ALVARO MUTIS s-a născut la Bogotá, în Columbia, pe 25

august 1923, într-o familie de diplom aţi. A trăit până ia

vârsta de 9 ani în Belgia, revenind des în ţară, unde bunicul
matern avea o plantaţie de cafea. Se lansează în 1947 ca poet,
iar din 1956 se mută în Mexic, unde alternează scrisul şi on­
tica literară cu diverse meserii prozaice. Gabierul Maqroll,
personajul prezent în aproape întreaga sa operă narativâ şi
lirică deopotrivă, apare pentru prim a oară într-un volum
de poeme publicat în 1953. Marinarul transhumant ajunge
din 1986 protagonistul a şapte micro-romane. Deşi opera sa
este fundamental lirică, iar Mutis se consideră mai degrabă
un poet, el a scris în afară de saga lui M aqroll volumele de
povestiri Los trabajos perdidos, în 1961, sau La mansión de Arau-
caima. Relato de tierra caliente, în 1973.

între 1974 şi 2002 primeşte un num ăr impresionant de pre­

mii şi distincţii internaţionale prestigioase, ca recunoaştere
a valorii şi contribuţiei sale la literatura iberoamericanâ şi
universală, printre care premiul M iguel de Cervantes (în va­
loare de peste 90 000 euro) în 2001 pentru Un bel morir, ulti­
mul micro-roman din acest volum. în afară de distincţiile
conferite de Columbia şi Mexic, M utis câştigă în 1989 în
Franţa premiul Médicis Étranger pentru Zăpada Amiralului
— care deschide prezentul volum — considerată cea mai
bună proză tradusă în franceză în acel an, primind şi Ordinul
pentru Arte şi Literatură în grad de C avaler din partea
guvernului francez. în 1990 i se acordă în Italia premiul
Nonino, urmat de premiile Grinzane-Cavour şi Rossone d'Oro
în 1997, an în care Spania, după ce îi conferise Marea Cruce
a Ordinului Alfonso X el Sabio, îi acordă renumitele pre­
mii Príncipe de Asturias de las Letras şi Reina Sofia de Poesía
Iberoamericana, iar în 2002 un nou prem iu Cervantes pentru
poezie. Mutis a primit şi premiul internaţional Neustadt, con­
siderat drept Nobelul american pentru Literatură. Impor­
tanţa şi interesul trezit de opera sa în lum e se vădeşte şi
prin numărul mare de traduceri, în afară de franceză şi ita­
liană fiind tălmăcit în suedeză, germ ană, olandeză, por­
tugheză, română, engleză şi turcă.
 ÁLVARO MUTIS

Isprăvile şi necazurile
Gabierului Maqroll
Traducere din spaniolă de
C O R N E L IA RĂ D U LESC U

HUMANITAS
BUCUREŞTI
ZAPADA AMIRALULUI

Lui E rn esto V olken in g

(Anvers 1908 - Bogotá 1983)

în am in tirea şi ca om ag iu
p rieten iei sale lipsite d e u m bre,
lecţiei sale d e n eu itat.
Făcând doar ce îi este scris,
Pescarul prinde ce i se cuvine:
Unul, plevuşcă amărâtei sale vieţi
Adună în năvodul strâns;
Altul, distrat şi zăpăcit,
Strânge boleşniţe din mâlul gros,
Al treilea vârşa şi-o deschide
Deznădejdilor care-l pândesc;
Iar ultimul culege de pe ţărm
Propriile-i remuşcări, sub form ă de epave.
Emile Verhaeren, P escarii
 Când credeam că prin mâinile melc trecuseră toate scrie­
rile, scrisorile, documentele, relatările şi amintirile Gabierului Maq-
roll şi că cei care-mi cunoşteau interesul pentru tot ce însemnase
viaţa sa epuizaseră căutările după orice urmă scrisă a nefericite­
lor lui peregrinări, hazardul mi-a rezervat o surpriză ciudată, când
mă aşteptam mai puţin.
Una din plăcerile secrete pe care mi-o oferă plimbările prin Car­
tierul Gotic din Barcelona este să-i vizitez anticariatele, după pă­
rerea mea cele mai bine aprovizionate şi ai căror patroni păstrea­
ză încă acele talente subtile, acele intuiţii gratificante, acea ştiinţă
scumpă la vorbă care constituie de fap t virtuţile unui librar ade­
vărat, specie pe cale de iminentă extincţie. Zilele trecute am intrat
pe strada Botillers, unde m-a atras vitrina unui anticariat de obi­
cei închis şi care oferă lăcomiei colecţionarilor piese realmente ex­
cepţionale. în ziua aceea era deschis. Am pătruns cu religiozita­
tea cu care intri în sanctuarul vreunui rit uitat. Un bărbat tânăr,
cu barbă neagră de evreu levantin, obraz ca de fildeş şi ochi apoşi,
negri, încremeniţi într-o expresie de vagă mirare, stătea în spate­
le unui morman de cărţi şi de hărţi pe care le cataloga cu un scris
mărunt de pe alte timpuri. Mi-a zâmbit uşor şi, ca un librar de
bună tradiţie, m-a lăsat să scotocesc printre rafturi, încercând să
răm ână cât mai neobservat. în timp ce puneam deoparte cărţi­
le pe care voiam să le cumpăr, am dat deodată de o frum oasă ediţie
legată în piele purpurie a cărţii lui P. Raymond pe care o căutam
de ani de zile şi al cărei titlu reprezintă în sine o frum oasă promi­
siune: Enquéte du Prévót de Paris sur l'assassinat de Louis
Duc D 'O rléans (Ancheta starostelui Parisului asupra asasi­
nării Ducelui Ludovic d'O rléans) editată de Biblioteca Şcolii
 d in C h artres, în 1865. Iată cum o întâm plare, un noroc al sorţii
înu răsp lătea an i d e aşteptare când îmi luasem d e m ult gândul. Atr
lu at cartea, fă r ă s-o deschid, şi l-am întrebat p e tân ăru l bărbos câ:
c o stă . M i-a sp u s preţul cu tonul acela categoric, defin itiv şi f&u
d r e p t d e apel, care fa c e şi el parte din ca ra cteristicile înaltei sak
b r e s le . A m p lătit fă r ă ezitare, am cu m părat şi celela lte cărţi ale
s e ş i am ieşit ca să m ă bucur singur de ach iziţia m ea, cu o volup­
ta te n eg răb ită şi delicioasă, pe o bancă din m ica p ia ţă în care se
g ă s e ş te statu ia lui Ramón Berenguer cel M are. F ru n zărin d cur­
tea am văzut că ultima copertă era prevăzută cu un buzun ar mare,
m en it să păstreze iniţial hărţi şi arbori g en ea lo g ic i ce completau
sa v u ro su l text al profesorului Raym ond. în lo cu l lor, am dat de
un tean c de foi, majoritatea de culoare roz, g a lb en sau albastru,
care păreau facturi comerciale sau fiş e con tabile. U itân du -m ă mai
bine, am văzut că erau acoperite de un scris m ăru n t, cam tremu­
rător, febril aş zice, aşternut cu un creion chim ic, din cân d în când
udat cu salivă de autorul înghesuitelor rânduri. E rau scrise pe am­
bele părţi, evitând grijuliu locurile tipărite şi care, cu m am putut
constata, erau într-adevăr tot fe lu l de fo r m u la r e com erciale. De­
odată mi-a sărit în ochi o frază, făcân d u -m ă s ă d au u itării scrupu­
loasa investigaţie a istoricului francez despre mişelescul asasinat
al fratelui lui Carol al VI-lea al Franţei, ordonat de loan-fără-Fri-
că, duce de Burgundia. Pe ultima filă, la sfârşit, cu cerneală ver­
de şi un scris ceva m ai ferm , am citit: „Scris de G abierul Maqroll
în timpul urcării râului Xurandó. A se înmâna L ui Flor Estévez,
oriunde s-ar găsi. Hotelul Elandra, A nvers." C um cartea avea nu­
meroase sublinieri şi note scrise cu acelaşi creion, era uşor de de­
dus că omul nostru, pentru a nu se despărţi de aceste pagini, a pre­
ferat să le păstreze în buzunarul destinat unor scopuri mai înalte
şi mai academice.
în timp ce porumbeii continuau să m urdărească nobila figurâ
a cuceritorului Mallorcăi şi ginere al Cidului, am început să citesc
paginile împestriţate pe care, sub form ă de jurnal, G abierul îşi po­
vestea nenorocirile, amintirile, meditaţiile, visele şifanteziile, în timp
ce naviga împotriva curentului pe unul din m ultele râ u ri care co­
boară din munţi pentru a se pierde în penum bra vegetală a selvei
fără sfârşit. Multe fragmente erau scrise cu o m ână m ai sigură,
de unde am dedus că vibraţiile motorului am barcaţiunii p e care
călătorea Gabierul erau de vină pentru scrisul acela trem u ra t pe

It
care iniţial l-am pus pe seama frigurilor din acel climat, pe cât de
frecvente, pe atât de rebele la medicamente.
Acest Jurnal al Gabierului, la fe l ca şi celelalte lucruri pe care
le-a lăsat scrise ca pe nişte mărturii ale destinului său, este un ames­
tec indefinibil de genuri dintre cele mai diverse: merge de la rela­
tarea directă a faptelor de zi cu zi până la enumerarea unor erme­
tice precepte a ceea ce am bănuit că era filozofia sa de viaţă. A încerca
să le modific ar f i fost o înfumurare naivă, ce prea puţin ar f i schim­
bat din scopul lui de a consemna zi de zi experienţele acestei călă­
torii, din a cărei monotonie şi inutilitate poate că a scăpat prin ac­
tivitatea sa de cronicar.
Pe de altă parte, mi s-a părut elementar de echitabil ca acest Jur­
nal să poarte ca titlu numele locului în care Gabierul s-a bucurat
cel mai mult de un calm relativ şi de îngrijirile lui Flor Estévez, stă­
pâna locului şi fem eia care a ştiut cel mai bine să-l înţeleagă şi să-i
împărtăşească imensitatea viselor şi anevoioasa existenţă atât de
încâlcită.
M ă gândesc şi că cititorii Jurnalului Gabierului ar putea f i in­
teresaţi să cunoască şi alte însemnări ale lui Maqroll, legate, într-un
fel sau altul, de faptele şi persoanele pomenite în Jurnal. De aceea
am strâns la sfârşitul cărţii câteva cronici despre personajul nos­
tru, apărute în publicaţii anterioare şi care aici cred că-şi au locul
cel mai potrivit.

Jurnalul Gabierului

1 5 m artie

Inform aţiile pe care le aveam spuneau că o bună parte

a râului era navigabilă până la poalele munţilor. Nu e aşa,
fireşte. Ne deplasăm cu o şalupă cu chilă plată acţionată de
un m otor diesel care se luptă împotriva curentului cu o în­
căpăţânare astmatică. La prova există o copertină de pân­
ză de cort fixată pe nişte bare de fier de care spânzură ha­
macuri, două la babord, două la tribord. Restul pasagerilor,
atunci când sunt, se îngrăm ădesc la mijlocul am barcaţiu­
nii, pe un aşternut de frunze de palm ier care-i apără de căl­
dura degajată de podeaua m etalică. Paşii lor răsună peste

9
cala goală stârnind un ecou fantasm al şi g rotesc. N e oprim
d es pentru a despotm oli şalupa din b an cu rile d e nisip care
se form ează pe neaşteptate şi-apoi dispar, u rm ân d caprici­
ile curentului. Din cele patru ham acuri, dou ă le ocupăm cei
care am urcat la Port d'Espagne, celelalte d ou ă su nt pentru
m ecanic şi pentru pilot. Căpitanul d oarm e la prova sub o
um brelă de plajă multicoloră, pe care o su ceşte după soa­
re. E tot timpul pe jum ătate beat, stare pe care o m enţine cu
d oze recurente de băutură m eşteşugit ap licate astfel ca eu­
foria să alterneze cu o toropeală neînvinsă n iciod ată pe de­
plin de somn. Ordinele lui n-au nici o legătură cu traseul că­
lătoriei şi ne produc mereu o iritare perplexă: „Sus inima!
A tenţie la briză! Luptaţi vârtos, alungaţi u m brele! A noas­
tră e apa! Ardeţi sonda!", şi tot aşa toată ziua şi m are par­
te din noapte. Nici m ecanicul şi nici n avigatoru l nu iau în
seamă această litanie care, totuşi, îi ţine cum va treji şi atenţi
şi le transmite îndemânarea necesară pentru a ocoli capca­
nele neîncetate ale râului Xurandó. M ecanicul este un indian
care pare mut, se înţelege cu Căpitanul într-un am estec de
idiomuri greu de tradus. Umblă desculţ şi cu torsul gol. Poar­
tă nişte pantaloni de pânză plini de unsoare pe care-i ţine le­
gaţi sub pântecul proeminent din care răsare o hernie a om­
bilicului care se dilată şi se strânge în ritm ul m işcărilor pe
care stăpânul ei le face pentru a ţine m otorul în funcţiune.
Relaţia sa cu acesta este un caz patent de transsubstanţia-
litate; cei doi se confundă şi convieţuiesc în acelaşi efort: to­
tul e ca şalupa să avanseze. Navigatorul face parte dintre fi­
inţele acelea care au o inepuizabilă capacitate de mimetism,
trăsăturile lui, gesturile, vocea şi celelalte caracteristici per­
sonale au ajuns la un grad de inexistenţă atât de perfect, în­
cât nu reuşim/ să le fixăm defel în memorie*. Are ochii foarte
apropiaţi de nas şi nu mi-1 pot aminti decât evocându-1 pe
sinistrul Monsieur Rigaud-Blandois din M icuţa D orrit. Dar
nici legătura aceasta de neşters nu durează prea m u lt. Per­
sonajul lui Dickens păleşte în faţa navigatorului. Bizar tip.
Tovarăşul meu de călătorie, din secţiunea protejată de pân­
za de cort, este un uriaş blond care em ite câteva cu vin te cu
un accent slav care le face aproape de neînţeles. E liniştit şi
fumează tot timpul nişte ţigări puturoase pe care le cum-
pără de la navigator la un preţ exorbitant. Aflu că merge tot
acolo unde merg şi eu: la fabrica de cherestea care prelucrea­
ză lemnul care va coborî pe acelaşi drum şi de transportul
căruia se presupune că mă ocup eu. Cuvântul fabrică provoa­
că ilaritatea echipajului, ceea ce nu mă amuză deloc şi mă
face cam bănuitor. Noaptea se aprinde o lampă Coleman de
care se zdrobesc insecte mari cu forme şi culori atât de di­
verse încât am impresia că cineva le organizează defilarea
cu un scop didactic nelămurit. Citesc la lumina gămăliilor
incandescente până când somnul mă doboară ca un drog ra­
pid. Uşurătatea nechibzuită a ducelui d'Orléans mă mai pre­
ocupă puţin înainte de a cădea într-o torpoare implacabilă.
Motorul îşi modifică ritmul destul de des, asta ne transmite
o nesiguranţă permanentă. Ne temem să nu se oprească de
tot, asta se poate întâmpla oricând. Curentul devine tot mai
sălbatic şi mai capricios. Toate astea sunt absurde, niciodată
n-am să ştiu de ce m-am băgat în chestia asta. întotdeauna
păţesc la fel la începutul călătoriilor. Apoi vine indiferenţa
binefăcătoare care scuză totul. O aştept cu nerăbdare.

18 m artie

S-a întâm plat ce mă temeam de un timp: elicea s-a înfipt

în rădăcinile de pe fund şi axul ei s-a îndoit. Vibraţia a deve­
nit alarmantă. A fost nevoie să tragem la un mal de nisip de
ardezie, care degajă un miros vegetal dulceag şi pătrunză­
tor. Până l-am convins pe Căpitan că doar încălzind axul aces­
ta putea fi reparat, au pierdut câteva ceasuri ostenindu-se
cu operaţiunile cele mai neîndemânatice şi imprevizibile în­
tr-o căldură toropitoare. Deasupra noastră s-a instalat un nor
de ţânţari. Din fericire, cu toţii suntem imuni la pişcăturile
lor, cu excepţia uriaşului blond, care îndură asaltul cu o pri­
vire colerică şi stăpânită, de parcă n-ar pricepe de unde vine
chinul.
Pe seară a apărut o familie de indigeni, bărbat, femeie, un
copil de vreo şase ani şi o fetiţă de patru. Goi puşcă toţi. Au
rămas uitându-se la foc cu o indiferenţă de reptile. Atât băr­
batul, cât şi femeia sunt de o frumuseţe impecabilă. El are ume-

11
rii laţi şi-şi mişcă braţele şi picioarele cu o lentoare care-i pune
şi mai mult în valoare armonia proporţiilor. Fem eia, la fel de
înaltă ca şi el, are sâni mari dar ferm i, iar co ap sele se termi­
nă cu nişte şolduri rotunjite graţios. Un strat su b ţire de gră­
sime le acoperă corpul, îndulcind u n g h iu rile articulaţiilor.
Ambii au părul tuns ca o cască şi şi-l curăţă şi m enţin cu aju­
torul unei substanţe vegetale care le dă o cu loare de abanos
şi-l face să strălucească în ultimele raze ale asfin ţitu lu i. Pun
nişte întrebări în limba lor pe care n-o înţelege nim eni. Au
dinţii piliţi şi ascuţiţi, glasul lor seam ănă cu u gu itu l blând al
unei păsări adormite. Târziu în noapte am reu şit să îndrep­
tăm piesa, dar o vom monta abia m âine d im ineaţă. Indienii
au prins câţiva peşti la mal şi s-au dus să-i m ăn ân ce la mar­
ginea plajei. Murmurul glasurilor infantile s-a au zit până în
zori. Eu am citit până când am reuşit să ad orm . N oaptea e
la fel de cald şi, trântit în ham acul m eu, m ă g ân d esc pe în­
delete la stupidele indiscreţii ale ducelui d 'O rléan s şi la une­
le trăsături ale caracterului său care se vor repeta la alţi mem­
bri din la branche cadette, de stirpe diferită, d ar cu aceleaşi
tendinţe spre felonie, aventuri galante, plăcerea dăunătoa­
re a conspiraţiei, lăcomia de bani şi neîm păcata lipsă de lo­
ialitate. E de reflectat puţin la motivele pentru care asemenea
constante de conduită apar într-un mod im placabil, aproape
până în zilele noastre, la aceşti prinţi de origine atât de dife­
rită. Apa se izbeşte de fundul metalic şi plat cu plescăituri mo­
notone şi, din nu ştiu ce raţiuni insesizabile, consolatoare.

21 martie

Familia s-a urcat la bord în dimineaţa urm ătoare. In timp

ce noi ne chinuiam sub apă pentru a m onta elicea, indienii
au rămas în picioare pe frunzele de palmier. Toată ziua au
rămas acolo fără să se mişte şi fără să scoată un cu vânt. Nici
bărbatul, nici femeia nu au păr pe corp, nicăieri. Ea îşi ara­
tă sexul care pare un fruct proaspăt desfăcut, el şi-l arată pe
al lui, cu prepuţul lung şi ascuţit la vârf. Ai zice că e un com
sau un pinten, ceva absolut străin de orice idee sexuală şi fără
nici o semnificaţie erotică. Din când în când surâd arătându-şi
dinţii ascuţiţi, drept care zâmbetul îşi pierde orice nuanţă
de cordialitate sau de simplă apropiere.
Navigatorul îmi spune că e lucru obişnuit prin locurile
astea ca indienii să călătorească pe râu cu ambarcaţiunile
albilor. Nu obişnuiesc să dea nici un fel de explicaţii, nu spun
niciodată până unde merg. într-o zi dispar aşa cum au apă­
rut. Sunt paşnici şi nu iau niciodată ce nu e al lor şi nici nu
mănâncă împreună cu restul echipajului. Mănâncă ierburi,
peşte crud şi reptile tot crude. Unii sunt înarmaţi cu săgeţi
cu vârful muiat în curara, veninul instantaneu a cărui pre­
parare e un secret pe care nu-1 dezvăluie.
Noaptea, în timp ce dormeam adânc, m-a izbit dintr-o dată
un miros de nămol în descompunere, de şarpe în călduri, o
duhoare ce tot creştea, dulceagă, insuportabilă. Am deschis
ochii. Indiana mă privea fix, zâmbind cu o maliţie de ani­
mal carnivor, dar în acelaşi timp cu o inocenţă greţoasă. Şi-a
pus mâna pe sexul meu şi a început să mă mângâie. S-a cul­
cat lângă mine. Când am intrat în ea, am simţit că mă afund
într-o ceară insipidă care, fără a opune rezistenţă, se lăsa cu
o placiditate imobilă şi vegetală. Mirosul care mă trezise era
tot mai intens alături de acest trup moale care nu sugera prin
nimic atingerea formelor feminine. O greaţă de neoprit mă
cuprindea. Am terminat repede, înainte de a trebui să mă re­
trag ca să vomit fără să fi ajuns la final. S-a depărtat în tăce­
re. Intre timp, în hamacul slavului, indianul îl înlănţuise şi-l
penetra, scoţând nişte chiţăituri uşoare de pasăre în pericol.
Apoi, uriaşul l-a penetrat la rândul său, indianul continu-
îndu-şi ţipetele care n-aveau nimic omenesc. M-am dus la
prova şi-am încercat să mă spăl, încercând să scap de stra­
tul puturos de mâl care mi se lipise de corp. Am vomitat cu
uşurare. îm i vine şi acum în nări mirosul fetid de care mă
tem că n-am să scap multă vreme.
Ei au rămas acolo, în mijlocul bărcii, în picioare, cu pri­
virile pierdute în coroanele copacilor, mestecând neîncetat
o com binaţie din frunze asemănătoare dafinului şi cam e de
peşte sau de sopârlă pe care le prindeau cu o îndemânare
rem arcabilă. In noaptea următoare slavul a adus-o pe in­
diancă în hamac, dar zorile l-au prins iarăşi cu indianul care
dorm ea ţinându-1 în braţe. Căpitanul i-a despărţit, nu din
pudoare, ci, după cum a explicat g ân g ăv it, d eo arece restui
echipajulu i le-ar fi putut urm a ex em p lu l, ceea ce precis ar
fi dat naştere la complicaţii. Călătoria era lu n g ă, a m ai spus,
iar selva exercită o forţă incontrolabilă asu p ra celo r care nu
s-au născut în ea. îi face iritabili şi p ro d u ce o stare de delir
nelipsită de riscuri. Slavul a m orm ăit un fel d e explicaţie pe
care n-am reuşit s-o înţeleg şi s-a întors lin iştit la hamacul
său, după ce a băut o cană de cafea oferită d e navigator, cu
care bănuiesc că se cunoaşte mai de m ult. N -am încredere
în blândeţea obedientă a acestui uriaş, în ochii căru ia percep
uneori umbra unei nebunii obosite şi triste.

2 4 martie

Am ajuns în dreptul unui mare lum iniş. D u pă atâtea zile,

în fine vedem cerul şi norii care se d ep lasează cu o înceti­
neală binefăcătoare. Căldura e mai intensă, d ar nu ne mai
copleşeşte cu densitatea de dinainte, care, su b cupola ver­
de a arborilor înalţi şi într-o penum bră etern ă, se transfor­
mă într-un element care ne m inează im p lacab il şi tenace.
Zgomotul motorului se pierde în tării şi şalupa alunecă fără
a mai fi nevoie să ne luptăm cu curentul. M ă cu p rin d e ceva
ce seamănă cu fericirea. Şi la ceilalţi se vede o u şurare. Nu­
mai că acolo, departe, se vede iar întunecatul zid vegetal ce
ne va înghiţi după câteva ore.
Pauza asta calmă cu soare şi linişte relativă am folosit-o
pentru a cerceta motivele care m-au determ inat să fac aceas­
tă călătorie. Povestea lemnului am auzit-o prim a dată la „Ză­
pada Amiralului", prăvălia din munţi a Florei Estévez. Tră­
iam cu ea de câteva luni şi-mi vindecam rana lăsată pe picior
de înţepătura unei muşte veninoase din delta cu manglieri.
Fior mă îngrijea cu o tandreţe distantă d ar ferm ă, iar noap­
tea făceam dragoste stânjeniţi de piciorul m eu b eteag , dar
cu un sentiment de salvare şi de uşurare după n ecazu ri tre­
cute pe care amândoi le purtam în spate ca pe o p ovară co­
pleşitoare. Cred că despre prăvălia lui Fior şi p erioad a pe­
trecută acolo am scris mai demult. într-o zi a v en it stăpânul
unui camion, conducea chiar el, încărcat cu vite cum părate
în câmpie şi ne-a povestit despre lemnul care putea fi cum ­
părat la o fabrică de cherestea situată la marginea selvei,
lemn care, o dată coborât pe Xurandó, se putea vinde la un
preţ mult mai bun garnizoanelor militare instalate acum
de-a lungul fluviului. Când mi s-a închis rana, cu banii pe
care mi i-a dat Fior, am coborât în selvă, dar cu bănuiala că
toată afacerea asta ascundea ceva nesigur. Frigul din munţi,
ceaţa eternă care aluneca precum o procesiune de penitenţi
peste vegetaţia pitică şi deasă a acestor locuri m-au făcut
să simt nevoia de neamânat de a mă scufunda în clima ar­
zătoare a şesului. Contractul pe care îl aveam — trebuia să
duc la An vers un cargou sub pavilion tunisian, care avea
nevoie de reparaţii şi modificări pentru a putea transporta
banane — l-am restituit nesemnat, dând nişte explicaţii băl­
măjite care pesemne i-au intrigat pe patroni, vechi prieteni
şi tovarăşi din alte aventuri şi necazuri ce ar merita poate
să fie amintite într-o bună zi.
Când m-am urcat pe şalupă am pom enit de fabrica de
cherestea cu pricina, dar nimeni n-a ştiut să-mi spună unde
se află exact. Nici nu ştiau că ar fi existat. Mereu mi se în­
tâmplă la fel: întreprinderile în care mă lansez poartă stig­
matul nedeterminatului, blestemul unei mutări viclene. Aşa
că iată-mă aici, mergând pe râu în sus, ca un cretin, ştiind
dinainte cum se vor termina toate. Aici, în selvă, unde nu mă
aşteaptă nimic şi a cărei monotonie şi climă de cuib de igua-
ne îmi fac rău şi mă întristează. Departe de mare, fără femei
şi vorbind o limbă de retardad. Şi între timp, dragul meu Ab-
dul Bashur, camarad al atâtor nopţi la malul Bosforului, al
atâtor încercări de neuitat de a face un ban uşor la Valen­
cia sau la Toulon, mă aşteaptă şi se gândeşte că poate am
murit. Mă intrigă teribil felul în care se repetă în viaţa mea
aceste căderi, aceste hotărâri de la bun început greşite, aces­
te fundături care, însum ate, formează istoria vieţii mele. O
ferventă vocaţie pentru fericire tot timpul trădată, deviată
zi de zi ca să se termine în eşecuri mizere, pe de-a-ntregul
străine de ceea ce, în partea cea mai adâncă şi sigură a fiin­
ţei mele, a ştiut întotdeauna că trebuia să se împlinească de
n-ar fi fost această tendinţă a mea către eşec permanent. Cine
s-o înţeleagă? Acum o să intrăm iar în tunelul verde al jun­
glei p osom orâte şi la pândă, deja îi sim t m iro su l de neferi­
cire, de m orm ânt călduţ şi fad.

2 7 m artie

A zi-dim ineaţă, când am tras la m al ca să lăsăm nişte bu­

telii de insecticid la o fermă ocupată de m ilitari, indienii au
coborât de pe vas. Acum am aflat că pe v ecin u l m eu de ha­
m ac îi cheam ă Ivar. Cuplul de indieni şi-a lu at la revedere
de la el strigând de pe mal „Ivar, Iv ar", în tim p ce el surâ-
dea cu o blândeţe de pastor protestant. C ând s-a lăsat noap­
tea şi eram întinşi în hamacuri, cu lam pa C olem an neaprin-
să ca să nu atragem insectele, l-am întrebat în germ ană de
unde era; mi-a spus că din Părnu, din E stonia. A m stat de
vorbă până târziu, schimbând amintiri şi exp erien ţe din lo­
curi pe care le cunoşteam amândoi. A şa cu m se întâmplă
adesea, limbajul dezvăluie dintr-o dată pe cin eva complet
diferit de ce ne imaginasem. îm i face im presia u n u i om ex­
trem de dur, cerebral şi rece, m anifestând un d isp reţ abso­
lut faţă de semenii săi şi pe care-1 m aschează în form ule a
căror falsitate îl trădează imediat. E de avut m are grijă cu omul
ăsta. Părerile şi comentariile lui despre episodul erotic cu cei
doi indieni sunt un adevărat tratat de cinism al u nu i tip care
n-are nici o legătură nu cu pudoarea sau orice convenţie so­
cială, ci nici măcar cu cea mai simplă şi elem en tară bună­
tate. Zice că merge şi el la fabrica de cherestea. C ând am
pronunţat cuvântul fabrică, s-a lansat într-o exp licaţie con­
fuză pe marginea instalaţiilor de acolo, ceea ce m -a făcut să
fiu şi mai nesigur şi descurajat. Cine ştie ce m ă aşteaptă în
văgăuna aia de la poalele munţilor. Ivar. M ai târziu, în somn,
am înţeles de ce mi-era atât de familiar num ele lui. Ivar, mu­
sul ucis cu cuţitul la bordul lui M om ing Star, sacrificat de un
maistru convins că-i furase ceasul pe când co b o rau îm pre­
ună pentru a vizita un bordel din Pointe-â-Pitre. Ivar, care
recita pasaje întregi din Kleist, şi a cărui m am ă îi tricotase
o vestă pe care o purta plin de mândrie în serile reci. în vis
m-a întâmpinat ca de obicei cu zâmbetul lui cald şi nevino­
vat şi-a încercat să-mi explice că nu era celălalt, vecinu l meu
de hamac. I-am înţeles imediat îngrijorarea şi l-am asigurat
că ştiam asta foarte bine şi nu era loc de nici o confuzie. Scriu
în zorii zilei, profitând de răcoarea relativă a acestei ore. An­
cheta prea lungă asupra asasinării ducelui d'Orléans înce­
pe să mă plictisească. în clima asta rezistă doar nevoile cele
mai elementare şi sordide, făcându-şi drum prin baia de im­
becilitate care ne invadează fără scăpare.
Dar reflectând ceva mai mult asupra acestor repetate că­
deri şi buşeli pe care le-am primit de la soartă, îmi dau sea­
ma brusc că alături de mine a trecut de fapt altă viaţă. Una
care a trecut pe partea mea de ţărm şi n-am ştiut. E acolo şi
acum, făcută din suma momentelor pe care le-am exclus din
bucata mea de drum, făcând abstracţie de cealaltă ieşire po­
sibilă, şi aşa s-a format curentul orb al altui destin care ar fi
fost al meu şi care, într-un fel, continuă să fie acolo, pe celă­
lalt ţărm, cel pe care n-am călcat niciodată şi care aleargă
în paralel cu zilele mele. Este un ţărm care mi-e străin, cu toa­
te acestea îmi târăşte toate visele, himerele, proiectele, de­
ciziile care sunt atât de ale mele, cum a mea este neliniştea
de acum, şi care ar fi putut forma substanţa unei poveşti ce
se întâm plă acum în limbul eventualului. O poveste poate
la fel ca aceasta care mă priveşte, dar plină de tot ce n-a fost,
dar continuă să existe şi să se umple acolo, curgând spre
ţărmul meu ca un sânge fantomatic care mă numeşte, ne-
ştiind totuşi nim ic despre mine. Identică, adică, în ce pri­
veşte faptele al căror protagonist am fost şi cărora le-am im­
prim at obişnuitul şi neîndemânaticul meu zbucium, dar
complet diferită în ce priveşte episoadele şi personajele. Mă
mai gândesc şi că, în ceasul cel de pe urmă, poate că acea altă
viaţă va defila cu durerea lucrului definitiv pierdut şi nea­
pucat, nu aceasta, viaţa reală şi trăită, a cărei materie nu cred
să m erite acea ultimă trecere în revistă îm păciuitoare, căci
nu cred că merită şi nici nu doresc să fie imaginea care să-mi
uşureze ultimele clipe. Sau primele? E un subiect la care me­
rită m editat altă dată. Fluturele enorm şi întunecat care se
izbeşte cu aripile lui pufoase de abajurul de sticlă al lămpii
începe să-m i paralizeze atenţia şi să-mi transmită o senza­
ţie de panică bruscă, insuportabilă, exagerată. Scăldat în su­
doare, aştept să nu mai zburătăcească în jurul luminii şi să
17
fugă în noaptea din care a venit şi căreia îi aparţin e. Fără a
percep e m ăcar spaima mea trecătoare, Ivar stinge lampa şi
se cufundă în somn, respirând adânc. îi invidiez indiferen­
ţa. O avea oare, undeva ascunsă în fiinţa sa, o fisură în care
ar putea sta la pândă vreo frică necunoscută? N u cred. Exact
de asta e de temut.

2 aprilie

Iar ne-am împotmolit în bancurile de nisip care s-au for­

m at în timp ce trăsesem la mal ca să reparăm o avarie. Ieri
au urcat la bord doi soldaţi care se duc la garnizoana de la
graniţă pentru a se vindeca de malarie. Trântiţi pe frunze­
le de palmier, dârdâie scuturaţi de febră. Mâinile le sunt în­
cleştate pe armele care lovesc regulat şi m onoton podeaua
metalică.
Stabilesc, ştiind foarte bine cât sunt de candid inutile, câ­
teva reguli de viaţă. Este unul din exerciţiile m ele prefera­
te. Mă face să mă simt mai bun şi să cred că astfel pun ceva
ordine înăuntrul meu. Vechi reminiscenţe de la colegiul ie­
zuit, care nu folosesc la nimic şi nu duc niciunde, dar au
( însuşirea asta de descântec binefăcător de care m ă agăţ când
! simt că cedez. Ia să vedem:
A medita asupra timpului, a încerca să ştii d acă trecutul
şi viitorul sunt valabile şi chiar există, ne duce într-un labi­
rint care, chiar dacă ne este familiar, nu e m ai puţin indes­
cifrabil.
în fiecare zi suntem altul, numai că uităm că asta se în­
tâmplă şi celorlalţi. Poate că asta înseamnă ceea ce oamenii
numesc singurătate. Ori este aşa, ori e vorba de o imbecili­
tate solemnă.
Când minţim o femeie redevenim copilul lipsit de apăra­
re care n-are de ce se apuca. Femeia, precum plantele, furtu­
nile din pădure sau zgomotul apelor, se nutreşte cu cele mai
obscure scopuri cereşti. E preferabil s-o ştii din timp. Dacă nu,
te aşteaptă surprize devastatoare.
Un cuţit împlântat în corpul cuiva care doarme. Buzele des­
chise ale rănii care nu sângerează. Ameţeala, horcăitul, linis-
' t
tea de pe urmă. Tot aşa sunt şi anumite certitudini cu care
ne loveşte viaţa, această viaţă indescifrabilă, sigură, erati-
că şi indiferentă.
Trebuie să plătim pentru anumite lucruri, pentru altele
rămânem mereu datori. Aşa credem noi. în acest „trebuie"
se ascunde capcana. Plătim, rămânem datori şi de multe nici
măcar nu ştim.
Uliii care ţipă deasupra prăpastiei şi se reped după pra­
dă reprezintă singura imagine care-mi vine în minte pentru
a-i evoca pe cei ce judecă, legalizează şi guvernează. Să fie
blestemaţi. /
O caravană nu simbolizează şi nu înseamnă nimic. Gre­
şeala noastră e să credem că merge undeva sau vine de un­
deva. Dar caravana îşi epuizează semnificaţia în însăşi de­
plasarea ei. Asta o ştiu animalele care o compun şi o ignoră
oamenii ei. Aşa va fi mereu.
A pune degetul pe rană. Treabă de bărbaţi, sarcină dege­
nerată pe care nici un animal nu va fi în stare să o îndepli­
nească. Tâmpenie de profeţi şi şarlatani prevestitori de rele.
Obicei rău, totuşi atât de ascultat şi atât de solicitat.
Orice am spune despre moarte, orice am broda pe mar­
ginea subiectului nu e decât o muncă sterilă, absolut inuti­
lă. N-ar fi mai bine să tăcem şi să aşteptăm? Dar nu le-o cere
oamenilor. în definitiv, au nevoie de parce, e posibil să apar­
ţină exclusiv de ele.
Un trup de femeie pe care se revarsă apa torentului, stri­
gătele ei de surpriză şi bucurie, mişcările ei în spuma în care
se amestecă boabele roşii ale cafelei, bucăţi de trestie şi in­
secte care încearcă să se salveze din apa care le târăşte cu ea:
iată o lecţie de fericire care, în mod sigur, nu se mai repetă
niciodată.
în Crac-ul Cavalerilor de Rodos, ale cărui ruine se văd pe
o faleză de lângă Tripoli, există un mormânt anonim pe care
citim următoarea inscripţie: „Nu era aici." Nu trece o zi în
care să nu m editez la cuvintele astea. Atât de limpezi şi în
acelaşi timp închizând în ele tot acest mister ce ne-a fost dat
să-i îndurăm .
E adevărat că uităm mare parte din cele întâmplate nouă?
N -ar fi poate mai bine ca această porţiune de trecut să slu-
jească drept săm ânţă, drept stimulent anonim pentru a pomi
din nou către un destin pe care l-am abandonat prosteşte? Sla­
b ă m ân gâiere. D a, uităm. Şi e bine că e aşa.
înşiruirea asta de sentinţe cu înţelep ciu ne d e almanah,
zd răngănea ieftină iscată din lene şi din aştep tarea obligato­
rie a schim bării curentului, nu-mi serveşte fin alm en te decât
la a mă lăsa şi mai stors de energia necesară p en tru a înfrun­
ta lucrarea nimicitoare a acestei clime b lestem ate. M ă întorc
la lista şi la biografiile sumare ale celor care l-au atacat pe du­
cele d'O rléans la un colţ întunecat de pe Rue Vieille-du-Tem-
ple şi la cum au fost mai târziu pedepsiţi de m âinile lui Dum­
nezeu sau ale oamenilor; c-au avut parte de toate.

7 aprilie

Alaltăieri a murit unul dintre soldaţi. B an cu rile de nisip

dispăruseră şi motorul fusese pus în m işcare cân d una din
puşti a încetat brusc să se mai lovească de p o d ea. N aviga­
torul m-a chemat ca să-l ajut să exam ineze tru p u l care ză­
cea nemişcat, într-o baltă de sudoare care m u íase frunzele
de palmier şi privind spre desişul de pe m al. C am arad u l său
îi luase arma şi se uita la mort fără un cuvânt. „Trebuie să-l
îngropăm imediat", a spus navigatorul cu to n u l celu i care
ştie ce spune. „Nu, trebuie să-l ducem la post. A co lo îşi are
lucrurile şi locotenentul trebuie să le îm p a rtă ", a răspuns
soldatul. Navigatorul n-a mai zis nim ic, dar era lim p ed e că
timpul avea să-i dea dreptate. într-adevăr, astăzi am tras la
mal ca să îngropăm corpul care se umflase m on stru os şi de­
gaja o duhoare fetidă ce atrăsese un nor de v u ltu ri hoitari.
Pe barele care susţineau copertina de la pupa se instalase
deja regele cârdului, o pasăre frumoasă cu penaj neg ru stră­
lucitor, coleretă portocalie şi coroniţă de pene trandafirii. Cli­
pea din ochii care se acopereau cu o m em brană alb ăstrie cu
regularitatea unui obturator de aparat fotografic. Ştiam cu
toţii că atâta timp cât nu va ciuguli el prim ul d in cadavru,
ceilalţi n-aveau sâ se apropie. în timp ce săpam g roap a, pe
fâşia dintre mal şi pădure, ne privea din foişoru l lu i cu o
demnitate nu lipsită de un anumit dispreţ. Trebuie să recu-
20
nosc că frumuseţea maiestuosului animal s-a impus în aşa
fel încât prezenţa sa a conferit expeditivei înmormântări un
aer heraldic, o măreţie militară, foarte potrivite cu liniştea
locului, abia întreruptă de plescăiturile apei pe fundul plat
al ambarcaţiunii.
Călătorim printr-o regiune în care luminişurile se suc­
cedă cu o regularitate de parcă ar fi făcute de mâna omului.
Apa s-a îm blânzit, aproape că nu ne mai opune rezistenţă.
Soldatul supravieţuitor a ieşit din criză şi înghite pastilele
albe de chinină cu o resemnare militărească. Acum are în
grijă două puşti de care nu se desparte. Vorbeşte cu noi de
sub umbrela Căpitanului şi ne povesteşte despre posturile
militare, despre convieţuirea cu soldaţii de la graniţa celei­
lalte ţări şi certurile de la cârciumă din zilele de sărbătoa­
re, invariabil terminate cu câţiva morţi atât dintr-o tabără
şi din cealaltă, îngropaţi cu onoruri militare de parc-ar fi că­
zut la datorie. Are inteligenţa celor născuţi la munte, şuie­
ră s-urile şi rosteşte frazele foarte repede, ceea ce le face greu
de înţeles în timp ce ne obişnuim cu ritmul unui idiom fo­
losit mai curând pentru a ascunde lucrurile decât pentru a
comunica. Când Ivar se apucă să-l întrebe despre anumite
detalii legate de unitatea grănicerilor, despre echipament sau
numărul lor, mijeşte ochii, zâmbeşte şmechereşte şi răspun­
de ceva ce n-are nici o legătură cu întrebarea. Oricum, nu
pare să ne sim patizeze şi cred că nu ne iartă că i-am îngro­
pat camaradul fără asentimentul său. Dar există şi un motiv
mai simplu. Ca orice persoană cu formaţie militară, pentru
el, noi civilii suntem un soi de obstacol deranjant ce trebuie
apărat şi tolerat, ocupaţi tot timpul cu afaceri tulburi şi tre­
buri de o tâm penie crasă. Nu ştim să comandăm şi nici să
ascultăm, adică nu ştim să trecem prin lumea asta fără a se­
măna dezordine şi nelinişte. Ne spune toate astea până şi în
cele mai mici gesturi ale sale. în fond îl invidiez, şi deşi în­
cerc perm anent să-i subminez sistemul inexpugnabil, n-am
cum să nu recunosc că acesta îl apără de ravagiile surde ale
sel vei, ale cărei efecte încep să ne lovească în mod vizibil.
Mâncarea pe care ne-o pregăteşte navigatorul e simplă şi
monotonă: orez sub formă de pastă fără nici un haz, fasole
cu cam e uscată şi banane prăjite. Apoi o cană cu ceva ce se
pretinde cafea, de fapt o zeam ă cu g u st n ed efin it, îndulcită
cu bucăţi de zahăr care lasă pe fund un s e d im e n t nelinişti­
tor compus din aripi de insecte, reziduuri vegetale şi fragmen­
te de origine incertă. Doar Căpitanul poartă veşnic asupra sa
o ploscă cu rachiu, din care trage cu o reg u laritate implaca­
bilă câteva înghiţituri fără să ne ofere şi celorlalţi. E drept,
nici nu ai chef să guşti din trăscăul ăsta care, ju d ecând după
mirosul pe care-1 împrăştie om ul, trebuie că e un distilat de
trestie de cea mai proastă calitate, produs de contrabandă din-
tr-un sat din interior şi ale cărui efecte se văd cu ochiul liber.
După cină şi după istoriile soldatului, fiecare s-a dus care
încotro. Eu am rămas la prova aşteptând u n aer m ai răco­
ros. Căpitanul îşi fuma pipa cu picioarele atârnând peste bord.
Se zice că fumul alungă ţânţarii, ceea ce în cazu l de faţă nu
m-ar mira, dată fiind calitatea execrabilă a m ahorcii cu mi­
ros acru care nu sugerează nici pe departe arom a tutunului.
Omul era comunicativ, lucru rar la el. A în ce p u t să-m i spu­
nă povestea vieţii sale, de parcă locvacitatea sold atu lu i i-ar
fi dezlegat limba printr-un proces de osm oză fo arte comun
în călătorii. Ceea ce am reuşit să pricep din m on olog u l lui
dezarticulat, rostit cu un glas bolovănos şi intercalat de lungi
fraze circulare lipsite de orice sens, nu p ot sp u n e că nu m-a
interesat. Erau episoade care mi se păreau fam iliare şi care
s-ar fi putut potrivi cu anumite perioade din p rop riu l meu
trecut.
Se născuse la Vancouver. Tatăl său fusese miner, apoi pes­
car. Maică-sa era o piele roşie şi fugise cu el. Fraţii ei au ur­
mărit-o câteva săptămâni, până într-o zi când el l-a convins
pe un cârciumar prieten să-i îmbete. Când au ieşit, i-a aştep­
tat în apropiere şi i-a omorât. Indianca a aprobat fapta omu­
lui ei şi după câteva zile s-au căsătorit într-o m isiu ne catoli­
că. Cuplul ducea o viaţă rătăcitoare. Când s-a n ăscu t el, l-au
lăsat în îngrijirea călugăriţelor m isiunii. în tr-o b u n ă zi nu
s-au mai întors. Când a împlinit cincisprezece ani, băiatu l a
fugit şi el şi a început să muncească pe vasele p escăreşti ca
ajutor de bucătar. Apoi s-a angajat pe un petrolier care ducea
combustibil în Alaska. Cu acelaşi vas a ajuns în C araibe, câţi­
va ani la rând a făcut ruta între Trinidad şi oraşele d e coastă
ale continentului. Acum transportau benzină p en tru avioa-
ne. Căpitanul a prins drag de băiat şi l-a învăţat rudimente­
le navigaţiei. Era un neamţ căruia îi lipsea un picior. Fusese
com andant de submarin. N-a vea familie şi de dimineaţă se
punea pe băut un amestec de şampanie şi bere uşoară, la care
mânca pâine neagră cu scrumbii, brânză roquefort, somon
sau anşoa. într-o dimineaţă l-au găsit mort, căzut pe jos la el
în cabină. Strângea în mână Crucea de Fier pe care o ţinea
ascunsă sub pernă şi o arăta mândru în toiul beţiei. Atunci
a început pentru tânărul nostru un lung şir de peregrinări
prin porturile Antilelor, până a ajuns la Paramaribo. Aco­
lo s-a organizat cu patroana unui bordel, o mulatră în care
se amesteca sânge negru, olandez şi hindus. Era imens de
grasă, de caracter jovial, fumând tot timpul nişte trabuce sub­
ţirele pe care i le răsuceau pupilele casei. îi plăceau glum e­
le şi-şi conducea afacerea cu un talent admirabil. Omul nos­
tru a prins gustul romului cu zahăr topit şi lămâie. Avea grijă
de cele trei mese de biliard care se găseau la intrarea stabi­
limentului, mai curând pentru a distrage atenţia autorită­
ţilor decât în beneficiul clienţilor. Au trecut câţiva ani; cu-
piui lor se înţelegea şi se completa atât de exemplar, încât
a devenit o instituţie de care se vorbea în toate insulele. în-
tr-o zi a venit să lucreze acolo o fată chineză. Părinţii au vân­
dut-o patroanei şi, cu banii primiţi, s-au instalat în Jamaica.
I-au scris două-trei cărţi poştale, după care n-a mai ştiut ni­
mic de ei. Fata nu împlinise nici şaisprezece ani, era m ărun­
tă de statură, tăcută şi abia de scotea câteva vorbe în dia­
lectul papiamento. Marinarul nostru a remarcat-o şi a adus-o
de mai multe? ori la el în cameră, sub privirile tolerante şi dis­
trate ale matroanei. A sfârşit prin a se amoreza de chinezoai­
că şi au fugit îm preună, după ce au furat nişte bijuterii ale
patroanei şi puţinii bani de la biliard. S-au învârtit un timp
prin Caraibe, au ajuns la Hamburg pe un cargou suedez pe
care a lucrat ca ajutor de magazioner. La Hamburg au chel­
tuit puţinii bani strânşi. Ea s-a angajat la un cabaret din car­
tierul Sant-Pauli. Făcea un număr complicat de gimnastică
erotică cu încă două femei. Tustrele se urcau pe o mică sce­
nă unde rămâneau ore în şir într-o pantomimă neîncetată ce
excita clienţii în timp ce ele erau absente, zâmbind automat,
iar trupurile lor se contorsionau elastic şi neobosit. Mai târ­
ziu a participat la un scheci îm preună cu un tătar uriaş $,
cam agromegalitic şi o clarinetistă clorotică p en tru acompa­
niamentul muzical. într-o zi, Căpitanul — deja se numea asa
— s-a pomenit prins într-o afacere de trafic d e heroină şi-a
trebuit să părăsească Ham burgul lu ân d -o şi p e chinezoaica
sa ca să nu cadă în mâinile poliţiei.
Pe urmă Căpitanul mi-a spus o istorie greu de descifrat
în care era vorba de Cádiz şi de o afacere cu steguleţe pen­
tru alfabetul naval, graţie cărora, prin m odificări impercep­
tibile, bărcile care transportau o în cărcătu ră ilegală puteau
comunica între ele. N-am aflat dacă era vorb a de arme, de
mână de lucru din Levant sau uraniu netratat. Si / aici se bă-
gaseră femeile. Una din ele a vorbit şi jandarm eria a dat buz­
na în atelierul în care se fabricau steguleţele. N -am înţeles
cum de-a reuşit să scape la timp. A ajuns la Belem do Parâ.
Acolo a lucrat în comerţul cu pietre sem ipreţioase. A urcat
râul făcând tot felul de tranzacţii, d e-acum p rad ă unui al­
coolism fără întoarcere. A cum părat şalupa la o unitate mi­
litară care casa echipament naval scos din u z şi a pătruns
în reţeaua încurcată de afluenţi care se în cru cişează în sel-
vă formând un labirint delirant. Cu toată ceaţa care-i îngre­
unează facultăţile, a păstrat, printr-un m otiv ciu d at ce sca­
pă oricărei logici, o dexteritate infailibilă în a se orienta şi
o putere de comandă asupra subordonaţilor care-1 ascultă
cu acel amestec de teamă şi încredere fără rezerv e de care
el profită fără scrupule, dar cu o răbdare vicleană.

