca, avind con§tiinJa sigura, nu putea nici sa
gindeasca, nici sa spuna a§a ceva. Dar Sfintul a explicat: "Daca
Cristos 1-ar fi tratat pc cel mai criminal dintre oameni cu aceca§i
miloslivire §i bunatate cu care m-a tratat pe mine, sint sigur, acela
ar fi fost mai recunoscator faja de Dumnezeu decit mine".
Ascultind aceste cuvinte pline de umilinja, fratele a avut con-
vingerea ca viziunea sa era adevarata, bine §tiind ca, dupa marturia
Sfintei Evanghelii, adcvaratul umil va fi ridicat la acea inaljime mare
28 Aceasta s-a tnilmplat la Roma §i inlrcbarca a fost adresata fie Sfintului
Francisc, fie Sfintului Dominic, astfel este In Celano.
53
de la care este respins cel mindru.
Altadata, in timp ce se ruga intr-o biserica parasita din provincia
Massa, aproape de Monte Casale, o inspirajie a relevat ca in acea
biserica ramasesera relicvii sfinte.
A vazut nu fara durere ca acestea ramasesera de multa vreme
lipsite de cinstirea datorgta lor §i a poruncit frajilor sa le duca la locul
lor, 29 cu devojiune. Dar cum el, din motive urgente, a fost obligat
sa piece, fiii au uitat de insarcinarea avuta de la Parintele §i au
pierdut meritul ascultarii.
Inlr-o zi insa, voind sa cclebrezc sfintele mistere, abia ce au dat
la o parte acoperitoarea altarului, ca au gasit case preafrumoase §i
uimitor de parfumate: plini de stupoare, vad sub ochi purtate de
ming lui Dumnezeu, relicvele pe care oamenii au uitat sa le transfere.
Intorcindu-se dupa citava vreme, omul devotat lui Dumnezeu,
s-a informat cu grija daca implinisera ceea ce el le poruncise cu
privire la relicvii. Frajii atl marturisit cu umilinja ca din vina lor, au
trecut peste ascultare §i au primit impreuna pedeapsa §i iertarea. §i
Sfintul a spus: "Binecuvintat sa fie Domnul, Dumnezeul meu care a
vrut sa faca el direct ceea ce trebuia sa faceji voi".
Considera cu atenjie grija pe care Providenja o are pentru trupul
nostru de praf §i apreciaza adinc cit era de excelenta virtutea umi-
lului Francisc, in ochii lui Dumnezeu, care s-a plecat in faja dorinjei
sale, atunci cind omul nu ascultase de poruncile lui.
Odata, ajungind la Imola, s-a prezcntat la episcopul cetajii §i a
cerut cu umilinja permisiunea de a convoca, cu buna sa placere,
poporul pentru prcdica. Episcopul i-a raspuns cu duritate: "Frate,
sint de ajuns ca sa predic eu poporului meu."
Adevaratul umilit §i-a plecat capul §i a ie§it. Dar pu^in dupa
aceca, iata-1 din nou. Episcopul mai curind miniat, 1-a intrebat ce
mai voia. Until la glas ca §i la inima el a raspuns: "Doamne, daca un
tata il alunga pe un fiu pc o u§a, fiul nu poaie decit sa intre pe alia".
Biruit de umilinja, episcopul 1-a imbraji§at §i cu o faja vesela i-a
spus:
"Pe viilor, tu §i to ji frajii tai, avcji invoirca m ea gcnerala de a
predica in dioccza mea: sfinta um ilinja v-a m eritat-o!"

29 Ad locum: — locfara altaspecificajic. Nu cstcsuperfluu sa amintim Inca

odata ca primelc locuinje sarace §i mici ale frajilor minori, erau indicate
cu acest apelativ, care subliniaza umilinja §i provizoratul acelor locuinje.
In timpul in care Sf. Bonaventura scria, se inmuljisera in Italia ji mai ales
in strainatate, indcosebi pt. rajiuni de studii, marile convente. Provincia
de care se vorbe§te este Massa Trabaria, sau Massa San Pietro, in zona
muntoasa, la nord de Perugia.
54
 S-a intimplat odata ca a ajuns linga Arezzo, in timp ce ifttregul
ora§ era rascolit de razboi intern §i amenin jat sa se distruga in scurt
timp de catre sine insugi. Din suburbia unde era gazduit ca oaspete,
a vazut deasupra oragului un dans infernal al diavolilor care ii ajijau
pe cetajenii deja excitaji la un macel reciproc.
Pentru a alunga acele duhuri din aer, instigatoare la rascoala, 1-a
trimis pe fratele Silvestu, om simplu ca un porumbel, poruncindu-i:
"Mergi in faja porjii ora§ului §i poruncegte diavolilor din partea lui
Dumnezeu cel atotputernic in virtutea ascultarii, sa piece in graba".
Acel adevarat ascultator a alergat sa indeplineasca poruncile
Parintelui, inaljind imnuri de lauda prezenjei lui Dumnezeu §i ajuns
in faja porjii oragului, a inceput sa strige cu putere: "Din partea lui
Dumnezeu cel atotputernic gi din porunca slujitorului sau Francisc,
plecaji departe de aici, voi toji demonilor!"
Imediat oragul revine la pace gi toji cetajenii, in perfecta liniste
se straduiesc sa restabileasca drepturile conviejuirii civile. Astfel,
izgonita mindria plina de minie a diavolilor care asediasera ora§ul,
inconjurindu-1 cu tran§ee, injelepciunea saracujului, adica umilinja
lui Francisc, numai prin singura lui aparijie le-a redat pacea §i 1-a
salvat.
Intr-adevar, cu virtutea anevoioasa a umilei ascultari, Francisc
dobindise asupra acelor spirite rebele §i indiriite atita autoritate §i
putere incit sa-i permita a risipi ferocitatea lor §i a pune pe fuga
violenja lor daunatoare.
Diavolii cei mindri fug dinaintea virtujii inalte a celor umiliji,
exceptind cazul in care indurarea divina permite ca cei umili sa fie
palmuiji, tocmai pentru a-i menjine in umilinja, a§a cum scrie
apostolul Pavel despre sine insugi §i cum Francisc a incercat prin
experienja directa.
Domnul Cardinal Leone de Santa Croce I-a rugat cu insistenja
sa locuiasca citva timp in palatul sau de la Roma. Sfintul, din
venerajie §i dragoste pentru el, a acceptat cu umilinja. Dar prima
noapte cind voia sa se odihneasca dupa rugaciune, diavolii 1-au
atacat cu un asalt teribil, lovindu-1 indelung, cu cruzime §i lasindu-1
la sfir§it pe jumatate mort.
Cind au plecat, omul lui Dumnezeu 1-a chemat pe tovara§ul sau,
i-a povestit cele intimplate, adaugind: "Frajioare, diavolii nu au nici
o putere decit limita dinainte rinduita pentru ei de Providenja. De
aceea eu cred ca m-au atacat cu atita salbaticie, pentru ca gedcrea
mea la curia magnajilor, nu face o buna impresie. Frajii mei care
locuiesc in locuri sarace, auzind ca eu am slat cu cardinalii, poate vor
fi banuit ca eu m-am lasat ademenit de lucrurile mondene, stind in
mijlocul onorurilor §i a bunastarii. De aceea judec ca ar fi mai bine
S5
pentrtf cine este pus ca exemplu, sa stea deoparte de curie §i sa-§i
duca viaja cu umilinja printre cei umili, in locuri umile. Astfel, el va
fi de incurajare pentru acei care traiesc in lipsuri, viejuind in aceleagi
condijii".
Se due deci dimineaja §i cu scuze umile, i§i iau ramas bun de la
cardinal.
Sfintul avea oroare de mindrie, mama tuturor releleor, §i de
neascultare, fiica sa cea mai rea. Primea insa cu bunavoinja pe cel
care se caia cu umilinja. Odata, i-a fost prezentat un frate care calcase
poruncile ascultarii, ca sa fie corectat cu autoritatea jtedepsei. Dar
omul lui Dumnezeu a observat din semne evidente ca acel frate era
cait cu sinceritate §i de aceea s-a simjit inclinat sa fie indulgent cu el
din dragostea pentru umilinja sa. Totu§i, pentru a evita ca u§urinja
iertarii sa fie pentru aljii indemn sa gre§easca, a poruncit sa se scoata
fratelui capuciul §i sa fie aruncat in flacari pentru ca toti sa observe
cit de mare §i ce fel de pedeapsa cere incalcarea ascultarii.
§i dupa ce capuciul ramasese o buna bucata de timp in foe, a
poruncit sa fie scos din flacari §i redat fratelui, umilit §i cait.
Minunajie: capuciul nu avea nici un semn de arsura.
' Astfel s-a intimplat ca prin aceasta singura minune, Dumnezeu
a preamarit puterea Sfintului §i umilinja fratelui cait.
Cit de demna de imitat este cainja lui Francisc, care inca de pe
amint i-a procurat o demnitate a§a de mare, incit sa-L piece pe
E )umnezeu la dorinjele sale, sa transforme complet inima omului,
sa alunge printr-o singura porunca aroganja trufa§a a diavolilor §i sa
infrineze cu un singur semn voracitatea flacarilor.

56
 DRAGOSTE DE SARACIE

CAPITOLUL VII

Intervenfii minunate in cazuri de nevoie

Printre alte daruri §i carisme pe care generosul Data tor le-a

acordat lui Francisc, a fost §i un privilegiu unic:
acela de a cregte in bogajiile simplicitajii prin dragostea catre
prea inalta saracie.
Sfintui, ne§tiind cum saracia, care fusese prietena intima a Fiului
lui Dumnezeu, acum era respinsa de aproape toata lumea, a voit sa
§i-o faca soya sa, iubind-o cu o iubire ve§nica §i pentru ea, nu numai
ca a lasat pe tatal §i pe mama sa dar a dat cu generozitate, tot ceea
ce putea avea. 30
Nimeni nu a fost atit de lacom dupa aur ca Francisc dupa saracie;
nimcni nu a fost mai dornic de comori ca Francisc de aceasta perla
evanghelica. Nimic nu ofensa ochiul sau mai mult decit aceasta: §a
vada in fray ceva care sa nu fi fost cu totul in armonie cu saracia. In
ceea ce-1 privea, de la inceputul viejii sale religioase pina la moarte,
a avut aceste bogajii: o tunica, o funiuja §i indispensabilii; §i s-a
muljumit cu acestea.
Adesea rechema in minte, plingind, saracia lui Isus Cristos §i a
mamei sale §i afirma ca aceasta este regina virtujilor pentru ca se
vede stralucind atit de mare, mai mult decit toate celelalte, in Regele
regilor, §i in Regina, Mama sa.
30 Raportul lui Francisc cu saracia este in Bonaventura, un raport de
casatorie, pina acolo incit el aplica acestuia fraza pc care Scriptura o
intrebuinjeaza pentru caracterizarea raportului om-femeie in casatorie.
Insa in 2 Cel. 55, in care Bonaventura reface, intrebuinfeaza termeni inca
mai explicit aplicind in intregime fraza din gen. 2.24: "... se va uni cu'
femeia sa §i vor fi un singur trup".
 §i atunci cind frajii intruniji in capitol, 1-au intrebat care este
virtutea care, mai mult decit altele, ne face prieteni cu Cristos, el a
raspuns, oarecum deschizind secretul inimii sale: "Sa §tiji frajilor ca
saracia este o cale extraordinara de mintuire pentru ca este alimentul
umilinjei,^ radacina perfecjiunii. Multiple sint roadele sale, de§i
ascunse. Intr-adevar, ea este comoara ascunsa in cimpul Evan-
gheliei: pentru a o cumpara, trebuie sa vinzi totul §i in comparajie
cu ea, trebuie sa disprcjuim tot ceea ce nu se poate vinde".
"Cine dore§te sa ajunga la culmea saraciei — a spus el — trebuie
sa renunje nu numai la prudenja omeneasca, dar inca in anumit mod,
chiar la privilegiul invajamintului pentru ca, expropiat de aceasta
posesiune, sa poata intra in puterea Domnului §i sa se ofere — gol
— in brajele celui Rastignit. De fapt, in nici un mod nu renunja
perfect la lume, acela care pastreaza in intimitatea inimii sale caseta
amorului propriu".
Adesea, vorbind despre saracie, aplica frajilor acea expresie a
Evangheliei:"Vulpile au vizuina §i pasarile cerului un cuib; dar Fiul
Omului nu are unde sa-§i puna capul".
Din aceasta cauza ii invaja pe fraji sa-§i construiasca §i colibe
sarace, la fel ca sarmanii, §i sa locuiasca in ele nu ca in propria casa
dar ca in casa altora, ca pelerini §i straini. Spunea ca legea pelerinului
este aceasta: sa se adaposteasca sub acoperi§ul altuia, sa-i fie sete
dupa patrie, sa piece mai departe in pace. Uneori dadea porunca
frajilor care- §i construisera case sa le demoleze sau sa le paraseasca,31
cind observa in ele ceva care, sau in ceea ce prive§te luxul, sau
proprietatea, §oca saracia evanghelica. Spunea ca saracia este
fundamentul Ordinului sau, baza principala pe care se sprijinea
intreg edificiul Religiunii sale, in a§a fel ca daca ea este solida, tot
Ordinul este solid; daca se farimijeaza, tot Ordinul se naruie.
Invaja ceea ce aflase prin revelajie, ca primul pas in sfinta
religiune consta in realizarea acestui cuvint al Evangheliei "Daca
vrei sa fii perfect, mergi, vinde tot ceea ce ai §i da totul saracilor".
De aceea il admitea in Ordin numai pe cel care renunjase la
proprietate §i nu rejinuse absolut pentru sine. Facea astfel din
respect p en tru cuvintul Evangheliei cit §i p entru evitarea
scandalului buzunarelor particulare.
Un oarecare din Marca Anconitana i-a cerut sa-1 primeasca in
31 Se aminte§te ordinul de demolare dat pentru casa construita la
Porjiuncola In vederea Capitolului general (2 Cel. 57) §i porunca de a
abandona casa de-abia pregatita la Bologna (2 Cel. 58).
58
 Ordin §i adevaratul patriarh al saracilor i-a raspuns: "Daca vrei sa te
une§ti cu saracii lui Cristos, imparte lucrurile tale saracilor din
lume."
Auzind acestea, acela a plecat §i, indrumat de dragostea carnala
a dat bunurile sale rudelor sale §i nimic saracilor.
Cind Sfintul a auzit de la el ceea ce facuse, 1-a strapuns cu aceasta
aspra mustrare:
"Mergi pe drumul tau, frate musca, pentru ca nu ai ie§it inca din
casa ta §i din rubedeniile tale. Ai dat lucrurile tale rudelor tale §i i-ai
pagubit pe saraci; nu e§ti demn sa aparjii saracilor de elita. Ai
inceput cu trupul; edificiului tau spiritual, i-ai pus un fundament
ruinator."
In locul Sfintei Maria a Porjiuncolei domnea atita lipsa, ca nu
se putea face faja in mod potrivit pentru cele necesare frajilor
oaspeji in trecere. De aceea, vicarul sau,32 odata s-a prezentat la
omul lui Dumnezeu §i i-a expus trebuinja frajilor, cerindu-i per-
misiunea sa puna ceva deoparte din bunurile novicilor, care veneau
in Ordin, pentru a se servi de ele la timpul oportun. Dar Sfintul, care
avea in minte bine sfatul Evangheliei, i-a raspuns: "Frate scump,
niciodata sa nu se intimple ca noi sa mergem in mod nelegiuit
impotriva Regulei pentru favorul cuiva. Prefer ca tu sa despoi altarul
Fecioarei slavite, cind nevoia Ji-o cere, mai curind, decit sa te vad
savir§ind chiar §i cel mai mic aten lat im potriva observarii
Evangheliei. Pentru ca Fericitei Fecioare ii va fi mai drag sa vada ca
noi i-am despuiat altarul pentru observarea perfecta a sfatului
Sfintei Evanghelii, decit sa vada ca lasam foarte impodobit altarul
sau, dar ea trecem peste sfatul Sfintului sau."
Odata, Omul lui Dumnezeu era in calatorie cu tovara§ul sau in
Puglia. Linga Bari, au gasit, pc drum, o punga marc din acelca care
se numesc genji. Tovara§ul, vazind ca parea umflata §i plina de bani,
a aratat-o slujitorilor lui Cristos §i a insistat ca sa fie ridicata §i sa se
ia banii, pentru a-i imparji saracilor.
Omul lui Dumnezeu a refuzat, afirmind ca geanta aceea era un
true al diavolului §i ca fratele vrea sa-1 indemne sa faca o fapta deloc
mcritorie, dar pacatoasa, adica sa dea de pomana altuia, dupa cc i-a
sustras pe ascuns.
32 D upa 2 Cel. 67, vicarul este fratele Pietro Cattani, care a fost ridicat tn
aceasta funejie la intoarcerea sa din Tirca §i a guvernat numai pujine luni.
Stntem la finele anului 1220 §i inceputul lui 1221. Celanezul aduce chiar
motivarea cererii: venirea continua a multor fra^i din toate parp'le.
59
 S-au indepartat de acel loc §i s-au grabit sa-§i reia drumul.
Dar fratele, in§elat de inchipuita sa caritate, inca nu era lini§tit,
nu inceta sa-1 molesteze pe omul lui Dumnezeu, acuzindu-1 de
insensibilitate fa{a de cei saraci. Astfel ca, in fine, blindul Sfint a
acceptat sa se intoarca inapoi, nu pentru a face ce voia fratele, ci
pentru a dezvalui in§elaciunea diavolului.
Se intoarse in tovaragia fratelui §i a unui tinar, intilnit pe drum,
linga geanta §i porunci sa fie ridicata de la pamint.
Fratele, spre mai marea lui stupoare, incepe sa tremure, pentru
ca deja presimte miracolul diavolesc. Totu§i, indeparteaza ezitarea,
facindu-se tare cu porunca sfintei ascultari §i intinde mina spre
geanta. §i iata: iese afara un §arpe mare care imediat dispare cu
geanta. Astfel a fost dezvaluita in§elatoria diavoleasca §i descoperita
viclenia frauduloasa a du§manului. "Banii — i-a spus atunci Sfintul
tovara§ului sau, — pentru slujitorii lui Dumnezeu nu sint altceva, o,
fratele meu, decit diavol §i §arpe veninos."
Mai tirziu, i s-a intimplat Sfintului un fapt minunat.
In timp ce, dintr-un motiv urgent, mergea catre Siena, trei
doam ne saracuje, perfect asem anatoare la statura, virsta §i
infaji§are, i-au venit in intim pinare intr-o mare cimpie intre
Campiglia §i San Quirico prezentindu-i ca un grajios dar acest salut
nemaiauzit: "Bun venit, Doamna Saracie".
Auzindu-1, acel adevarat iubitor de saracie, s-a simjit plin de
bucurie de nespus: nici un salut nu putca fi mai scump inimii sale
decit acela pe cate ele il adresasera.
Cele trei doamne, imediat dupa salut, au disparut. Tovara§ii,
considerind acea ascmanare, acel salut, acea intilnire §i acea dis-
parijie atit de minunata §i in afara ordinei firegti, au rejinut pe buna
dreptate ca aveau o semnificajie simbolica privitoare la Slint. Astfel,
faplul ca cele trei doamne saracuje erau atit de asemanatoare la
infaii§are, arata cu suficienta evidenja ca omul lui Dumnezeu poseda
perfecjiunea evanghelica in toata lumina §i frumusejea sa, pentru ca
practica cu cgala perfecjiunc cele trei virluji: a ascultarii, a saraciei
§i a castitapi.
Pe de alta parte, acel salut atit de neobignuit §i faptul ca cele trei
doamne, dupa salut, disparusera imediat, indicau ca Sfinlul i§i pu-
sese toata slava sa in privilegiul saraciei, mama sa,33 sopa sa, doamna
sa, a§a cum cl o numca din cind in rind.
33 In timp cc apelativcjc de "doamna" §i "so{ie" apar cu o oarecare freevenja
In scrisorilc Sf.Francisc §i in datcle raportatc in primele biografii nu
rezulta cind a chemat-o "mama" a§a cum afirma aici Sf. Bonaventura.
60
 In saracie, Francisc, dorea sa-i intreaca pe top ceilalp, el care
tocmai de la saracie invafase sa se socoata inferior tuturor. Daca i se
intimpla sa vada pe cineva mai sarac decit el, cel pupn In aparenja,
imediat se mustra §i se indemna sa fie §i el astfel, ca §i cum i-ar fi fost
frica sa nu fie invins de altul in intrecerea plina de dragoste pentru
saracie.
in timpul unei calatorii, i s-au intimplat sa intilneasca un saracup
Observinau-i goliciunea, inima i s-a intristat §i a spus tovara§ului cu
o voce plingatoare: "Mizeria acestuia ne-a facut o mare rupnepentru
ca noi, drept singura noastra bogape am ales saracia; §i iata ca ea
straluce§te mai luminoasa in el decit in noi".
Din dragoste catre sfinta saracie, slujitorul lui Dumnezeu Cel
Atotputernic, se servea cu mai multa bunavoinfa de pomenile cerute
din poarta in poarta decit de cele oferite in mod spontan. Cind,
invitat de mari personaje trebuia sa accepte onoarea de a se a§eza la
mese somptuoase, mergea mai intii sa ceara bucap de piine in casele
vecinilor §i apoi, astfel imbogapt de mizerie, se a§eza la masa.
A§a a facut odata cind a fost invitat de Cardinalul de Ostia, plin
de o afecpune extraordinary catre saracul lui Cristos. De aceea,
cardinalul i s-a plins, facindu-i sa infeleaga ca mergind sa ceara de
pomana, in timp ce era chemat ca oaspete la masa sa, ii ofensase
demnilatea. Dar slujitorul lui Dumnezeu i-a raspuns: "O, Domnul
meu, eu v-am facut o mare onoare prin cinstirea unui Domn mai
mare. De fapt, Domnul se com place in saracie §i mai ales in aceea
care consta in a se face cer§etori voluntari pentru Cristos. §i eii,
aceasta demnitate regala pe care Domnul Isus §i-a luat-o pentru noi,
facindu-se sarac pentru a ne imbogap, cu saracia sa §i a ne face
m ojtenitori §i regi ai imparapei cerurilor pe adevarapi saraci cu
d u hul, nu vreau s-o schimb cu feuda falselor bogapi date
dumneavoastra pentru un moment."
Uneori, indemnindu-i pe frap sa ceara de pomana, intrebuinia
argum ente de acest gen: "Mergep, pentru ca in aceste ultime timpuri,
frapi minori au fost dap cu imprumut lumii, pentru a da posibililatea
celor ale§i sa indeplineasca in ei operele prin care sa merite elogiul
supremului Judecator §i de acea prea dulce asigurare: "Ori de cite
ori a p facut aceasta unuia dintre ace§ti frap ai mei mai mici, mi-ap
facut-o mie.34 "De aceea, conchidca, este ffumos sa mergi sa cer§e§ti
34 Izvoarele fntrebuinjatc de Bonaventura, 2 Cel. 71, pentru a evidenjia
mai bine gindirea Sf. Francisc unesc pe Mt. 25,40 cu Mt. 25, 45, unde
apare termenul latin "minoribus", "ceea ce nu ap facut unora din ace§ti
mai mici...
61
sub numele de frate minor, nume pe care Maestrul adevarului 1-a
indicat in Evanghelie cu atitea precizie ca motiv de vegnica
recompense pentru cei drepji".
Chiar la sarbatorile principale, cind era eventuala nevoie,
obi§nuia sa mearga pentru a cere de pomana. Pentru ca, spunea el,
in saracujii lui Dumnezeu se realizeaza cuvintul profetului: "Omul
a mincat piinea ingerilor". Piinea ingerilor este aceea pe care sfinta
saracie o culege din poarta in poarta gi care, ceruia din dragoste
pentru Dumnezeu,^ este daruita din dragoste catre Dumnezeu la
indemnul Sfinjilor Ingeri.
Odata, in ziua Sfintelor Pa§ti, fiindca se afla intr-o sihastrie mult
indepartata de agezari umane, gi nu era posibilitatea sa mearga sa
cergeasca, amintindu-gi de Acela care chiar in acea zi aparuse
ucenicilor in drum spre Emmaus, sub figura unui pelerin, a cerut de
pomana de la ingigi frajii sai ca pelerin sarac. Indata ce a primit-o,
i-a instruit prin discursuri sfinte sa celebreze neincetat "Pagtele
Domnului", adica trecerea din aceasta lume la Tatal trecind prin
degertul lumii, in saracie sufleteasca gi ca pelerini gi straini ca
adevarajii Evrei. Pentru ca, cerind pomana, el nu era impins de
dorinja cigtigului, ci de linigtea spiritului: Dumnezeu, Tatal saracilor
arata pentru el o grija deosebita.
lata ce s-a intimplat odata.
Slujitorul lui Dumnezeu, care era foarte istovit din sihastria de
la Nocera, era readus la Assisi de o escorta de trimigi pe care poporul
pios din Assisi o trimisese anume. Insojitorii, impreuna cu slujitorii
lui Dumnezeu, au ajuns intr-un sat sarac numit Satriano. §i fiindca
timpul gi foamea faceau sa se simta trebuinja hranei, au mers in sat
sa caute. Dar negasind nimic de cumparat, s-au intors cu miinile
goale. Atunci Sfintul a spus acelor oameni: "Daca nu aji gasit nimic,
este pentru ca aveji mai multa incredere in mugtele voastre decit in
Dumnezeu (prin term enul de "musca", el indica banii). Dar
intoarceji-va in casele unde aji trecut gi cereji cu umilinja de
pomana, oferind ca plata dragostea lui Dumnezeu. §i sa nu credeji
ca acesta ar fi un gest ruginos sau umililor: este un gind gregit, pentru
ca Marele dadator de pomeni, dupa pacat, a pus toate harurile sale
la dispozijia celor demni gi a celor nedemni cu cea mai generoasa
bunatate".
Cavalerii lasa la o parte ruginea, merg spontan sa ceara de
pomana gi reugesc sa cumpere cu iubirea de Dumnezeu, ceea ce nu
objinusera cu banii.
62
 De fapt, acei sarmani locuitori, migcaji §i inspiraji de Dumnezeu,
au oferit cu generozitate nu numai lucrurile lor ci chiar §i pe ei in§i§i.
§i a§a s-a intimplat ca saracia lui Francisc a facut faja lipsei pe care
banul nu a putut s-a u§ureze.
In timpul cind zacea bolnav in sihastria de linga Rieli, era vizitat
adesea de un medic, care-i dadea ingrijirile necesare. Dar cum
saracul lui Cristos nu avea cum sa-1 plateasca, dindu-i o compensare
proporjionala cu serviciul facut, Dumnezeu cel prea generos, pentru
a nu-1 lasa fara recompensa pe medic §i serviciile sale cucernice, chiar
§i aici pe pamint, a voit sa-1 rasplateasca el insu§i in locul saracului.
A facut-o cu acest unic beneficiu. Acest medic i§i construise
tocmai atunci o casa, cheltuind cu ea toate ci§tigurile. Dar, din cauza
unei mari crapaturi deschise din acoperi§ pina la fundape, casa
ameninja sa cada dintr-un moment in altul.
Parea imposibila impiedicarea prabu§irii cu mijloacele tehnicii
umane; dar medicul, care avea o deplina incredere in meritele
Sfintului, cu o mare devojiune §i credinja a cerut frajilor sa-i dea un
oarecare obicctj>e care omul lui Dumnezeu il atinsese cu propriile
sale miini. Dupa multe §i insistente rugaminji, a putut sa aiba de la
frajii Sfintului o §uvija din parul sau. Seara a pus §uvija in crapatura.
Sculindu-se dimincaja a gasil crapatura perfect sudata, astfel incit
nu mai putea sa extraga relicva pe care o pusese aici, nici sa mai
observe vreo urma de crapatura. Astfcl, accla care ingrijise cu atita
solicitudine trupul in ruina al slujitorului lui Dumnezeu, a meritat
sa inlature pericolul ruinarii pentru propria sa casa.
Intr-o alta imprejurare, omul lui Dumnezeu, voise sa se transfere
intr-o anumita sihastrie 3536 pentru a se dedica mai liber contemplarii.
Pentru ca era infirm a cerut unui sarman om sa-1 transporle pe asinul
lui. In caldura verii, omul il urma mergind pe jos, pe slujitorul lui
Dumnezeu pe sus, pe munte. Obosit de drumul foarte lung §i plin de
dificultaii §i chinuil de sete, la un moment dat a inceput sa strige tare
in urma Sfintului: "Mor de sete! Daca nu gasesc indatS'pujina apa,
mor de sete!"
35 Acest fapt minunat estc menponat numai de Sfintul Bonaventura. S-a
intimplat in sihastria Fonto Colombo ( cf. spec. 110); acolo Francisc se
rctragea departc de zgomotul ora§ului Rieti, unde in acel timp i§i avea
scdiul Curia pontificala.
36 Aceasta manastire al carei nume, 2 Cel. 46; 3 Cel. 15 §i Bonaventura
nnu-l pomene§te, este idenlificat de tradijic in "Considerajiile asupra
Stigmatelor", ca sihastria de la Verna. Giotti s-a inspirat de la aceasta
pentru una din marile fresce din Bazilica Superioara din Assisi.
63
 Fara zabava, slujitorul lui Dumnezeu a coborit de pe asin §i
ingenuncheat pe pamint, ridicind miinile la cer, a continuat sa se
roage pina a simjit ca fusese ascultat. Terminind In fine rugaciunea,
a spus omului: "Mergi in graba la acea piatra §i acolo vei gasi apa de
izvor pe care Cristos in acest moment, prin milostivirea sa a facut-o
sa izvorasca din piatra pentru tine.
Minunata bunavoinja lui Dumnezeu, care cu atita u§urinja se
pleaca la dorinjele slujitorilor sail"
A baut omul insetat, apa izvorita din piatra prin miraculoasa
rugaciune a lui Francisc; a scos bautura din piatra cea dura. In acel
loc nu fusese mai inainte nici un izvor de apa §i nici nu s-ar fi putut
gasi apoi, nici dupa cele mai atente cercetari.
Vom vedea mai departe, la timpul sau, in ce fel Cristos a inmuljit
merindea in mijlocul valurilor marii, pentru meritele saracujului
sau. Acum sa ne amintim numai aceasta: cu pujina hrana, oferita lui
de pomana, i-a salvat pentru o lunga perioada pe marinari de la
foame §i de pericolul mor{ii. Aceasta inca e de ajuns sa ne
demonstreze cu claritate ca slujitorul Dumnezeului Atotputernic a
fost asemenea lui Moise in a face sa izvorasca apa din piatra §i lui
Elizeu in a inmulji mincarea.
D eparte, deci de la Saracii lui Cristos orice um bra de
neincredere.
Daca intr-adevar, saracia lui Francisc a fost administratoare atit
de generoasa pentru ca a venit in intimpinarea atit de eficace a
nevoilor acelora care ii ofereau ajutorul lor, cind era lipsiji de
resurse bane§ti, de iscusinja omeneasca §i cea a naturii, cu atit mai
mult va §ti sa procure acele bunuri pe care Providenja divina le da
tuturor, in ordinea normala a 'ucrurilor. O spun: daca piatra seaca,
la glasul saracujului, este clar ca a dat apa din abundenja unui biet
insetat, atunci intre toate lucrurile, nici unul de acum inainte nu va
nega propriile servicii celor care au lasat toate cele, pentru a-1 alege
pe Creatorul tuturor lucrurilor.
 SENTIMENTUL DE PIETATE