10 aprilie

Clima începe să se schimbe uşor. Pesemne că ne apropiem

de munţi. Curentul e mai puternic, albia râului se îngustea­
ză. Dimineaţa, ciripitul păsărilor se aude m ai ap roap e şi e
mai familiar, aroma vegetaţiei e mai perceptibilă. Încet-în-
cet, ieşim din umezeala ca de vată a selvei, care încâlceşte
simţurile şi distorsionează orice sunet, miros sau form ă pe
care încercăm să le percepem. Noaptea, briza e mai puţin fier­
binte şi mai uşoară. Cea de până acum ne lua somnul cu abu­
rul ei lipicios de mortăciune. Azi-dimineaţă în zori am avut
un vis care face parte dintr-o serie foarte specială. îl am ori
de câte ori mă apropii de tierra caliente, de uscatul cu climă
potrivită pentru culturile de cafea, pentru banane, cu râuri
învolburate şi interminabile şi mângâietoare ploi nocturne.
Vise care sunt un preludiu al fericirii şi care-mi dau o ener­
gie specială, un fel de fericire anticipată, efemeră, desigur,
şi care se transformă imediat în inevitabila dispoziţie de eşec
ce-mi este atât de familiară. Dar este de ajuns această rafală
repede trecătoare şi care mă face să presimt zile mai bune ca
să mă sprijine în năruirea haotică de planuri şi aventuri de­
zastruoase care înseamnă viaţa mea. Visez că iau parte la un
moment istoric, la o răscruce a destinului popoarelor unde,
în momentul critic, contribui cu o părere sau un sfat care
schimbă pe de-a-ntregul cursul evenimentelor. Este atât de
hotărâtoare, în visul meu, participarea mea şi atât de strălu­
cită şi corectă soluţia pe care o dau, că mă face să am încre­
dere în forţele mele, o încredere care mătură toate umbrele,
şi să-mi savurez propria plenitudine atât de intens, încât, după
ce mă trezesc, senzaţia dăinuie timp de câteva zile.
Am visat că mă întâlneam cu Napoleon a doua zi după
Waterloo, la Genappes sau pe aproape, într-o casă de ţară
în stil flamand. înconjurat de câţiva aghiotanţi şi civili uluiţi,
îm păratul se plimbă prin mica locuinţă cu mobilă puţină
şi dărăpănată.
Mă salută distrat neoprindu-se din mersul agitat. „Ce
aveţi de gând să faceţi, Sire?", îl întreb cu tonul acela cald
şi ferm al cuiva care-1 cunoaşte de mult. „Am să mă predau
englezilor. Sunt militari de onoare. Anglia a fost duşmanul
meu dintotdeauna, ei mă respectă şi sunt singurii care-mi
pot garanta siguranţa mea şi a familiei m ele." „Ar fi o mare
greşeală, M aiestate, îi spun la fel de ferm. Englezii sunt oa­
m eni fără cuvânt şi lipsiţi de onoare, războiul lor pe mare
a fost plin de capcane meşteşugite şi piraterie cinică. Condi­
ţia lor de insulari îi face să fie neîncrezători şi să vadă în ori­
cine un duşman." Napoleon zâmbeşte şi-mi spune: „Uiţi oare
că sunt corsican?" Trec peste jena produsă de această inad­
vertenţă a mea şi pledez mai departe pentru America de Sud
sau insulele din Caraibe. în discuţie se amestecă şi ceilalţi; îm ­
păratul ezită şi, în cele din urmă, îmi acceptă sugestia. Călă­
torim spre un port care seam ănă cu S to c k h o lm u l, acolo nt>
îmbarcăm pentru America de Sud pe un v a p o r acţionat de o
roată mare laterală, dar care mai păstrează şi v elele pentru a
ajuta efectul cazanelor. Napoleon spune cev a d esp re nouta­
tea ciudatei nave, eu îi spun că în A m erica d e Su d asemenea
vapoare funcţionează de mulţi ani, su nt rap id e şi sigure, en­
glezii n-or să ne poată ajunge din urm ă. „C u m se numeşte
vasul ăsta?", întreabă Napoleon cu o c u rio z ita te amesteca­
tă cu neîncredere. „Mareşal Sucre, S ire ", îi ră sp u n d . „Cine
era soldatul ăsta, n-am auzit de el." îi relatez p o v estea ma­
reşalului de la Ayacucho şi mişelescul asasinat în m unţii Ber­
ruecos. „Şi acolo vrei să mă dud?", zice N apoleon privindu-mă
sincer neîncrezător. Le ordonă ofiţerilor să m ă aresteze, aceş­
tia se reped la mine exact când zgom otul m a şin ilo r care-şi
schimbă regimul îi face să se oprească m ira ţi, privind fu­
mul gros şi negru ce iese din coş. M ă trezesc. T im p de câte­
va clipe persistă, amestecate, uşurarea că su n t sa lv a t şi sa­
tisfacţia de a-i fi dat un sfat bun îm p ăratu lu i, scăpându-1
de anii de umilinţă si mizerie din insula S fân ta E len a. Ivar
t »

mă priveşte mirat, îmi dau seama că râd în tr-u n fel care i

se pare inexplicabil şi neliniştitor. Am aju ns la p rim ele ca­
taracte, deocamdată nevăzute. Motorul a trebuit să-şi duble­
ze efortul. Acesta a fost zgomotul care m -a trezit. Şalupa se
leagănă şi tresaltă de parcă s-ar trezi şi ea. U n stol de papa­
gali trece într-o zarvă veselă care se pierde în depărtare ca o
promisiune de aventură şi disponibilităţi n elim itate.
Soldatul ne spune că în curând ajungem la p o stu l mili­
tar. Pe chipurile navigatorului şi estonianului m i se pare că
trece o expresie de nesiguranţă şi nelinişte. Se întâm plă ceva
cu ăştia doi, tovarăşi la vreo nelegiuire sau în tr-o afacere
suspectă. Profitând de un moment în care C ăp itan u l e des­
tul de treaz, iar cei doi vorbesc cu soldatul cu voce scăzu­
tă, toţi trei trântiţi la prova şi răcorindu-se, îl întreb ce ştie
despre treaba asta. Mă priveşte lung, apoi spune: „într-o
bună zi, nu prea departe, o să ajungă în păm ânt. Se ştiu deja
prea multe despre ei, mai mult decât le prieşte. N u e prim a
dată că fac împreună drumul ăsta. Eu pot să-i aranjez chiar
şi acum, dar prefer s-o facă alţii. Sunt nişte nenorociţi, nu
trebuie să-ţi fad probleme." Cum o bună parte din viaţă m i-am

26
pierdut-o având de-a face cu nefericiţi de aceeaşi teapă, nu-mi
fac probleme, în schimb mă cuprinde dezgustul că se apro­
pie încă un episod din aceeaşi repetată şi prostească isto­
rie. Istoria celor care vor să se ia la întrecere cu viata, a celor
isteţi, care cred că le ştiu pe toate şi mor cu mirarea pe chip:
în ultima clipă află că tot ce li s-a întâmplat este exact ce n-au
priceput şi n-au posedat nicicând. Istoria e veche; veche şi
plicticoasă.

12 a p r ilie

La prânz am auzit bâzâitul unui motor. După câteva mi­

nute în jurul şalupei a început să se rotească un hidroavión
Junker. Un model care ţine de timpurile istorice ale aviaţiei
în regiunea asta. Nici nu credeam că mai funcţionau. Are
şase locuri şi fuselaj din tablă ondulată. Motorul tuşeşte din
când în când, şi-atunci hidroavionul coboară la firul apei,
în caz că ar surveni o avarie. După un sfert de ceas s-a pier­
dut în zare, spre marea uşurare a navigatorului şi a am icu­
lui său, care stătuseră în tensiune şi la pândă cât timp apa­
ratul se învârtise prin preajmă. Am mâncat ca de obicei şi
ne făceam siesta dormind când, brusc, Junkerul a amerizat
lângă noi şi s-a apropiat de şalupă. Un ofiţer în cămaşă kaki,
fără chipiu, nici însem ne reglementare, a coborât pe flotoa-
re şi ne-a făcut semn să tragem la mal. Avea un ton autoritar
care nu anunţa nimic bun. Ne-am conformat, urmaţi de Jun­
kerul cu motorul au ralenti. Când am acostat, din avion au
coborât doi militari care au sărit imediat în şalupă. Aveau
pistoalele la brâu şi, după glasul şi purtările lor, era evident
că erau ofiţeri, deşi n-aveau nici un fel de însemne. Pilotul
nu-şi scosese din mâini mănuşile deşirate la vârful degete­
lor, pe căm aşă se vedeau aripile de argint ale aviaţiei m ili­
tare. A răm as la com enzi în timp ce ofiţerii ne ordonau să
le arătăm docum entele şi să ne adunăm sub copertina de la
pupa. Soldatul s-a alăturat imediat superiorilor săi, care i-au
luat arma mortului. Cel care ne ordonase să acostăm a în­
ceput să ne interogheze cu actele noastre în mână, cărora nu
le-a aruncat nici măcar o privire. E limpede că pe Căpitan şi

27
pe mecanic îi cunoştea. Pe primul l-a întrebat d oar unde se
duce; Căpitanul a spus că la fabrica de cherestea, apoi s-a
adăpostit sub umbrela lui, după ce-a tras o d u şcă. Mecani­
cul s-a întors la motorul lui. Interogatoriul lu at lui Ivar şi
navigatorului şalupei a fost mult mai am ănunţit, iar pe mă­
sură ce răspunsurile lor deveneau mai vagi şi frica lor mai
vizibilă, celălalt ofiţer şi soldatul s-au tras u şor în spatele
suspecţilor, cu intenţia clară de a-i îm piedica să sară în apă.
După ce-a terminat cu ei, ofiţerul s-a apropiat de mine, m-a
întrebat cum mă cheamă şi cu ce scop călătoream . Mi-am
spus numele, când Căpitanul nu m-a lăsat să continuu şi a
răspuns în locul meu: „Vine cu mine la fabrica de cheres­
tea. E de încredere." Ofiţerul nu-şi lua ochii de la mine, de
parcă nici n-ar fi auzit. „Aveţi arm e?", m-a în trebat sec cu
tonul celor obişnuiţi să poruncească. „N u", am spus cu voce
scăzută. „Nu, domnule, chiar dacă durează ceva m ai mult",
a adăugat cu buzele strânse. „Bani aveţi?" „Da... domnule, nu
mulţi." „Cât?" „Două mii de pesos." Şi-a dat seam a că nu-i
spuneam adevărul şi s-a întors cu spatele la m ine. „Pe ăş­
tia doi urcaţi-i în avion." Navigatorul şi estonianu l au schi­
ţat un gest de împotrivire, dar simţind ţeava puştilor în spa­
te s-au supus. Erau pe punctul de a intra în cabină când
ofiţerul a strigat: „Legaţi-le mâinile la spate, cretinilor!" „Nu
avem cu ce, domnule maior", s-a scuzat celălalt ofiţer. „Cu
curelele lor, ce dracu'!" în timp ce soldatul îi ţinea în căta-
rea armei, ofiţerul a lăsat jos puşca şi i-a legat pe arestaţi
cu propriile lor curele. Atitudinea lor grotescă încercând să
nu le cadă pantalonii n-a produs nici o reacţie printre cei pre­
zenţi. Au fost urcaţi în hidroavión, pilotul s-a aşezat la co­
mandă. Maiorul s-a uitat încă o dată la noi, apoi s-a adre­
sat Căpitanului pe un ton neutru şi mai puţin m ilităros: „Nu
vreau probleme, căpitane. Dumneata ai ştiut să te descurci
pe aici fără să dai de belele, continuă tot aşa şi o să ne înţe­
legem ca de obicei. Iar dumneata — a întins un d eg et către
mine de parcă aş fi fost un recrut — fă-ţi treaba şi-apoi ca-
ră-te. Nu avem nimic cu străinii, dar cu cât m ai pu ţini, cu
atât mai bine. Ai grijă de bani. Basmul ăsta cu d ou ă m ii de
pesos spune-1 mă-tii, nu mie. Nu mă interesează cât ai, dar
e bine să ştii că pe aici te omoară şi pentru zece centim e ca
sâ-şi ia băutură. Cât despre fabrica de cherestea, în fine, ai
să vezi singur. Tot ce vreau e să te văd cât mai repede cobo­
rând pe Xurandó în jos/' Ne-a întors spatele fără să-şi ia la
revedere şi s-a urcat lângă pilot trântind portiera cu un zgo­
mot de fierăraie stricată care a stârnit ecouri pe ambele ma­
luri. Junkerul s-a depărtat, apoi a urcat încet şi cu efort îna­
inte de a se pierde în depărtare aproape atingând coroanele
copacilor.
Căpitanul parcă nici n-auzise vorbele Maiorului. Stătea în
hamac, tăcut. Apoi s-a întors spre mine: „Am scăpat, amice,
am scăpat la mustaţă. îţi povestesc eu mai târziu. Nu ştiam
că s-a întors să comande baza militară. Ne cunoaşte pe toţi
care umblăm pe aici. Fusese chemat la Statul-M ajor şi cre­
deam că n-are să mai vină. De aia am riscat luându-i pe ăia
doi. Nu ştiu cum de nu ne-a umflat şi pe noi, i-a umflat pe
alţii pentru mult mai puţin. Acum să văd dacă găsesc un
navigator la grăniceri. Eu nu mai fac faţă. Acum ştii unde
sunt proviziile. Eu mănânc foarte puţin, aşa că va trebui să-ţi
pregăteşti singur mâncarea, de mine să nu-ţi faci griji. Me­
canicul se descurcă şi el. Oricum, n-are timp de gătit pen­
tru că trebuie să stea lângă motor. îşi aduce acolo şi se des­
curcă. Aşa că, asta-i." Mecanicul s-a întors la prova ca să facă
treaba navigatorului. A dat în marşarier şi a dus ambarca­
ţiunea în mijlocul râului, în plin curent. Pe măsură ce se în­
serează sim t cum scade tensiunea, atmosfera aceea rarefia­
tă şi malignă pe care o creau navigatorul şi Ivar prin privirile
pe care le schim bau, prin cuvintele şoptite şi prezenţa lor
deranjantă şi viciată. Loialitatea oarbă a mecanicului faţă de
Căpitan, tăcerea sa şi devoţiunea cu care menţine în func­
ţiune motorul acesta care trebuia scos la pensie de ani de zile
şi dus la fier vechi conferă personajului anumite trăsături
de eroism ascetic.

13 aprilie

Acest contact cu o lume care mi se ştersese din memorie

din cauza depărtării şi toropelii în care ne îngroapă selva a
fost mai curând reconfortant, în ciuda semnalelor de peri-
col pe care le a lăsat în urma lui Maiorul prin cuvintele şi aver­
tismentele date. Mai mult, pericolul însuşi mă retrim ite în ru­
tina cotidiană din trecut şi faptul că îmi pun în m işcare me­
canismele de apărare, atenţia necesară pentru a înfrunta nişte
dificultăţi uşor de prevăzut, sunt tot atâtea stim u lente pen­
tru a ieşi din apatie, din limbul impersonal şi paralizant în
care căzusem alarmant de uşor.
Vegetaţia devine mai înaltă, mai puţin deasă. Vedem ce­
rul o bună parte din zi, în timp ce noaptea stelele, atât de
apropiate şi familiare în zona ecuatorială, răspândesc o aură
protectoare liniştitoare, ne dau certitudinea, ch iar trecătoa­
re, dar prezentă, că lucrurile îşi urmează cursul cu fatala re­
gularitate care face să trăiască odraslele tim p u lu i, făpturi­
le supuse destinului, pe noi, oamenii. Teancul de facturi şi
fişe vamale pe care le-am găsit în cală şi pe care Căpitanul
mi le-a dat ca să scriu acest jurnal, singura m ângâiere în mo­
notonia călătoriei, e pe sfârşite. Mi se term ină şi stiloul. Că­
pitanul îmi spune că la unitatea militară la care ajungem
mâine îmi voi putea reface provizia de hârtie şi creioane.
Nu mă imaginez cerându-i acest favor, atât de sim plu şi can­
did personal, autoritarului Maior, al cărui glas îm i sună încă
în urechi. Nu vorbele lui, ci accentul metalic, gol d e nuanţe,
sec precum un foc de armă, ne-a lăsat neînarm aţi, lipsiţi de
apărare şi gata să ascultăm orbeşte şi în tăcere. C onstat că
asta e un lucru nou în ce mă priveşte, că niciodată în viaţă
n-am trecut printr-o încercare asemănătoare, n id în viaţa mea
de marinar, nici pe parcursul diverselor mele m eserii şi ava­
taruri pe acest pământ. Mă gândesc dacă nu cu m v a ceea ce
numim curaj nu înseamnă decât să te predai fără condiţii
energiei nestăvilite, neutre şi fără drept de ap el a unui or­
din emis pe acest ton. Trebuie să reflectez la asta m ai pe în­
delete.

1 4 aprilie

în dimineaţa asta am ajuns la baza militară. A m arat la un

m ic ponton de lemn, Junkerul se leagănă din cau za curen­
tu lu i apei. Avionul ăsta din alte vremuri, cu tabla lu i ondu­
lată şi botul vopsit în negru, cu motorul său radial şi aripi­
le pe jum ătate ruginite, e o prezenţă anacronică, o arătare
aberantă pe care nu prea ştiu unde o voi plasa în amintiri­
le mele. Baza constă într-o construcţie paralelă cu râul, cu
acoperiş de zinc şi pereţi metalici fixaţi pe nişte cadre. în
mijloc e micul birou al comandantului, în faţa lui se înalţă
catargul drapelului, pe o platformă măturată toată ziua de
soldaţii pedepsiţi. Pe cele două laturi se văd hamacurile tru­
pei şi cămăruţele ofiţerilor, fiecare cu hamacul ei. Ne iese în
cale un sergent care ne duce la comandament. Maiorul ne-a
primit de parcă nu ne-ar mai fi văzut niciodată. N-a fost po­
liticos, nici mai puţin milităros, a dovedit o distanţă şi o in­
diferenţă care, chiar dacă ne face să nu ne temem că l-am
putea supăra, în acelaşi timp ne sugerează că vigilenţa nu
i-a slăbit, doar s-a reorientat către alte treburi de rutină.
Ne-am cazat la marginea aripii din dreapta. Mecanicul
a preferat să se întoarcă pe şalupă şi să doarmă în hamac
lângă motor. Am mâncat cu soldaţii la o masă lungă pusă
afară, în spatele clădirii. Nişte peşte proaspăt din râu şi po­
sibilitatea de a bea bere mi-au dat senzaţia unui banchet ne­
aşteptat. După masă, soldatul care călătorise cu noi a venit
să ne salute. Am aprins ţigările oferite de el şi am fumat mai
curând pentru a goni ţânţarii decât pentru a savura tutu­
nul prea tare. L-am întrebat de prizonierii care urcaseră în
Junker. Fără un cuvânt, a privit cerul şi-apoi a coborât pri­
virile în păm ânt cu o elocvenţă care n-a mai avut nevoie de
explicaţii. S-a făcut tăcere, după o mică pauză a spus pe un
ton ce se voia normal: „Execuţiile fac zgomot şi necesită mul­
tă hârţogărie. Aşa însă cad în selvă unde solul e atât de mlăş­
tinos încât, în m om entul impactului, îşi sapă singuri groa­
pa. N im eni nu pune întrebări şi totul se uită repede. Sunt
atâtea de făcut pe aici." Căpitanul trăgea din ţigară privind
spre pădure şi-şi pipăia plosca de parcă voia să se asigure
că avea la el talismanul menit să-l apere de nenorociri. Pen­
tru el nu era o noutate această modalitate sumară de a-i li­
chida pe cei indezirabili. Cât despre mine, trebuie să măr­
turisesc că după prim ul fior care mi-a trecut pe spinare am
uitat curând toată povestea. Acum că-mi amintesc din nou,
îmi dau seama că primul sentiment care ni se toceşte pe mă­
sură ce ne trece viaţa este mila. Atât de uzata şi obişnuita so­
lidaritate umană care pentru mine n-a în se m n a t niciodată
ceva concret. Recurgem la ea în clipe de p an ică trecătoare.
Iar atunci ne gândim mai curând la sp rijin u l celorlalţi, no
la ce le-am putea oferi noi înşine. Tovarăşul n o stru de călă­
torie s-a retras, noi am mai rămas puţin p riv in d cerul înste­
lat şi luna plină a cărei tulburătoare apropiere ne-a îndemnat
să preferăm dormitorul cu hamacuri. îi ceru sem m ai devre­
m e amicului să-mi facă rost de nişte
/ hârtie si
/ de un creion nou.
S-a întors imediat cu cele cerute, spunându-m i cu un zâmbet
pe care nu l-am putut descifra: „Vi le trim ite dom nu l Maior
şi m-a rugat să vă transmit să le folosiţi ca să notaţi ce se cu­
vine, nu ce vreţi/' Era limpede că repeta m esajul cu o fideli­
tate impersonală ce-1 făcea şi mai sibilinic. Liniştea nopţii şi
absenţa motorului, cu al cărui zgomot mă obişnuisem , m-au
ţinut mult timp treaz. Scriu ca să-mi vină somnul. N u ştiu când
vom pleca. Cu cât mai repede cu atât m ai bine, cred. Locul
ăsta nu-i pentru mine. Dintre toate locurile care m -au pri­
mit pe lumea asta, atât de multe şi de diverse că le-am pier­
dut socoteala, neîndoielnic acesta e singurul u n d e totul îmi
este ostil, străin, încărcat cu un pericol pe care nu-1 ştiu ne­
gocia. îmi promit să nu mai trec niciodată p rin asemenea
experienţă de care chiar că n-aveam nevoie.

15 aprilie

Azi-dimineaţă, pe când ne pregăteam de p lecare, s-a în­

tors hidroavionul cu care plecaseră în zori M aio ru l şi pilo­
tul. Mecanicul încălzea motorul diesel, C ăpitanul şi noul na­
vigator primit de la baza militară cărau p ro v iziile în cală.
Un soldat m-a strigat de pe mal: M aiorul voia să-m i vor­
bească. Căpitanul s-a uitat la mine cu n eîn cred ere şi cu o
umbră de teamă. Era limpede că se gândea m ai m u lt la el
decât la mine. Când am intrat la com andam ent, M aiorul toc­
mai ieşea din birou. Mi-a făcut semn să-l urm ez în tr-o plim­
bare pe esplanadă. L-am urmat. Pe chipul său b ru n cu tră­
sături obişnuite, împodobit de o m ustaţă n eag ră, îngrijită
corect dar fără cochetărie, se îmbina o expres :e ironic-pro-
tectoare, care nu ajungea până la cordialitate, dar care to­
tuşi îmi inspira o oarecare încredere.
— Te-ai hotărât deci să urci până la fabricile de cheres­
tea? m-a întrebat în timp ce-şi aprindea o ţigară.
— Fabrici? Mi se spusese doar de una.
— Nu, sunt mai multe, a spus privind distrat spre şalupă.
— Mă rog, cred că asta nu schimbă cu ceva lucrurile. Im­
portant e să pot cumpăra lemnul şi să-l cobor apoi pe râu,
am răspuns în timp ce simţeam în stomac o senzaţie de tea­
mă familiară: îmi dădea de ştire că încep să mă lovesc de ob­
stacolele unei realităţi pe care până atunci o suprapusesem
în mod înşelător peste dorinţele mele.
Curând am ajuns la marginea platformei. Maiorul fuma
cu o delectare înceată, de parcă ar fi fost ultima ţigară din via­
ţa lui. Apoi s-a întors spre mine, m-a privit în faţă şi mi-a spus:
— In fine, te descurci dumneata. Nu e treaba mea. Dar
vreau să te pun în gardă: nu eşti dumneata omul care să ză­
bovească mult timp pe aici. Vii din alte ţări, din alte clima­
te, cu alţi oameni. Selva n-are nimic misterios, aşa cum se
crede. Exact de aici vine pericolul cel mare. Nu e decât ce
ai văzut, nici mai mult, nici mai puţin. Totul e la vedere. Este
simplă, categorică, uniformă şi malignă. Aici inteligenţa se
îm potm oleşte, timpul se confundă, legile se uită, veselia e
necunoscută, iar tristeţea nu se încheagă — a făcut o pau­
ză şi a tras din ţigară, expirând fumul în timp ce vorbea din
nou. Ştiu că ţi s-a spus despre prizonieri. Fiecare avea o is­
torie cu care s-ar fi umplut filele unui dosar gros ce n-ar fi
fost finalizat niciodată. Estonianul vindea indieni dincolo
de graniţă. Pe cei pe care nu reuşea să-i vândă îi otrăvea şi-a-
poi îi arunca în râu. Pe urmă a vândut arme cultivatorilor
de coca şi de mac, după care ne spunea unde-şi au cultu­
rile şi tabăra. Ucidea fără sens şi fără ură. Doar pentru a face
rău. N avigatorul nu era mai prejos, numai că era mai abil
şi de-abia acum câteva luni am reuşit să-i stabilim partici­
parea la un măcel al indienilor cu scopul de a le vinde pă­
mânturile date de guvern. în fine, e inutil să-ţi mai spun de­
spre ăştia doi. Crima e şi ea un lucru plicticos şi are foarte
puţine variaţiuni. Iată ce voiam să-ţi spun: dacă-i trimit sub
esco rtă la judecătoria cea mai apropiată, asta ia zece zile de
d ru m . R isc şase soldaţi care riscă să cadă p rad ă unui simu­
lacru de m ituire care pe urmă îi costă viaţa sau să fie asa­
sinaţi de complicii pe care delincvenţii îi au prin cătune. Pen­
tru m ine, şase soldaţi sunt foarte valoroşi. Indispensabili
La un m om ent dat, de ei poate depinde viaţa sau moartea,
în p lu s, judecătorii... în fine, poţi să-ţi im ag in ezi, nu trebuie
să-ţi spun eu. îţi spun toate astea nu ca să m ă disculp, ci ca
să-ţi faci idee despre cum merg lucrurile pe aici — a mai
făcut o pauză. Văd că te-ai îm prietenit cu C ăp itan u l, aşa-i?
— am dat din cap că da. E un om bun cât tim p are ce bea.
D acă nu, devine alt om. Ai grijă ca asta să nu se întâmple
Atunci îşi pierde minţile şi e în stare de orice barbarie. După
care nu-şi aminteşte nimic. Am mai co n statat că nu te simţi
bine în viaţa de garnizoană şi printre oam en ii în uniformă.
Ai dreptate, te înţeleg perfect. Dar cineva treb u ie să facă şi
asta, pentru asta existăm noi, m ilitarii. Eu am făcu t cursuri
de stat-major în nord. Am stat doi ani în Fran ţa într-o mi­
siune comună. Peste tot e la fel. Bănuiesc cam care ţi-a fost
viaţa şi e posibil să te fi întâlnit vreodată cu colegii mei. Când
nu suntem de serviciu suntem mai de în g h iţit. A m fost for­
maţi să fim... exact ce vezi — ajunseserăm la debarcader.
Bun, nu te mai reţin. Călătoriţi cu grijă. N avig atoru l pe care
vi l-am dat e de încredere. La întoarcere îl lăsaţi aici. Nu te
încrede în nimeni, nu spera prea m ulte nici d e la soldaţi,
aici avem alte treburi de făcut. înţelege că nu ne putem ocu­
pa de străini visători. Mi-a întins m âna şi în tim p ce mi-o
strângea mi-am dat seama că era prima dată când făcea asta.
Ne-a condus la ponton. Când să urc la bord u l şalu pei, m-a
bătut pe umăr şi mi-a spus cu glas scăzut: „A i grijă de ra­
chiu. Să nu-i lipsească/' S-a despărţit de C ăp itan cu un gest.
S-a îndreptat spre biroul său cu un m ers elastic şi negrăbit,
cu corpul drept şi uşor ţeapăn. Noi ne-am d ep la sa t în mij­
locul râului şi am început să avansăm îm p o triv a curentu­
lui. Tabăra a rămas în urmă, confundându-se cu liziera sel-
vei. Din când în când, o reflexie a soarelu i p e fuselajul
Junkerului ne indica locul precum un avertism ent greu de
prevestiri.
 17 aprilie
Pe navigatorul cel nou îl cheamă Ignacio şi are chipul plin
de riduri palide care-i dau un aspect de mumie proaspătă.
Printre puţinii dinţi rămaşi scuipă salivă în timp ce vorbeş­
te fără încetare. Vorbeşte mai mult cu sine însuşi decât cu cei­
lalţi. îl respectă pe Căpitan, pe care-1 cunoaşte de mult timp.
Drept care se arată prietenos şi cu mecanicul, adică el vor­
beşte iar celălalt îşi arată caracterul blând şi inepuizabilul
talent de a pune în legătură realitatea cu comportamentul
imprevizibil al motorului, ale cărui bruşte schimbări de re­
gim ameninţă oricând cu un colaps definitiv.
Mă înşelasem crezând că de-acum încolo peisajul şi cli­
ma aveau să semene tot mai mult cu cele din tierra caliente.
Pe seară intrăm iarăşi / în selvă. Penumbră dată de coroane-
le copacilor şi de lianele care se înnoadă de la un ţărm la al­
tul. Motorul deşteaptă ecouri de catedrală. Păsări, maimuţe
şi insecte fac o larmă permanentă. Nu ştiu cum am să dorm.
„Fabricile, fabricile", îmi tot repet în ritmul apei care se spar­
ge de prova. Era scris să mi se întâmple. Mie, nu altcuiva.
Sunt lucruri pe care nu le învăţ niciodată. Prezenţa lor acu­
mulată de-a lungul unei vieţi reprezintă ceea ce proştii nu­
mesc destin. Slabă consolare.
Astăzi, în timpul siestei, am visat locuri. Locuri în care
am petrecut lungi ceasuri goale, dar care conţin totuşi o
sem nificaţie ascunsă. Vine de acolo un semnal care încear­
că să-m i spună ceva. Simplul fapt de a fi visat locurile ace­
lea are în el ceva prevestitor, dar nu reuşesc să descifrez
m esajul. Poate că, enum erându-le, am să aflu ce vor să-mi
spună:
O sală de aşteptare din gara orăşelului din Bourbonnais.
Trenul va veni după miezul nopţii. O sobă cu gaz nu reuşeş­
te să încălzească suficient şi scoate un miros de smârc ce se
lipeşte de haine şi adastă pe pereţii cu pete de umezeală. Trei
afişe anunţă minunile Nişei, farmecele coastei bretone şi spor­
turile de iarnă de la Chamonix. Sunt decolorate şi nu reuşesc
decât să adauge tristeţe ambianţei. Sala e pustie. Micul chioşc
al tutungeriei, unde se mai serveşte şi cafea cu nişte croasan-
te apărate de muşte sub un clopot de sticlă pe care se văd niş-
te pete suspecte de grăsime pe care s-a p u s p ra fu l care plu­
teşte în aer, e închis cu gratii de tablă g ău rite. Stau pe o ban­
că atât de tare că nu pot găsi o poziţie care să -m i permită sa
dorm puţin. Mă foiesc din când în când şi m ă u it la tutun­
gerie şi la copertele unor reviste p on osite d in tr-o vitrină, la
rândul ei apărată de gratii. Cineva se m işcă înău ntru . Ştiu
că e imposibil, chioşcul e într-un colţ fără uşă. C u toate aces­
tea, este tot mai evident că acolo e închis cineva. îm i face sem­
ne, apuc să disting un zâmbet pe chipul acela neprecizat, nu
ştiu dacă de femeie sau de bărbat. M ă în d rep t într-acolocu
picioarele înţepenite de frig şi de poziţia in co m o d ă în care
am stat atâtea ore. Cineva şopteşte aco lo cu v in te ininteli­
gibile. îmi apropii faţa de grilajul protector şi disting un mur­
mur: „Mai încolo, poate/' îmi bag degetele p rin tre gratii, în­
cerc să mişc grilajul şi atunci cineva intră în sala de aşteptare.
Mă uit mai bine. E un paznic cu chipiul reglem entar. Este
ciung, mâneca goală e prinsă de p iept cu un ac d e siguran­
ţă. Mă priveşte suspicios, nu salută şi se d u ce să se încăl­
zească lângă sobă, cu intenţia clară de a arăta că se află aco­
lo pentru a veghea la respectarea reg u lam en tu lu i gării. Mă
întorc la locul meu într-o stare de agitaţie g reu d e descris,
cu inima bătându-mi nebuneşte, gura u scată şi certitudinea
de a fi pierdut un mesaj irepetabil şi hotărâtor.
într-o mlaştină deasupra căreia se învârtesc roiuri de ţân­
ţari care se apropie apoi se depărtează b ru sc în tr-o spirală
vertiginoasă, văd resturile unui m are h id ro av ió n de pasa­
geri. E un Latecoére 32. Cabina a răm as ap ro ap e intactă. In­
tru şi mă aşez pe un scaun de răchită cu m ăsu ţa pliantă în
faţă. Interiorul e invadat de vegetaţia care acop eră pereţii şi
atârnă din tavan. Flori galbene, o culoare intensă, aproape lu­
minoasă, asemănătoare celor ale arborelui guayacán, atârnă gra­
ţios. Tot ce putea sluji la ceva a fost dem ult d em ontat. înăun­
tru se respiră o atmosferă senină şi plăcută care te îndeamnă
să rămâi să te odihneşti. Printr-o ferestruică d e an i de zile
fără geam intră o pasăre mare cu pieptul ca aram a care face
ape şi cu o pată portocalie pe cioc. Se aşază pe spătaru l unui
scaun, trei rânduri în faţa mea, şi mă priveşte cu ochişorii cu
reflexe de asemenea arămii. Brusc, se p orn eşte să cânte cu
un tril ascendent care coboară scurt, de parcă p rezen ţa mea
ar împiedica-o să termine fraza începută cu brio. Zboară pe
sub tavanul avionului căutând ieşirea, iar când pleacă, lă­
sând ecoul cântecului în ambianţa vegetală dinăuntru, simt
că m-a cuprins vraja dăunătoare a celor ce vizitează nişte lo­
curi interzise. înlăuntrul meu, în partea cea mai tainică a su­
fletului, cineva a mişcat uşor cârma fără să pot interveni, fără
să fiu măcar luat în seamă.
Un câmp de bătălie. Luptele s-au terminat cu o zi în urmă.
Prădători cu turbane jefuiesc cadavrele. E o căldură umedă
care-ţi topeşte mădularele, ca o febră fără delir. Printre cei
căzuţi, unii poartă cazace roşii. însemnele au dispărut. Mă
apropii de un cadavru îmbrăcat cu pantaloni largi de m ă­
tase de culoarea fisticului şi haină brodată cu aur şi argint.
N-au putut s-o fure pentru că trupul e străpuns de o lance
care e înfiptă bine în pământ şi fixează hainele. Este vorba
de un mare şef cu chip tânăr şi trup subţire şi zvelt. După tur­
ban îmi dau seama că e un maharatta. Jefuitorii de cadavre au
dispărut. Din depărtare se apropie un călăreţ în cazacă roşie,
îşi opreşte calul în faţa mea şi mă întreabă: „Pe cine căutaţi?"
„Caut corpul M areşalului de Turenne", îi răspund. Mă pri­
veşte uluit. Ştiu că am greşit bătălia, secolul, adversarii, dar
nu mai pot să rectific. Omul descalecă şi îmi explică, acum
mult mai politicos: „Acesta e câmpul de luptă de la Assaye,
pe fostul teritoriu al Peshwahului. Dacă doriţi să vorbiţi cu
Sir Arthur Wellesley, pot să vă conduc chiar acum ." Nu ştiu
ce să răspund. Rămân pe loc, ca un orb care încearcă să se
orienteze printre oameni. Călăreţul ridică din umeri: „Nu pot
face nimic pentru dumneavoastră", şi se duce de unde a ve­
nit. începe să se întunece. Mă întreb unde-o fi cadavrul ma­
reşalului de Turenne şi chiar în timp ce mă gândesc îmi dau
seama că totul e greşit şi că n-am ce face. Miroase a miro­
denii, a paciuli, a bandaje de răni neschimbate de multe zile,
a soare peste morţi, a tăiş de sabie proaspăt uns. Mă trezesc
cu certitudinea deprimantă că am greşit drumul către unde
mă aştepta, în sfârşit, un răspuns pe măsura anxietăţii mele.
Mă aflu într-un spital. Patul e acoperit de o pânză care
nu-m i perm ite să văd restul paturilor din salon. Nu sunt
bolnav şi nu ştiu de ce m-au adus aici. Dau deoparte un colţ
al acestei perdele şi văd alta, care acoperă alt pat. Un braţ
d e fem eie o dă în lături şi o descopăr pe F lo r E stév ez, îmbră­
cată cu o căm aşă croită rudimentar, din acelea p e care le poar­
tă cei care au fost operaţi. Mă priveşte z â m b ito a re şi îşi ara­
tă sânii, coapsele şi sexul cu o candoare care nu o caracterizează
în viaţa reală. Ca de obicei, are pletele răv ăşite precum coa­
m a unui anim al mitologic. Trec în patul ei. în cep em să ne
m ân g âiem cu graba febrilă a celor ce ştiu că au foarte puţin
tim p la dispoziţie înainte să apară cineva. C ând să intru în ea,
perdelele sunt trase brusc la o parte. Câţiva m inistranţi le sus­
ţin în timp ce un preot insistă să-mi dea îm părtăşania. Mă lupt
să trag perdeaua la loc. Preotul ţine ostia în tr-u n potir, un mi-
n istran t îi întinde cutiuţa de argint cu sfân tu l m ir. Părintele
încearcă să-mi dea sfântul masiu. Mă întorc şi m ă uit ia Fior
Estévez, ea îmi evită privirile ruşinată, de parcă totul ar fi fost
pregătit chiar de ea, cu un scop care-mi scapă. Fior îşi moaie
degetele în mir şi încearcă să-mi ungă m em brul în tim p ce cân­
tă un cântec a cărui tristeţe mă aruncă într-o depresie ce anun­
ţă o dezamăgire atroce. A dispărut orice urm ă de erotism. Vreau
să-mi strig disperarea precum un înecat. M ă trezeşte sunetul
propriului meu glas care se stinge într-un u rlet grotesc.
Meditez absorbit la sem nele ascu nse în to a te viziunile
astea. S-a înnoptat şi şalupa înaintează în cet. Navigatorul
şi Căpitanul se dondănesc cu o iritare m o ale p e care o per­
cep ca familiară şi inofensivă. C ăpitanul a a ju n s la punctul
critic al beţiei şi reîncepe cu ordinele lui fără sens: „Miroa­
se vântul, căpăţânos bătrân, miroase-1 bine sau ne ia dracu!"
„Bine, Căpitane, nu mă mai bate la cap, că d acă n u mergem
mai repede înseamnă că nu se p oate", ră sp u n d e celălalt cu
răbdarea cu care vorbeşti cu un copil. „N avighezi ca un şar­
pe descăpăţânat, Ignacio, nu degeaba nu ţi-au d a t nim ic de
făcut ăia de la baza militară. Ţine cârma drept, ce naiba, doar
nu e lingură de supă!" Şi tot aşa o bună p arte d in noapte.
E limpede că, în fond, se distrează. E form a lo r d e comu­
nicare. Relaţia lor e atât de veche, încât tot ce treb u iau să-si
spună s-a spus de mult. Nu voi reuşi să ad orm d ecât în zori.
Citesc şi scriu pe rând. Ioan-fără-Frică n-are nici o scuză care
să stea în picioare. Poruncind moartea fratelui regelu i Fran­
ţei, şi-a condamnat propria stirpe la in evitabila p ieire. Pă­
cat. Poate că un Regat al Burgundiei ar fi fost răsp u n su l po­
trivit pentru atâtea lucruri care mai târziu au făcut să plouă
deasupra Europei o serie de blesteme fără drept de apel.

18 a p r ilie

Cum se întâmplă de obicei, până azi au început să mi se

lămurească cheile posibile ale viziunilor pe care le-am avut
în timpul siestei de ieri. Sunt vechii mei demoni, fantome­
le tocite de-acum care, în haine diferite, cu limbaj diferit,
mereu cu altă viclenie scenică, vin să-mi amintească constan­
tele pe care mi le ţese destinul: viaţa într-un timp complet
străin de interesele şi gusturile mele, familiaritatea cu moar­
tea pe post de ocupaţie esenţială a fiecărei zile, locul pe care
îl ocupă pentru mine universul erotic mereu implicit ocu­
paţiei mai sus menţionate, o deplasare permanentă către tre­
cut, căutând momentul şi locul în care viaţa mea ar fi putut
căpăta sens şi o obişnuinţă foarte specială a mea de a con­
sulta constant natura, cu prezenţele ei, cu transformările, cap­
canele şi vocile ei ascunse cărora, totuşi, le încredinţez pe
deplin decizia perplexităţilor mele, verdictul asupra fapte­
lor mele atât de gratuite în aparenţă, însă atât de obedien­
te fată
/ de aceste chemări.
Simplul fapt de a mă gândi la aceste lucruri mi-a adus cal­
ma acceptare a prezentului care mi se părea atât de confuz
şi atât de departe de scopurile mele. Dintr-o explicabilă eroa­
re de perspectivă, le examinasem fără a lua în seamă anu­
mite elemente familiare pe care visele de ieri mi le-au făcut
evidente. Erau acolo, dar nu ştiusem să le lămuresc. Sunt atât
de obişnuit cu această dezlegare a viselor mele încât, fără a
le fi descifrat încă mesajul, le percep deja acţiunea binefă­
cătoare si
/ liniştitoare.
/ Mai am de înţeles
/ doar atitudinea Fio-
rei Estévez, a cărei iniţiativă şi invitaţie de a veni în patul ei
sunt atât de străine m odului în care se comportă în situa­
ţii din astea. într-adevăr, în ciuda sălbăticiei aparente a chi­
pului, a coapselor rotunde, a pletelor hirsut învălmăşite, a
pielii ei brune uşor umede care la atingere opune o rezis­
tenţă ca de catifea invizibilă, a sânilor ei mari de sibilă la ve­
dere aproape în perm anenţă, în ciuda acestor semne, Fior
ignoră pe de-a-ntregul jocul cochetăriei, şiretenia apropieri­
lor am oroase. Izbucneşte serioasă, a p ro a p e tristă, cu dispe­
rarea fără cuvinte a cuiva care acţion ează su b imperiul une:
forţe dezlănţuite, şi aşa iubeşte şi juisează în tr-o tăcere de ves­
tală. Poate că purtarea ei provocatoare d in v is se datorează
abstinenţei mele din această călătorie; în afară d e episodul
cu indianca, mai curând neliniştitor d ecâ t m ulţum itor. Sau
m ai poate proveni, cel mai probabil, d in cla sica juxtapune­
re din vise a trăsăturilor şi gesturilor u nor p ersoan e diferite.
De aceea nu vom putea confirma n iciod ată precis identita­
tea fiinţelor pe care le visăm. N iciodată n u e vorba de o sin­
gură persoană, e vorba de o sum ă, de u n alai instantaneu şi
condensat, nu de o prezenţă unică şi d e te rm in a tă .
Flor Estévez. Nimeni nu mi-a fost atât de aproape, nimeni
nu mi-a fost atât de necesar, nim eni nu s-a în g rijit de mine
cu ştiinţa ei secretă de făptură sălbatică şi m ohorâtă, obiş­
nuită cu tăcerea, cu monosilabele, cu m orm ăitu rile rudimen­
tare care nici nu neagă, nici nu afirm ă. C ân d am consultat-o
în privinţa afacerii cu lemn s-a m u lţu m it să-m i spună: „Nu
ştiam că din lemn se pot scoate bani. Se p o t face case, gar­
duri, lăzi, rafturi, tot ce vrei, dar bani? A sta -i u n basm. Să
nu-1 crezi." S-a dus la ascunzătoarea în care-şi ţinea econo­
miile si mi-a dat tot ce-avea, fără un cu v ân t, fără măcar să
se uite la mine. Flor Estévez, loială şi asp ră în fu riile ei, ne
ruşinată şi bruscă în mângâierile ei. Pe g ân d u ri, privind cea­
ţa trecând peste copacii înalţi, cântând câ n tece din ţara de
jos, cântece pline de sevă, bucurie, inocenţă şi de o nostal­
gie ce-ţi rămânea în minte împreună cu m elo d ia şi cuvinte­
le de o candoare transparentă. Şi eu aici, u rcân d râul cu un
beţivan jumătate indian com anche— ju m ătate gringo, cu un
indian mut îndrăgostit de motorul diesel şi u n nonagenar
ce pare iscat din scoarţa chinuită a unui arb ore gigantic fără
nume de pe aici. N-are leac peregrinarea m ea haotică, în răs­
păr şi în contratimp, mereu dăunătoare, p u ru ri străin ă ade­
văratei mele vocaţii.
t

20 aprilie

Am pătruns iarăşi într-o savană cu pâlcu ri m ici d e pădu­

re şi mlaştini întinse create prin revărsarea râ u lu i. Stoluri
de bâtlani trec pe cer în formaţii regulate ce sugerează es­
cadrilele în zbor de recunoaştere. Se rotesc în jurul şalupei
şi se aşază pe mal cu o eleganţă impecabilă. Acolo se de­
plasează cu paşi mari şi prudenţi în căutarea hranei. Când
prind un peşte, acesta se zbate o clipă în ciocul lung al pă­
sării care scutură din cap în timp ce victima dispare ca prin
farmec. Soarele cade perpendicular pe plicticoasa întinde­
re pe care apa sclipeşte printre trestii şi liane. Din când în
când, ca pentru a ne aduce aminte că va reveni curând, apa­
re o mică mostră de selvă, un grup stufos de arbori de unde
răzbate zarva maimuţelor, papagalilor şi altor păsări şi cân­
tecul regulat şi adorm itor al greierilor uriaşi. Pustietatea lo­
cului ne năuceste, nici nu ştim foarte bine de ce avem sen-
zaţia asta pe care n-o simţim când suntem în mijlocul junglei,
în ciuda respiraţiei ei letale, prezentă tot timpul pentru a ne
aminti apropierea sa devastatoare. Trântit în hamac văd de­
filând, cu abulică indiferenţă, peisajul în care singura schim­
bare vizibilă e lenta deplasare a luminii pe măsură ce se lasă
seara. Curentul aproape că nu ne opune rezistenţă. M oto­
rul a prins un ritm accelerat şi sacadat, destul de suspect date
fiind vechimea şi instabilitatea lui. Dar toate astea de-abia le
înregistrez pe suprafaţa aproape impersonală a atenţiei mele.
Aşa cum se întâm plă de obicei după ce mă bântuie visele
revelatorii, am căzut într-o stare de indiferenţă marginală,
la limita unei panici surde. O percep ca pe un atentat ine­
vitabil împotriva fiinţei mele, împotriva puterilor care o sus­
ţin, îm potriva precarei şi vanei speranţe, dar speranţă to­
tuşi, ca într-o bună zi lucrurile să se îndrepte şi totul să
înceapă să meargă bine. Sunt atât de familiarizat cu perioa­
dele astea scurte de periculoasă neutralitate, încât ştiu că e
mai bine să nu încerc a le cerceta. N-aş face decât să le pre­
lungesc, exact ca atunci când ai luat o supradoză dintr-un
m edicam ent înghiţit din nebăgare de seamă şi-al cărui efect
va trece doar după ce corpul a asimilat agentul străin care
l-a intoxicat.
Căpitanul vine să-mi spună că la noapte ne vom opri în-
tr-un cătun ca să facem plinul şi să reînnoim proviziile. Mă
interesez, aducându-mi aminte de recomandările Maiorului,
de starea bidonului cu rachiu. îşi dă seama că am fost pus
 în gardă şi-mi răspunde puţin enervat: „N u trebuie să-ţi fac
griji/ prietene, voi cumpăra de-acolo d estu l ca să-mi ajun
gă cât mai avem de mers/' Se depărtează pufăind din pip¿
cu gestul iritat al celui care încearcă să-şi ap ere o zonă de
intimitate răscolită de străini.

25 mai

Când am coborât în cătunul acela nici n u -m i închipuiam

că urma să rămân acolo câteva săptămâni, între viaţă şi moar­
te. Că toată călătoria avea să se schim be în tru totul, deve­
nind o luptă epuizantă cu descurajarea cea m ai adâncă şi cu
atacurile a ceva foarte asemănător d em en ţei.
Cătunul se compune din şase case care înconjoară un
petic de pământ bătătorit ce vrea să fie o p ia ţă . D oi arbori
uriaşi, cu coroane pe măsură, um bresc lo cu ito rii lui jerpe­
liţi şi costelivi care se adună după m asă p e n işte bănci pri­
mitive făcute din trunchiuri aproape n ed esco jite ca să fu­
meze şi să comenteze zvonurile vagi şi m ereu neliniştitoare
venite din capitală. Singura clădire cu aco p eriş de tablă şi
ziduri de cărămidă este o şcoală care slu jeşte şi ca biserică
atunci când sosesc misionarii. Se com p u ne d in tr-o sală de
clasă, o cămăruţă pentru învăţătoare şi serv iciile sanitare, de
mult timp ieşite din uz, pline acum de cocleală şi d e tot soiul
de gunoaie. Pe învăţătoare au răpit-o indienii acu m m ai bine
de un an, nu s-a mai ştiut nimic de ea p ână cân d a venit ca­
reva cu ştirea că trăia cu şeful de trib şi d ecla ra se că n-avea
să se întoarcă nicicând. Baza militară ţine a co lo u n m ic nu­
măr de soldaţi care dorm în hamacuri atâ rn a te în fosta sală
de clasă. îşi petrec timpul curăţându-şi a rm ele şi repetând,
într-o litanie monotonă, micile m izerii din care e făcu tă via­
ţa de garnizoană.
Căpitanul îşi aprovizionase bidonul cu b ă u tu ră şi înce­
pusem să cârăm combustibilul pentru m otor, ca să umplem
rezervorul şalupei. Munca era epuizantă în clim a aceea ume­
dă, temperatura insuportabilă şi lipsa de b ra ţe d e muncă.
N-a vrut să ne ajute nimeni. Căpitanul era în tr-u n a d in pa­
sele lui cele mai proaste, bătrânul navigator d e -a b ia se miş­

i "
ca, aşa că toată corvoada am făcut-o mecanicul şi cu mine,
sub privirile indiferente ale localnicilor măcinaţi de palu-
dism, cu ochi apoşi şi absenţi de oameni care de mult şi-au
pierdut speranţa de a scăpa vreodată de acolo. în seara pri­
mei zile am avut greţuri şi o durere de cap intensă pe care
le-am pus pe seama faptului că inhalasem prea mult vapo­
rii combustibilului ce trebuia transvazat cu o lentoare exas­
perantă. A doua zi am continuat treaba. Părea că somnul şi
odihna îmi uşuraseră situaţia. Dar la prânz am început să am
dureri insuportabile în toate încheieturile şi nişte înţepături
la baza craniului care mă paralizau timp de câteva secunde.
M-am dus la Căpitan să-l întreb ce putea fi asta, s-a uitat la
mine şi mi-am dat seama din expresia lui că era ceva grav.
M-a apucat de braţ şi m-a dus la un hamac din fosta şcoală.
M-a obligat să mă întind şi să beau un pahar mare cu apă în
care a turnat câteva picături dintr-un lichid amar, vâscos şi
de culoarea ambrei. Le-a spus ceva soldaţilor cu voce scăzu­
tă. Evident, ceva în legătură cu starea mea. M-au privit ca
pe unul care trebuie să treacă printr-o încercare înfricoşătoa­
re cu care erau familiarizaţi. După puţin timp Căpitanul a
revenit aducându-m i hamacul de pe şalupă. L-a atârnat în
colţul opus celui unde dormeau soldaţii şi m-a dus acolo,
aproape pe sus, ţinându-mă de subţiori. Mi-am dat seama
că nu-mi mai simţeam labele picioarelor, aşa că nu ştiu dacă
le târâm sau încercam să păşesc. A început să se însereze. O
dată cu uşoara potolire a căldurii şi cu începutul brizei im­
perceptibile care venea de pe râu, am început să dârdâi vio­
lent. Un soldat mi-a dat să beau ceva cald, nu ştiu ce era, apoi
am căzut într-un somn adânc la limita inconştienţei.
Am pierdut cu totul noţiunea trecerii timpului. Ziua şi
noaptea se amestecau, uneori vertiginos. Altă dată, rămâneau
oprite într-o eternitate pe care nu încercam s-o înţeleg. Fe­
ţele care se apropiau să se uite la mine îmi erau total străi­
ne, scăldate într-o lumină opalină ce le făcea să pară făp­
turi dintr-o lume necunoscută. Am avut coşmaruri groaznice
în care apăreau tot timpul colţurile din tavan şi foile de ta­
blă de zinc. Eu încercam să potrivesc colţurile între ele, mo­
dificând structura suporturilor sau unind tablele astfel ca
să fie uniform e şi regulate. îmi puneam în treaba asta toa-
te puterile unei voinţe făcute d in feb ră şi o b sesie maniaca
lă, repetate într-o serie in term in ab ilă. E ra ca şi cum mintea
mea s-ar fi oprit pe neaşteptate în tr-u n p ro ce s elementar da
fam iliarizare cu spaţiul în con ju rător. P ro ce s p e care, în via-
ţa de zi cu zi, conştiinţa nici m ăcar nu-1 înregistrează, dar
care acum devenise singurul scop , ra ţiu n ea suprem ă, nece
sară, fără drept de apel, a existenţei m e le . C u alte cuvinte
eu nu mai eram decât asta şi nu m ai trăiam d ecât pentru asta
Pe măsură ce aceste obsesii se p relu n g eau şi deveneau ma;
regulate şi mai elementare totod ată, eu m ă scufundam in­
tr-o stare ireversibilă de nebunie, de in ertă dem enţă mine
rală unde fiinţa, sau ce-a răm as din ea, m ai b in e zis, se di­
zolva cu o rapiditate de necontrolat. A cu m , cân d încerc să
povestesc prin ce-am trecut, îm i dau seam a că cuvintele ni
pot cuprinde tot înţelesul pe care vreau să-l d au . De exem­
plu, cum să explic panica îngheţată cu care observam acea
monstruoasă simplificare a facu ltăţilor m ele şi incomensu­
rabila întindere a timpului trăit în su p liciu ? Im posibil de de­
scris. Pur şi simplu pentru că, într-u n fel, e stran iu şi abso­
lut contrar a ceea ce credem că ar fi co n ştiin ţa noastră sau
a semenilor noştri. Ne transform ăm nu în altă fiinţă, ci în
t

altceva, într-un mineral com pact fo rm at d in m u ch ii ţepoa­

se care se multiplică în interior la in fin it şi a căror înregis­
trare şi numărare reprezintă însăşi raţiu n ea d ăinu irii noas­
tre în timp.
Primele cuvinte inteligibile pe care le-am au zit au fost:
„De-acum, ce-a fost mai rău a trecut. A scăp at ca prin minu­
ne." Cineva cu cămaşă kaki fără nici un fel d e însem ne, chip
obişnuit şi oacheş şi mustaţă neagră şi corectă, le pronunţa­
se de la o depărtare inexplicabilă, adică de la câţiva centi­
metri de faţa mea pe care o privea fix. A m a fla t m ai târziu
că Maiorul venise cu Junkerul. A scos din tru sa sanitară de
care era nedespărţit un medicament care m i s-a injectat din
douăsprezece în douăsprezece ore; se p are că acesta mi-a
salvat viaţa. Mi s-a mai spus şi că în delirurile m ele am men­
ţionat de mai multe ori numele lui Flor Estévez, iar altă dată
insistam că era absolut necesar să urcăm râu l p en tru a cu­
ceri fortul San Juan, asediat de căpitanul H o race N elson, la
câţiva kilometri de lacul Nicaragua. Se mai pare şi că am vor-
bit în nişte limbi pe care nimeni n-a reuşit să le identifice,
deşi mai târziu Căpitanul mi-a spus că auzindu-mă strigând
„Godverdom m e!" a înţeles că scăpasem.
Sunt încă slăbit, corpul îmi răspunde cu o încetineală ener­
vantă. Mănânc fără poftă şi nimic nu-mi ostoieşte setea. Nu
sete de apă, ci de ceva care să aibă o intensă amărăciune ve­
getală şi o aură albă precum a mentei. Nu există aşa ceva,
ştiu, există doar pofta asta specifică şi identificabilă, aşa că-mi
propun să găsesc într-o bună zi infuzia la care visez zi şi
noapte. Scriu extrem de greu, dar, în acelaşi timp, punând
pe hârtie amintirile răului prin care am trecut, mă eliberez
de accesele de demenţă pe care boala le-a adus cu ea şi care
mi-au făcut cel mai rău. Uşurarea este progresivă şi rapidă,
uneori chiar mă gândesc că toate astea s-au întâmplat cui­
va care nu sunt eu, cuiva care a păţit toate astea şi a şi dis­
părut o dată cu răul. Nu ştiu, e greu de explicat, mă tem că,
dacă mă străduiesc prea mult s-o fac, totul devine un fel de
exerciţiu obsedant care mă înspăimântă acum.
Azi după-masă a venit la mine mecanicul şi a început să-mi
vorbească într-un amestec haotic de spaniolă, portugheză şi
un dialect din selvă pe care n-am reuşit să-l identific. Era pri­
ma dată când începea din proprie iniţiativă o conversaţie cu
altcineva decât Căpitanul, cu care se înţelegea prin mono-
silabe. Chipul cu trăsături atât de indiene încât trebuie să
fii atent la fiecare gest pentru a nu face o greşeală gravă ex­
prima mai curând tulburare decât curiozitate. A început prin
a mă întreba dacă ştiam ce boală avusesem. I-am spus că nu
ştiam. Atunci mi-a explicat destul de mirat de ignoranţa mea
pe care o socotea de neiertat şi cât se poate de periculoasă:
„Dumneata ai avut friguri de baltă. Atacă bărbaţii albi care
se culcă cu femeile noastre. E mortală." I-am răspuns că se
părea că scăpasem, la care mi-a zis cu un fel de scepticism cam
criptic: „Nu fi atât de sigur. Uneori revine." Era ceva în cu­
vintele astea care m-a făcut să mă gândesc că gelozia triba­
lă, întunecata luptă împotriva străinului îl determinau să-mi
inducă această îndoială apăsătoare, pe măsura legilor ne­
scrise ale selvei pe care le încălcasem. L-am întrebat cum re­
uşeau să se păzească de îngrozitoarea febră albii care se cul­
cau în m od obişnuit cu indience. „Termină afară, domnule.
Nu e nici un secret", mi-a reproşat cu o tru fie n ou ă, de par­
că ar fi vorbit cu cineva care nu m erită să p rim ească prea
multe detalii. „După aia trebuie să te sp e li cu apă cu mie­
re şi să-ţi pui o frunză de laur între p icioare, d eşi ustură tare
şi face băşici", şi-a terminat el ex p licaţiile în tim p ce-mi în­
torcea spatele ca să se ducă la m otoru l lu i, cu aeru l că-şi lă­
sase o treabă foarte importantă p entru o p ro stie . La miezul
nopţii citeam, când a venit C ăpitanul să v ad ă cu m mă sim­
ţeam. l-am povestit ce-mi spusese m ecanicul. A zâm bit şi m-a
liniştit: „Dacă iei în seamă tot ce ţi se sp u n e p oţi înnebuni,
amice. Mai bine uită. Ai scăpat. Ce m ai v re i." U n dam f de ra­
chiu ieftin a rămas în jurul hamacului în tim p ce el pleca la
prova dând comenzi delirante: „M otorul la jum ătate şi să
nu-mi dormiţi! Să nu-mi ardeţi m agnetoul cu untura voastră
de tapir, nenorociţilor!" Glasul i s-a pierdut în noaptea neţăr­
murită ajungând la stelele atât de apropiate şi liniştitoare.

27 mai
Căpitanul s-a lăsat de băut. Am co n statat ab ia azi-dimi-
neaţă, când a venit să-şi bea cafeaua cu n oi şi să mănânce
eternele felii de banană prăjită, obişnu itul n o stru mic de­
jun. După ce-şi termină cafeaua, obiceiu l e să tragă o duş-
că din ploscă. Azi n-a făcut-o şi nici n-a vea la el băutura.
Am observat o privire uimită pe chipul m ecan icu lu i, de obi­
cei nepăsător şi distrat. Cum ştiu că p rovizia cum părată în
sat e destul de generoasă, nu cred că m o tiv u l schim bării ar
fi lipsa rachiului. L-am urmărit toată ziu a şi n u descopăr
alt motiv pentru care să fi renunţat şi la co m e n z ile lui sur­
prinzătoare, care pentru mine deveniseră un so i de invo­
caţie necesară, legată de bunul mers al şa lu p ei şi al călăto­
riei în general. Nu a recurs deloc la bid on u l cu rachiu, cât
a fost ziua de lungă. Seara a venit să se în tin d ă într-un ha­
m ac disponibil şi, după câteva introduceri p e m arginea tim­
pului şi a posibilei întâlniri cu altă serie d e ca ta ra cte, mult
m ai periculoase de data asta, s-a lansat în tr-u n lu n g mono­
log despre anumite episoade din viaţa sa. „D u m n eata nu-ţi
p oţi imagina a început— ce-a însem nat p e n tru m ine s-o
abandonez pe chinezoaică în cabaretul acela din Hamburg.
N-am fost niciodată un iubitor de femei. Poate că imaginea
care mi-a răm as de la maică-mea e atât de diferită de aceea
despre fem eile albe, că relaţia mea cu acestea a fost mereu
condiţionată de acea primă legătură a mea cu cineva de sex
opus. M ama era violentă, tăcută şi dedicată orbeşte credin­
ţelor
/ ancestrale ale tribului ei si
/ riturilor cotidiene. Pentru
ea, albii au fost tot timpul o necesară şi inevitabilă perso­
nificare a răului. Cred că l-a iubit mult pe tata, dar pesem­
ne nu i-a arătat-o niciodată. Părinţii/ mei veneau uneori la
misiune. Răm âneau câteva săptămâni şi plecau iar. în tim­
pul acestor vizite mama se purta cu mine cu o cruzime gra­
tuită, aproape anim alică. Era din tribul Kwakiutl. N-am în­
văţat boabă din limba lor. Trebuie că am fost marcat pe viaţă,
căci, până s-o întâlnesc pe fată, femeile mă părăseau siste­
matic. E în mine ceva pe care ele îl percep ca pe o respinge­
re. Cu patroana bordelului din Guyana aş fi putut trăi până
la sfârşitul zilelor. A fost o legătură pornită mai mult din
interes decât din sentimente. Avea un caracter atât de bla­
jin şi de constant, că n-aveai motive să te cerţi cu ea. în pat
era de o senzualitate lentă şi distrată. La sfârşit obişnuia să
râdă copilăreşte, aproape inocent. Când am cunoscut-o pe
fată totul s-a schim bat. Ea a reuşit să pătrundă într-un loc
al intim ităţii mele care se păstrase ermetic închis şi pe ca-
re-1 ignoram chiar şi eu. Prin gesturile ei, prin mirosul pie­
lii, prin felul în care mă privea — brusc, intens — , prin scur­
tul răgaz în care mă lăsa scăldat într-o tandreţe copleşitoare,
prin dependenţa ei care însemna acceptare deplină şi ab­
solută, avea darul de a mă salva într-o clipă de perplexită­
ţile şi obsesiile mele, de descurajări, depresii sau simple tre­
buri de zi cu zi, plăsându-m ă într-un fel de cerc strălucitor
form at din energie zvâcnitoare, din certitudini viguroase,
ca sub efectul unui drog necunoscut care ar avea darul să
producă o fericire fără umbre. De câte ori mă gândesc la toa­
te astea nu pot să nu mă întreb cum de-a fost posibil să o
părăsesc folosind nişte motive expuse atât de nedibaci, is­
cate din fapte intrascendente în sine, în prealabil înfrunta­
te cât se poate de abil şi evitate cu un efort minim, fără a
cădea în capcană. Uneori mă întreb, şi mă cuprinde o furie
deznădăjduită, dacă n-am întâlnit-o prea târziu, când nu mai
eram pregătit să gestionez acest izv or d e fe ricire binefăcă­
toare, când în mine murise deja cap acitatea d e a răspunde
cum se cuvine stării de bunăstare ce se cerea d u să mai de­
parte. Cred că înţelegi ce vreau să sp u n. E x istă lucruri care
ni se întâmplă prea devreme şi altele care v in prea târziu,
dar asta o ştim când nu mai e nim ic de făcu t, cân d am pa­
riat deja împotriva noastră. Cred că te cu n o sc d estu l ca să
presupun că ai păţit acelaşi lucru, deci ştii d esp re ce vorbesc.
De când am lăsat-o la Hamburg totul m i-este indiferent. De
fapt, ceva a murit în mine definitiv. A lcoo lu l şi familiarita­
tea vlăguită cu pericolul au fost singurele lu cru ri care mi-au
dat puteri să încep o nouă zi. Ceea ce nu ştiam e că şi aces­
te resurse se epuizează. Alcoolul nu serv eşte d ecât pentru
a menţine o efemeră raţiune de a trăi; p ericolu l dispare când
ne apropiem de el. Există doar atâta tim p câ t îl purtăm în
noi. Când ne părăseşte, când ajungem la fu n d şi ştim că nu
mai avem nimic de pierdut şi că de fapt n ici n-a fost ceva
de pierdut, pericolul devine problem a altora. Să se descur­
ce ei. Ştii de ce s-a întors M aiorul? Exact p en tru asta. N-am
vorbit special cu el despre asta, dar ne cu n o aştem suficient,
în timp ce delirai în sala de clasă, ne-am înţeles din nou. Când
l-am întrebat de ce se întorsese, s-a m u lţu m it să-m i răspun­
dă: «E tot aia, aici sau acolo, Căpitane, d oar că aici e mai ra­
pid. Ştii dumneata.» A nimerit-o. Selva nu face d ecât să ac­
celereze plecarea. în sine n-are nimic neaşteptat, nim ic exotic,
nimic surprinzător. Astea sunt prostii ale celor ce trăiesc de
parcă ar trăi veşnic. Aici nu e nimic, nici nu va fi vreodată ceva.
Intr-o zi va dispărea fără urmă. Se va um ple de şosele, de fa­
brici, de oameni ce vor sluji precum catârii nim icul ăsta pom­
pos pe care-1 numim progres. în fine, n-are im p ortanţă, nici­
odată n-am jucat cu zarurile astea. N ici nu ştiu d e ce am
pomenit de ele. Ce voiam să-ţi spun e să nu-ţi faci griji. Nu
m-am lăsat de băutură, ea m-a lăsat pe m ine. Vom m erge mai
departe pe râu în sus. Ca înainte. Cât se va p u tea. D upă aia,
vom vedea/' Mi-a pus o mână pe umăr şi a p riv it curentul.
Imediat şi-a retras-o. N-a adormit, a răm as însă tăcu t, liniş­
tit, cu seninătatea celor învinşi. Eu alternez lectu ra cu scri­
sul, sperând să-mi vină somnul. De obicei vine o dată cu bri­
za uşoară a dim ineţii. Sunt sigur că spusele Căpitanului as­
cund un mesaj, un semnai secret care, deşi mă linişteşte cum­
va, îmi dă de ştire că zarurile au început de mult să se în­
vârtească. Mai bine să las lucrurile să curgă aşa cum le este
dat. E cel mai bine. Nu e vorba de resemnare. Departe de
asta. E vorba doar de distanţa care ne separă de tot şi de toa­
te. într-o zi vom sti.
/

3 0 mai

Curios, totul se aşază, totul se linişteşte. Necunoscutele

sumbre care apăruseră la începutul călătoriei s-au limpezit
până acum, lăsând o im agine clară. Indienii au părăsit şa­
lupa şi-au fost uitaţi. Ivar şi com plicele lui şi-au săpat pro­
pria groapă în solul apos al junglei. M aiorul a avut grijă de
noi într-un fel neexplicit, nici m ăcar sugerat, dar evident în
fiece zi. Căpitanul s-a lăsat de băutură şi a intrat într-o pe­
rioadă de reverie blândă, de blajină nostalgie, de înstrăina­
re inofensivă. Ignacio mi se pare pe zi ce trece mai bătrân, mai
înfrăţit cu forţele protectoare ale selvei. Mecanicul a ajuns să
smulgă m otorului perform anţe demne de un cabalist. Con­
valescenţa îm i conferă, îm preună cu senzaţia că am scăpat
la m ustaţă, siguranţa calmă şi sănătatea invulnerabilă a ce­
lor aleşi. N ici nu-m i trece prin minte cât de precare pot fi
aceste garanţii, dar atâta vreme cât mă las pradă lor, lucru­
rile defilează în faţa mea ocupând spaţiul ce li se cuvine,
fără să năvălească asupra mea pentru a atenta la propria-mi
identitate. Acesta e m otivul pentru care, chiar şi povestea
cu indianca şi, dacă e adevărat, şi consecinţa ei letală de care
am reuşit să scap, le văd astăzi ca pe nişte încercări prin care
a trebuit să trec pentru a învinge forţele acestui devorant şi
nesăţios univers vegetal, care îmi apare acum ca o ambian­
ţă în plus pe care trebuie să o străbată omul pentru a-şi îm­
plini trecerea pe acest pământ şi a scăpa de supliciul de a muri
cu certitudinea de a fi trăit într-un limb, întorcând spatele
superbului spectacol al celor vii.
La lumina înserării, apoi la cea a lămpii Coleman, am avan­
sat cu cartea lui Raym ond despre asasinarea ducelui d'Or-
léans. Ar fi m ulte de spus aici, dar nu e nici locul şi nici nu
su n t dispus acum la asemenea speculaţii. O ricu m , e ciudat
să observi lipsa de obiectivitate a raportului în tocm it de sta­
rostele Parisului după comiterea crim ei şi, concom itent, lip­
sa de isteţime a autorului care îl preia şi îl com en tează. Mo-
bilu rile unei crime politice sunt mereu atât d e com plexe, se
am estecă în ele motive ascunse şi m ascate a tâ t de comple­
xe, încât nu sunt de ajuns relatarea m inuţioasă a faptelor, nici
transcrierea părerilor pe care le-au avut d esp re aceasta per­
soanele implicate pentru a trage nişte co n clu zii definitive.
Sufletul contorsionat al Ducelui de Burgundia ascunde abi­
suri şi labirinturi cu mult mai întortocheate d ecâ t e în sta­
re să perceapă bunul staroste şi să elucid eze R aym ond . Dar
ceea ce-mi atrage atenţia cel mai m ult în acest caz, ca şi în
toate care au costat viaţa oamenilor care ocu pă un loc de ex­
cepţie în cronici, este completa inutilitate a crim ei, absenţa
notorie a consecinţelor în decursul acestei m ag m e informe
şi oarbe ce înaintează fără un scop şi fără un făg aş anume şi
care se numeşte istorie. Doar vanitatea in cu rab ilă a oame­
nilor şi locul pe care şi-l arogă cu un n arcisism neţărmurit
în vârtejul neîmblânzit care-i târăşte îi p o ate face să creadă
că un magnicid ar fi reuşit vreodată să sch im b e un destin
dintotdeauna scris în universul in com en su rab il. D ar cred
că până la urmă m-am depărtat şi eu d e ad ev ă ra tu l scop al
morţii Ducelui d'Orléans. Mai bine să m ă lim itez la urmă­
rirea motivelor de invidie şi ură sordidă care au d u s la asa­
sinat. Poate de asta cu cât avansez cu lectu ra că rţii, cu atât
mai puţin mă interesează afacerea pe care o a sim ilez spec­
tacolului cotidian al oamenilor de orişiu n d e. In fiecare din
cătunele mizerabile pe lângă care am trecu t convieţu iesc un
Ioan-fără-Frică şi un Ludovic d 'O rléans, iar p e acesta din
urmă îl aşteaptă altă fundătură asem ănătoare ce le i din Rue
Vieille-du-Temple unde are întâlnire cu m o a rtea . Există o
monotonie a crimei pe care nu e reco m an d ab il s-o cultivi
nici în cărţi şi nici în viaţă. Nici m ăcar în rău n u reu şesc oa­
menii să-şi surprindă sau să-şi intrige sem en ii. D e aici ac­
ţiunea binefăcătoare a pădurilor, a d eşertu lu i sau a întin­
derilor marine. Ştiam dintotdeauna asta. N im ic n o u . închid
cartea, un roi de licurici dansează la firul ap ei, n e însoţeşte
o vreme ambarcaţiunea, se pierde departe p rin tre mlaştini-
le pe care sclipeşte luna înainte de a se ascunde în nori. Se
apropie o răpăială de ploaie, trimiţând înainte o briză ră­
coroasă, care mă scufundă cu blândeţe în somn.

2 iu n ie

în dimineaţa asta ne-am întâlnit cu o şalupă foarte ase­

mănătoare cu a noastră. Era împotmolită în mijlocul râu­
lui din cauza unor bancuri de nisip în care se prinseseră trun­
chiuri de copaci şi crengi smulse de apă. Venea pe râu în jos
şi se poticnise în timpul nopţii. Navigatorul adormise. Lân­
gă el, mecanicul îl priveşte resemnat şi indiferent cum în­
cearcă să desprindă şalupa cu ajutorul unei prăjini. în timp
ce Căpitanul încearcă să-i ajute împingându-i pe o latură
cu ambarcaţiunea noastră, conversez cu mecanicul care pri­
veşte la fel de sceptic acţiunea noastră. îl întreb de fabrici­
le de cherestea. îmi spune că ele există, într-adevăr; că mai
avem o săptămână de drum, asta dacă vom trece cu bine
de cataractele care sunt pe râu în sus. E mirat de interesul
pe care-1 arăt pentru aceste instalaţii. îi spun că intenţionez
să cum păr de acolo lemn pe care să-l vând în porturile de
pe fluviu. Mă priveşte cu un amestec de uluire şi neplăce­
re. E pe punctul de a-mi explica ceva despre copaci, dar zgo­
motul m otorului nostru, care şi-a accelerat turaţia pentru
a elibera şalupa împotmolită, mă împiedică să înţeleg ce spu­
ne. Strig să repete ce-a spus, dar dă din umeri indolent şi
coboară să pornească motorul, în timp ce curentul îi duce
rapid la vale. Se pierd după un cot al râului.
Ne continuăm drumul. încerc să desluşesc cu ajutorul
Căpitanului ce începuse să-mi spună mecanicul acela. „Nu
lua în seam ă, îm i spune. Se spun atâtea prostii despre asta.
Dumneata te duci, vezi şi te lămureşti singur. Eu nu ştiu
multe în legătură cu treaba asta. Fabricile există; le-am vă­
zut de câteva ori şi am transportat oameni care lucrează aco­
lo. Chestia e că ei nu vorbesc decât în limba lor, iar pe mine
nu m-a interesat să aflu ce se face acolo şi cum merg aface­
rile. Cred că sunt finlandezi, dar dacă le vorbeşti în germa­
nă pricep ceva. însă, repet, nu te lua după zvonuri sau bâr-

51
fe. Lum ea de pe aici e pusă pe inventat poveşti. Din asta tră­
iesc, le povestesc prin sate şi prin bazele m ilitare ale arma­
tei. Le înfrumuseţează, le lungesc, le schim bă, aşa-şi mai ali­
nă urâtul. Nu-ţi face griji. Ai ajuns d e-acu m până aici. Ai să
vezi cu ochii dumitale ce-o să mai fie." A m răm as gândin-
d u -m ă la cuvintele Căpitanului şi-m i dau seam a că mi-am
p ierd u t aproape total interesul pentru afacerea cu lemnul.
D acă ne-am întoarce chiar acum, m i-ar fi tot aia. D ar conti­
nuu din pură inerţie. E ca şi cum aş face această călătorie doar
pentru a străbate aceste locuri, a îm părtăşi cu cei pe care i-am
cunoscut aici experienţa selvei şi a m ă în to arce cu o provi­
zie de imagini, glasuri, vieţi, miresme şi d eliru ri ce vor veni
să se adauge umbrelor care mă însoţesc, fără alt scop de­
cât de a descâlci insipidul ghem al tim p u lu i.

4 iunie

Curentul râului începe să se schim be vizibil. Ghicim al­

bia lui abruptă şi stâncoasă. Bancurile de nisip au dispărut.
Cursul se îngustează, pe maluri încep să se vadă coline, dâm­
buri care arată vederii un pământ roşcat care p e alocuri pare
sânge uscat, alteori are o îm bujorare tran d afirie. Pe malu­
rile înalte se văd rădăcinile copacilor, parcă su n t oase proas­
păt curăţate, în timp ce coroanele înflorate alternează liliachiul
deschis cu portocaliul intens într-un ritm aproape premedi­
tat. Căldura creşte, dar nu mai are umezeala copleşitoare, den­
sitatea aceea care ne anihila orice voinţă de m işcare. Acum
suntem învăluiţi de o căldură uscată, arzătoare, neclintită sub
lumina care se prăbuşeşte peste fiecare lu cru făcându-1 să
pară prezent, inevitabil, absolut. Totul este tăcu t, parcă se
aşteaptă o revelaţie distrugătoare. Păcănitul m otoru lu i e ca
o pată pe peisajul atât de tăcut. C ăpitanul m ă avertizează:
„In curând ajungem la cataracte. Li se sp u n e P asu l îngeru­
lui. Nu ştiu de unde le vine numele. Poate de la liniştea asta
care îi face pe călătorii care coboară râul să creadă că au ajuns
la liman şi-au scăpat de pericole. în schim b, cân d mergi în
amonte, aceeaşi linişte poate fi înşelătoare pentru novici. Când
ajung aici spun mereu cu glas tare rugăciu nea p en tru călă-
torii în pericol de moarte. Am scris-o chiar eu. Iat-o. Citeş­
te-o. Chiar dacă nu crezi în ea, măcar te va face să uiţi de fri­
că/' îmi întinde o hârtie scrisă pe ambele părţi, protejată de
o folie de plastic. Petele de grăsime, de noroi şi jeg acumulat
în timp şi prin trecerea din mână în mână fac greu de citit tex­
tul scris cu o caligrafie feminină, cu trăsături lungi, ascuţite
şi de o claritate sfidătoare. Aşteptând să ajungem la catarac­
te, transcriu rugăciunea Căpitanului, care sună aşa:

M ăreaţă vocaţie a patronilor şi predecesorilor mei, a călău­

zelor mele şi a protectorilor mei din fiecare ceas,
apari în aceste clipe de primejdie, întinde mâini de oţel, păs­
trează cu putere legea scopurilor tale,
revocă dezordinea păsărilor şi a fiinţelor prevestitoare şi spa­
lă încăperea inocenţilor
în care voma celor respinşi se încheagă ca un semn de ne­
norocire, în care veşmintele celor ce te imploră
sunt atât de maculate încât ne deviază busola, făcând ne­
sigur orice calcul şi înşelător orice pronostic.
îţi invoc prezenţa la ceasul acesta şi deplâng din toată ini­
ma şirul lung al păcatelor mele:
pactul făcu t cu leoparzii îngrăşaţi la iesle,
slăbiciunea de a tolera şerpii care-şi schimbă pielea doar au­
zind strigăţul vânătorilor rătăciţi,
com uniunea solidară cu trupurile ce-au trecut din mână
în m ână precum băţul de care te ţii ca să treci vadul şi pe-a
căror piele se cristalizează saliva celor umili,
dibăcia mea de a urzi minciuna unor puteri şi talente care
îi rătăcesc pe fraţii mei de la drumul drept,
inadvertenţa cu care-ţi proclam forţele în birourile vama­
le şi-n sălile de aşteptare,
în pavilioanele durerii şi pe bărcile unde se petrece, în tur­
nurile de veghe de la graniţă şi-n anticamera celor puternici.
Şterge dintr-o singură trăsătură toată nefericirea şi infa­
mia, apără-m ă
fiin d sigur c-am să-ţi ascult legile amare, jignitoarea mă­
reţie, ocupaţiile-ţi depărtate, argumentele devastatoare.
M ă las în mâinile milei tale fă ră obiecţii, mă prosternez cu
toată umilinţa
 pentru a-ţi aminti că sunt un călător în primejdie de moar­
te, că umbra mea nu valorează nimic,
că cel ce piere departe de ai săi nu-i decât gunoi călcat în
picioare într-un ungher din piaţă,
că sunt sluga ta neputincioasă şi că-n vorbele mele se aflu
metalul curat şi fără zgură al celui ce ţi-a dat tributul cuvenit
acum şi-n vecii vecilor. Amin.

înd oielile mele în ce priveşte eficienţa acestei atât de bar­

b a re litanii erau mai mult decât justificate, d ar n -am îndrăz­
n it să i le împărtăşesc Căpitanului care-m i d ăd u se textul cu
atâ ta religiozitate şi atât de sigur de v irtu ţile lui preventive
şi protectoare. M-am dus la prova, de u n d e p riv ea vârteju­
rile care începeau să scuture am barcaţiunea, şi i-am întins
hârtia pe care a pus-o în buzunarul de la sp ate al pantalo­
nilor, unde ţinea şi instrumentele pentru cu răţat pipa.

7 iunie

Am trecut de cataracte fără m ari nep lăceri, însă a fost o

încercare destul de revelatoare în legătură cu im aginea pe
care o aveam până ieri despre pericol şi d esp re prezenţa re­
ală a morţii. Şi când spun reală, vreau să sp u n că nu e vor­
ba de acea fantasmă pe care obişnuim s-o in v ocăm în ima­
ginaţie şi s-o îmbrăcăm cu elemente luate din am intirile celor
pe care i-am văzut murind în cele m ai d iferite circumstanţe.
Nu: este vorba de a percepe pe deplin co n ştien t şi cu toate
simţurile apropierea imediată şi irefutabilă a propriei noas­
tre pieiri, a existenţei care se poate su sp end a în m od irevo­
cabil. E acolo, o atingi cu mâna, e irecu zabilă. Bună încer­
care, bună lecţie. Târzie, ca toate lecţiile care n e privesc în
mod direct şi profund.
în ziua în care Căpitanul mi-a dat să citesc faim oasa ru­
găciune, mecanicul a hotărât că trebuia să ne o p rim pentru
a face revizia motorului. O defecţiune ar fi p u tu t să fie fata­
lă în aceste condiţii. Am tras la mal, iar om u l s-a apucat să
demonteze, să cureţe şi să verifice fiecare piesă. E fascinantă
răbdarea înţeleaptă cu care indianul ăsta, ie şit d in regiuni-
le cele mai ascunse ale junglei, reuşeşte să se identifice cu
un mecanism inventat şi perfecţionat în ţări a căror civili­
zaţie înaintată se bazează aproape exclusiv pe tehnică. Mâi­
nile lui se mişcă cu atâta abilitate, încât par conduse de un
spirit tutelar al mecanicii, absolut străin de aborigenul cu chip
mongolic şi piele lipsită de păr, ca de şarpe. Nu s-a liniştit
decât după ce a verificat scrupulos fiecare etapă de funcţio­
nare a m otorului. Atunci, cu un gest scurt din cap, l-a înşti­
inţat pe Căpitan că era gata să urce spre Pasul îngerului. S-a
înnoptat şi am hotărât să stăm pe loc până dimineaţa. Nici
nu putea fi vorba să plecăm pe întuneric. A doua zi am por­
nit cu primii zori. Contrar presupunerilor mele, cataractele
nu sunt formate din stânci care ies la suprafaţă, împiedicând
înaintarea şi făcând-o mai violentă. Totul se petrece la fun­
dul apei, acolo albia râului ascunde gropi, zone ondulate, gro­
te, vârtejuri şi falii, iar în timp ce râul devine mai înclinat, se
umple de un vârtej extrem de puternic, a cărui direcţie şi den­
sitate se modifică în permanenţă.
„Nu sta în hamac. Rămâi în picioare şi ţine-te bine de bare.
Nu privi apa şi încearcă să te gândeşti la altceva/7 Aşa au
sunat sfaturile Căpitanului, care a stat tot timpul la prova,
ţinându-se de o pasarelă precară, alături de navigatorul care
mânuia timona cu zgâlţâieli scurte pentru a evita valurile de
apă şi spumă care se înălţau neaşteptat, semănând cu o spi­
nare de animal inimaginabil. Motorul rămânea foarte des în
aer, elicea se rotea în gol, incontrolabil. Pe măsură ce ne afun­
dam în canalul pe care apa îl săpase timp de milenii, lumi­
na devenea tot mai cenuşie, am fost înghiţiţi de un văl de spu­
mă şi de ceaţă produse de vârtejul turbat care se lovea de
suprafaţa netedă şi stâncoasă a pereţilor. Ore în şir aveai im­
presia că s-a înserat. Şalupa se zgâlţâia şi se legăna ca o coa­
jă de nucă. Structura sa metalică scotea un sunet surd de tu­
net îndepărtat. Niturile care ţineau tablele vibrau şi tresăltau,
transmiţând întregii armături instabilitatea prevestitoare de
dezastru. Orele treceau şi nu eram deloc siguri că înaintam.
Era ca şi cum am fi fost înţepeniţi pe vecie în urletul impla­
cabil al apelor, ne aşteptam să fim târâţi dintr-un moment
în altul în vârtej. O oboseală de nedescris îmi paraliza braţe­
le, îm i sim ţeam picioarele ca de vată moale şi insensibilă.
C ân d credeam că am ajuns la lim ită, am a p u ca t să-l aud
C ăpitan care îmi striga ceva. M i-a arătat cu o m işcare a ca'
pului cerul şi pe chip i-a răsărit un zâ m b et strâm b şi enig­
m atic. M -am uitat în sus şi-am văzu t lu m in a . C âteva raze de
soare străpungeau norul de spu m ă şi ceată care se lumina
în culorile curcubeului. U rletele to ren tu lu i şi salturile şalu­
pei începeau să se dim inueze. A m b arcaţiu n ea înainta legă*
nân d u -se ritmic, dar deja sub con trolu l e fo rtu lu i regulat şi
puternic al elicei. Când legănările s-au m ai potolit, Căpita­
nul s-a aşezat pe vine şi mi-a făcut sem n să m ă întind în ha­
m ac. Celebra lui umbrelă colorată d isp ă ru se. C ând am în­
cercat să mă mişc, am simţit că tot corp u l m ă durea de parcâ
fusesem bătut. Am ajuns ţopăind şi îm pied icând u -m ă la ha­
m ac si/ m-am întins cu o senzaţie / de u su / rare ce mi se im-
prăştia prin corp ca un balsam p entru care m ulţum eau fie­
care încheietură, fiecare m uşchi, fiecare cen tim etru de piele
înţepenită şi biciuită de apă. O beţie u şoară şi o cădere blân­
dă în somn mă cuprindeau în tim p ce m ă b u cu ram că eram
viu. Râul curgea iarăşi printre trestii din care ţâşneau sto­
luri de bâtlani ca să se aşeze pe coroan ele arborilor încăr­
caţi de fiori. Căldura uscată, imobilă, definitivă m i-a reamin­
tit că existaseră şi alte amurguri asem ăn ătoare pe care le
terminam într-o pace binefăcătoare şi n eţărm u rită.
Am căzut într-un somn adânc din care m -a scos naviga­
torul care-mi aducea o cană cu cafea fierbinte şi banane pră­
jite pe o farfurie strâmbă de cositor: „Trebuie să mâncaţi
ceva, domnu', dacă nu vă refaceţi forţele d in cauza foamei
0 să visaţi morţi." Avea un accent părintesc în glas care m-a
copleşit cu o nostalgie puerilă şi gratuită. I-am m ulţum it şi-am
dat gata cafeaua dintr-o singură înghiţitură. In tim p ce mân­
eam feliile de banană am simţit cum reveneau, una câte una,
vechile mele ataşamente faţă de viaţă, faţă de lum ea plină
de mirări pururea reînnoite şi faţă de trei sau p atru fiinţe a
căror voce mă ajunge din urmă pe deasu pra tim pului şi a
transhum anţei mele incurabile.

8 iunie

Peisajul începe să se schimbe. Mai întâi, sem nele apar spo­

radic şi nu foarte vizibil. Chiar dacă e la fel de cald , m ai apa-

1M
re şi câte o briză răcoroasă, cu totul altceva decât tempera­
tura de cuptor nem işcată precum un animal îndărătnic ce
refuză să meargă mai departe. Aceste rafale ale altei clime
îmi sugerează nervurile pe care le are marmura, atât de di­
ferite de coloritul, tonalitatea şi textura materialului gene­
ral. La rândul lor, m laştinile încep să dispară, înlocuite de
o vegetaţie pitică şi deasă, ce răspândeşte un amestec de aro­
me asem ănătoare m irosului de polen păstrat într-un reci­
pient. Un fel de miros de miere, păstrând totuşi un accent
vegetal foarte pronunţat. Râul s-a îngustat şi e mai adânc.
Malurile capătă o consistenţă lutoasă care, la pipăit, anun­
ţă apariţia argilei. Apa prezintă o transparenţă proaspătă şi
o vagă nuanţă feruginoasă. Toate aceste schimbări ne influ­
enţează dispoziţia, tensiunea scade, avem chef de vorbă, ochii
ne strălucesc de parcă am întrezări iminenţa a ceva mult timp
aşteptat. Cu ultimele raze ale asfinţitului apare la orizont o
linie de un albastru plumburiu, care se confundă uşor cu no­
rii de furtună care se strâng la o distanţă greu de precizat.
Căpitanul se apropie să-mi arate locul spre care privesc cu
atât interes. Face cu mâna o mişcare ondulatorie, de parcă
ar desena profilul unui lanţ muntos, confirmă dând din cap
şi zâmbeşte cu o urmă de tristeţe care mă îngrijorează iarăşi.
„Fabricile?", îl întreb ca şi cum aş evita răspunsul. Dă din
nou din cap afirmativ, ridică sprâncenele şi-şi întinde buze­
le de parc-ar vrea să-mi spună: „N-am ce face, dar poţi conta
pe toată sim patia m ea."
Mă aşez la prova, cu picioarele atârnând deasupra apei
care mă stropeşte cu o senzaţie de prospeţime de care, în altă
împrejurare, m-aş fi bucurat mai mult. Mă gândesc la fabri­
cile de cherestea şi la ceea ce ascund ele ca o surpriză ne­
plăcută pe care o presimt şi despre care nimeni n-a vrut să-mi
dea am ănunte semnificative. Mă gândesc la Flor Estévez, la
banii ei pe care sunt gata să-i risc într-o aventură încărcată
de presim ţiri; la inabilitatea mea obişnuită de a reuşi în ase­
menea afaceri; brusc, îmi dau seama că de mult timp mi-am
pierdut orice interes pentru asta. Şi mă apucă o plictiseală
amestecată cu vina paralizantă a celui care e foarte aproa­
pe de afacere şi nu face decât să caute modalitatea de a scăpa
de un angajam ent care-i otrăveşte fiecare clipă. O stare atât
de familiară. Cunosc atât de b in e căile p rin care fug de obi­
cei de anxietate şi de neplăcerea d e a m ă şti în culpă, eit
mă împiedică să mă bucur de tot ce-m i o feră zilnic viaţa ir
chip de precară răsplată pentru în că p ă ţâ n a rea cu care mă
agăţ de ea.