CAPITOLUL VIII

Cum creaturile Lipsite de rajiune pareau ca se ata§eaza de el

A devarata p ietate, care a§a cum spune A postolul, este

"folositoare la toate", umpluse inima lui Francisc, patrunzind-o atlt
de intim incit parea ca domina in intregime personalitatea acelui om
al lui Dumnezeu prin intermediul devojiunii, il transforma in Cristos
prin mijlocul compasiunii, il facea sa se piece catre aproapele prin
condescendenja §i impacindu -1 cu toate creaturile, il aducea in
stadiul nevinovajiei de la inceput.
Prin ea simjea o mare alracjie catre creaturi, dar in mod special
catre sufletele rascumparate de singele prejios al lui Isus Cristos, §i
cind le vedea patate de urijenia pacatului, le deplingea cu o
compatimire atit de duioasa incit in fiecare zi, le rena§tea ca o mama,
in Cristos.
§i rajiunea principals pentru care ii venera pe m inijtrii
Cuvintului lui Dumnezeu, era aceasta: "pentru ca ei fac sa retraiasca
urma§ii fratelui lor mort", adica fac sa retraiasca fiul lui Cristos care
a fost rastignit pentru pacato§i, atunci cind ii convertesc, facindu-se
indrumatorii lor cu o pioasa solicitudine §i prompta pietate. 37
Afirm ca acest oficiu al pietajii este mai placut decil toate
sacrificiile oferite "Parintelui miloslivirii", mai ales daca se impli-
37 Aceasta rajiune mistica pentru a explica reverenja pe care Sf. Francisc
o avea pentru "mini§trii cuvintului", este proprie SfTntului Bonaventura
§i substituie pe accea a 'izvoarelor anteriaore: "... pentru ca fiind
colaboratorii lui Cristos, exercitau cu el acela§i oficiu"... (Cfr. 2 Cel. 172).
Preojii §i mini§trii cuvintului, Il fac sa retraiasca pe Cristos, firatele lor, in
persoanele pe care le convertesc. Este o chemare precisa la legea
"leviratului", reamintita chiar In Mt. 22,24.
65
ne§te un zel dictat de caritatea perfecta, pentru care te ostenegti in
practicarea lui mai mult cu exemplul decit cu vorba, mai mult cu
lacrimile rugaciunii decit cu vorbaria discursurilor.
§i totu§i — spunea — este de plins, pentru ca este lipsit de
adevarata pietale, fie predicatorul care in predicarea sa cauta nu
mintuirea sufletelor, ci propria sa slava; fie predicatorul care prin
viaja sa rea, distruge ceea ce a construit prin adevarul doctrinei.
Spunea ca acestora le este de preferat unul simplu §i lipsit de
grai, dar care este capabil sa-i impinga pe aljii la bine prin exemplul
sau bun.
Avea modul sau de a explica expresia biblica; chiar §i cea sterila
a nascut mulji fii. "Cea sterila, spunea el, este fratele saracuj, care nu
are in Biserica funcjia de a genera fii. Acesta, in ziua judccajii, va
na§te mulji fii, in sensul ca in ziua a ceea, Judecatorul va inscrie in
slava sa pe acei pe care ii converte§te cu rugaciunile sale ascunse.
Acea care are mulji fii va deveni neroditoare, in sensul ca pre­
dicatorul vanitos §i vorbarej care acum se bucura ca are mulji fii, ca
§i cum i-ar fi nascut din propria-i virtute, atunci va cunoa§te ca in
ace§tia, el nu are nimic din al sau”.
Cauta mintuirea sufletelor cu o pietate pasionata, cu zel §i
gelozie fierbinte §i de aceea spunea ca se simjea plin de parfumuri
prea dulci §i, ca sa spunem a§a, stropit cu un unguent prejios, cind.
afla ca frajii sai, raspindiji in lume, cu parfumul suav al sfinjeniei lor,
determinau pe mulji sa se intoarca la calea cea dreapta.
La auzirea acestor ve§ti, se bucura in sufletul sau §i ii umplea de
binecuvintari de invidiat pe acei fraji care, cu cuvintul §i cu faptele
ii atrageau pe pacato§i la dragostea lui Cristos.
Din acela§i motiv, acei care violau Sfinta Religiune cu fapte rele,
intrau in condamnarea §i blcstemul sau: "De tine, Doamne, prea
sfinte §i de intreaga curte cereasca §i de mine insumi, micujul tau, sa
fie blestemaji acei care prin exemplul lor rau rastoama §i distrug
ceea ce prin Sfinjii fraji ai acestui Ordin, ai construit §i nu incetezi
de a construi". 38
Adesea, gindindu-se la scandalul care se dadea celor mici,
38 Blestem pronunjat de Francisc intr-o circumstanja, povestita de 2 Cel.
156, pe care Bonaventura, nu gase§te oportun s-o aminteasca — era
pujin lucru acea noutate despre doi fraji barbo§i In faja abuzurilor
deceniilor succesive, daca dam atenjic izvoarclor spirituale. In
formularea sa generala slnt privite toate Limpurilc, era obiceiul frajilor
s-o citeasca vinerea dupa Regula ji Testament. Bonaventura a schimbat
adverbul "olim" — odinioara. Francisc se apropia de sfirgitul viejii sale.
66
 incerca o tristeje imensa pina la punctul de a spuneca ar muri de
durere daca bunatatea dm na nu 1 -ar fi suspnut prin ajutonil sau.
Odata, tulburat de exemple rele, cu o mare nelini§te a sufletului,
se ruga pentru fiii sai la Parintele milostiv, dar a avut de la Domnul
acest raspuns: "De ce te tulburi tu, sarman omulej? Oare eu te-am
pus pastor al Religiei mele, fara ca sa te fac sa §tii ca responsabilul
principal sint eu? Te-am ales pe tine, un om simplu, tocmai pentru
aceasta: pentru ca lucrurile pe care eu le voi face sa nu fie atribuite
capadtapi umane, ci harului ceresc. Eu am chemat, eu voi pastra §i
voi pa§te §i in locul acelora care se pierd voi face s5 creascS alpi. §i
daca nu se vor na§te, eu ii voi face sa se nasca; §i oricit de mari ar fi
furtunile de care va fi batuta aceasta saraca Religiune, ea va fi
totdeauna mintuita de sprijinul tau."
Viciul defaimarii, du§manul radical al pietapi §i al harului, il
disprepiia ca pe mu§catura de §arpe §i ca pe cea mai daunatoare
ciuma. Afirma ca Dumnezeului celui prea milostiv nu-i place
aceasta, pentru ca birfitorul se hrane§te cu singele sufletelor, dup§
ce le-a ucis cu spada limbii. Odata, auzind pe un Irate care denigra
bunul nume al altuia, s-a adresat vicarului sdu §i i-a spus: "Haide,
haide, cerceteaza bine §i daca afli ca fratele acuzat este nevinovat,
aplica-i fratelui acuzator o pedeapsa cit se poate de dura, care s£-l
faca sa fie aratat cu degetul de top".
Citeodata, considera ca trebuie sa fie dezbracat de haina acela
care - 1 despuiase pe propriul sau frate de numele bun §i nu voia ca
acesta sa-§i ridice ochii catre Dumnezeu, daca mai inainte de toate
nu cautase prin toate mijloacele sa restituie ceea ce a sustras.
"Rautatea birfitorilor — spunea — este cu atit mai mare decit
cea a hoplor, cu cit mai mare este forja cu care legea lui Cristos, care
i§i gase§te "implinirea lui in dragoste", ne obligf sa dorim salvarea
sufletelor mai mult decit cea a trupurilor."
Se apleca, cu o minunata ginga§ie §i compasiune, catre oridne
ar fi fost necajit de vreo suferinja fizica §i d n d observa in cineva lipsa
sau necesitate, in dulcea pietate a inimii sale, considera ca o suferinpi
a lui Cristos insu§i. Avea innascut sentimentul clcmenjei pe care o
sporea pietatea lui Cristos turnata de sus.
S im jea topindu-se inima in el in prezenja saracilor §i a
bolnavilor §i d n d nu putea sa le ofere ajutor, le oferea afecpuneasa.
Intr-o zi, un frate i-a raspuns oarecum dur unui sarac, care cerea de
pom ana intr-un mod inoportun. Auzind aceasta, milosul iubitor al
sarad lo r, porunci fratelui sau sa se piece gol la pidoarele saracului,
sa se declare vinovat §i sa-i ceara drept pomana sa se roage pentru
67
 el §i sa-1 ierte. Fra tele a facut a§a §i Parintele a comen tat cu bunatate:
"FRATE, cind vezi un sarac, Ji se pune inainte oglinda Domnului §i
a Mamei sarace. Tot a§a in cei infirmi, sa §tiji a vedea mfirmitajile
cu care s-a imbracat Cristos."
In toji saracii el, la rindul sau sSrac §i cre§tin, vedea chipul lui
Crsitos. De aceea, cind li intilnea, Ie dadea cu generozitate tot ceea
ce i se daruise lui, de-ar li fost chiar necesarul pentru a trai; ba si mai
mult era convins ca trebuia sa li- 1 restituie, ca §i cum ar n fost
proprietatea lor.
Odata, in timp ce se intorcea de la Siena, a intilnit un sarac. S-a
intimplat cazul ca Francisc, din cauza bolii, imbracase peste haina o
mantle.
Privind cu ochii plini de milostivire mizeria acelui om, a spus
tovara§ului:
"Trebuie sa restitui mantia acestui sarac: pentru ca este a sa. De
fapt, noi am primit-o cu imprumut pina ni se va intimpla sa gasim
pe cineva mat sarac decit noi."
Tovara§ul insa, considered starea in care se gasea pSrintele cel
milos, a opus un refuz net: el nu avea dreptul sa se uite pe sine, pentru
a ajuta pe altul. Dar Sfintul: "Cred ca Marele datator de pomana ma
va acuza de furt daca nu voi da ce port in mine, celui care-i mai
nevoia§".
Orice i s-ar fi dat pentru a alina durerile trupului, totdeauna
cerea donatorilor permisiunea de a leputea daruiin mod invoit,daca
intilnea pe unul mai nevoiag decit el. Pe scurt, nu cruja nimic: mantii,
haine calugare§ti, carp §i chiar odajdii pentru altar, totul daruia celor
devotaji §i nevoia§i, indata ce o putea, pentru a implini datoriile faja
de pietate.
Adesea cind pe drum intilnea vreun sarac cu o povara in spate,
i-o lua §i i-o ducea cu spatele sau care se clatina.
Considerind ca toate lucrurile au o origine comuna, se simjea
plin de pietate inca §i mai mare §i chema creaturile oricit de mici ar
fi fost cu numele de frate sau sora: §tiind bine ca toate proveneau ca
§i el din acela§i unic principiu . 3 -
Totu§i imbrap§a cu mai mare efuziune §i blindeje pe acele care
purtau in sine o asemanare naturala cu blindejea plina dd pietate a
lui Cristos sau care-1 reprezentau dupa semnificajia atribuita lor, de
Scriptura. Adesea a rascum parat mieii care erau condu§i la 39
39 Lulnd ideea din Cel. 80 Bonaventura sintetizeaza in aceste pujine rinduri
doctrina sa care mergea sub numele de "exemplarisuri" arta de a-1 regasi
pe Dumnezeu tn toate creaturile care stnt simboluri sau imagini ale lui.
Tema abia amintita aid va reveni pe larg la capitolul urmator.
68
 macelarie in amintirea Acelui Miel prea blind, care a voit sa fie
condus la moarte pentru a-i rascumpara pe pacato§i.
intr-o noapte cind slujitorul lui Dumnezeu era oaspete linga
manastirea Sf. Verecondo , in dioceza Gubbio, o oija a fatat un
mielu§el. Era acolo o scroafa foarte cruda care, cu o mu§catura
turbata, a ucis creatura nevinovata. Auzind faptul, Parintele plin de
mila, a fost cuprins de o profunda compasiune §i gindindu-se la
mielul fara pata, se tinguia in faja tuturor de moartea mielu§elului.
"Vai, frajioare mielu§el — spunea — animal nevinovat, care-1
reprezinta pe Cristos oamenilor, blestemata sa fie acea nelegiuta
care te-a ucis. §i nimeni, om sau animal, sa nu poata sa manince
camea ta".
Lucru minunat: scroafa raufacatoare s-a imbolnavit imediat §i
dupa ce a ispa§it cu trei zile de suferinja vina sa, a indurat in sfir§it
execujia razbunatoare, a fost aruncata in §anjul din curtea manastirii
i a ramas acolo pentru mult timp, devenind uscata ca o scindura.
? fici un animal, oricit de flamina, nu s-a hranit din camea sa. Sa
refiecteze la acest punct persoanele crude: care cu ce pedepse vor fi
lovite la sfir§it daca a fost lovita cu o moarte a§a de ingrozitoare
ferocitatea unui animal?
Credinciogii devotaji sa §tie sa prejuiasca la rindul lor, cit de
puternica §i de admirat, cit de dulce §i generoasa era pietatea
slujitorului lui Dumnezeu, daca, chiar §i animalele, in felul lor, ii
aduceau omagiu.
Intr-o zi, gSsindu-se in calatorie in apropiere de Siena, a intilnit
o mare turma de oi la pSscut. Dupa obiceiul sau, a salutat-o cu
bunavoinja, §i ele, incetind de a mai pa§te, au alergat toate impreuna
la el, ridicind botul §i fixindu- 1 cu ochii ridica^i. I-au S c u t atita
sarbatoare, incit frajii §i pastorii au ramas uimiji, ba chiar §i berbecii,
saltind in jurul lui in mod atit de minunat.
Intr-o alta imprejurare, la Santa Maria a Porjiuncolei 41, i-au
adus in darr omului lui Dumnezeu o oi£a pe care el a accceptat-o cu
recuno§tinja pentru ca iubea nevinovajia §i simplicitatea, pe care
oija le arata prin natura sa. Omul lui Dumnezeu o povapiia sa nu-i
supere deloc pe fraji. Oija, la rindul sau, ca §i cum ar fi injeles
pietatea omului lui Dumnezeu, punea in practica cu mare grija
invajamintele lui. Cind ii auzea pe fraji dntind in cor, intra §i ea in
40 Cfr. e Cel 111, m. 124 §i id ^Jestimoniaze”, 111, Passione din San
Vereondo, unde se aminte§te in treacat ac. episod, cum o noteaza bine
cunoscuta.
41 Doua episoade care nu sint culese din Celano.
69
 biserica §i, fara sa fie nevoie de profesor, pleca genunchii, scojind
duioase behaituri in fa{a altarului fecioarei, Mama Mielului, ca §i
curn^ar fi fost nerabdatoare sa o salute.
In timpul celebrarii Sfintei Liturghii, in momentul prefacerii, se
apleca cu genunchii incovoiaji, ca §i cum ar fi voit acel animal
devotat, sa mustre pe oamenii pu{in credinciogi pentru ireverenja
lor §i ar fi voit sa-i indemne pe acei evlaviogi la reverenja fa{a de Sf.
Sacrament.
In timpul gederii sale la Roma, Sfintul {inuse cu sine un mielugel,
migcat de devojiunea sa pentru Cristos — mielul Preaiubit. La
plecare 1-a incredinjat unei nobile matroane, doamna Jacob dei
Sette Soli 4 2 ca sa-1 pastreze in casa ei. §i mielugelul, oarecum invajat
de Sfint in lucrurile spirituale, nu se desparjea niciodata de tovaragia
doamnei cind aceasta mergea la biserica, fie ca raminea acolo, fie ca
se reintorcea acasa.
Dimineaja, cind doamna intirzia sa se scoale, mielugelul sarea
in sus §i o lovea cu comi{ele lui, o trezea cu behaiturile sale,
indemnind-o cu gesturi gi semne sa se grabeasca la biserica. De aceea,
doamna pastra cu admirajie §i dragoste acest mielu{, disdpol al lui
Francisc §i de acum devenit maestru de devojiune.
Altadata la Greccio i-a oferit omului lui Dumnezeu un iepura§
viu. A fost lasat liber, pe pamint, ca sa fuga unde voia. Dar acesta,
auzindu-se strigat de Parintele cel bun, a alergat linga el §i i-a sarit
in poale. Sfintul, cople§indu-l cu mingiieri, il compatimea, ca o
mama, aratindu-i afecjiunea gi mila sa.
In sfirgit, 1-a ingtiinjat cu blindetesa nu se mai lase prins a ltl data
§i i-a dat permisiunea sa piece liber. Dar, cu toate ca pusese iepuragul
de mai multe ori pe pamint, ca sa piece, el se intorcea mereu in poala
arintelui, ca gi cum cu un sim{ ascuns ar fi priceput mila inimii sale,
E a sfirgit, Panntele a pus sa fie dus intr-un loc smguratic §i sigur.
Un fapt similar s-a intimplat in insula din lacul Perrugia. Fusese
prins §i dat omului lui Dumnezeu, un iepurag de casa. In timp ce
fugise de to{i ceilalji, iepuragul s-a incredinjat cu familiaritate §i
siguranja in Miinile Sfintului §i a mers sa i se ageze in poale.
in timp ce traversa lacul Rietti ca sa ajunga la sihastria din
Gracio, un pescar, din devojiune, i-a oferit o pasate acvatica. El a
luat-o bucuros $i {inind-o in miinile deschise larg, a invitat-o sa piece.
42 Giacoma di Sette Soli (Sogli = tronuri), nobila femeie romana, vaduva
lui Graziano Frangipane, de care Francisc s-a legat cu o profundi stima
§i prietenie $i a voit-o prezenta la capattiul sau Cfr. 3 Cel. 37-39 §i
scrisoarea trimisa ei (Scritti di S. Francesco).
70
 Dar, funded pasarea nu voia s§ piece, ridicind ochii la cer, s-a
cufundat intr-o lunga rugaciune. Dupa mult timp, reveuind In sine
ca dintr-o alta lume, repetind cu blindeje, a poruncit pasarii sa piece,
spre lauda lui Dumnezeu. §i ea atunci, primind permisiunea §i
binecuvintarea, exprimindu-§i bucuria cu mi§carile trupului a
zburat.
Tot in timp ce traversa acel lac, i s-a oferit un pe§te mare, inca
viu: strigindu-1 , dupa obiceiul sau, cu numele de firate, 1 -a repus in
apa linga barca. Dar pe§tele a inceput sa se joace in apa, inaintea
omului lui Dumnezeu ca oarecum ademenit de dragostea sa, din nici
un motiv nu s-a indepartat de barca, fara ca mai intii sa-i fi primit
permisiunea §i binecuvintarea.
Intr-o aM circunutan^a, in timp ce traversa cu un alt irate
mla§tinile din Venecia 4 3 a dat peste o mare muljime de pasarele care
stateau pe ramuri §i cintau: Cum le-a vazut, a spus tovara§ului:
"Surorile pasarele il lauda pe Creatorul lor; de aceea sa mergem in
mijlocul lor sa recitam impreuna laudele Domnului §i orele cano-
nice".
A m ers in mijlocul lor §i pasarele nu s-au mi§cat. Apoi, din cauza
marelui ciripit, nu puteau sS se auda uijul pe altul in recitarea orelor,
Sfintul s-a adresat pasarelelor §i le-a spus: "Surioare pasarele,
incetaji de a cinta pina cind vom sfir§i de dn tat laudele prescrise."
Acelea au tacut imediat §i au stat lini§tite pina in momentul in
care, dup5 ce au recitat in voie orele §i au terminat cum se cuvine
laudele, Sfintul le-a dat invoirea sa ante. Imediat ce omul lui
Dumnezeu le-a acordat permisiunea, au reinceput sa a n te dupa
obiceiul lor.
La Sf. Maria a Porjiuncolei era un greierpe un smochin linga
chilia omului lui Dumnezeu, §i continua sa ante, |i-l indemna cu
cintecul sSu sa-1 laude pe Domnul, pentru ca eHnvajase sa admire
marejia Creatorului, chiar in lucrurile mici. Intr-o zi, slujitorul
Dom nului a chemat greierul care, ca §i cum ar fi fost invajat de cer,
a zburat pe mina lui, §i i-a spus: "Cinta fratele meu greier, $i lauda
cu bucuna ta pe Dumnezeu Creatorul”.
Acesta, ascultind fara intirziere, a inceput sa cinte §i nu s-a oprit
pina a n d , din ordinul Parintelui, a zburat din nou la locul sau. A
ramas acolo opt zile §i in fiecare zi, ascultind de porundle sale,
mergea la el, cinta §i iara§i pleca. La sfir§it, omul lui Dumnezeu a
43 Alt episod necules din Celano. Francisc a traversat laguna vene^iana
probabil In timpul Intoarcerii sale din Orient. In 1220, s-a realizat
Fundapa Sihastriei Degertului (acum Sf. Franc, al De§ertului) la Venejia.
71
spus tovaragilor: "Sa-i dam drumul fratelui nostru greier, pentru ca
in aceste opt zile, ne-a indemnat destul sa laudam pe Dumnezeu gi
ne-a inveselit destul cu clntecul sau".
§i, imediat, avfnd de la el-permlsiunea, greierul s-a retras gi nu a
mai aparut in acel loc, ca §i cum nu ar fi indraznit niciodata sa incalce
ordinul primit.
Cind era bolnav la Siena, un nobil, i-a trimis un fazan viu pe care
tocmai atunci II prinsese. Abia ca 1-a vazut gi auzit pe omul sfint, ca
fazanul s-a simjit legat de el printr-o prietenie atit de profunda incit
nici intr-un mod nu mai reugea sa triiasca departe de el. L-a dus de
nenumarate ori in vie, in afara schitului frajilor, pentru ca sa se duca
dupa plac; dar totdeauna, zburind repede, se intorcea la Parintele ca
gi cum dintotdeauna ar fi fost crescut de el personal.
La urma, 1-au daruit unui om care avea obiceiul de a-1 vizita din
devopune pe slujitorul lui Dumnezeu. Dar fazanul, indurerat de
indepartarea de parintele milos, refuza total sa manince. De aceea,
a trebuit sa-1 readuca la slujitorul lui Dumnezeu: abia ce l-a zarit, gi
fazanul, manifestindu-gi bucuria, s-a pus sa manince indatii cu avi-
ditate. Cind parintele cel pios a ajuns la manastirea din Verona 44
pentru a celebra acolo paresimile in onoarea Arhanghelului Mihail,
pasarelele de specii diferite, au inceput a Jese storuri in jurul
chilioarei sale cu armonii sonore gi gesturi de bucurie ca gi cind ar fi
voit sa-gi arate bucuria pentru sosirea lui gi sa - 1 invite, sa -1 ade-
meneasca sa ramina. In acest spectacol, Sfintul a spus tovaragului
sau: "Vad frate ca este voinja lui Dumnezeu ca noi sa raminem un
oarecare timp aid; atit de bucuroase sint surioarele noastre pasar'ele
de prezenja noastra".
In timpul gcderii lui acolo, un goim care tocmai acolo igi avea
cuibul, s-a legat de el cu un pact de adinca prietenie. In timpul nopjii,
antidpa totdeauna cu sunetul dntecului sau, ceasul in care Sfintul
obignuia sa se scoale pentru oficiul divin.
Acest lucru era mult placut slujitorului lui Dumnezeu pentru ca
zgomotul gpimului in imprejurimi alunga de la el orice toropeala gi
orice lene. Insa atunci cind slujitorul lui Cristos a simjit mai mult ca
de obicei apasarea bolii, goimul il menaja gi nu suna degteptarea
44 Acest grajios episod necunoscut lui Celano, to notapa lui Bonaventura
se refera la vizita lui Francisc care se incheie cu minunea stigmatelor. O
regasim in "Considerazioni sulle stimmate’. Insa episodul cu goimul era
raportat chiar in 2 Cel. 168,3 Cel. 25, nepredzlnd insa despre ce sihastrie
este vorba.
72
 chiar atit de precis: oarecum invajat de Dumnezeu, facea s i sune
clopojelul vocii sale numai cind se iveau zorile.
Pare tocmai c i marea bucurie oferiti de pisirelele de specii a§a
de variate §i dntecul goimului, ar fi fost o prevestire divini.D e fapt,
chiar in acel loc §i in acela§i timp, d n tire ju l si adoratorul lui
Dumnezeu, plutind pe aripile contemplapei ar fi ajuns inil(imile
supreme ale acesteia, pentru aparipa Serafimului.
Locuitorii din Greccio, a n d el locuia in acea sihistrie, erau
necajip de multe rele; haite de lupi rapitori sfisiau nu numai ani-
malele, ci chiar persoanele; grindina, cu regularitate, devasta in
fiecare an dm pii §i vii.
Acelui popor atit de nefericit, crainicul Sfintei Evanghelii i-a
spus insa in timpul unei predici: "Spre slava lui Dumnezeu cel
Atotputemic, m afac garant inaintea voastra ca toate aceste rele vor
dispare, daca imi dap crezare §i vep avea m ili de voi in§iva, adici
daci dupi o marturisirg sincera, va veji pune sa aduceji roade
vrednice de pocainja. Insa, va prezic § 1 aceasta: daca veji fi
nerecunoscatori faja de binefacerile lui Dumnezeu §i va vep
reintoarce la pacat (la ceea ce ap dorit), flagelul se va reinnoi, se va
dubla pedeapsa §i va bintui asupra voastra o minie mai teribila".
La exortapa sa, locuitorii au facut pocainja §i de atunci au incetat
ravagiile, pericolele s-au impra§tiat, lupii §i grindina, nu au mai facut
daune. Ba §i mai mult, un fapt §i mai imsemnat, dadi se intimpla ca
grindina s i cada pe cimpiile invecinate, dnd se apropia de teritoriul
lor se oprea acolo sau devia in alta direcpe. A pazit grindina, au pazit
lupii convenpa facuta cu slujitorul lui Dumnezeu §i nu au mai
indraznit sa violeze legile pietapi, purtindu-se cu asprime cu oamenii
care se convertisera la pietate, dar numai pina ce ace§tia au ramas
credincio§i promisiunii facute §i nu au incalcat ca nelegiuip
cucernidle legi ale lui Dumnezeu.
Trebuie deci sa consideram cu un pios resped, pietatea acestui
om feridt, care a fost atit de uimitor de suav §i putemic in d t s i
im blinzeasci animalele silbatice, s i domesticeasci pe cele de
id u re, s i le invefe pe cele blinde, s i le duci la ascultare pe cele
E rute, devenite rebele omului din timpul plimei caderi.
ACEASTA este intr-adevir pietatea, care stringind intr-un
singur pact de iubire toate creaturile este u tili la toate, avind pro-
misiunea viepi prezente §i a celei viitoare.

73
 CAPITOLULIX

Fervoarea caritajii §i dorinja martiriului

Cine ar putea sa descrie cum se cuvine fervoarea caritajii care-1

inflacarape Francisc, prietenul Mielului? Pentru ca el, ca un cSrbune
aprins, parea cu totul consumat de flacara dragostei divine. Auzind
numindu-se: dragostea Domnului, indata se simjea stimulat, lovit,
inflacarat: Acel nume era pentru el ca un arcu§ care facea sa vibreze
adincul inimii.
"Sa oferi in schimbul pomenii prejioasa mo§tenire a iubirii de
Dumnezeu — astfel afirma el, este o nobila risipa; §i cit se poate de
nechibzuiji sint aceia care o apreciaza mau pujin decit banul, pentru
ca numai vafloarea de neprejuit a dragostei divine este capabila sa
cumpere imparajia cerului. §i mult trebuie iubita iubirea Aceluia
care ne-a iubil".
Pentru a scoate din fiecare lucru indemnul de a-1 iubi pe
Dumnezeu 45 se bucura pentru toate operele miinilor Domnului §i
de la acea priveli$te de bucurie, se urea la Cuza §i Rajiunea care da
viaja tuturor.
In lucrurile frumoase il contempla pe cel Preafrumos §i tiilemd
; urmele imprimate de creaturi, il urmarea peste tot pe cel Iubit.
K in toate lucrurile i§i facea o scara pentru a urea sa-1 ajunga pe Aceia
care este intru totul de dorit. Cu fervoarea unei devojium, ca intr-un
piriia§, degusta acea bunatate de izvor §i le indemna cu blindeje, ca
§i David profetul, sa-1 laude pe Dumnezeu, pentru ca observa o
armonie cereasca in virtutea darurilor variate §1 aptitudinilor pe care
li 1-a dat lor Dumnezeu.
45 §i aid Sf. Bonaventura traduce fn termeni teologici $i mistid experienja
sublima de deplina frapetate cu poate lucrurile, devenite pentru el tot
atltea vod pentru a se ridica la Dumnezeu, suprema frumuseje Intr-o
tmbatatoare contemplate. Referirea finala a paragrafului este o aluzie
la renumita "Qntare a Creaturilor", pe care ca §i Celano, Bonaventura
nu o raporteaza.
74
 Isus Cristos cel rastignit locuia stabil in intimitatea sufletului
sau, ca o punguja de smirna pusa in inima sa; in El dorea sa se
transform e total prin exces §i incendiu de iubire .46 Printr-o
deosebita dragoste §i devojiune catre El, incepind cu sarbatoarea
Epifaniei, in timp de patruzeci de zile continuu, adica pentru tot
timpul in care Cristos a ramas ascuns in pustiu, se retragea in
singuratate, §i inchis in chilie, reducind mincarea §i bautura la
minimum posibil, se deda fara incetare la posturi, la rugaciuni §i la
laudele lui Dumnezeu.
Desigur, slujitorul lui Dumnezeu era inflacarat de o iubire d t se
poate de aprinsa catre Cristos; dar chiar Iubitul se revan§a cu o mare
dragoste §i familiaritate, intr-atit ca i se parea ca - 1 simte mereu
prezent pe Mintuitorul inaintea ochilor, dupa cum intr-o confident
a descoperit el insu§i tovara§ilor sai.
Ardea de fervoare in tot interiorul sau pentru Sacramentul
Trupului Domnului admirind uimit acea bunavoinja plina de cari-
tate §i acea caritate plina de bunavoinja. Se imparta§ea adesea §i cu
atita devojiune incit ii facea §i pe altii sa fie devotaji §i gustind in
imbatarea sufletului suavitatea Mielului Neprihanit, de cele mai
multe ori era rapit in extaz.
Cu o dragoste de nedescris o inconjura pe Mama Domnului Isus
careni 1-a facut frate pe Domnul Majestajii §i ne-a objinut indurarea.
In ca, in primul rind, dupa Cristos |§i punea increderea sa §i de
aceea a facut-o avocata sa §i a alor sai. In dnstea ei postea cu mare
devojiune de la sarbatoarea Sf. Apostoli Petru §i Pavel pina la
sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului.
Era unit printr-o inseparabila legatura de dragoste cu sufletele
apgelice, care ard de un foe minunat care mflacareaza sufletele celor
ale§i §i le fac sa patrunda in Dumnezeu. In onoarea lor postea de la
Adormirea Maicii Domnului slavite, timp de patruzed de zile con­
tinuu, dedindu-se neincetat la rugaciune.
Pentru feridtul Mihail Arhanghelul, dat fiind faptul ca el are
misiunea de a prezenta sufletele la Dumnezeu, nutrea o devojiune
particular! §i o spedala dragoste, dictata de zelul sau fervoros pentru
m intuirea tuturor credincio§ilor.
Sfinjii §i amintirea lor erau pentru el ca §i carbunii aprin§i care
reinviau in el incendiul indumnezeitor. Ii venera cu o devojiune
fervoroasa pe toji apostolii §i in mod spedal pe Petru §i Pavel, pentru
46 Unul din pasajele Sf. Bonav. preludiaza concluzia experienjei spirituale
a Sf. Frsncisc: ca este un contemplativ §i tinde cu toata ardoarea sa la
"excesul §i tnflacararea dragostei" la transformarea tn Cristos.
75
 dragostea lor arzatoare faja de Cristos. In cinstea lor §i din dragoste
pentru ei oferea Domnului postul unei paresimi speciale.
SaraciUul lui Cristos nu poseda nimic altceva decit doua lucruri
marunte 4 ^pe care sa le poata darui cu o caritate generoasa: trupul
§i sufletul. Insa trupul §i sufletul §i le oferea neincetat lui Dumnezeu
din dragoste pentru Cristos, deoarece aproape in fiecare clipa i§i
jertfea trupul prin asprimea postului §i sufletul cu flacara dorinjei:
holocaust — trupul sau — jertfit la exterior in pridvorul templului;
tamiie — sufletul sau — raspindita in interiorul templului.
Dar, in timp ce acest exces de devojiune §i caritate il inalja la
realitajile divine, bunatatea sa plina de dragoste se deschidea catre
acei pe care natura §i harul ii facea tovara§ii sai. Nu e de mirare: a§a
cum pietatea inimii il facuse fratele tuturor creaturilor, tot la fel
dragostea lui Cristos il facea §i mai intens fratele acelora care poarta
in ei Chipul C reatorului §i au fost rascum paraji de singele
Rascumparatorului.
Nu se considera prietenul lui Cristos, daca nu se ingrijea cu
dragoste de sufletele rascumparate de el.
Nimic — spunea el — nu trebuie sa se puna inaintea mintuirii
sufletelor §i confirma afirmajia sa mai ales cu acest argument: ca
Unul Nascut al lui Dumnezeu, pentru suflete a binevoit sa se inalje
pe cruce.
De a id indirjirea sa in rugaciune, acea alergare peste tot ca sa
predice; acel zel in a da exemplu. §i de aceea, de flecare data d n d era
blamat pentru austeritatea sa excesiva, raspundea ca el a fost dat ca
exemplu pentru ceilal{i.
Camea sa nevinovata se supunea de acum in mod spontan
spiritului §i nu avea n id o nevoie de chinuire pentru pedepsirea
pacatelor; totu§i el, in vederea exemplului, i§i asuma pedepse §i
osteneli §i se obliga pe sine sa parcurga drumuri obositoare, avindu-i
in vedere pe aljii.
Spunea: Chiar daca a§a vorbi limbile oamenilor §i ale ingerilor,
daca nu a§ avea dragostea in mine insumi §i nu a§ arata aproapelui
exemple de virtute, pujin ar ajuta altora §i nimic mie.47
47 Ca §i vaduva din Evanghelie, Francisc care s-a despuiat cu totul, pune fn
serviciul lui Dumnezeu $i face holocaust continuu din acestea, unicele
lucruri de care nu se putea despuia in mod material: sufletul ;i trupul.
Rodul acestei jertfe este largirea dragostei sale asupra tuturor oamenilor,
frapi pentru care f§i da via{a $i in fine, sacrifidul de a renunja adesea la
singuratate pentru anunjarea Evangheliei §i a mintui sufletele—a§a cum
va fi ilustrat in paragraful care urmeaza.
76
 Infocata ardoare a caritajii il indemna sa rivalizeze cu slava §i
triumful sfinjilor martiri, in care nimic nu poate stinge flacara
dragostei sau sa slabeasca taria sufleteasca.
Aprins de acea caritate perfecta care alunga departe teama,
dorea §i el sa se ofere, ostie vie, Domnului, in focul martiriului, fie
pentru a se revan§a fa {a de Cristos care a murit pentru noi, fie pentru
a provoca pe aljii la dragostea lui Dumnezeu.
La §ase ani de la convertirea sa, inflacarat de dorinja martiriului,
s-a decis sa treaca marea §i sa mearga in parjile Siriei, pentru a
predica credinta crestin a si pocainta la Sarazini si la alti
necredincioji.
Dar nava pe care se imbarcase ca sa ajunga in acea jara a fost
for|ata de vinturi contrare sa acosteze in parjile Schiavoniei. A
ramas acolo ritva timp! dar apoi, nereu§ind sa gaseasdl o nava care
sa mearga in Jarile de peste mare, in§elat in dorinja sa, s-a rugat de
ni§te marinari indreptaji spre Ancona sa-1 ia cu ei, din dragoste catre
Dumnezeu. A primit un refuz net, pentru ca nu avea banii necesari.
Atunci, omul lui Dumnezeu, punindu-§i toata increderea sa in
bunatatea Domnului a urcat, pe ascuns pe nava, impreuna cu
tovara§ul sau. Desigur, trimis de Dumnezeu, un oarecare s-a pre-
zentat in ajutorul Saracujului sau — dudnd cu sine hrana necesara.
L-a chemat pe unul dintre marinari, care se temea de Dumnezeu §i
i-a vorbit astfel: T o a te aceste lucruri Jine-le pentru sarmanii frap
care sint ascun§i pe nava; le voi da lor atunci a n d vor avea nevoie de
ele.“ Numai ca s-a intimplat ca datorita violenjei vintului, marinarii
nu au putut sa debarce timp de mai multe zile §i astfel au consumat
toate proviziile. R am as^e numai hrana oferita de sus drept pomana
lui Francisc, saracujul. Intr-adevar, era foarte pujina; insa puterea
divina a inmuljit-o, astfel incit s-a ajuns pentru ca ea sa satisfaca pe
deplin trebuinja tuturor, pentru toate acele zile de furtuna, pina ce
au putut sa ajunga la portul Ancona.
M arinarii vazind ca au fost salva{i de multe ori de la moarte, prin
m e rite le s lu jito ru lu i lu i D um nezeu, au adus m ulju m ire
Dumnezeului Atotputemic, care se arata totdeauna minunat §i
amabil cu prietenii §i slujitorii sai.
§i aceasta pe buna dreptate, pentru ca simjisera de aproape
inspaim intatoarele pericole ale marii §i vazusera admirabilele
lucruri ale lui Dumnezeu in apele profunde.
Parasind marea, a inceput sa calatoreasca pe uscat raspindind
samin^a m intuirii §i culegind roadele bune ale unui seceri§ bogat.
Dar rodul martiriului era acela care il atragea mai mult; meritul de
77
 a muri pentru Cristos, era ceea ce el dorea mai mult decit orice alt
lucru virtuos gi meritoriu. De aceea se puse la drum spre Maroc, cu
intenjia de a predica la Miramolino gi poporului sau Evanghelia lui
Cristos gi sa vada daca in acel fel nu reugea sa cigtige mult dorita
ramura de palmier a martiriului.
Era impins de o dorinja atit de intensa incit, cu toate ca era slab
fizicegte, il intrecea alergind pe tovaragul sau de pelerinaj; domic de
a-gi realiza propunerea in bejia spiritului, zbura. Ajunsese deja in
Spania, cind, din dispozijia lui Dumnezeu care-1 rezerva pentru alte
obligati, a fost lovit de o boala foarte grava, care a facut sa se
risipeasca dorinjele sale. Omul lui Dumnezeu a injeles atunci, ca
viaja sa inca era necesara fiilor sai gi cu toate ca el considera moartea
drept un cigtig, s-a intors sa pasca oijele incredinjate grijii sale.
Dar zelul caritajii il impingea la martiriu; astfel ca pentru a treia
oara a incercat sa piece catre jarile necredincioase, pentru a raspindi
credinja in Sf. Treime prin varsarea singelui sau.
La treisprezece ani de la convertirea sa a plecat catre regiunile
Siriei, infruntind cu curaj multe pericole, pentru a se putea prezenta
in faja Sultanului din Babilon.
Intre cregtini gi Sarazini era un razboi implacabil; cele doua
armate se gaseau cu taberele vecine, una in faja celeilalte, separate
de o figie de pamint care nu se putea traversa fara pericol de moarte.
Sultanul daduse un edict crud: oricine ar fi adus capul unui
cregtin, ar fi primit drept recompensa o moneda bizantina de aur.
Dar Francisc, curajosul soldat al lui Cristos, insufiejit de speranja
de a-gi putea realiza indata visul sau, a decis sa incerce acjiunea, lira
a fi mspaimintat de teama morlii ci chiar domic de a o infrunta.
Intarindu-se in Domnul, se ruga cu incredere gi repeta cintind
acel cuvint -aX profetului: "Chiar daca ar trebui sa merg in mijlccul
umbrei morpi, nu ma voi teme de nici un rau, pentru ca tu egti cu
mine".
A plecat deci, luind cu sine un tovarag care se numea Iluminat
gi care era cu adevarat iluminat gi virtuos.
Abia au plecat la drum gi au intilnit doua oi{e, Sfintul s-a48
48 Urmarind pe 1 Cel. 59, Bonaventura adauga amanunte care-1 privesc
direct pe tovaragul lui Francisc, al carui nume 1-a pastrat: fratele Iluminat.
Circumstanja cu cele doua oije este noua, ea oferind pretextul evanghelic
pentru a califica fntimplarea soldaplor sarazini; noua propunerea
"ordahei". Alte note, luate din aceeagi sursa, se pot gasi intre
"Testimonianze francescane Parole di Frate Iluminate a Miscelanea
Bonaventuriana".
78
 bucurat §i a spus tovara§ului:
"Fii increzator in Domnul, ftajioare, pentru ca se realizeaza in
noi acel cuvint al Evangheliei: "lata eu va trimit ca pe ni§te mielu§ei
in mijlocul lupilor"."
Au mai inaintat §i au in tilnit sentinelele sarazine care,
repezindu-se ca §i lupii impotriva oijelor, i-au capturat pe slujitorii
lui Dumnezeu §i ameninjindu-i cu moartea, i-au m altratat cu
cruzim eji disprej, i-au acoperit cu injurii §i lovituri §i i-au pus in
lanjuri. In sfir§jt, dupa ce i-au maltratat in mii de feluri §i i-au calcat
in picioare, din dispozijia providenjei divine, i-au dus in faja Sul-
tanului, a§a cum voia omul lui Dumnezeu. Prinjul acela a inceput sa
cerceteze cu cine §i ce scop §i sub ce titlu au fost trimi§i §i in ce mod
ajunsesera pina acolo.
Francisc, slujitorul lui Dumnezeu, cu o inima curajoasa a
raspuns ca el nu a fost trimis de oameni ci de Dumnezeul cel Prea
Inalt, pentru a-i arata lui §i poporului sau calea mintuirii §i sa-i
anunje Evanghelia^adevarului. §i i-a predicat Sultanului despre
Dumnezeul, Unul Intreit §i Mintuitorul tuturor, Isus Cristos, cu
atita tarie §i curaj §i atita fervoare a spiritului, incit s-a vazut in mod
clar ca se realiza cu adevarat promisiunea Evangheliei: "Va voi da
un limbaj §i o §tiinja carora du§manii vo§tri nu vor putea sa le reziste
sau sa va contrazica".
Chiar Sultanul, vazind minunata fervoare a spiritului §i virtutea
omului lui Dumnezeu, 1-a ascultat cu bunavoinja §i-l ruga cu
staruinja sa ramina linga el. Dar slujitorul lui Dumnezeu, iluminat
de un oraccl din cer, i-a spus: "Daca tu cu poporul tau vrei sa te
converte§ti la Cristos, eu a§ ramine cu multa placere la voi. Daca
totu§i stai pe ginduri daca sa parase§ti legea lui Mahomed pentru
credinja in Cristos, da ordin sa se aprinda un foe, cel mai mare
posibil. Eu, impreuna cu preojii tai, voi intra in foc§i cel pujin astfel
vei putea cunoa§te, din cele vazute, care credinja trebuie rejinuta
mai sigura §i mai sfinta". (Fusese vazut deja disparind imediat de sub
ochii lui, unul dintre preojii sai renumit §i in virsta inaintata, abia ce
a auzit cuvintele provocarii).
§i Sfintul i-a spus lui: "Daca imi promiji in numele tau §i al
poporului tau, ca veji trece la religia lui Cristos, daca voi ie§i
nevatamat din foe, voi intra singur in foe. Daca voi fi ars, aceasta sa
fie atribuit pacatelor mele: daca insa puterea divina ma va face sa ies
sanatos §i nevatam at, veji recunoagte pe Cristos, puterea lui
D um nezeu §i injelepciunea lui Dumnezeu, ca pe adevaratul
Dumnezeu §i Domn, M intuitor al tuturor". Dar Sultanul i-a raspuns
79
 ca nu indraznea sa accepte aceasta provocare, dc teama unei rascoale
populare. Totu§i i-a oferit multe daruri prepoase: dar omul lui
Dumnezeu, domic nu de lucruri lume§ti ci de mintuirea sufletelor
le-a disprejuit pe toate ca pe noroi.
Vazind Sultanul cit de sublim disprejuia Sfintul lucrurile lumii,
1 -a admirat §i a conceput pentru el o devopune inca §i mai mare. §i
cu toate ca nu voia sa treaca la credinja cre§tina, sau poate nu
indraznea, totu§i 1-a rugat cu iubirea pe slujitorul lui Cristos sa
accepte acele daruri pentru a le im parp cre§tinilor saraci §i
bisericilor, pentru mintuirea sufletului sau. Dar Sfintul, pentru ca
voia sa ramina liber de povara banului §i pentru ca nu vedea in
sufletul Sultanului radacina adevaratei pietap, nu a voit absolut sa
consimta.
Vazind, pe deasupra, ca nu facea progrese in convertirea acelor
oameni §i nu putea sa-§i realizeze visul, preavizat de o revelape
divina, s-a intors in jarile cre§tine.
§i astfel, prin dispozipa bunata{ii divine, §i prin meritele §i
virtutea Sfintului s-a intimplat cu milostivire §i in mod minunat, ca
prietenul lui Cristos sa caute cu toate puterile sale sa moara pentru
El §i sa nu poata reu§i in nici un chip.
§i in acest fel, pe de o parte nu i-a lipsit meritul martiriului dorit
§i pe de alta el a fost crujat pentru a fi mai tirziu insemnat de un
privilegiu extraordinar. Acel loc divin care-i ardea in inima devenea
din ce in ce mai arzator §i mai perfect, pentru ca mai apoi sa se
reflecteze mai luminos in cartea sa.
O, omul cu adevarat fericit, care nu a fost chinuit de arma
tiranului, §i care totu§i nu a fost lipsit de slava asemanSrii cu Mielul
jertfit!
O, omule, ip zic, cu adevarat §i pe deplin fericit, care nu Ji-ai
pierdut viaja sub spada persecutorului §i totu§i nu ai pierdut ramura
de palmier a martiriului! 49