10 iunie

Conversaţie ciudată cu C ăpitanul. E n ig m aticu l aluneca

în spatele cuvintelor, drept care sim p la tran scriere e insufi­
cientă. Tonul glasului său, gesturile, felu l în care se pierde
în pauze lungi fac din discuţia noastră un fel de exerciţiu în
care cuvintele nu au rolul de a com unica ceea ce vrem să spu­
nem, ci mai curând servesc, dim potrivă, d e obstacol şi sus­
tragere. Ascund adică adevăratul scop al dialogului. Tresar
auzindu-i glasul din hamacul de vizavi. C red eam că dormea
— Ei bine, Gabierule, asta se term ină în curând. Aven­
tura nu mai durează mult.
— Da, se pare că ne apropiem de g atere. A stăzi munţii
se văd limpede, îi răspund ştiind că v o rb ele lu i încearcă să
bată mult mai departe.
— Nu cred că acum te mai interesează prea mult gate
rele. Cred că elementul hotărâtor pe care ni-1 rezerva călă­
toria s-a produs deja, ce spui?
— într-adevăr, se pare că da, zic eu ca să-l las să-şi ter­
mine ideea.
— Uite, dacă te gândeşti mai bine, ai să-ţi d ai seama că
de la întâlnirea cu indienii şi până la P asu l în g eru lu i totul
s-a legat, totul se potriveşte perfect. L u cru rile astea se în­
tâmplă mereu în secvenţă şi cu un scop d efin it. Important
e să le descifrezi.
— Dacă te referi la mine, ai dreptate, C ăpitane. Dar în ceea
ce te priveşte pe dumneata?
— Mie mi s-au întâmplat multe pe aceste râu ri şi pe flu­
viu. Aceleaşi, sau foarte asemănătoare celor p rin care am tre­
cut de data asta. Dar ce mă intrigă este o rd in ea în care au
apărut acum.
— Nu înţeleg. Ordinea a fost una pentru m in e, alta pen­
tru dumneata, fireşte. Dumneata nu te-ai cu lca t cu indian-
ca, nu te-ai îm bolnăvit la baza militară şi nici n-ai crezut că
ai să mori la Pasul îngerului.
— Când te întâlneşti cu cineva care a trăit ce ai trăit dum­
neata şi a trecut prin încercările prin care ai trecut dumnea­
ta, a-ţi fi m artor şi camarad e la fel de important, sau mai
important chiar, decât a le fi trăit tu însuti. Zilele petrecute
la baza m ilitară, lângă hamacul dumitale, văzând cum ti se
ducea viaţa, au fost o încercare mai decisivă pentru mine
decât pentru dum neata.
— De asta te-ai lăsat de băut? am întrebat cam abrupt.
— De asta şi de gândurile care mi-au venit atunci. E ca
şi cum aş fi descoperit, pe neaşteptate, că jucam un joc ce
nu era pentru mine. E tare rău când trăieşti o bună bucată
de viaţă jucând un rol care nu e pentru tine, e şi mai rău să
descoperi asta când nu mai ai putere să repari trecutul şi să
salvezi ce-ai pierdut. Pricepi?
— Da, cred că da. Mi s-a întâmplat şi mie de multe ori,
dar pentru puţin timp, şi am reuşit să mă adun şi să cad în
picioare, încerc eu să schimb cursul pe care-1 ia discuţia şi,
în acelaşi timp, să-i dau de înţeles că am înţeles mesajul.
— Dumneata eşti nemuritor, Gabierule. N-are importan­
ţă că ai să mori mli o zi, ca noi toţi. Asta nu schimbă nimic.
Eşti nem uritor cât timp trăieşti. Eu însă cred că am murit de
mult. Viaţa mea seamănă cu nişte petice cusute alandala din
ce-a rămas după ce s-a croit un costum. Când am priceput
asta m-am lăsat de rachiu. E cu neputinţă să mă păcălesc sin­
gur mai departe. Când te-am văzut înviind în sala aia de cla­
să şi învingând boala, am văzut foarte adânc în mine însumi.
Am văzut unde greşisem şi când începuse totul.
— Când ai plecat din Hamburg, poate? zic eu pipăind
terenul.
— E tot aia. Ştii, e tot aia. S-ar fi întâmplat poate şi dacă
aş ti plecat cu fata. Părăsind Antilele. Nu ştiu. N-are mare
importanţă, e la fel — se simte în glasul lui o tulburare, o iri­
tare îndreptată mai mult către el decât către mine, de parcă
n-ar fi crezut că discuţia va merge atât de departe.
— Da, ai dreptate. E tot aia. Când ajungi la astfel de con­
cluzii, începutul nu contează şi nici nu lămureşte mare lucru.
 A urmat o lungă tăcere, am crezut că readorm ise. Iar m,
luat prin surprindere:
— Ştii cine mai e la fel de expert ca noi în treburile as
tea? mă întreabă pe un ton aproape vesel.
—Nu, cine?
— Maiorul, omule, Maiorul. De aia s-a întors atunci
bază. Nu l-am văzut niciodată atât de în g rijo rat pentru ur
bolnav ca atunci când ai căzut la pat*. Şi nu uita că a tot vă
zut soldaţi în agonie, aşa că nu e el om ul care să se tulbure
uşor. îl ştii doar. Ei bine, află că a stat cu m ine alături de dunv
neata, ore în şir, veghindu-ţi delirurile şi urm ărind lupta pe
care o purtai în hamacul acela ca o fiară prinsă în laţ.
— Da, ceva am bănuit eu după felul în care s-a purtata
mine când a plecat şi după ce mi-a spus. N u înţelegea cum
de-am scăpat, asta îl intriga.
— Te înşeli. înţelegea la fel de bine ca şi m ine. ştiut Să
descopere în dumneata această calitate de nemuritor, şi asta
l-a buimăcit într-atât încât i-a m odificat caracterul. A fost
prima dată că i-am descoperit o fisură. îl credeam invulne­
rabil.
— Mi-ar plăcea să-l revăd, am gândit eu cu voce tare.
— Ai să-l revezi, nu-ţi face griji- A rămas şi el mirat. Când
o să vă vedeţi, ai să-ţi aduci aminte de ce ţi-am zis acum, a spus
cu un glas distant, catifelat şi surd.
Mi-am dat seama că discuţia se terminase. A m rămas treaz
multă vreme, dând târcoale sensului ascuns din cuvintele G-
pitanului, care mă loveau în profunzime, atingând zone ui­
tate ale conştiinţei şi semănând semnale de alarm ă pretutin­
deni. De parcă mi s-ar fi pus ventuze pe su flet.

12 iunie
A

In faţa noastră, la orizont, cordiliera se înalţă cu o pred-

zie copleşitoare. îmi dau seama că uitasem ce sim ţi atunci,
ce reprezintă ea pentru mine ca ambianţă protectoare, ca sur­
să inepuizabilă de încercări tonifiante, de pariuri care ascut
simţurile şi-mi întăresc nevoia de a provoca hazardul, în­
cercând să-i stabilesc limitele. în faţa spectacolului acestui
lanţ muntos opacizat de văzduhul albăstrui simt crescând
în mine o mărturisire mută ce mă umple de bucurie şi doar
eu ştiu cât de mult explică şi dă sens fiecărui ceas din viaţa
mea: „Sunt de aici. Iar când plec, încep să mor." Poate că la
asta se referea Căpitanul când spunea că sunt nemuritor. Da,
asta e, acum înţeleg perfect. Flor Estévez şi pletele ei neîm­
blânzite, cuvintele ei brutale şi binefăcătoare, corpul ei dez­
ordonat şi cântecele de legănat nemernici şi făpturi a căror
inocenţă lipsită de apărare doar ea o înţelege, cu ştiinţa fe­
meilor sterpe care apucă viaţa de umeri, zguduind-o până
o fac să le dea ce-a cerut.
Cordillera. Tot ce-a trebuit să se întâmple până la expe­
rienţa asta a seivei, pentru ca acum, cu urmele încercărilor
la care m-a supus trecerea mea prin infernul ei moale şi în
descompunere încă proaspete pe corp, să descopăr că săla­
şul meu adevărat este acolo, sus, între malurile înalte unde
se leagănă ferigi uriaşe, între minele părăsite, în umezeala plan­
taţiilor de cafea acoperite de zăpada mirată a florilor sau de
sărbătoarea rubinie a fructelor; în buchetele de banane, în
trunchiurile lor nespus de netede şi în frunzele lor de un
verde fraged, lustruit şi primitor; în râurile care coboară iz­
bind stâncile mari pe care soarele ie încălzeşte spre bucuria
reptilelor care-şi fac pe ele cuib de dragoste şi loc de adu­
nare tăcută, în stolurile iuţi de papagali care taie aerul cu o
zarvă de armată ce porneşte să cucerească arborii înalţi de
guayaba. De acolo sunt, acum o ştiu cu bucuria celui care-şi
găseşte în sfârşit locul pe pământ. De acolo voi pleca iarăşi,
de nu ştiu câte ori încă, dar nu ca să mă întorc în locurile
din care vin acum. Iar când mă voi afla departe de cordilie-
ră, absenţa ei mă va durea cu o durere nouă făcută din ne­
răbdarea febrilă de a mă întoarce la ea şi a mă pierde pe că­
rările ei cu miros de pădure, de pajişti cu iarbă yaraguâ, de
păm ânt proaspăt plouat şi de moară care macină.
S-a înnoptat şi m-am întins în hamacul meu. Briza răco­
roasă care aduce cu ea o mireasmă de fructe de care aproa­
pe că uitasem vine ca o promisiune şi o confirmare. Cad în
somn ca şi cum m i-aş retrăi încă o dată tinereţea, pe par­
cursul unei singure nopţi, dar simţind că am salvat-o intac-
tă, că am salvat-o de propria m ea in ab ilitate şi de legăturii
m ele cu neantul. 6 e

13 iunie

Azi am terminat cartea despre asasinarea lui Ludovic d'Or-

léans ordonată de Ioan-fără-Frică, D uce d e Burgundia. Aşez
cartea în bagajul meu rudimentar, va trebu i să revin asupra
unor detalii. E limpede, a existat o lungă provocare din par­
tea victimei, secondată de Isabela de B av aria, cumnata şi,
desigur, amanta sa. Pudoarea starostelu i P arisu lu i şi izme­
nelile autorului nu permit elucidarea acestu i aspect care mi
se pare a fi de o importanţă capitală. Lupta între familiile Ar*
magnac şi Bourguignon ar putea fi studiată din unghiuri des­
tul de surprinzătoare, mai ales în ce priveşte originea şi ade­
văratele mobiluri care au produs-o. D ar asta e o temă de
aprofundat cu altă ocazie. Trebuie să fie în arhivele din An-
vers şi Liége documente revelatoare pe care va trebui să le
răsfoiesc într-o bună zi. îmi propun s-o fac, dacă am să mai
fiu în stare să-i fac un serviciu d ragu lu i m eu A bdul Bashur
şi partenerilor săi. Abdul, ce personaj şi ăsta. Convieţuiesc
în el prietenul cald şi necondiţional, gata să piardă totul pen­
tru a te scoate dintr-o încurcătură, şi n eg u sto ru l de o vicle­
nie implacabilă, ocupat cu răzbunări lab irin tice cărora le
poate dedica cea mai mare parte a tim p u lu i şi averii sale.
L-am cunoscut într-o cafenea din Port Said. Stătea la o masă
alăturată, încercând să vândă o colecţie de op ale unui evreu
din Tetuan, care ori nu pricepea jargonul în care-i vorbea Ab­
dul, ori se făcea că nu pricepe pentru ca acesta să-şi epui­
zeze argumentele şi să poată cum păra m arfa la un preţ mai
mic. Abdul s-a întors spre mine şi, cu intu iţia levantinului
care ştie în ce limbă să vorbească cu un n ecu n oscu t, m-a ru­
gat în flamandă să-l ajut la afacere, oferindu-m i un comision
interesant. Am trecut la masa lui şi m -am în ţeles cu israeli-
tul în spaniolă. Abdul îmi spunea argu m entele în flaman­
dă, eu le traduceam în spaniolă. A facerea s-a perfectat aşa
cum dorea Abdul. Am rămas în cafenea, în tim p ce evreul
pleca pipăind pietrele şi mârâind blestem e p iezişe la adre­
sa neam ului meu cu toţi strămoşii m ei cu tot. A bdul şi cu

I *2
 mine am devenit repede buni prieteni. Mi-a spus că împre­
ună cu verii lui avea o afacere la şantierul naval, dar că tre­
ceau printr-o pasă proastă. Strângea acum bani ca să se în­
toarcă la An vers, unde să-şi repună pe picioare afacerea.
Ne-am perindat prin M editerana, la Marsilia am reuşit să
facem rost de un transport extrem de compromiţător, cu care
nimeni nu voia să rişte. Câştigul adus de pe urma operaţiu­
nii i-a perm is lui A bdul să-şi refacă compania, iar mie să-mi
îngrop partea ce mi se cuvenea în nesăbuita afacere cu mi­
nele de la C ocora, unde am pierdut totul şi era să-mi las şi
viaţa. Altă dată am să povestesc şi asta.
Abdul Bashur mi-a scris mai târziu si mi-a oferit aface-
0

rea cu cargoul sub pavilion tunisian, dar am decis să-mi în­

cerc norocul cu fabricile de cherestea, afacere care, îmi dau
acum seama, promite foarte puţin sau nimic. După ce mi-am
amintit de toate episoadele astea şi de acele proiecte din tre­
cut, mă cuprinde acum o oboseală de nedescris, o amorţea­
lă şi o abulie de parcă m i-aş fi petrecut zece ani prin regiu­
nea asta de ruină şi condam nare.

16 iu n ie

Alaltăieri în zori m-a trezit o umbră care-mi ascundea pri­

ma rază de soare, care de obicei îmi bate direct în ochi, cu
care m -am obişnuit de-acum şi care mă face să mă întorc pe
partea cealaltă, fără să mă trezesc de tot, şi să mai dorm o
oră de som n atât de revigorant după noaptea destul de zbu­
ciumată. Ceva atârnat de barele copertinei bloca lumina. M-am
trezit brusc: trupul Căpitanului se legăna uşor, agăţat de bara
orizontală. Era cu spatele, capul i se sprijinea de cablul gros
cu care se spânzurase. L-am chemat pe Miguel, mecanicul,
care a venit im ediat şi m-a ajutat să-l dăm jos. Chipul învi­
neţit avea o expresie nenaturală şi grotescă, care-1 făcea de
nerecunoscut. D oar atunci mi-am dat seama că o caracteris­
tică constantă a defunctului, chiar în beţia cea mai neagră,
era o dem nitate ordonată a trăsăturilor, ce te ducea cu gân­
dul la un actor ce jucase pe vremuri mari roluri tragice din
teatrul grec sau elisabetan. Am căutat să vedem dacă nu lă­
sase vreun bilet şi n-am găsit nimic. Mecanicul avea acum
o faţă mai ermetică şi mai lipsită de expresie ca niciodată. Na­
vigatorul s-a apropiat de noi şi a dat din cap cu înţelegerea
resem nată a bătrânilor. Am tras şalupa la un m al care ni s-a
părut potrivit pentru a îngropa trupul. L-am înfăşurat în ha­
m acu l pe care-1 folosise cel mai m ult. A m săp at în pămân­
tul cu consistenţă de argilă şi tot mai roşu pe m ăsură ce groa­
pa se adâncea. Treaba ne-a luat câteva ore bu ne. Eram uzi de
sudoare şi ne dureau braţele. Am coborât tru pu l în groapă şi
am pus pământul la loc. Intre tim p, n av ig ato ru l meşterise
o cruce din două ramuri de arbore de gu ayaba, după care ple­
case de cum coborâserăm pe uscat, pe care le curăţase cu iu­
bitoare răbdare în timp ce noi ne m unceam cu cazmaua. Scri­
jelise cu cuţitul, pe partea transversală şi cu litere meşteşugite,
doar atât: „El Kapi". Am rămas o vrem e tăcuţi lângă mor­
mânt. Am avut imboldul de a spune ceva, d ar m i-am dat sea­
ma că s-ar fi rupt reculegerea în care căzu sem . Fiecare îşi
amintea în felul său şi în funcţie de prop riile am intiri de ca­
maradul ce-şi găsise în fine liniştea d u p ă ce trăise, aşa cum
mi-o spusese chiar el de atâtea ori, viaţa care nu i se potri­
vise. în timp ce ne întorceam la şalu pă ca să ne continuăm
drumul, am ştiut că lăsam acolo un p rieten exem plar în dis­
creţia sa solidară şi în căldura lui su fletească solidă şi fără
fisură.
După ce-am plecat la drum, l-am întrebat p e mecanic cum
vom face. „Fiţi fără grijă, mi-a răsp u ns în am estecul acela
barbar dar inteligibil de limbi, m ergem la gatere. Şalupa asta
e a mea de doi ani încoace. Când a cu m p ă ra t-o Căpitanul
la baza militară de pe fluviu, eu i-am p u s m otoru l ăsta pe
care-1 păstram aşteptând o ocazie ca aceasta. M ai târziu i-am
răscumpărat şi şalupa, dar n-am vru t n icio d ată să-şi pără­
sească rangul de căpitan. U nde să m earg ă şi cine să-l pri­
mească cu felul ăsta al lui de a bea. C red că ordinele pe care
le tot striga îl făceau să creadă că era m ai d ep arte stăpânul
şi comandantul vasului. A fost un om bu n , suferea mult, cine
să-l înţeleagă mai bine decât mine. El m i-a sp u s Miguel. Nu­
mele meu adevărat e Xendú, dar nu-i plăcea. Pe dumneavoas­
tră vă respecta mult, uneori îi părea rău că n u vă cunoscuse
în alte timpuri. Spunea că aţi fi făcut lucruri m ari împreună.'
Miguel s-a întors la motorul lui, eu am răm as sprijinit de un

¡ «4
 stâlp şi uitându-m ă la râu. M i-am zis încă o dată că nu ştim
nimic despre m oarte, că tot ce spunem , tot ce inventăm şi
exagerăm despre ea nu su nt decât biete fantezii care n-au
nimic de-a face cu faptul categoric, necesar, ineluctabil, al
cărui mister, asta dacă există unul, îl luăm cu noi în momen­
tul morţii. Era lim pede că hotărârea de a se sinucide Căpi­
tanul o luase cu m ulte zile în urm ă. Când s-a lăsat de băut,
asta a fost un sem n că ceva se oprise în el, ceva ce-1 ţinea
în viaţă şi care se rupsese definitiv. Conversaţia pe care am
avut-o cu el în noaptea aceea mi se pare acum de o limpe­
zime teribilă. Mă inform a în legătură cu decizia lui. Nu era
omul care să spună aşa, dintr-o dată, „am să-mi iau viaţa".
Avea pudoarea celor învinşi. Eu n-am vrut să descifrez me­
sajul, mai bine zis am preferat să-l las ascuns în locul ace­
la din suflet în care păstrăm veştile irevocabile, cele care nici
nu mai au nevoie de noi pentru a se îndeplini fatalmente.
Mă gândesc că a fost recunoscător pentru atitudinea mea.
Ceea ce mi-a spus atunci era pentru a fi rememorat după
moartea lui, era ceva ce urma să se perpetueze împreună cu
amintirile m ele despre el, care, şi el o ştia, aveau să mă în­
soţească mereu. Câtă discreţie în felul de a-si lua viata. A
aşteptat să adorm adânc. Probabil cu puţin înainte de ve­
nirea zorilor. Era m usai să folosească barele de fier, orice alt
mod ar fi fost sim ţit de noi toţi. Pudoarea aceasta îi com­
pletează în m od arm onios caracterul şi mă face să-l simt şi
mai apropiat, m ai legat de o părere de-a mea despre oame­
nii care ştiu să treacă prin lum e străbătând turma netreb­
nică şi zăbăucă a sem enilor lor. Cu cât mă gândesc mai mult
la el, cu atât îm i dau seam a că am apucat să ştiu practic to­
tul despre viaţa lui, felul lui de a fi, eşecurile şi iluziile lui.
Am impresia că i-am cunoscut chiar şi părinţii: mama, pie­
le roşie, aspră şi credincioasă bărbatului ei; tatăl, rătăcit în
visul de îm bogăţire şi în fericirea de neatins. O văd pe pa­
troana grasă a bordelului din Paramaribo şi-i aud râsul pof­
ticios şi paşii de raţă senzuală. Şi fata. Pentru mine, cea mai
familiară dintre toţi. M ulte ar fi de spus despre ea şi despre
cum a fost abandonată în cloaca din Sant-Pauli. Un mod de
a îşi începe m oartea, de a începe s-o construiască în sine în­
săşi, pas cu pas, irem ediabil, o mutilare fără leac. Nu reu-
•5 |
şese să adorm . Toată noaptea m -am răsu cit în ham ac amin-
tindu-m i, meditând, reconstruind un trecut foarte recent din
care am ieşit cu două sau trei învăţături care vor trebui să-mi
călăuzească zilele următoare. Poate că m oartea mea aici în­
cep e. N-am curaj să mă gândesc prea m u lt la asta. Preferea
lucrurile să se aşeze singure. Acum, im p ortan t este să mă re­
întorc acolo sus, pe tărâmul cu burniţă, şi să m ă adăpostesc
sub protecţia aspră şi bine venită a Florei Estévez. L-ar fi în­
ţeles atât de bine pe Căpitan. Sau, cine ştie, ea are un miros
foarte fin pentru a decela pierzătorii, iar aceştia nu sunt ge­
nul ei. E cam complicat. Câte salturi p rintr-u n labirint a că­
rui ieşire ne străduim s-o ignorăm, câte surprize, iar apoi câtă
monotonie când constatăm că n-a fost aşa, că tot ce ni s-a
întâmplat e otova, are aceeaşi origine. N -am să pot dormi.
Am să mă duc la Miguel, să beau o cafea cu el. Ştiu unde duc
elucubraţiile astea pe marginea irem ediabilului. Există o ari­
ditate de care mai bine să nu te ap rop ii. E ste în noi, e pre­
ferabil să nu ştii cât loc ocupă în su fletu l n ostru .

18 iunie

Scriu acum pe nişte coli de co resp o n d en ţă cu antet ofi­

cial pe care Căpitanul le avea într-o lad ă îm preună cu alte
documente în legătură cu şalupa şi op eraţiu n ile vamale. îmi
dau seama că-mi vine tot mai greu să co n tin u u acest jurnal,
într-un fel, destul de greu de precizat, o bună parte din ce-am
scris era legat de prezenţa sa. N u că m -aş fi gândit că ar fi
putut să le citească vreodată, nici pe d ep a rte . D ar era ca şi
cum compania sa, personalitatea, trecutul său şi felul în care
subzista la marginea vieţii m i-ar fi slu jit ca p u n ct de refe­
rinţă, model şi inspiraţie pentru a spune lu cru rile de-a drep­
tul, în ciuda faptului că acest cu vânt a fo st a tâ t de maltra­
tat de idioţi. Ceea ce notez acum pe aceste foi, legat exclusiv
de mine şi de lucrurile pe care le văd sau d e fap tele care se
petrec lângă mine, suferă de un gol, de o lipsă de greutate
care mă face să mă simt ca un călător b an al în căutare de ex­
perienţe noi şi de emoţii neaşteptate, adică o chestie pe care
0 resping aproape fiziologic. Pe de altă p a rte în să, e tot atât

1W
 de adevărat că ajunge să-m i am intesc de o frază de-a lui, de
un gest, de com enzile aiurite pe care le dădea, pentru a re­
găsi imboldul de a continua să înnegresc foile. Astă-noap-
te am avut un vis revelator, atât de bogat în detalii, întin­
dere şi coerenţă, încât precis că-m i va da energia subterană
pentru a m erge m ai departe cu jurnalul meu.
Eram cu Abdul Bashur pe un chei din Anvers — el pro­
nunţă mereu în flam andă: Antw erpen — şi ne duceam să
vedem cargoul pe care avea să mi-1 încredinţeze. Am ajuns
la vaporul care strălucea ca nou, fusese proaspăt vopsit, cu
pasarele şi ţevării sclipitoare. Am urcat la bord. Pe covertă,
o femeie freca duşum eaua de lemn cu o energie şi o dărui­
re neliniştitoare. Form ele ei rotunde ieşeau în evidentă ori
de câte ori se apleca să frece cu peria o pată rebelă. Am re­
cunoscut-o imediat: era Flor Estévez. S-a îndreptat zâmbind
şi ne-a salutat cu obişnuita ei cordialitate bruscă. I-a spus ceva
lui Abdul din care am dedus că se cunoşteau deja. Apoi s-a
întors spre m ine şi mi-a spus: „E aproape gata. Când nava
asta va ieşi din port, o s-o invidieze toţi. în cabină e cafea pre­
gătită şi vă aşteaptă cineva/' Avea bíuza descheiată. Sânii i
se vedeau aproape în întregim e, bruni şi opulenţi. Am pă­
răsit-o cam cu o strângere de inimă şi l-am urmat pe Bashur
în cabină. A colo era Căpitanul, stătea în picioare lângă un
birou pe care se îngrăm ădeau hârtii şi dosare în dezordine.
Ţinea pipa în m ână şi ne-a salutat strângându-ne mâna pu­
ternic şi scurt, ca un gimnast. „Ei bine, a spus în timp ce-şi
scărpina bărbia cu m âna în care ţinea pipa, iată-mă iar aici.
Chestia de pe şalupă n-a fost decât o încercare. N-a reuşit. Aici
am tras tare şi, fie că o vindem, fie că navigăm noi, cumpă­
rarea navei a fost o afacere strălucită. Doamna e de părere că
mai bine o păstrăm. I-am spus să vedem ce ziceţi voi. Fireş­
te, Gabierule, te aştepta cu multă nerăbdare. Ţi-a adus lu­
crurile pe care le-ai lăsat acolo sus, nu era sigură că sunt toa­
te." I-am spus că ne văzusem deja. „Păi, atunci să mergem,
vreau să vedeţi to t." Am ieşit. Se întuneca rapid. Căpitanul
mergea înainte, ca să ne arate drumul. De fiecare dată când
se întorcea, vedeam că se schimba la faţă, tristeţea şi deza­
măgirea îi cuprindeau treptat chipul. Când am ajuns în sala
maşinilor, am constatat că şchiopăta uşor. Atunci am fost
sig u r că nu m ai era el, că era alt om cel p e care îl urmam şi,
într-adevăr, când s-a oprit să ne arate cazan u l, ne-am găsit
în faţa unui bătrân dărâmat, ce îngăim a îm p ied icat un fel de
exp licaţii dezlânate fără nici o legătu ră cu ce ne arăta cu o
m ână tremurătoare şi jegoasă. A bdul d isp ăru se. Un vânt în­
g h eţa t a pătruns prin tam buchi făcând să se legene ambar­
caţiu nea ale cărei soliditate şi m ăreţie d isp ăru seră. Bătrânul
s-a depărtat în direcţia unei scări care cobora în pântecul ca­
lei. Am rămas printre grămezi de fiare, biele şi valve ce de mult
nu mai foloseau la nimic. M-am gândit la Flor Estévez, unde-o
fi. Nu mi-o puteam imagina în mijlocul prăpădului de aid. Am
alergat spre covertă după ea, m-am îm piedicat de o treaptă care
a cedat sub piriorul meu şi m-am prăbuşit în gol.
M-am trezit lac de sudoare şi cu gu ra am ară, de parcă aş
fi mâncat un fruct putrezit. C urentul râu lu i e m ai neregu­
lat şi mai puternic. O briză de la m unte ne anunţă că ajungem
într-o regiune total diferită de cea străbătută până acum. Na­
vigatorul, cu ochii ţintă spre cordilieră, g ăteşte un amestec
de fasole şi yuca din care se răspândeşte un m iros insipid, ca­
re-mi aminteşte pe dată de selvă şi d e clim a ei descurajantă
şi noroioasă.

19 iunie

Astăzi am avut cu navigatorul o d iscu ţie care mi-a lă­

murit, chiar dacă parţial, m isterul g aterelor. A venit să-mi
aducă de dimineaţă cafeaua cu n e lip site le felii de banană
prăjită. A rămas lângă m ine până m i-am term in at micul de
jun, cu intenţia evidentă de a-m i sp u n e cev a.
— Ei, nu mai avem mult, aşa-i?, am sp u s ca să-l fac să
vorbească si nu se încumeta, din cau za d ista n tei în care se
refugiază bătrânii pentru a nu fi jig n iţi sau neascultaţi.
— Da, domnule, mai sunt câteva zile. N -aţi fost nicioda­
tă pe-acolo, nu-i aşa?, a întrebat cu o u rm ă d e curiozitate.
—- Niciodată. Dar spune-m i, ce e d e fa p t în fabricile ace­
lea?
— Instalaţiile le-au adus nişte d o m n i d in Finlanda. Sunt
trei fabrici, situate la câţiva kilom etri d ista n tă una de alta
* r

De ele are grijă armata, inginerii au plecat. D e câţiva ani deja

 — Şi ce lem n av eau de gân d să p ro ceseze? Că pe aici nu
văd destui copaci ca să d ea de lu cru in stalaţiilo r d e care
mi-ai spus.
— Cred că la p o a lele m u n ţilo r se g ăseşte lem n b u n . Aşa
am auzit. D ar se p are că nu p o ate fi ad u s până la fabrici.
— De ce?
— Nu ştiu, d o m n u le, n -aş p u tea să sp u n — era clar că
îmi ascundea ceva; p e ch ip i se citea o u m b ră de team ă, cu ­
vintele nu-i mai ieşeau sp o n tan , ch efu l d e con v ersaţie îi tre­
cuse, socotea că sp u se se d estu l.
— Dar cine e la cu ren t cu toate astea? Poate că soldaţii /
mă vor lămuri când ajungem , nu crezi? am zis, fără m ari spe­
ranţe de a m ai afla cev a.
— Nu, d om nu le, nu so ld aţii. N u le p lace să fie întrebaţi
despre asta şi cred că nu ştiu m u lt m ai m u lt d ecât noi, a răs­
puns strângând farfu ria şi can a şi d ând să plece.
— Şi dac-aş vorbi cu M aioru l? A tinsesem un p u nct de­
licat: bătrânul a răm as pe loc şi nu înd răznea să se uite la
mine. Voi vorbi cu el, dacă e cazul. Su nt sigur că o să-m i spu­
nă ce vreau să ştiu, nu crezi?
A pornit în cet spre p u p a, m orm ăin d ca de departe:
— Poate că dum neavoastră o să vă spună. Celor de pe aici
nu ne spune nim ic şi nu-i place să ne băgăm în afacerea asta.
Vorbiţi cu el, dacă vreţi. C um vreţi. Cred că vă sim patizează.
Spunând acestea, a rid icat din um eri cu resem narea în
faţa irem ediabilului şi a neroziei celorlalţi, tipică bătrânilor,
iar la el şi m ai m arcată. M i-am am intit de purtarea pe care
o avusese când am desprins cadavrul Căpitanului, apoi când
l-am îngropat. N u voia să participe la jocurile dăunătoare ale
oamenilor. Trăise atât de m ult, încât suma sm intelilor de tot
felul îi devenise nu d oar intolerabilă, ci de-a dreptul străină.
Nu-m i sp u sese m are lucru. Punând lucrurile cap la cap,
am deja convingerea că afacerea descrisă de camionagiul din
ţara de sus, apoi de oam enii pe care i-am întrebat după ce-am
ajuns în selvă e un m iraj constru it din jum ătăţi de zvonuri:
minunăţii vagi despre bogăţii aflate la îndemână şi noroc chior
care, de fapt, nu ne potrivesc niciodată. Iar persoana cea mai
nimerită p en tru a căd ea în capcană sunt eu, fără îndoială,
pentru că toată viaţa m -am vârât în aventuri de acest gen,
la capătul cărora găsesc aceeaşi dezam ăgire. Deşi sfârşesc
întotdeauna prin a mă consola spunând că aventura însăşi
reprezenta premiul şi nu trebuie să cauţi altceva decât sa­
tisfacţia de a cunoaşte drumurile lum ii care, până la urmă,
se aseamănă suspect de mult între ele. Şi totuşi, merită să
le străbaţi pentru a alunga plictisul şi propria noastră moar­
te, aceea care ne aparţine cu adevărat şi aşteaptă s-o recu­
noaştem şi s-o adoptăm.

21 iunie
Descurajare crescândă şi lipsă de interes, nu doar în ce
priveşte fabricile de cherestea, ci şi călătoria în sine cu toa­
te incidentele, hopurile şi revelaţiile ei. Şi peisajul pare să se
armonizeze stării mele sufleteşti: vegetaţie aproape pitică,
de un verde intens şi mirosul ăsta de polen concentrat care
parcă ţi se lipeşte de piele; lumina tam isată filtrată printr-o
ceaţă subţire care ne face să confundăm distanţele şi volu­
mele. Toată noaptea a plouat persistent, a inundat totul şi
ni se scurge pe corp în picături călduţe ca de sevă, nu de apă.
Miguel mecanicul bombăne în perm anenţă că are probleme
cu motorul. Nu l-am auzit niciodată plângându-se, nici chiar
când am avut de înfruntat cataractele. E lim pede că-i este
dor de selvă şi că meleagurile astea îi afectează buna dispo­
ziţie şi-i slăbesc legătura cu motorul; parcă ar fi dezarmat
dintr-o dată, iar motorul ar fi devenit ceva străin şi duşmă­
nos. Navigatorul continuă să privească fix în direcţia mun­
ţilor, din când în când dă din cap de parcă ar voi să alunge
un gând supărător.
Nu sunt în dispoziţia cea mai bună pentru a continua
aceste notări. Mă cunosc îndeajuns ca să ştiu că astfel n-am
să ajung nicăieri. N-am de ce mă agăţa. în pustietăţile astea
şi fără altă companie decât aceste două reziduuri ale acţiu­
nii devastatoare a selvei, apare riscul de a pierde chiar şi cele
mai palide motive pentru a trăi. Ceasul am u rgu lu i a adus
iarăşi ploaia. Ceaţa s-a risipit la un m om ent dat şi totul avea
transparenţa lumii atunci născute. N avigatorul mi-a făcut
semn să vin la prova şi mi-a arătat, la poalele m asivului mun­
tos, un reflex metalic care, sub ultimele raze d e soare, avea
 o strălucire aurie sugerând cupolele m icilor biserici orto­
doxe de pe coasta dalm ată. „U itaţi, acolo. Acolo sunt. Mâi­
ne seară ajungem , dacă totul m erge bine", a spus el cu un
glas ostenit şi lipsit de nuanţe, parcă em is de un mecanism
ventriloc. M-am surprins rugându-m ă în sinea mea ca dru­
mul să se prelungească un tim p nedefinit, pentru ca astfel
să pot amâna clipa contactului supărător cu aceste struc­
turi care-şi pierd strălucirea pe m ăsură ce se lasă noaptea,
însoţită de zarva greierilor şi papagalilor ce-şi caută adă­
postul nocturn în m unte. M -am apucat să-i scriu o scrisoa­
re Florei Estévez doar ca s-o sim t aproape şi atentă la isto­
ria nechibzuită a acestei călătorii. Sper să i-o înmânez într-o
zi. Acum, alinarea pe care mi-o dă faptul că scriu aceste rân­
duri este, cu siguranţă, un mod de a scăpa de alunecarea asta
spre neant ce mă cuprinde treptat şi care, din nefericire, îmi
e mai familiară decât m i-o im aginam evocând-o ca pe ceva
ce a trecut fără să lase urm e aparente.
„Fior, doamna mea: Dacă nebănuite sunt căile Domnu­
lui, tot astfel sunt şi cele pe care le bat eu pe acest pământ.
Mă găsesc la câteva ceasuri de faimoasele gatere de care ne-a
vorbit şoferul care trecea cu vite de la câmpie şi nu ştiu mult
mai multe decât ce ne-a spus atunci, bând rom la Zăpada
Amiralului unde, în treacăt fie zis, aş dori să fiu acum, iar
nu aici. Adevărul este că am multe motive să cred că poves­
tea n-are să ducă la nimic, din ce-am aflat de când urc râul
Xurandó; care e un râu cu mai multe capricii, năravuri şi draci
decât dovedeşti dom nia ta atunci când se strică vremea, se
închide drum ul, plouă zi şi noapte şi chiar şi aştemuturile
par ude. Ieri-noapte te-am visat, nu e cazul să-ţi spun cum,
ar trebui să te pun la curent cu anumite personaje din vis
pe care nu le cunoşti, ceea ce ar ocupa multe pagini. Aici ţin,
scriind când pot şi pe foi de tot felul, un jurnal în care înre­
gistrez totul, de la visele pe care le am până la peripeţiile
drumului, de la firea şi înfăţişarea tovarăşilor de călătorie
până la peisajul ce defilează pe lângă noi. Dar, întorcându-mă
la vis, trebuie să-ţi spun că în el, sau mai bine spus, prin el
am înţeles însem nătatea pe zi ce trece tot mai mare pe care
o ai domnia ta în viaţa mea şi felul în care trupul şi felul dom­
niei tale de a fi, nu totdeauna blând, prezidează accidente­
le şi necazurile în care cad când su n t să tu l d e aventuri şi de
surprize. Sigur că de-acum lu cru rile astea n u m ai sunt o no­
utate pentru domnia ta. îţi cunosc d aru rile de ghicitoare şi
prezicătoare. De aceea, nici m ăcar nu m ai zăbovesc să-ţi po­
vestesc amănunţit cât de tare am nevoie, în ham acul ăsta, să-ţi
sim t trupul sălbatic şi să te aud u rlând în d ragoste de parcă
ai fi înghiţită de un vârtej. Astea nu su n t lu cru ri despre care
să se scrie, nu numai pentru că nu rezo lv i n im ic cu asta, ci
pentru că, fiind deja amintire, su feră d e un fel de rigidita­
te şi trec prin schimbări atât de se m n ifica tiv e că nu merită
spuse în cuvinte. Nu ştiu cum vor d e cu rg e lucrurile. Cert
este că munţii / sunt în fata/ noastră si / le sim t mirosul si le•

aud şoaptele. Nu fac altceva d ecât să m ă g ân d esc la locu­

rile astea, unde, acum o ştiu bine, este lo cu l m eu cel ade­
vărat pe pământ. Banii dom niei tale su n t în bu nă pază şi
presupun că am să mă-ntorc cu ei n eatin şi, ceea ce-mi şi do­
resc, de fapt. Am avut intenţia să-ţi scriu p u ţin despre cum
arată selva şi cine trăieşte pe aici, d ar m ai b in e ai să afli din
jurnal, dacă ajung cu el întreg şi cu a u to ru l lui în bune con­
diţii. Am văzut de două ori m oartea, a ltfel d e fiecare dată
şi suflându-mi vraja ei atât de ap roap e că n -am crezut să
scap. Ciudat e că experienţa asta nu m -a sch im b at deloc, n-a
servit decât pentru a mă face să-m i d au seam a că, dintot-
deauna, cucoana asta mă urm ăreşte şi-m i n u m ără paşii. Că­
pitanul, despre care sper să vorbim p e larg câ t de curând,
mi-a spus că, indiferent de faptul că am să m o r într-o bună
zi, lucru previzibil, cât timp sunt în v iaţă su n t nemuritor.
Mă rog, nu chiar aşa. El a spus-o m ai bine, desigur, dar ideea
asta e. Ce e interesant e că eu mă g ând isem la asta, dar în ce
te priveşte pe domnia ta. Căci cred că, în cep â n d cu Zăpa­
da Amiralului, domnia ta ai ţesut, ai co n stru it, ai ridicat în­
treg peisajul care te-nconjoară. A desea am av u t certitudi­
nea că domnia ta chemi ceaţa, o goneşti, ţeşi lichenii gigantid
care atârnă de arborii de guayaba şi co n d u ci cascad ele care
par să ţâşnească din stâncă şi cad între ferig i şi m uşchi, în­
tre culorile lor surprinzătoare, de la arăm iu l in ten s până la
verdele acela crud care parcă lum inează. C u m am stat foar­
te puţin de vorbă, deşi suntem îm preună d e atâta tim p, poa­
te că lucrurile astea o să ţi se pară ceva n o u , câ n d , de fapt,
sunt exact cele care m -au hotărât să rămân la prăvălia dom­
niei tale sub pretextul de a mi se vindeca piciorul. A rămas
o parte insensibilă, deşi m erg norm al. Nu mă pricep prea
mult să scriu cuiva pe care, ca pe domnia ta, îl port atât de
în mine şi care dispune atât de puternic de cele mai ascun­
se şi tainice locuri şi cute ale acestui Gabier care, dacă te-ar
fi întâlnit mai din timp, n-ar mai fi um blat atât, n-ar mai fi
văzut atâtea locuri şi cu atât de puţin folos şi învăţătură. Mai
mult înveţi / alături de o fem eie cu calităţile
/ domniei tale de-
cât bătând drum uri şi cunoscând oameni de pe urma căro­
ra nu-ţi răm âne decât trista am intire a depravării lor şi mă­
runtele mizerii ale ambiţiei lor, măsură a lăcomiei lor rizibile.
Aşa că scopul acestor rânduri a fost doar să-ţi vorbesc puţin
pentru a-mi calma dorul şi a-mi hrăni speranţa, asta-i tot, îţi
spun pe curând, să ne vedem la Zăpada Amiralului şi să ne
bem cafeaua pe coridorul din faţă, privind cum vine ceaţa
şi auzind cam ioanele ce urcă forţându-şi motoarele şi ghi­
cind cine e şoferul după cum schimbă vitezele. Asta nu e tot
ce voiam să-ţi spun. Nici măcar n-am început. N-are impor­
tanţă, desigur. Cu dom nia ta nu e nevoie să spui lucrurilor
pe nume, le ştii dinainte, dintotdeauna. Multe sărutări şi tot
dorul celui ce te d oreşte."

23 iunie

Azi pe la asfinţit am ajuns la prima fabrică. Ceea ce ve­

deam la distanţă direct în faţa noastră nu era chiar atât de
aproape. Râul Xurandó face tot felul de coturi şi curbe am­
ple care ba depărtează, ba apropie structura strălucitoare de
aluminiu şi sticlă, transformând-o într-un miraj. Impresie ac­
centuată de ineditul unei asemenea arhitecturi într-un climat
şi un loc ca acestea. Acostăm la un chei plutitor, asigurat cu
cabluri galbene şi scânduri de culoare deschisă, de o cură­
ţenie impecabilă. îmi aminteşte un loc din Marea Baltică. Am
coborât şi ne-am îndreptat spre clădirea înconjurată de un
gard de sârmă de cel puţin doi metri, cu stâlpi metalici vop­
siţi
/ în albastru marin din zece în zece metri unul de altul.
Am aşteptat o bucată de vreme în ghereta de la intrare, în cele
din urmă a venit un soldat dinspre clădirea principală, aran-
jându-şi hainele în care părea că d o rm ise . N e-a spus că tot;
ceilalţi erau plecaţi la vânătoare şi-av eau să se întoarcă abia
a doua zi dimineaţă. Când l-am în treb at, m ân at de o curio­
zitate subită, ce se putea vâna pe acolo, m -a privit cu o ex­
presie de uluială, atât de tipică m ilitarilor când nu ştiu cum
să ascundă ceva faţă de civili şi sfârşesc p rin a minţi, ceea ce
desigur n-ar face cu superiorii lor: „N u ştiu . N u m-am dus
niciodată. Cred că oposumi, sau aşa ceva/' După care ne-a
întors spatele şi s-a dus de unde a venit. N e-am întors la şa­
lupă ca să mâncăm, să dormim, u rm ând ca a doua zi să în­
cercăm din nou. Din nou, sub ultim ele raze ale înserării, enor­
ma structură metalică se înălţa înconju rată d e un halou aurit
care îi conferea un aspect ireal, de parcă ar fi fost suspenda­
tă în aer. Constă dintr-un hangar uriaş, cam ca acelea pen­
tru zepeline, şi e flancat de o mică construcţie ce serveşte drept
bodegă şi de trei barăci cu câte patru în căp eri fiecare, unde
stau pesemne cei ce se îngrijesc de locu l acesta.
Hangarul e pe structură de alu m iniu , cu ferestre mari pe
laturi şi în faţă, şi are o boltă care acop eră u n fel de marchi­
ze ample, tot din sticlă, dar mătuită ca să nu intre soarele. Am
mai văzut astfel de construcţii nu n u m ai p e m alu l lacului
Constanza, al Mării Nordului şi al M ării B altice, dar şi în câ­
teva porturi din Louisiana şi din C olu m b ia Britanică, unde
se încărca lemnul sub formă de cutii p en tru a fi transportat
către locurile cele mai depărtate ale lum ii. Prezenţa de-a drep­
tul aiuritoare a unei construcţii de acest g en p e m alul râului
Xurandó, la limita selvei, apare şi m ai ciu d ată prin modul
impecabil în care este întreţinută. Strălu ceşte d in fiecare cen­
timetru pătrat de metal sau sticlă, de p a rc-a r fi terminat s-o
construiască în urmă cu o oră. Un zg o m o t n eaştep tat anun­
ţă că s-a pornit o turbină. Tot ansam blu l se lum inează cu o
lumină ca de neon, doar că mai slabă şi m ai d ifu ză. Nu apu­
că să pătrundă şi spaţiul înconjurător, de aceea n-o vedeam
de departe. Impresia de irealitate, de coşm ar apăsător dat de
o astfel de prezenţă în plină noapte ecu a to ria lă , m ă face să
dorm prost, visând intermitent, trezindu-m ă d e fiecare dată
scăldat în sudoare şi cu inima bătând u -m i nebu neşte. Am
avut intuiţia că n-o să fie chip să am nici cea m a i mică oca­
zie să stau de vorbă cu ocupanţii acestei clă d iri d e necon­
ceput. M-a cuprins o stare destul de neplăcută, pe care încerc
s-o combat scriind în jurnal ca să nu privesc spre minunea
asta gotică din alum iniu şi sticlă ce parcă pluteşte în lumi­
na ca de morgă, legănată de zum zetul blând al uzinei elec­
trice. înţeleg acum rezerva şi încercările evazive ale Căpita­
nului, ale Maiorului şi ale celorlalţi cu care am deschis subiectul
încercând să aflu adevărul despre fabricile astea. „O să vezi
singur", asta-m i spuneau până la urmă, refuzând detaliile.
Aveau dreptate. Deci, încă o dată, Gabierul se împotmoleş­
te într-una din uim irile lui cele mai insolite şi infructuoase.
E ceva fără leac. Şi aşa va fi mereu.

24 iunie

Azi-dimineaţă m -am dus din nou la gheretă. O santine­

lă mi-a ascultat rugămintea de a vorbi cu cineva şi, fără să-mi
răspundă, a închis ferestruica. L-am văzut vorbind la tele­
fon. A redeschis-o şi mi-a spus: „Străinii nu sunt primiţi la
aceste instalaţii. Bună ziu a." M -am grăbit să spun înainte
de a închide iarăşi: „Dar inginerul? Nu vreau să vorbesc de­
cât cu el, nu cu cineva din serviciul de pază. în legătură cu
vânzarea lem nului. Aş dori să-i explic inginerului de ce-am
venit până aici, chiar şi la telefon." M-a privit o clipă cu o
expresie neutră şi opacă, de parcă mi-ar fi auzit cuvintele
printr-un difuzor de departe. Apoi a vorbit cu acelaşi glas
lipsit de nuanţe şi fără energie: „Aici nu mai e de mult nici
un inginer. Doar soldaţi şi doi subofiţeri. Consemnul este să
nu vorbim cu nim eni. Nu insistaţi, e inutil." Telefonul suna
cu frenezie. A închis ferestruica şi a răspuns. A ascultat cu
un aer concentrat, a dat din cap în semn că pricepuse ordi­
nul. A deschis un fel de ghişeu ca să-l pot auzi şi a spus: „Tre­
buie să părăsiţi locul până mâine la prânz şi să nu mai in­
sistaţi să vorbiţi cu cineva. Nu mai veniţi la gheretă, nu mai
pot vorbi cu dum neavoastră." A închis ghişeul cu un zgo­
mot sec şi s-a apucat să se uite prin nişte hârtii de pe birou.
Parcă intrase într-o altă lume, parcă ar fi coborât la mare adân­
cime în apele unui ocean necunoscut şi ostil mie.
M-am întors la şalupă şi i-am povestit navigatorului. „Mă
aşteptam, m i-a spus el. N-am încercat niciodată să vorbesc
75 |
cu ei sau să mă apropii de intrare. M ilitarii ăştia nu ţin de nici
o b ază apropiată. Sunt înlocuiţi la in terv ale regulate. Vin de
la m arginea munţilor şi tot acolo se şi întorc, tăind de-a drep­
tul peste munte. Acum, ce să facem ? M â in e la prânz trebuie
să plecăm . Nu mai are sens să insistaţi/' I-am sugerat să mer­
gem ia fabricile celelalte. „N-are sens. E acelaşi lucru. în plus,
su ntem la limită cu com bustibilul. Va treb u i să coborâm cu
m otorul la jumătate, ajutaţi de curent. D acă nu găsim să cum­
părăm în vreun sat, abia-abia p u tem a ju n g e la bază." N-am
m ai zis nimic şi m-am întins în h am ac. M -au cuprins senti­
m ente de frustrare, de supărare surdă faţă de m ine însumi şi
de şirul de amânări, neglijenţe şi in ad v erten ţe care mă adu­
seseră până aici şi pe care le-aş fi putut evita atât de uşor dacă
alta mi-ar fi fost firea. O descurajare de n eîn v in s m-a făcut
să zac acolo, încercând să diger furia care cuprindea tot şi
pe toţi, inutilitatea de care deveneam con ştien t şi mă enerva
şi mai mult. Noaptea, de-acum m ai resem n at şi mai calmat,
am aprins lampa ca să scriu. Lum ina de sală de operaţie care
scaldă clădirea de alum iniu şi sticlă şi z u m z etu l uzinei îmi
devin insuportabile, aşa că h otărăsc să p le că m de diminea­
ţă, pentru a scăpa de prezenţa co p leşito are.

2 5 iunie

Am plecat în zori. După ce-am d ezleg at ambarcaţiunea

şi ne-am plasat în mijlocul curentului, s-a au zit urletul stins
al unei sirene care venea din clădire. în d ep ărtare a răspuns
alta, apoi alta, şi mai de departe. Fabricile îşi com unicau una
alteia plecarea intruşilor. Semnalele acestea conţineau un aver­
tisment trufaş şi o apăsare tăcută care n e-au făcut să rămâ­
nem taciturni şi tufliţi o bună parte din zi. în ain tam cu o vi­
teză care, la început, m-a încântat prin noutate. Deodată m-am
gândit la Pasul îngerului şi m-a trecut un fior p e spinare. Co­
borârea era, poate, mai uşoară. Dar am avu t im presia că n-am
să mai pot suporta încă o dată lovitura apelor, urletul şi vâr­
tejul ei, forţa cumplită a energiei sale g răb ită să ajungă la
vărsare. După prânz am ajuns la o zonă u n d e Xurandó se
lărgea ca un lac uriaş ale cărui m aluri se p ierd ea u în depăr­
tare. Mă cuprinsese somnolenţa unei sieste reparatoare, nu-

1 7é
 mai bună pentru a da uitării experienţa recentă din lumea
duşmănoasă a fabricilor de cherestea. Un bâzâit îndepăr­
tat devenea tot m ai puternic. M -am luptat între somn şi cu­
riozitate, prim ul câştiga teren, când am auzit un glas care
mă striga: „Gabierule! Maqroll! Gabierule!" M-am trezit. Era
Junkerul care aluneca pe lângă noi. M aiorul, în picioare pe
flotoare, întindea m âna să apuce cablul pe care i-1 arunca
navigatorul. L-a apucat la a doua încercare şi a lipit hidro-
avionul de prova şalupei. „Tragem la m al", a ordonat făcând
cu mâna liberă un gest de salut. Mi s-a părut mai slab, mus­
taţa nu mai era atât de dreaptă şi de impecabilă. Am acos­
tat, legând Junkerul de prova. M aiorul a sărit pe covertă cu
o elasticitate de felină. N e-am strâns mâinile şi ne-am aşe­
zat în hamacuri. Nu a pierdut timpul întrebându-mă de că­
lătorie, ci a intrat direct în subiect: „O patrulă a găsit mor­
mântul Căpitanului. Am fost acolo săptămâna trecută. Vreo
fiară a încercat să-l dezgroape. Le-am spus să sape mai adânc
şi am umplut groapa pe jum ătate cu pietre. Morţii nu se în­
groapă aşa în selvă, după câteva zile îi dezgroapă animale­
le. Deci coborâţi deja? îm i închipui cum a fost. Era inutil să
vă previn. N im eni nu mă crede atunci când încerc să explic.
E mai bine ca fiecare să treacă singur prin experienţa asta.
Şi-acum, ce veţi face?" „Nu ştiu, nu prea mi-am făcut planuri.
Mă gândesc să urc spre m unte cât mai curând, dar nu ştiu
dacă e vreun drum prin părţile astea. Numai că n-aş pleca
neştiind ce se petrece cu oam enii aceia de la fabrici. Mi s-a
spus că maşinile sunt intacte. Eu n-am să mă mai întorc nici­
odată aici, de ce nu-m i spuneţi?" Şi-a privit mâinile în timp
ce le curăţa de frunzele şi noroiul rămase de pe cablu. A zâm­
bit vag şi mi-a spus: „Bine, Gabierule, am să-ţi povestesc. în
primul rând, nu există nici un mister. Peste trei ani, instala­
ţiile astea o să le ia guvernul. Cineva, acolo sus, e interesat
de ele. Trebuie că e un personaj foarte influent dacă a reu­
şit să le pună în custodia şi în întreţinerea Infanteriei Ma­
rine. într-adevăr, sunt intacte. Niciodată n-au fost puse în
funcţiune pentru că acolo unde se găseşte lemnul — a schi­
ţat un gest spre înălţim ile muntoase — se află oameni re­
voltaţi şi înarm aţi. Cine îi susţine? Nu trebuie să faci un efort
prea mare ca să ghiceşti. Când va sosi momentul ca insta­
laţiile să se întoarcă la prim ul posesor şi fabricile vor fi pre­
d ate guvernului, e foarte posibil ca g u errilla aceasta să dis­
pară ca prin minune. Pricepi? E foarte sim p lu . întotdeauna
se găseşte unul mai isteţ, nu-i a şa ?" Iar are tonu l acesta în­
tre batjocoritor şi protector, d ezin volt şi b in e cunoscut. Nu
apuc să-l întreb, că-mi şi zice: „De ce nu te-am avertizat? Păi,
suntem băieţi mari. Ţi-am spus atât cât av eam voie să spun.
A cum că pleci, şi precis că n-ai să te m ai în torci, pot să-ţi
spun totul. E foarte bine că aţi p lecat la tim p . Ă ştia nu um­
blă cu mănuşi, spun ce au de sp u s d o a r o d ată, pe urmă
deschid focul." l-am exprimat recunoştinţa pentru că mă aver­
tizase, în limitele prudenţei, şi m -am scu zat pentru încăpăţâ­
narea mea de a fi continuat drum ul. „N u te scuza, se întâm­
plă mereu aşa. Afacerea e tentantă, nu are nim ic nesăbuit în
ea. Numai că, aşa cum ţi-am spus, m ereu se găseşte unul mai
isteţ. Mereu. Bine că măcar priveşti p ov estea asta cu oare­
care filozofie. E singura modalitate. Bun, şi-acum uite ce pro­
pun: dacă vrei să ajungi în ţara de su s, cred că te pot ajuta.
Dacă vrei, mâine zburăm ia Laguna Surdului. E chiar în mij­
locul cordilierei. Pe mal e un sat, de acolo cam ioanele urcă
spre munte. Aranjează lucrurile cu M igu el şi m âine dimi­
neaţă sunt aici. într-o oră de zbor su ntem acolo. Ce zici?"
„Că nu ştiu cum să vă m ulţum esc, am zis m işcat de intere­
sul pe care mi-1 arăta. Adevărul e că nu m ă sim t în stare să
mă întorc în selvă, nici să mai trec o dată p rin cataracte. Am
să-i plătesc lui Miguel ce e de plătit şi vă aştep t mâine. încă
0 dată, mulţumiri şi sper să nu vă deranjez prea m ult." „Ţi-am
spus încă din prima zi în care ne-am cu n o scu t: dumneata
nu eşti pentru locurile astea. N u, nu m ă d eranjează deloc.
Eu comand aici. Important e să ştii p ână u n d e, iar chestia
asta am învătat-o
/ încă de când eram su blocoten en t. E sin-
gurul lucru pe care trebuie să-l ştii dacă porţi galoane. Pe mâi­
ne, deci. Am plecat, că abia am timp să aju n g la bază." Mi-a
strâns mâna, a fluierat spre navigator şi-a sărit în avion. I-a
spus ceva pilotului şi i-am văzut pe chip u n su râs mai cu­
rând şmecher decât cordial.
Asta va fi ultima mea noapte aici. Trebuie să mărturisesc
că simt o uşurare de nedescris. E ca şi cum aş fi bău t o licoa­
re care, dintr-un foc, a făcut să-mi revină puterile şi m-a redat
lumii, ordinii lucrurilor mele. Am vorbit cu M iguel, n-a obiec­
tat defel să facem socotelile pe loc. I-am plătit, i-am dat un bac-

1
 şiş bun şi navigatorului. încerc să dorm . Nu reuşesc din ca­
uza unei agitaţii, ca un fâlfâit de aripi pe dinăuntru. De par­
că cineva m i-ar fi luat o lespede de pe mine şi m-ar fi scă­
pat de o corvoadă im posibilă, sfâşietoare, copleşitoare.

29 iunie

Maiorul a venit cu Junkerul pe la şapte dimineaţa. Mi-am

adunat lucrurile şi m i-am luat răm as-bun de la Miguel şi
de la navigator. A cesta din urm ă surâdea în felul în care o
fac bătrânii în prezenţa neroziei celor ce repetă greşelile pe
care le-au făcut pe vrem uri şi ei şi le-au uitat. Miguel mi-a
întins mâna fără să m i-o strângă, o mână călduţă şi umedă
ca un peşte. în ochi îi sclipea ca un firicel toată cordialita­
tea de care era în stare. M i-am dat seama atunci că mă des­
part de selvă: m ecanicul nu este doar o perfectă reprezen­
tare a ei, chiar e făcut din aceeaşi substanţă. Este o prelungire
amorfă a acestui univers funest şi fără chip. M-am urcat la
bordul Junkerului, m -am aşezat în spatele pilotului şi a Ma­
iorului şi mi-am prins centura. Am alunecat pe apă un timp,
apoi am urcat în vibraţiile adormitoare ale fuselajului. Am
căzut într-o torpoare hipnotică din care m-a trezit Maiorul,
atingându-mi genunchiul şi arătându-mi laguna. Am ame-
rizat lin şi ne-am îndreptat spre debarcaderul pe care ne aş­
teptau un sergent şi trei soldaţi. Maiorul a coborât o dată
cu mine. M i-am luat la revedere de la pilot, constatând de-a-
bia atunci că nu era cel pe care-1 ştiam eu. Acesta era chior
de un ochi şi avea pe frunte o cicatrice sidefie. Maiorul m-a
dat în grija sergentului, spunându-i să-mi găsească o gaz­
dă în sat până găsea cam ionul ce avea să mă ia. Mi-a întins
mâna şi, fără a-m i da răgazul să-i mulţumesc, mi-a zis cu
o seriozitate uşor forţată: „Te rog, de-acum încolo gândeş-
te-te mai bine când faci o afacere şi nu mai risca aşa cum ai
riscat acum. Nu m erită. Ştiu ce spun. De fapt, o ştii şi dum­
neata. N oroc şi adio/' A urcat la bordul Junkerului, a trân­
tit portiera făcând să zăngăne fuselajul cu un zgomot ce mi-e-
ra fam iliar de-acum şi hidroavionul a plecat într-un siaj de
spumă care a dispărut încet în timp ce aparatul se pierdea
în norii joşi de sub munte.
79 I
 Ceva s-a terminat. Ceva începe. A m cu n oscu t selva. N-am
avu t de a face cu ea, nu iau cu m ine n im ic. P oate doar pagi-
nile astea să dea, vreodată, o palidă m ă rtu rie despre un epi­
sod care spune foarte puţin d esp re isteţim ea m ea şi pe care
sper să-l uit cât mai repede. în m ai p u ţin de o săptămână
am să fiu la Zăpada A m iralului p o v estin d u -i Florei Estévez
lucruri care, sunt sigur de asta, nu prea vor avea de-a face cu
cele petrecute aici. Sim t deja în ceru l g u rii arom a cafelei şi
am ăreala ei stimulatoare.
Ieri au venit în sat nişte infanterişti m arin i. Fac parte din
detaşam entul care a fost înlocu it la fab ricile de cherestea.
N e spun că şalupa a naufragiat la P asu l în g eru lu i şi că tru­
purile lui Miguel şi al navigatorului n-au fost găsite. Pesem­
ne le-a târât curentul în jos. Le-o fi a z v â rlit pe vreun mal al
selvei. Şalupa, făcută ţăndări şi plină de g ău ri, s-a înfipt în-
tr-un banc de nisip. N-a venit n im en i s-o ia de acolo.

In caietul compus din filele jurnalului lui M aqroll Gabierul era

o foaie detaşată, scrisă cu cerneală verde, cu an tetu l unui hotel şi
fără dată. Citind-o, mi-am dat seam a că are legătu ră cu jurnalul,
de aceea mi se pare potrivit să o transcriu aici. Lectura poate fi in­
teresantă pentru cei care au urmărit relatarea din jurnal.

Hotel de Flandre
Quai des Tisserands No. 9 Tel. 3223
Anvers

... cum fusese convenit. Timp de trei zile am urcat pe un

drum povârnit şi plin de curbe p ericu loase. La un moment
dat, am părăsit camionul şi am în ch iriat u n catâr la hanul
din Cuchilla. Două zile am rătăcit prin m u n te căutând şo­
seaua care ajunge la Zăpada Amiralului. îm i pierdusem deja
orice speranţă când am găsit-o în sfârşit. A m lăsat catârul
cu băiatul care mi-1 închiriase şi m -am a şezat p e un mal în
aşteptarea unui camion pentru a urca p artea cea m ai înal­
tă a traseului. într-adevăr, după două ore a trecu t un Sau-
rer de opt tone ce urca panta cu un efort astm atic. Şoferul a
acceptat să mă ia. „Merg până su s", i-am sp u s în tim p ce el
se uita la mine parcă încercând să mă recu n oască. A m mers
 toată noaptea. D im ineaţa, într-o ceaţă atât de deasă că era
aproape im posibil de m ers mai departe, omul m-a trezit:
„Pe-aici trebuie să fie. D ar ce cauţi prin pustietăţile astea?"
„ O prăvălie care se num eşte Zăpada Amiralului", i-am răs­
puns cu un trem ur ce începea să-m i urce din plexul solar.
„Bine, a spus şoferul, am să opresc un pic. Dumneata du-te
şi caută, vezi ce găseşti. Cu ceaţa asta..." Şi-a aprins o ţigară.
M-am scufundat în ambianţa lăptoasă în care nu vedeam mare
lucru. M-am luat după şanţ şi în curând am recunoscut casa.
Scândura cu num ele, din care căzuseră câteva litere, atârna
de un singur cui ruginit, legănându-se în bătaia vântului. To­
tul era închis şi zăvorât pe dinăuntru: uşi, ferestre, obloane.
Lipseau multe geamuri şi clădirea părea că se va prăbuşi din-
tr-o clipă în alta. M -am dus la uşa din spate. Balconul, care
înainte era susţinut deasupra râpei de nişte bârne groase de
lemn, era prăbuşit pe jum ătate şi barele de fier se balansau
deasupra hăului, pline de muşchi şi găinaţ de la papagalii
ce se opreau aici în drum ul lor spre ţara de jos. A început
să plouă, ceaţa s-a risipit într-o clipă.
M-am întors la cam ion. „Nu a rămas nimic, domnule. Eu
ştiam, dar nu ştiam că se chema aşa", a spus şoferul cu un
fel de milă care m-a rănit adânc. „Veniţi mai departe cu mine,
dacă vreţi. M erg până la plantaţia de cafea La Osa. Cred că
sunteţi cunoscut acolo." Am aprobat în tăcere şi m-am ur­
cat lângă el. Cam ionul a început să coboare. Un miros de az­
best ars venea de la frânele chinuite. Mă gândeam la Fior
Esté vez. Avea să-m i fie tare greu să mă obişnuiesc cu absen­
ţa ei. Ceva a început să mă doară undeva înăuntru. Era o du­
rere care avea să treacă foarte târziu.
 Alie vestí despre Gabierul Maqroll
Cocerá

Am rămas să am grijă de m ina asta şi-am pierdut

şi socoteala anilor de când stau aici. Trebuie că sunt mulţi,
pentru că drumeagul care ducea la p u ţu ri şi era paralel cu
malul râului a dispărut printre bălării şi b o sch eţi de bana­
nier. Câţiva arbori â e guayaba cresc în m ijlocul drumului şi-au
dat deja mai multe rânduri de roade. P esem n e că stăpânii
şi exploatatorii minei au uitat de ea, şi nu e de mirare, căci
niciodată nu s-a găsit nici un fel de m inereu, oricât de adânc
ar fi săpat şi oricâte ramificaţii ar fi făcut din galeriile prin­
cipale. Iar eu, care sunt un om al m ării, p en tru care portu­
rile n-au fost decât un tranzitoriu pretext pentru amoruri efe­
mere şi bătăi de bordel, eu care sim t încă în oase legănatul
gabiei pe care mă căţăram cât mai sus ca să p riv esc orizon­
tul şi să anunţ furtunile, coastele, cârdurile de balene şi ban­
curile de peşti ce se apropiau precum o m u lţim e beată; eu
am rămas aici, în întunericul răcoros al a cesto r labirinturi
prin care trece un aer adesea călduţ şi um ed care aduce voci,
lamentări, zumzet nesfârşit şi tenace d e in secte, fâlfâit de
fluturi negri sau ciripitul unei păsări rătăcite în fundul pu­
ţurilor.
Dorm în puţul numit al lui Alférez, e m ai p u ţin umed şi
dă direct într-o prăpastie deasupra apelor vijelioase ale râu­
lui. în nopţile ploioase, pot să miros râul care creşte: e o aro­
mă de lut, înţepătoare, de vegetaţie strivită şi de anim ale ce
coboară izbindu-se de stânci; un miros ca d e sân ge, asemă­
nător celui pe care-1 răspândesc anum ite fem ei istovite de
clima tropicelor; un miros de lume care se d escom p u n e pre­
cedă beţia haotică a apelor ce cresc cu o fu rie nemăsurată
şi distrugătoare.
 Aş vrea să las m ărturie despre câte ceva din ce-am văzut
în zilele lungi de trândăvie, în care familiaritatea cu adân­
curile m-a transform at într-un om destul de diferit de cel
ce eram în anii m ei de rătăciri pe mări şi fluvii. Poate că ră­
suflarea acidă a galeriilor m i-a m odificat sau ascuţit facul­
tăţile ca să pot percepe viaţa secretă, impalpabilă dar foar­
te diversă ce sălăşluieşte în cavităţile astea nefericite. Să
începem cu galeria principală. Se pătrunde în ea venind pe
un drum străjuit de arbori de guayaba ale căror flori porto­
calii formează un covor care se întinde uneori până la fund.
Pe măsură ce cobori, lum ina scade, dar rămâne cu o inten­
sitate inexplicabilă pe florile aduse de vânt până aici. Mult
timp am stat acolo, şi-am părăsit locul doar din motive pe
care am să le explic im ediat. înainte de începerea ploilor au­
zeam voci, şoapte indescifrabile ca de femei care se roagă
la un priveghi, dar nişte râsete şi anumite agitaţii ce n-aveau
nimic funebru m -au făcut să mă gândesc mai curând la un
act infam care se prelungea fără sfârşit în văgăunile astea.
Mi-am propus să descifrez glasurile şi, după ce am ascultat
febril, zi şi noapte, am reuşit să înţeleg un cuvânt: Viana. Dar
atunci m-am îm bolnăvit, cred că de malarie, şi-am rămas să
zac pe m indirul care-m i ţinea loc de pat. Aveam lungi pe­
rioade de delir şi, graţie acelei lucide facultăţi pe care febra
o dezvoltă pe sub dezordinea exterioară a simptomelor sale,
am reuşit să stabilesc un dialog cu făpturile feminine. Atitu­
dinea lor mieroasă, falsitatea lor evidentă îmi transmiteau o
teamă surdă şi umilitoare. într-o noapte, ascultând de nu ştiu
ce impulsuri secrete înviorate de delir, m-am ridicat în ca­
pul oaselor şi am urlat cu un glas care s-a reverberat înde­
lung de-a lungul minei: „Tăceţi odată, căţelelor! Am fost prie­
ten cu Prinţul de Viana, respectaţi mizeria cea mai înaltă,
coroana celor ce nu pot fi salvaţi!" După ce ecourile ţipete-
lor mele s-au stins, o tăcere densă şi tot mai adâncă m-a lă­
sat în m arginea febrei. Am aşteptat toată noaptea, zăcând
scăldat în sudoarea care-mi anunţa vindecarea. Liniştea a
continuat, înăbuşind chiar şi cele mai slabe zgomote ale umi­
lelor făpturi care ţeseau, printre frunze şi salivă, impalpabi­
lul. O lim pezim e alburie mi-a spus că se făcuse dimineaţă
şi am ieşit cum am putut din galeria aceea în care nu m-am
în to rs niciodată.
Alta e cea pe care minerii o nu m esc a C erbu lu i. Nu e foar­
te ad ân că, dar domneşte acolo un în tu n e ric deplin, din ca­
u za nu ştiu cărui artificiu cu care au să p a t-o inginerii. Doar
pe p ip ăite am reuşit să mă fam iliarizez cu locu l acela plin
d e unelte şi de lăzi bine bătute în cu ie. D in ele ieşea un mi­
ros im posibil de descris. Ca arom a unei g elatin e făcute din
cele mai secrete substanţe distilate dintr-u n m etal imposibil.
D ar ceea ce m-a ţinut zile nesfârşite acolo, tim p în care am
crezu t că-mi pierd minţile, e ceva ce se ridică chiar în capă­
tul galeriei, sprijinit de peretele cu care se term ină aceasta.
C eva ce ar putea fi o m aşină, dacă aş p u tea să m işc măcar
una din piesele din care pare că se co m p u n e. Părţi metali­
ce de toate formele şi dim ensiunile, cilin d re, sfere, îmbina­
te într-o rigiditate absolută, îi com pun structura de nedescris.
Niciodată nu i-am găsit m arginile, nici n -am p u tu t să mă­
sor proporţiile acestei construcţii nefericite, fixată în rocă pe
toate părţile şi înălţându-şi urzeala oţelită şi lustruită ca şi
cum şi-ar fi propus să fie reprezentarea ab solu tă a nimicu­
lui. Când mâinile mi-au obosit, după săp tăm ân i întregi în
care i-am pipăit articulaţiile com plexe, p in io n ii rigizi, sfere­
le îngheţate, am fugit, surprinzându-mă speriat că imploram
prezenţa cea de nedefinit să-mi dezvăluie secretul, raţiunea
ei ultimă şi certă. Nici în partea asta din m ină nu m-am mai
întors, dar sunt nopţi calde şi umede când visele îm i sunt bân­
tuite de prezenţa mută a acestor m etale şi teroarea mă tre­
zeşte cu inima bătându-mi tare si m âin ile trem urând. Nici
un cutremur, nici o prăbuşire, oricât de g ig an tice, nu va pu­
tea să mişte din loc această m ecanică in elu ctabilă înscrisă în
eternitate.
Cea de a treia galerie este cea pom enită la început, puţul
lui Alférez. Aici trăiesc acum. Există o penum bră plăcută care
cuprinde tunelul până la fund, iar plescăitul ap ei râului, aco­
lo jos, de peretele de stâncă conferă o an u m ită veselie ce în­
trerupe, chiar şi parţial, plictiseala interm inabilă a rolului meu
de paznic al minei părăsite. La intervale m ari, căutătorii de
aur ajung până la acest nivel al râului cu alb iile lor din lemn
pentru a spăla nisipurile de pe mal. Fum ul acru d e tutun or-
 dinar îmi anunţă venirea lor. Cobor să-i văd muncind şi schim­
băm câteva cuvinte. Vin de d e p a r te , abia le p ricep limba. Mă
uimeşte răbdarea nem ăsurată pe care o pun în munca asta
atât de migăloasă şi cu atât de slabe rezultate. Mai vin, o dată
p e an, şi fem eile sem ănătorilor de trestie de zahăr de pe ma­
lul opus. Spală rufele în râu şi le bat pe pietre. Atunci ştiu
că au venit. Cu unele am urcat în mină si / m-am culcat cu ele.
Au fost acuplări grăbite şi anonim e, în care plăcerea a fost
mai puţină d ecât nevoia de a sim ţi alt trup pe piele şi de a
înşela, chiar şi prin acest contact fugitiv, singurătatea care
mă macină.
într-o zi voi pleca de aici, voi coborî pe malul râului până
voi da de şoseaua care urcă spre munte, şi sper ca uitarea să
şteargă atunci tim pul m izerabil petrecut aici.
 Zăpada Amiralului

Ajungând în punctul cel m ai în a lt al cordilierei, ca­

m ioanele se opreau într-un şo p ro n d ă ră p ă n a t în care fuse­
se organizarea de şantier a in g in e rilo r p e vrem ea când se
construise şoseaua. Şoferii m arilo r ca m io a n e se opreau aici
să bea o cafea sau o duşcă de rach iu p e n tru a rezista la fri­
gul de pe podişul înalt. U neori acesta le înţep enea mâinile pe
volan şi se prăbuşeau în p răp astia în fu n d u l căreia un râu
cu ape vijelioase m ătura într-o clip ă v e h icu lu l făcut praf şi
cadavrele ocupanţilor săi. In jo su l râ u lu i, d e-acu m în ţinu­
turile calde, ieşeau la iveală vestig iile ră su cite ale acciden­
tului. Pereţii refugiului erau din lem n, p e d inău ntru erau în­
negriţi de fumul plitei pe care, zi şi noapte, se încălzeau cafeaua
şi un fel de mâncare pentru cei flăm ânzi, care nu erau mulţi,
pentru că altitudinea locurilor îţi făcea g rea ţă , îndepărtând
ideea însăşi de a mânca ceva. Pe pereţi erau p rin se afişe me­
talice colorate care făceau reclam ă p en tru m ărci de bere sau
de analgezice, cu femei provocatoare în co stu m de baie ce-şi
etalau prospeţimea trupului în p eisa je cu p la je albastre şi
palmieri, atât de străine podişului în g h e ţa t şi posomorât.
Ceata traversa soseaua, umezea asfaltul ce strălucea ca un
metal ciudat, se pierdea printre copacii înalţi cu trunchiuri ne­
tede şi cenuşii, rămuriş viguros şi frunziş rar, acoperit cu un
fel de lintiţă la fel de cenuşie, din care ţâşneau flori în culori
intense, din petalele cărora curgea încet o m iere transparentă.
Deasupra intrării, o scândură de lem n afişa num ele loca­
lului cu litere roşii, cam decolorate: Z ăpad a A m iralului. Pa­
tronul era cunoscut sub numele Gabierul, nu se ştia nimic de­
spre originea sau trecutul său. O barbă h irsu tă şi căruntă îi
 acoperea aproape toată faţa. Păşea sprijinindu-se într-o câr­
jă improvizată din tulpini tari de bambus. Pe piciorul stâng
îi supura în perm anenţă o plagă fetidă şi irizată, de care nu
făcea niciodată caz. Um bla de colo-colo servind clienţii în
ritmul regulat şi aspru al cârjei care ţăcănea surd pe duşu­
mele şi se pierdea în pustietatea locurilor. Omul era taciturn.
Surâdea des, dar nu la cele auzite în jur, ci sie însuşi şi mai
curând în contratim p cu com entariile călătorilor. Era ajutat
de o femeie cu aspect sălbatic, concentrat şi absent. Pe sub
şalurile şi poncho-urile care o apărau de frig ghiceai un trup
încă verde şi deloc străin plăcerilor cărnii. O plăcere încăr­
cată de esenţe, arom e şi amintiri din tărâmuri unde fluviile
coboară spre mare sub o boltă vegetală nemişcată în căldu­
ra ţării de jos. U neori, fem eia cânta: cânta cu un glas subţi­
re precum strigătul leneş al păsărilor din întinderile arzătoa­
re ale câmpiei. Atunci Gabierul se oprea şi o privea cât dura
acest murmur ascuţit, sinuos şi animalic. Şoferii se întorceau
la camioanele lor însoţiţi de cântul hrănit cu depărtări pustii
şi descurajări fatale, care-i lăsa pradă unei tristeţi nesfârşite.
Dar mai era ceva în casa Gabierului care o făcea de ne­
uitat celor ce se opreau des şi erau familiarizaţi cu locul: un
coridor lung ce ducea la veranda din spate, susţinută de bâr­
ne de lemn deasupra unei râpe acoperite aproape total de
frunze de ferigă. A colo mergeau călătorii să urineze, răbdă­
tor şi m eticulos, fără a auzi vreodată căderea lichidă care se
pierdea în adâncul ceţos şi vegetal al hăului. Pe pereţii nere­
gulaţi ai coridorului erau scrise fraze, observaţii, sentinţe. Mul­
te dintre acestea erau pom enite şi citate în regiune, deşi ni­
meni nu le ştia descifra precis scopul sau semnificaţia. Le
scrisese G abierul, m ulte se şterseseră de trecerea clienţilor
în drum spre ciudatul pisoar.
Dintre cele care au rezistat mai bine în memoria oameni­
lor, transcriu câteva:

Sunt făcătorul dezordonat al rutelor celor mai ascunse, al celor

mai tainice debarcadere. Din inutilitatea lor si din locul lor ne­
ştiut îmi hrănesc zilele.
Păstrează pietricica asta lustruită. în ceasul morţii tale vei pu­
tea s-o mângâi în palm ă alungând astfel prezenţa greşelilor tale la­
mentabile, a căror sum ă şterge orice sens al deşartei tale vieţi.
 Fructele sunt ochi orbi fa ţ ă d e su bstan ţele cele m ai suave. Exis­
tă locuri în care om ul îşi sap ă în p rop ria fe r ic ir e m ici bolţi de ne­
mulţumire fă r ă de sens şi preget.
Mergi pe urmele navelor. U rm ează ru tele p e care le brăzdează
vapoarele obosite şi triste. N u te opri. E vită ch iar şi cele mai umi­
le locuri de ancorat. M ergi p e râuri în am o n te şi în aval. Confun-
dă-te cu ploile care inundă sav an ele. N ea g ă o rice ţărm.
Priveşte câtă dezolare e în jur. A şa şi zilele vieţii mele. Atâta
fost. Nu se vor întoarce.
Femeile nu mint niciodată. D in p liu rile cele m ai ascunse ale
trupului lor izvorăşte numai adevăru l. N e-a fo s t în să dat să-l des­
cifrăm cu atâta zgârcenie. M u lţi nu reu şesc n iciod ată şi mor in
orbirea fără scăpare a sim ţurilor.
Există două metale care prelungesc viaţa şi, uneori, te fac feri­
cit. Nu e vorba nici de aur, nici de argint, n ici d e ceva asemănă­
tor. Ştiu doar că ele există.
D ac-aşfi urmat caravanele. D ac-aş f i m u rit şi m -ar f i îngropat
cămilarii, acoperindu-mă cu bălegarul turm elor, su b cerul înalt al
podişurilor. Ar f i fo st mai bine, m ult m ai bin e. R estul, ca să spun
drept, a fost lipsit de interes.

Cum spuneam, multe alte fraze dispăruseră, şterse de mâi­

nile şi trupurile care se frecau de pereţi în penum bra culoa­
rului. Cele pe care le-am m enţionat se p are că s-au bucurat
de mai mare căutare printre o am en ii m u n telu i. în mod si­
gur, se referă la vremuri anterioare p e care le-a trăit Gabie-
rul şi au ajuns în locurile astea prin lucrarea hazardului unei
memorii care pâlpâie înainte de a se stin g e definitiv.
 Canionul Aracuri

Pentru a înţelege urm ările pe care le-au avut în via­

ţa Gabierului zilele în care a stat în C an ion u l A racu riare, e
necesar să ne oprim asu pra an u m itor aspecte ale acestui loc,
puţin frecventat p en tru că e d ep arte d e orice d rum sau că­
rare bătută de lo cu ito rii Ţ ării d e Jo s şi pentru că se bucură
de o faimă sum bră, nu ch iar g ratu ită, dar nici potrivită ade­
văratei sale im agini.
Râul coboară din co rd ilieră într-u n torent de ape înghe­
ţate ce se sparge de stân cile m ari şi lespezile ascunse, trans-
formându-se într-un vârtej sp u m os, în urletul sacadat şi fu­
rios al curentului d ezlăn ţu it. S e crede că râul poartă cu el
nisipuri bogate în aur, d rep t pentru care adesea pe m aluri
apar tabere precare d e h aim an ale care spală păm ântul, dar
nu se ştie nici până azi de vreun rezultat care să fi meritat efor­
tul. D ezam ăgirea se în stăp ân eşte curând peste aceşti stră­
ini, frigurile şi bolile le seceră vieţile. Căldura umedă şi per­
manentă şi lipsa alim en telo r îi epuizează pe cei neobişnuiţi
cu clima aceasta m istu itoare. De obicei lucrurile se termină
cu un cerc de gropi u m ile în care odihnesc oasele celor ce
n-au cunoscut în viaţă răgazul şi odihna. Râul se dom oleş­
te când intră într-o vale strâm tă, apele lui dobândesc o blân­
deţe calm ă sub care se ascu nd e energia densă a curentului
eliberat de orice obstacol. Valea se termină cu un im pună­
tor baraj de granit, d espicat la m ijloc printr-o crăpătură în­
tunecată. A ici intră râul în curgerea liniştită a apelor sale ce
pătrund cu o solem nitate de procesiune în penumbra canio­
nului. înăuntru, între pereţii care se înalţă spre cer, acoperiţi
de o vegetaţie rară de liane şi ferigi care încearcă să caute lu-

19 I
mina, e o ambianţă de catedrală părăsită, o penumbră Sp„
riată din când în când de uliii care cuibăresc în crăpături,
rare ale stâncii sau de cârdurile de p ap agali ale căror tip¿
umplu locul cu hărmălaia lor care distru ge nervii şi trezeş­
te nostalgii străvechi.
De-a lungul canionului, râul a form at m ici plaje de cl¡
loarea ardeziei, care strălucesc în scurtul răstim p în care soa­
rele ajunge în fundul abisului. D e obicei, suprafaţa râuluie
atât de senină încât abia se sim te cu rgerea apei. Auzi doar
uneori un bolborosit care se term ină cu un fel de suspin, a
un vaiet înăbuşit ce urcă din ad ânc şi îţi spune ceva despre
energia neobişnuită şi înşelătoare ascu nsă în curgerea blân­
dă a râului.
Gabierul a ajuns aici pentru a preda un transport de in­
strumente, cântare şi un vas cu mercur com andate de doi cău­
tători de aur pe care-i cunoscuse într-un port petrolier de pe
coastă. Când a ajuns, a aflat că clienţii îi m uriseră de câteva
săptămâni. Un suflet milos îi îngropase la intrarea în canion
Pe o scândură mâncată de cari erau scrise num ele lor, într-o
grafie aproximativă pe care Gabierul abia a descifrat-o. Ain­
trat în canion şi a înaintat printre plajele pe care se zăreau câte
un schelet de pasăre sau resturile unei bărcu ţe adusă de cu­
rent din vreun cătun de departe.
Liniştea ca de mănăstire a locului, izolarea de orice zar­
vă sau dezordine a oamenilor şi o chem are intensă, insisten­
tă, imposibil de exprimat în cuvinte,/nici chiar în gânduri,
au fost de ajuns ca Gabierul să vrea să răm ână un timp aco­
lo, fără alt motiv sau explicaţie decât de a sta departe de agi­
taţia porturilor şi de steaua nenorocoasă a rătăcirilor sale fără
sat.
t

Din câteva scânduri adunate de pe m al şi frunze de pal­

mier scoase din apă şi-a construit o colibă pe o lespede de
ardezie de la marginea plajei alese pentru şederea sa. Fruc­
tele pe care râul le aducea tot timpul şi carnea păsărilor pe
care reuşea să le vâneze fără greutate i-au fost de ajuns pen­
tru hrană.
Trecând zilele, Gabierul a început să-şi facă, fără un ţel de-
/ vieţii, un catalog al m izeriilor şi greşe­
lilor, al precarelor momente de fericire şi al pasiunilor hilbu-
 rătoare şi orbitoare. Şi-a propus să adâncească lucrurile şi a
reuşit, într-un m od atât de total şi dezolant, încât s-a lepă­
dat pe de-a-ntregul de acea fiinţă care-1 însoţise toată viaţa
şi căreia i se întâm plaseră toate aceste pătimiri şi suferin­
ţe. S-a străduit să-şi găsească propriile limite, adevăratele
frontiere, iar când l-a văzut îndepărtându-se şi dispărând
pe protagonistul a ceea ce crezuse până atunci că fusese via­
ţa lui, a rămas doar cel ce făcea acea cercetare simplifica­
toare. Mergând m ai departe în încercarea de a cunoaşte mai
bine noul personaj ce se năştea din esenţa sa cea mai ascun­
să, l-a cuprins deodată un am estec de uimire şi bucurie: un
al treilea spectator îl aştepta im pasibil şi prindea contur în
chiar centrul fiinţei sale. A avut convingerea că acesta, cel
ce nu participase niciodată la întâm plările vieţii lui, era cel
care cunoştea în m od sigur toate motivele care-i ţeseau des­
tinul prezent acum în toată goliciunea şi pe care, în aceeaşi
clipă, l-a ştiut absolut inutil şi demn de a fi aruncat imediat.
Numai că înfruntarea cu acest m artor absolut al lui însuşi
i-a adus inclusiv senina şi liniştitoarea acceptare pe care o
căuta de atâţia ani prin sem nele sterile ale aventurii.
Până să ajungă la această întâlnire, Gabierul trecuse în
canion prin com plicate căutări, bâjbâieli şi false surprize.
Ambianţa de acolo, cu rezonanţa ei de bazilică şi mantia gal-
ben-ocru a apei curgând cu o lentoare hipnotică, s-au con­
fundat în m em oria sa cu drum ul interior care l-a adus lân­
gă acest al treilea im pasibil veghetor al existenţei sale, de la
care nu a venit nici un cuvânt, nici de laudă, nici de reproş,
şi care s-a m ulţum it să-l privească cu o fixitate din altă lume
şi care, la rândul ei, îi reflecta precum o oglindă alaiul ului­
tor al clipelor trăite. Uşurarea pe care a simţit-o Maqroll, în
care se amesteca şi o doză de delectare febrilă, a fost ca o an­
ticipare a dram ului de fericire pe care sperăm cu toţii să-l
atingem înainte de m oarte şi care se depărtează pe măsu­
ră ce trec anii şi creşte disperarea adusă de ei.
Gabierul şi-a dat seama că, dacă s-ar prelungi plenitudi­
nea proaspăt descoperită de el, moartea ar fi total lipsită de
importanţă, ar fi un episod în plus în poveste şi ar putea fi
primită la fel de sim plu cum treci colţul străzii sau te întorci
în pat pe partea cealaltă. Pereţii de granit, curgerea leneşă
a apei, suprafaţa ei opacă şi cavitatea sonoră a locului au fost
pentru el ca o imagine premonitorie a regatului celor uitaţi,
a tărâmului unde sălăşluieşte moartea privind neliniştita pro­
cesiune a odraslelor ei.
Cum ştia că de-acum înainte lucrurile aveau să fíe foarte
diferite de trecut, Gabierul nu s-a grăbit să plece pentru a se
amesteca în lumea dezlănţuită a oam enilor. Se temea să nu
tulbure seninătatea abia dobândită. în fine, într-o bună zi
a legat câteva trunchiuri de balsa cu aju toru l lianelor şi, si*
tuîndu-se în centrul curentului, a coborât pe râu către defi­
leul îngust. După o săptămână ajungea sub lumina albă a
deltei. Acolo râul se amestecă cu o mare senină si / călduţă
/ din
care se desprinde o pâclă subţire care m ăreşte distanţele şi
întinde orizontul dincolo de orice lim ite.
Nu a vorbit cu nimeni despre şederea sa în Canionul Ara*
curiare. Cele consemnate aici au fost scoase din nişte însem­
nări găsite în dulapul unei camere de hotel de doi bani, unde
şi-a petrecut ultimele zile înainte de a călători spre estuare.
 Vizita Gabiarvlui

Era com plet schim bat. N u că ar f i arătat mai bătrân, mai

uzat de trecerea an ilor sau de asprim ea clim atelor p e care le stră­
bătuse. Nu lipsise chiar atât de mult. Era altceva. Ceva ce se vedea
în privirile sale, când piezişe, cân d ostenite. C eva în um erii ca-
re-şi pierduseră expresia m obilă şi erau acum rigizi, de parcă nu
mai trebuia să poarte toată greu tatea vieţii, bucuriile şi m izerii­
le ei stimulatoare. G lasul era m ult m ai stins, avea un ton catife­
lat şi neutru. De parcă ar f i vorbit doar pentru că nu m ai putea
suporta tăcerea celorlalţi.
A tras un balansoar pe veranda care dădea spre plantaţia de ca­
fea de pe malul râului şi s-a aşezat într-o atitudine de aşteptare,
poate a brizei de seară ce n-avea să întârzie şi care i-ar f i alinat tris­
teţea adâncă şi n edeterm in ată. C urgerea apelor ce se izbeau de
stânci i-a însoţit, de departe, cuvintele, adăugând o veselie opacă
relatării m onotone a problem elor sale, mereu aceleaşi, dar de data
asta îmbrăcate într-o cantilenă indiferentă şi insipidă, care denota
starea lui prezentă de învins fă r ă speranţă, de ostatic al neantului.
„Am vândut ţoale p en tru fem ei la vadul G uásim o. Pe aco­
lo treceau m u ierile în zilele de sărbătoare şi, cum trebuiau
să traverseze râul cu p icioru l şi-şi udau hainele, deşi le su­
flecau până la b râu , tot cum părau ceva ca să nu intre în sat
în halul ă la ."
A

In alţi ani, defilarea aceasta de coapse brune şi tari, de pul­

pe rotunde şi ferm e şi de pântece ca pieptul de porum bel
m-ar fi întors pe dos. A m părăsit locul după ce un frate ge­
los s-a repezit la m ine cu macheta ridicată, crezând că mă
dădeam la o fată n u m ai zâm bet cu ochi verzi, căreia îi pro­
bam o fustă în florată din percal. Ea l-a oprit la timp. M-a

•3 I
cu p rins o silă ce m -a făcu t să lich id e z rep ed e toată marfa
şi să plec pentru a nu m ă m ai în to a rce .
Am locuit atunci câteva lu n i în tr-u n v ag o n de tren pă­
răsit pe şinele unei căi ferate care, p â n ă la u rm ă, nu s-a mai
construit. Am să-ţi povestesc altă d ată d esp re asta. în plus,
n-are nici un fel de im p ortan ţă.
Am coborât apoi spre portu ri şi m -a m an g ajat pe un car­
gou care făcea cabotaj în zone în g h eţa te şi ceţoase. Ca să-mi
trec timpul şi să lupt îm potriva p lic tisu lu i, coboram în sala
m aşinilor şi le povesteam fo ch iştilo r isto ria ultim ilor patru
m ari duci de Burgundia. Trebuia s-o fac u rlân d din cauza
zgomotului cazanelor şi al bielelor. Tot tim p u l îm i cereau să
le repet cum a murit Ioan-fără-Frică u cis d e oam enii rege­
lui pe podul din M ontereau şi serb ările d e la nunta lui Ca-
rol Temerarul cu M argareta de York. A sta făceam în timpul
lungilor traversări printre ceţuri şi b lo c u ri d e gheaţă. Că­
pitanul a ajuns să uite de existenţa m ea, p ân ă când, într-o
zi, ofiţerul m-a pârât că nu-i lăsam pe fo ch işti să lucreze şi
le umpleam capul cu poveşti pline de m ag n icid e şi atentate
nemaiauzite. Mă surprinsese exact când p o vesteam sfârşi­
tul ultimului duce de Nancy, cine ştie ce şi-o fi imaginat să­
racul. M-au debarcat în portul E scald a, fără alte bunuri de­
cât trenţele mele cârpite şi o listă cu m o rm in tele anonime
din Alto Roquedal de San Lázaro.
Am organizat atunci o zi de predici şi rugăciu ni la ieşi­
rea de la rafinăriile de pe Râul M are. V esteam venirea unui
nou regat al lui Dumnezeu în care avea să se facă un schimb
strict şi minuţios al păcatelor şi penitenţelor în aşa fel, în­
cât, la orice oră din zi sau din noapte, ne putea aştepta o sur­
priză incredibilă sau o fericire pe cât de scurtă pe atât de in­
tensă. Am vândut mici foi de hârtie pe care erau tipărite
litaniile morţii bune şi care rezumau esenţialul doctrinei res­
pective. Le-am cam uitat pe toate, dar uneori au d în vis trei
invocaţii:

lingou al vieţii leapădă-ţi solzii

ochi al apei adună-ţi umbrele
înger al nămolului taie-ţi aripile.