49 Din Ofiriul Sf. Martin din Tours, ant. II. Vespere.

80
 CAPITOLUL X

Dragostea penlru virlutea mgaciunii

Francisc, slujitorul lui Cristos, trSind in trup, se simjea ca exilat

de Domnul, §i in limp ce in exterior, din dragoste ditre Cristos,
devenise total insensibil dorinjclor p2 minte§ti, se straduia, rugindu-
se f i r i intrerupere s2-§i menjin3 sufletul in prezenja lui Dumnezeu
pentru ca s2 nu rSmina lipsit de mingiierile Celui lubit.
RugSciunea era mingiierea sa, cind sc deda la contem plate §i ca
51 cum ar fi fost de acum un cetS^ean al cerului, §i nu un cetSjean al
Ingcrilor; cu o dorinja arzatoarc il caula pc Cel lubit de care il separa
numai zidul trupului.
RugSciunea, era §i apararea sa, cind se deda aejiunii pentru c2
prin in siste n t in rugaciunc fugca de tot ceea ce facea s2 se incrcadS
in propriile sale putcri, i§i punea loata incrcderca in bunatatea
divina, aruncind in Domnul nclini§tea sa.
Mai presus de toate — afirma el cu taric — religiosul trebuie sa
doreasca harul rugaciunii §i ii indemna in toate felurile posibile pc
fra^ii s2 i sa o practice cu zcl, convins c3 riimeni nu face progrese in
scrviciul lui Dumnezeu lari aceasta.
Mergind §i §ezind, In casa §i afara, lucrind sau odihnindu-se,
raminca atita de conccntrat la rugaciunc, incit parca ca ii inchinasc
oricc parte din sine insugi: nu. numai inima §i trupul, dar chiar
activitatca §i limpul.
Nu lasa s2 treaca in zadar din ncglijcnp sa, nici 0 vizita a
Spiritului; cind i sc prezenta, sc abandona ci §i sc bucura de dulcea^a
ci, atitcit Domnul i-oacorda. Daca, in timp ceera in calatorie, simjea
suflul Duhului divin lasa ca lovara§ii sa-1 prcceada,se oprea, cu totul
prcocupat sa se bucure de noua inspirape, ca sa nu primeasca harul
m zadar. D e multc ori raminca absorbit inlr-o contem plate atit de
sublima, incit, rapit in afara sa in experienja care depa§e§te
sensibilitatca umana, nu mai §lia ce sc inlimpla in jurul sap.
O dala, pe un magaryj din cauza bolii, iraversa Borgo San
81
 Sepulscro, care este un sat foarte populat. Impinsa de devojiune,
muljimea s-a imbulzit in jurul sau; dar el tras §i oprit, inghesuit §i
atins in atitea feluri de muljime, se arata insensibil la toate; cu un
trup fara suflet, nu observa absolut nimic din toate aceste mani-
festari.
Cind de acum, dupa un timp indelungat lasase in urma tirgul §i
muljimea §i ajunsesera aproape de o leprozerie, contemplatorul
realitajilor cere§ti, ca §i cum s-ar fi intors din alta lume, a intrebat
preocupat, cind aveau sa ajunga la Borgo. Min tea sa, fixata in
splendorile cere§ti nu avertizase variajia locurilor, a timpului §i a
persoanelor intUnite. Tovara§ii sai au dat marturie — dupa o lunga
experienja — ca aceasta i se intimpla destul de des.
In rugadune invajase ca dorita prezenja a Duhului Sfint se ofera
celor care il invoca cu o atit de mare familiaritate, cu d t ii gase§te
mai indepartaji de zgomotul celor din lume. De aceea, cauta locuri
solitare, se ducea in singuratate §i in bisericile parasite, sa se roage
noaptea.
Acolo a trebuit sa sufere adesea inspaimintatoarele atacuri ale
diavolilor care veneau in mod fizic in conflict cu el, in sforjarea de
a-1 impiedica sa se dedice rugaciunii. Dar el, intarit de armatele
cere§ti, se facea cu atit mai tare in virtute, cu atit mai fervoros in
rugaciune, cu cit mai violent era atacul du§maniIor.
Ii spunea lui Cristos in mod confidential: "La umbra aripilor tale,
paze§te-ma de cei rai care uneltesc ruina mea".
§i diavolilor: "Faceji tot una ce puteji, impoiriva mea, duhuri
rele §i in$elatoare! Voi nu aveji putere dedt in masura in care mina
lui Dumnezeu v-o da §i de aceea eu stau aici cu toata bucuria gata sa
suport tot ceea ce el a stabilit sa ma faca sa sufar“. Diavolii mindri,
nu suportau o asemenea tarie de suflet §i se retrageau biruiji.
§i omul lui Dumnezeu, raminind singur §i in pace, umplea
padurile cu gemete, stropea pamintul cu lacrimile, i§i batea pieptul
§i ca §i cum ar fi gasit un sanctuar mai intim, vorbea cu Domnul sau.
Acum raspundea Judecatorului, acum il implora pe Tatal, acum
statea de vorba cu Prietenul. Tot acolo a fost auzit, de frajii care-1
observau cu pietate, cum implora cu strigate §i gemete, plingind cu
glas tare Patima Domnului ca §i cum ar fi avut-o in faja ochilor.
Acolo, in timp ce se ruga noaptea, a fost vazut cu miinile intinse
in formS de cruce, ridicat de la pamint cu tot trupul §i inconjurat de
un norulej luminos: lumina minunata rasindita in jurul trupuluisau,
care dadea marturie in mod admirabil despre lumina care stralucea
in Duhul sau. Acolo, pe linga acestea, a§a cum dau dovada probe
82
 sigure, ii erau dezvaluite misterele ascunse ale injelepciunii divine,
pe care el insa nu le raspindea la exterior, decit in masura in care il
forja Caritatea lui Cristos §i o cerea folosul aproapelui.
Despre aceasta spunea: "Se poate intimpla ca pentru o u§oara
recompensa, sa sc piarda o comoara neprejuita §i sa fie provocat
Donatorul sa nu o mai acorde atit de u§or a doua oara.
Cind se intorcea de la rugaciunile sale, care-1 transformau
oarecqm in alt om, era foarte atent sa se comporte la fel ca §i ceilalji,
pentru ca sa nu se intimple ca vintul aplauzelor, din cauza a ceea ce
lasa sa transpire la exterior sa -1 lipseasca de recompensa interioara.
Cind, aflindu-se in public, era vizitat pe nea§teptate de Domnul,
cauta totdeauna sa se ascunda intr-un fel celor prezenji, pentru ca
sa nu se propage in exterior intimile contacte cu Mirele.
Cind se ruga cu frajii, evita in mod absolut expectorajiile,
gemetele, respirapile grele, semnele exterioare, fie pentru ca iubea
secretul, fie pentru ca, daca reintra in intimitatea sa proprie, era rapit
cu totul in Dumnezeu. Adesea, confidenplor sai le spunea lucruri ca
acestea: "Cind slujitorul lui Dumnezeu prime§te vizita Domnului in
timpul rugaciunii, trebuie sa spuna: "O, Doamne, tu mi-ai trimis din
cer mie, pacatos §i nedemn, aceasta mingiiere §i eu o incredinjez
pazei tale, pentru ca ma simt un tilhar al comorii tale.’ §i cind se
intoarce de la rugaciune, trebuie sa se arate atit de sarman §i pacatos,
ca §i cum nu ar fi primit nici un har special."
Odata, in timp ce omul lui Dumnezeu era la Porjiuncola, ocupat
cu rugaciunea, a mers sa-1 intilneasca. Abia a intrat in sihastrie,
episcopul cu mai multa familiaritatc decit trebuia, a mers direct la
chilia in care slujitorul lui Dumnezeu statea in rugaciune. A impins
portija §i a dat sa intre. Dar abia ce §i-a aruncat privirile inauntru §i
1-a observat pe Sfint in rugaciune, tulburat de o frica nea§teptata, a
simtit ca incheaja in toate membrele, §i-a pierdut graiul in timp ce,
din dispozijie divina, era izgonit afara cu toata forja §i tirit departe,
mergind inapoi. Stupefiat, episcopul s-a grabit, a§a cum a putut, sa
ajunga la fraji §i abia Dumnezeu i-a redat uzul graiului, mai inainte
de toate s-a servit de el pentru a-§i marturisi propria gre§eala.
Abatele Manastirii San Giustino din dioceza din Perugia, 1-a
intilnit odata pe slujitorul lui Cristos. Abia 1-a vazut §i piosul abate
a coborit repede de pe cal, voind sa -1 salute cu respect pe omul lui
Dumnezeu §i sa vorbcasca cu el despre problcme inerente mintuirii
sufletului. Terminind suava convorbire, abatele, la plecare, 1-a rugat
cu umilinja sa se roage pentru el. Omul scump lui Dumnezeu i-a
raspuns: "Ma voi ruga cu placere".
83
 Cind abatele s-a indepartat pujin, credinciosul Francisc a spus
tovaragului sau: "Agteapta un moment frajioare, pentru ca vreau sa
platesc datoria pe care am contractat-o. ”
Ei bine, a inceput sa se roage, abatele a simjit in suflet o fervoare
neobignuita gi o mingiiere nemaiincercata gi rapit in afara de sine s-a
pierdut total in Dumnezeu.
A fost o mica, dulce oprire. Revenindu-§i in sine, a injeles bine
ca totul s-a datorat putemicii rugaciuni a Sfintului Francisc. De
atunci s-a simjit inflacarat de o mereu mai mare dragoste pentru
Ordin gi a povestit multora faptul ca pe o minune.
Sfintul avea obiceiul de a oferi lui Dumnezeu tributul orelor
canonice cu team!, totodat! §i cu devojiune. Cu toate ca era bolnav
de ochi, de stomac, de splina gi de ficat, totugi nu voia sa se rezeme
de zid sau de perete, in timp ce psalmodia, dar recita orele stind
mereu drept gi far! capuciu pe cap, far! a privi in jur cu ochii, far! a
ciunti cuvintele.
Daca i se intimpla sa se afle in calatorie, la ora oficiului se oprea
gi nu lasa aceasta pioasa gisfint! obignuinja, nici sub rapaitul ploii.
De fapt spunea: "Daca trupul igi ia-cu linigte mincarea, care va
fi impreun! cu el hrana viermilor, cu cita pace §i linigte sufletul nu
trebuie sa-§i ia hrana viejii?"
Socotea chiar ca pacatuiegte greu daca i se intimpla ca in timp
ce era concentrat la rugaciune, sa se piarda cu mintea in fantezii
degarte. Cind i se intimpla ceva de acest gen, alerga la marturisire,
numai sa repare imediat.
Aceasta preocupare devenise pentru el atit de obignuita incit —
deslul de rar era necajit de acest soi de mugte.
In timpul unui post de 40 de zile, pentru a ocupa firimiturile de
timp gi sa nu piarda niciuna din ele, facuse un mic vas. Dar, fiindca,
in timpul recitarii terjei, gindul la acel vas i-a preocupat pujina
distracjie, dus de fervoarea sufletului 1 -ai ars spunind: "il voi sacrifica
Domnului, caruia m-a impiedicat sa-i fac sacrificiul".
Psalmii ii rostea cu o extrema atenjie a minpi gi a sufletului, aga
cum 1-ar fi avut prezent pe Dumnezeu §i cind in recitare i se intimpla
sa pronunje numele Domnului, il vedeai lingindu-gi buzele din cauza
dulcejii gi a suavitajii. Voia inca sa fie onorat numele Domnului cu
o devojiune special!, nu numai cind cineva se gindea la el, dar chiar
cind era pronunjat sau scris. Pina acolo incit odata i-a indemnat pe
fraji sa adune toate bucajelele de hirtie scrise pe care le vor gasi gi
sa le puna in loc demn pentru a impiedica cel pujin sa fie calcat in
picioare acel nume sfint transcris in ele. Cind apoi pronunja sau
84
auzea numele lui Isus, plin de o bucurie intima, il vedeau trans-
formidu-se chiar la exterior ca §i cum o savoare de miere ar fi
impresionat gustul sau, sau un sunet armonios, auzul sau.
Cu treiani inainte de moartea sa a hotarit sa sarbatoreasca linga
satul Greccio, amintirea na§terii pruncului Isus, cu cea mai mare
solemnitate posibila, pentru a-§i infiacara devojiunea.
Dar, pentru ca aceasta sa nu fie considerate de noutate, a cerut
§i a objinut mai intii permisiunea Prea Sfintului Parinte. 5
A pus sa se pregateasca un staul, a pus sa se aduca acolo fin §i a
rinduit sa fie dus in locul acela un bou §i un magar.
Se aduna frajii, alearga poporul; padurea rasuna de voci §i acea
venerabila noapte devine stralucitoare datorita num eroaselor
lumini, solemn! §i sonora de laude armonioase.
Omul lui Dumnezeu statea in faja ieslei, plin de pietate, stropit
de lacrimi, cople§it de bucurie.
Sacrificiul sfint este celebrat pe iesle §i Francisc, levit al lui
Cristos, cinta Sf. Evanghelie. Predica poporului §i vorbe§te despre
na§terea regelui sarac §i numindu-1 , il cheama datorita ginga§iei
iubirii: "pruncul din Betleem".
U n cavaler, virtuos §i sincer, care lasase armata lumeasca §i se
legase cu o mare familiaritate de omul lui Dumnezeu, domnul
Giovanni de Greccio, a afirmat ca v!zuse, in iesle, un foarte frumos
copil adormit, pe care fericitul Francisc, stringindu-1 cu ambele
braje, parea ca - 1 treze§te din somn .505 1
Aceasta viziune a piosului cavaler este facut! credibila de
sfinjenia martorului, dar este confirmata §i de adevarul pe care ea il
arata §i este intarita de minunile de care a fost intovara§ita. Intr-
adevar, exemplul lui Francisc, propus lumii, a obpnut efectul de a
trezi din nou credinja in Cristos in inimile amorjite; §i finul din iesle
pastrat de popor, avea puterea de a vindeca animalele bolnave §i de
a izgoni multe boli. ^
Astfel Dumnezeu preamare§te in toate pe slujitorul sau §i arata
eficacitatea Sfintei rugaciuni prin elocvenja doveditoare a
minunilor.

50 Este o adaugire a Sf. fionaventura la povestirea 1 Cel. 84-87.

51 SfTntul Bonaventura identifica cu acela§i Giovanni di Greccio — pe
prietenul caruia Francisc i se adresa pentru a pregati acea ceremonie
(C£r. 1 Cel. 84 — norocosul barbat al virtu{ilor caruia i-a fost acordata
viziunea.) (Cfr. 1 Cel. 8 6 ).
85
 CAPITOLUL X I

Injelegerea Scripturilor — Darul profejiei

Dedicarea neincetata la rugaciune, impreuna cu exercijiul

neintrerupt al virtupi, 1-a facut pe omul lui Dumnezeu s i ajunga la
■o a§a de mare claritate a spiritului, incit, cu toate ca nu dobindise
co m p eten t in Sf. Scripturi prin studiu §i erudijie omeneasca, totu§i,
luminat de splendorile luminii ve§nice, cerceta cu atenjie adincimile
Scripturii cu o minte limpede §i patrunzatoare.
Mintea sa, ferita de orice pata, patrundea secretele misterelor §i
acolo unde mae§trilor se oprea exclusa, el intrase cu simjirea celui
ce iube§te.
Citea din cind in cind, carjile sacre §i rejinea cu tenacitate
imprimat in memorie ceea ce asimilase odata; astfel ca medita
neincetat cu o devo^iune plina de iubire, ceea ce ascultase cu o minte
atenta.
Odata, frajii 1-au intrebat daca ar avea placere ca persoanele
instruite, intrate in Ordin, sa se dedice studiului Scripturii; el le-a
raspuns: "Da, aceasta imi face placere, insa numai dupa exemplul lui
Cristos despre care se cite§te, nu atit ca a studiat, cit ca s-a rugat, sa
nu neglijeze a se dedica rugaciunii §i sa studieze nu atit pentru a §ti
cum trebuie sa vorbeasca, cit pentru a pune in practica, cele invajate
§i numai cind le-au pus in practica, sa le propuna altora. Vreau ca
frajii mei sa fie ucenicii Evangheliei §i sa progreseze in cunoa§terea
adevarului, in a§a fel incit sa creasca in acela§i timp in curajia
simplicita{ii. Astfel nu vor despirji simplicitatea porumbelului de
prudenja §arpelui d§ care maestrul neintrecut le-a unit prin cuvintul
sau binecuvintat". 2 52
52 Spre confirmarea dragostei lui Francisc pentru studiu - meditape a
Scripturii, vezi episodul cu Noul Testament fragmentat tn atttea foi,
pentru ca top sa poatl medita tn tn lini§te, tn Bonaventura, Epist. e tribus
86
 Intrebat la Siena de un calugar, doctor in sfinta teologie, asupra
unor pasaje greu de interpretat, i-a dezvaluit tainele injclepciunii
divine cu atita claritate a doctrinei, c! acel expert a ramas foarte
mirat §i a exclamat plin de admirape: "Intr-adevar, teologia acestui
parinte sfint planeaz! ca un vultur in zbor, pe aripile curapei §i ale
contemplarii; in timp ce §tiinja noastra se tir!§te cu pintecele pe
pamint".
Cu toate ca el nu era expert in arta de a vorbi, totu§i, plin de
§tiin{a, dezlega nodurile indoielilor §i scotea la lumina lucrurile
ascunse. §i nu este ilogic ca Sflntul sa fi avut darul injelegerii
Scjjpturii, de vreme ce descria adevarul lor in toate operele sale, caci
era imitatorul perfect al lui Cristos §i avea in sine pe autorul lor, caci
era plin de Duhul Sfint.
In el stralucea §i duhul profepei; ce-i drept, prevedea viitorul §i
citea secretele initnilor, vedea lucrurile indepartate ca §i cum ar fi
fost prezente §i in el insu$i, in mod minunat, se facea vazut per-
soanelor departate. Cind armata cre§tina asedia Damiata 5 3 era acolo
§i omul lui Dumnezeu prevazut nu cu arme ci cu credinpi. A venit
"ziua bataliei", in care cre§tinii stabiliser! sa dea asaltul asupra
cetapi. Cind a aflat aceasta decizie, slujitorul lui Cristos, scopnd
gemete puternice, a spus tovara§ului sau: "Daca se va incerca asaltul,
Domnul mi-a descoperit ca nu va fi bine pentru cre§tini. Dar, daca
eu voi spune aceasta, ma vor lua drept nebun; daca voi tacea nu a§
putea sa scap de remu§carea con§tiinjei. Deci, ce p se pare ca este
bun?"
Tovara§ul sau i-a raspuns: "Frapoare, nu te sinchisi deloc de
judecata oamenilor; nu este prima oara ca te consider! nebun.
Elibereaz!-ti constiinta si s! te temi mai mult de Dumnezeu decit de
oameni".
La aceste cuvinte, crainicul lui Cristos plin de avint, ii infrunt!
pe cruciap §i preocupat s!-l salveze de pericol, caut! s! impiedice
atacul, anunpnd dinainte infringerea. Dar adev!rul este luat drept o
pacoste: §i-au impietrit inimile lor §i nu au voit s! se converteasc!.
Merg, incep batalia, se lupt! §i toat! armata cre§tin! o ia la fug!;
rodul atacului nu este triumful, ci ru§inea.
§irurile crejtine s-au intors decimate de un m!cel teribil:
questionibus, n. 10 in op. VII, p. 334, cfr. Sezione terza, Test, francescane
minori XTV, 8 .
53 Cfr. istoriei acestei misiuni a lui Francisc la Sultanul Egiptului descrisa
mai inainte in cap. IX, 7-9.
87
aproape §ase mii de morji §i prizonieri.
Atunci a fost absolut clar, absolut evident ca nu trebuia sa fie
disprejuita injelepciunea saracului, pentru ca inima omului drept
anunja uneori lucrurile adevarate mai bine ded t §apte sentinele in
postul de observajie.
intr-o alta imprejurare, intors din Jarile de dincolo de mare, se
ducea la Gelano, ca sa predice §i a fost invitat la prinz, cu umila §i
pioasa in sisten t, de un cavaler. Deci el a mers la casa cavalerului,
primit cu mare bucurie de intreaga familie, bucuro§i pentru venirea
unor oaspeji saraci. Mai Inainte de a lua hrana, omul devotat lui
Dumnezeu, dupa obiceiul sau, a oferit lui Dumnezeu rugaciunile de
lauda, stind cu ochii ridicaji spre cer.
Dupa ce a terminat rugadunea, 1-a chemat in mod familiar de o
parte, bunul oaspete, §i i-a spus a§a:
"lata frajioare gazda, cedind rugaminjilor tale, am venit sa
maninc in casa ta. Acum grabe§te-te sa urmezi povaja mea: pentru
ca tu nu vei minca aid, ci in alta parte. Marturise§te-{i indata
pacatele tale, cu adevarata cainja §i parere de rau: nu ascunde nimic
in tine; dezvaluie totul printr-o spovada sincere. Tu ia-i primit cu
atita devo{iune pe saradi tai §i astazi Domnul iji va da recompensa
pentru aceasta".
Acel om a fost de acord indata cu cuvintele Sfintului ;i a
descoperit tovara§ului sau in spovada, toate pacatele; a pus ordine
in toate lucrurile sale §i s-a pregatit d t a putut mai bine sa intimpine
moartea.
Au intrat, in fine, in sala de mese §i in timp ce ceilalji incepeau
sa manince, gazda §i-a dat sufietul pe nea§teptate, lovit de o moarte
grabnica, dupa cuvintul omului lui Dumnezeu.
§i astfel, a§a cum spune Adevarul, acela care-1 primise pe profet
cu ospitalitate plina de milostenie, a meritat sa primeasca rasplata
profetului. Intr-adevar, prin profejia Sfintului, acel cavaler devotat
a fost prevazator cu sine insu§i §i intarit cu armele pocainjei
impotriva morjii nea§teptate, a evitat condamnarea ve§nica §i a fost
primita in corturile ve§nice.
In timpul in care Sfintul zacea bolnav la Rietti, au adus la el,
intins pe un patuj, un canonic vicios §i monden*cu numele Gedeon,
lovit de o boala grava.
Canonicul, impreuna cu cei prezenji il ruga plingind, sa-1
binecuvinteze cu semnul crucii. Dar Sfintul i-a replicat: "Cum a§
putea sa te insemn cu semnul crucii, daca pina acum ai trait urmind
instinctele carnii fara teama de judecajile lui Dumnezeu? Oricum,
88
pentru devojiunea gi ragaciunile acestor persoane care mijlocesc
pentru tine, te voi binecuvinta cu semnul crucii in numele Domnului.
Tu insa sa gtiicS vei d a p e ste pedepse §i mai mari daca, o data
vindecat, te vei intoarce la ce ai varsat."
Abia d a trasat asupra lui semnul crucii gi acela care zacea
ghemuit s-a ridicat insanatogit gi izbucnind in laude lui Dumnezeu,
a exclamat: "Sint vindecat". Oasele din gira spinarii au trosnit ca 51
cum ai rape lemne uscate cu mina: mulji au fost cei ce au auzit.
Dar acesta, dupa ce a trecut pujin timp, a uitat de Dumnezeu, gi
s-a dedat din nou la necurajie. lata ca, intr-o seara, cind a mers la
cinS in casa unui alt canonic gi a ramas acolo sa petreaci noaptea,
s-a "prabugit acoperigul casei pe neagteptate. Dar in timp ce toji
ceilalji au reu§it sa scape de la moarte, singur acest sarman a fost
surprins gi uds.
Prin aceasta dreapta judecata a lui Dumnezeu, ultima stare a
acelui om a fost §i mai rea decit cea dintii, din cauza pacatului de
nerecunogtinja gi disprej faja de Dumnezeu, deoarece este necesar
sa fim recunoscatori pentru iertarea primita, gi delictul repetat
displace de doua ori mai mult.
Intr-o alta imprejurare, o nobila §i pioasa femeie s-a dus la Sfint,
pentru a-i expune propria sa durere §i a cere remediul: Avea un
barbat foarte rau care o facea sa sufere, impiedicind-o in serviciul lui
Cristos. De aceea cerea Sfintului sa se roage pentru el, pentru ca
Dumnezeu in bunatatea sa sa binevoaisca a-i muia inima.
Sfintul, dupa ce a ascultat-o, i-a spus: "Mergi in pace, §i fii sigura
ca peste pujin timp vei avea de la barbatul tau mingiierea pe care o
doregti". §i adauga: "Ii vei spune din partea lui Dumnezeu §i a mea
ca acum este timpul milostivirii; apoi cel al dreptajii".
Primind binecuvintarea, femeia s-a intors, 1-a gasit pe soj §i i-a
relatat acele cuvinte.
Asupra lui a coborit Duhul Sfint, care, transformandu-1 intr-un
om nou, 1-a facut sa raspunda cu toata blindejea: "Doamna, sa ne
punem sa-1 slujim pe Domnul §i sa ne salvam sufietul nostra".
In urma indemnului sfintei sale sojii, au dus o viaja de celibatari
mulji ani, pina cind amindoi in aceeagi zi s-au intors la Domnul.
Cu adevarat este demn de admirajie Spiritul profetic care lucra
in acest om al lui Dumnezeu prin puterea caruia el reinnoia vigoarea
membrelor de acum uscate gi imprima pietate in inimile impietrite.
Dar nu este mai pujin uimitoare claritatea cu care acest spirit
profetic il facea sa prevada evenimentele viitoare gi sa scruteze
secretul congtiinjelor, ca gi cum i-ar fi dat dublul spirit lui Hie,
89
invocat de Elizeu.
La Siena, prezisese unui prieten citeva lucruri care trebuiau sa i
se intimple in ultimile sale zile. Ei bine, acest calugar doct care, a§a
cum am mai amintit mai sus, mergea uneori sa-1 intrebe pe Sfint
asupra problemelor din Scriptura, a aflat despre acele profejii, dar
avea indoiala ca le-ar fi facut chiar Parintele sfint De aceea a mers
la el pentru a se informa personal.
Sfintul, nu numai ca a aflrmat ca a facut acele preziceri dar, in
timp ce interlocutorul incerca sa afle faptele altora, i-a prezis, in mod
profetic, soarta care-i era rezervata lui insu§i. §i pentru a-i intipari
in inima prezicerea cu cea mai mare siguranpi, i-a expus cu claritate
un chin secret al con§tiin£ei pe care calugarul nu - 1 dezvaluise
niciodata vreunui suflet viu. Insa, nu numai ca i s-a dezvaluit intr-un
mod admirabil, dar i-a inchis calea cu un sfat mintuitor.
Spre confirmarea tuturor acestor amanunte, mai adaug ca acel
calugar a avut tocmai sfir§itul pe care-1 prezisese slujitorul lui Cris-
tos.
Odata, intorcindu-se din pirile de peste mare, in timp ce
calatorea in tovara§ia fratelui Leonardo de Assisi, a trebuit sa se
slujeasca de un magaru§, pentru ca era prea obosit. Fratele
Leonardo, care-1 escorta, intr-un moment de slabiciune omeneasca,
a inceput sa spuna in sine: "Parinpi mei §i ai acestuia nicidecum nu
se jucau impreuna. §i iata — ca el sta in §a §i eu aici pe jos, ca sa-i
conduc asinul". Abia ce a avut acest gind, ca Sfintul a coborit pe
nea§teptate de pe magar §i i-a spus: "Frajioare, nu se cuvine ca eu sa
stau in §a §i tu sa mergi pe jos, pentru ca tu in lume erai mai nobil §i
mai important decit mine".
Stupefiat §i acoperit de ru§ine, fratele se recunoa§te surprins in
gre§eala §i imediat se prosterneaza la picioarele sale; varsind lacrimi,
a dat pe faja tot ceea ce a gindit §i a cerut iertare.
Un frate devotat lui Dumnezeu §i slujitorului lui Cristos ,54
mergea meditind in inima sa acest gind: va fi vrednicjle harul cerului,
acel caruia Sfintul ii acorda familiaritatea §i afectul sau; insa acela
pe care Sfintul il trateaza ca pe un strain, trebuie considerat din
numarul celor ale§i. Chinuit adesea de aceasta idee tulburatoare,
dorea cu ardoare ca omul lui Dumnezeu sa-i acorde familiaritatea
sa §i totu§i nu dezvaluia nimanui secretul inimii sale. Dar parintele
milos, 1-a chemat cu blindeje la el §i i-a vorbit a§a: "Sa nu te tulbure
nici un gind, fiule, pentru ca eu te socot ca pe cel mai drag printre
top aceia care imi sint dragi intr-un chip deosebit §i cu placere ip fac
54 Este vorba despre fratele Rizzerio della Marca, cfr. 1 Cel. 49-50.
90
ca dar familiaritatea §i dragostea mea".
Fratele s-a minunat §i devenind atunci insa §i mai pios, nu numai
ca a crescut In iubirea faja de Sfint, dar, prin lucrarea §i harul
Duhului Sfint, s-a imbogajit cu daruri mereu mai man.
In timpul in care rammea inchis in chilia sa pe muntele Verna,
unul dintre tovara§ii sai5 5 simjea o mare dorinja de a avea de la
Francisc ceva sens cu cuvintele Domnului semnate de mina sa
proprie. Avea convingerea ca prin acest mijloc ar fi putut sa elimine
sau cel pujin, cu siguranja sa risipeasca cu o mai mica greutate marea
tentajie de care era chinuit; necaz nu al simjurilor, ci al spiritului.
Se topea pentru acceasta dorinja §i in interiorul sau era nelini§tit;
dar se lasa invins de ru§ine §i nu indraznea sa destainuie acest lucru
reverendului parinte. Dar ceea ce nu a spus omul, a relevat-o spiritul.
Intr-adevar, Francisc, a ordonat acelui frate sa i se aducl cemeala §i
hirtie §i a scris laudele Dom nului, semnindu-le impreuna cu
binecuvintarea, cu propria sa mina §i i-a spus:
"la acest bilevel §i pastreaza - 1 cu grija pina in ziua morjii tale".
Fratele a luat acel dar atit de mult dorit §i imediat a simjit ca s-a
risipit toata aceasta ispita.
Scrisoarea s-a pastrat §i ca urmare, a slujit sa savir$easca lucruri
minunate, ca o marturie a virtujilor lui Francisc.
Era un frate, pe care judecindu-1 dupa exterior, era foarte sfint
§i cu adevarat model; dar iubitor de particularitap. I§i inchina tot
timpul rugaciunii; observa tacerea cu atita intransingenja ca i§i luase
obiceiul sa se marturiseasca nu prin cuvinte cu prin semne.
S-a intimplat ca Parintele Sfint sa treaca prin sihastria unde era
acest frate §i a vorbit despre el cu ceilalji confraji.
To|i ceilalji il preamareau pe acela cu mari cuvintari, dar omul
lui Dumnezeu le-a replicat: "Terminaji, frajilor de a-mi lauda in
aceasta in§elaciunile diavolului. Sa §tiji ca este vorba de o ispita
diabolica §i de in§elatorie frauduloasa".
Frajii au primit rau aceasta riposta; dupa ei era imposibil ca
falsitatea §i frauda sa se poata infrumuseja cu atitea aparenje de
perfeejiune.
Dar, nu dupa multe zile de la aceasta, dnd acel oarecare a plecat
55 !r 2 Cel. 28, episodul se petrece In prezenja vicarului general (oa In Spec.
102), care din sfatul lui Francisc, porunce§te fratelui ^ se marturiseasca
cel pujin o data pe saptamina. Leg. per. 91, completeaza povestirea
adaugtnd §tirea Intilnirii apostolului cu doi frap pe cararile lumii (astfel
este §i In Spec. 102).
91
din Ordin, a fost deslul dc clar pentru toji ca omul lui Dumnezeu,
cu privirca sa luminoasi, citise in secretul intim al acelei inimi. 6
Acesta era chipul in care el prevedea in mod infailibil §i cidcrca
mullora, care parcau ca stau drepji, ca §i convertirea la Cristos a
multor pacatogi. De accca parea ca el contempla de pe acum de
aproape oglinda luminii vc§nice, in a carci m inunati splendoare,
ochiul sufletului siu pulcau s i vadi lucrurilc flzic indepirtate ca §i
cum ar fi prezente.
O dati, in timp cc vicarul sau Jinea Capitolul, Francisc statca in
chilie §i sc ruga facindu-se oarccum mijlocitorul ini re fraji §i
Dumnezeu.
Ei bine, unul dintre acc§li fraji, protejat de mantaua unuia care -1
apara, refuzi s i se supuni disciplinei. Srinlul a vizut scena In duh,
1-a chcmat pe unul dintre fraji §i i-a spus: "Frajioare, am vizut pe
spatele acelui frate neascultator un diavol, care -1 stringea de git;
subjugat de un asemcnea cavaler — condus de hijurile sale §i de
indemnurile sale, el disprejuia friul ascultarii. M-am rugat lui
Dumnezeu pentru acel frate §i indatS diavolul a plecat ru§inat. De
aceea, mergi la fr^te §i spune-i di lari zibavi si-§i plec^ gltul siu sub
sfinta ascuftare”. Injliinjat de acel trimis, fratele s-a convertit ime-
diat la Dumnezeu §i s-a aruncat cu umilinja la picioarcle vicarului.
O alta data s-a intimplat ca doi fray din {iri indepirtate, s i
mcargi la m inistirea din Grcccio pentru a -1 vedea personal pe omul
lui Dumnezeu si si duci cu ci binccuvintarca pe care o doreau de
m ulti vreme. Dar ajun$i acolo, nu 1-au gisit, pentru c i din locul
obi§nuit, sc retrisese in chilie.
Dcja nemingiiay plecau, cind, in timp ce se indepirtau, el,
impotriva oricarei obi§nuinje a sa, a ic§it din chilie §i de§i, cu
mijloace umane n-ar fi putut in nici un chip si-i audi sosind §i
plccind, i-a chemat, slrigind dupi ei cij glas tare §i i-a binecuvintat
in numclc lui Cristos, trasind semnul crucii. Tocmai cum doriseri
ei.
O dati, au mers la ei doi fraji din Terra di Lavoro; cel mai bitrjn
dintre ei, in limpul calatoriei, provocase nu pujin scandal cclui tinir .565758
56 Chiar §i 2 Cel. nu pomene§te nimic dc numcle accstuia, dar §tim ci cste
fratele Leon. Acest moment de ispitire II datoram acelui prejios
manuscris autograf, conjintnd laudele lui Dumnezeu §i binecuvtntarea
fratelui T^eon, care se pistreazi In relicvarul din Bazilica Sf. Francisc din
Assisi.
57 In 2 Cel. 46, Francisc 11invili sa se inloarca la el prinlr-un tovari$ al siu.
58 Sf. Bonaventura a omis comenlariul pujin mai dur al lui 2 Cel. 39:
92
Cind s-au aflat inaintea Parintelui, el 1-a intrebat pe cel mai tinSr
cum s-a comportat cu el fratele, tovara§ul sau. §i acesta i-a rSspuns:
"Da, da, destul de bine." Dar Francisc a replicat: "Fii atent, frate, nu
minji, sub pretext de umilinja: Pentru c5, eu §tiu, eu §tiu. Dar
a§teapta pujin §i vei vedea!" Fratele a ramas nespus de uimit: Cum
Slintul a putut sa cunoasca in Spirit lucruri care se inlimplasera atit
de dcparte? La cileva zile dupa aceasta, cel care provocase scandal
fratelui a parasit Ordinul §i a ie§it afara; nu ceruse iertare Parintelui
§i nu primise invajatura neccsara a corectarii. Doua lucruri foarte
clarc rczulta deodata din sf!r§itul dezastruos al unuia: cit de drepte
sint pcdepsclc lui Dumnezcu §i cit de patrunzator era spiritul pro-
fctic al lui Francisc.
Apoi cum a aparut el in mod miraculos persoanelor care sc aflS
departe, au spus-o cu evidenja paginile precedente. Esle dcajuns sa
amintim cum fiind absent, el a aparut fraplor, transfigurat pe un car
de foe §i cum s-a facul vazut prezent, in figura crucii, celor din
Capilolul din Arles. Trebuic sa credem ca accste fapte s-au
intimplat din dispozipe divina, in sensul ca aceasta minunatS
aparijie a sa in diverse locuri, cu persoana sa fizic3, indici in mod
evident cum spiritul sau era in perfects comuniune cu Lumina
eternei in^clepciuni, acca injclcpciune care este mai nobila decit
oricc migcarc §i patrunde pcste tot prin curajia sa, se comunica
suflctelor sfinlc §i ii formeaza pc prictenii lui Dumnezcu §i pe
profeji.
Intr-adevar sublimul doctor 5 tie cum sa dezvaluie mistcrcle sale
celor simpli §i mici, a§a cum am vazut mai intii in David, cel mai
sublim dinlre profeji §i in mod succesiv in Pelru, principiilc Apos-
lolilor §i in sfir§it, in Francisc, saracu^ul lui Cristos. Ace§tia erau
simpli §i nc§tiutori de carte: dar Duhul Stint, prin magistcrul sau, i-a
lacut sa fie ilu§lri: David, pastor, pentru ca sa pascS turma sinagogii,
eliberatS din Egipt; Pelru, pescarul, pentru a umple mrejele Bisericii
cu o mul^ime de crcdincioji; Francisc, ncgustorul, pentru ca vinzind
§i dind totul pentru Cristos, sa cumpere perla viepi cvanghclice.59
"Intr-adcvar nu era un tovara§ ci un tiran", ceea ce definite mai bine
despre cc "scandal" este vorba.
59 Cfr. celor de dcasupra IV, 4 §i 10. Accst paragraf concludent al
Capitolului aparpnc Sf. Bonaventura. Fuziunca tntre spiritul lui Francisc
§i Dumnezcu este alit de unificatoare, ca el, ca $i top cei simpli §i mici
carora Dumnezeu se dezvaluie, vedc toatc lucrurile §i pe frapi sSi, cu
puterea lui Dumnezcu.
93
 CAPITOLUL XII