I **
 Câteodată am îndoieli dacă aceste fraze chiar făceau par­
te din litanii sau îm i apar din visele mele funebre şi recu­
rente. Nu e cazul să mă conving, nu e un lucru care mă in­
teresează/'
Gabierul şi-a întrerupt brusc relatarea tristelor sale aventuri
şi s-a lansat într-un lung m onolog, dezlânat şi aparent fără sens,
dar pe care mi-l am intesc cu o fidelitate apăsătoare şi cu o triste­
ţe inexplicabilă:
„Căci, în definitiv, toate m eseriile mele, întâlnirile avute
şi regiunile străbătute au încetat să reprezinte adevărata sub­
stanţă a vieţii m ele. în asem enea măsură, încât nu mai ştiu
care s-au născut din im aginaţia mea şi care ţin de experien­
ţa reală. Cu ajutorul lor, prin intermediul lor, încerc, în zadar,
să scap de obsesiile, reale de data asta, permanente şi cer­
te, care ţes povestea de pe urmă, destinul vizibil al peregri­
nării mele prin lume. Nu-i uşor să le separi şi să le dai nume,
dar cam astea ar fi, mai m ult sau mai puţin:
Să dai fericirea asem ănătoare celei din anumite zile din
copilărie în schim bul unei scurtimi consimţite a vieţii.
Să prelungeşti singurătatea fără teama de a te întâlni cu
ceea ce suntem de fapt, cu cel ce vorbeşte cu noi şi se ascun­
de mereu ca să nu ne cuprindă o spaimă fără scăpare.
Să ştii că nim eni nu ascultă pe nimeni. Că nimeni nu ştie
nimic despre nim eni. Că orice cuvânt, în sine, e o păcălea­
lă, o capcană ce acoperă, deghizează şi îngroapă precarul edi­
ficiu al viselor şi adevărurilor noastre, puse toate sub sem­
nul incom unicabilului.
Să înveţi, mai ales, să nu te încrezi în memorie. Ceea ce
credem că ne am intim e total străin şi diferit de ceea ce s-a
întâmplat cu adevărat. Câte clipe iritante, neplăcute şi apă­
sătoare nu ne readuce memoria, după ani şi ani, ca pe nişte
momente deplin fericite. Nostalgia este minciuna prin care
ne apropiem mai repede de moarte. Să trăieşti fără a-ţi aminti,
acesta ar putea fi, poate, secretul zeilor.
Când îmi povestesc peregrinările, căderile, delirurile ne­
ghioabe şi orgiile secrete, o fac doar pentru a opri, în ultima
clipă, câteva strigăte bestiale, mugete sfâşietoare de peşte­
ră prin care aş putea poate să spun mai eficient ceea ce simt
cu adevărat şi ceea ce su nt. E i, d a r în cep să divaghez, na
pentru asta am venit.
Ochii prinseseră o fix ita te de p lu m b, p arcă s-ar f i lovit de un
zid gros de proporţii colosale. Buza in ferioară ii trem ura uşor. $h
încrucişat braţele pe piept şi-a în ceput să se leg en e încet, căutând
parcă ritmul râului. Un miros de m âl p roa sp ă t, d e vegetaţie ma­
cerată, de sevă în descom punere ne-a v estit creşterea apelor. Ga-
bierul a rămas tăcut un tim p, n oaptea a căzu t cu rapiditatea cu
care se lasă întunericul la tropice. L icu rici obrazn ici dansau în
tăcerea călduţă a plantaţiei de cafea. A reînceput să vorbească, pier-
zându-se într-o divagaţie al cărei sens îm i scăpa p e măsură ce pă­
trundea în zonele cele mai întunecate ale in tim ităţii. La un mo­
ment dat, a revenit la lucruri trecute şi şi-a reluat monologul:
„Am avut puţine surprize în viaţă, nici una nu merită po­
vestită, dar pentru mine fiecare din ele p oartă energia fune­
bră a unui clopot ce prevesteşte catastro fa. în tr-o diminea­
ţă, în timp ce mă îm brăcam în arşiţa u n u i p o rt d e pe fluviu,
într-o cămăruţă dintr-un bordel de d oi b an i, m -am pome­
nit cu o fotografie a tatălui meu atârnată pe peretele din lemn.
Stătea într-un balansoar de răchită, în h olu l u n u i hotel alb
din Caraibe. Mama ţinea tot tim pul poza asta pe noptieră,
în timpul lungii sale văduvii eu am lăsat-o tot acolo. «Cine
e?», am întrebat-o pe femeia cu care p etrecu sem noaptea şi
pe care de-abia acum o vedeam bine, în toată prăbuşirea căr-
nurilor şi vulgaritatea trăsăturilor. «E tata», a răspuns cu un
zâmbet dureros care-i descoperea gura ed en tată, în timp ce
îşi acoperea goliciunea obeză cu un cearşaf ud de transpira­
ţie şi mizerie. «Nu l-am cunoscut niciodată, d ar m am a, care
a lucrat şi ea aici, îşi amintea tot tim pul de el, ba a şi păs­
trat câteva scrisori de la el, ca şi cum ele ar fi p u tu t să-i pre­
lungească tinereţea.» Am term inat să m ă îm b rac şi am ie­
şit pe strada lată şi nepavată, sfredelită de soare şi de larma
compusă din radiouri date la m axim um , zăn g ăn it de tacâ­
m uri şi farfurii din cafenele şi cârcium i care se um pleau de
clientela obişnuită de şoferi, văcari şi soldaţi d e la baza ae­
riană. M-am gândit cu o tristeţe lâncedă că asta fusese, în fond,
exact cotitura aceea din viaţă pe care n-aş fi d orit s-o traver­
sez nicicând. Ghinion?
 Altă dată am ajuns într-un spital din Amazonia, ca să
mă vindec de o criză de m alarie care-mi sugea puterile şi
mă făcea să delirez neîncetat. Noaptea căldura era insupor­
tabilă, dar în acelaşi tim p mă scotea din vârtejul acela ame­
ţitor în care o frază idioată sau tonul unui glas imposibil de
identificat deveneau axul în jurul căruia se rotea febra până
mă dureau toate oasele. Lângă mine, un negustor pe care-1
înţepase un păianjen veninos care producea putreziciunea
cărnii îşi făcea vânt peste buba purulentă ce se întindea pe
coasta stângă. «O să se usuce», spunea el vesel, «o să se usu­
ce şi-n curând am să m ă-ntorc la afacerea mea. Am să fiu
atât de bogat, că n-am să-m i mai amintesc niciodată de pa­
tul ăsta de spital şi de jungla asta de căcat, bună doar pen­
tru maimuţe şi caim ani.» Afacerea cu pricina consta într-un
schimb com plicat de piese pentru hidroplane cu permise
preferenţiale de im port ale arm atei, adică libere de taxe va­
male şi impozite. Cel puţin aşa-mi amintesc, pentru că omul
se întindea cât era noaptea de lungă în tot felul de amănun­
te, care se com binau cu accesele mele de malarie. în sfârşit,
în zori apucam să adorm , dar prins într-un cleşte de durere
şi panică ce ţinea până târziu în noapte. «Uite, aici am hâr­
tiile, am să-i păcălesc pe toţi. Mâine plec, precis. O să vezi.»
Aşa mi-a spus într-o seară şi o tot repeta, fluturând un pumn
de hârtii albastre şi roz, pline de ştampile şi înscrisuri în trei
limbi. Ultim ul lucru pe care l-am auzit înainte de a mă cu­
prinde febra a fost: «Vai, ce plăcut, ce fericire, am scăpat de
nenorocirea asta!» Am fost trezit de pocnetul unui foc de
armă, mi s-a părut că venise sfârşitul lumii. M-am întors spre
vecinul meu: capul zdrobit de glonţ tremura încă, moale ca
un fruct putrezit. Am fost mutat în alt salon, unde am stat
între viaţă şi m oarte până au venit ploile cu briza lor proas­
pătă care m-a readus la viaţă.
Nu ştiu de ce-ţi povestesc toate astea. De fapt, am venit
să-ti/ las hârtiile astea. Vezi ce faci cu ele dacă nu ne mai ve-
dem. Sunt nişte scrisori din tinereţe, nişte hârtii de amanet
şi ciornele cărţii pe care n-am s-o termin niciodată. Este vor­
ba de o cercetare asupra motivelor adevărate care l-au făcut
pe Cesare Borgia, duce de Valentinois, să vină la curtea cum­
natului său, regele Navarei, şi să-l sprijine în lupta împo-
triva regelui Aragonului, cât şi despre felul în care a murit
într-o dimineaţă, în împrejurimile Vienei, ucis de câţiva sol­
daţi într-o ambuscadă. Povestea asta ascunde meandre şi zone
obscurepe care, cu ani în urmă, am crezut că merită să le des­
luşesc. Iţi las şi o cruce de fier pe care am găsit-o într-un
osuar de soldaţi din grădina unei m oschei părăsite unde­
va în Anatolia. Mi-a purtat totdeauna noroc, dar cred că a
venit timpul să merg de-acum fără ea. M ai răm ân la dum­
neata socotelile si dovezile nevinovăţiei m ele în afacerea cu
l f

fabrica de explozibile pe care-o aveam la m inele din Sere­

no. Cu profitul urma să ne retragem la M adeira, împreuna
cu prezicătoarea unguroaică cu care trăiam pe atunci şi cu
un partener paraguayan. Cei doi au fugit cu toţi banii, iar
pe mine a căzut beleaua să răspund pentru tot. Povestea s*a
prescris de ani de zile, dar nu ştiu ce acces de ordine m-a
făcut să păstrez chitanţele astea pe care tot dum itale ţi le las.
Bun, şi-acum rămâi cu bine. Mă duc să transport o şalu­
pă goală până la Mlaştina Martirului, iar dacă găsesc pe râu
în jos câţiva pasageri, strâng ceva bani ca să mă reîmbarc."
S-a ridicat şi mi-a întins mâna cu gestul acela atât de al lui,
totodată ceremonios şi milităros. înainte de a putea stărui să-şi pe­
treacă noaptea acolo şi să plece în dimineaţa următoare, a şi dis­
părut printre arbuştii de cafea fluierând printre dinţi un cântec
vechi, destul de vulgar, ce ne încântase tinereţea. A m rămas uitân-
du-mâ la hârtiile lăsate, în care am găsit nu puţine urme ale vieţii
lui trecute, despre care Gabierul nu pom enise niciodată. Asta fă­
ceam, când am auzit, acolo jos, zgomotul paşilor săi pe podul peste
râu şi ecoul lor sub acoperişul de zinc. î-am sim ţit absenţa şi-am
început să-mi amintesc de glasul şi de gesturile lui, atât de schim­
bate, pe care acum le simţeam c a p e o prevestire fu n estă ce-mi spu­
nea că n-aveam să-l mai văd nicicând.
 ILONA VINE
O DATĂ CU PLOAIA

P en tru fr a t e le m eu Leopoldo
 Qedeshím Qedeshóth, mare fig u ră, teoloagă
rteburtă, bronz, urlet
de bronz, nici chiar Augustin
din Hipona, care a fo st şi el uşuratic şi
a păcătuit prin Africa, nu s-a pu tu t fe r i
într-o noapte de diafana fen ician ă. Eu
păcătosul mă mărturisesc D om nului.
Gonzalo Rojas, Q edeshím Qedeshóth

Dragostea ei desprinsă de cele lumeşti

m-a îm bogăţit şi mi-a insuflat
o forţă de neînvins pentru zilele grele.
G orki, Copilăria

* în feniciană, curtezană a templului.

 Cofre cititor

M aqroll G abieru l prefera să le povestească prie­

tenilor săi acele episoade din viaţa sa dotate cu un anume
dramatism, cu o tensiune ce ajungea, uneori, la o vână liri­
că evidentă, asta dacă nu se înfunda într-un mister însoţit de
fireasca interogaţie m etafizică, la care, evident, nu există răs­
puns. Totuşi, cei care l-am cunoscut bine şi de mulţi ani, ştim
că au fost anum ite perioade din viaţa lui atât de zbuciuma­
tă care, fără a fi com plet lipsite de caracteristicile de mai sus,
atât de dragi povestitorului, se apropiau mai curând de un
aspect marginal al personajului, atingând adesea limitele sta­
bilite de codul penal întru buna guvernare a societăţii, asta
dacă nu le încălcau de-a dreptul şi fără mari probleme. Pen­
tru Gabier, morala era o materie deosebit de maleabilă, pe care
el o ajusta circum stanţelor momentului. Nu-şi bătea capul
cu cei putea rezerva viitorul în urma acestor încălcări pe care
le uita lesne: nici acelea pe care le comisese în trecut nu-i îm­
povărau conştiinţa. în treacăt fie zis, trecutul şi viitorul nu
erau nişte noţiuni care să-l apese pe omul nostru. Impresia
pe care o dădea mereu era că scopul său exclusiv şi captivant
era să-şi îm bogăţească prezentul cu tot ce-i ieşea în cale. Era
limpede, şi cu asta au fost de acord toţi cei care l-au cunos­
cut la fel de bine, sau chiar mai bine decât mine, că decre­
tele, principiile, regulam entele şi preceptele care, însumate,
dau ceea ce num im de obicei lege, nu însemnau mare lucru
pentru Maqroll şi nu afectau defel clipele vieţii. Acestea erau
ceva care se aplica în afara teritoriului pe care şi-l fixase pen­
tru treburile lui, deci n-aveau a-1 distrage de la scopurile lui
personale şi destul de capricioase.
101 |
 A

In toiul ceasurilor de băutură şi am intiri, l-am auzit pe

prietenul meu relatând nişte episoade trăite de el şi pe care
nu le prea povestea atunci când îl copleşeau nostalgia şi se­
tea, mai curând de necunoscut, aş spune. Pe câteva din aces­
tea le relatez în continuare, folosind chiar vocea protagonis­
tului. Mi s-au părut destul de interesante pentru a cunoaşte
celălalt chip al personajului, şi-am avut grijă să revin asu­
pra lor, în prezenţa lui, pentru a m i le fixa bine în minte, in­
clusiv cu inflexiunile lui de voce şi cu divagaţiile atât de
dragi Gabierului.
Inutil să spun că nu cred că M aqroll ţinea doar pentru
el aceste episoade deoarece le-ar fi consid erat de nemărtu­
risit sau penibile pentru condiţia lor m arginală evidentă.
Cred mai curând că încerca astfel să nu-i am estece pe alţi
participanţi în peripeţiile pe care aceştia ar fi vrut să le trea­
că sub tăcere sau să le uite, din pudoare sau frică, raţiuni care,
dacă în cazul Gabierului nu erau valabile, în cazul acelora
A

poate că erau. In fine, văd că m-am întins cam m ult cu aceas­

tă explicaţie, necesară poate doar pentru că litera tipărită
are un caracter iremediabil de m ărturie şi implicare şi an-
gajant, pe care nu o poţi supune aşa, oricum , atenţiei posi­
bililor cititori ai acestor pagini. Asta am avu t de spus, acum
să-i dăm cuvântul prietenului nostru.
 Cristóbal

în m o m en tu l câ n d am v ă z u t că se apropia şalupa
cenuşie a serviciului v a m a l, cu stea g u l statu lu i Panam a fâl-
fâind mândru la p u p a, am ştiu t im ed ia t că aju n sesem la ca­
pătul drumului n o stru p lin d e p erip eţii. Ca să spun drept,
de fiecare dată cân d , în să p tă m â n ile d in u rm ă, acostam în-
tr-un port, ne tot aşteptam la o vizită de acest gen. D oar uşu­
rătatea cu care se tratează în C a ra ib e p roblem ele b irocrati­
ce ne salvase până acu m . A m barcaţiunea înainta pe o apă ca
o baltă gri pe care pluteau gu noaie fără num e şi păsări moar­
te ce începeau să p u trez ea scă . S u p rafaţa uleioasă se despi­
ca în faţa chilei, creând un val leneş care dispărea moale ceva
mai departe. Eram d ep arte d e largul m ării etern schimbător.
Trei funcţionari în uniform e kaki cu m ari pete de sudoare sub
braţ şi pe spate au urcat scara cu o încetineală pompoasă. Cel
ce părea să fie şefu l, un n eg ru din cei num iţi pe aici jam ai-
cani, pentru că se trag din cei pe care yankeii i-au im portat
de pe această in su lă p en tru a-i folosi la construcţia Canalu­
lui, ne-a întrebat într-o spaniolă stricată, plină de anglicisme,
unde era căpitanul vasului. L-am condus la puntea a doua şi
am bătut de m ai m ulte ori în uşa cabinei. în fine, un glas opac
şi obosit a răspuns: „In traţi." I-am băgat înăuntru, am închis
uşa după ei şi m -am în to rs la buza scării unde stătusem la
taclale cu m ecan icu l. M o to ru l şalupei zum zăia şi-şi schim ­
ba ritmul în m od n eaştep tat, o arşiţă nemiloasă care se pră­
vălea asupra n oastră din cerul fără nori accentua mirosul de
vegetaţie în d esco m p u n ere şi de mâl care venea de la man-
glierii ce se u scau la soare în aşteptarea mareei.
— Până aici ne-a fost, de-acum , fiecare pe contul lui şi să
vedem ce-o m ai fi, m i-a spus omul uitându-se spre cheiul din
103 |
Cristóbal, de parcă de acolo ar fi p u tu t veni un răspuns pen* í
tru neliniştea sa. C om elius era u n olan d ez rotofei, mărunţel,
trăgând tot tim pul dintr-o p ip ă u m p lu tă cu tutun de cali­
tatea cea mai proastă. Vorbea o sp a n io lă im pecabilă, îmbo­
găţită cu înjurăturile cele m ai v ariate şi pitoreşti. De parcă
şi-ar fi propus să le colecţioneze de-a lu n g u l anilor de navi­
gaţie prin insule, căci reprezentau o ad ev ărată expoziţie de
scatologie caraibiană. La începu tu l călătoriei noastre s-a ară­
tat destul de neîncrezător faţă de m ine, aşa cu m se întâmplă
când oamenii mării care ajung la o anum ită poziţie de coman­
dă devin susceptibili şi se uită chiorâş la orice străin care le-ar
putea invada ceea ce ei consid eră d o m en iu l lor. Am reuşit
repede să-i schimb olandezului părerile, şi-am sfârşit prin a
stabili o relaţie distantă, dar cordială şi ferm ă, menţinută gra­
ţie rememorării comune a tot felul de întâm plări şi experien­
ţe, operaţie care ori se term ina în tr-o ex p lo zie de hohote de
râs, ori sucomba într-un zid de nostalg ie visătoare şi tristă.
— Wito n-are cum scăpa de sech estru . A căutat-o cu lu­
mânarea, şi de mult. Dacă pierde vasul şi, o dată cu el, felul
lui de viaţă, toate se pot aranja până la urm ă. A r însemna să
iasă dintr-o rutină în care a în cetat de m u lt să mai creadă.
De multă vreme toate astea îl plictisesc de-a binelea. Cel pu­
ţin aşa deduc eu după purtarea lui din călătoria asta. Dum­
neata ce crezi, Cornelius, că-1 cunoşti m ai b in e. De cât timp
navigaţi împreună?, încercam eu să susţin dialogul nu foar­
te convins, în timp ce acolo, sus, se săvârşea ceremonia ju­
ridică ce ne ameninţa de atâtea săp tăm ân i încoace.
— De unsprezece ani suntem îm p re u n ă . C eea ce i-a dis­
trus soarta bietului Wito a fost plecarea fiică-sii după un pas­
tor protestant din Barbados, însurat şi cu şase copii. Şi-a lă­
sat enoriaşii, biserica şi familia şi-a p lecat cu fata în Alaska.
Săraca, pe lângă că era urâtă, era şi pe jum ătate surdă. Atunci
a început Wito cu afacerile lui nesăbuite. S-a încurcat în ipo­
teci — vaporul ăsta şi cred că şi o casă din W illemstad. Ştii
cum e, astupi o gaură făcând alta. Cred că scârbele astea exact
de aceea au venit, ca să încheie socotelile, a ridicat el din
umeri trăgând nervos din pipă în tim p ce p rivea în direc­
ţia în care dialogul continua cu rezultate dintre cele mai pre­
vizibile. r
 Oamenii în u n ifo rm ă şi-a u făcu t curând apariţia. Au bă­
gat nişte hârtii în m ape, au salu tat neglijent cu o mână ia chi­
piu, au coborât scara şi s-au urcat în şalupa care a pornit spre
Cristóbal, d esp icân d u şo r a p ele golfu lu i.
Căpitanul a ieşit în cadrul uşii cabinei şi m-a strigat: „Maq-
roll, vrei să vii o clip ă, te rog/' D e data asta glasul îi era ferm
şi liniştit. Am in trat, m -a ru g a t să iau ioc la m asa care-i slu­
jea drept birou. A ceeaşi p e care m âneam de obicei. Parcă-şi
luase o greutate de pe su flet. D e statură m ijlocie, slab, cu
trăsături ascuţite şi v u lp eşti, cu ochii aproape acoperiţi de
sprâncenele groase, h irsu te şi căru nte. Prim ul lucru care să­
rea în ochi la el era absenta oricărei trăsături marinăreşti, ori-
cât de mică, nici un g est nu te făcea să crezi că e un om al
mării. M ai cu rând ai fi zis că e supraveghetor la un internat
sau profesor de ştiinţe naturale. La vorbă era lent, precis, aproa­
pe pompos; su blin ia fiecare cu v ân t şi după fiecare frază fă­
cea o mică pau ză, de p arc-ar fi aşteptat să se ia notă de cele
spuse. Cu toate astea, în spatele aerului profesoral nu era greu
să percepi o an u m e d ezo rd in e a sentimentelor, o dorinţă de
a ţine ascunsă un fel d e rană secretă şi dureroasă. De aceea,
cei care-1 cu n oşteam d e m ai m u lţi ani simţeam pentru el un
soi de indulgenţă căld u ţă, d ar care nu ajungea niciodată la
o relaţie adâncă şi d u rab ilă. U ndeva în fiinţa sa era gravat
semnul acela care-i m arch ează pe cei învinşi şi care sfârşeş­
te prin a-i izola irem ed iab il de sem enii lor.
— Ei bine, M aq ro ll, a în cep u t să rostească parcă mai rar
ca de obicei, e vorba, cum probabil ai presupus, de vapor. A
fost sechestrat de un grup de bănci cu sucursale în Panama
— părea că se scu ză de la bun început. Am avut senzaţia
penibilă că av eam să aud o confidenţă pe care aş fi prefe­
rat s-o evit. U n m ic v en tilator fixat pe un perete în faţa
noastră se rotea b âzâin d , nereuşind să răcorească atmosfe­
ra apăsătoare în care plutea mirosul de sudoare impregna­
tă în haine şi cel de chiştoace stătute. Până la urmă s-a întâm­
plat lucrul d e care m ă tem eam de câteva luni încoace. Am
pierdut vasul şi o casă pe care o aveam la Willemstad. Vapo­
rul va fi dus în Panam a de un echipaj angajat de sechestra-
tori. Dacă vreţi, dum neata şi mecanicul puteţi traversa cu ei
Canalul şi să coborâţi în Panama, unde veţi fi plătiţi conform
105 |
contractului de m u n că se m n a t c u m in e . D acă preferi să ră
m âi aici, oricum vei fi p lătit. D o a r să-i an u n ţi. Faci cum vrei
— Şi dum neata, căp itan e, ce ai d e g ân d , Î-amîntrebat/uv
grijorat de sen in ătatea rece cu ca re lu a lu cru rile.
— N u-ţi face griji p en tru m in e , M a q ro ll. Eşti foarte ama­
bil. Eu sunt deja p reg ătit să... — a ic i s-a p oticn it un pic —
merg mai departe. P rintre lu cru rile cele m ai bune din viaţa
m ea a fost prietenia d u m ita le. îţi d a to re z m u lte învăţături,
pe care poate că nici nu le b ă n u ie ş ti. A cestea m-au ajutat
cu m ai m ult sau m ai p u ţin su cces, în să m ereu am ţinut sea­
ma de ceea ce num eşti „darurile cu care n e surprinde viaţa".
Ar fi multe de spus despre asta, d ar cred că nu e vremea po­
trivită pentru confidenţe. în p lu s, cred că eşti mai avizat de­
cât mine — s-a ridicat d estu l de b ru s c şi m i-a întins mâna,
strângând-o pe a mea cu o p u tere în care a pus parcă toată
căldura pe care cuvintele o ev ita seră . P e cân d ieşeam, m-a
rugat să-l rog pe C om eliu s să v in ă la el.
Cu acesta Wito a vorbit ch iar m ai p u ţin decât cu mine.
Când olandezul a revenit, eu p riv eam ab sorb it spre port, în
timp ce o apăsare surdă punea stăp ân ire pe m ine pe măsu­
ră ce se prelungea tăcerea aceea d e ap ă m oartă şi mâloasă.
O tăcere iscată parcă din zăpuşeala după-am iezei şi care creş­
tea pe măsură ce pe cer începea să se în tin d ă un fel de cea­
ţă subţire, sidefie şi înşelătoare. C o rn eliu s s-a întins pe ba­
lustrada strălucitoare de bronz, cu sp atele la mare. N-a
comentat nimic în legătură cu întrevederea cu căpitanul. Ştiam
că n-are nici un rost, probabil nu fu sese fo arte diferită de a
mea. Omul trăgea din pipă de parcă ar fi v ru t să lepede de
la sine un gând obsesiv şi sfâşietor.
împuşcătura a răsunat cu un zg o m o t sec şi lemnos. Pe­
rechea de pescăruşi ce dorm ita pe anten ă şi-a luat zborul
într-o zarvă de aripi grăbite şi de ţip ete care s-a pierdut pe
cerul care se întuneca. Am urcat în fu gă. In trân d în cabină,
am simţit fumul înecăcios şi iute al p rafu lu i d e puşcă. Că­
pitanul, aşezat pe scaun, aluneca în cet în jo s. Avea privirea
sticloasă şi pierdută a agoniei. U n firicel de sân g e i se scur­
gea din tâmplă unindu-se cu alte două care ţâşneau din nas.
Gura îi surâdea într-un rictus cu totul străin de el. Ne-a cu­
prins o jenă ciudată, parcă violam intim itatea unui om străin
| 10*
 şi necunoscut. Trupul a căzu t în sfârşit cu un zgomot surd,
bâzâitul ventilatorului şi-a făcut drum în tăcerea aceea spe­
cială pe care o produce m oartea atunci când îşi face simţită
prezenţa printre cei vii.
Am anunţat prin radio autorităţile portuare, care n-au în­
târziat defel. Au sosit cu aceeaşi şalupă de dinainte. De data
asta erau trei poliţişti îm brăcaţi în alb, plus un medic care-şi
trăgea pe el cu gesturi neîndem ânatice halatul tot alb, cu care
încerca să capete un aer oarecum profesional ce nu se potri­
vea nicicum cu aspectul său de mulatru dansator de cumbia,
creţ şi pofticios. Poliţiştii au coborât cu cadavrul băgat într-un
sac cenuşiu de plastic. I-au dat dumul în şalupă, lăsându-1
să cadă precum un sac poştal. Când au plecat, se înnoptase
de-a binelea. Lum inile portului s-au aprins, se vedeau firme­
le ţipătoare de neon. M uzica din cabarete şi cârciumi dădea
semnalul pentru răguşită şi trista fiestă a tropicului antilian.
Ne întâlnisem la New Orleans, după mulţi ani în care n-am
ştiut nimic unul de celălalt. Intrasem într-un magazin de pe
Decatur Street, botezat pom pos şi înşelător Gourmet Bouti-
que. Etala o colecţie de obiecte tâmpite şi inutile pentru bar
şi bucătărie, plus tot felul de alimente şi mirodenii de toate
originile şi m ărcile, suspect de asemănătoare, prin ambalaj,
celor vândute ca exclusive în anumite magazine din Londra,
Paris sau New York. Eu voiam să cumpăr nişte ghimbir dul­
ce, una dintre pasiunile m ele secrete, de care nu mă las nici
în vremurile cele m ai grele. Preţul de pe flacon era atât de
mare, că m -am dus la casă să verific. Acolo era Wito, plătind
pentru două cutii de ceai Darjeeling, băutura sa favorită. îna­
inte de a spune ceva, ne-am privit zâmbind, cu complicita­
tea veche a celor ce-şi cunosc slăbiciunile şi se surprind în
flagrant delict satisfăcându-şi-le. Wito mi-a plătit rachiul de
ghimbir, după explicaţia onctuoasă pe care ne-a dat-o patro­
nul asupra preţului exagerat. Vorbea cu accentul acela de Bro-
oklyn care te pune im ediat în gardă că iei plasă. Am ieşit
apoi împreună. Prietenul meu a dat glas îndoielilor sale asu­
pra autenticităţii produselor cumpărate, după care m-a invi­
tat să mâncăm împreună. Avea un bucătar din Jamaica ce ştia
pregăti picioare de porc cu prune, un fel demn de toate ono­
rurile. Vaporul era acostat la cheiul din Bienville, chiar vizavi
107 |
de prăvălia în care ne întâlnisem . Era un cargou vopsit în gal­
ben violent, o culoare pe care n-o m ai văzusem decât la gusa
tucanilor de pe râul Carare. Puntea d e com andă şi cea a ca­
binelor erau de un alb care ţipa d u pă o vopsea proaspătă
Numele vasului nu se potrivea tonajului m odest şi aspectu­
lui şi mai modest. Se numea H ansa Stern. Aşa-1 botezase Su­
sana, soţia prietenului m eu. în tin ereţe, aceasta locuise o
vreme la Hamburg şi nutrea p en tru m arile oraşe baltice o
admiraţie care le conferea şi m ai m u ltă m ăreţie. Din respect
pentru memoria ei, Wito n-a vru t să schim be numele. Ex­
plicaţiile erau de prisos, dar aşa-i era felul: o râvnă foarte
profesorală şi foarte germanică de a explica totul, cu o exac­
titate inutilă, de parcă restul m u ritorilor ar fi avut nevoie
de un sprijin suplimentar pentru a p ricep e lumea.
Winfried Geltem. Povestea lui ar m erita o carte întreagă.
Atât de plină de întâmplări, peste unele trecea ca peste tăciuni
aprinşi, astfel că ascultătorul se rătăcea cu totul în complica­
ţiile astea labirintice. în porturile şi în toate colţurile Carai-
belor era cunoscut drept Wito. C ine ştie cum apăruse di­
minutivul ăsta, absurdă contracţie a u nu i num e de măreaţă
stirpe vikingă. în locurile acelea totul sfârşeşte prin a se re­
duce la proporţii care plutesc între carnavalu l lânced şi iro­
nia tristă născută din clima insulelor şi sordidul meschin şi
distrugător al coastei. Profilul ca de vulpoi al chipului şi ae­
rul de profesor rătăcit ai personajului nostru au împiedicat,
cu un fel de justificare scenică, să i se spună căpitan de vas.
1 se spunea Wito, pur şi simplu. Nu a perceput niciodată ri­
dicolul diminutivului. Se născuse la D anzig, dar familia era
din Westfalia. Vorbea toate lim bile p ăm ântu lu i cu o fluen­
ţă dezarmantă. Nu povestea deloc anecdote şi peripeţii le­
gate de viaţa petrecută pe mare, de parcă aceasta ar fi fost
străină de obiceiurile, ideile şi preferinţele sale. Avea un mers
drept, uşor ţeapăn, ce-i slujea de m inune să dea greutate,
cu precizie de ceasornicar, frazelor sale răspicate. Uneori
Wito avea izbucniri de umor sardonic şi paradoxurile apă­
reau pe neaşteptate şi tot aşa se şi stingeau. într-o zi l-am au­
zit rostind cu o seriozitate fără drept de apel: „Povestea asta
cu clima e o chestie pur personală. Nu există clim ă rece sau
caldă, bună sau rea, sănătoasă sau dăunătoare. Oamenii sunt
I ios
cei care inventează fantezia asta în im aginaţia lor, şi o nu­
mesc climă. Nu există d ecât o singu ră clim ă pe tot păm ân­
tul, dar lumea d escifrează, d u p ă reguli strict personale şi in-
transferabile, m esajul pe care îi transm ite natura. A m văzut
laponi transpiraţi în Finland a şi un negru care dârdâia de frig
în Guadalupe/' Iar cân d term ina de vorbit, îşi întărea afir­
maţiile cu o în clin are rep etată şi m ilităroasă a corpului, de
parcă tocmai ar fi d at o sen tin ţă asupra destinului univer­
sal. Niciodată nu ştiai cu m să p rim eşti aceste paradoxuri ale
sale, cu un zâm b et sau cu seriozitatea convenţională a ele­
vului care a fost lu m in at d e adevăr.
Am mâncat în cabina lui şi trebuie să recunosc că arta bu­
cătarului din K in g sto n era la în ălţim ea faim ei enunţate de
stăpânul său. C are şi-a aprins apoi o ţigară de tutun negru,
cu miros acru de arbust carbonizat, după care, cu ceştile de
cafea în faţă, ne-am apu cat să ne punem la curent cu ce făcu­
sem în lungul răstim p în care nu ne văzusem . La urmă, i-am
spus că treceam printr-una din perioadele alea în care toate
ies prost. M ă găseam blo cat în N ew O rleans terminându-mi
ultimii dolari răm aşi d u pă lichidarea unei afaceri mirifice
cu unelte de pescuit în larg pe care le vindeam oamenilor din
Grand Isle, în C ay u n s. Trim isesem deja mai multe SOS-uri
amicilor m ei din cin ci con tin ente, fără nici un răspuns. De
parc-ar fi m urit cu toţii. „Aşa e, m-a întrerupt Wito, după care
dai de ei într-un b ar şi ei te întreabă cu o mutră mirată: «Un-
de-ai fost atâta tim p ? C red eam că ai murit.» Cert e că mai
aveam în buzunar exact trei bancnote cu care să plătesc pen­
siunea sinistră d intr-u n cartier de turci şi marocani, unde
eşuasem cu o belly-dancer, nepoata patroanei cocioabei. Dan­
satoarea din b u ric o ştersese repede la San Francisco, iar eu
rămăsesem pe loc, suportând, cu o răbdare relativă, puhoiul
de reproşuri pe care m i le făcea mătuşa cea acră pentru ple­
carea ingenu ei, după ea, nepoate. O perlă de fată, o neste­
mată ce p rom itea m ai m ult decât putea bănui biata femeie.
Avea m ai bine de zece ceasuri, numai mărci foarte scumpe,
pe care le şterp elise clienţilor când aceştia se apropiau de
ea în tim p ce d an sa ca să-i vâre în centură sau în sutien câte
o hârtie je g o a să d e cinci dolari, asta când nu-i dădeau cine
ştie ce b ilete d evalorizate sud-americane. Wito mă privea
109 |
pe sub sp rân cen ele stu fo a s e în tim p ce un zâmbet mulţu.
m it îi dansa pe tră să tu rile d e v u lp o i inofensiv.
— Vino cu m in e, m i-a s p u s c â n d m i-a m terminat poves­
tea. Am nevoie de un co n ta b il şi, d eşi ştiu că cifrele nu sunt
punctul dum itale forte, e a tâ t d e s im p lu că ai să faci faţă. Cei
pe care-1 aveam s-a îm b o ln ă v it d e m a la rie şi a rămas intr-un
spital din Guyana. R egulam entele m arin ei comerciale mă obli
gă să am un contabil ia b o rd . C u d u m n ea ta rezolv problema
Dar trebuie să-ţi spun, G a b ie ru le, că afa cerile mele nu merg
mult mai bine decât ale d u m ita le . A m în cep u t să fac dato­
rii cu un an în urm ă. P lăteam c u m p u te a m dar, deodată, lu­
crurile au început să se co m p lice . N u p rea sunt transpor­
turi şi apar tot tim pul alte co m p a n ii aerien e semi-pirat, care
cu trei DC4 vechi transportă m arfa la u n p reţ din care nu ştiu
cum îşi scot benzina.
— Depinde de în cărcătu ră, W ito, d e p in d e de încărcătu­
ră, l-am lămurit eu alarm at de c â t p u tea fi de naiv.
— Da, ai dreptate, ce prost su n t. E i, ad evăru l e că Han-
sa Stern aparţine deja pe două treim i băn cilor. D ar acum am
o perspectivă bună cu un tran sp ort d e m iez de cocos din in­
sula San Andrés, pe care trebuie să-l d u c, se pare, la Redfe,
iar mâine aranjez să duc la H ou ston n işte lem n din Campe­
che. Dacă-mi ies astea două, ră scu m p ă r v asu l şi plecăm în
Cipru să transportăm pelerini.
Acolo ne cunoscusem noi acum m u lţi ani, în nişte împre­
jurări pe care le voi povesti la vrem ea lor. Evident, am ac­
ceptat oferta lui Wito, deşi aveam cele m ai m ari îndoieli de­
spre soliditatea şi adevărul celor două o p eraţiu n i menite să
ne scoată la liman. Plutea ceva în p riv irile prietenului meu
care mă făcea să bănuiesc că lucrurile stăteau poate mai rău
decât credea el însusi. N um ai că a răm ân e la N ew Orleans
/

chiar că însemna să ajung în fundul p răp astiei. Oraşul, aşa

cum era acum, îmi inspira o antipatie profundă. Portul „créo-
le" şi zgomotos, cu muzică excelentă şi fem ei din cele patru
zări, gata de orice, devenise o capitală p reten ţioasă machia­
tă într-o culoare locală pe cât de vulgară pe atât de falsă, chi­
tită să primească turiştii texani şi din m iddle zvest, mostră re-
pugnantă a celei mai proaste clase medii am ericane. Rămânea
| 110
 doar fluviul, m aiestuos şi etern viu, părând a întoarce demn
spatele spectacolului lam entabil al unui oraş care fusese pre­
feratul său. M i-am strâns lucrurile şi-am lăsat-o pe stăpâna
locului blestemându-mă în trei dialecte din Anatolia, în timp
ce taxiul lua distanţă, condus de un negru uriaş care râdea
fără a pricepe o iotă din puhoiul sinistru ce se revărsa în spa­
tele meu. Mi-am instalat averea, atât de precară încât încăpea
într-un deloc im pecabil sac marinăresc, în cabina pe care am
primit-o. Pe când încuiam uşa ca să mă duc să cinez cu Wito,
am dat nas în nas cu C om elius. Am spus mai sus ce reacţie
avusese. îndelungata mea experienţă cu locuitorii Friziei mi-a
dat putere pentru a suporta prim ele zile ale companiei sale
rezervate şi cârcotaşe.
După cum bănuisem de la bun început, afacerile n-au mers
aşa cum mi le prezentase Wito. Treaba cu buştenii din Cam­
peche s-a limitat la o operaţiune slăbuţă care consta în a trans­
porta traverse pentru calea ferată din portul mexican până
la Belice. O mizerie. Afacerea cu miezul de cocos a însemnat
doar două drum uri, de la San Andrés la Cartagena, cu ori­
bilul produs ce impregna aerul cu mirosul intens uleios, ase­
mănător celui de ploşniţe. Nu ne-a ajuns nici pentru combus­
tibilul consum at pe drum . Au urmat alte comenzi la fel de
precare şi care, fireşte, n-au ajuns să acopere regia vasului Han-
sa Stern, num e care părea tot mai grotesc şi nepotrivit. Wito
ne datora aproape trei luni de salariu. „Cu voi — se scuza el
după prânz, ascunzându-şi ochii cenuşii în pădurea protec­
toare a sprâncenelor — pot vorbi atât de dureros de liber
pentru că-m i sunteţi prieteni şi înţelegeţi mai bine ca ori­
cine cum stau lucrurile. Dar furnizorii, autorităţile portua­
re şi restul echipajului nu pot fi plătiţi cu vorbe şi prietenie.
Ceva tot o să apară, ştiu asta, dar deie Domnul să vină re­
pede. Nu ştiu ce să mai fac/' îşi trecea mâna prin părul sur,
tuns perie, cu gestul cuiva care încearcă să rezolve o proble­
mă de geografie printr-o metodă obscură, alta decât cea cu­
noscută şi normală. Scuzelor sale greoaie Comelius şi cu mine
le răspundeam încercând să-l încurajăm şi să-i transmitem
speranţă. Fireşte, nu trebuia să-şi facă griji pentru noi, eram
doar în aceeaşi barcă — gluma nu-i smulgea nici un zâmbet,
desigur, doar o repetasem până la saţietate —, într-o bună zi,
111 !
pe neaşteptate, o să apară co n tractu l care ne va scoate la li­
man — când ajungeam aici W ito n ici m ăcar nu mai percé- I
pea umorul improbabil.
Capacitatea sa de a în fru m u seţa afacerile care i se ofe­
reau scădea văzând cu ochii. N u că ar fi căzut în depresie
sau ar fi fost descurajat. Asta era de neconceput pentru el.
Pur şi simplu, era limpede că resortul care îl susţinuse atâ­
ţia ani începea să se strice, făcând u-1 pe om ul nostru să mear­
gă cumva în gol. Rigiditatea gestu rilor şi atitudinilor deve­
nea mai vizibilă, tăcerile lui baltice se lungeau. Nu mai
zăbovea după masă amintindu-şi de vrem urile trecute: în­
tâlnirea noastră în Cipru, prim ul drum pe mare împreună
cu Comelius, care fusese coleg de şcoală cu nevastă-sa la
Rotterdam, aventurile noastre prin A driatica împreună cu
Abdul Bashur, prieten şi com plice în afaceri ce atingeau do­
menii interzise de codul penal. M u tism u l pusese stăpânire
pe el. Acum tăcea în faţa ceştii cu cafea şi, tot mai des, um­
plea păhărele succesive cu lichior de zm eură pe care le dă­
dea peste cap cu un aer absent, dar p oliticos.
Soţia lui Wito se trăgea dintr-o fam ilie evreiască din Am­
sterdam. S-au căsătorit când el era prim ofiţer pe un vas de
pasageri, numit Muría, al com paniei N ord Deutsche Lloyd
Bremen. A fost tot timpul îndrăgostită de el ca o puştoaică
zăpăcită de cincisprezece ani. Când el a obţinut gradul de că­
pitan, a cumpărat Hansa Stern cu banii lăsaţi moştenire de
nişte unchi fără copii din Aruba. Pe atu nci vasul se numea
altfel, mai potrivit cu tonajul său m odest. Susana l-a rebo-
tezat, îndemnată de amintirile ei ham burgheze. îl însoţea
pe Wito în drumurile pe care le făceau la început. în timpul
incursiunilor prin Antile, i s-a spus W ita, lucru previzibil
dacă-i cunoşti pe insularii aceia. Cum de fapt ea se numea
Susana, apelativul nu i se potrivea defel. D ar lucrul nu mai
putea fi schimbat, iar ea l-a acceptat cu o indiferenţă perfec­
tă, agrementată uneori cu un fel de um or evreiesc. Făcea un
contrast vizibil alături de soţul ei, prin statura de soprană wag­
neriană şi chipul lătăreţ, surâzător, cu piele trandafirie de
copil, ceea ce dădea farmec ochilor negri, m obili, inteligenţi
şi neobosiţi. Faţă de mine avea duioşii de soră mai mare. îmi
spunea adesea pe un ton de zeflemitoare nerăbdare:
| 112
 — Vai, Gabierule, ce-oi găsi tu la vagabondajul ăsta al tău,
tot timpul m ergi dintr-un loc în altul! De ce nu te însori şi
nu tragi undeva la casa ta?
— Bine, într-o zi am s-o fac şi pe asta. Ajută-mă să-mi gă­
sesc o nevastă, îi ziceam ca să scap de ea.
— Nu, săraca fem eie, ar fi vai de ea. Ai mai multe manii
decât un rabin bătrân şi eşti tot mai nebun pe zi ce trece, răs­
pundea atunci şi mi se aşeza pe genunchi, trăgând u-mă de
urechi şi făcând o m utră fals îm bufnată.
Pe Wito l-am cunoscut în Cipru, când Bashur şi cu mine
căutam un cargou ca să transportăm o marfă neconvenţiona-
Iă, aşa hotărâserăm să-i spunem Abdul şi cu mine, entuzias­
maţi şi prevăzători în acelaşi timp. Era vorba de armament
şi explozibili pentru un port maritim aproape de Haifa. Dat
fiind că operaţiunea com porta destule riscuri, l-am rugat pe
Wito, o dată contractul încheiat, să-şi lase nevasta pe uscat.
„Dacă e să sărim în aer, prefer să fiu de faţă", a spus ea ferm
hotărâtă. N-a fost chip să se răzgândească, iar călătoria, pre­
sărată de emoţii, a fost agrementată de scene savuroase în care
Wita simula accese subite de panică şi exaltate explozii de bu­
curie atunci când reuşeam să trecem de un obstacol pericu­
los, de exemplu o şalupă-torpilor cu Union Jack arborat la
pupa sau avioane egiptene care treceau în zbor razant, făcând
semnale pe care preferam să nu le luăm în seamă.
Pe când îm i lichidam infernala afacere de la mina din Có­
cora, am aflat de m oartea Witei. Se prăpădise la Willemstad
din cauza unei febre tifoide prost tratate. Când s-a crezut în
afară de orice pericol, a m âncat un coş cu cireşe pe care i le
trimiseseră părinţii din Olanda. Mi-a părut rău după ea, de
puţine ori am suferit atâta după moartea cuiva. Avea capa­
citatea aceea rară de a transmite fericirea, de a o face să iz­
bucnească în orice clipă, aşa, gratuit, fără un motiv anume,
pentru că aşa voia, pentru că fericirea venea o dată cu ea, cu
mişcările ei, cu râsul ei, cu dragostea ei pentru oameni, pen­
tru anim ale, pentru amurgurile de la tropice şi, pentru ea,
infantilele şi inexplicabilele ocupaţii şi preocupări ale băr­
baţilor. Când pierdem o fiinţă ca ea ne dăm seama că încă o
felie din puţina bucurie ce ne-a fost dată s-a dus pentru tot­
deauna.
113 |
 Wito mi-a povestit, în cu v in te p u ţin e şi fără multe amă­
nunte, cum a fugit fiică-sa cu un p asto r protestant. Fata de-a-
bia împlinise cincisprezece ani. N u m o şten ise de ia mama ei
prospeţimea aceea lu x u rian tă, d o a r statu ra, iar de la tatăl ei
mişcările ţepene şi ceva din tră să tu rile lui de coiot insom-
niac. Suferea de un d efect d e au z şi av ea un caracter ca toţi
dracii. Ceea ce l-a d u ru t cel m ai m u lt pe W ito a fost ipocri­
zia pastorului, b eatitu d in ea m iero a să cu care s-a insinuat ir
casă profitând de absenţa m am ei şi d e slăbiciunea tinerei
Pe fată o ierta suspect de uşor, ca şi cu m s-ar fi lepădat de o
greutate pe care nu ştii s-o d u ci. C â n d îşi aducea aminte de
ea, părea că-i reproşează tacit lip sa tu tu ro r superbelor ca­
lităţi pe care le avusese m am a ei. W ito continu a să-şi iubeas­
că soţia cu o fervoare incom patibilă vârstei şi timpului scurs
de când murise. De câte ori v o rb ea de ea, aveai impresia ca
se găsea alături. Dar în ultim ul tim p ch iar şi subiectul aces­
ta familiar a dispărut treptat din con versaţia de după-masă.
Un lanţ de fatalităţi stupide, de neglijenţe tot m ai mari, de abu­
lie ascunsă cu îngrijire sub o rutină tot m ai inutilă pe zi ce tre­
ce stricaseră totul.
Responsabilităţile m ele se red u ceau la m ai nimic: înre­
gistram consumul şi plata co m b u stib ilu lu i, aveam grijă de
plata echipajului compus din şase m arinari, bucătarul şi cind
maşinişti, de aprovizionarea şi co n tro lu l alim entelor şi de
unele achiziţii accidentale şi fără im p o rtan ţă. Asta-mi lua
mai puţin de o oră pe zi. Restul tim p u lu i se ducea în specu­
laţii, împreună cu C om elius, pe m arg in ea posibilelor solu­
ţii pentru o situaţie care devenea de n esu p o rtat. Olandezul
divaga cu încetineala aceea tipică în care p ar să plutească
oamenii obezi atunci când li se epu izează responsabilităţile
care, în cazul lui, însemnau să coboare din când în când în sala
maşinilor pentru a controla treaba şi să-l înlocu iască, tot mai
des, pe Wito la puntea de com andă. P rieten u l nostru petre­
cea tot mai multe ceasuri din zi închis la el în cabină, cu pri­
virile pierdute în meditaţiile lui opace. N e scufundam cu
toţii într-o stare foarte apropiată de d isp erarea controlată
şi sterilă. La un moment dat, am aju ns ch iar să cred că gal­
benul acela imposibil în care era vopsit H an sa Stern era de
vină pentru lipsa contractelor din fiecare p ort. C ăci, cui i-ar
I H4
 fi trecut prin m inte să m âzgălească nava cu nuanţa aia de coa­
dă de papagal, care-i răpea ch iar şi puţina dem nitate pe care
o mai putea avea d ărăp ăn atu l cargou construit la Belfast cu
mai bine de optzeci de an i în urm ă şi care slujise în mai mul­
te războaie sub cele m ai eteroclite pavilioane? Doar Susanei
Geltem, născută Silverbach, care avea pentru lucrurile care ţin
de mare aceeaşi a titu d in e lip sită de scru p u le ca şi bărbatul
ei. Numai că a aru n ca to ată vina p e culoarea vaporului nu
era decât încă o m odalitate d e a ocoli fondul problemei. Ade­
vărul era că in traserăm în tr-o pasă proastă. Una din acele
sumbre fatalităţi ale fiecăru ia d intre noi în parte, ce intrau
în conjuncţie cu p u terea u n ei torn ad e de neocolit.
Am crezut m ereu că acesto r p erioad e m arcate de neno­
rociri catastrofale nu m erită să le conferi un sens transcen­
dent de fatalitate m etafizică. N -am crezut niciodată în ceea
ce lumea num eşte ghinion, văzut ca o situaţie dictată de soar­
tă şi în care nu p u tem in terven i nicicum schimbând-o. Cred
că există o anu m ită ord ine, exterioară, străină de noi, care
imprimă un ritm p otrivn ic deciziilor şi faptelor noastre, dar
care nu trebuie să afecteze deloc relaţia noastră cu lumea şi
cu făpturile ei. C ân d in tru eu într-o pasă proastă, continuu
să mă bucur de co m p an ia tovarăşilor mei de băutură, de
complicitatea p rieten elor de ocazie, de discuţiile cu înţelep­
tele şi odihnitoarele „m ad am e" din casele de toleranţă şi să
împărtăşesc câtorva am ici com petenţi şi stimaţi, răspândiţi
în câteva colţu ri d e lum e, speculaţiile despre soarta mari­
lor dinastii din O ccid en t, pecetluită adesea de acele uniuni
fatale făcute cu scopuri politice evidente şi care schimbă apoi
istoria pentru câteva secole la rând. De exemplu, în Puer­
to Rico, m ed itez îm p reu n ă cu un foarte drag şi mai mult
decât em in en t isto ric, asupra consecinţelor căsătoriei din­
tre Maria de Burgundia şi Maximilian al Austriei. A mă pier­
de prin astfel de labirintu ri, care pentru neofiţi pot părea o
ocupaţie sterilă, m i se pare m ult mai practic şi cu picioare­
le pe păm ân t d ecâ t a te repezi cu capul înainte, ca un taur,
împotriva u n o r circum stanţe străine de noi, care se apucă
să ne com plice latura pur utilitară a vieţii şi care e, neîndo­
ielnic, cea m ai ireală şi m ai de neatins, dată fiind idioţenia
sa elem entară şi irem ediabilă. Iar pentru astfel de specula­

115 |
ţii dinastice nimic nu este mai potrivit, cel puţin in cazul meu
decât zăpuşeala arzătoare a tropicelor care-m i ascute simţu­
rile şi inteligenţa până la pragul viziu nilor şi al delirului. Şi
atunci, când căldura şi um ezeala îşi dau mâna pentru a crea
o noapte fierbinte ca un cazan, vine som nul, precum o ghi­
lotină catifelată şi miloasă, ca să ne lase pe malul uitatelor
regiuni ale copilăriei sau al zo n elor obscure ale istoriei,
populate de personaje pe care le p ercep em ca pe nişte pre­
zenţe fraterne şi inefabile. D e câte ori, în săptămânile de di­
nainte de sosirea la Cristóbal, nu m -a bântu it visul recurent
la care particip în calitate de consilier m ilitar şi politic al unui
paleolog înalt, brunet şi slab ca un ascet, care domneşte în
Niceea. Toate se desfăşoară cu o cum pătare delicioasă şi efi­
cientă. Terminarea fericită a faptelor războinice şi semnarea
unor tratate dificile se succedă într-o ordine căreia i-aş zice
atemporală şi platonică, îngem ănată cu aceea care se înstă­
pâneşte atât asupra mea, cât şi asupra au ritei plenitudini din
micul imperiu de pe malurile M ării M arm ara. Şi aşa se face
că, atunci când treburile mele de rutină iau o direcţie adver­
să, aşa cum a fost atunci cazul cu Hansa Stern, înlăuntrul meu
persistă, intacte, deschiderea şi sirppatia pentru fiinţele care
populează istoria şi pentru lum ea care se oferă simţurilor
mele. Ba mai mult, pe măsură ce obstacolele practice se în­
mulţesc, cu atât mai generos se lărgeşte terenul şi plăcerea
acestor daruri din care e ţesută trama esenţială a vieţii mele.
Lucrurile au ajuns atât de rău încât C om eliu s mi-a spus
în mod confidenţial şi foarte alarmat pe când făceam al doi­
lea cart de noapte în drum spre M artinica pentru a îmbarca
nişte familii hinduse care mergeau să m uncească în Guyana:
„Wito plăteşte motorina cu cecuri fără acoperire. Ştii că nu
e de glumit cu Esso. Când ajungem la A ruba ca să facem pli­
nul, o să năvălească peste noi. A ajuns funia la par, Gabie-
rule." Previziunile nu i s-au adeverit. A dică, s-au adeverit
doar în parte, intr-adevăr, la Aruba îl aşteptau pe Wito două
cecuri ce nu se putuseră folosi din lipsă de fonduri. Le-a aco­
perit cu nişte bani lichizi de care a făcut rost ca prin minune,
în intervalul de trei ore de după scena penibilă de la baza dé
aprovizionare a companiei Esso. Eram de-acum în larg când
mi-a mărturisit că amanetase bijuteriile Susanei, pe care le
I 116
păstra ca pe nişte relicve d ragi, şi un ceas de buzunar, dăruit
de tatăl său când a lu at ex am en u l d e navigaţie la Danzig. Nu
mai era loc de îndoială, aju n seserăm cu funia ia par, cum spu­
nea, pe bună d rep tate, C o m e liu s .
Ideea de a o lua spre P an am a i-a venit lui Wito pe neaş­
teptate. N-am ştiut niciod ată d e ce. într-o dim ineaţă, în timp
ce Comelius şi cu m ine eram p e puntea de com andă, a năvă­
lit în pijama, pe ju m ătate treaz, şi a ordonat cu glas stins de
om nedormit: „C o m eliu s, sch im bă direcţia, m ergem la Cris­
tóbal!" Şi s-a în to rs la el în ca b in ă, u n d e îl aşteptau ceaiul
şi pâinea prăjită cu g em d e blu eberry pe care i le aducea în
fiecare dim ineaţă b u că ta ru l. A m răm as un tim p tăcuţi. Cor-
nelius a schim bat d irecţia şi şi-a u m p lu t pipa cu o lipsă de
chef m inuţioasă. D u p ă care a sp u s: „Sigur, înţeleg, mergem
la Cristóbal p en tru că P an am a n ici nu intră în discuţie. Pe­
semne că n-are b an i să p lă tea scă taxa de canal. La Panama
vom merge cu trenul şi fiecare pe contul lui." Un râs leşinat
a încercat să-şi facă d ru m p rin gâtleju l lui de fum ător în­
verşunat de tutun ieftin şi execrabil. D in clipa aceea am ştiut
la ce să ne aşteptăm . P u r şi sim plu, hotărârea de a acosta la
Cristóbal însem na sfârşitul călătoriei. Ne-a cuprins la unison
o senzaţie de u şu rare, care m ai apoi s-a transform at într-o
ciudă pe lunile astea p ierd ute în zadarnice încercări de a sal­
va Hansa Stern şi pe stăpânul lui, iar gâfâitul astmatic al ma­
şinilor şi p ăcăn itu rile stin se ale bielelor nu făceau decât să
sublinieze d escu rajarea noastră.
Wito şi-a con tin u at rutina zilnică, tot mai închis într-un
soi de absenţă com p u să din bună-cuviinţă şi detaşare. La
masă era extrem d e politicos, parcă cerându-şi scuze pentru
răspunderea care i-ar fi revenit în situaţia catastrofală pe care
i-o îm părtăşeam fără um bră de reproş. Degeaba încercam
să-l convingem că îi în soţeam pentru că aşa ne era voia şi
ştiind cât de rău m erg eau afacerile. Obişnuinţa noastră cu
crize de felu l ăsta ne făcuse, de ani buni, absolut imuni la
consecinţe. în zadar. Se închidea în el şi părea să nu audă
explicaţiile noastre.
Am aju ns la C ristób al pe înserat, sub un cer splendid în
care stelele parcă se apropiau de pământ dintr-un fel de cu­
riozitate ju cău şă. Lum inile portului aruncau spre cer un ha­

li* I
lou trandafiriu. Ajungea până la noi zgom otul sincopată]
orchestrelor ce anim au, cu un ritm afro-antilian nu prea au­
tentic, viaţa cabaretelor şi barurilor de doi bani care umpleau
străzile. Eram obişnuit cu zarva asta m onotonă şi tristă, care
pentru mine se confunda cu d ispoziţia de Ia sfârşitul călă­
toriilor şi-mi aducea de fiecare dată o nelinişte uşoară, o pa­
nică vagă în faţa necunoscutului care mă aştepta la coborâ­
rea pe uscat.
 I Panama

După m oartea lui W ito, am preferat să cobor la Cris­

tóbal şi să m erg în P a n a m a cu trenu l. C orneliu s a răm as pe
vas: noul căpitan d e se m n a t de b ăn ci i-a făcut o propunere
pe care olandezul a g ăsit-o m ai interesantă decât să um ble
să-şi găsească de lu cru în tr-u n m ediu pe care nu-1 cunoştea
bine. Căutaserăm în h ârtiile lui W ito o posibilă pistă care să
ne ducă la adresa fiică-sii, p en tru a o inform a despre m oar­
tea tatălui. Tot ce-am găsit a fost adresa bisericii de care ţinea
pastorul, aşa că am trim is acolo telegram a. Cel mai probabil
era totuşi ca trupul neînsufleţit să ajungă la morga am fitea­
trului Facultăţii de M ed icin ă din Panam a pentru lecţiile de
anatomie. Treaba avea o anum ită logică, deşi macabră, dacă
ne gândim la m an ierele şi la gesturile de şef de lucrări care
l-au caracterizat tot tim p u l pe bietul Wito din Danzig, cu fe­
lul lui răspicat de a vorbi de parcă ar fi predat un curs pe ca-
re-1 ştia pe d in afară d intotd eau na.
Drumul cu trenul a durat ore bune. M-am instalat cum am
putut într-un v ag o n de clasa a IlI-a, ticsit de familii şi mun­
citori portuari. T răncăneala lor interminabilă m-a toropit.
Poveşti de cartier, g lu m e între vecini, fapte sângeroase, în­
tâmplări n eru şin ate şi brutale, ţipete şi plânsete de copii,
eterna şi leşioasa m aterie din care e făcută viaţa oamenilor
fără num e şi fără ch ip , care pentru mine se reduce la ceea
ce oam enii m ării n u m esc „a trăi pe uscat" şi care sfârşeşte
prin a m ă p lictisi de m oarte. Peisajul tropical al Zonei, cu
vegetaţia sa d e fru n ze lucioase de un verde închis şi m eta­
lic, căldura care intra pe geamurile deschise inutil spre o boa­
re mai răcoroasă şi zarva călătorilor m-au transportat într-o

119 |
colonie europeană din A s ia . A fo st un m om ent în care as t
jurat că m ergeam prin p en in su la M alaca, între Singapore
şi Kuala-Lumpur. A m trăit aco lo n işte tim puri relativ pros­
pere, graţie com erţului cu lem n d e tec şi altor ocupaţii ase­
mănătoare mai greu de d efin it. M ersu l trenului, cu ritmul
iui caracteristic, legănatul u şor al v ag on u lu i mi-au trans­
mis o stare de sem itrezie în care răm ân ea de veghe doar o
felie subţire a conştiinţei. D icţia păstoasă şi fără formă a lim­
bii pe care o auzeam , din care lip seau sunete precum s-u!
şi r-ul, tonul ascuţit al d ialog u lu i d in tre fem ei şi copii ajun­
geau la mine ca nişte ţipete de p ăsări dintr-un bananier. îmi
spuneam: „Şi-acum vine m om entul să-m i pun întrebarea: Ce
fac eu aici? Cine dracu' m -a ad u s în coace? întrebări la care
ajung o dată cu amestecul ăsta d e p lictis infinit şi teamă ne­
lămurită când ştiu că m ă aşteaptă o lungă şedere pe uscat.
Situaţia nu e deloc bună şi nici nu văd cum s-ar putea rezol­
va. Panama. N-am stat decât o săptăm ână aici, am trecut însă
pe acolo de atâtea ori, încât a d evenit un loc familiar în dru­
murile mele fără preget, scop şi ţintă. O raşu l nu e cine ştie
ce primitor sau interesant, dar tran sm ite im presia aceea to­
nifiantă de absolută iresponsabilitate, u nd e ţi se poate în­
tâmpla orice într-o autentică şi anonim ă libertate de a dis­
pune de propria-ţi viaţă, drept pentru care o crezi plăcută şi
doldora de promisiuni, care nu se îm plinesc, de fericire as­
cunsă/' Numai că acum lucrurile se prezentau altfel. Aveam
să rămân multe luni în acest istm cu ploi interminabile în­
trerupte de valuri de căldură ca de b aie turcească. Nu cu­
noşteam pe nimeni. Mereu fusesem d oar în trecere. Nimeni
dintre cunoscuţii mei nu lăsase vreo urm ă. Dovadă elocven-
tă că era aşa era faptul că ajunsesem aici îm preună cu Wito
şi Cornelius, nici unul adevărat com panion al bucuriilor şi
eşecurilor mele. Doar prieteni de ocazie, dar străini de aces­
te treceri prin zone întunecate ale aventurii vieţii, de dan­
sul acela nechibzuit al rarelor clipe de fericire împărtăşită
cu cei pe care-i putem numi cu adevărat prietenii noştri. Şi
mai ştiam că n-aveam să întâlnesc pe nici unul din ei în
Panama. Banii primiţi la plecarea de pe Hansa Stern îmi ajun­
geau s-o duc de o zi pe mâine câteva luni. D ar m ă cunoşteam
prea bine ca să ştiu că după câteva săptăm âni aveam să mă
l 120
 pomenesc cu b u zu n aru l şi sto m acu l goale. H o perspectivă
caie nu mă îngrijorează. O votcă la tim pu l potrivit şi o prie­
tenă de ocazie, pe care n -am s-o m ai întâlnesc apoi, erau su­
ficiente pentru a trece de clipa în care credeam că am ajuns la
fund. Ca să nu m ai sp u n că a m b ele se rezolvă nu neapărat
cu bani. Ştiam eu cu m să e v it co titu rile astea care par să în­
chidă definitiv cap can a. Ş i aşa m ai trece o zi, apoi încă una,
şi apuc să mă îm barc iar sau să inventez altă nebunie precum
cea cu mina de la C ocora sau m u nca la Spitalul Trufaşilor. E
tot aia, mi-e in d iferen t. C eea ce nu m i-e indiferent e altce­
va: e ce port în m ine, elicea asta înnebunită care nu se opreş­
te. Acolo e secretul, acolo, în lucrul ăsta care nu trebuie să ne
lipsească. A m căzut într-un som n adânc. Când m-am deştep­
tat, trenul intra în gară. M i-am d at im ediat seam a că aveam
nevoie urgent exact de o votcă cu gheaţă. în prim ul bar în
care voi intra îm i voi co n v o ca zeii tutelari, consilierii orbi
care îşi fac apariţia d o ar când atingem starea aceea de gra­
ţie pe care ţi-o poate da, cu fidelitatea ei înţeleaptă şi inexo­
rabilă, o votcă. A colo era răspunsul salvator, adevărul reve­
lat, celălalt mal pe care abundă simbolurile şi se petrec lentele
celebrări ce topesc orice supărare şi înăbuşă orice îndoială.
Am coborât în tr-u n co n cert de claxoane dezlănţuite şi în
urletul unei sirene care se depărta în ultimele sclipiri ale as­
finţitului. M i-am aru n cat sacul pe um ăr şi am pom it-o spre
centru. G reierii îşi în cep eau ţârâitul orchestrat, neoanele se
aprindeau cu stridenţa vulgară a culorilor care uniformizea­
ză toate nopţile în toate oraşele de pe pământ. Mi-am spus
că înainte de a trece la cerem onialul votcii era neapărat ne­
cesar să-m i pu n în ord in e ideile şi să calmez atâţia alţi de­
moni care încep să-m i dea târcoale de cum pun piciorul pe
uscat, să caut un hotel m odest la care să trag. Pe o străduţă
ce duce de la B ulevard ul Balboa la Bulevardul Central am
găsit ceva foarte asem ănător cu ce căutam. Purta numele
imposibil de Pensiunea de lux Astor. La recepţie dormita un
bătrân cu barbă asiriană şi căruntă şi trăsături de vizitiu evreu
din Viena lui Franz Joseph. Corpolenţa şi aspectul său im­
punător nu se potriveau deloc cu statul în spatele tejghelei,
era păcat să se irosească atâta energie. Când s-a ridicat să-mi
dea cheia cam erei, am văzut că avea un picior ortopedic. Scâr-
121 |
ţâitu rile n e lin iştito a re ca d e b a la m a le ru g in ite produceau0
im presie d e triste ţe şi n e p u tin ţă , im p o sib il de armonizat cu
colosu l evreu care îm i z â m b e a cu o e x p resie uşor rigidă, de
parcă n-ar fi ştiu t b in e lim b a lo cu lu i u nde trăia. Carnerada
etajul al p atru lea, d ăd ea sp re g olf. C âţiv a pescăruşi rătăciţi se
roteau d easu p ra a p ei m â lo a s e şi a p ro a p e nemişcate, aido­
m a celei d e la C ristó b a l. M a re a asta m ân jită îm i transmitea
un gust de eşec şi m icim e , d e lo c p o triv it pentru a-mi ridi­
ca m oralu l. M a şin ile tre ce a u p e stra d ă cu m are viteză, lu­
cru care m ă su rp rin d e d e fie ca re d a tă d u p ă ce am navigat
m ult tim p. Fam iliarizarea cu lu cru rile de pe uscat cere timp,
când d ebarcăm nu n e g â n d im d efel la asta. Un pat cu ar­
curi stricate, aco p erit cu o cu v e rtu ră lila presărată cu pete
la care era m ai b in e să nu te u iţi a te n t, o m asă şchioapă şi
o crom olitografié cu un câ in e S a in t B ern ard care veghea un
copil adorm it în zăp ad ă creau a m b ia n ţa im personală şi in­
sipidă tipică tuturor h o te lu rilo r în care m -a purtat viaţa. în
fundul culoarului erau baia şi d ou ă cab in e de W C. Un domn
cu pălărie şi o doam nă în stilu l a n ilo r '3 0 indicau cu o eloc­
venţă nenecesară, pe fiecare u şă, cu i îi era destinată cabina.
Mi-am dat seama că n-am să m ai rezist m u lt în sordidul acu­
m ulat de atâta vrem e. A m ieşit p e strad ă să caut un bar. A-l
fi întrebat pe vizitiul vienez u n d e era cel m ai apropiat mi s-a
părut o operaţiune lingvistică m u lt prea com plexă cu cineva
cu care, în plus, nu era recom andabil să stabileşti alte relaţii
decât cele legate strict de funcţia sa de recepţioner. După ce-am
străbătut câteva străzi pe care dom nea u n calm relativ de car­
tier rezidenţial scăpătat, am ieşit într-una care avea mai mul­
te baruri, unul lângă altul, fiecare cu firm a lui de neon şi cu
muzica dată la maxim. Am intrat în cel care m i s-a părut mai
puţin gălăgios şi-am cerut o votcă d u b lă cu gheaţă.
Am devenit un client asiduu. N u era doar barul cel mai
liniştit, ci şi cel care avea clientela cea m ai fidelă şi constan­
tă. Patronul se numea Alejandro, dar toţi îi spuneau Alex. Era
un panamez slăbănog, cu ochi săltăreţi, şi făcea parte din soiul
aceia de cârciumari care nu pun întrebări, d ar au o memo­
rie infailibilă pentru preferinţele şi capriciile alcoolice ale clien-
ţilor. Barmanul ideal. Am trimis prietenilor m ei adresa ca să
m i se trimită aici corespondenţa. N -am încercat să-m i caut de
121
 lucru. Experienţa m ă învăţase că, până nu te familiarizezi cu
ritmul secret al fiecărui oraş, e inutil să te încăpăţânezi să vâ­
nezi un post care să m erite. Nerăbdarea cu care, în alte vre­
muri, porneam să caut de lucru nu făcea decât să-mi linişteas­
că conştiinţa. Ajungeam fíe gunoier, fie portar la un bordel,
fie hamal în port. D rept care, de data asta, am hotărât să iau
lucrurile cu calm şi să sondez răbdător ceea ce oraşul Panama
îmi putea oferi ca să ies la lim an dintr-un foc, în loc să plimb
targa pe uscat. Iar când im aginea se înceţoşa şi începeau să
mă copleşească înd oielile şi descurajarea, votca se dovedea
eficientă, potolind aceste sim ptom e şi făcându-mă să con­
tinuu să stau la pândă.
Intr-o sâm bătă, când doza obişnuită nu s-a dovedit su­
ficientă, am term inat pe îndelete o sticlă întreagă şi m-am
dus la culcare în culm ea beţiei. Duminică dimineaţa am vă-
* t

zut mirat că lângă m ine dorm ea o negresă enormă şi goa­

lă, cu o coamă de păr ca de războinic zulus. Am scuturat-o
până s-a trezit şi-am răm as privind-o cu un amestec de ulu­
ială şi furie. Din gura fără dinţi se revărsa un puhoi de cu­
vinte în dialect antilez, amestec de papiamento şi engleză din
Granada. Am obligat-o să se îm brace şi am expediat-o cu
câţiva dolari. Din câte-m i aminteam, ieşisem singur din bar,
cu un mers mai m ult decât nesigur, şi ajunsesem la hotel ne-
însoţit. Am dat uitării povestea. Efupă câteva zile, am exage­
rat din nou cu băutura, fără să ajung totuşi la nivelul de di­
nainte. Şi de data asta, a doua zi m-am trezit sub privirile pe
jumătate idiotizate şi înspăim ântate ale unei muieruşti cu
părul vopsit într-un blond aproape alb şi cu trupul scheletic
plin de pete m ici şi roz destul de neliniştitoare. Am scăpat de
ea, de data asta fără nici o remuneraţie. Eram sigur că n-o mai
văzusem înainte. A mai fost şi un al treilea episod de acest
fel cu o indiancă ce venea pesemne din Taboga sau dintr-o
insulă din apropiere. Aproape că nu vorbea spaniola şi a în­
cercat să mă atace cu un brici. Am scos-o în brânci afară şi
m-am întors în cam eră. Am sunat la recepţie cerând cearşa­
furi curate. A răspuns portarul, prefăcându-se că nu price­
pe. Atunci m i-am dat seama ce se petrecuse şi de unde ve­
neau aceste vizite de doi bani. M-am îmbrăcat şi am coborât
la recepţie. A m cerut nota şi am constatat că mă încărcase­
ră cu încă o persoană în zilele care corespundeau apariţiilor
feminine. Privindu-1 în ochi p e şch iop , i-am cerut, vorbind
rar, liniştit şi într-o germ ană clară, să şteargă imediat sume­
le în plus. A făcut-o fără să spu nă nim ic, cu o lentoare care
ascundea un cinism secular. A poi l-am prevenit că dacă mai
urcă vreo femeie la m ine în cam eră fac scandal cu poliţia şi
autorităţile sanitare ca să-i închidă faim oasa pensiune de lux
„N-o să se mai în tâm p le", a sp u s în tim p ce punea la loc
registrul în cutia de lem n de su b tab lo u l cu chei. „Lăsaţi,o
fi fost o greşeală", a m orm ăit în tim p ce buzele groase şi ude
de salivă încercau să schiţeze un fel de zâm bet care se lupta
cu furia trăsăturilor sale de lup flăm ân d .
Am comentat tărăşenia cu A lex, care m -a sfătuit să n-am
prea mult de a face cu şchiopul: „Este stăpânul hotelului şi,
în plus, controlează toate cúrvele cartierului. Dar altele sunt
afacerile cu adevărat im portante. E b ăg at în multe chestii,
poliţia e cu ochii pe el de m ult. Treaba e că are pile sus-puse
şi plăteşte bani grei." L-am întrebat dacă era cazul să mă mut
ía alt hotel, a zis că nu; ar fi fost cam la fel, hotelul ăsta era
bine plasat, eram deja cunoscut în zonă, ceea ce era bine dacă
voiam să-mi găsesc de lucru. Avea dreptate. Portarul-proprie-
tar a continuat să mă trateze cu distanţa impersonală cu care
trata pe toată lumea.
Când îmi pierdusem orice speranţă, am prim it o scrisoa­
re de la Abdul Bashur. Avea tim bre italiene, era expediată la
Ravena, iar veştile nu erau chiar încurajatoare. Gestiona pla­
ta asigurării unui vapor al cărui proprietar era împreună cu
fraţii şi cumnatul său, soţul surorii m ai m ari, Jasmina. Fir­
ma de asigurări le punea beţe în roate, încercând să evite pla­
ta poliţei. Vaporul fusese scufundat de avioanele libiene, deşi
era sub pavilion liberian. Asigurătorii încercau să demonstre­
ze că acest risc nu era acoperit de poliţă şi fam ilia Bashur îşi
secă tuia rezervele plătind avocaţi, experţi şi formalităţi con­
sulare. Fiul cel mare al Jasminei avea leucem ie, tratamentul
cerea sacrificii băneşti tot mai mari. Cu toate acestea, îmi pu­
nea la dispoziţie câteva lire sterline pe care le avea la o ban­
că din Panama, soldul unei afaceri d e-acu m câţiva ani cu
forţele armate ale unei ţări vecine. îm i am inteam perfect de
operaţiunea cu pricina, la care participasem alături de Ab-
I 124
 dul, şi zâm beam constatând discreţia cu care trata problema.
Bietul Abdul. P rieten a p ro p ia t, ca puţini alţii, generozita­
tea lui, din care p rim isem deja nu m eroase şi variate dovezi,
nu doar în d o m en iu l afacerilor, dar şi în altele mai delica­
te, avea darul de a m ă em o ţio n a până la lacrim i.
începeam d e-acu m să cu n o sc m ai bine oraşul şi-m i dă­
deam seam a, ca de o b icei, că prim a im presie se confirm a­
se: era un loc de trecere, de tranzit, fapt ce le transmitea vi­
zitatorilor farm ecu l sp ecia l al oraşelor şi locurilor care nu
lasă urme, care nu îţi lasă n im ic din spiritul secret ce le de­
fineşte şi nici nu p retin d trecătoru lu i efortul de a se plia la
regulile care g u vern ează rutina inconfundabilă ce le animă.
Pentru scopurile m ele asta era grav. O raşele de genul ăsta
nu prea oferă o p o rtu n ităţi celo r care se găsesc în situaţia în
care eram eu. A co lo , toată lum ea e în tranzit. Pot trece săp­
tămâni şi luni fără să te poţi ancora într-o ocupaţie anume
sau să pui pe picioare o afacere, oricât de umilă şi măruntă.
Mai mult, oricât de m odeste ne-ar fi scopurile, mult mai greu
sunt ele de realizat în acest soi de coridor aglomerat în care
nimeni nu ia în seam ă pe nim eni. A m bătut holurile şi baru­
rile marilor hoteluri din cartierul băncilor, seara mergeam la
cluburile de noapte în care oam eni de toate condiţiile, mese­
riile şi rasele în cearcă să scape de plictiseala care se instau­
rează în aceste opriri obligatorii ale călătoriilor de afaceri; în
atmosfera încărcată şi m ai curând sordidă a cazinourilor care,
în chiar acele hotelu ri sau în altă parte, oferă un surogat me­
diocru trecătoarei sete de aventură şi emoţie pe care o simţi
în Panama; prin astfel de locuri şi prin altele, mai puţin avua­
bile, am căutat în zadar ocazia de a face ceva care să mă scoa­
tă din m laştina în care m ă scufundam lent, dar iremedia­
bil. In curând, starea precară a hainelor mele şi alte semne clare
de penurie m -au silit să m ă depărtez de astfel de locuri. A tre­
buit să m ă lim itez la a da târcoale pe lângă uşi, fără să trec
de ele. La fel făceam în cazul marilor magazine în care intrau
călătorii atraşi de m ărfu ri care se dovedesc, în mare măsu­
ră, solduri ale m ărcilor prestigioase sau îndrăzneţe falsificări
ale acestora.
A venit sezonul ploilor, care se instalează deasupra istmu­
lui cu energia straşnică a trombelor şi transformă străzile în
125 1
râuri tumultuoase şi im practicabile. C ând mi-am dat seama
că era inutil să mai caut ch iar şi un m od est colţişor al covo­
rului fermecat pe care mi-1 im agin ez m ereu plutind pe lân­
gă noi, provocându-ne şi p oftind u -ne să ne urcăm pe el pen­
tru a pleca spre „marea av en tu ră", cu m ne spune copilul din
noi; când mi-am dat seama că nu m ai aveam ce face şi că ploi­
le îmi făceau şi mai grea cău tarea, m -am închis în camera
pensiunii, limitându-mă la tot m ai rare drum uri la barul obiş­
nuit. O perdea de apă cădea peste Pacificul murdar; văzut
prin fereastră, oraşul părea că se topeşte sub ochii mei indi­
ferenţi, devenind un amestec de noroi, gunoaie şi frunze moar­
te care se roteau în vârtejuri lacom e în gurile de canal.
în ziua în care m i-am ch eltu it u ltim u l sfanţ din banii de
la Abdul, cu milenara intuiţie a stirpei sale de a înţelege ast­
fel de situaţii, portarul m -a sunat în cam eră să-mi spună câ,
dacă am să cobor, vrea să-mi vorbească. Seara, înainte de a mă
duce la bar, unde desigur aveam deja o datorie care începea
să mă îngrijoreze, m-am dus să dau ochii cu auriga de pe Du­
năre. Din căpăţâna sa enormă şi bărboasă, care se iţea de după
tejghea ca dintr-o masă de ilu zionist, au început să iasă cu­
vinte într-o spaniolă lentă, anevoioasă, dar foarte precisă. Era
limpede că eram la capătul firului şi că în Panama n-aveam
să găsesc nici o soluţie. El cunoştea b ine oraşul. Dacă eram
de acord, putea să-mi ofere ceva care să-m i rezolve, chiar
şi tranzitoriu, problemele, perm iţându-m i, în treacăt fie zis,
să-i plătesc ultima lună de cazare şi datoria la Alex. Omul ştia
mai multe decât as fi vrut. Când aveam să mă întorc de la
/

bar, a continuat el, voia să urce la m ine să vorbim. Am fost

de acord şi am plecat să mă refugiez în două votci menite
să-mi uşureze dialogul cu cerberul cel şchiop. Adesea, în si­
tuaţii asemănătoare, primisem oferte sim ilare, şi tot din par­
tea unor persoane care aveau un inconfundabil aer de fami­
lie cu portarul meu. Aproape că puteam să ghicesc, în linii
mari, despre ce putea fi vorba. M -am întors în cameră după
miezul nopţii şi după puţin timp i-am auzit paşii şchiopătând
pe scări. S-a aşezat în faţa mea pe un scaun descleiat. Mân-
gâindu-şi barba cu mişcări ce se voiau patriarhale, dar nu re­
uşeau decât să fie şi mai suspecte, mi-a expus oferta Eterna
poveste. Era vorba de a încălca lim itele legale pentru a câş-
| 126
tiga câţiva dolari care m i-ar fi perm is să supravieţuiesc me­
diocru, nu fără a risca totuşi ceva problem e cu autorităţile.
El avea obiecte de valoare — ceasuri, bijuterii, aparate de fo­
tografiat, parfum uri scu m p e, bău tu ri şi vinuri de renume şi
din recolte faim oase — lăsate am anet, pentru bani, de nişte
amici. Nu trebuia să-m i spună, era evident, că de fapt era vor­
ba de lucruri furate din depozitele văm ii din oraşul Colón sau
din depozitele m arilor m agazin e panam eze. Când a menţio­
nat tertipul am anetulu i, o sclipire greu de definit i-a trecut
prin ochi, în tim p ce zâm betu l etern de pe buzele sale groa­
se a îngheţat într-un rictus incert. Anii petrecuţi bătând Me-
diterana mă fam iliarizaseră cu aceste sem ne de meschină pă­
căleală a norocului. L-am lăsat să vorbească. Când a terminat,
i-am spus că în dim ineaţa urm ătoare va avea răspunsul meu.
„Nu te gândi prea m ult, su n t şi alţi candidaţi care, în plus,
au şi mai m ultă ex p e rie n ţă ", a zis în tim p ce pleca. Aş fi pu­
tut prevedea ch iar şi tonu l pe care mi-a spus-o, cu intona­
ţia uşor ameninţătoare cu care vorbeşti cu cei cărora le-a ajuns
apa la gât.
Nu era de stat pe gânduri. A doua zi, i-am spus că eram
de acord. „Ştiam e u ", m i-a răspuns invitându-mă să intru in­
tr-o chichineaţă întunecată din spatele dulapului cu chei. Aco­
lo şi dormea. D e sub patul nefăcut, care duhnea a urină con­
centrată şi a m âncare râncedă, a scos un sipet de lemn căptuşit
cu catifea roşie. Ţ inea acolo ceasuri, brăţări de aur şi parfu­
muri în flacoane de cristal în forme complicate şi extravagan­
te. Mi-a spus cu cât trebuiau vândute toate. Dacă scoteam
mai mult, ju m ătate din diferenţă îmi revenea mie, dacă nu,
nu mi se cuvenea d ecât un cincisprezece la sută din preţ. Lo­
curile unde m ă sfătu ia să plasez marfa erau cele pe care le
băteam de câteva săptăm âni bune. Afacerea imprevizibilă era
îngreunată de ploile torenţiale. „Aşteaptă adăpostit în locul
unde trag m aşinile ca să lase sau să ia pasagerii." Ştiam asta,
era inutil să-m i spu nă. Nu era prima dată când încercam să
abordez oam en ii în felul ăsta. Dificultatea era că tot acolo
se adăposteau şi paznicii. Am băgat obiectele în buzunar
şi-am ieşit în strad ă să-m i încep ocupaţia nesigură.
La început a fost mai bine decât mă aşteptam. Preţurile erau
mult mai m ici decât în magazine. Clienţii profitau de ocazie,

117 |
cu im p u n itatea d a tă d e fa p tu l că erau în trecere, deci nu ris­
cau p rea m u lt. D ar, lu c ru p r e v iz ib il, p aznicii începeausâîa
la ochi p rezen ţa m e a re p e ta tă la ieşirea din hoteluri şi caba­
rete şi n -au în tâ rz ia t să m ă în tre b e d e sănătate. Am scăpat
cu n işte scu z e v a g i, p e ca re a p o i a treb u it să le consolidez
cu m ici atenţii. L -am c o n v in s p e şch io p să facem juma-juma,
a fost de acord d a to rită s u c c e s u lu i m eu relativ de vânzător
am b u lan t d e lu cru ri fu ra te . A m a ju n s la zi cu plata pensiu­
nii în ain te d e a se s cu rg e a d o u a lu n ă d e întârziere. Când
m -am d u s la b a r să p lă te sc şi a c o lo d ato ria, Alex mi-a spus
cu voce scăzu tă: „N u p le ca fără să v o rb eşti cu mine, eceva
im portant/' O stare p ro a stă , d e m u lt cunoscută şi vestitoa­
re de pericol im in en t, m i-a tăiat ch efu l de a bea votca din faţa
mea. In cele din urm ă am d at-o p este cap şi-am aşteptat ca
barm an u l să p o ată v o rb i cu m in e fără m artori. O descura­
jare crescân d ă, o sen z a ţie d e d isp e ra re fără drum de scăpa­
re îm i făceau p icio arele ca d e v ată. în p lexu l solar simţeam
agitându-se o greutate d ensă şi p aralizan tă, un fel de nod de
reptile sem iad orm ite. în fine, A lex s-a d u s la o extremitatea
barului şi, în timp ce ştergea un pahar, m i-a făcut semn să vin.
Acolo, privind to t tim p u l în jur, m i-a sp u s: „Au venit să în­
trebe de dum neata. O am en i d in p o liţie. Ştii, sunt de necon­
fundat, deşi încearcă să treacă n eo b serv a ţi făcând pe civilii
Ei ştiu unde locuieşti şi au m iro sit cev a despre evreul de la
hotel. Eu nu ştiu în ce te-ai b ă g at, d a r fii precaut. Aici nu se
poartă cu m ănuşi, su nt p re o cu p a ţi d e im aginea oraşului,
pentru liniştea turiştilor şi a oam enilor de afaceri care trec prin
Panam a. Schim bă hotelu l ch iar azi. R u p e orice legătură cu
şchiopul. Trage la hotelul ăsta, acolo am prieteni pe care-i cu­
nosc b in e", şi mi-a întins o carte d e v izită. Era de la hotelul
M iram ar, în partea veche a o ra şu lu i.
N-a fost uşor să-l conving pe evreu. Tot încerca să ia teme­
rile mele uşor, repetând pe un ton ce se voia blând: „Eu ştiu
cu m să aranjez lucrurile astea, nu treb u ie să-ţi faci griji."
Exact tonul acela mieros m -a h otărât să p lec imediat. I-am
restituit m arfa, am făcut socotelile şi, d u p ă un sfert de oră
plecam cu patruzeci de dolari în b u zu n ar şi cu senzaţia aceea
de peşte m ort în stomac, sem n funest de dezastre viitoare hi™
cu n o scu te, din nefericire.

| 12*
 Hotelul M iram ar era ceva mai mic decât Pensiunea de
lux Astor. Cam erele erau ceva mai curate şi patroana s-a do­
vedit a fi o persoană m ult mai de înţeles şi mai demnă de
încredere decât şchiopul sinistru cu barbă de vizitiu. Era ecu-
adoriană, m ăritată cu un panam ez. Alex intervenise în fa­
voarea mea, aşa că s-a pu rtat cu mine cu o familiaritate cor­
dială care mi-a m ai calm at tem erile justificate de a trebui să
dau ochii cu poliţia - O zarvă infernală intra pe fereastra sin­
gurei camere disponibile: dădea spre o stradă plină de mici
dughene ai căror proprietari, hinduşi cu toţii, ieşeau afară pen­
tru a atrage clienţii cu o insistenţă ce nu cunoştea răgaz. Din
fiecare prăvălie se revărsa m uzica radiourilor şi pick-up-u-
rilor, fiecare dat la m axim , ca să-şi demonstreze calităţile ex­
celente în faţa clienţilor asurziţi care cumpărau primul obiect
oferit, doar ca să scape de hindusul care amesteca preţurile
cu o dibăcie înfiorătoare, în timp ce muzica îi zăpăcea de cap.
Din fericire, pe tim p de noapte domnea o linişte întrerup­
tă rar doar de răcnetele vreunui beţiv sau de râsetele prosti­
tuatelor ce aşteptau la colţ un client improbabil. Şi atunci, când
mai aveam puţin până să ating fundul prăpastiei, a venit mi­
racolul salvator. A sosit împlinind un ritual care mi se întâm­
plă cu o fidelitate atât de punctuală, încât nu pot decât să-l atri­
bui indescifrabilei voinţe a zeilor tutelari care mă conduc,
cu fire invizibile dar evidente, prin proiectele lor obscure.
 liona

Intr-o după-am iază, în tim p ce făceam un exerciţiu

de memorie care speram să fie doar un leac pasager pentru pa­
nica şi descurajarea m ea, ploaia s-a oprit, lăsând să apară un
soare strălucitor care scăld a aeru l proaspăt spălat. Exerci­
ţiul cu pricina consta în a-m i am in ti de alte perioade de pe­
nurie şi eşec, chiar m ai grele şi m ai definitive decât cea prin
care treceam în Panam a. D e exem plu , printre multe alte epi­
soade, l-am evocat pe acela când lucram ia spitalul de la sa­
line. Treaba mea era să îm ping, îm preună cu alţii, un tren de
patru sau cinci vagoneţi care serv eau la transportul balas­
tului până la stabilopozii care îm blânzeau apa mării. Numai
că în loc de pietre şi pietriş, d u ceam patru-cinci bolnavi în
fiecare vagonet. Făceau cură de briză m arină pentru rănile
şi purulenţele care-i ţineau la pat de luni de zile. Printr-o ciu­
dată însuşire a locului, cea care producea aceste plăgi era apa
şi doar aerul le calma cât de cât. în perspectiva fericită a uşu­
rării durerilor, bolnavii fred onau în cetişo r cântece mângâ­
ietoare. Aproape toţi îşi pierduseră vederea din cauza albe-
ţii scânteietoare a întinderilor salin e, şi poate de aceea îşi
dezvoltaseră simţul pipăitului, bu cu rân d u -se, cu o intensi­
tate necunoscută nouă, de acţiunea salutară a brizei. în timp
ce ei îşi murmurau cântecele, noi îm p ingeam trenuleţul care
avansa greoi pe şinele ruginite şi m ân cate de salitră. Vân­
tul făcea să fluture cearşafurile sub care se adăposteau bol­
navii. Acum nişte ani, în alt loc, am m ai povestit câte ceva
despre asta, sigur, fragmentar, dar p oate m ai la obiect. Gra­
ţie unui capriciu binefăcător al m em oriei, nu aveam o amin­
tire apăsătoare despre perioada aceea de la saline. Dimpo-
| 130
trivă, ţineam m inte d o ar bu cu ria brizei pentru trupurile ace­
lea chinuite şi n ep u tin cio a se, cân tu l care le ieşea din gâtlej
ca un m urm ur b in efă că to r şi prezenţa fulgurantă a unui cer
fără nori. Totuşi, cu oarece efo rt m i-am adus am inte că mân­
eam doar o dată pe zi şi că plata era atât de mică încât nu ne
ajungea să m ergem în p ort ca să uităm de viaţa noastră amă­
râtă. Apoi am evo cat p erioad a când am făcut pe fochistul pe
o ambarcaţiune ca vai de ea, pe punctul de a se duce la fund,
care transporta p iei d in A lask a la o fabrică aproape de San
Francisco. Fusesem păcăliţi la angajare. Semnaserăm un con­
tract pe un an, atraşi d e un avan s care ne-a permis să bem
trei zile la rând, în sem iîn tu n ericu l unei taverne din Seward.
Afară, noaptea polară cădea peste un ger care-ţi îngheţa până
şi oasele. La al d oilea tran sp o rt ne-am dus să cerem salariul
promis. Secundul ne-a arătat chitanţa sem nată de noi la an­
gajare, al cărei text, iscusit conceput, arăta că acceptam ca uni­
că plată pentru to t an u l d o ar ceea ce băuserăm la Seward.
Eram trei fochişti: un irland ez chior, conservat în alcool, care
delira neîncetat; un ind ian am erican tăcut şi posac, care a fă­
cut ce-a făcut şi şi-a ru p t un braţ chiar în a doua zi de lucru,
pretext pentru a nu m ai pune mâna pe lopată, şi eu. încărcă­
tura răspândea o duhoare fetidă şi dulceagă, ce ni se lipea de
haine şi de piele. A tu n ci chiar că mi-am zis că se terminase
cu zilele m ele de vin şi roze, asta dacă vreodată le avusesem.
Din fericire, după cinci luni de navigaţie, barca aia afurisită
s-a făcut p raf lo v in d u -se de un bloc de gheaţă care plutea
în dreptul coastei canadiene. Ne-a salvat un vas al pazei cos­
tiere care ne-a d eb arcat la Vancouver. Fondul de Ajutorare
Marină ne-a d at ceva bani cât s-o putem duce câteva săptă­
mâni. A tunci m -am lăsat convins de un canadian lunatic să
încerc povestea de ia m ina Cocora.
Mi-am am intit şi de alte cotituri ale vieţii mele în care tre­
cusem prin pase m ai rele decât cea prin care treceam acum,
evident, fără nici un rezultat. M-am decis să ies să mă plimb
pe străzi, profitând de vrem ea frumoasă. Am părăsit strădu­
ţele cu prăvălii h in d u se şi mă apropiam de zona marilor ho­
teluri, când, deodată, a început o aversă de ploaie rapid trans­
formată într-un ad evărat torent care ameninţa să înece totul.
M-am adăpostit intrând pe prima uşă care mi s-a ivit în cale.
131 |
Era un mic hotel cu oarece pretenţii de lux, având în hoU
afară de clasicele fotolii şi m ăsu ţe cu ziare şi reviste mai mult
sau mai puţin vechi, şi câteva jocuri m ecanice aliniate în faţa
piscinei şi a curţii interioare. A m în cercat să trec cât mai ne­
observat, deşi locul părea pu stiu. N u eram doar ud leoarcă,
dar hainele m ele de m u lt îşi p ierd u seră calitatea de a fi mă­
car decente.
Am văzut-o din spate, mânuind una din maşinile acelea care
scoteau tot felul de zgom ote şi sunete de clopoţei atunci când
nimereai vreo com binaţie. A m ezitat o clipă. Era imposibil să
fie în Panama, dacă mă luam după ultim ele veşti pe carele
aveam de la ea. M -am apropiat, s-a întors spre mine cu ex­
presia atât de tipică pentru ea de surpriză plăcută care-i ră­
sărea pe chip cu orice ocazie. N u încăpea nici o îndoială:
— liona! Ce faci aici? am în treb at cam prosteşte.
— Gabierule, nebunule! D ar ce naiba faci tu în Panama?
Ne-am îm brăţişat si n e-am du s să ne aşezăm la un mic
bar din curtea interioară, la ad ăp ostu l unei copertine cotro­
pite de plante agăţătoare. A cerut două vodka-tonics, apoi m-a
privit îndelung, o clipă interm inabilă m i s-a părut, sfârşind
prin a-mi spune pe un ton în care se ghicea un fel de neli­
nişte miloasă:
— E clar. Lucrurile nu m erg bine, aşa-i? Nu, nu-mi spu­
ne nimic acum. Avem tot tim pul din lum e să ne punem la
curent. Ceea ce mă nelinişteşte e să dau de tine exact în lo­
cul unde nu trebuia să răm âi. D e aici nu pleacă nimeni,cu
atât mai puţin dacă e în situaţia în care văd că ai ajuns. Aici
nu trebuie să te afli decât în trecere, atât. în trecere. Dar, spu­
ne-mi, acolo, înăuntru, ştii la ce mă refer, acolo, în fundul su­
fletului, unde ţii ce e al tău, cum m erge treaba? — mă privea
cu o expresie atentă de ghicitoare fraternă, de femelă care
cunoaşte perfect bărbatul cu care stă de vorbă.
— Ei bine, acolo lucrurile merg foarte bine, i-am răspuns
cu un glas care m-a mirat chiar şi pe m ine de cât de vesel şi
senin era. Totul e în ordine. Răul e afară. Ai dreptate, ăstae
locul unde nu trebuia să mă îm potm olesc defel, dar aşa s*a
întâmplat, n-am avut încotro. M ai am doar doi dolari în bu­
zunar, sunt ultimii. Dar acum că te văd aici, în faţa mea, măr­
turisesc că toate astea rămân în urmă, intr-un trecut care dis­
I 132
 pare instantaneu graţie votcii, parfum ului din părul tău şi
accentului triestino-polonez cu care vorbeşti spaniola. Simt
că mă cuprinde iar ceva ce seam ănă cu fericirea.
— înseamnă că-ţi m erge tare rău dacă devii sentimental
şi galant. Şi-n plus, nici nu ţi se potriveşte, a râs ea cu sar­
casmul sub care obişnuia să-şi ascundă sentimentele. Ne în­
torceam la tonul norm al al legăturii noastre, ton făcut din-
tr-un umor care adesea ajungea la macabru şi din bucuria de
a constata că firele care ne uneau si toanele care ne aruncau
/

de fiecare dată în direcţii opuse nu ne despărţeau niciodată.