Eficacitate in predicatiune §i harul vindecarilor

Francisc, slujitor §i ministni cu adevarat credindos, voind sa

indeplineasca totul cu fidelitate §i perfecjiune, se straduia sa practice
mai ales acele virtuji pe care le §tia cele mai placutelui Dumnezeu,
dupa cum invagase din Indemnurile Duhului Sflnt.
In aceasta privinja, odata s-a aflat foarte nelini§tit de un dubiu,
pe care timp de mai multe zile 1 -a expus frajilor sai familiari, cind se
intorcea de la rugadune, pentru ca sa- 1 ajute sa- 1 rezolve.
"Frajilor— intreba e l— ce deddeji? Care lucru vi se pare drept?
Sa ma dedic rugadunii sau sa ma straduiesc sa predic? Eu, cel mic §i
simplu, neexpert in a vorbi, a primit harul rugadunii mai mult dedt
cel al predicarii. In rugadune, de altfel, ori se dobindesc ori se
acumuleaza harurile; in predicare se distribuie darurile primite din
ceruri. in rugaciune ne purificam sentimentele §i ne unim cu unicul,
adevaratul §i supremul Bine §i ne intarim virtutea; in predicare insa
spiritul se umple de praf §i se distruge in atitea direcjii §i disciplina
slabe§te. In sfir§it, in rugaciune vorbim lui Dumnezeu, il ascultam §i
ne intrepnem in mijlocul Ingerilor. In predicare insa, trebuie sa
coborim adesea catre oameni §i traind ca oameni in mijlocul
oamenilor, sa gindim, sa spunem, sa vedem §i sa ascultam in mod
omenesc. Insa, in favoarea predicarii este un lucru care singur are in
faja lui Dumnezeu o greutate mai mare ded t toate celelalte §i este
ca Unul Nascut al lui Dumnezeu, Injelepdunea nemarginita, pentru
60' Intreg acest paragraf este elaborat de Sf. Bonaventura cu amploare —
era o problema care se fntorcea mereu in viafa ordinului — in jurul
micului nucleu al dubiului lui Francisc asupra alegerii intre viaja
apostolica sau viaja contemplativa (Cfr. 1 Cel. 91), deja infiruntat in
timpul intoarcerii de la Roma, dupS prima aprobare a Regulii. Cu multi
atenjie sint puse in balan(a argumentele pro $i contra, fie pentru
rugaciune, fie pentru activitatea apostolica; a prevalat cheia de
interpretare.a intregii vieji.
94
mintuirea sufletelor, a coborit din sinul Tatalui, a reinnoit lumea cu
exemplu sau, vorbind oamenilor "cuvintul" mintuirii §i §i-a dat
singele sau ca prej pentru a-i rascumpara, botezul pcntru a-i purifica,
bSutura pentru a-i intari, nerezervindu-§i nimic pentru sine, ci
imparpnd totul cu generozitate pentru mintuirea noastra. Acum,
noi trebuie sa facem totul, dupa modelul pe care - 1 vedem stralucind
in El ca pe un munte foarte inalt. De aceea, pare mult mai placut lui
Dumnezeu ca s3 las la o parte odihna §i s i merg sa lucrez in lume.
"Timp de multe zile a rumegat discursuri de acest gen cu frajii; dar
nu reujea sa intuiasca cu certiludine drumul pe care sa -1 aleaga, acel
cu adevarat mai placut lui Cristos. El care prin spiritul de profejie
ajungea sa cunoasca lucruri uimitoare, nu era capabil sS rezolve cu
claritate aceasta intrebare de la sine insu§i.
Providenja lui Dumnezeu prefera sa fie un raspuns venit din cer,
sa arate importanja predicarii §i ca slujitorul lui Cristos sS se
pastreze in umilinja sa.
Nu-i era ru§ine sa ceara lucrurile mici de la cei mai mici decit el:
el, adevSratul minor, care invSjase de la Maestrul Suprem lucrurile
mari.
Era obi§nuit sa caute cu un zel deosebit calca §i modul de a-1
servi mai perfect pe Dumnezeu, a§a cum ii place Lui mai bine.
Aceasta a fost filozofia sa suprem5, aceasta suprema sa dorinja,
atit cit a trait: sa intrebe pe injelepji §i pe cei simpli, pe cei perfecji
§i pe cei imperfecii, pe tineri §i pe batrini, care era modul in care, cu
mai multa virtute, putea sa ajunga la culmea desavir§irii.
A insarcinat deci pe doi frap sa mearga la fratele Silvestru, sa-i
spuna sa caute a objinc raspunsul lui Dumnezeu la chestiunea cea
tulburatoare §i sa i-o aduca la cuno§tinJa. (Fratele Silvestru era acela
care vSzuse o cruce ie§ind din gura Sfintului §i acum se dedica
neintrerupt rugaciunii pe muntele care era deasupra ora§ului Assisi.
Aceeaji misiune a incredinjat-o fecioarei Sf. Clara: s2 cerceteze
voinja lui Dumnezeu asupra acestui punct, fie rugindu-se ea insaji
cu celelalte surori, fie insarcinind pe vreuna din fecioarele mai
curate §i simple, care traiau la ;coala sa.
§i au fost in mod minunat de acord in raspuns: — pentru ca o
descoperise Duhul Sfint — atit venerabilul preot cit §i fecioara
consfinpta lui Dumnezeu: voinja divina era ca Francisc sa devina
crainicul lui Cristos §i sa iasa sa predice.61
61 Cfr. Ill, 5, Episcopul despre reculegerea lui Francisc la sfatul fratelui
Silvestru §i a Sf. Clara, va avea o mare dezvoltare tn Fioretti, c. 16.
95
 S-au intors frajii aratindu-i care era voinja lui Dumnezeu, dupa
ceea ce §tiau; §i el s-a ridicat indata, §i-a incins imbrfcamintea lui
fara a interpune cea mai mica intirziere, a pornit la drum. Mergea s3
execute porunca divina cu atita fervoare, alerga atlt de iute, ca §i cum
mina lui Dumnezeu, coborindu-se asupra lui, 1-ar fi umplut de noi
energii.
Apropiindu-se de Bevagna, a ajuns intr-un loc unde o puzderie
nesfirgita de pasSrele de specii variate i§i dSduse intilnire. Abia cS
le-a vSzut, Sfintul lui Dumnezeu a alergat plin de veselie*§i le-a
salutat, ca §i cum ar fi fost dotate cu rajiune. Toate pasarelele erau
in a§teptare §i s-au intors c3tre el; §i cele de pe ramuri, in timp ce el
se apropia, aplecau capul ca sS-1 priveasc5.
Cind a fost in mijlocul lor, le-a rugat prevenitor, ca toate s3
asculte cuvintul lui Dumnezeu, zicind: "O frajilor mei inaripati,
trebuie sS-1 laudaji mult pe Creatorul vostru: pentru cS El este acela
care v-a acoperit cu pene, v-a dat aripile ca s i zburafi, v-a dat
impari^ia aerului curat §i el este Acela care v5 menfine, liberi de
oric£ preocupare."
In timp ce le spunea acestea, ;i alte cuvinte asemanatoare,
pasarelele, gesticulind intr-un mod minunat, i§i intindeau gitul, i§i
desfaceau aripile, deschideau ciocul, privindu-1 fix.
§i el trecea prin mijlocul lor, cu o admirabila fervoare a
spiritului, §i le atingea cu haina sa, farS ca vreuna s i se mi§te de la
locul ei. In sfir§it, cind omul lui Dumnezeu, trasind semnul crucii,
le-a dat binecuvintarea §i permisiunca, au zburat toate imgreuna.
Din drum, tovara§ii stateau sa pr:veasca spectacolul. Intors in
mijlocul lor, omul sinplu §i curat a inceput sa se acuze de neglijenja
pentru ca niciodata pina atunci nu predicase pisarelelor.
A trecut apoi sa predice in locurile apropiate §i a ajuns intr-un
sat, care se numea Alviano. Aid, dupa ce a adunat poporul §i a
cerut sa faci lini§te, nu rcau§ea sa se faca auzit din cauza 623
62 Episodul "predicii la pasarele" (Cfr. 1 Cel. 58; 3 Cel. 20), cunoscut din
versiunea data in Fioretti, c. 16 (in ac. context) §i de Giotto (Bazilica
superioara din Assisi), nu are motivare apologetica (ca §i predica la pe§ti
a Sf. Anton), ci este dovada extrema a spiritului defrapetate care-1 leaga
pe Sf. Francisc de toate creaturilc, pina in punctul in care refine ca datorie
de a predica chiar pasarelelor ca $i oamenilor, din dragoste catre
Dumnezeu. Aceasta s-a intimplat intre Bevagna §i Caunara, tn locul
denumit "Pian dell’ Area"... O diferita pozifie ji intenfie o are "predica
pentru pasarele", Eug. di Wendover, din Scurta biografie, predica sau
laudele pasarelelor din Laguna venefiana.
63 In latinejte: Castrum, care indica un mic tlrg inchis intre fortificajii.
96
rindunelelor, care tocmai acolo i§i faceau cuibul §i dripeau cu toata
puterea. Omul lui Dumnezeu, in prezenja tuturor ascultatorilor, se
adresa astfel rindunelelor: "Surioarele mele rindunele, acum a venit
momentul ca sa vorbesc eu pentru ca voi a |i vorbit destul. Ascultaji
cuvintul lui Dumnezeu in, tacere pina cind se va termina predica." §i
ele, ce §i cum arfi fost dotate cu inteligenja, au tacut imediat, nu s-au
mi§cat de la locul lor, pina s-a terminat predica. La acea priveli§te,
toji au fost cuprin§i de stupoare §i au dat slava lui Dumnezeu.
Faima acestei minunii s-a raspindit in imprejurimi trezind in
mulp venerajie pentru Sfint, devojiune §i credinja.
In ora§ul Parma, un student universitar, cu o fire blinda, in timp
ce era ocupat cu studiul impreuna cu alji colegi, suparat de'dripitul
inoportun al unei rindunele, a inceput sa spuna: "Aceasta rindunica
trebuie sa fie una din acelea care-1 deranjau pe omul lui Dumnezeu
Francisc, in timp ce odata predica §i pe care el a facut-o sa taca."
Apoi, adresindu-se rindunelelor, a spus cu credinja: "In numele
slujitorului lui Dumnezeu Francisc, iji poruncesc sa vii la mine §i sa
taci imediat".
§i aceasta, auzind numele lui Francisc, ca o sincera discipola a
omului lui Dumnezeu a tacut pe data §i a mers sa se adaposteasca cu
toata siguranja, in miinilestudentului. Stupefiat, eli-a redat imediat
libertatea §i nu a mai auzit nicidecum ciripitul ei.
Odata, slujitorul lui Dumnezeu predica pe malul marii la Gaeta.
Din devojiune, muljimea se ingramadea in jurul sau, pentru a-1
atinge.
Slujitorul lui Crigtos, voind sa fuga de toata aceasta lume care
cinta osanale, s-a urcat singur intr-o barca ce se afla la mal. §i aceea,
ca §i cum ar fi fost pilotata de forja unui misterios imbold interior,
fara nici un visla§, s-a indepartat destul de mult de {arm, sub privirea
uimita a tuturor celor prezenji. Intrind pujin in mare, a ramas apoi
nemigcata in nfijlocul valurilor, tot tim pul in care omul lui
Dumnezeu a birievoit sa predice muljimilor in a§teptare pe plaja.
Dupa ce a ascultat discursul §i a vazut minunea, muljimea s-a
indepartat, nu inainte de a primi de la Sfint binecuvintarea, pentru
a nu - 1 mai molesta; §i atunci barca s-a intors singura la mal.
Cine ar putea, in asemenea situajie, sd aiba o inima atit de
incapajinata §i rea, incit sa disprejuiasca predicarea lui Francisc, din
moment ce prin virtutea sa miraculoasa, fiinjele lipsite de rajiune
54 Acest episod nu are coprespondent in Celano. Sf. Bonaventura are
prezent faptul evanghelic al predicii lui Isus in barca. (cfr. Mt. 13).
97
 primeau invajaturile sale §i pina §i corpurile neinsuflejite, ca §i cum
ar fi primit suflet, se puneau in slujba predicatorului?
Duhul Domnului, care-1 unsese §i trimisese, il asista pe slujitorul
sau, Francisc, oriunde s-ar fi indreptat; Cristos insu§i il asista,
puterea §i injelepciunea lui Dumnezeu. De aceea, cuvintele sale erau
supra imbelgugate de doctrina sanatoasa §i minunile sale erau atit
de stralucitoare §i eficace.
Cuvintul sau era ca un foe arzator, care patrundea adincul inimii
§i umplea de admirable minjile; etala eleganja retoricii dar avea
parfumul §i suflul revelajici divine.
Odata, pe cind trebuia sa predice inaintea Papei §i a cardinalilor,
la sugestia Cardinalului din Ostia, a invajat pe de rost un discurs
cizelat cu toata grija. Numai ca, atunci cind s-a gasit acolo in mijloc,
in momentul cind sa pronunje acele cuvinte edificatoare, a uitat
' totul §i nu a reu§it sa scoata nici macar o fraza. Atunci, dupa ce §i-a
expus cu umilinja §i sinceritate incurcatura, a inceput sa invoce harul
D uhului Sfint. Im ediat cuvintele au inceput sa vina a tit de
abundente, atit de eficace in a mi§ca §i indupleca inima acelor
personaje ilustre, incit se vedea clar ca nu el vorbea ci Duhul Sfint.
Ceea ce cerea altora prin cuvinte, el o pretinsese sie§i mai inainte
prin fapte; de aceea nu se temea de critici §i predica adevarul cu cel
mai mare curaj.
§tia sa nu lingu§easca gre§elile, ci sa le biciuiasca, nu sa mingiie
purtarea pacato§ilor, dar sa o respinga cu dojeni aspre. Cu aceea§i
fermitate a spiritului vorbea celor mici §i celor mari §i simjea aceea§i
bucurie cind vorbea atit la pujini, cit §i la mulji.
Oameni de orice virsta §i orice sex alergau sa-1 vada §i sa-1 asculte
pe acest om nou, daruit de cer lumii. El calatorea in diferite regiuni,
anunjind Evanghelia cu fervoare; §i Domnul coopera cu el, intarind
Cuvintul cu minunile care-1 intovara§eau. De fapt, Francisc, pre-
dicatorul adevarului in numele Domnului, alunga pe diavoli, ii
vindeca pe cei infirmi §i, minune inca mai mare 1 prin eficacitatea
cuvintului sau, ii induioja §i-i mi§ca la pocainja pe cei impietriji §i
in acela§i timp, daruia din nou sanatatea trupurilor §i a inimilor.
O dovedesc citeva dintre minunile infaptuite de el, pe care acum
le vom relata drept exemplu.
in ora§ul Toscanella a fost primit ca oaspete, cu devotament, de
catre unul dintre cavaleri. Cedind numeroaselor lui insistence,
Sfintul 1-a prins de mina pe unicul sau fiu, rahitic din na§tere §i
imediat i 1 -a redat in perfecta sanatate; sub privirea tuturor,
membrele trupu^orului s-au intarit pe loc §i copilul s-a ridicat,
98
sanatos §i putemic, mergind §i sarind §i laudindu-1 pe Dumnezeu.
In ora§ul Narni ,65 la in siste n t Episcopului, 1-a binecuvintat pe
un paralitic care nu se putea sluji de nici unul din membrele sale,
tras!ndu-i un semn al crucii din cap pina in picioare §i redindu-i
sanatatea perfecta.
In dieceza de Rietti, o mama cu faja scaldata in lacrimi, i-a
prezentat copilul ei in virsta de patru ani, atit de umflat incit nu
reugea sa-§i vada nici propriile picioare; Sfintul abia 1-a atins cu
miinile sale §i 1 -a facut perfect sanatos.
Linga ora§ul Orte, era un copil cu totul chircit, care avea capul
unit cu picioarele §i unele oase rupte.
Mi§cat de lacrimile §i de rugaminple parinplor, Sfintul 1-a
binecuvintat cu semnul crucii, §i acesta s-a ridicat cu membrele bine
intinse, vindecate la moment.
O femeie din ora§ul Gubbio avea ambele miini chircite §i uscate,
in a§a fel incit nu putea sa le foloseasca deloc.
Dar abia ca Sfintul i-a facut semnul crucii in numele Domnului,
ca s-a vindecat atit de perfect, incit, intorcindu-se imediat acasa, s-a
pus sa pregateasca mincarea cu miinile sale (ca alta data soacra lui
Simon) in slujba lui Francisc §i a saracilor.
A restituit vederea dorita unei copile oarbe din Bavagna,
ungindu-i de trei on ochii cu saliva, in numele Sfintei Treimi.
O femeie din ora§ul Narni, lovita de orbire, §i-a redobindit
vederea indata ce a binecuvintat-o. Un copil din Bologna avea un
ochi in intregime acoperit cu o pata §i nu vedea absolut nimic. Nu
reu§ca sa gaseasca nici un remediu ca sa-1 ajute. Dar, dupa ee
slujitorul Domnului i-a facut semnul crucii din cap pina in picioare,
§i-a redobindit o vedere cit se poate de clara. Apoi a intrat in Ordinul
fraplor minori §i spunea ca vedea mult mai clar cu ochiul vindecat
decit cu ochiul ramas intotdeauna sanatos.
In tirgul Sangemini, slujitorul lui Dumnezeu a primit os-
pitalitatea iinui om pios, a carui sope era chinuita de diavol. D upa'
ce s-a rugat, a poruncit diavolului in numele virtu|ii ascultarii, sa iasa.
din femeie §i cu ajutorul puterii divine, 1 -a constrins sa fuga imediat:
dem onstrate clara ca incapapnarea diavolilor nu poate rezista
sfintei ascultari.
In Citta di Castello, o femeie era posedata de un duh rau §i furios:
abia ca Sfintul i-a poruncit sa piece din ascultare, ca demonul a §i
65 In prezentul §i urmatorul paragraf, Sf. Bonaventura relateaza din 3 Cel.
ctteva minuni pe care Francisc le-a implinit tn timpul viepi sale, altele
deriva din 1 Cel. (Cfr. AF. pp. 613-615) in corespondenja cu nr. 9-11).'
99
fugit, plin de furie, ISsind-o libera in suflet §i trap pe sSrmana
obsedata.
U n ftate era chinuit de un rau atit de inspaimintator incit pe
mulji ii facea sa creada ca este vorba de o tortura diabolica mai
degraba decit o infirmitate naturala. De fapt, adesea se zbatea din
tot trupul §i se rostogolea cu spuma la gura; membrele sale aratau
acum chircite, acum intinse, acum indoite §i rasucite, acum rigide §i
dure. Uneori, intins §i injepenit, cu picioarele la inaljimea capului,
se aranca in aer, ca sa cada apoi imediat cu o bufnitura ingrozitoare.
Slujitorul lui Cristos, plin de milostivire §i compatimire pentra
a cel nefericit, lovit atit de ingrozitor §i iremediabil, a pus sa i se aduca
o bucajica din piinea din care minca. §i cind a gustat acea piine,
bolnavul a simjit in sine o forja a§a de miraculoasa incit din acel
moment nu a mai suferit de acea infirmitate.
In imprejurimile cetajii Arezzo, o femeie suferea de maj multe
zile de chinurile na§terii §i acum era aproape de moarte. In acea
situajie disperata nu-i mai raminea alt ajutor decit de la Dumnezeu.
Ei bine, slujitorul lui Cristos, abia trecuse prin acele parji calare;
s-a intimplat ca ducind inapoi animalul stapinului, cei insarcinaji au
trecut prin satul sarmanei femei. Oamenii locului vazind calul pe
care calatorise Sfintul, i-au smuls hajurile §i au mers sa le puna peste
trupul femeii.
La acest contact miraculos, a disparut orice pericol §i femeia,
sanatoasa §i salvata a nascut indata.
Un om din Citta della Pieve, religios §i temator de Dumnezeu
pastra funia care servise de cingul Parintelui sfint. §i cum in acel
jinut un mare numar de barbaji §i femei era lovit de diferite boli,
mergea' in jur prin casele bolnavilor, inmuia funia in apa, pe care
apoi o dadea s-o bea celor suferinzi: prin acest mijloc foarte mulji
s-au vindecat.
Deoarece cavalerul lui Cristos66 era vestit prin aceasta §i inca
m ultealte minuni, oamenii dadeau atenpecuvintelor sale, ca §i cum
le-ar fi vorbit un inger al Domnului. Intr-adevar, prerogativa
virtujilor inalte, darul profejiei, puterea taumaturgica, misiunea de
66 Cu acea fericita capacitate de sinteza care-1 caracterizeaza, Sfintul
Bonaventura enumera rezumfnd tntreaga opera, zece rapuni care
demonstreaza Intregii lumi ca Francisc este un adevarat trimis al lui
Dumnezeu, Cavalerul lui Cristos, un Inger al Domnului, §i se refera astfel
la Prolog, 1. Procedlnd a§a, Sf. Bonav. nu dupa o ordine cronologica ci
logica, ac. concluzie este ca un preludiu la ultimii doi ani ai viejii Sf.
Francisc. Celano incepe de la stigmatizare la moarte.
too
a predica venita din cer, asultarea creaturilor lipsite de rajiune,
convertirile spontane ale inimilor, infaptuite la ascultarea cuvintului
sau, §tiin|a infuza a Duhului Sfint §i superioara doctrinei umane,
invoirea de a predica data de Suveranul Pontif, prin relevajia divina
ca §i Regula, care define§te forma de a predica, confirmata insu§i de
acela§i Vicar al lui Cristos, §i, in fine, semnele m arelui Rege
intiparite ca un sigiliu pe trupul sau, sint ca zece marturii pentru
toata lumea §i confirm! fara umbra de indoiala ca Frandsc, Crainicul
lui Cristos, este demn de venerate, pentru misiunea primita, au-
tentic in doctrina invajata, admirabil pentru sfinjenie §i ca de aceea,
el a predicat Evanghelia lui Cristos ca un adevarat trimis al lui
Dumnezeu.

CAPITOLUL XIII

Sflntele Stigmate67
\

Francisc, om evanghelic, nu contenea niciodata sa practice

binele. Ba, intocmai ca spiritele angelice pe scara lui Iacob, ori suia
catre Dumnezeu, ori cobora catrc aproapele. Timpul dat lui pentru
a ci§tiga merite, invajase sa - 1 xmparta cu mare pricepere: o parte il
folosea in ostenelile apostolice pentru aproapele sau, o parte il
dedica lini§tii §i extazurilor contemplarii. Qe aceea, dupa ce s-a
straduit dupa exigen^a timpului §i a locurilor, sa procure mintuirea
altora, lasa cu galagia ei §i cauta singuratatea cu secretul §i pacea ei:
acolo, daruindu-se cu mai multa libertate lui Dumnezeu, i§i cura^a
sufletul de cel mai mic fir de praf, pe care 1 -ar fi lasat contactul cu
oamenii.
67 Raportul intre contemplate §i viafa activa nu putea fi mai clar definit §i
mai luminos exemplificat. Dar acum, Sfintul Bonaventura, mistic, va
merge tnainte la momentul cel mai tnalt in misterul divino-uman, al viejii
Sf. Francisc: STIGMATELE. Tocmai meditlnd acest mister pe Verna,
Sf. Bonaventura o spune el insu§i — a dcscoperit §i scris: "Itinerarium
menti in Deum". Daca mai §i ne prezinta istorisirea lui Celano, el se mi§ca
insa cu o mare libertate ca mistic ^ teolog ce este. ~~
tot
 Cu doi ani mai inainte de a-§i da sufletul lui Dumnezeu, dupa
multe §i variate oboseli, Providenja 1-a tras deoparte §i 1-a condus pe
un munte inalt, denumit muntele Verna. Aici el a Inceput, dupa
obiceiul sau, sa posteasca patruzeci de zile in cinstea Sf. Mihail
Arhanghelul, cind a inceput sa se simta inundat de o extraordinary
dulceaja in contem plate, aprins de o tot mai vie flacara de dorinje
cere§ti, cople§it de cele mai bogate daruri divine. Se ridica la acele
inalpm i nu ca un inoportun cercetator al maiestajii care este
despuiat de slava, dar ca un servitor credincios §i prudent, incordat
in cautarea voinjei lui Dumnezeu, caruia dorea cu cea mai mare
ardoare sa i se conforme in toate §i pentru toate.
El deci, a §tiut de la un glas divin, ca la deschiderea Evangheliei,
Cristos avea sa-i dezvaluie ce dorea mai mult Dumnezeu in el §i de
la el.
Dupa ce s-a rugat.cu multa devqjiune, a luat de la altar cartea
sfinta a Evangheliilor §i a pus sa fie deschisa de piosul §i sfintul sau
tovara§, in numele Sfintei Treimi.
Deschizind cartea de trei ori, totdeauna a dat peste Patima
Domnului. Atunci omul plin de Dumnezeu a injeles ca, a§a cum il
imitase pe Cristos in faptele viejii sale, tot astfel trebuie sa fie
conform cu el in suferinjele §i durerile patimii, inainte de a trece din
aceasta lume.
§i cu toate ca de acum acel trup al sau, care in trecut a suportat
atita austeritate, §i a purtat fara intrerupere Crucea Domnului, nu
mai avea putere, el nu a simjit nici o teama, ci s-a simjit mai puternic
insuflejit sa infrunte martiriul.
Focul nepotolit al dragostei pentru Isus izbucnea in el cu vilvatai
§i flacari de caritate atit de puternic incit apele cele multe nu puteau
sa le stinga.
Ardoarea serafica a dorinjei, deci, il rapea in Dumnezeu §i un
sentiment ginga§ de compatimire il transforma in acela care a voit,
din exces de caritate, sa fie rastignit.
!ntr-o dimineaja, in preajma sarbatorii Inaljarii Sfintei Cruci, in
timp ce se ruga pe coasta muntelui, a vazut o figura ca a unui serafim,
cu §asc aripi pe cit de luminoase tot pe atit de infiacarate coborind
din inal{imile cerului: acesfa, cu un zbor iute, planind in aer, a ajuns
in apropierca omului lui Dumnezeu, §i atunci aparu intre aripile sale
efigia unui om rastignit, care avea miinile §i picioarele intinse §i
{intuite pe cruce. Doua aripi se inaljau deasupra capului sau, doua
erau intinse pentru zbor §i doua acopereau tot trupul. La acea
priveli§te s-a mirat foarte tare, in timp ce bucuria §i tristejea ii
102
inundau inima.
Simjea o bucurie pentru atitudinea amabila cu care se vedea
privit de Cristos sub figura Serafimului. Dar faptul de a-1 vedea
{intuit pe cruce, il strapungea in inima cu sabia dureroasa a
compatimirii. Fixa plin de uimire, acea viziune atit de misterioasa,
con§tient ca infirmitatea patimirii nu putea nicidecum sa coexiste cu
natura spirituals §i nemuritoare a Serafimului. Dar, de a id a injeles,
in sfir§it, prin descoperirea divina, scopul pentru care providen|a
divina aratase privirii sale acea viziune, adica aceea de a - 1 face sa
cunoasca in mod anticipat ca el, prietenul lui Cristos era gata sa fie
transformat in intregime in portretul vizibil al lui Cristos Isus
rastignit, nu prin martiriul trupului, ci prin focul spiritului.
Disparind, viziunea i-a lasat in inima o ardoare miraculaosa §i
semne tot atit de minunate a lasat imprimate in camea sa. Intr-
adevar, imediat au inceput sa apara in miinile §i pidoarele sale,
semne de cuie, ca §i acelea pe care pujin timp mat inainte le ob-
servase in imaginea omului rastignit. Miinile §i pidoarele, tocmai la
mijloc se vedeau pironite in cuie; gamaliile cuielor ie§eau in afara in
partea interioara a miinilor §i in partea superioara a picioarelor in
timp ce virfurile ie§eau in afara in partea opusa. Gamaliile in miini
§i in picioare erau rotunde §i negre; virfurile insa erau alungite,
incovoiate inauntru §i ca §i batute inapoi §i ie§eau din carne,
strapungind tot restul carnii. Coasta dreapta era ca §i strapunsa de
o lance §i acoperita de o cicatrice ro§ie, din care adesea izvora singe
sfint, imbibind tunica §i izmenele.
Slujitorul lui Cristos, vedea ca stigmatele intiparite sub o forma
atit de evidenta, nu puteau ramindascunse tovara§ilor .celor mai
intimi; totu§i se temea sa faca public secretul Domnului §i era
framintat de o mare indoiala: sa spuna ceea ce vazuse sau sa taca? A
chemat deci pe unii dintre fraji §i vorbindu-le in termeni generici,
le-a expus indoiala §i le-a cerut sfatul. Unul dintre fraji, lluminatul68 cu
numele §i cu harul, a intuit ca Sfintul avusese o viziune ex-
traordinara, pentru faptul ca parea atit de stupefiat, §i i-a spus:
"Frate, sa §tii ca uneori secretcle divine iji sint dcscoperite nu numai
pentru tine, dar chiar §i pentru aljii. Sint deci serioase motive sa te
temi ca daca jii ascuns ceea ce ai primit spre ajutorul tuluror, sa fii
68 Nolija este noua faja de Celano. Revenirea numclui fratelui Iluminat,
ne dezvaluie pe unul dintre tovara§ii Sf. Francisc de la care Sf.
Bonaventura a cunoscut atitea amanunte de prima mtna despre viafa lui.
§i nu va inceta sa indice acest izvor direct de informajie In alte opere ale
sale.
103
judecat vinovat ca ai ascuns talantul."
Sfintul a fost lovit de aceste cuvinte §i cu toate ca altadata era
obignuit sa spuna: "Secretul meu este pentru mine", totu§i in acea
circumstanpa, cu multa teama arelatat cum s-a intimplat viziunea gi
a adaugat ca in timpul aparipiei, Serafimul ii spusese unele lucruri
pe care in via pa sa nu avea sa le destainuiasca nimanui.
Evident, cuvintele acelui sfint Serafim, aparut in mod minune
pe cruce, fusesera atit de sublime, incit nu era ingaduit oamenilor sa
le pronunpe.
'Astfel, adevarata dragoste de Cristos il transformase pe cel
iubitor in insugi chipul celui iubit.69
Intr-aceasta s-a implinit numarul de patruzeci de zile pe care
stabilise sa le petreaca in singuratate gi a survenit gi selemnitatea
Arhanghelului Mihail. De aceea, angclicul om Francisca coborit-de
pe munte; gi purta in sine chipul celui rastignit, reprezentat nu de
placi de piatra sau pe lemn, de mina de artist, ci desenat in carnea sa
de degetul Dumnezeului celui viu. §i, pentru ca bun lucru este sa
ascunzi secrelul regelui, el, congtient de secretul regesc, ascundea cit
mai mult posibil acele semne sacre. Dar ii aparpine lui Dumnezeu sa
dczvaluie spre propria sa slava minunile pe care el le infaptuiegte §i
de aceea insugi Dumnezeu, care imprimase acele semne in secret,
le-a facut cunoscute deschis prin mijlocirea minunilor, pentru ca
for pa ascunsa §i miraculoasa a acelor stigmate sa se dezvaluie cu
evidenpa in claritatea semnelor.
In provincia Rietti binluia o epidemie foarte grava §i foarte
violenta care extermina boi §i oije, lara posibilitatea de lecuire.
Insa un om temator de Dumnezeu, intr-o noapte, avu o viziune
in care era insemnat sa mearga in graba la sihastria frapilor, unde
atunci locuia slujitorul lui Dumnezeu, sa ia apa cu care se spalase
Francisc §i sa stropeasca cu ea toate animalele. Dimineapa el a mers
la sihastrie §i obpinu pe ascuns de la frapii Sfintului apa cu care s-a
spalat, a mers sa stropeasca cu ea oipele §i boii bolnavi.
Minune! Abia atingi de acea apa, chiar numai de o singura
69 Acest paragraf, propriu Sf. Bonaventura, care in aparenpa pare sa
serveasca numai ca punte dc treccre la povestirea minunilor infaptuite
dc Francisc cel stigmatizat, in virtutea acelor semne, in realitate este o
noua §i mai energica sublimare a idcii centrale pe care Sf. Bonaventura
vrea s-o fixeze despre Francisc: el este noul trimis al lui Dumnezeu,
insemnat ca §i Moise cu semnele splendorii in timp ce coboara de pe
munte; ba chiar ca §i Cristos care tocmai coboara de pe muntele
Transfigurarii (§i apoi ccl al Calvarului), pentru a infaptui minluirea
lumii.
104
picatura, animalele lovite i§i redobindeau puterile, se ridicau im-
ediat §i alergau la pa§une ca §i cum niciodata nu ar fi fost bolnave.
Astfel, prin minunata eficacitate a acelei ape, care fusese in
contact cu ranile sfinte, orice rana disparea §i ciuma a fost alungata
de la animate.
In {inutul din jurul Vernei, inainte ca sa fi locuit acolo Sfintul,
recoltele erau distruse in fiecare an de o grindina violenta, provocata
de un nor care se inal{a din munte.
Dar dupa acea fericita aparijie, spre uimirea locuitorilor,
grindina nu s-a mai abatut, evident, chiar aspectul cerului devenit
senin intr-un chip neobi§nuit, declara astfel marejia acelei viziuni §i
v irtu te a taum aturgica a stigm atelor, care tocm ai acolo se
intiparisera.
r 70
OdatS, iarna, din cauza slabiciunii fizice §i a asprimii drumului,
Sfintul calatorea calare pe un magaru§ proprietatea unui om sarac.
Nu a putut ajunge la ospiciu inainte de caderea nopjii §i au trebuit
sa petreaca noaptea sub bolta unei stinci, pentru a evita intr-un fel
neajunsurile zapezii. '
Sfintul observa ca insojitorul sau murmura in §oapta, se plingea,
suspina, se agita dintr-o parte §i din alta, pentru ca avea o
imbracaminte prea subpre §i nu reu§ea sa doarma din cauza frigului
intens. Inflacarat de focul dragostei divine, el a intins atunci mina §i
1-a atins. Fapt cu adevarat minunat: la contactul cu acea mina sfinta
care purta in ea carbuncle arzator al Scrafimului, imediat acel om
s-a simpt invadat in interior §i in exterior de o caldura foarte mare,
ca §i cum ar fi fost inconjurat de flacara unui cuptor. Intarit in spirit
§i trup, a adormit indata in mijlocul pietrelor §i a zapezii §i a adormit
pina dimineaja mai bine decit daca s-ar fi odihnit in propriul sau pat,
dupa cum a povestit mai apoi el insu§i.
Toate acestea sint indicii sigure, din care rezulta ca acele sfinte
sigilii i-au fost intiparite de puterea Aceluia care, prin misterul
serafimilor, purifica, ilumineaza §i inflacareaza .7
Intr-adevar ele, la exterior, purificau de ciuma §i erau eficace in701
70 Aceasta minune ca §i cea precedenta, nu au corespondent In trilogia luj
Celano, apare aproape cu cuvinte identice in IV, "Considcrazione sulle
Stigmate”, dupa care, scopul calaloriei este: de la Verna la Sf. Maria a
Porpuncolei
71 Prin mijlocirea celor trei trepte ale purificarii, iluminarii fi perfecjiunii,
omul spiritual se transforma in omul ierarhic; de pe aceasta pozifie chiar
toate faptele sale reproduc in lucruri cele trei operapuni ale spiritului.
(Cfr. Prolog, 1 §i Nota 3).
105
a da trupurilor sanatatea, seninatatea §i caldura.
Aceasta a fost demonstrat de minuni inca mai doveditoare, care
au avut loc dupa moartea Sfintului §i pe care le vom raporta mai
tirziu, la locul lor.
Mare era grija pe care o punea pentru a ascunde comoara
descoperita in.jarina; dar nu a putut sa impiedice ca unii sa vada
stigmatele miinilor §i ale picioarelor, cu toate ca Jinea miinile
aproape intotdeauna acoperite §i de atunci mergea cu picioarele
incaljate. Au vazut in timpul viejii sale mulji fraji; oameni deja prin
ei fn|i§i vrednici intrutotul de crezare din pricina sfinjeniei lor
deosebite: totu§i, ei au voit sa intareasca prin juramint, facut pe
carjile sfinte, ca a§a era §i ca a§a vazusera. L-au vazut §i unii cardinali,
data fiind familiaritatea lor cu Sfintul, §i au dat marturie adevarului
fie cu cuvintul, fie cu scrierile, impletind cu sinceritate laudele
sfintelor sligmate, in proze ritmate, imnuri §i antifone, pe care le-au
publicat in cinstea sa.
Chiar §i Suveranul Pontif, Papa Alexandru, predicind poporului,
in prezenja multor fraji, printre care eram §i feu, a afirmat ca a putut
sa observe acele stigmate sfinte cu proprii sai ochi, in timp ce Sfintul
era in viaja.
Au vazut la moartea sa, mai mult de cincizeci de fraji; §i Clara,
fecioara prea devotata lui Dumnezeu, cu celelalte surori ale ei,
precum §i nenumaraji laici. Mulji dintre ei, a§a cum se va spune la
momentul potrivit, in timp ce le sarutau din devojiune, le-au atins
de mai multe ori, pentru a avea o dovada sigura.
Insa rana de la coasta o ascundea cu atita grija incit nimeni nu a
putut-o observa, in timp ce era in viaja, decit pe furi§. Unul dintre
fraji care era obi§nuit sa -1 serveasca cu mult zel, 1 -a convins odata cu
o pioasa istejime sa lase sa i se ia tunica pentru a o curaji. Astfel,
privind cu atenjie, a putut sa vada plaga: a atins-o cu repeziciune cu
trei degete §i a putut sa masoare cu vazul §i pipaitul marimea ranei.
Cu o istejime asemanatoare a putut sa o vada, chiar fratele care
atunci era vicarul sau. Un frate, tovara§ al sau, de o simplitate
uimitoare, in timp cc odata ii frecjiona spatele bolnav, facind sa-i
treaca mina de-a curmezijul capuciului, a lasat-o sa alunece din
intimplare peste rana sfinta, producindu-i o mare durere. Pentru
acest motiv, Sfintul purta de atunci, izmene facute astfel incit
ajungeau pina la subjiori §i-i protejau rana coastei.
Frajii care-i spalau indispensabilii §i-i curajau din cind in cind
tunica, gaseau acele haine stropite cu singe, §i astfel, fara umbra de
indoiala, prin aceasta proba evidenta, au putut sa cunoasca existen ja
106
ranii sfinte, pe care apoi, la moartea sa, impreuna cu mulp alpi, au
putut s-o venereze §i contempleze deschis.
• Curaj deci, o, prea valorosule Cavaler al lui Cristos, ia armele
prea nebiruitului tau Capitan; astfel fnarmat in mod stralucitor ii vei
invinge pe top du§manii. Ia steagul Regelui celui prea Inalt: la
vederea sa, toji luplatorii armatei lui Dumnezeu i§i vor regasi
curajul. Dar ia inca §i pecetea lui Cristos, pe suveranul Pontif; cu
aceasta garanpe, cuvintele §i faptele tale vor ft considerate de top
irepro§abile §i autentice.
De acum inainte, nimeni nu trebuie sa te molesteze pentru
stigmatele Domnului Isus, pe care le porp in trupul tau; ci once
slujitor a] lui Cristos este pnut sa te venereze cu toata dragostea.
De acum inainte, prin acestc semne prea sigure, confirmate nu
numai de doi sau trei martori, dar intilnite din bel§ug de dovezi
nenumarate, invajamintele lui Dumnezeu 4n tine §i prin tine s-au
demonstrat cit se poatc de adevarate §i iau nccredincioplor once val
al scuzei, intaresc in credinpi pe credinciop, ii inalpi cu increderea
speranjei, ii iqflacareaza in focul dragostei.
Acum s-a implinit cu adevarat in tine prima viziune pe care tu
ai avut-o, dupa care tu, viitor capitan al armatei lui Cristos, trebuia
sa fii decorat cu insigna armatclor cerc§ti §i cu semnul crucii. Acum,
faptul ca tu la inceputul convcrlirii tale, ai avut acea viziune in care
spiritul tau a fost strapuns de spada dureroasa a compatimirii §i
cealalta, in care ai auzit acel glas coborind de pe cruce, ca Iron sublim
§i altar tainic al lui Cristos, a§a cum tu insup ai conformat-o prin
cuvintul tau sfint, se dovedesc neindoielnic adevarate.
Acum ramine confirmat ca au fost adevarate revelapile cere§ti
§i nu rod al fanteziei, cele ce au urmat dupa convertirea ta: aceea a
crucii, pe care fratele Silvcstru a vazut-o iejind intr-un mod minunat
din gura ta; aceea a sabiilor pe’care sfintul frate Pacific le-a vazut
slrapungind trupul tau in forma de cruce; accea in care angelicul
frate Monaldo te-a vazut cu claritate in aer in forma crucii, in timp
ce Antonio, Sfintul, predica despre scrisul pus in virful crucii.
Acum, in sfirjit, catre sfir§itul vicpi tale, in accla§i timp p s-a
a ra ta t C ristos sub form a S erafim ului §i um ila ta efigie a
Rastignitului, care inflacareaza de dragoste spiritul tau §i imjtrima
in trupul tau pccelele prin care tu ai fost transformatin cclalalt Inger
care sc inalpi de la Rasarit §i porp in tine semnul Dumnezeului celui
viu. Toate acestea pe de o parte confcra garanpar credibilitapi la
viziunile precedente, in timp ce pe de alta parte primegte de la
acestea proba veridicilapi.
107
 lata: prin cele §ase aparijii ale Crucii,7 2 73care, in mod admirabil
§i d up! o.ordine progresiva Ji-au fost aratate deschis in tine §i in jurul
tau, acum tu prin §ase trepte succesive, ai ajuns la aceasta, care-i a
§aptea, in care te vei odihni in mod definitiv.
Crucea lui Cristos, care Ji-a fost propusa §i pe care tu indata ai
imbra$i§at-o la inceputul convertirii tale §i care de atunci, in timpul
vie{ii tale ai purtat-o intotdeauna in tine insuji printr-o conduit!
v re d n ic ! de orice la u d ! §i ai a ra ta t-o a lto ra ca exem plu,
demonstreaz! cu perfect! siguranja ca tu ai atins definitiv culmea
perfecpunii evanghelice.
De aceea, nimeni din cei care sint cu adevarat pio§i, nu pot
respinge aceasta dem onstrate a injelepciunii cre§tine, semanata in
pamintul trupului tau; nimeni, care este cu adevarat umil, nu poate
s-o desconsiaere, pentru ca ea este intr-adevar opera lui Dumnezeu
§i este demna de a fi recunoscuta de toji.

CAPITOLUL X IV

fn|elepciunea sa. Moartea

Francisc, de acum rastignit in trup §i in spirit, pe cruce cu Cristos,

nu numai c! ardea de dragoste serafica pentru Dumnezeu, dar sinuea
insa§i setea de Cristos cel rastignit pentru mintuirea oamenilor.
§i cum nu putea sa mearga din cauza cuielor care ie§eau afara
din picioare, primea sa fie purtat imprejur prin ora§e $i sate acel trup
72 Este o sinteza care se refer! Inca o data la Prolog 2, Francisc §i Ingerul
Celui de-al §aselea sigiliu, care se inal{a din orient pentru a fnsemna cu
semnul TAU, adica al Crucii, pe cei ale$i. Iara semnificapa celor $ase
aparipi ale Crucii §i a transformarii lui Francisc in Rastignit (a §aptea
imagine): Acestea confirm! prima viziune, aceea a salii pline de arme cu
semnul distinctiv al crucii pe care vocea le destina lui Francisc ca arme
pentru armata sa (Ctr. 1,3).
73 Inceputul acestui capitol ne propune din nou acela§i concept cu care
incepe capitolul precedent, care este marele capitol al misticului biograf
Sf. Bonaventura: dou! sint direcpile sufletului pe care Francisc le imparte
cu Cristos: dragostea serafica pentru Dumnezeu, dragostea dureroas!
pentru mintuirea oamenilor.
108
al siu jumState mort, pentra a-i insufleji pe toji ceilalji s3 poarte
Crucea lui Cristos.
Spunea frajilor: "Sa incepem fraplor a-1 sluji pe Domnul
Pumnezeul nostru pentru ca pina acum am pus la cale pujin."
Ardea inca de o mare dorinja de a se intoarce la acea umilinja a
sa ini^iala, pentru a sluji ca la inceput leprojilor §i pentru a readuce
la fervoarea de atunci trupul de acum consumat de oboseala.
I§i propunea sa faca fapte m an cu Cristos ca §ef in timp ce
membrele se prabu§eau, el, tare §i fervoros in spirit, visa sa
reinnoiasca lupta §i sa triumfe asupra du§manului.
Intr-adevar nu era loc nici pentru infirmitate, nici pentru lene,
acolo unde avintul dragostei zore§te la acjiuni mereu mai man.
Astfel, era in el armonia dintre trap §i spirit; a§a de mare era graba
trupului ca sa asculte, ca, atunci cind duhul se avinta la cuceririle
sfinjeniei supreme, el nu numai ca nu se arata recalcitrant, ci cauta
sa ajunga cel dintii.
Dar pentru a sa creasca in el cumulul meritelor care i§i gasesc
desavar§irea Iot in rabdare, omul lui Dumnezeu a inceput s2 fie
chinuit de multe boli: erau atit de grave in d t cu greu raminea in
trupul sau vreo parte fara chin §i suferinja. Din cauza diferitelor,
insistentelor, neintreraptelor infirmitap, era redus la stadiul ca de
acum carnea era consumata §i raminea aproape numai pielea ie§M
din oase.
Dar oricit de sfi§ietoare erau durerile sale, acele chinuri proprii
nu le numea suferinje d surioare.
O data, vazindu-1 apasat mai mult ca de obicei de dureri
sfi§ietoare, un frate foarte simplu i-a spus: "Frajioare, roaga-1 pe
Domnul sa te trateze un pic mai bine, pentru ca pare ca face sa apese
mina sa asupra ta mai mult decit trebuie".
La aceste cuvinte, Sfintul a exclamat cu un strigat: "Daca nu Ji-a§
cunoa§te sinceritatea §i simplicitatea, din acest moment eu a§ uri
tovara§ia ta pentru ca ai indraznit sa socoji ca pot fi discutate
judecajile lui Dumnezeu asupra mea."
§i cu toate ca era slabit de o lung£ §i grava infirmitate, s-a arancat
la pamint, lovindu-§i oasele slabite in acea grea cadere.
A poi a sarutat pam intul zicind: "Iji muljumesc Doam ne
Dumnezeule, pentru toate aceste dureri ale mele §i te rog, o Domnul
meu, sa-mi dai de o suta de ori mai mult daca a§a i{i place. Eu voi fi
cit se poate de mul(umit daca tu ma vei chinui §i nu-mi vei cru|a
durerea, pentru ca a indeplinivoinja ta este pentru mine o consolare
deplina".
109
 Din acest motiv, frajilor li se parea ca vad un alt Iov, in care, in
timp ce crejtea slabiciunea trupului, cre§tea in acelaji timp forja
spiritului.
Cunoscind cu mult timp inainte ziua morjii sale, cind aceasta a
lost iminenta, a spus frajilor ca peste pujin timp va trebui sa depuna
cortyl trupului sau, a§a cum §i fusese descoperit de Cristos.
In timpul celor doi ani care au urmat imprimarii stigmatelor, el,
ca o piatra destinata la edificul Ierusalimului ceresc, prin mijlocul a
multe §i chinuitoare infirmitaji, a fost sfT§iat de loviturile incercarii,
§i ca un material ductil, a fost condus la ultima perfeepune sub
cioqmul numeroaselor suferinje.
In al douazecelea an al convertirii sale, a cerut sa fie dus la Sfinta
Mafia a Porjiuncolei, pentru a reda lui Dumnezeu Duhul viejii,
acolo unde primise Duhul harului. Cind a fost dus acolo, pentru a
arata ca dupa modelul lui Cristos — Adevarul, el nu avea nimic
comun cu lumea, in timpul propriei boli a§a de grave, a pus capat
tuturor chinurilor sale, s-a prostemat in fervoarea spiritului, absolut
gol pepamintul gol: aslfel, in acel ceas de pe urma in care du§manul
putea inca sa-§i dezlanjuiasca minia sa, ar fi putut sa lupte gol cu el
gol.
Astfel intins pe pamint, dupa ce §i-a dezbracat haina de sac, §i-a
ridicat faja la cer, dupa obiceiul sau, cu totul concentrat spre acea
slava cereasca, in timp ce cu mina stinga i§i acoperea rana coastei
drepte ca sa nu se vada.
§i a spus frajilor: "Eu mi-am facut partea mea; pe-a voastra v-o
va invaja Cristos".
Tovara§ii Sfintului plingeau, loviji §i raniji de o minunata com-
pasiune.
§i unul dintre ei, pe care omul lui Dum nezeu il numea
Guardianul sau, cunoscind din divina inspirajie dorinja sa, s-a ridicat
in graba, a luat tunica, fringhia §i indispensabilii §i le-a intins
saracujului lui Cristos zicind: "Ji le dau in imprumut ca unui sarac
§i tu ia-le cu porunca sfintei ascultari".
Sfintul se bucura de acestea §i jubileaza pentru bucuria inimii,
pentru ca crede ca a pastrat credinja Doamnet Saracii, pina la sfir§it;
§i ridicind miinile spre cer, il preamare§te pe Cristos, pentru ca,
u§urat de toate, liber, merge spre El.
Toate acestea el le-a implicit din zel pentru saracie care-1
impingea sa nu aiba nici haina, decit ca imprumut de la altul .74
74 Intervenjie foarte rapida, dar foarte semnificativa, a Sfintului
Bonaventura, ca sa sublinieze goliciunea lui Francisc, precum la sfir§it la
fel §i la inceputul convertirii sale ca o conformitate cu Cristos gol §i
no
 A voit desigur, in totul sa fie asemenea lui Cristos cel rastignit,
care, sarac §i indurerat §i gol a ramas atim at pe cruce.
Dinacest motiv, la inceputul convertirii sale a ramas gol inaintea
episcopului; din acest motiv, la sfirptul viepi a voit sa iasa gol din
lume §i fraplor care stateau in jur le-a impus din ascultare §i caritate
ca dupa moarte sa- 1 lase gol pe pamint pe timpul necesar sa parcurgi
un kilometru.
Om cu adevarat cre§tin, care, prin imitarea perfecta, a cautat sa
fie conform in via|a, lui Cristos cel viu; in moartea lui Cristos
muribund §i mort §1 a meritat cinstea sa poarte in trupul s5u ima­
gines lui Cristos in chip vizibil.
In sfir§it, apropiindu-se momentul trecerii sale, a pus sa fie
chemap in jurul sau top frajii manastirii §i consolindu-i de moartea
sa cu expresii mingiietoare, i-a indemnat cu afecpune parinteasca la
dragostea lui Dumnezeu.
S-a antrenat in a le vorbi despre trebuinpi de a pastra rabdarea,
saracia §i fidelitatea fa {a de sfinta Biserica romana, dar punind
deasupra tuturor celorlaltenorme Sfinta Evanghelie.
In timp ce top ffapi stateau in jurul sau, §i-a intins miinile asupra
lor, incruci§indu-§i brajele in forma de cruce (pentru ca totdeauna
iubise acest semn) §i i-a binecuvintat pe top frapi prezenp §i absenp,
in puterea §i in numele Rastignitului. Pe deasupra inca a mai
adaugat: "Fip statornici top, o fiilor, in teama de Domnul §i sa
perseverap totdeauna in ea! §i pentru ca e gata sa vina ispita §i
necazul, fericip cei care vor persevera pe drumul inceput! In ceea ce
ma prive§te ma grabesc.catre Dumnezeu §i va incredinjez pe top
Harului sau".
Dupa ce a terminat aceasta dulce in§tiinptre, omul prea scump
al lui Dumnezeu, a poruncit sa i se aduca cartea Evangheliilor §i a
cerut sa i se dteasca pasajul din Sf. loan care incepe: "Inainte de
sarbatoarea Pa§tilor"...
Apoi, el, a§a cum a putut, a izbucnit in rostirea psalmului:75
rastignit. Din reflecpe vine exclamtia emfatica: "Vivens, viventi, moriens
morienti mortuus mortuo" — joc de cuvinte al oratorilor medievali.
75 Sf. Bonaventura tn ac. povestire a morpi Sflntului Francisc, urmtndu-1
pe Celano omite Tnsa unele amanunte §i nu intimplator. Este de injeles
ca a omis menpunea binecuvintarii particulare asupra "Vicarului sau,
adica fratele Hie" (Cfr. 1 CEI. 108; 2 Cel. 216) sau a fratelui Bernard; nu
tnsa omisiunea ritului "Cinei", a notijei ca invita pe toate creaturile la
lauda lui Dumnezeu §i le tndemna la dragostea de Dumnezeu,
tndemnlnd la laude chiar §i moartea.
ill
 "Cu glasul meu strig catre Domnul; cu glasul meu il rog pe
D om nul” §i 1-a recitat pina la versetul final: "Ma a§teaptl cei drepji,
pentru momentul in care imi vei da rasplata".
Cind in sfir§it s-au implinit in el toate misterele, acel prea sfint
suflet, dezlegat de trup, a fost cufundat in abisul luminii divine §i
omul fericit a adormit in Domnul.
Unul dintre fra Jii §i ucenicii sai a vazut acel fericit suflet in forma
unei stele stralucitoare, ridicindu-se pe un nori§or luminos deasupra
m ultor ape §i patrunzind drept in cer: preacurat, prin candoarea
sfinjeniei inalte §i plin de injelepciune cereasca §i de har prin care
Sfintul a meritat sa intre in locul luminii §i al pacii, unde fara sfir§it
se odihne§te cu Cristos.
Era pe atunci ministrul ffajilor din Terra di Lavoro, fratele
Augustin, om cu adevarat de mare sfinjenie. Acesta, care se afla de
acum pe la sfir§itul viejii §i i§i pierduse graiul de mult timp, pe
nea§teptate a fost auzit de catre cei din jur exclamind: "A§teapta-ma
Parinte, a§teapta-ma. lata: sint gata sa vin cu tine”!
Frajii 1-au intrebat uimiji cu cine vorbise cu atita vioiciune. El
le-a raspuns: "Nu-1 vedeji pe Parintele Francisc, care merge in cer?"
§i imediat sufletul sau sfint plecind din trup, 1-a urmat pe Parintele
prea^sfint.
In acea imprejurare, episcopul din Assisi se afla in pelerinaj la
sanctuarul Sf. Mihail pe muntele Gargano. Fericitul Francisc i-a
aparut in noaptea morjii sale §i i-a spus:
"lata, eu las lumea §i merg in cer". Dimineaja, episcopul,
sculindu-se, a povestit tovara§ilor sai ceea ce vazuse §i intorcindu-se
in Assisi a cercetat cu atenjie §i a putut sa constate cu siguranja ca
fericitul parinte plecase din aceasta lume chiar in momentul in care
el a aflat acest lucru prin viziune.
Ciocirliile care sint prietenele luminii §i le e frica de intunericul
serii, in momentul morpi Sfintului, cu toate ca sosea noaptea, au
venit in stoluri mari deasupra acoperi§ului casei §i rotindu-se
indelungat cu nu §liu ce fel de bucurie neobi§nuita, dadeau marturie
vesela §i vadita slavei Sfintului, care de atitea ori le-a invitat sa-1
laude pe Dumnezeu.

112
 CAPITOLUL X V

Canonizarea §i translajiunea

Francisc, slujitorul §i prietenul celui Prea Inalt, fondatorul §i

calauza Ordinului frajilor minori, campion al saraciei, model de
pocainja, crainicul adevarului, oglinda sfin'jeniei §i modelul intregii
perfecjiuni evanghelice, prevenit de harul ceresc, cu o ordine pro-
gresiva, plecind de la inceputuri umile, a atins culmile cele m ii
sublime.
Dumnezeu, care-1 facuse minunat de stralucitor in viaja pe acest
om admirabil, bogat in saracie, sublim prin umilinja, viguros prin
mortificajiune, prudent prin simplicitate §i ilustru prin onestitatea
oricarui comportament al sau, 1 -a facut incomparabU mai stralucitor
dupa moarte.
Omul fericit plecase din lume, dar acel sfint al sau, intrind in
Casa ve§niciei §i in slava cerului, pentru a bea din plin izvorul viejii,
lasase in trupul sau unele semne prea clare ale slavei viitoare; acea
carne prea sfinta care rastignita impreuna cu viciile sale, deja se
transformase intr-o noua creatura, printr-un privilegiu deosebit,
arata ochilor tuturor efigia Patimii lui Cristos §i printr-o minune
nemaivazuta, anticipa imaginea invierii!
In acele membre norocoase se observau cuiele pe care cel
Atotputernic le fabricase in mod minunat cu carnea sa; erau atit de
identificate cu insa§i carnea, incit din orice parte ar fi fost apasate,
imediat se ridicau in partea opusa, ca ni§te nervi uni{i §i duri.
S-a putut observa intr-o forma mai clara in carnea coastei, nu
im prim ata in tru p u l sau, nici provocala de mina de om, ci
asemanatoare ranii coastei Mintuitorului: acea care, in insa§i per-
soana Rascumparatorului a descoperit sacramentul rascumpararii
§i al regenerarii. •'
Cuiele aratau negre ca fierul, in timp ce rana din coasta.era ro§ie
§i redusa, aproape de forma unui cerculej, datorita contractarii
carnii, avea aspectul unui trandafir foarte frumos.
113
 Celelalte parji ale carnii ltfi, care mai inainte, din cauza bolii §i
a naturii tindeau spre negru, straluceau clt se poate de albe, anti-
cipind frumusejea corpului spiritualizat.
Pentru cine le atinge, membrele sale erau a§a de moi §i flexibile,
ca §i cum ar fi recapatat fragezimca virstei copilariei, impodobite cu
semnele vadite de nevinovSjie. In mijlocul carnii nevinovate, frapa
deci, negrul cuielor; rana din coasta batea in ro§u ca floarea
trandafirului; nu e de m irare deci, ca o a§a de frumoasS §i
miraculoasa varietate trezea in observatori bucurie §i admirajie.
Plingeau fiii care pierdeau un parinte atit de amabil; §i totu§i sc
simjeau cuprin§i de o mare bucurie atunci cind sarutau In el semnele
supremului Rege. Acea minune atit de nouS transforma plinsul In
bucurie §i Indemna intelectul de la cercetare la uimire.
Pentru cine privea, spectacolul atit de neobi§nuit, tot atit de
insemnata era consolidarea credinjei, imbold de iubire; pentru cine
auzea vorbind despre aceasta, era motiv de admirajie §1 indemn la
dorinja de a vedea.
De fapt, abia s-a raspindit §lirea morjii Parintelui §i faima
minunii, ca o mare de oameni a alergat la manSstire: voiau sS vada
minunea cu proprii lor ochi, pentru a alunga orice dubiu al rajiunii
§i sa sporeasca ernopa ji bucuria.
Ceta^enii din Assisi, in cel mai mare numar posibil au fost admi§i
sa contemple §i sa sarute acele stigmate sfinte. Unul dintre ei, un
cavaler invSjat §i prudent, cu numele de Ieronim, foarte cunoscut in
popor, deoarece se indoise de aceste semne sfinte §i era necredincios
ca §i Toma, cu mare sirguinja §i indrazneala mi§ca cuiele §i miinile
Sfintului, in prezenja frajilor §i a celorlalji cetajeni, pipaia cu pro-
priile miini picioarele §i coasta, pentru a extirpa din propria inima
§i din inima tuturor rana indoielii, palpind $i atingind acele semne
adevarate ale ranilor lui Cristos.
Pentru aceasta §i el, ca §i alpi, a denevit mai apoi martor fidel al
acestui adevar, pe care 1 -a recunoscut cu atita sirguinja §i 1 -a con-
firmat jurind pe Sfinta Evanghelie.
Frajii §i fiii care alergasera la moartea Parintelui, impreuna cu
intreaga populate, au inchinat laudelor divine acea noapte in care
saracujul marturisitor al lui Cristos murise; ele nu pSreau funeralii
pentru mort, ci veghere pentru ingeri.
Sosind dimineaja, muljimile cu ramuri de copac §i un mare
numar de faclii, in imnuri §i cintSri au escortat sfintul trup in ora§ul
Assisi. Au trecut §i pe la Biserica Sf. Damian, unde locuia atunci cu
fecioarele sale, acea nobila Clara §i care acum este slSvita in ceruri.
114
Acolo s-au oprit pujin cu sfintul trap §i 1-au prezentat acelor sfinte
fecioare, pentru ca sa -1 poata vedea distins cu perle ceregti §i sa -1
sarute. In fine, au ajuns cu marebucurie in cctate §i au inmormintat
cu loata revcrcnja acea prejioasa comoara, in Biserica Sf. Gheorghe
pentru ca acolo mai apoi predicase pentru prima oara. Acolo deci
pe drept a gasit, la sfir§it, primul loc al odihnei sale.
Venerabilul Parinte a trecut din naufragiul acestei lumi in anul
1226 de la intruparea Domnului, la 4 octombrie ,76 in seara unei
simbete §i a fost inmormintat in duminica urmatoare.
Omul fericit, abia a fost inaljat ca s5 se bucure de lumina fejei
lui Dumnezeu §i a inceput sa straluceasca prin mari §i nenumarale
minuni. Astfel, acea sfinjenie aleasa care in timpul viejii sale se
m anifestase lum ii prin exem ple de v irtu te perfecta pentru
indreptarea pacato§ilor, acum cind el dormea impreuna cu Cristos,
era confirmata de Dumnezeu cel Atotputernic prin intermediul
minunilor, spre deplina consolidare a credinjei.
Glorioasele minuni, care s-au intimplat in diferitele pSrji ale
lumii, §i generoasele binefaccri dobindite prin mijlocirea sa,
inflacarau pe mulji credincio^i la dragostea lui Cristos § 1 la vencrare
pentru Slint. Fiindca m artuna cuvintelor §i faptelor proclamau cu
glas mare marejele opere pe care Dumnezeu le infaptuia prin
mijlocirea slujitorului sau Francisc; faima acestora a ajuns la ure-
chea Suveranului Pontif, Papa Gregoriu IX.
Pe buna dreptate, pastoral Bisericii, recunoscind cu deplina
credinja §i siguranja sfinjenia lui Francisc, nu numai din minunile
auzite dupa moartea sa, dar chiar din dovezile vazute cu proprii sai
ochi §i pipaitc cu propriile sale miini in timpul viejii sale, nu a avut
nici cea mai mica indoiala ca el era preamSrit in ceruri de Domnul.
De aceea, pentru a lucra in conformitate cu Cristos, al cSrui vicar
era, cu un gind pios a hotaril sa - 1 proclame, pe pamint, demn de slava
sfln^ilor §i de toata venerajia.
In plus, pentru ca lumea cre§tina sa fie pe deplin sigura ca acest
om prea sfint se bucura de slava cerurilor, a incredinjat insarcinarea
de a examina minunile cunoscute §i dovedile cum se cuvine la acci
dintre cardinali care pareau mai pujin favorabili.
§i numai cind minunile au fost discutate cu acurateje §i aprobate
in unanim ilate de toji frajii sai cardinali §i de toji prelafii prezenji
atunci in Curia romana, a decretat ca trcbuie sa se procedeze la
canonizare.
76 Se tnjelege ca la primele vespere ale zilei de 4 octombrie, adic5 In ziua
de slmb§ta, 3 seara.
115
 A mere deri personal In ora§ul Assisi §i la 16 iulie a anului 1228
de la intruparea Domnului, In ziua de duminica, cu o solemnitale cit
se poate de mare, care ar fi lung s-o istorisim, 1 -a inscris pe fericitul
Parinte in catalogul sfinjilor.
In mod succesiv, in anul Domnului 1230, anul in care frajii au
celebrat Capitolul general din Assisi, acel trup consacrat lui
Dumnezeu a fost translat in bazilica ridicata in cinstea sa, in ziua de
25 mai. In timp ce se transporta aceasta scumpa comoara, sigilata de
bula Regelui cel prea Inalt, Acela a carui efigie el o purta, a binevoit
sa infiiptuiasca multe minuni, pentru a atrage inima credincio§ilor
cu parfumul lor mintuitor §i a-i indemna sa alerge inapoi pe urmele
lui Cristos. Era pe deplin injeles ca oasele fericite ale aceluia pe care
Dumnezeu, facindu-1 obiectul bunavoinjei §i al dragostd.din timpul
viejii sale, acum il luase cu sine in paradis ca pe Enoch, prin harul
contemplarii §i il rapise in ceruri ca pe Ilie pe un car de foe, prin
ardoarea dragostei, sa emane minunate parfumuri §i mladije, acum
cind el locuia printre florile ceregti in gradina vegriicei primaveri.
Da! a§a cum in timpul viejii sale acest fericit om a stralucit prin
semnele minunate ale virtujilor, la fel din ziua morjii sale a stralucit
§i coniinua sa straluceasca prin prea luminoasele minuni §i miracole,
care se intimpli in difcritele parji ale lumii §i prin care divina
providenja il face glorios.
Inir-adevar, prin meritcle sale, orbi §i surzi, muji §i §chiopi,
hidrapici §i paralitici, posedaji §i lepro§i, nauffagiaji §i prizonieri
primesc leac pentru suferinjele lor; infirmitaji, nevoi, pericole de
orice fel gasesc ajutor la dinsul.
Dar chiar §i invierea multor morji, infaptuita in mod minunat
prin intermcdiul sau, dovede§te credincio§ilor marea putere care o
desfa§oara Cel prea Inalt pentru a -1 preamari pe Sfintul sau.
§i celui Prea Inalt sa-i fie cinste §i slava pentru vecii vecilor.
AMIN!
AICI SE I n c h e i e VIATA f e r i c i t u l u i f r a n c i s c 7

77 Cfr.Gen.5,24.
116
 UNELE M INUNI SAVIR§ITE DE EL
DUPA MOARTE

I.

PUTEREA MIRACULOASA A STIGMATELOR

Pornind sa povestesc, in cinstea lui Dumnezeu Atotputernicul

§i spre slava fericitului Parinte Francisc, unele dintre minunile
aprobate care s-au intimplat dupa slavirea sa in ceruri, am judecat
ca trebuie sa incep de la aceea care, mai mult decit altele, dezvaluie
puterea crucii lui Isus §i ii reinnoie§te slava. 7
Francisc, omul nou a stralucit printr-un nou §i uimitor miracol,
cind printr-un privilegiu extraordinar, neacordat timpurilor pre-
cedente, a aparut insemnat §i impodobit §i sfintele stigmate, care au
imprimat pe trupul sau muritor imaginea Rastignitului. Orice laude
ar rosti limba omeneasca despre apeasta minune, nu ar fi niciodata
lauda potrivita.
Intr-adevar, intreaga opera a omului lui Dumnezeu, in public §i
in particular, {intea la crucea Domnului: de aceea a luat haina
pocainjei, facuta in forma de cruce, inchizindu-se intr-insa, pentru
ca sa pecetluiasca chiar §i la exterior trupul sau cu pecetea crucii §i
care a fost imprimaia in inima sa la inceputul convertirii. Pentru
aceasta, a voit ca a§a cum sufletul sau era imbracat in interior cu
Domnul cel Rastignit, la fel §i trupul sau sa se imbjrace cu armele
crucii §i ca armata sa sa lupte sub acela§i steag cu care Dumnezeu
infrinsese puterea diabolica.
Mai mult, in diferite rinduri, de cind incepuse sa lupte pentru
cel Rastignit, au stralucit in jurul lui misterele Crucii.78
78 In limp ce 3 Cel. 1 situeaza ca prima minune a lui Francisc na§terea ji
raspindirea Ordinului sau, Sf. Bonaventura, care cu mare alenpe a
subliniat asemanarea sa cu Isus Rastignit, pune pe primul locstigmatele.
117
 Aceasta apare clar celui care considera desfa§urarea viepi sale,
adica celui care considera cele §apte aparijii ale crucii Domnului,
de care el a fost in intregime transfigurat prin lucrarea dragostei
extatice fa (a de el, dupa chiar chipul Rastignitului, in duh, in inima,
in fapte.
De aceea, pe drept, marele §i milostivul Rege, binevoitor peste
orice inchipuire omeneasca fa(a de acela pe care - 1 iubejte a voit ca
Francisc sa poarte intiparit in propriul sau trup, stindardul Crucii
said: acela care avusese darul unci dragoste extraordinare pentru
cruce, putea foarte bine sa obpna de la Cruce, o cinste extraordinary.
(3 Cel. 2-3; 1 Cel. 90).
Pentru a alunga orice nor de indoiala §i a dovedi autenticitatea
acestei minuni uimitoare §i de nccontestat, sint nu numai marturiile
absolut dcmne de crezare ale acelor care au'vazut §i pipait, dar §i
admirabilele aparipi §i minuni care au stralucit dupa moartea
Sfintului.
Papa Grigoriu IX 7980 de fericita amintire, caruia Sfintul ii prezi-
sese alegerea la Catedrala lui Petru, mai inainte de a-1 canoniza pe
stegarul crucii, nutrea in inima sa indoieli asupra ranii de la coasta.
Ei bine, intr-o noapte, a§a cum acelap slavit prelat povestea printre
lacrimi, i-a aparut in vis fericitul Francisc care cu o faja mai curind
severa, 1 -a mustrat pentru acele ezitari §i ridicind bine bra^ul drept
a dcscoperit rana §i a cerut un flacon pentru a culege singele ce
curgea din coasta.
Suveranul Pontif, in viziune, i-a inlins flaconul cerut §i 1-a vazut
cum se umple cu singe viu pina sus. De atunci el s-a inflacarat de o
maTe devopune §i un zel fervoros pentru acea sfinta minune, pina
intr-atit incit nu reu§ea sa suporte pe oricine ar fi indraznit, in
mindria §i ingimfarea sa, sa nu rccunoasca realitatea acelor semne
exterioare stralucitoare, fara a -1 mustra cu asprimc.
Un anumit Irate, minor prin profesiune, prcdicator de funcpe,
eminent prin faima virtuplor sale, credea cu fermitate in faptul
stigmatelor. Numai, examinind in sinea lui explicarea acestei minuni
79 Cfir. Luca. 24,39.
80 in aceasta culegere de minuni, Sf. Bonaventura alege numai pe acelea
ce s-au tnttmplat dupa moartea Sfintului Francisc, scojindu-le, in
majotitate, din 3 Cel. (chiar din Trattato dei miracoli), o parte chiar din
1 Cel. §i 2 Cel. adaugindu-se §i unele noi, exemplu aceasta prima,
privitoare la stigmate: visul Papei Gregoriu IX, pentru un moment
necredincios. in anul 1237, Gregoriu IX, a scris trei bule in care a aparat
acest privilegiu al Sfintului Francisc. (Cfr. B.F.I. pp. 221-214.)
118
 dupa logica omeneasca, s-a simtit atins de nu §tiu ce indoieli. Timp
de mai multe zile a fost prada acelei lupte interioare, pe care
raponamentul sau, bazat pe simjuri, o intarea. Dar intr-o noaple, in
timp ce dormea, i-a aparut Francisc sub infaji§area umiia §i severa,
rabdatoare, miniat §i cu picioarele murdare de noroi. §i i-a spus: "Ce
sint aceste lupte, aceste conflicte ale tale? Ce sint aceste mizerabile
indoieli? Privegte miinile §i picioarele mele".
§i fratele vedea, da, miinile strapunse, dar nu reu§ea s5 vada
stigmatele in picioarele murdare de noroi. "Indeparteaz5 de pc
picioarele mele noroiul, i-a spus atunci Sfintul, — §i vei recunoagte
locul cuielor". Fratele a imbraji§at cu devojiune picioarele §i, in timp
ce le curSja de noroi, a putut sa pipaie cu miinile sale locul cuielor.
Imediat se tezejte §i izbucne§te in lacrimi, curajind astfel
primele sale sentimente, intunecate de noroi, §i cu baia de lacrimi §i
printr-o marturisire publica. (3 Cel. 10).
In cetatea R om ei, o m atroana, nobila prin sinceritatea
moravurilor §i cinstea familiei, il alesese pe Sf. Francisc ca patron §i
avea un tabjou cu chipul sau in camera secretl unde in taina se ruga
Piirintelui. Intr-o zi, in timp ce se ruga fixind chipul Sfintului, a fost
cuprinsa de o mare durere $i uimire. Constatind c l pe ea nu erau
pictate sfintele semne ale stigmatelor. Dar nu trebuia sa te miri daca
in picturS nu era ceea ce pictorul nu pusese. Timp de mai rtiulte zile,
doamna a cercetat cu nelini§te care putea sS fie cauza unei asemenea
omisiuni. §i iata ca intr-o zi, au aparut pe tablou, pe nea§teptate,
acele semne minunate, a§a cum de obicei sint pictate in tablourile
cu Sfintul.
Tremurind toala, a chemat indata pe fiica sa, credicioasa lui
Dumnezeu; o inlreaba daca pina atunci chipul era fara stigmate.
Fiica sa afirma §i jura ca inainte era a§a, fara stigmate, in timp ce
acum il vedea in mod sigur cu stigmate.
Dar adesea mintea omeneasca se impinge ea insa§i in prapastie,
punind la indoiaia adevarul. §i astfel, din nou se insinua in mintea
doamnei o indoiaia funesta: poate ca acel tablou fuscse Inca de la
inceputpictat cu semnele stigmatelor.
Dar, pentru ca sa nu fie disprejuita prima minune, puterea lui
Dumnezeu a adaugat o a doua. Inlr-adevar, acele seipne minunate
au disparut pe nea§teptate, lasind imaginea fara ele. In acest fel, a
doua minune devenea dovada cclei dintii.
In Catalonia, linga Lerida ,8 1 un om care sc numea Toan era
devolal Sf. Fancisc; intr-o seara mergea pe un drum, unde statea
81 3 Cel. 11-13 o plaseaza Insa In Spania, "In impara^ia Castiliei", Sf.
Bonaventura introduce alte variante.
119
intinsa o cursa pentru a -1 ucide, nu pe el care nu avea du§mani, ci
pe un altul, care-i semana §i care in acea seara se afla in tovara§ia sa.
Sarind din ascunzatoare, asasinul, care-1 luase pe loan drept
du§manul sau, 1-a lovit de moarte de multe ori cu spada, Nu mai era
absolut nici o speranja de salvare. Intr-adevar, prima lovitura ii
desprinsese aproape total un umar §i brajul iar a doua ii deschisese
sub mamela o asemenea taietura ca suflarea care ie§ea afara pe acolo
ar fi putut sa stinga §ase luminari deodata.
Dupa parerea medicilor, era imposibil sa fie tratat, pentru ca
ranile erau cangrenate §i exalau un miros insuportabil, intr-atit incit
pina §i sopa simjea o violent! repulsie.
Fiind de acum pierduta orice speranja in leacurile omenegti, cfel
ranit a indreptat intreaga sa devojiune ca sa dobindeasca ocrotirea
fericitului Parinte Francisc, pe care deja il invocase cu mare credinja,
sub grindina loviturilor, impreuna cu Sf. Fecioara. §i iata: in timp ce
zacea pe patul solitar al nenorocirii sale §i veghind §i gemind, s-a
apropiat de el un oarecarc, imbracat in frate minor: parea ca a intrat
pe fereastra. Ghemindu-1 pe nume, i-a spus: "A§a precum tu ai avut
incredere in mine, iata ca Domnul te va vindeca".
Infirmul 1-a intrebat cine era: acesta a raspuns ca era Francisc §i
imediat s-a apropiat de el, i-a dezlegat fe§ele de pe rani §i a intins un
unguent (a§a se parea) pe toate plagile.
La contactul cu acele miini stigmatizate, care primisera de la
Mintuitorul puterea de a insanato§i, disparind ce era putred, carnea
s-a relacut, ranile s-au cicatrizat lasindu -1 pe cel ranit, complet
sanatos, ca mai inainte. Dupa ce a facut aceasta, fericitul Francisc a
disparut. §i acel om, simjindu-se insanato§it, a izbucnit in strigate
de bucurie §i de dragoste la adresa lui Dumnezeu §i a fericitului
Francisc; a chemat-o pe sojie, care alergind in graba §i vazindu-1 deja
in picioare, cind ea gindea ca trebuie sa- 1 inmorminteze in ziua
urmatoare, uimita §i inspaimintata, a inceput sa Jipe, facind sa se
adune toji veeinii. Au alergat, rudele au incercat sa- 1 puna din nou
in pat, crezindu-1 nebun, dar el, opunind sforjarilor lor rezistenja,
proclama §i demonstra ca a fost vindecat.
Toji, strafulgeraji de uimire ca §i ie§iji din fire, credeau ca vad o
fantasma, gasindu-se in faja cu acela pe care cu pujin mai inainte il
vazusera sfijiat de rani oribile §i de acum aproape putrezit, acum
intreg, sanatos §i vesel. Cel care fusese vindecat prin minunea
aceasta, le-a spus: "Sa nu va fie frica: nu vedeji nici o fantasma. Sfintul
Francisc, care abia a disparut de aici, m-a atins cu miinile sale sfinte
§i m-a vindecat in intregime de orice rana."
120
 Faima primei minuni se raspinde§te §i cre§te; tot poporul alear-
ga §i recunoa§te intr-o minune alit de puternica virtutea miraculoasa
a stigmatelor Sfintului Francisc §i, plin de admirajie §i de bucurie,
cinta imnuri §i osanale stcgarului lui Cristos.
Era normal ca fericitul Parinte, mort in trup §i de acum viu in
Cristos, facindu-§i simpta prezenja sa miraculoasa §i atingerea suava
a sfintelor sale miini, sa acorde sanatatea unui om ranit mortal.
Intr-adevar, el purta in sine stigmatele Aceluia care murind din
mila §i inviind intr-un mod minunat, a insanato§it cu ranile sale
neamul omenesc ranit §i parasit, pe jumatate mort pe cale. (3 Cel.
11-13).
La Patenza, ora§ in Puglia, era un cleric cu numele Ruggero, o
persoana respectabila §i canonic al Bisericii mari. Ruggero, chinuit
de o boala, a intrat intr-o zi sa se roage in biserica, unde se afla o
icoana care-1 reprezenta pe fericitul Francisc insem nat cu
glorioasele stigmate; §i a inceput sa aiba indoieli asupra acelei
minuni atit de sublime: i se parea un lucru extraordinar, imposibil.
In timp ce se lasa dus de aceste ginduri de§arte care-i raneau mintea,
s-a simpt lovit in palma miinii stingi, sub manu§a §i a auzit un zgomot
ca al unei lovituri: parea acela al unei sagep aruncate de arc.
Indurerat de rana §i uimit de zgomotul acesta §i-a scos indata manu§a
pentru a controla cu ochii ceca ce simpse §i percepuse prin tact §i
auz. Ei bine, mai inainte in palma nu era urma de rana; iar acum, in
centrul miinii se vedea o plaga care parea cauzata de o lovitura de
sageata §i care emana o caldura a§a de puternica incit mai ca- 1 facea
sa le§ine. Dar minunea este ca pe manu§a nu aparea nici un semn:
evident, acea rana pricinuita in mod tainic indica rana secreta a
inimii. J ip a §i urla timp de doua zile sub groaznica durere §i face
cunoscuta tuturor necredinja sa ascunsa; jura ca el crede ca Sfintul
Francisc a avut cu adevarat stigmatele §i declara ca toate indoielile
sale au disparut ca ni§te fantasme.
Se roaga §i-l implora pe Sfintul lui Dumnezeu sa-1 ajute, in
numele sfintelor stigmate §i face mai fructuoase multele rugaciuni
ale inimii cu o mare revarsare de lacrimi. Lucru intr-adevar minunat:
abia i se vindeca mintea, refuzind necredinja §i i se vindecS §i trupul
sau. Orice durere se potole§te, inceteaza fierbinjeala, dispare orice
urma de rana.
Astfel, bunatatea providenpala a cerului a vindecat boala in-
vizibiia a spiritului cu o cautcrizarc vizibilS in came, vindecind
totodata sulletul §i trupul. Acel om devine umil, devotat §i ramine
pentru totdeauna legat printr-o mare familiaritate cu Sfintul §i
121
Ordinul frajilor.
Aceasta minune a fost marturisita cu juramint §i noi am luat
cuno§tinJa din scrisoarea episcopului, intarita cu sigiliul sau.
Privitor la realitatea sfintelor stigmate, deci, nici o ezitare pentru
itimeni; asupra acestui punct, nimeni sa nu aiba ochiul rau, pentru
ca Dumnezeu este bun, ca §i cum un dar atlt de extraordinar nu s-ar
potrivi cu Bunatatea ve§nica.
De fapt, nimeni care este sanatos la minte, nu poate sa nege ca
nu i-ar intoarce total spreslava lui Cristos, faptul ca mulji credincio§i
ar adera la Cristos, capul lor cu aceea§i dragoste serafica a lui
Francisc §i ar fi socotiji vredniri sa poarte in lupta o armura ca a sa
§i sa ajunga la o slava ca a sa in Imparajie. (3 Cel. 6 ).

II.
MORJI iNVIAJI

in tirgul Monte Marano, aproape de Bonaventura, murise o

femeie deosebit de evlavioasa catre Sfintul Francisc.
Seara au venit clericii pentru funeralii §i deja se pregateau sa
celebreze vegherea cu rcpetartea psalmilor, cind, pe nea§teptate, in
vederea tuturor, femeia s-a ridicat pe pat §i 1 -a chemat pe unul din
preojii de fa|a, care era na§ul ei §i i-a spus: "Parinte, vreau sa ma
marturisesc; asculta pacatul meu. Cind am murit, trebuia sa fiu
aruncata intr-o inchisoare groaznica, pentru ca nu marturisisem
pacatul pe care sint gata sa-1 spun. Dar pentru mine s-a rugat Sfintul
Francisc, pe care in timpul viejii totdeauna 1-am slujit cu devojiune
§i astfel mi s-a invoit sa ma intorc acum in trup, pentru a marturisi
acel pacat §i sa-mi merit viaja ve§nica. Dupa ce-1 voi fi marturisit,
iata, ma voi grabi spre pacea promisa".
Tremurind, s-a marturisit la preotul care tremura §i el §i dupa ce
a primit dezlegarea s-a intins in pace pe pa tul sau §i a a dormit fericita
in Domnul. (3 Cel. 40).
In satul Pomarico, situat intre munjii din Puglia, doi soji aveau
o singura fiica, de virsta frageda, iubita cu duio§ie. Dar o boala grava
a condus-o la mormint. Parinpi sai, disperind sa mai aiba alji urma§i
se considerau morji odata cu ea. Au venit rudele §i prietenii pentru
122
acele funeralii prea demne de pirns; dar nefericita mama, zadnd
cople§ita de dureri de nespus §i cuprinsa de o tristeje nesfir§ita, nu
observa nimic din ceea ce se facea.
Intr-aceasta, Sfintul Francisc, in tovara§ia unui singur frate a
binevoit sa viziteze cu o aparijie 82 pe mihnita femeie pe care o
cuno§tea ca o credincioasa a sa. Vorbindu-i cu mila, i-a zis: "Nu
plinge, pentru ca lumina luminaiii tale, pe care tu o plingi ca stinsa,
i$i va fi restituita prin mijlocirea mea".
Femeia s-a ridicat imediat §i povestind tuturor ce-i spusese
Sfintul, a interzis ca sa se procedeze la inmormintare; apoi, invocind
cu o mare credinja numele Sfintului Francisc, a prins-o de mina pe
fiica moarta; vie, sanatoasa §i salvata, a facut-o sa se scoale in
mijlocul uimirii tuturor. (3 Cel. 46).
Odata, frajii Nocera (Umbra) aveau nevoie de un car, 1-au cerut
cu imprumut pentru pujin timp unui oarecare Petru. Dar acesta,
orbe§te, a raspuns lansind injurn, in locul ajutorului cerut, rostind o
injuratura impotriva Sfintului Francisc, in locul pomenii cerute in
numele sau.
S-a cait imediat omul de nebunia sa, pentru ca Dumnezeu 1-a
facut sa simta in inima frica de razbunarea sa, care, de altfel, a venit
imediat. De fapt, fiul sau primul nascut, s-a imbolnavit pe nea§tep-
tate §i pujin dupa aceea a murit.
Nefericitul tatd se rostogolea pe pamint §i nu inceta de a -1 invoca
pe Sfintul Francisc, sfintul lui Dumnezeu, strigind in lacrimi: "Eu
sint acela care am pacatuit, eu care am vorbit ca un uciga§; ar fi
trebuit sa ma pedepsiji direct pe mine, in persoana mea. O Sfinte,
acum ca m-am cait, restituie-mi ceea ce ai luat atunci rind blestemam
ca un nelegiut! Ma consfinjesc (ie, ma supun pentru totdeauna in
slujba ta §i totdeauna voi oferi lui Cristos un pios sacrificiu de lauda
pentru a cinsti numele tau!"
Lucru minunat: la aceste cuvinte, copilul a inviat §i facind sa
inceteze plinsetele, a povestit ca abia murise §i ie§ise din trup, ca a
fost condus de Francisc, care apoi 1-a recondus in viaja.
Fiul, de abia §apte ani al unui notar din Roma, §i-a pus in cap,
a§a cum fac copiii, sa o urmeze pe mama care era pe punctul de a
merge la Bisenca San Marco. §i cum mama il constrinsese sa ramina
acasa, s-a aruncat de la fereastra palatului §i lovindu-se de pamint, a
murit pe loc.
Mama, care nu era prea departe, banuind dupa zgomot ca i-ar fi
82 Amanuntul aparipei nu este In 3 Cel. 46, ci este o interpretare, legitima
a uneia dintre minunile intimplate dupa moartea Sfintului Francisc.
123 /
cazut copilul, s-a Intors in grata §i vazind ca pe nea§teptate i§i
pierduse fiul prin acea cadere nenorocita, a inceput sa se sQ§ie cu
propriile sale miini, ca pentru a se pedepsi ea insa§i, in timp ce
Jipetele sale de durere, ajijau la plins toata vecinatatea.
D ar un frate din Ordinul minorilor, cu numele de Rao, care
mergea in acel loc pentru a predica, s-a apropiat de copil §i apoi, plin
de credinja i-a zis tatalui: "Crezi tu ca Francisc, Sfintul lui Dumnezeu
poate sa - 1 invie din morji pe fiul tau, in baza acestei iubiri pe care a
avut-o totdeauna catre Cristos, mort pe cruce, pentru a reda viaja
oamenilor?"
Tatal a raspuns ca o credea cu tarie §i ca din acel moment va fi
pentru totdeauna un servitor credincios al Sfintului, daca^ pentru
meritele sale, Dumnezeu i-ar fi dat un dar atit de mare.
Acel frate s-a prostem at in rugadune impreuna cu fratele care
era insojitorul sau §i i-a indemnat pe top cei prezenp sa se roage.
Cind s-a terminat rugaciunea, copilul a inceput sa ca§te un pic,
a deschis ochii §i a ridicat brajele §i, in fine, s-a ridicat singur §i indata,
in prezenja tuturor, a inceput sa mearga, sanatos §i teafar, redat viepi
§i totodata minluirii prin admirabila putere a Sfintului. (3 Cel. 42).
In ora§ul Capua, un copil, jucindu-se cu mulp alpi linga malul
riului Volturno, a cazut pe nea§teptate, din neatenpe in curentul
navalnic care 1 -a inghipt §i 1 -a inmormintat in nisip.
Ceilalp copii, care se jucau cu el linga riu, au inceput sa ppe tare,
faciqd sa vina in ajutor o mare mulpme.
Intreaga populape a inceput sa-1 invoce cu devopune pe fericitul
Francisc, rugindu-1 sa priveasca la crcdinja parinplor sai atit de
evlaviop catre el, sa binevoiasca a - 1 smulge pe fiu de la moarte.
Un inotator care se gasea pc acele Iocuri, auzind acele ppete s-a
apropiat §i s-a informat despre cele intimplate. Dupa ce au invocat
ajutorul fericitului Francisc, a reu§it sa gaseasca apoi cadavrul
copilului, scufundat in noroi ca inir-un mormint. L-a dezgropat §i
1 -a adus la mal constatind ca de acum era mort.
Dar populapa inconjurindu-1, cu toate ca vedea ca acest copil
era mort, ppa tare, continuind sa plinga §i sa se tinguiasca "Sfinte
Francisc, reda-1 pc copil tatalui sau".
§i chiar §i Evreii, cafe alergasera, migcap de o compatimire
naturala, spuneau: "Sfinte Francisc, Sfinte Francisc, reda-1 pe copil
tatalui sau!" 3 83
83 Aceasta propozijie incidents lipse§te din povestirea lui 3 Cel. 44. Opinia
lui AF. X. p. 632 este ca fraza a cazut din manuscrisul 3 Cel. din distracpa
copistului tn fa{a a doua fraze cu o parte identica. Aceasta propozijie este
de o certa tnsemnatate pentru istoria faimei §i devopunii pentru Francisc.
124
 Pe nea;teptate copilul, in bucuria §i uimirea generals, s-a ridicat
in picioare, sanatos §i teafSr §i a cerut sa fie dus la Biserica Sfintului
Francisc, pentru ca voia sa-i muljumeasca cu devojiune, bine §tiind
ca el, cu puterea sa, 1-a inviat. (3 Cel. 44).
In ora§ul Sessa, intr-un cartier denumit "La Coloane", o casa s-a
prabu§it pe nea§teptate, tirind un tinar §i ucigindu-1 pe loc. La
zgomotul prabu§irii, barbaji §i femei alergind din toate parjile au
migcat grinzile §i au dus mamei trupul fiului mort.
Dar nefericita, printre sughijuri amare, a§a cum putea, cu o voce
plina de durere striga: "Sfinie Francisc, Sfinte Francisc, reda-mi-1 pe
fiul meu!" Nu numai ea, dar §i toji cei prezenji invocau cu in siste n t
ajutorul Sfintului Francisc.
In cele din urma, nemaivazind nici un semn de viaja, au pus
cadavrul pe un patuj in a§teptare ca sa fie inmormintat a doua zi.
Mama insa, care avea incredere in Domnul §i in meritele
Sfintului sau, a facut promisiunea ca sa dea o fa{a de masa noua
pentru altarul fericitului Francisc, daca el il va readuce la viaj5 pe
fiul sau.
§i iata ca, spre miezul nop{ii, tinarul a inceput sa ca§te, a sim{it
cum curge din nou caldura in membrele sale §i s-a ridicat viu §i
sanatos, izbucnind in exclamapi de laude §i indemnind clerul care se
adunase acolo §i tot poporul sa laude §i sa muljumeasca cu bucurie
lui Dumnezeu §i fericitului Francisc. (3 Cel. 45).
Un tinar din Ragrisa, cu numele de Geraldino, mersese la vie cu
ocazia culesului. In timp ce la crama statea in faja teascului, atent sa
umple burdufurile, ni§te gramezi de lemne s-au prabu§it facind sa
cada pietre mari, care i-au zdrobit capul.
Tatal a alergat indata in ajutorul fiului; dar, disperat de a nu-1
mai putea salva, n-a incercat nici macar sa- 1 ajute §i 1 -a lasat acolo
a§a cum era sub pietre.
Viticultorii auzind vaietele lui puternice, au alergat imediat §i
imparta§ind durerea grea a tatalui, 1 -au scos din darimaturi pe tinar
care de acum era cadavru. Dar tatal, prostemat la picioarele lui Isus,
il ruga cu umilinja sa binevoiasca sa i-1 redea pe fiul sau unic, prin
meritele Sfintului Francisc, a carui sarbatoare era aproape.
I§i inmuljca rugaciunile §i fagaduinjele pentru opcrele de pie-
tate, promijind sa mearga impreuna cu fiul sau in pelerinaj la
mormintul Sfintului, daca ar fi inviat.
Lucru cu adevarat minunat: tinarul care avusese tot trupul
strivit, viu §i nevatamat §i plin de bucurie a inceput sa-i mustre pe
Leg. Moralis Umbra o raporteaza AF. X. p. 551.
125
 cei care plingeau marturisind ca fusesc ad us la via {a prin mijlocirea
Sfintului Francisc.(3 Cel. 47).
Francisc a facut sa invie un mort chiar in Germania. Despre acest
fapt, Papa Grigore se face garant printr-o scrisoare apostolica,
.anun^ind tuiuror frajilor veniji la Assisi pentru Capitol in ziua
translajiunii Sfintului §i umplindu-i de bucurie.
Chipul in care s-a intimplat aceasta minune nu am putut sa-1 aflu
§i pentru aceea nu I-am descris84, dar sint sigur ca documentul papal
este mai puternic decit orice marlurie. (3 Cel. 48).

III.
SALVA J I DIN PRIMEJDIA DE MOARTE

In preajma Romei, un om nobil cu numele Rudolf, impreuna cu

devotata lui sojie, primise in casa sa pe frajii minori, fie din dorinja
de ospitalitate, fie din devojiune §i dragoste catre fericitul Francisc.
Dar in acea noapte, paznicul castelului, dhre dormea pe virful
turnului pe o gramada de lemne pusa chiar pe o ie§itura a zidului,
pr5bu§indu-se gramada de lemne, el a cazut pe acoperi§ul palatului
§i de acolo pe pamint.
La zgomotul caderii, intreaga familie s-a trezit; castelanul §i
castelana au alergat impreuna cu frajii, intuind ca paznicul cSzuse
din turn.
Numai ca acesta dormea atit de profund ca nu s-a trezit nici prin
dubla cadere nici de zgomotul §i Jipetele acelora care au alergat. In
sfirgit, tragindu-1 §i impingindu-1, au reu§it s2-l trezeascS. El atunci
a inceput sa se plinga ca 1 -au deranjat brusc dintr-un somn atit de
suav, tocmai cind, dupa cum afirma el, dormea dulce in brajele
fericitului Francisc.
Dar cind a fost informat de ceilalji despre modul in care cazuse
§i s-a vazut acolo pe pSmint cu toale ca adormise pe virful turnului,
a ramas uimit; nu observase nici ceea ce i se intimplase. §i atunci a
promis in faja tuturor, din dragoste cStre Dumnezeu §i catre Sf.
84 SfintuI Bonavcntura repeta identic nota din 3 Cel. 48. Grigore IX a
declarat aceasta minune tn bula "Mirificans" din 16 mai 1230. (Cir. BF.I.
5P-64'65)-
126
 Francisc sa faca pocainja. (3 Cel. 49).
In satul Pofi care se alia in Campania, un preot, cu numele de
Toma, incepuse sa repare moara bisericii. Dar mergind in mod
imprudent de-a lungul extremitapi conductei prin care apa curgea
in mare cantitate formind o bulboana adinca, a cazut pe nea§teptate
§i s-a incurcat intre paletele rojii care face sa se invirte moara.
Zaclnd astfel, intins pe spate, incurcat intre lcmne §i simpnd apa
navalnic pe faja, il invoca pe Sf. Francisc, numai cu inima plingind,
neputind s-o faca cu limba. A ramas in acea pozipe mult timp.
Tovaragii sai ne§tiind in ce alt fel ar putea s!-l salveze au invirtit cu
violen)i piatra morii in sens contrar: astfel preotul a fost impins
afar! de palete; dar acum era tirit la vale de curent. §i iat!: un mate
minor, imbr!cat intr-o tunica alba §i incins cu o funie, 1 -a apucat de
brat §• cu mare delicatete 1-a tras afara din apa spunind: "Eu sint
Francisc, pe care tu 1-ai invocat".
Simpndu-se eliberat intr-un asemenea mod §i plin de uimire,
preotul voia sa sarute urmele picioarelor sale §i alerga nelini§tit
incoace §i incolo intrebind pe tovaragi:^
"Unde este? Unde s-a dus Sfintul? In ce parte a plecat?"
Atunci, top acei oameni, tremurind de fric!, s-au plecat la
pamint, preamarind faptele mari §i slavite ale lui Dumnezeului celui
Prea Inalt §i minunata mijlocire a umilului sau slujitor. (3 Cel. 50).
Cijiva tineri din satul Celano merseser! sa coseasc! iarba intr-o
cimpie unde era un put vechi care acea partea de sus ascunsa §i
acoperita in intregime de iarba care crescuse acolo cu putere.
Apa putului era adinca de circa patru picioare. Cind tinerii s-au
raspindit prin cimpie, unul dintre ei a cazut pe nea§teptate in pup
Insa in timp ce cu trupul se scufunda in gura putului, el cu spiritul
se ridica in inaltimi pentru a invoca ajutorul SHntului Francisc §i
tocmai in timpul caderii striga: "Sfinte Francisc, ajuta-ma!"
Top ceilalp, pentru c! nu-1 vedeau aparind s-au pus s!-l caute
peste tot, tipind §i plingind. Descopeiind in sfir§it ca el cazuse in put,
s-au in tors in fug! in sat, pentru a semnala incidentul §i a cere ajutor.
S-au intors inapoi cu o mare mulpme de oameni. Unul a fost
coborit in put cu o funie §i 1 -a v!zut pe tin!r care ie§ea la suprafata
apei complet nev!tamat.
Tras afar! din pup tinarul a spus tuturor celor prezenti: "Cind
am cazut pe nea§teptate, am invocat protecpa fericitului Francisc §i
el, in timp ce c!deam a venit indata ling! mine, m-a prins de min! 85
85 >Se va tnjelege Campagna romana, actuala Ciociaria, tn opozipe cu cea
Maritima, care se afla in Lapumul septentrional.
127
 u§or §i nu m-a mai lasat, pina cind impreuna cu voi, m-a facut sa ies
din puj". (3 Cel. 51). ’
In Biserica Sflntului Francisc la Assisi, in timp ce episcopul
din Ostia — acela care apoi avea s5 devina Papa Alexandru —
predica in prezenja Curiei romane, o lespede grea §i mare, lasdtS din
neglijenja pe amvon care este inalt §i din piatrl, din cauza unei
izbituri prea mari, a cazut pe capul unei femei. Cei prezenji, vazind
ca femeia avea capul sfarimat, s-au gindit ca era de acum moarta §i
au acoperit-o cu mantia pe care o avea pe spate, in intenjia de a
scoate afara din biserica trista povara, indata ce predica s-ar fi
terminat.
Dar femeia s-a recomandat cu incredere fericitului Francisc
inaintea altarului caruia se gasea intinsa. §i iata, cind s-a terminat
jfiedica, femeia s-a ridicat in prezenja tuturor, sanatoasa §i teafSra,
perfect nevatamata.
Dar mai este ceva inca mai minunat: in timp ce pina atunci
suferise de o durere de cap aproape continue, de atunci inainte a fost
“complet eliberata, dupa cum marturise§le ea mai apoi.
La Corneto, in timp ce unele persoane devotate, lucrau in
sihastria frajilor la turnarea unui clopot, un bSiejel de opt ani, cu
numele de Bartolomeu, a mers s§ duca frajilor pujina mincare
pentru lucratori.
§i iata: pe neajteptate, o rafala puternica de vint, lovind casa, a
trintit cu violenja u§a de la poarta cea mare §i grea in spatele
baiejelului. Lovitura a fost atit de violenta incit te ficea s5 crezi ca
el a fost omorit, strivit de acea greutate enorma care-l inmormintase
§i-l acoperise complet, facindu-1 sa dispara din vedere.
Top cei prezenji au alergat, invocind dreapta miraculoasa a
fericitului Francisc. Tatal baiatului, crispat de durere nu mai reu§ea
sa de mi§te; dar se ruga cu inima §i cu glasul, oferindu - 1 pe fiu,
Sflntului Francisc. In sflr§it, au reujit sa mi§te greutatea nenorocitS:
§i iata, copilul pe care -1 credeau mort a aparut vesel §i muljumit, ca
§i cum atunci s-ar fi trezit din somn, perfect nevatamat.
lmplinindu-§i votul, cind a avut patrusprezece de ani, s-a facut
frate minor §i a devenit apoi un predicator invajat §i vestit. (3 Cel.
54).
Ni§te muncitori din Leulini extrasesera din munte o piatra
foarte mare, care trebuia sa fie pusa pe altarul unei bisericunchinata
Sflntului Francisc la pujine zile inainte de a fi consacrata. In timp ce86
86 Acest episod nu este relatat de Celano. Episcopul este Rinaldo dei Conti
di Segni, numit episcop de Ostia fn 1254 §i ales Pap§ In 1254.
128
 oamenii, circa patruzeci, i$i intensificau eforturile pentru a o face sa
aluncce pe vehicol, piatra a cSzut peste unul dintre ei §i 1 -a acoperit
ca o lespede de mormint.
Tulburap §i buimacip, nu §tiau ce s5 fac5, a§a ca mare parte din
ei, pierzind orice speranja, au plecat.
Dar cei zece rlma§i, s-au pus sa-1 invoce cu glas plingSrej pe
Sfintul Francisc s5 nu permits ca un om sS moarS intr-un mod atit
de ingrozitor, tocmai cindmuncea In serviciul sSu. Apoi, reluindu-§i
curajul au reu§it sS mi§te piatra cu o asemenea u§urin{3 incit i-a
convins pe top cS la mijloca fost intervenpa miraculoasS a Sfintului
Francisc. Omul s-a ridicat, pe deasupra, a vazut cu o vedere perfect
clarS, in timp ce pina atunci vedea rau.
In acest fel, top au putut sS inJeleagS, cit este de puternicS
mijlocirea Sfintului Francisc in situapi disperate. (3 Cel. 57).
U n fapt analog s-a intimplat linga San Severino, in Marca
d’Ancona. O piatrS enormS, provenita de la Constantinopol, era
tirita de m ulp oameni la Bazilica Sfintului Francisc cind, pe
neajteptate, a alunecat §i a cSzut peste unul dintre ei. Au crezut ca
acesta nu era numai mort ci complet zdrobit. §i in schimb, a inter­
vene ajutorul fericitului Francisc, care a Jinut piatra ridicatS, pinS
cind omul, dind la o parte acea mare greutate, a ie§it afarS sSnStos
§i teafar, perfect nevatamat. (3 Cel. 58).
Bartolomeu, un cetajean din Gaeta, in timp ce lucra la con-
struitrea unei biserici a fericitului Francisc, fara a-§i precupep
sudoarea, a fost grav ranit de o grinda instabilS care, cazind asupra
lui, i-a strivit capul. Simpnd ca moartea era de acun iminenta, ca o
persoana credincioasa §i pioasS ce era, a cerut unui frate Viaticul.
Fratele, fiind sigur ca nu va ajunge la timp cu Viaticul, pentru c5
acela parea ca de acum era la capatul viepi, s-au slujit de formula
Sfintului Augustin: "Sa crezi §i deja te-ai §i impartS§it".
D ar in noaptea urm atoare, fericitul Francisc i-a aparut
muribundului, in tovara§ia a unsprezece frap §i purtind la piept un
m ielu§el, s-a ap ro p iat de patul sau §i 1 -a strigat pe nume:
"Bartolomeu, nu te teme, pentru c3 dujmanul nu va birui impotriva
ta; el care voia sa te suslraga din slujba mea. Acesta este mielu§elul
pe care tu ai cerut sa-L prime§ti §i care pentru sfinta ta dorinja, L-ai
§i primit. Prin puterea sa vei obpne nu numai mintuirea sufietului,
dar chiar §i pe cea a trupului". §i astfel, fScind sa-i alunece miinile
peste ranile lui, i-a poruncit sa se intoarcS la munca sa.
Bartolomeu s-a ridicat repede §i dimincaja s-a prezentat teafar
§i vesel in fa {a acelora care -1 lasasera pe jumatate mort.
129
 Exemplul acestui om §i minunea Sfintului lasindu-i pe toji
uimiji, a indemnat inimile la devojiune §i dragoste faj5 de fericitul
Parinte. (3 Cel. 59).
Un oarecare Nicola, din Ceprano, a cazut intr-o zi in miinile
unor cruzi du§mani, care, decigi sa- 1 trimitS pe lumea cealalta, s-au
napustit cu salbaticie asupra sarmanului om, acoperindu - 1 cu rani §i
1 -au lasat numai atunci cind 1 -au crezut mort sau pe punctul de a
muri.
Dar Nicola sub furia primelor lovituri strigase cu glas tare:
"Sfinle Francisc, ajuta-ma!" Mulji au auzit din departare acest
strigat, chiar daca nu i-au putut veni in ajutor.
Dus in sfirgit acasa, tavalit in singelc sau, Nicola declara cu mare
incredere ca el, prin acele rani nu avea s5 vada moartea §i ca in acel
moment nu simjea dureri pentru ca Sfintul Francisc venise in
ajutorul sau 5 1 -i objinuse de la Domnul harul ca mai inainte sa faca
pocainja.
Ceea ce a urmat a conformat cuvintele sale.
Intr-adevar, abia ce a fost spalat de singe, §i impotriva oricarei
speranje omene§ti s-a ridicat vindecat. (3 Cel. 56).
Fiul unui nobil din castelul san Giminiano, din cauza unei grave
infirmitaji, era pe pragul de a muri, fara nici o speranja de vindecare.
Din ochi ii ie§ea un val de singe, ca acela care de obicei (i§ne§te din
vena de la braj. Chiar §i pe restul trupului se vedeau semnele
sflr§itului iminent, intr-atit c i de acum il considerau ca mort. Cind
apoi respirajia a devenit slaba, s-au stins for{a vitala, sensibilitatea
§i mijcarea, parea ca s-a dus cu totul.
Rudele §i prietenii venisera pentru bocet, dupa obi§nuin{a, §i de
acum se vorbea numai de inmormintare. Dar tatal, care avea
incredere in Domnul, a alergat in graba la Biserica fericitului
Francisc care fusese construita in sat, §i cu cingStoarea la git, s-a
prosternat la pamint cu toata uimilinja. Facind promisiuni §i
rugindu-se fara intrerupere, cu plins $i suspine, a meritat s2 objinS
ca Sfintul Francisc sa se faca mijlocitorul sau pe lingi Cristos. De
fapt, intorcindu-se indatS la fiul s2 u, tat 2 1 1 -a g2 sit vindecat §i a
schimbat plinsul sau in bucurie. (3 Cel. 61).
O minune similar^ a facut Domnul prin meritele Sfintului in
favoarea unei copile din ora§ul Thamarit, in Catalania, §i unei alle
copile din Ancona; ambele, reduse de violenja bolii la ultima suflare,
fericitul Francisc, invocat de paring cu credinja, le-a redat imediat
perfects sanatate. (3 Cel. 52).
Un cleric din Viclavi, denumit Matei a Inghijit intr-o zi o otrava
130
m ortal! care 1 -a lipsit total de grai §i 1 -a adns la sfir§itul viejii.
Un preot a mers la el ca s5-l marturiseasca, dar nu a reu§it sS
scoata de la el nici un cuvint. Clericul insS se ruga, In inima sa, cu
umilinja lui Cristos, sa binevoiasca sa-1 scape din ghearele morjii,
prin meritele Sfintului Francisc.
§i in sfirjit, cu ajutorul lui Dumnezeu, a reu§it sa pronunje
numele lui Francisc. Abia ce 1-a pronunjat §i a vomitat otrava §i in
prezenja tuturor a adus muljumiri eliberatorului siu. (3 Cel. 177).

IV.

SALVAJI DE LA NAUFRAGIU

Cijiva marinari surpringi de o furtuna putcrnicS la zece mile de

portul Barletta, vazindu-se in mare primejdie §i de acum nesiguri de
viaja, au aruncat ancorele.
Dar, marea umflindu-se cu o violenja incS §i mai mare, sub furia
vintului.Tuniile ancorelor s-au rupt §i ei au inceput sa rataceasca pe
apS^farS punct de orientare.
!n sfirjit, a§a cum Dumnezeu a voit, marea s-a lini§tit §i ei s-au
pregatit sa recupereze, cu orice sforjare posibila, ancorele, ale caror
funii le vedeau plutind la suprafaja.
Vazind ca nu reu§eau singuri in acjiune, au invocat ajutorul mai
multor sfinji. Dar cu toate accstea §i cu toate eforturile care ii lasau
intr-o mare de sudori, in cursul intregii zile nu au putut sa recupereze
nici macar o anc'ora. Printre ei era un marinar cu numele de Perfelto,
dar nu era perfect in conduita. Acesta, cu injeles de batjocura a spus
tovara§ilor sai: "lata, aji invocat ajutorul tuturor sfinjilor §i dupa
cum vedeji, r.u este nici unul care sa va intimpine. Sa incercam a-1
invoca pe acest faimos Sfinl Francisc, care este un sflnt proaspat
declarat §i sa vedem daca in vreun fel coboara in mare §i ne aduce
ancorele pierdute."
Ceilalji au consimJit la propunerea lui Perfetto, nu pentru a ride,
dar in mod serios; mai mult chiar, mustrindu - 1 pentru cuvintele sale
de batjocura, au facut de comun acord o promisiune Sfintului.
§i indata, in accea§i clipa, fara a mai fi nevoie de vreo intervenjie,
ancorele au venit la suprafaja apei, ca §i cum fierul schimbindu-ji
131
natura, ar fi dobindit sa fie u§or ca lemnul. (3 Cel. 8 ) ,
U n pelerin, slabit de o febra acuta, care - 1 lovise mai inainte se
intorcea din Jinuturile de dincolo de mare la bordul unei nave. §i
acesta nutrea un sentiment deosebit de devojiune pentru feridtul
Francisc §i §i-l alesese de mijlocitor pe linga Regele cerului.
Cum insa nu scapase de-a binelea de febra, se simjea chinuit de
o sete arzatoare. De§i inca nu mai era apa, el a inceput sa strige cu
gals tare: "Merged cu incredere sa-mi luaji de baut, pentru ca
Francisc mi-a umplut cu apa butoia§ul meu".
Lucru cu adevarat minunat: au gasit plin cu apa recipientul pe
carejnai inainte il lasasera gol.
intr-o alta zi se dezlanjuise o furtuna §i nava era acoperita de
valuri §i scuturata de violenja furtunii, incit de acum se temeau ca
vor naufragia. Dar acela§i infirm a inceput pe nea§teptate sa Jipe,
facindu-se auzit de intreaga nava: "Ridicaji-va toji §i alergaji in
intimpinarea Sfintului Francisc. Iata-1 ca vine, este a id ca sa ne
salveze!" §i spunind acestea, cu strigate m an §i lacrimi s-a prosternat
la pamint in ardoare.
La aparipa Sfintului, infirmul a recapatat deplina sanatate §i
marea a redevenit lini§tita. (3 Cel. 82).
Fratele Giacomo de Rietti, dupa ce a traversat un riu cu o
barcuja, in compania altor fraji, a pus sa debarce mai intii pe tovara§i
pe mai, grabindu-se apoi sa coboare §i el. Dar, din neferidre, mica
ambarcajiune s-a rastumat. Barcagiul §i fratele au cazut in riu;
barcagiul §tia sa inoate in timp ce fratele a fost tirit la fund.
Frajii care se afiau pe mai 1-au invocat cu mare fervoare pe
feridtul Francisc, conjurindu-1 cu plingeri §i lamenta^ii sa vina in
ajutorul fiului.
Chiar fratele cufundat in burta bulboanei, neputind cu gura,
striga cu inima a§a cum putea §i implora ajutorul parintelui milostiv.
§i iata: feridtul Parinte^i-a facut simjita prezenja §i 1-a ajutat
pe frate sa mearga pe fundul apei, ca §i cum ar fi fost pe pamintul
uscat, pina cind el, agajindu-se de barcascufundata, a ie§it cu ea linga
jarm. Alta minune: hainele fratelui nu erau ude $i n id chiar o
picatura nu se pusese pe haina calugareascS. (3 Cel. 83.)
Un frate, cu numele de Bonaventura, traversa un lac, cu alte
doua persoane, dnd in barca s-a produs o spartura. Apa s-a repezit
cu impetuozitate in barca, ea s-a dus la fund, tirind cu ea pe fratele
§i pe tovara§ii sai. Dar pentru ca ei din adincul gropii intunecoase
1-au invocat cu multa incredere pe parintele Francisc; pe nea§teptate
barca a ie§it la suprafaja §i cu Sfintul la d rm i au ajuns fericiji in port.
132
 Tot astfel, un frate din Ascoli, cazut in riu, a fost salvat prin
meritele SITntului Francisc.
Dar chiar in lacul din Rietti, un grup de barba§i §i femei, care se
aflau intr-un pericol asemanator, dupa ce au invocat numele
Sfintului Francisc, scapind de pericolul apelor multe, s-au salvat de
naufragiu. (3 Cel. 86-84).
Ni§te marinari din Ancona, izbiji de o furtuna furioasa, de acum
se vedeau in pericol de a se scufunda. Astfel, fara nici o speranja de
viaja, 1-au rugat cu umilinja pe Sfintul Francisc: atunci a aparut pe
nava o lumina mare §i cu lumina a venit din bunatatea divina §i
vremea frumoasa, ca oarecum sa le arate ca omul fericit poseda
minunata putere de a comanda vintului §i marii.
Nicidecum nu cred ca ar fi posibil sa se povesteasca una cite una
minunile prin care acest fericit Parinte a aratat §i continua sa ne arate
stralucita sa slava asupra marii sau in toate cazurile disperate in care,
pe mare, a intervenit cu ajulorul sau. De altfel, nu trebuie sa ne
minunam ca aqim, cind dc»mne§te in ceruri, i s-a conferit stapinirea
asupra apelor. Intr-adevar, deja atunci cind traia in condi^ianoastra
omeneasca toate creaturile terestre ii erau in mod minunat supus ca
in timpul nevinovajiei originare. (3 Cel. 85).

V. '

PRIZONIERI ELIBERAJI
87
Odata, in Romania, un om nascut in accle locuri, care era in
slujba unui senior, a fost acuzat in mod fals de furt.
Guvernatorul a ordonat sa fie inchis intr-o inchisoare strimta,
cu lanjuri grele. Dar stapina casei, compatimindu-1 pe servitor pe
carc -1 socotea absolut nevinovat de vina care i se impula, continua
sa sc roage §i sa-1 implore pe soj, ca sa-1 elibereze. Vazind ca sojul
rcfuza cu incapajinare sa o asculte, stapina a recurs cu umilin)a la
Sf. Francisc §i a recomandat milei sale pe cel nevinovat, facind o
promisiune. Im ediat ajutorul celor necajiji, a intervenit §i, in 87
87 Romania: astfel era denumita zona Greciei care a fost fnaljata la
"Imperiu al Romaniei” (1204-1261) de cuceritorii latini (crucia(i) §i
cuprinzfnd Macedonia §i Tracia, Marea de Marmara §i alte zone de
coasta. Localnicul este in acest caz, un grec in slujba unui stapin latin.
133
bunatatea sa, 1-a vizitat pe om in carcera. A dezlegat lanjurile, a
sfarimat porjile inchisorii, 1 -a luat de mina pe acel nevinovat, 1 -a
condus afara §i i-a spus: "Eu sint acela, caruia stapina ta te-a
incredinjat cu devojiune".
Prizonierul era cuprins de teama §i pentru ca trebuia sa coboare
de pe acea stinca inaltl inconjurata de o prapastie. Dar In timp ce
incerca s-o ocoleasca, pe nea§teptate, prin puterea eliberatorului sau
s-a vazut pe dmpie.
S-a intors la stapina sa, careia i-a povestit cu fidelitate istoria
minunii, inflacSrind-o inca §i mai mult in dragostea lui Cristos §i in
devojiune pentru slujitorul sau Frandsc. (3 Cel. 8 8 )
Un saracuj din Messa San Pietro datora o suma de bani unui
cavaler. Cum saracia sa nu-i permitea s5 plateasca datoria, la cererea
cavalerului, a fost pus in inchisoare. Datomicul implora cu umilinja
mila, cerind un ragaz din dragoste catre fericitul Frandsc.
Mindrul cavaler a disprejuit acele rugaminji §i, ca un palavragiu,
a desconsiderat dragostea Sfintului, ca pe o prostie, rSspunzind cu
ingimfare: T e voi inchide din nou undeva §i te voi baga intr-o astfel
de inchisoare incit nid Sfintul Frandsc nici nimeni altul nu o sa te
poata ajuta.”
§i a facut grecum a spus. A gasit o inchisoare intunecoasa §i 1-a
aruncat pe datomicul incatu§at.
Dar pujin dupa aceea a intervenit Sfintul Frandsc care a zdrobit
porjile inchisorii, a sfarimat catu§ele, §i 1 -a condus pe om iara§i la
casa^sa.
In felul acesta, puterea Sfintului Frandsc, lasindu-1 dezamagit
pe cavalerul ingimfat, 1 -a eliberat de nenorocire pe prizonierul care
i se incredinjase lui §i printr-o alta minune, a schimbat sufletul
obraznicului cavaler, care a devenit milos. (3 Cel. 89).
Alberto d’Arezzo, jinut intr-o inchisoare foarte strimta p>entru
datorii care-i fusesera puse in spate pe nedrept, a jncredinjat cu
umilin{a propria sa nevinovajie Sfintului Francisc. Intr-adevar, el
iubea mult Ordinul frajilor minori, §i dintre sfinji il dnstea cu o
afecpune deosebita pe Sfintul Francisc.
D ar creditorul sa\i a replicat blestemind ca nu era nici
Dumnezeu, nici Francisc, care sa-1 poata elibera din miinile sale. A
sosit ajunul sarbatorii Sfintului Francisc §i prizonierul, din dragoste
catre Sfint, a jinut un post perfect, oferind hrana sa proprie unui
nevoia§. In noaptea urmatoare, in timp ce el veghea, i-a aparut
Sfintul Francisc la intrarea sa, obezile de la picioare §i lanjurile de
la miini au cazut, porjile s-au deschis singure, sdndurile de la plafon •
134
 s-au dat deoparte §i prizonierul s-a intors liber la casa sa.
De atunci, el §i-a pnut fagaduinja de a posli in ajunul sarbatorii
Sfintului Francisc §i de a adauga la luminarea pe care obi§nuia s-o
ofere in fiecare an, cite o uncie mai mult, ca semn al mereu crescindei
sale^devopuni. (3 Cel. 91).
In timpul in care §edea pe catedra lui Petru, Papa Grigore IX,
un oarecare Petru, din oraju) Alife, acuzat de erezie, a fost luat
prizonier la Roma §i din porunca aceluia§i Pontif, incredinjat
custodiei episcopului din Tivoli.
Acesta, angajat sa nu-1 lase sa fuga sub pedeapsa pierderii
episcopatului, a dispus sa fie pus in lanjuri §i inchis intr-o inchisoare
intunecoasa, unde 1 se dadea piine cu cintarul §i apa cu masura. Dar
omul acela, §tiind ca se apropia ajunul sarbatorii Sfintului Francisc,
a inceput sa -1 invoce cu multe rugaciuni §i lacrimi, ca sa aiba mila de
el. §i nindca se intorsese la credinja sincera, renegind orice eroare
§i orice erezie perversa §i se incredinjase cu toata devopunea inimii
lui Francisc, campionul credinjei lui Cristos, a meritat sa fie ascultat
de Domnul, prin mijlocirea Sfintului.
In seara sarbatorii sale, cind se intuneca, fericitul Francisc a
coborit milostiv in carcera si strigindu-1 pe Petru pe nume, i-a
poruncit sa se ridice in graba.
Cuprins de groaza, prizonierul 1-a intrebat cine era §i a auzit
raspunzindu-i ca era fericitul Francisc. Astfel, vedea ca prin prezenja
minunata a Sfintului, butucii cazusera sfarimaji la picioarele sale,
porple carcerei de deschideau in timp ce cuiele ie§eau singure §i i se
deschidea inainte drumul spre a pleca.
Petru vedea toate acestea, constatind ca era liber: totu§i,
paralizat de uimire, nu reu§ea sa fuga, doar atit ca s-a dus linga u§a,
§i a inceput sa strige inspaimintat garzile.
Piosul episcop, aflind de la el ca prizonierul fusese eliberat din
butuci §i modul cum se desfa§oara lucrurile, a mers in carcera, §i
acolo, recunoscind cit se poate de vizibila puterea lui Dumnezeu, a
ingenunchiat sa adore pe Domnul.
Acei butuci au fost apoi aratap Papei §i cardinalilor sai care,
vazind ce se intimplase, 1-au binecuvintat pe Dumnezeu cu un
simjamint de adinca admirape.
Guidolotto de san Giminiano a fost acuzat pe nedrept ca
otravise un om §i ca avea intenpa sa extermine in acela§i mod §i pe
fiul lui §i intreaga familie. De aceea a fost aruncat la inchisoare de
catre §eful j ustipei locului §i inchis intr-un turn, in butuci foarte grei.8
88 Cff. Liberarea Sf. Petru: Acte 12,6.ss
135
Dar el, bazat §i sigur pe nevinovajia sa, plin de incredere in Domnul,
§i-a incredinjat cauza ocrotirii fericitului Francisc.
In acest timp, §eful justijiei se gindea cum sa-i stoarca prin
tortura marturisirea crimei care-i era imputata §i la ce fel dc moarte
sa puna sa He condamnat, din moment ce ar fi marturisit.
Dar in noaptea precedents zilei in care trebuia sa fie condus la
tortura, prizonierul a fost vizitat de Sf. Francisc, care, cu prezenja sa
a facut sa straluceasca in jur o lumina mare pina dimineaja §i 1 -a
umplut de bucurie §i incredere, asigurindu - 1 de eliberare.
Dimineaja au venit calaii care 1-au tras afara din carcera §i 1-au
suspendat pe cavalet (= vechi instrument de tortura), ingramadind
e trupul sau multe greutaji de fier. De mai multe ori 1-au coborit §i
Pau ridicat din nou, ca sa - 1 constringa sa marturiseasca §i cit mai
curind crima, sub ameninjarea torturilor. Dar el, avind curajul
nevinovajiei, pastra o fa {a vesela §i nu arata nici o mihnire, in
mijlocul caznelor.
L-au suspendat apoi cu capul in jos §i au aprins dedesubt un foe
mare; dar nici un singur fir de par de-al sau n-a ars. In sfir§it, i-au
varsat pe spate ulei clocotit. Dar el, cu ajutorul m inunat al
patronului caruia ii incredinjase propria aparare, a invins toate
aceste probe §i astfel, lasat liber, a plecat tealar §i sanatos. (3 Cel
94).

VI.
FEME! SALVATE DE PERICOLELE NA§TER1I

Era in Schiavonia o contesa ilustra prin nobleje §i iubitoare de

virlute, care nutrea o fierbinte devojiune pentru Sfintul Francisc §i
o pioasa solicitudine pentru fraji.
In momentul na§terii a fost cuprinsa de dureri mari §i invadata
de o mare nelinijle. Parea ca ivirea de acum apropiata a pruncului
trebuie sa insemne apusul mamei §i ca ea nu putea sa -1 faca pe copil
sa vina la viaja decit plecind ea din viaja.
Aceasta pentru ea nu era o najtere ci o pieire.
§i numai ce ii vine in minte faima Sfintului Francisc, puterca sa
minunala §i slava sa §i se simte inflacarata de credinja §i aevojiune.
136
 I se adresa lui unui ajutor eficace, unui prieten credincios, refugiul
celor nccajiji! ’’Sfinle Francisc, ii zice, toate oasele mele invoca mila
ta §i eu in inima mca i{i fagaduiesc ceea ce nu pot exprima in cuvinte".
Minunata promtitudine a pietajii: slir§itul celo^spuse a fost sfir§itul
suferinjei, sfirgitul chinului, inceputul na§terii. Intr-adevar, imediat,
incclind orice chin, ea a dat fericita un copil la lumina.
§i nu a uitat de vot, nu a parasit propunerea: a cosntruit o
frumoasa biserica in cinstea Sfintului Francisc §i a incredinjat-o
frajilor. (3 Cel. 95).
Din parjile Romei, o fcmeie cu numele Beatrice, deja de patru
zile purta in sin, fatul mort §i nu reu§ea sa nasca. Nefericita era prada
unei foarte mari nelini§ti, apasata de suferinje mortale: fatul mort o
impingea pe mama la moarte; avortonul care inca nu venise la
lumina constituia un vadit pcricol pentru mama. Medicii cautau prin
orice mijloc s-o ajute; dar era osteneala zadarnica. Prea grea apasa
asupra nefericitci blestcmul datorat pacatului originar: devcnita
mormint pentru creatura sa, era §i ea sigura ca va sfir§i in mormint.
In cele din urma, punindu-§i toata speranja in frajii minori, a
trimis sa se ceara de la ei, cu deplina crcdinja §i umilin^a, o relicvie
a Sfintului Francisc. Din dispozijia divina, au rcu§it sa gaseas.ca o
bucajica din funia pe care Sfintul, cindva, o inlrcbuinjase ca cingul.
Abia ca i-au pus pe trup acca funie, ca femeia in chinuri, a sim)il ca-i
dispare orice durere, a expulzat cu cca mai mare ujurin^a fatul, mort
§i cauza de moarte, §i §i-a redobindit sanatatea. (3 Cel. 96).
Sojia unui om nobil din Calvi,8990 care se numea Iuliana,
pierzindu-§i fiii, i§i ducea anii sai in doliu. Plingca incontinuu
evenimentele sale ncfericite, deoarcce pe to^i fiii pe care cu durere
i-a purtat in sin, cu o durere inca §i mai mare trebuise ca in scurt timp
sa-i incredinjezc mormintului.
Acum, de patru luni avea pruncul in sin §i din cauza a ceea ce i
se intimplase in trecul, era nelinijtita, temindu-se mai mult de
moarte decit de na§terca pruncului.
Dar iata: inlr-o noapte, in timp ce dormea, i-a aparut in somn o
femeie purtind in miinile sale un copil frumos, pe care i -1 intindea
cu o expresie de m are bucurie. Ea insa, nu voia sa-1 i'a de frica de a-1
fi pierdut indata: atunci, acea femeie a adaugat: "la-1 cu incredere,
pentru ca acest copil pe care Sfintul Francisc Ji-1 trimite pentru a
89 In parlibus Romanis — am tradus "din parole Romei", dar expresia ar
putea sa ne faca sa gindim chiar la acele pamlnturi ale "Romaniei"
(Imperiul latin al Romaniei) despre care s-a vorbit m nota de la 86.
90 Este vorba de Calvi dell’Umbria (Terni).
137
veni in intimpinarea nelinigtii tale, va trai §i se va bucura de o
sanatate buna".
Trezindu-se imediat, femeia, gindind la viziunea trimisa din cer,
a injeles ca era asislata de ajutorul Sfintului Francisc §i, de atunci cu
totul intarita §i-a inmulpt rugaciunilc §i fagaduinjele, pentru ca
promisiunca sa sc indeplineasca.
In sfirgit, s-a implinit timpul de na§tere §i ea a nascut un baiejel,
care a crescut apoi plin de putere §i vigoare linereasca ca §i cum
Sfintul Francisc i-ar fi dat un suplimcnt dc sanatate §i a fost pentru
paring motiv de o devopunc inca mai vie calre Cristos §i catre Sfint.
O minune ascmanatoare cu aceasta a savir§il fericitul Parinte in
ora§ul Tivoli.
O femeie, deja mama a mai mullor fiice, era chinuita de dorinja
de a avea un baiejel. S-a adresat Sfintului Francisc cu rugaciuni §1
promisiuni §i a obpnul harul, superior tuturor speranjelor sale, de
a da la lumina doi gemeni. (3 Cel. 97).
O femeie din Viterbo, aproape de na§tere, era socotita mai
curind aproape de moarte, chinuita cum era de dureri abdominale,
in afara ca era strimtorata de durerile normale.
Simjind ca le§ina §i vazind ca orice ingrijirc este inutila, femeia
1-a invocat pe Sfintul Francisc §i imediat vindecata, a dus cu fericire
na§terea la capat.
Dar, dupa ce a objinut ceea ce voia, a uitat de binefacerea
primita, nemairecunoscind in ea glorioasa intervenjie a Sfintului.
A§a incit in ziua sarbaloririi sale nu a ezitat sa infaptuiasca opere
servile (munci grele). §i iata: brajul pe care 1 -a inlins ca sa lucreze a
ramas pe nea§tcptate in^epenit §i uscat.
In timp ce incerca sa-1 traga la sine cu celalalt bra(, a ramas §i
acesta paralizat ca o pedeapsa egala. Lovita de teama lui Dumnezeu,
femeia §i-a reinnoit promisiunca sa §i pentru a doua oara s-a con-
sfinjit milostivului §i umilului Sfint, obpnind prin meritele sale sa-§i
recupcreze folosirea membrelor sale pe care, prin ingratitudinea §i
ireverenja sa, o pierduse. (3 Cel. 98-99).
O femeie de prin purple Arezzo, deja de §apte zile se gasea in
pericolele na§terii §i top o considerau de acum pierduta pentru ca
trupul devenise cu totul negru. A facut o fagaduinja fericitului
Francisc §i de acum pe punctul de a muri, a inceput sa invoce ajutorul
sau.
Abia §i-a formulat fagaduinja, ca a adormit §i 1-a vazut in vis pe
fericitul Francisc care-i vorbea blind §i o intreba daca-i recunoa§te
faja §i daca §tia sa recite in cinstea Fecioarei glorioase, antifona:
138
"Bucura-te Regina Milei".
Femeia a raspuns ca-1 recunoa§te §i ca §tia aceasta rugaciune. §i
atunci Sflntul: "Incepe sfinta antifona §i mai inainte de a o termina,
vei na§le in mod fericit." In timp ce implora, acei ochi milostivi §i
m enjiona "rodul" sinului virginal, femeia, eliberata de orice
nelinigte, a nascut un frumos copil.
A adus deci muljumiri "Reginei Milei" care prin meritele
Sfintului Francisc, binevoi sa aiba mila de ea. (3 Cel. 106).

VII.
ORBI CARE-§I RECAPATA VEDEREA

In manastirea frajilor minori din Napoli, era un frate, cu numele

de Robert, orb de mai muji ani. La un anumit timp, deasupra ochilor
s-a format o excrescenja carnoasa, care - 1 impiedica sa mi§te §i sa
ridice pleoapele.
Intr-o zi, in acea manastire, s-au adunat mulji fraji straini,
indreptaji in diverse par{i ale lumii.
Ei bine, fericitul parinte Francisc, oglinda de ascultare sfinta,
oarecum pentru a-i incuraja la drum cu noutatea unei minuni, a voit
sa -1 vindece pe acel frate, in prezenja lor, in modul urmator.
Acest frate Robert era bolnav de moarte intr-atit inch de acum
ii fusese recomandat sufletul; cind iata ca s-a prezentat fericitul
Parinte in tovara§ia a trei fraji, toji modele de sfinjenie: Sfirttul
Anton, fratele Augustin §i fratele Iacob de Assisi, care acum, dupa
moarte, il intovara§eau binevoitori, a§a cum il urmasera in mod
perfect in timpul viejii. Luind un cujit, Sf. Francisc i-a taiat carnea
in plus, restituindu-ivederea §i smulgindu- 1 din ghearele morjii: apoi
i-a spus: "O, fiul meu Robert, favoarea pe care ji-am facut-o este un
semn pentru frajii care pleaca pentru neamurile indepartate: este
semnul ca eu voi preceda §i calauzi drumul lor. Sa piece cu bucurie
§i sa implineasca cu inima prompta Ascultarea primita". (3 Cel. 116).
La Teba, in Romania, o femeie oarba care in ajunul sSrbatorii a
cerut sa fie condusS dis de dimineajS, de catre sojul sau la biserica
frajilor minori.
139
 In timpul celebrarii Sfintei Liturghii, in momentul elevajiunii
Trupului lui Cristos, femeia a deschis ochii,a vazul cu claritatc, s-a
prosternat in adorajie plina de devojiune. Astfel, adorind a strigat
tare: "Muljumesc lui Dumnezeu §i Sfintului sau pentru ca eu vad
Trupul lui Cristos".
Toji s-au intors spre acel strigat de bucurie.
Dupa ce s-au sfirjit sfintele ceremonii, femeia, cu bucurie in
suflet §i lumina in ochi, s-a intors la casa sa, plina de bucurie nu
numai pentru ca-§i redobindise vederea, dar §i pentru ca i-a conces
de a vedea mai inaintea altor lucruri, acel admirabil sacrament, care
este lumina adevarata §i vie a sufletelor. Toate acestea, pentru
merilele Sfintului Francisc §i in baza credinjei. (3 Cel. 118). „
Un baiat de patrusprezece ani din Pofi in Campania, printr-o
trauma neaglcplata, a ramas complet orb de ochiul sting.
Din violenja durerii, ochiul iegise de la locul lui §i a ramas apoi
pentru opt zile aproape atrofiat, atirnind afari deasupra maxi-
larului, cit lungimea unui deget, din cauza alungirii nervului. Fiindca
de acum nu mai raminea decit sa fie extirpat §i mcdicii considerau
cazul disperat, talal baiatului s-a adresat cu tot sufletul fericitului
Francisc.
§i acel ncobosit ajutator al cclor nefericiji nu a ramas insensibil
la rugaminjilc sale.
Intr-adevar, cu puterea sa taumalurgica a lacut sa intre din nou
ochiul atrofiat in pozijia sa normala, sanatos §i ca mai inainte §i
sensjbil la razele luminii dorite. (3 Cel. 119).
In aceCa§i regiune, la Castro dei Volsci, un lemn foarte greu
cazind de sus, 1 -a lovit foarte grav la cap pe un preot, orbindu -1 de
ochiul drept.
Aruncat la pamint, preotul a inceput sa se plinga, strigind cu
voce tare pe Sfinlul Francisc: "Ajula-ma parinte, prea sfint. Fa ca sa
pot merge la sarbatoarea ta, a§a cum am promis frajilor tai." Era
intr-adevar in ajunul sarbatorii Sfintului.
S-a vindecat perfect §i ridicindu-se in acel moment, a izbucnit in
exclamajii de lauda §i bucurie, umplind de uimire, de bucurie pe toji
cei prezenji, care compatimisera durerea sa. A mers la Sarbatoarea
Sfintului §i a povestit tuturor intimplarea §i bunatatea §i puterea
minunata pe care o experimentase in sine insu§i. (3 Cel. 120),
Un om din Monte Gargano, in timp ce taia in via sa un lemn cu
toporul, §i-a lovit un ochi, dcspicindu-I in doua, in a§a fcl ca aproape
jumatate atirna in afara.
Intr-o situ ate atit de disperata nu mai avea nici o spcranja in
140
ajutorul omenesc; de aceea i-a promis Sfintului Francisc, ca daca i-ar
veniin ajutor, ar posti in ziua sarbatorii sale.
Indata Sflntul lui Dumnezeu a Scut sa se intoarca in pozijia
corecta ochiul, alaturind cele doua jumataji in care era imparjit §i
redindu-i limpezimea vederii.
Din leziune nu a ramas nici o urma. (3 Cel. 122).
Fiul unui nobil, nascut orb, prin merilele Sfintului Francisc, a
primit vederca atit de dorita §i in amintirea evenimentului a primit
numele de Iluminat.
Recunoscator pentru binefacerea primita, la virsta potrivita a
intrat in Ordinul Sfintului Francisc§i a Scut mari progrese in lumina
harului §i a virtujii, aratindu-se a fi fiul luminii adevarate. In sfir§it,
prin meritele Sfintului Francisc, a incheiat inceputul sfint printr-un
sfirgit §i mai sfint.(3 Cel. 123).
La Zaneto, un tirg vecin cu Anagni, un cavaler cu numele de
Gerard i§i pierduse complet vederea.
S-a intimplat ca doi fraji minori, veniji din Jari straine, auvmers
la casa lui pentru a cere ospitalitate. Au lost primiji cu devotament
§i trataji cu toata bunatatea de intreaga familie, din dragoste pentru
Sflntul Francisc. Apoi, dupa ce au adus muljumiri lui Dumnezeu §i
gazdei, au putut sa ajunga la frajii din manastirea invecinata.
Dar intr-o noapte, fericitul Francisc a aparut in vis unuia dintre
acei fraji §i i-a zis: "Scoala-td §i mergi in graba cu tovaragul tau la
casa gazdei voastre. Pentru ca el, primindu-va pe voi, 1-a primit pe
Cristos §i pe mine, eu vreau sa rasplatesc manifestarea sa de
bunatate. Sa §tii ca el a devenit orb ca pedcapsa pentru pacatele sale,
pe care inca nu s-a preocupat sa le cureje prin marturisire §i
pocainja".
De abia ca a disparut Parintele, §i fratele s-a sculat §i impreunl
cu tovara§ul sau s-a grabit sa indeplineasca insarcinarea primita.
Ajun§i la casa gazdei, i-au povestit impreuna in ordine, ceea ce
unui dintre ei vazuse.
A ramas foarte uimit, acel om, §i a declarat ca tot ceea ce i se
spusese era adevarat, a Scut cu tot sufletul marturisirea sa §i a
promis sa se indrepte. Devenit astfel un om nou in interiorul sau, a
recapatat vederea exlerioara. Faima acestei minuni s-a raspindit in
jur §i i-a stimulat pe mulji nu numai sa-1 urmeze pe Sfint, dar chiar
§i sa-§i marturiseasca cu umilinja propriile pacate §i sa exercite
ospitalitatea. (3 Cel. 117).

141
 ADAUGIRE POSTERIOARA 91

La Assisi a fost in mod calomnios acuzat de furt §i de aceea, din

porunca severa ajustipei civile, a fost orbit. Judecatorul Octavian a
dar sentinja de a-i scoate ochii acuzatului, iar cavalerul Ottona a fost
acela care a executat-o prin funcponarii sai publici.
Mutilat in acest fel, cu ochii sco§i, pentru ca, i se taiasera cu
cuptul chiar §i nervii optici, acuzatul a cerut sa fie condus la altarul
fericitului Francisc §i acolo a invocat bunavoinja Sfintului, pro-
clamind ca este nevinovat de delictul care i se imputa.
Ei bine, prin meritele Sfintului Francisc, in timp de trei zile i-au
fost daruip ochi noi: desigur mai mici decit.cei pe care i-i luasera,
dar sanato§i, pentru ca sa vada clar cu ei.
Despre aceasta minune uimitoare a dat marturie sub juramint
cavalerul Ottone, amintit mai sus, in.prezenja seniorului Giacomo,
abatele de la San Clemente, din porunca seniorului Giacomo
episcop de Tivoli, insarcinat sa faca cercetari asupra minunii. Pe
linga aceasta, a mai fost marturisit fratele Gugliemo Romano, caruia
fratele Gerolamo, ministru general al Ordinului frajilor minori, i-a
poruncit din ascultare §i sub pedeapsa de excomunicare, sa refere
veridic tot ceea ce §tie asupra acestui fapt.
Constrins de un juramint atit de solemn, el a afirmat cele ce
urmeaza, in prezenja mai multor mini§tri provinciali §i a altor fraji,
cu destul prestigiu.
Cu ani in urma, cind era inca in lume, il cunoscuse pe omul in
cauza §i constatase ca avea ochi. Apoi asistase la operapunea de
orbire, in care omul respectiv fusese lipsit de vedere §i chiar el insu§i,
din curiozitate, intorsese cu bajul ochii care fusesera aruncap pe
pamint. Mai tirziu, il vazuse pe acela§ om inzestrat cu noi ochi, avup
ca dar de la puterea divina, cu care vedea foarte bine.
91 §i aceasta adaugire (ca §i aceea din III, 93) a fost tnserata din ordinul
ministrului general, fratele Girolamo d’Ascoli (viitorul papa Nicolae IV).
Asupra acestei minuni a scris chiar o scrisoare fraplor din Assisi, Cfr. AF
III.p. 358. Nota 1 din Cronica XXTV gen. min.
142
 V II I .

INFIRMIVINDECATIDE DIFERITE BOU

In Citta della Pieva era un tinar cer§etor, surd §i mut din na§tere,
Avea o limba atit de scurta §i subjire ca parea taiata din radacina,
a§a cum mul(i, de multe oriau putut sa constate.
U n oarecare Marco, din dragoste catre Dumnezeu i-a dat os-
pitglitate §i tinarul simfind ca era iubit, a luat obiceiul sa ramina cu
el. Intr-o seara, in timpul cinei, Marco i-a spus sojiei in prezenja
baiatului:
"Daca Sfintul Francisc i-ar reda acestui baiat auzul §i graiul,
aceasta, da, ar fi o mare minune. Apoi a adaugat: "Fac promisiunea
lui Dumnezeu, ca daca Sf. Francisc va binevoi sa faca aceasta minune,
eu il voi intrejine pe acest baiat pe cheltuiala mea pentru toata via|a.”
Lucru cu adevarat minunat: chiar in acela§i moment, limba
acestui baiat a crescut §i a inceput sa vorbeasca, spunind: "Slava lui
Dumnezeu §i Sfintului Francisc care mi-au dat auzul §i graiul". (3
Cel. 125; 1 Cel. 147-148).
Fratele Giacomo da Iseo, de copil cind era inca in familie,
contractase o forma foarte grava de iernie. Urmind inspirajia divina
cu toate ca era tinar §i infirm, s-a consacrat lui Dumnezeu intrind in
Ordinul Sfintului Francisc insa lara a dezvalui cuiva i^ajunsul de
care era chinuit.
Cind trupul fericitului Francisc a fost translat in locul unde este
pus acum drept scumpa comoara, cu resturile sale paminte§ti era 92
92 Fratele Giacomo da Iseo (In provincia Brescia, pe lacul Schino sau
tocmai din Iseo), este amintit in CRONICA sa ca vizitator al
calugarijelor, ministru In diferite provincii, tovara§ al fratelui Giovanna
din Parma in misiunea imparatului grec Vattavio de Salimbene. Acela§i
Salimbene va povesti in mod succint aceasta minune, dindu-ne §i data
precisa: 25 mai 1230 in ziua transla(iei trupului Sf. Francisc. In acele zile
a mai fost §i Capitolul general al frajilor. Cfr. Salimbene, et. Scalia, p. 96.

143
prezent §i ftatele Giacomo §i a putut sa participe la bucuria comuna
§i sa aduca cuvenita cinste trupului preasfintului Parinte, de acum
fnaljat la slava cereasca.
Cind sfintele oseminte au fost depuse in sarcofag, el s-a apropiat
de acel sfint mormint §i imbraji§indu-l cu mare fervoare a sufletului,
imediat a observat ca iemia era intrata iniiuntru in mod minunat,
lasindu-1 vindecat complet. A lasat la o parte Centura §i de atunci a
ramas eliberat de toate durerile din trecut.
De aceea§i infirmitate au fost vindecaji in mod miraculos prin
bunatatea lui Dumnezeu §i meritele Sfintului Francisc, fratele
Bartolomeu din Gubbio; fratele Aneglo din Todi; Nicola, preot din
Ceccano; Giovanni din Spra, un locuitor din Pisa §i un altul din
Jinutul Cistema; precum §i Petru din Sicilia, un locuitor din Spello,
de linga Assisi, §i mulji aljii. (3 Cel. 109).
La Maremma, in Lajio, o femeie nebuna de cinci ani, devenise
§i oarba §i surda. I§i sfi§ia hainele cu dinpi, se arunca in foe §i-n apa.
§i drept culme a tuturor nenorodrilor, a contractat ;i epilepsia.
Dar Dumnezeu in milostivirea sa a rinduit sa-i vin2 in ajutor.
Intr-o noapte, iluminata de Dumnezeu cu splendoarea acestei
lumini care mintuie§te, ea 1-a vazut pe fericitul Francisc, a§ezat pe
un tron inalt. S-a prosternat inaintea lui, rugindu-1 cu umilin{a s-o
vindece; dar el n-a consimjit indatS la rugiciunile ei. Femeia a facut
atunci votul de a nu refuza niciodata, cit timp va avea, pe ordne i-ar
fi cerut din dragoste catre Dumnezeu §i catre Sfint.
Indata, Sfintul a acceptat pactul; el care odata facuse un pact
similar cu Domnul §i binecuvintind-o cu semnul crudi, i-a redat
sanatatea deplina.
Frandsc, sfintul lui Dumnezeu, a eliberat de aceea§i boala pe o
copilS de Norcia, pe fiul unui nobil §i pe mulji aljii, dupa cum rezulta
din izvoare sigure. (3 Cel. 152).
Pietro di Foligno a mers odata in pelerinaj la sanctuarul
Sfintului Mihail, dar nu s-a comportat prea pios. Pentru aceea, in
timp ce s-a aplecat sa bea apa la o fintina, a fost invadat de diavoli.
A ramas obsedat timp de trei ani §i in aceastd perioada se sfi§ia,
spunea cuvinte foarte urite §i savir§ea fapte ingrozitoare. In unul din
rarele intervale de luciditate, a voit sa se duca la mormintul
milostivului Parinte Francisc pentru a invoca cu umilinja puterea sa,
deoarece auzise ca era eficace pentru a alunga puterile diavole§ti.
Abia ce §i-a apropiat mina de mormint ca a §i fost eliberat in
mod^minunat de diavolii care - 1 chinuiau atit de crud.
In acela§i fel, Francisc, in bunatatea sa, a venit §i in ajutorul unui
144
locuitor din Narni, posedat de diavol §i a mulji aljii.
Dar ar fi prea lunga istoria, s2 povestim in mod amanunjit toate
vexajiile diavole§ti cu care erau chinuiji §i modul in care au fost
eliberaji. (3 Cel. 150; 1 Cel. 137).
Un cetajean din Fano, care se numea Buonom o,era paralitic §i
lepros. Dus de: paring in biserica Sfintului Francisc, a objinut
vindecarea de ambele boli.
Dar §i un tinar din San Severino, pe nume Atto, care avea trupul
in intregime acoperitde lepra, a fost vindccat prin meriteleSfintului,
dupa ce a facut vot §i i-a vizitai mormintul.
Estc sigur ca Slintul a avut o putere taumaturgica extraordinary
in a vindeca de lepra, deoarece, in timpul viejii sale se dedicase din
umilinjS §i pietate slujirii leprojilor. (3 Cel. 147; 1 Cel. 146).
In dieceza de Sora, o femeie nobila cu numele Rogata, era
afectata de pierderi de singe de douazeci §i trei de ani. Sa mai
adaugam ca alergase la foarte mulji medici, alegindu-se cu multe
necazuri. Aceasta datorita agravarii bolii, parea la capatul viejii.
Daca, apoi, reu§ea sa oprcasca hemoragia, i se umfla tot corpul.
I s-a intimplat sa auda un baiat care cinta in dialectul roman 93
istoria minunilor infaptuite de Dumnezeu prin mijlocirea Sfintului
Francisc §i atunci, izbucnind in lacrimi de emojie §i durere, a inceput
sa spuna astfel: "O fericite Parinte Francisc, care straluce§ti prin
atitea minuni, daca ai bincvoi sa ma clibcrezi de aceasta boala, vei
avea pentru aceasta o mare cre§tere a slavei tale, pcntru ca pina acum
nu ai facut o a§a mare minune".
Dar de ce atitea cuvinte? De abia ca a terminat de vorbit, ca s-a
simjit vindecata prin meritele fericitului Francisc.
Sfintul Francisc, apoi i-a vindccat fiul, pe Mario, care avea un
braj paralizat, dupa ce a facut o promisiune in cinstea sa.
§i o femeie din Sicilia, care limp de §apte ani suferise de o
pierdere de singe, a fost vindecata de Sfintul stegar al lui Cristos. (3
Celv148-149).
In ora§ul Roma, o femeie cu numele de Praxede, renumita prin
religiozitatea sa, de acum de aproape palruzeci de ani, traia inchisa
intr-o mica chilie in care sc inchisese inca din frageda virsta, din
iubire faja de Mirele ve§nic, a meritat de la Sfintul Francisc un favor
deosebit.
93 Romano sermone canentem miracula. AIJii injeleg: un bufon care cfnta
fn latina, pe o melodie populara, faptele Sfintului Francisc derivtndu-le
din "Oficiul ritmic" al lui Giuliano da Spira sau din Legenda versificata a
lui Ebrirco d’Avrancbes.
145
 intr-o zi, se urease ^a ia ceva ce-i trebuia din podul chilici; dar
cuprinsa de amejeala a cazut §i §i-a rupt piciorul cu gamba §i §i-a
dizlocat un umar. I-a aparul alunci prea binevoilorul Parintc,
imbracal in haine albe §i stralucind de slavS §i a inceput sa-i
vorbcascS cu mare duio§ie: "Ridica-lc, fiica binecuvinlata, ridicS-le
§i nu tc teme".
A prins-o de mina §i a ridicat-o; apoi a disparut. Ea crczind ca
vede o fantoma, se intorcca incoace §i incolo prin chilia sa; dar cind
la slrigatclc sale au alergat in fine cu o lumina, a injcles c3 era perfect
insanato§ita prin inlervenlia slujitorului lui Dumnezeu, Francisc §i
a povestit pe rind tot ce sc intimplasc. (3 Cel. 181).

IX.

INCALCATORII SARHATORII SF1NTULUI FRANCISC.

d e f Aim a r e a s l a v e i s a l e

Intr-un sal numit Le Simon, de prin parole Poiticrs-ului un

preot pe numc Reginald poruncise parohienilorsa cinslcasca in mod
solemn sarbatoarca Sfintului Francisc, pentru care avea mulla
devojiune.
Dar un {aran, care nu cuno§lca pulerea Sfintului, nu a Jinut
scama de porunca parohului sau. Ie§ind din sat, la cimp sa taic lemne,
in limp ce se punca la lucru, a auzit de trei ori o voce care-i spunea:
"Este sarbatoare, nu se poate lucra!"
Acel slujitor temerar, care nu ascultase de porunca preolului,
nu s-a lasal impresionat nici de glasul din ccr.
Dar pulerea lui Dumnezeu, spre slava Sfintului sau, a intervenit
fara intirzierc cu o minune, care a fost §i o pedcapsa.
Jaranul ridicase deja cu o mina sccurca pentru a inccpe munca,
in timp ce cu cealalta Jinea furca: dar iata ca prin interven^ia divina,
fiecare dinlre miini a ramas alipita de uncalta pc care o apucase §i
degetele i s-au injepenit in a§a fcl incit nu mai putca sa lc desfacS.
Uimit, ne§tiind ce s2 faca, alearga la biscrica, in timp ce mul)i
alergau de peste tot ca sa vada minunea.
Cu inima caita, a ingcnuncheat inaintea allarului; apoi, la suges-
146
tia unuia dintre acei preoji invitaji acolo pentru sarbatoare, a facut
cu umilinja trei promisiuni Sfintului Francisc, a§a cum de trei ori
auzise glasul din ceruri: de a sarbatori cu cinste sarbatoarea sa; de a
veni in ziua sarbatorii in acea biserica undese afla acum §i de a merge
in pelerinaj la mormintul Sfintulului.
Minune uimitoare de povestil: cind a formulat o promisiune a
ramas liber primul deget; pronunjind pe a doua s-a dezlegat celalalt,
dar pronunjind pe a treia, nu s-a dezlipit numai al treilea deget ci
intreaga mina.
A§a s-a intimplat succesiv pentru cealalta mina. Intr-aceasta,
lumea de acum venita in numar mare, implora cu multa devojiune
bunavoinja Sfintului.
Omul, recapatindu-§i libera folosire a miinilor, a depus el singur
uneltele sale, in timp ce muljimea lauda pe Domnul pentru
minunata putere a Sfintului, care putca in mod alit de minunat sa
loveasca §i sa insanato§eze. In amintirea acestui fapt, pe locul acela
a fost construit un altar in cinstea Sfintului Francisc, §i in faja
altarului au fost puse acele faimoase unelte, care se pot vedea §i
astazi.
Multe alte minuni s-au mai savir§it acolo §i in imprejurimi
pentru a arata astfel ca Sfintul domne§te glorios in ceruri, §i ca pe
pamjnt sarbatoarea sa trebuie sa se celebreze cu cuvenita cinste.
In ora§ul Le Mans, o femeie care in ziua solemnitajii Sfintului
Francisc se pusese sa munceasca intinzind mina la furca (de tors) §i
degetele ca sa stringa fusul, a simjit cum miinile ii injepenesc §i o
mare arsura in degetele ei.
Acea pedeapsa a fost pentru ea ca o lecjie. A recunoscut puterea
Sfintului §i caita, a alergat la fraji; in timp ce fiii implorau bunatatea
Parinlelui Sfint, femeia s-a insanatojit.
Pe miini n-a ramas nici o leziune; afara de o urma de arsura, ca
pentru a-i aminti ce sc intimplase.
In chip similar, alte trei femei (una din Campana Felice, una din
Valladolid §i una din (inutul Piglio) care, calcindu-§i datoria, au
refuzat sa cinsteasca sarbatorirea Sfintului, au fost mai inlii pedep-
site; dar apoi, caite, au fost inca §i mai minunat vindecate prin
intermediul Sfintului. (3 Cel. 100-101).
Un cavaler din Borgo, in provincia Massa, defaima cu extrema
obraznicie operele §i minunile fericitului Francisc. Insulta §i injura
pe pelerinii care se duceau sa venereze mormintul sau §i in nebunia
sa se dezlanjuia in mod public impotriva frajilor.
Odata, acel pacatos impietrit, pentru a contesta slava Sfintului
147
lui Dumnezeu, a pronunjat aceasta execrabila hula: "Daca acest
Francisceste cu adevarat un Sfint, eu sa mor chiar astazi de o lovitura
de spada; daca insa nu estc Sfint, sa ramin teaiar!"
Minia lui Dumnezeu nu a intirziat sa loveasca cu dreapta
pedeapsa pe acel care-§i transformase rugaciunea sa in vinovape.
Intr-adevar, pupn dupa aceea, nepotul sau, auzindu-se injurat
de acel blasfemator, a luat spada §i i-a implintat-o in pintece. Chiar
in aceea§i zi, acel nelegiuit a murit §i a devenit prada iadului, fiul
intunericului: pentru ca top sa inveje sa nu contrazica cu expresii
blasfemitoare uimitoarele minuni ale Sfintului Francisc §i sa-1
cinsteasca cu cuvenitele laude. (3 Cel. 129).
Un judecator cu numele de Alexandru, in tiirip ce facea totul cu
limba sa inveninata pentru a indeparta pe cit mai mulp de la
devopunea catre fericitul Francisc, prin judecata divina a pierdut
folosirea graiului. Vazind ca pedeapsa 1-a lovit tocmai in acea limba
cu care pacatuise, a simpt o mare cainja §i durere de a fi apostrofat
ca un ciine turbat minunile Sfintului.
De aceea, Sfintul milostiv §i-a potolit propria indignare §i i-a
reacordat-propria bunavoinja sarmanului care - 1 invoca cu umilin^a
§i i-a restituit folosirea graiului.
De atunci, judecatorul, inva^at §i facut devot de pedeapsa, §i-a
consfinpt limba §i nu pentru a-i defaima minunile Sfintului, ci
pentru a preamari slava sa. (3 Cel. 128).

DIFERITE ALTE MINUNI

La Gagliano Aterno, in dieceza Sulmona, traia o femeie cu

numele Maria, slujitoare credincioasa §i devotata a lui Isus Cristos
§i Sfintului Francisc.
!ntr-o zi de vara, ie§ind sa-§i procure cele necesare cu propriile
miini, femeia a simpt ca i se face rau din cauza caldurii mari §i a setei.
Singura, pe un munte uscat §i absolut lipit de apa, s-a aruncat la
pamint aproape lejinata §i a inceput sa- 1 invoce in mod pios, in inima
148
sa, pe protectorul sau SfintuI Francisc. §i-a continuat rugaciunea sa
umila §i sincera, pina cind, sfi§iata la culme de oboseala, de sete §i
de caldura, a appit pupn.
§i iata ca vine SfintuI Francisc §i o cheama pe nume, zicindu-i:
"Scoala-te §i bea apa pe care generozitatea lui Dumnezeu a procura-
t-o pentru tine §i pentru mulp."
La auzul acestui glas, femeia se trezi din somnul sau cu totul
reconfortata; §i apucind o feriga de linga ea, a smuls-o din radacina;
apoi stind §i sapind imprejur cu un bep§or, a dat de apa; la inceput
p§nitura slaba, dar indata, prin puterea divina, a devenit un izvor.
Femeia a baut deci pe saturate; apoi §i-a spalat ochii §i a simpt
ca dobindeau o noua forja vizuala, in timp ce mai inainte ii avea
incejo§ap din cauza unei boli indelungate.
Femeia s-a grabit catre casa §i a povestit tuturor uimitoarea
minune, spre slava Sfintului Francisc.
Auzind minunea, mulp au alergat din toate parple §i au con-
statat prin eficienja directa eficacitatea miraculoasa a acelei ape,
pentru ca, in mare numar, facind baie cu ea, dupa ce-§i marturisisera
pacatele se vindecau de diferite boli.
Acel izvor limpede exista inca, iar linga el s-a construit un
oratoriu in cinstea Sfintului Francisc. (3 Cel. 16).
La Sahagun, in Spania, impotriva oricarei speranje, SfintuI
Francisc, a faeut sa reinverzeasca in mod miraculos, un cire§ de acum
uscat, redindu-i florile §i fructele.
Inlre altele, cu intervenpa sa miraculoasa, a eliberat cimpiile din
Villasilos de flagelul viermilor care rodeau viile din jur.
Un preot din Palecia, care in top anii avea grinarul invadat de
carii (molii) de griu, 1-a incredinjat cu speranja Sfintului §i SfintuI
1 -a curapt complet de acei parazip.
Un senior din Petramala, din regatul Puglia, recomandindu-se
cu umilinja Sfintului, a obpnut ca {arina sa ramina ferita de teribilul
flagel al lacustelor care faceau ravagii in imprejurimi. (3 Cel. 189,
190,192).
Un oarecare Martin daduse boii la pa§une departe de pnutul
sau. Unul dintre boi a cazut §i §i-a fracturat foarte rau un picior, a§a
incit nu mai era vreun mod de a-1 lecui. Martin a decis sa-1 jupoaie,
dar neavind uneltele nccesare §i trebuind sa se intoarca a§a acasa sa
le ia, a lasat in grija Sfintului Francisc boul, increzator ca SfintuI avea
sa -1 pazeasca de asaltul lupilor pina la intoarcerea sa.
S-a intojrs in dimineaja urmatoare, cit se poate de repede, cu
cuptul de jupuit animalele, in padurea unde lasase boul, dar 1 -a gasit
149
ca pagtea, atit de sanatos ca nu reu§ea absolut deloc sa distinga care
fusese piciorul fracturat.
Martin a adus muljumiri bunului pastor care pazise cu atitea
grija boul sau §i-l vindecase.
Umilul Sfint i§i gasc§te placerea in ajutorarea tuturor acelora
care - 1 invoca §i nu refuza sa vina in ajutor nevoilor oamenilor oricit
de mici ar fi ele.
Unui oarecare din Amitcrno a rinduit sa-§i regaseasca animalul
care-i fusese furat.
Unei femei din Antrodoco i-a reparat perfect o strachina noua
care cazind, se sfarimase in mii de bucaji.
§i unui (aran din Montolmo, in Marche, i-a reparat plugul, care
era inutilizabil din cauza unei rupturi. (3 Cel. 183,184-186).
In dieceza Sabina era o batrinica octogenara, careia fiica sa
murind i-a lasat un copil inca dffalaptat. Era plina de durere batrina
§i lipsita de fapte §i nu era nici o femeie care sa se ofere sa dea
copilului inflaminzit rajia necesara de lapte, astfel ca batrinica nu
§tia incotro sa se indrepte.
Intr-aceasta, copilul slabea. Atunci batrinica, lipsita de orice
ajutor omencsc, intr-o noapte, varsind ploaie de lacrimi, s-a adresal
din tot sufletul fericitului Parinle Francisc cerind ajutor.
Sfintul, caruia ii place virsta nevinovata, indata a fost linga ea §i
i-a spus: "Eu sint Sfintul Francisc pe care tu, 1-ai invocat cu atitea
lacrimi. Da sinul tau la gura copila§ului pentru ca Domnul iji va da
lapte din bel§ug."
Batrina indeplini porunca Sfintului §i imcdiat, sinii octogenarei
au dat lapte din bel§ug.
Faima acestui minunat dar al Sfintului s-a raspindit peste tot,
pentru ca mulji barbaji §i femei alergasera sa vada.
§i cum limba nu putca contesta ceea ce ochii vedeau, toji s-au
simjit animaji de dorinja de a-1 lauda pe Dumnezeu pentru puterea
minunata §i amabila pietate a Sfintului sau. (3 Cel. 182).
Doi soji din Scoppito aveau un fiu unic care se nascuse cu brajele
ata§ate de git, genunchii lipiji de piept §i picioarele unite cu fesele,
astfel incit nu parea un fiu de oameni, ci un monstru.
De aici mihnirea lor zilnica pentru acca descendenja atit de
umilitoare.
Femeia era aceea care s uferea cel mai in tens. Adesea ea se adresa
lui Cristos, cu strigate §i lamentajii, rugindu-1 sa binevoiasca sa vina
in ajutorul nefericirii §i ru§inii sale, prin mijlocirea Sfintului
Francisc.
iso
 Intr-o noapte, in timp ce cople§ita de aceasta tristeje se
abandonase unui somn chinuit, i-a aparut Sfintul Francisc, care a
intarit-o in cuvinte duioase §i pe deasupra a indemnat-o sa - 1 duca pe
fiul sau intr-un loc apropiat dedicat numelui sau, ca sa-1 stropeasca
in numele Domnului cu apa din pujul pe care avea sa-1 gaseasca
acolo. Astfel ar fi devenit perfect sanatos.
Femeia insa nu a voit sa execute porunca Sfintului, care i-a
repetat-o intr-o a doua aparijie. In fine, aparindu-1 a treia oara, a
condus-o impreuna cu copilul sau pina la u§a locului indicat,
mergind inaintea ei §i slujindu-i de calauza.
Vazind ca au ajuns acolo citeva matroane venite din devojiune
sa viziteze acel loc, femeia le-a povestit cu precizie viziunea.
Atunci acelea au mers cu ea sa-1 prezinte frajilor minori pe copil.
Apoi cea mai nobila dintre ele a scos apa din puj §i cu propriile sale
miini a spalat copilul: pe data, toate membrele copilului au dobindit
o pozi^ie normala §i copilul s-a insanato§it. Marepa minunii a stirnit
uimirea tuturor. (3 Cel. 158).

ADAUGIRE POSTERIOARA94

La Susa, un tinar din RivarolojCavarnese, pe nume Umbertino,

intrase in ordinul frajilor minori. In timpul noviciatului, din cauza
unei spaime teribile a inebunit §i, lovit de o grava paralizie in
in tre ag a p a rte d re a p ta , im preuna cu m i§carea, a p ie rd u t
sensibilitatea, auzul §i graiul.
Spre marea mihnire a frajilor, el a ramas intins pe pat, in acea
condijie atit de jalnica timp de mai multe zile, in timp ce intr-aceasta,
se apropia solemnitatea Sfintului Francisc.
In ajun, a avut un interval de luciditate §i a§a cum putea, a
inceput sa-1 invoce pe milosul Parinte cu cuvinte neinteligibile, dar
pling de credinja fervoroasa.
In ceasul cind se sp u n ea m atu tin u l (rugaciunea care se sp u n e la
m iez de n o a p te l. in tim p ce to ti ceilalji fraji e ra u in cor, o cu p aji la
94 Adaugirea posterioara pusa sa fie introdusa de fratele Girolamo d’Ascoli.
Cfr. Ill 9 a §i VII, 7 a.
151
laudele divine, iata ca fericitul Parinte i-a aparut novicelui in in-
firmerie imbracat cu haina frajilor, iacind sa straluceasca o mare
lumina in aceea incapere.
§i punindu-i mina pe partea dreapta a facut sa treaca incetigor
de la cap la picioare: i-a pus degetele in ureche §i i-a intiparit pe
umarul drept un semn deosebit, zicind:
"Acesta va fi pentru tine, semnul ca Dumnezeu, servindu-se de
mine, pe care tu ai vrut sa-1 imi{i intrind in Religiune, {i-a redat
perfecta sanatate".
Apoi, punindu-i cingulul,j)e care, stind in pat, novicele nu-1 avea
asupra lui, i-a spus: "Ridica-te §i mergi in biserica sa cin{i cu
devojiune lui Dumnezeu laudele prescrise, impreuna cu ceilalji".
Spunind aceasta, in timp ce tinarul incerca sa-1 atinga cu miinile
§i sa-i sarute picioarele in semn de mul{umire, fericitul Parinte a
disparut din vederea sa.
T inarul, redobindindu-gi sanatatea gi luciditatea m injii,
sensibilitatea §i graiul, a intrat in biserica: in uimirea frajilor gi a
mirenilor prezen{i pentru acea imprejurare care-1 vazusera pe tinar
cind era paralitic § 1 fara minte; a particijat la recitarea laudelor §i
apoi a povestit in ordine minunea, inflacarindu-i pe to{i la divo{iune
pentru Cristos §i pentru fericitul Francisc.
Un locuitor din Capri, din dieceza de Ostia, i§i pierduse total
folosirea piciorului §i nu putea absolut deloc sa mearga, nici sa se
mi§te.
Gasindu-se intr-o a§a de grava strimtoare §i nemaisperind in
ajutorul omenesc, intr-o noapte a inceput sa-i prezinte Sfintului
Francisc plingerile sale ca §i cum 1-ar fi vazut prezent acolo, in felul
urmator: "O, Sfinte Francisc, ajuta-ma. Nu-{i aminte§ti de serviciul
pe care {i 1-am facut §i devo{iunea pe care {i-am aratat-o mereu?
Te-am purtat pe asinul meu; {i-am sarutat sfintele tale picioare §i
sfintele tale miini; {i-am fost totdeauna devotat, am fost totdeauna
generos cu tine §i iata ca acum mor in aceste chinuri groaznice".
Migcat de aceste plingeri, §i-a facut aparijia indata acel Sfint care
nu uita binefacerile primite §i este recunoscator fa {a de devota{ii sai,
aparind omului care veghea in rugaciune, in tovara$ia unui alt frate.
I-a spus ca alergase la chemarea sa §i ca adusese medicamentul
pentru a-1 vindeca.
I-a atins partea bolnava cu un be{i§or in forma de TAU95 facind
95 Un alt amanunt relativ la locul acestei litere simbol In viaja Sfintului
Francisc: Sflntul Bonaventura care inten{ionat a pus episodul ca ultima
dintre minuni, ia motiv din acest paragraf care urmeaza pentru a exalta
slava pe care Sfintul a atins-o prin Cruce.
152
s! crape tumoarea §i redindu-i sanatatea. Dar a facut un lucru ins!
§i mai minunat: i-a lasat imprimat sfintul semn al lui TAU pe locul
unde se vindecase rana, in amintirea minunii. Acesta era semnul cu
care Sfintul Francisc semna scrisorile sale, ori de cite ori caritatea il
facea sa trimita vreo scrisoare. (3 Cel. 159).
Dar iata: in timp ce mintea noastra, distrata de varietatea
faptelor povestite, intirzie acum asupra uneia sau alteia dintre minu-
nile s!vir§ite de fericitul Parinte s-a intilnit din nou, sub calauzirea
lui Dumnezeu cu TAU, adica cu semnul mintuirii.
Aceasta s-a intimplat pentru m eritele lui Francisc insu§i:
gloriosul stegar al crucii §i ne permite sa reliefam ca, crucea a devenit
cea mai solid! marturie a slavei de care se bucura acum, triumfind
cu- Cristos in cer, a§a cum a fost cauza meritelor sale inalte §i a
mintuirii sale, cind urma armata lui Cristos a id pe pamint.
§i intr-adevar, acest mister mare §i admirabil al crucii, in care
carismele harului, meritele virtujilor, comorile injelepdunii §i ale
§tiin{ei sint ascunse atit de profund ca ajung de neinjeles pentru
invajapi §i pruden{ii acestei lumi, a fost dezvaluit acestui micuj al lui
Cristos in toata plinatatea sa, astfel in d t in toata viaja sa el a urmat
totdeauna §i numai vestigiile Crucii, a cunoscut totdeauna numai
dulceaja Crucii, a predicat totdeauna §i numai slava Crucii.
De aceea el, la inceputul convertirii sale, a putut sa spun! cu
adevarat ca §i Apostolul: "Niciodat! s! nu fie c! eu m ! sl!vesc in
altceva decit in Crucea lui Cristos".
Cu nu mai pujin adev!r, a putut s! repete in desfa§urarea viejii
sale: "Toji aceia care vor urma aceast! regul!, pace asupra lor §i
milostivire".
§i cu deplin adev!r, in implinirea viejii sale, a putut s! conchid!:
"Eu port in trupul meu stigmalele Domnului Isus!"
Iar noi dorim s! auzim in fiecare zi de la el §i acea urare: "Harul
Domnului nostril Isus Cristos s! fie cu spiritul vostru, fraplor.
Amin!"
Bucura-te, deci, de acum, singur in slava Crucii, o, glorios stegar
al lui Cristos; tu care incepind cu Crucea, ai progresat urmind regula
Crucii §i in Cruce ai dus la des!vir§ire opera ta.
Bucur!-te acum, c! luind ca marturie Crucea, ai ar!tat tuturor
credincio§ilor cit de sl!vit e§ti in ceruri.
De acum sa te urmeze siguri, cei care ies din Egipt: lemnul Crucii
lui Cristos va face sa se desparta in faja lor marea §i ei vor trece
153
degertul, vor traversa Iordanul viejii m uritoare §i sprijiniji de
minunata putere a Crucii, vor intra in pamintul promis al celor vii.
Acolo sa se introduca adevaratul condotier §i mintuitor al popo-
rului, Isus Cristos, cel rastignit, prin meritele slujitorului sau
Francisc, spre lauda lui Dumnezeu unul §i intreit, care viejuie§te §i
domne§te in vecii vecilor. AMIN!
AICI SE INCHEIEISTORISIREA MINUNILOR
SAVIR§ITE DE FERICITUL FRANCISC DUPA
MOARTEA SA.
 REALIZATA CU SPRUINUL
ORDINULUI TERTIAR FRANCISCAN ROMAN

Ingrijire §i corectura: LUCIA MAMULEA

Grafica coperjii: HORIA MAMULEA

® Toate drepturile acestei edijii sint rezervate

"ORD INULUITERJIAR FRANCISCAN ROMAN"
§i Editurii SERPOL
 Procesare text
S.C. SITIS A.

T ip a r u l e x e c u ta t s u b c o m a n d a n r. 20647
R e g i a 'A u t o n o m a a I m p r i m e r i i l o r
Im p rim e ria C O R E S I
P i a t a P r e s e i L i b e r e , 1, B u c u r e $ ti
R O M A N IA