A plătit băutura cu m onedele câştigate, a lăsat un bacşiş
regesc şi s-a ridicat în picioare. „Hai, urcă să-ţi usuci haine­
le şi să faci o baie. Parcă eşti ibovnicul unei ţigănci amărâte/'
Am urmat-o la lift şi am urcat la ea în cameră. M-a silit să
intru în cada um plută cu apă caldă şi mi-a pus hainele în sa­
cul pentru spălătoria hotelului. M-am bărbierit cu aparatul
cu care se rădea pe picioare. Prin ferestrele deschise intra căl­
dura de după ploaia care se muta pe mare, acoperind-o cu un
cenuşiu întunecat. S-a întins pe pat lângă mine şi-a început
să mă mângâie, şoptind u-m i la ureche cu un glas adânc ca-
re-1 imita pe cel al benedictinului care ne condusese odată
prin Abaţia din Solesm es: „Gabier nebun, Maqroll afurisit,
Gabier nebun, M aqroll ingrat", şi tot aşa până când, înlăn-
ţuiţi şi gâfâind, am făcut am or printre râsete, ca nişte copii
care au trecut printr-o mare primejdie din care s-au salvat ca
prin minune. Pielea ei transpirată dobândea o aromă ameţi­
toare de m igdale. N oaptea a căzut brusc şi greierii şi-au în­
ceput concertul nocturn, o cantilenă întreruptă de pauze ne­
regulate, ca o respiraţie secretă şi generoasă a lumii vegetale.
Prin ferestrele deschise intra acum mirosul de pământ umed
şi de frunze m oarte pe cale de descompunere. Muzica de
la un restaurant din apropierea hotelului ne-a readus în me­
morie o poveste din Macao din care am scăpat cu viaţă în mod
miraculos. N -am pom enit de asta, nici nu era nevoie.
liona... Ce m ai personaj, femeia asta. Câte nu trăisem ală­
turi de ea, câte se m ai puteau întâmpla de-acum încolo. Se
născuse la Trieste, din tată polonez şi mamă triestină din pă­
rinţi m acedoneni.
— Pronunţă cum trebuie. Uite aşa: Thesaloniki— şi-şi spri­
jinea limba sub dinţii din faţă. liona Grabowska, grande fa-
133 |
miile, pronunţa ea b atjo co rito r — . N um ele trecea prin diver­
se avataruri, după îm p re ju ră ri. în tr-u n timp, amîntâlmt-o
la Alicante sub nu m ele de lio n a Rubinstein. Când i-am spus
că exagera, m i-a arg u m en tat cu m otive care ţineau de un
com plicat negoţ cu co v o are p e care-l iniţiasem pentru ade­
cora o bancă din G en ev a, şi ad ev ăru l e că numele îi folo­
sea la afacere pe căile cele m ai neaşteptate. Era înaltă şi blon­
dă. Cam bruscă în gesturi. Părul scurt, de culoarea mierii, şi !
aranja tot tim pul cu un gest al m âin ii care o făcea recognos*
cibilă de departe. C ând o v ăzu sem în holul hotelului, avea
mâinile ocupate cu m anetele aparatului, de aici ezitarea mea
La patruzeci şi cinci de an i îm p lin iţi, picioarele ei zvelte şi
puternice îi im prim au un m ers elastic şi legănat, tipic ado­
lescentelor. C hipul rotund , cu b u z e groase şi bine desena­
te, trădau sângele m aced on ean . D inţii din faţă, mari şi uşor
proeminenţi, o făceau să aibă o exp resie glumeaţă şi copi­
lăroasă. Vocea cam răgu şită trecea de la accentele grave la
o tonalitate cântătoare, atu nci când voia să sublinieze ceva
cu emfază sau să spună ceva ce o em oţionase în mod spe­
cial. Nu se auzise să fi avut vreo legătură masculină de lun­
gă durată. Dar păstra pentru p rieten ii ei, dintre care unii îi
fuseseră amanţi ocazionali, o loialitate fără fisură şi o grijă pen­
tru ce li se putea întâm pla ce m ergea până la sacrificiu. N-a-
vea nici cea mai m ică idee despre valoarea banilor şi-i folo­
sea fără să stea pe gânduri, in d iferen t ai cui erau. Nu era
legată nici de obiecte, de care se putea lipsi cu o uşurinţă
imediată. Am văzut-o o dată scoţân d u -şi de la mână o su­
perbă brăţară cum părată la Istan b u l şi dându-i-o şoferului
care ne dusese la M endoza trecând A lpii pe o şosea prac­
tic impracticabilă. Dacă era ceva ce-o scotea din pepeni, asta
era prostia, nerozia tâm pită com binată cu suficienţa pom­
poasă, atât de des întâlnite printre oam enii închişi în ruti­
na opacă din mica burghezie, frecvente şi în birocraţie, iden­
tică pe cele cinci continente. Unui biet funcţionar de la o bancă
din Valparaíso ce încerca să-i dea lecţii despre imposibilita­
tea de a efectua o cambie în străinătate i-a urlat în faţă atât
de tare, că s-a auzit până în stradă: „Şi m ai du-te dracului cu
ochelarii tăi cu ramă de aur şi cu «tranzacţiile bancare cu­
rente» cu tot, dobitocule!", şi i-a întors spatele nu înainte de
a-i face un gest cu braţul care l-a lăsat şi m ai perplex
 Am cunoscut-o într-o creperie din Ostende, în care intra­
sem să mă adăpostesc de ploaie, o burniţă îngheţată, mărun­
tă, persistentă, tipică Flandrei, care te face fleaşcă înainte să-ţi
dai seama. A in trat la p u ţin tim p după m ine. Eu stăteam la
o măsuţă fragilă, sp rijin it d e geam ul dinspre chei, savurând
o clătită cu ricotta. Fără să m ă vadă, ea şi-a scuturat părul
şi m-a stropit. „Vai, pard on! C red că ţi-am stricat clătita. Hai
să mai cerem d ou ă şi să stăm până trece ploaia/' Imposibil
să refuzi o in v itaţie făcu tă cu o dezinvoltură atât de voioa-
0

să. Am devenit p rieten i. A m trăit îm preună câteva luni, bă­

tând porturile d in M area M ânecii şi din Bretania, vârâţi în­
tr-o afacere cu au r d e con traban d ă. Ideea unui austriac, fost
iubit de-al ei şi care căzu se în m âinile poliţiei din Ziirich. „A
vrut să mă im plice şi în alte prostii de-ale lui, făcute la New
York. S-a p u rtat ca u n şo bo lan , dar chestia cu aurul poate
să meargă câtva tim p ." Şi cu vorbele astea a pus cruce aus­
triacului. N-a m ai p o m en it de el. Avea capacitatea de a uita
definitiv pe cei ce în călcau legile nescrise ale prieteniei şi
care, în parte, se p relu n geau şi asupra oricărei relaţii de afa­
ceri sau de alt fel p e care i le prezenta viaţa. Până la urmă
ne-am instalat în C ip ru , şi acolo ni s-a alăturat Abdul Ba-
shur. Venea cu id eea aia cu steguleţele şi semnalele pentru
marina com ercială şi care, cu uşoare modificări de formă şi
culoare, foloseau con traban d iştilor pentru a comunica şi a
se ţine la cu ren t cu m işcările pazei de coastă. Am pus-o la
punct cu vasul H an sa Stern al lui Wito şi cu două cargouri
libaneze şi afacerea a m ers perfect. liona a sfârşit prin a avea
o relaţie am oroasă cu Bashur, în care ea avea un ton protec­
tor, iar bunul de A b d u l se com plăcea de parcă ar fi fost cel
mai norm al lucru cu putinţă. El, care stăpânea cele mai as­
cunse şi com plicate arte ale vicleniei, cu care levantinii se nasc
în sânge. A şa cu m n u m ai liona putea s-o facă, totul s-a pe­
trecut fără nici o d ificu ltate între noi si fără ca vechea si re-
ciproca stim ă pe care ne-o purtam Bashur şi cu mine să su­
fere oricât de p u ţin . Eu m -am stabilit o vreme la Marsilia ca
să duc m ai d ep arte afacerea cu semnalizările, ei au plecat
la Trieste să lichideze o moştenire a prietenei noastre. Moş­
tenire care s-a topit imediat cu impozitele şi amenzile care gre­
vau proprietatea în litigiu. „Iar eu care credeam c-am să moş-
135 j
teñese m ăcar castelul d in M iram ar! C ând colo, mi-au reve­
nit doar datoriile caban ei p ă d u ra ru lu i", zicea liona şi râdea
tare şi cu poftă.
Nu ne-am m ai văzut n işte ani, apoi, într-o zi, m-am cioc­
nit de ea în tim p ce n e u rcam în ferryboatu l care merge la
Insula M an. Cădea o in term in abilă p loaie scoţiană, din ace­
lea care dau strălucire verd elu i vegetaţiei şi atacă bronhi­
ile implacabil. N e-am refugiat într-o m ică pensiune din Ram-
say, eu cu patruzeci de grad e de febră şi o laringită care mâ
făcuse mut, ea învăţând să tricoteze nişte pulovere imposi­
bile, cu o mânecă m ai lungă decât cealaltă. Ne-a scos de aco­
lo Wito, trimis de Abdul. A m plecat la Rabat ca să-mi vindec
bronhiile şi să începem afacerea cu covoarele pentru banca
din Geneva. Pe urm ă lion a a p lecat în Elveţia, iar după câ­
teva luni ne-am dat întâln ire la A licante. Acolo am găsit-o
transformată în liona R u bin stein.
Avea darul să apară şi să dispară din vieţile noastre. Când
pleca, o făcea fără să ne sim ţim nici vinovaţi de ceva, nici
să avem vreun motiv să ne sim ţim înşelaţi. Când venea, adu­
cea cu ea un fel de provizie proaspătă de entuziasm, precum
şi talentul acela al ei de a îm p răştia într-o clipită toţi norii
care se strânseseră peste noi. C u ea o luai de fiecare dată de
la început. Graţie inepuizabilelor ei resurse de a ieşi din ori­
ce pasă proastă, aveam im presia că alătu ri de ea luam de
fiecare dată viaţa de la începu t, orice piedică dispărând în
mod providenţial.
I-am povestit perioada petrecută pe H ansa Stern şi moar­
tea lui Wito. „Ştiam. Ştiam de când l-am văzut prima dată.
Vieţii nu-i place să fie tratată astfel, de parcă ai aşeza-o în­
tr-o bancă de şcoală", s-a m u lţu m it să spu nă. Mi-am termi­
nat povestea relatându-i în cercările m ele din Panama dea
ajunge la capătul tunelului în care m ă aflam . Istoria cu vi­
zitiul vienez i-a produs o ilaritate de zile m ari. „îi ştiu atât de
bine, a spus apoi. Parcă-1 văd. Se uită la tine de parc-ar rămâ­
ne neplătiţi. Mai erau câţiva la Trieste. îi vedeam când mă du­
ceam la şcoală de mână cu tata. îl salu tau scoţându-şi pălă­
ria şi spunându-i foarte respectuos şi cu voce groasă de bas
rus: «Bună ziua, domnule conte.» Ştii, evident, că tata nu era
conte, dar la Trieste toţi îi spuneau aşa datorită ţinutei şi a
 purtărilor sale de o fiţer d e lă n cie ri." C ând i-am spus de Ab-
dul şi de lirele pe care m i le-a o ferit, ex act când trecea şi el
printr-o perioadă g rea, s-a m u lţu m it să clatine din cap şi să
surâdă drăgăstos, ca şi cu m ar fi fost la curent cu genero­
zitatea prietenului n o stru com u n . C ând m i-am terminat po­
vestea — insistase s-o ascu lte m ai întâi pe a mea — , liona s-a
dus să facă un duş şi s-a întors înfăşurată în prosop. S*a aşe­
zat pe m arginea p a tu lu i în faţa m ea şi a început să vorbeas­
că, cu o expresie serio asă şi absentă în acelaşi timp: „Poves­
tea mea e m ai sim p lă, G a b ieru le, şi m ai puţin interesantă.
După ceea ce tu num eşti «operaţiunea covoare» şi după ce-ai
plecat în Peru la tâm p en ia aia cu carierele de la Chiclayo, eu
am plecat la O slo, u n d e am o vară care avea un magazin
de produse co sm etice pe bază de alge marine. O poveste
din acelea pe care fran ţu jii le n u m esc a dormir debout. Aco­
lo am rămas doi an i, ca aso ciată a ei. A fost un eşec, era de
aşteptat. Cui p oate să-i treacă prin m inte o afacere ca asta
într-o ţară unde m ai b in e de ju m ătate din an e noapte, iar
femeile au ten de fetiţă şi statură de artilerist. La Oslo m-am
reîntâlnit cu Eric Brandsfeld, luxemburghezul acela care voia
să se însoare cu m ine în C ipru şi căruia tu i-ai explicat o noap­
te întreagă că eu n -av eam să fiu niciodată nevasta nimănui
şi că jumătate din viaţă m i-o arsesem deja în chestii foarte în­
depărtate de treburile casnice. Se pare că l-ai convins, cu toa­
tă încăpăţânarea lu i saxon ă incorigibilă. De data asta avea
intenţii m ai p u ţin am b iţio ase şi l-am însoţit în două călă­
torii la H on g-K on g. Era tot în afacerea cu perle, care-i adu­
sese bani buni când l-am cunoscut noi. Lucrurile s-au schim­
bat şi a trebuit să-şi schim be profilul de activitate. A înfiinţat
la Bruxelles un restaurant vegetarian. La început, a fost ca în
cazul cremelor de alge de ia Oslo, numai că în curând pe bel­
gieni i-a apu cat n ebu n ia curelor de slăbit. Au şi de ce, după
cum bine ştii. A sa că Eric a rămas definitiv acolo, cu o mină
de aur în m ână. Eu am plecat în Africa de Sud şi am pus pe
picioare un cabaret cu strip-tease care încerca să imite Crazy
Horse. Totul a m ers bine până când au început problemele
rasiale. A utorităţile m i-au cerut să concediez două superbe
haitiene care im itau un act sexual în timp ce vorbeau la te­
lefon. Era n u m ăru l forte al programului. Am preferat să li-

137 |
chidez afacerea şi să m ă în to rc la T rieste. Acum , n-are sens
să-ţi povestesc detaliat. D ou ă sau trei aventuri de rutină, din
cele pe care le începi ştiind d in ain te că n-or să dureze, şi to­
tuşi te arunci cu cap u l în a in te, d in p u ră inerţie sau crezând
că vor ajuta, poate, să aju n g i la altcev a, ştii tu. Un an mai
târziu am plecat în insulele C anare cu un tip care zicea că e
copil de bani gata şi m o şten ise o av ere la Tenerife. Nici co­
pil, nici bani gata, nici m o şten ire. U n im becil în toată regu­
la. Cu un stâlp de teleg raf p u team co n v ersa mai mult. Dar
în Canare am cunoscut o u n g u roaică văd u vă care mi-a pro­
pus să deschidem în P an am a u n boutique de modă cu mo­
dele autentice ale m o d iştilor celeb ri şi lenjerie de corp de
asemenea de m ărci exclu siv e. N ici vorbă despre lucruri la
mâna a doua sau de falsu ri. M i-a ex p licat că Panama era o
ţară pregătită pentru o astfel de afacere. D in ţările vecine ve­
neau tot mai des cliente bogate, cu g u st exigent şi rafinat, cu
totul altceva decât clasa m ijlocie de p ân ă acum . Ne-ampus
de acord, atât de acord în cât am a ju n s în pat. Aici trebuie
să recunosc că era o m aestră. N u m ai că a făcut prostia să se
îndrăgostească pe bune de m ine, cu scene de gelozie, plan­
şete şi drame în magyar care p u n eau clien ţii pe fugă, iar pe
mine mă epuizau de-a binelea, lăsân d u -m ă fără chef şi fără
energie. Ştii bine cum acţionează clim a de aici asupra ner­
vilor, parcă îi capitonează, parcă îi căp tu şeşte cu un fel de
spumă elastică prin care sem n alele din lum ea de afară pă­
trund târziu şi stins. M i-a luat ceva efo rt s-o conving că nu
eram eu persoana pe care o p lăm ăd ise fantezia ei înfierbân­
tată şi că n-aveam nici un fel de v ocaţie pentru a mă insta­
la într-un coşmar. Eu nu voisem d ecât să m ă distrez un pic
şi-atât. Ţipetele ei au ajuns până la cer. A m lichidat afacerea.
Acum două săptămâni s-a întors la Londra, hotărâtă să reia
un vechi amor cu o pianistă chiliană în care m ai demult tră­
sese cu pistolul. N-o nimerise, din fericire, dar avusese pro­
bleme serioase cu poliţia engleză. Aşa că, iată-m ă aici. în Ho­
telul Sans Souci, cu un cont la Ind ian T rade N ational Bank
care-mi permite să trăiesc, dacă nu lu xos, m ăcar fără grija
zilei de mâine. Şi-acum uite ce-ţi p rop u n : m âin e mergem
la Miramar, îţi plătim nota şi-ţi aduci aici lucrurile. Dacă ai
ce aduce, căci văzând cum erai îm b răcat îm i imaginez că
I 13*
 mare lucru n-a ră m a s. F o rm ă m o societate, ca de obicei. îm-
părţim tot ce câştig ăm d e p e u rm a talen telor noastre recu­
noscute şi-apoi v e d e m . D e a c o r d ? ". N ici m ăcar n-a fost ne­
voie să-i răsp u n d . E ra v e c h iu l p act care ne unise şi în alte
ocazii, ori cu b a n ii m ei, ori cu ai ei. Ştiam că treaba avea să
meargă ca pe ro a te. C a d e o b ice i.
într-adevăr, a d ou a zi n e a m d u s la H otel Miramar, am plă­
tit nota şi m i-am ad u n at vreo d ou ă căm ăşi, nişte pantofi de
tenis făcuţi p raf şi u n p a n ta lo n d e p ânză, fără formă şi pătat,
pe care le p ăstram m a i m u lt ca porte-bonheur decât cu inten­
ţia de a le folosi. D a ta u d in p erioad a m ea de la New Orleans
şi de pe H ansa S te rn şi n -a v e a m d e gând să m ă despart de
ele. Există ţoale ca re d e v in ad ev ărate am ulete: credem că ne
apără de rele, d e a ce e a n u n e în d u ră m să le aruncăm şi să ne
lepădăm de p u te rile lo r p ro tecto are, niciodată dovedite.
Viaţa cu liona urm a negreşit două niveluri, mai bine zis două
sensuri sim u lta n e şi p a ra le le . P e d e o parte, eram tot tim pul
cu picioarele p e p ă m â n t, a te n ţi, d ar fără ca asta să devină o
obsesie, la ce n e p u te a a d u c e fiecare zi ca soluţie pentru ru­
tina vieţii. P e d e a ltă p a rte , era im agin aţia, fantezia neţărm u­
rită care cre a , în m o d su cce siv , sp o n ta n şi surprinzător, sce­
narii, o riz o n tu ri d e s c h is e n e g re şit către o radicală răzvrătire
împotriva o rică re i n o rm a lită ţi scrise şi bătute în cuie. O sub­
versiune p e r m a n e n tă , o rg a n ic ă şi rigu roasă, care interzicea
cărările bătu te, tra se e le a g reate de m ajoritatea oamenilor, m o­
delele tra d iţio n a le în c a re se refu g iau cei pe care liona îi nu­
mea, fără e m fa z ă s a u a ro g a n ţă , d ar şi fără concesii, „ceilalţi".
Şi vai d e a c e la c a r e , lâ n g ă e a fiin d , d ăd ea cel m ai m ic sem n
că ar fi d o rit să u r m e z e a c e s te m od ele! în clipa aceea ea tăia
orice le g ă tu r ă , o r ic e re la ţie , o rice an g ajam en t cu cel care ar
fi căzu t în s lă b ic iu n e a im p a rd o n a b ilă şi nici nu m ai pom e­
nea de e l. A c e la s e d u c e a să în g ro a şe rân d u rile „celorlalţi",
adică nu m a i e x ista . C e lo r care trăisem cu ea ceva timp, o sim ­
plă p riv ire a e i e r a d e a ju n s p en tru a ne arăta că ne apropiam
de z o n a p e r ic u lo a s ă . în le g ătu ră cu asta A bdul obişnuia să
evoce o în tâ m p la r e c a re ilu stra perfect acest principiu ai prie­
tenei n o a s tr e : o d a tă , p e câ n d călătoreau îm preună, A bdul a
vrut să -i tr im ită u n u i a s o c ia t al său la o afacere unde acesta
lu ase to t c a im a c u l, o c a r te p o ştală în care să-i m u lţu m ească

139 |
pentru faptul că le perm isese să petreacă vara la o casă de-a
sa din insula Khyros. Când i-a întins cartea poştală ilonei ca
să semneze şi ea, aceasta l-a privit câteva secunde fix în ochi
şi s-a întors în baie să se pieptene. Fără un cuvânt, Abdul a
făcut ilustrata bucăţele şi le-a aruncat în closet. Episodul n-a
fost comentat decât după câteva luni, când i-am întâlnit la
Marsilia. Mâneam în port o langustă pregătită cu ulei de măs­
line şi usturoi, udată de un M uscadet destul de modest, dar
care transmitea totuşi o veselie reconfortantă, marină şi di­
rectă. Abdul a povestit incidentul pe un ton vesel şi glumeţ.
Râdea şi liona, dar când Bashur a term inat de povestit, ne-a
privit pe amândoi cu o expresie de M inervă supărată şi s-a
limitat să spună:
— A trecut printr-un mare pericol libanezul ăsta cu poli­
teţea sa mal placée. Şi-a riscat capul.
— Mi-am dat seama imediat, a spus Bashur ceva mai pu­
ţin vesel, luând o înghiţitură zdravănă de vin ca să disimu­
leze panica trecătoare adusă de cuvintele Ilonei.
Zilele treceau liniştit. Ploile s-au rărit şi-am intrat din plin
în vara splendidă a istmului, care are asupra mea efecte tai­
nice şi foarte eficiente de exaltare. într-o zi, i-am pomenit
Ilonei de economiile noastre, la care m i-a replicat: „Ştii ceva,
hai să lăsăm acum subiectul ăsta. Dacă începe să ne preocu­
pe, ştii foarte bine că n-o să apară soluţia. în plus, nu e nici
o grabă. Sigur, ştiu, nu e ăsta locul unde să răm âi o viaţă. De
fapt, un astfel de loc nici nu există. Cel puţin pentru noi. Par­
tea rea a paselor proaste, ca asta prin care ai trecut tu, e că
minează încrederea în hazard, credinţa în neaşteptat, condi­
ţii esenţiale pentru a găsi ieşirea. Lasă lucrurile să meargă,
cheia e ascunsă undeva acolo. Dacă o cauţi, pierzi capacita­
tea de a o găsi." Avea dreptate. Atunci m i-am dat seama cât
de jos căzusem, cât de înţepenite şi paralizate mi-erau resor­
turile mecanismului care conferă o încredere oarbă în desti­
nul nostru. Certitudinea aceea care mă salvase din situaţii mult
mai rele decât aceasta din care scăpăm graţie Ilonei şi ploii
care o adusese.
Făceam dragoste după-amiaza, cu răbdarea lentă şi mi­
nuţioasă cu care ridici un castel de cărţi de joc. După prăbu­
şirea torenţială şi eliberatoare a acestuia, depănam amintiri
| 140
 despre prieteni co m u n i, d e s p re lo cu ri p e care le îm p ărtăşi­
sem şi unde ne b u c u ra s e m p e v re m u ri, d esp re m âncăruri
de neuitat savu rate în lo c u ri d o a r d e noi cu n oscu te şi beţii
crunte sfârşite, in v a ria b il, la p o liţie sau la căp itănia p ortu ­
rilor. în am bele situ a ţii, to tu l se rezo lv a g raţie unei eficien­
te şi alternative su cce siu n i d e s o fis m e la care eram m aeştri,
într-o noapte ne-a a p u ca t râ su l am in tin d u -n e de dim ineaţa
aceea din A nvers, câ n d a ju n se se m la p o stu l de poliţie. A co­
lo, un jandarm b e lg ia n b la jin , cu n işte m u stăţi m ari arăm ii
încărunţite, o p riv ea p e lio n a cu o ch ii holbaţi şi nedorm iţi
cum îi explica, pe to n u l cel m a i serio s cu putinţă, că eu eram
fratele ei şi că to cm ai m ă sa lv a s e d intr-u n sanatoriu de psi­
hiatrie în care m ă în c h ise se ră p atro n ii vasului al cărui me­
canic al doilea eram . Voiau să răm ână cu banii la care aveam
dreptul prin con tract. B ietu l flam an d se scărpina în cap cu
un creion şi se uita la noi cu o incredulitate care, dintr-un mo­
ment în altul, se p u tea lăsa cu o am endă considerabilă sau
cu câteva zile d u p ă g ra tii. în ce le din urm ă ne-a spus să ne
cărăm şi să nu m ai p u n e m p icio ru l pe acolo. Ceea ce am şi
făcut, măcar în p arte: a n u rev en i la A nvers era de negân­
dit, căci pe atunci fo loseam portu l ca bază a incursiunilor pe
coasta bretonă şi can tabrică. A stfel, zi după zi, ne aminteam
de vremurile p etrecu te îm p reu n ă sau cu prieteni precum
Abdul, de care ne lega solid aritatea aceea de nezdruncinat
pe care o au oam enii care iau lum ea nu cum li s-a dat, ci cum
vor s-o alcătuiască ei.
Deşi pactul de a nu vorbi de finanţele noastre era respec­
tat riguros, am ân d oi ştiam că la Indian Trade National Bank
contul se m icşora in exo rabil. Nu era încă momentul să ne
alarmăm, dar avea să vină ziua când ce mai rămânea avea
să fie chiar u ltim a so lu ţie pentru a pleca din Panama. îna­
inte ca asta să se în tâm p le, trebuia să găsim soluţia magică
ce ne salvase în to td eau n a si în care credeam amândoi cu în-
/

crederea echilibristu lu i care a ajuns la jumătatea corzii. Alu­

zii fugare, scu rte tăceri, com entarii tangente cu ceea ce nu
trebuia m en ţio n at ind icau totuşi că eram preocupaţi de su­
biect, deşi reu şeam să nu ne strice ritmul vacanţei nelimita­
te pe care ne-o im pusesem . Dimineaţa, plajă la piscina hote­
lului, la prânz, m asa la Casa del Marisco sau la Matsuei, al cărui
sortiment d e su sh i era m ai m ult decât stimabil; după-amia-
141 |
za, siestă şi erotism care se term ina în am intiri plăcute, sea­
ra, cazinourile marilor hoteluri, m ai m ult ca să privim clien­
tela avidă de orientali şi sud-am ericani care-şi pierdea banii
de parcă ar fi fost la M onte C ario, dar cu maniere de străini
cuceritori. Ne terminam noaptea într-un mic cabaret de mâna
a doua unde, cu un efort de im aginaţie destul de modest,
se dezbrăcau nişte fem ei a căror naţionalitate ne jucam să o
ghicim, de cele mai m ulte ori fără succes: „chiliana uluitoa­
re" pe care o anunţa prezentatorul se dovedea a fi o târfă obo­
sită dintr-un bordel din M aracaibo, „senzuala argentinia-
nă" mărturisea a fi din A m bato sau din Cuenca, uneori din
Guayaquil, dar oricum ecuadoriană. Culm ea nepotrivirii am
atins-o când am făcut pariu că „uruguayana picantă" era co-
lumbiană, şi s-a dovedit că era, într-adevăr, din Tacuarembó.
Varietatea locurilor nu era m are, cu atât m ai puţin cea a fe­
meilor de pe scenă. Incursiunile noastre prin aceste locuri
s-au rărit, preferam să răm ânem într-un bar liniştit de la ho­
telurile Hilton sau Roosevelt, bând , fără grabă şi fără pau­
ză, cocteiluri cărora le m odificam puţin reţeta originală. Re­
zultatul heterodox era supus apoi unei meticuloase scări
valorice. Aşa s-a născut votca m artini botezată Panama Trail,
în care puneam, în loc de Noilly Prat, kirsch. Producea o eufo­
rie lentă, care ne-a făcut să socotim băutura printre cele mai
reuşite găselniţe din lunga noastră carieră de alcoolici măr­
turisiţi, fideli unei doctrine de gusturi şi reguli laborios atin­
se în urma multor încercări.
Primele semne abia perceptibile ale nevoii de a ne schim­
ba rutina care se prelungea mai m ult decât era cazul înce­
peau să apară în mod subteran, dar tot m ai vizibil. In loc să
mergem la piscină, rămâneam în pat, prelungind un somn im­
probabil, printre mângâieri eficiente, dar care nu erau decât
un pretext pentru a rămâne în cam eră. Barurile nu prezen­
tau densitatea barocă de posibilităţi la care se aşteaptă cei care
au frecventat porturile Mediteranei. Există un moment când
absenţa unui blanc cassis bun sau â unui negroni autentic te
descurajează de-a dreptul. La fel când aveam chef de un arâ
cu gheaţă şi încercam să-l înlocuim cu im itaţii ce nu reuşeau
decât să ne irite şi mai mult pofta înşelată. înainte însă ca si­
tuaţia să ajungă la punctul critic care n e-ar fi dictat o solu­
ţie radicală, liona a avut una din ideile ei sclipitoare.
| 142
 Villa Rasa si aaoianii ai

Eram în tr-o sea ră pe terasa din continuarea holu­

lui hotelului P an am a H ilto n , bând nişte beri Tuborg pe care
un chelner cu care eram în relaţii excelente ni le procurase
printr-o form ulă n eo b işn u ită p rin locurile astea. Căldura se
reverbera pe asfalt, d efo rm â n d im aginea taxiurilor care aş­
teptau vreun clien t care să aibă curajul de a merge la cum ­
părături sub soarele nem ilos. La intrare au oprit două micro­
buze din care a co b o rât echipajul com plet al avionului EXT
10 al companiei Iberia, care face escală la Panama. Ne-am ui­
tat la tipii atât de in con fu n d abil spanioli, cărora uniforma le
stătea tare rău. „N ici o uniform ă nu le stă bine spaniolilor, a
spus liona în replică la observaţia mea. Au prea mult carac­
ter, sunt prea rom an i din epoca lui Traian pentru a-i putea
ambala într-o îm brăcăm in te de genul ăsta, care, în schimb,
11 se potriveşte atât de bine saxonilor, de ajung să semene toţi
între ei, într-o m o n o to n ie care-i face anonimi. De exemplu,
şefa stew ardeselor de colo, pun pariu că o cheamă Maite, lo­
cuieşte la M ad rid , care nu-i place, are un frate în marina co­
mercială şi u nu l ju că to r de pelota." I-am spus că exagera şi,
oricum, n-avea cu m să-şi confirm e presupunerile. Doar nu
mă vedeam ducându-m ă la fata asta înaltă şi elegantă, cu păr
castaniu, ten bron zat şi umeri largi, ca s-o întreb nişte lucruri
atât de personale. liona a surâs vag şi nu mi-a dat atenţie. Că­
pătase dintr-o dată aerul acela de absenţă concentrată, indi­
ciu cert că punea ceva la cale. Ne-am terminat berea şi ne-am
dus la M atsuei să încercăm un Buta Dqfu bun care să ne mai
scoată din eternul sushi. Am vorbit puţin în timpul mesei, şi
mai puţin când ne-am întors la hotel. Ne-am întins în pat,

143
goi, sub ferestrele deschise spre o răcoare puţin probabilă.
Din tăcerea llonei mi-am dat seama că nu era momentul pen­
tru exerciţii amoroase. Am căzut într-un som n adânc, ajutat
de berea de la Hilton şi de saké-ul de la restaurantul japo­
nez. M-am trezit când se însera şi greierii îşi începeau me­
sajele indescifrabile. liona era sub duş. încerca să cânte o
melodie poloneză, înlocuind cuvintele uitate cu nişte lălăieli
aproximative. A ieşit înfăşurată în prosopul cu hieroglife egip­
tene pe care-1 cumpărase la bazarul Ben-R abi şi care s-a do­
vedit a fi fabricat în San Salvador. „O ricum , e de calitate ex­
celentă", spusese cu convingerea celor ce nu se lasă păcăliţi.
S-a aşezat pe marginea patului, aşa cum făcea când plănu­
ia ceva serios, a început să-şi perie părul şi mi-a expus pla­
nul urzit în timpul prânzului şi p erfecţionat, de bună sea­
mă, în timp ce eu dormeam:
— Maqroll, ştiu cum vom pleca de aici cu destui bani şi
muncă puţină. Adică, fără a trebui să facem ceva ce nu ne
place şi nici nu e cazul să încercăm . Fii atent şi nu mă între­
rupe. După ce termin, îmi spui cum ţi se pare. Ascultă: ideea
e să facem o casă de toleranţă cu fete care să fie numai ste­
wardese de la companiile aeriene care trec prin Panama şi
de la altele foarte cunoscute. Nu trebuie să faci mutra asta.
Ştiu la ce te gândeşti. Fireşte, n-or să fie stew ardese adevă­
rate. încă n-am luat-o razna de tot. Vom recruta fete dispuse
să intre în afacerea asta şi care să poată părea stewardese au­
tentice. Le vom comanda uniforme. Le vom pregăti vocabu­
larul meseriei, rutele companiilor, com ponenţa echipajului,
glume de rutină din timpul zborului şi din escale etc. Pen­
tru primele candidate, am o listă cu clientele de la buticul
pe care-1 aveam împreună cu Erzsébet Pásztory. Erau câte­
va deja băgate în viaţa galantă, cum spunea tata, iar altele
cu o certă vocaţie pentru asta. Pentru a atrage clienţii con­
tăm pe două grupuri de colaboratori, dispuşi să participe
pentru o sumă de bani pe care le-o vom da periodic: bar­
manii hotelurilor pe care i-am cucerit cu heterodoxia noas­
tră alcoolică şi şefii comisionarilor de la aceleaşi hoteluri,
dintre care mulţi prestează deja acest gen de servicii infor­
mative către clienţi. Da, da, ştiu, totul va trebui făcut cu o
discreţie riguroasă. Oricum, mai devreme sau mai târziu tot

Im
 apare politia. Am ceva experienţă de la boutique. Câteva fete
vor trebui să se sacrifice p e altaru l afacerii. Nişte bani îm­
părţiţi în mod strategic vor face restul. Casa trebuie s-o cău­
tăm în apropierea hotelurilor, într-o zonă rezidenţială, dar
cu magazine, restaurante şi ceva cluburi de noapte. Am vă­
zut deja în apropierea hotelu lu i nostru nişte străzi care în­
deplinesc criteriile. O să căutăm atent. Da, da, dacă află pro­
prietarii despre ce e vorba, o să facă scandal. Aş prefera să
dăm de unul cu care să vorbim sincer de la bun început. Miş­
carea în casă o să fíe câ t se p oate de discretă. Două, maxi­
mum trei fete în acelaşi tim p. Desigur, fără dans, în fiecare
cameră muzica se va au zi la volum ul stabilit de noi. Fete­
le se vor îmbrăca acolo, înainte de sosirea clienţilor. Iar aceş­
tia vor veni anunţaţi în prealabil prin telefon. Fetele nu vor
coborî din taxi sau din autom obil în faţa casei, ci ia colţul
cel mai apropiat, doar câte una, nu câte două, în nici un caz
conduse de prieteni, soţi sau de cine-ar fi. în timp, trebuie
să luăm în calcul şi reclam aţiile care pot veni din partea com­
paniilor aeriene. Dar nu vor avea sorţi de izbândă, şi-am să-ţi
spun de ce: uniform ele nu vor fi chiar identice cu cele ale ste­
wardeselor autentice; vor avea nişte modificări. Dacă clien­
tul întreabă, i se va spune că este o uniformă nouă care nu se
poartă decât pe an u m ite rute. Acum despre plată. Fata pri­
meşte cât îi dă clientul, evident. Dar acesta, când vine la în­
tâlnire şi înainte de a intra în cameră, trebuie să plătească o
sută de dolari pentru casă. La rândul ei, fata ne plăteşte o chi­
rie fixă, indiferent de num ărul clienţilor. Dacă un client se
fixează prea tare pe o fată, încercăm să-i explicăm de ce e greu
să o revadă: au m utat-o pe altă rută, e în concediu, face un
curs de perfecţionare la Miami sau la Tampa, ceva care să
sune profesional şi logic. Ideea e să rărim aceste întâlniri, nu
să le interzicem total. Dacă clientul vrea cu două în acelaşi
timp, i se va spune că asta e imposibil pentru că ele păstrea­
ză cu grijă secretul escapadelor şi nu vor să fie văzute de co­
lege, chiar dacă acestea sunt din altă companie. Mă rog, în
principiu. Un client cunoscut şi de încredere se poate bucu­
ra de avantaje excepţionale. Şi-acum, te ascult.
Eram uluit constatând că liona se gândise la toate aspec­
tele operaţiunii. Uitasem cât de talentată era în acest dome-
145 i
niu. l-am şi spus-o, ad ău gând că, m u lt m a i m u lt decât me­
canica însăşi a afacerii, pe care o v e d e a m v iabilă şi de o so­
liditate indiscutabilă, pe m in e m ă p reo cu p a altceva.
— Mă întristează că, dacă afacerea p ro sp eră, vom rămâ­
ne în Panama un timp n ed efin it. N -a m să răm ân aici toată
viaţa. Dacă Abdul reuşeşte să-şi rep u n ă pe picioare afaceri­
le, am cu el o grămadă de proiecte. în p lu s, m -am cam sătu­
rat de atmosfera asta. Aici nu se în tâ m p lă nim ic. Adică, se
întâmplă orice, dar nu ce m ă in teresează pe m ine.
— Aici suntem absolut de acord , G ab ieru le, a spus lio­
na lăsând peria pe pat. N ici eu n -am să răm ân aici toată via­
ţa. Mă cunoşti destul de bin e ca să ştii că d acă tu te-ai sătu­
rat, mie mi-a ajuns până aici — şi-a trecu t m âna peste frunte
cu un gest brusc şi grăitor — , dar trebu ie să strângem des­
tui bani ca să plecăm din Panam a scoţân d u -n e măcar tim­
pul investit aici. Tocmai ca să poţi încep e cu A bdul ceva care
să merite osteneala trebuie să ai b an i b u n i. D oar îi cunoşti
planurile. în fond, el a visat m ereu să fie un m ic Niarkos.
N-am putut decât să râd la observaţia atât de potrivită de­
spre ambiţiile bunului nostru prieten. Potrivită şi ironică, pen­
tru că, la fel ca noi, Abdul trecea de la un exped ient la altul,
fără a-şi împlini vreodată visele. Vise pe care noi nu ni le mai
făceam de mult. Era limpede că viaţa îţi rezervă mereu sur­
prize mult mai complexe şi im previzibile şi că secretul con­
stă în a le lăsa să vină fără a-ţi construi castele în Spania. Nu­
mai că Abdul, ca orice oriental care se respectă, era credincios
proiectelor sale grandioase pe care ni le exp u nea cu o elo-
cinţă şi o convingere delirante. D ar ăsta era alt subiect. Pla­
nul llonei era imbatabil. Pe m om ent n-aveam nici o obiecţie
de fond. Am hotărât să ne aruncăm în aven tu ră deplin în­
crezători în scopurile propuse.
N-a fost greu să găsim casa ideală. Stăpâna s-a dovedit a
fi o văduvă destul de în vârstă. La puţin tim p după ce înce­
pusem conversaţia, ne-am dat seama că trecutul îi fusese des­
tul de plin de episoade erotico-sentim entale în care conve­
nienţele nu păreau a fi reprezentat un ob stacol de netrecut.
Asta ne-a făcut să-i mărturisim liniştiţi folosinţa pe care vo­
iam s-o dăm casei. S-a mulţumit să ne întrebe dacă vom locui
şi noi în ea. I-am spus că fireşte, pentru a da casei aspectul

I
oricărei locuinţe d e fam ilie resp ectabilă şi liniştită. Ne-a ce­
rut chiria pe trei luni în ain te, asta pentru că n-aveam un ga­
rant care să sem n eze co n tractu l. A m fost de acord cu toate,
în scurt timp, am d eco ra t şi m o b ilat casa într-un stil în care
scopul evident era ag rem en tat de anum ite fantezii meridio­
nale ale Ilonei care făceau casa destu l de locuibilă. La par­
ter se găsea un salo n d estu l de vast, prevăzut cu un şemi-
neu. Chestie care, în plină zonă tropicală, ne-a amuzat peste
poate: „Doar în A m erica, M aqroll, doar în America e posi­
bilă o aberaţie în cân tăto are ca aceasta", spunea liona uitân-
du-se la cadrul din piatră care îm podobea, cu un baroc trăs­
nit, pretenţia aceasta de eleganţă europeană a construcţiei.
Din salon treceai într-o sufragerie pe care am aranjat-o pe post
de alt salon, m ai m ic, u n d e clienţii urma să se întâlnească
cu aleasa lor. A cest salonaş era despărţit de salonul principal
printr-o uşă pliantă. D ouă încăperi de la parter şi camera ser­
vitoarei au fost aran jate ca dorm itoare, fiecare cu baie pro­
prie. La etaj locu iam lion a şi cu m ine, în două camere des­
părţite de o baie com u n ă. Aveam şi o terasă care dădea spre
o grădină părăsită care ţinea de casa de alături, în partea din
spate. în altă în căp ere, tot de la etaj, am improvizat o bucă­
tărie şi un bar b in e aprovizionat. Problema personalului de
serviciu a fost rezolvată tot de liona, foarte simplu. Stăpâ­
na casei ne vizita din când în când pentru a vedea modifi­
cările propuse, pe care le aproba cu un zâmbet între mulţu­
mit şi visător. Când liona a deschis subiectul serviciului, doña
Rosa, căci aşa se nu m ea văduva, a spus că i-o oferea pe una
din cele două negrese pe care le avea acasă. Urma să vină
în fiecare zi ca să facă curat în camere şi, dacă era cazul, în
apartamentul nostru . Era o soluţie ideală. Mai aveam nevo­
ie doar de un b ă ia t care să primească clienţii. Un comisio­
nar de la hotelul Sans Souci, pe care-1 cunoşteam bine şi care
ne sim patiza, a accep tat să vină la noi.
liona avea ceea ce eu num eam „darul botezatului": pu­
nea locurilor şi persoanelor nume inventate de ea, care sfâr­
şeau prin a răm ân e definitive şi consacrate. Casa s-a numit
astfel Villa R osa. Pesem ne că am făcut o mutră ciudată, pen­
tru că liona a sp u s im ediat:
147 |
 — Ştiu că sună cât se poate de vulgar, d ar trebuie să oma­
giem stăpâna casei şi num eroasele ei clipe de... avânt, nu crezi?
N-am fost foarte convins, d ar era in u til să insist. Băiatul
pe care l-am angajat, având n u m ele a tât d e com u n de Luis,
a ajuns să se chem e Longinos. Era m ăru n ţel, dolofan, bru­
net, cu trăsături foarte regulate şi cam efem in ate. La o pri­
mă privire noul num e nu i se p otriv ea d efel, dar, cu timpul,
ne-am obişnuit şi noi, şi el. A sta se în tâ m p la m ereu cu „bo­
tezurile" Ilonei: trebuia să treacă o v rem e ca să le prinzi ha­
zul indiscutabil si revelator.
t

Când totul a fost gata, ne-am m u tat la Villa Rosa. liona a

intrat în legătură cu falsele stew ard ese. V orbea de un „per­
sonal de bază de disponibilitate im e d ia tă ". C hestie care mă
făcea să mă gândesc la politicieni şi, m ai ales, la economişti:
în momentul în care dai num e unei activităţi, aceasta dobân­
deşte o existenţă ireductibilă, o viaţă im ed iată şi m ai presus
de orice îndoială. Mai răm ânea p roblem a uniformelor. Eu
am dat soluţia şi am insistat să-m i fie recu noscu tă contribu­
ţia aceasta fundamentală. Longinos avea am ici m ulţi şi buni
printre băieţii de la hotelurile unde dorm eau echipajele. Gra­
ţie lor a reuşit să scoată pentru câteva ore uniform ele lăsate
de stewardese la spălat şi călcat. O cro itoreasă care lucrase
la boutique, unde făcea micile m odificări ale hainelor vându­
te, a copiat costumele şi a făcut sch im bările ceru te de liona,
în câteva zile, uniformele erau gata. N e-am apu cat atunci să
mergem din nou prin barurile hotelurilor principale. Aici în­
cepea etapa delicată a afacerii, ştiut fiind că poliţia e în con­
tact permanent cu barmanii, chelnerii şi m ai-m arii peste co­
misionari, care constituiau o sursă nepreţuită de informaţii.
Astfel că aceştia trebuiau să fie cointeresaţi de la bun înce­
put cu destui bani pentru a nu sufla nim ic autorităţilor. Am
procedat cu multă fereală şi, după câteva zile, au început să
sune telefoanele. Personalul feminin era pe ju m ătate instruit,
afacerea a început, lent, după cum ne aşteptam , d ar fără pie­
dici şi pe o bază trainică.
Doña Rosa îşi făcea apariţia periodic. Se distra pe cinste
cu întâmplările pe care i le spuneam despre ceea ce ea nu­
mea „traficul nostru de stewardese". Trebuie să mărturisesc
că multe lucruri le-am uitat, poate din cauza sfârşitului ca-

I 14t
 tastrofal, din ale căru i co n se cin ţe n -am să-m i revin nicioda­
tă complet. Păstrez d eci o am in tire destul de confuză din pe­
rioada aceea, îm i vin în m in te d o ar câteva chipuri, câteva
glasuri şi câteva episoade notabile. A m început cu cinci pros­
tituate. Fiecare se p otrivea p erfect cu genu l liniei aeriene pe
care se presupunea că o reprezintă. O nubiană născută la Ma-
racaibo din tată texan şi m am ă p ortu gheză, vorbind o en­
gleză destul de accep tab ilă, im ita la perfecţie stew ardesele
de la Panagra. O bru n ă cu ten u l de culoarea tutunului, tră­
sături clasice şi păr n egru şi d rept strâns într-un coc vag an­
daluz se potrivea şi ea fo arte b in e cu uniform a care se pre­
supunea a fi a co m p a n iei K L M . I-am inventat nişte părinţi
în Aruba şi un vag trecut universitar la Barranquilla. De fapt,
era din Puerto L im ón şi se d escu rca acceptabil în engleză.
Pentru companiile colu m bien e şi venezuelene, treaba a mers
mai uşor. Cu două p an am eze şi o salvadoriană ne-am des­
curcat destul de b in e. Toate o ştiau pe liona de la boutique.
încă de pe atunci îi su g eraseră că aveau nevoie să-şi rotun­
jească veniturile. Ieşeau u neori cu câte un om de afaceri în­
tâlnit la bar la H ilton sau la C ontinental, dar asta nu le ajun­
gea să plătească roch iile şi alte cheltuieli destinate păstrării
spoielii de resp ectabilitate, indispensabilă pentru a atrage
clienţi generoşi. F orm u la de la Villa Rosa venea să le rezol­
ve problema.
îmi amintesc şi de prim ul obstacol de care ne-am lovit, din
care am scăpat graţie unei providenţiale coordonări între lio­
na şi Longinos. în tr-o noapte, pe la unsprezece, a venit un
client care sunase deja de două ori, dar nu reuşise să se în­
tâlnească nu mai ştiu din care motiv cu stewardesa de la KLM.
Pentru seara aceea, întâlnirea era în sfârşit stabilită. A sosit
ceva mai devreme. Longinos a urcat s-o caute pe liona, cu ochii
holbaţi de spaim ă. Avea şi de ce: se pare că clientul cu pri­
cina lucra chiar ia KLM . Longinos îl cunoştea, îl văzuse adu­
când echipajele la hotel. liona a coborât să înfrunte situaţia,
lucru deloc uşor. într-adevăr, musafirul nostru lucrase la
KLM, la departam entu l de transport. Nu mai lucra acolo,
avea propria sa afacere la Colón, era agent vamal. liona, pro­
fitând de m inutele răm ase până la apariţia aşa-zisei fete din
Aruba, a reu şit să afle că tipul era îndrăgostit şi ardea de
149 |
gelozie pentru un vechi şi n e d e c la ra t a m o r d e pe vremea
când lucra la com p ania a eria n ă o la n d e z ă . C ăuta cu dispe­
rare o stewardesă care-1 tra ta se m ereu cu refuz. Era sigur
că era vorba de cea care v en ea la V illa R osa, aşa-i citise cu
vagi aluzii în cărţile de taro t o p re z ică to a re , aluzii pe care
disperatul am orez le in terp reta în felu l său . Printr-un sem­
nal stabilit cu Longinos, liona a fost în ştiin ţată că fata se afla
deja în salonaş. I-a oferit clien tu lu i un w hisky, ca atenţie din
partea casei, şi a ieşit să vorbească cu fem eia. în doar câteva
minute, aceasta si-a sch im b at u n ifo rm a si a revenit în salo-
naş. liona s-a întors la clien t, e x p licâ n d u -i că amica de la
KLM nu putuse veni: era la un cu rs d e perfecţionare la Am­
sterdam. Dar îl aştepta o fată în cân tăto are de la Avensa, care
venea aici pentru prim a d ată. O m u l a p leca t cu lacrimi în
ochi, absolut distrus. A bălm ăjit câteva vorbe şi a plătit suma
convenită.
Incidentul ne-a deschis o ch ii asu p ra p o sib ilelo r compli­
caţii care se puteau ivi cu o am en i d in co m p an iile cărora le
foloseam numele.
— Trebuie să folosim uniform e d e la firm ele care nu sunt
reprezentate aici. Vom spune că e v orb a d e echipaje în tran­
zit, care se duc să preia un avion care a a v u t o avarie în altă
zonă din Caraibe. — liona găsea m ereu so lu ţii imediate, în
care credea neştirbit. I-am spus că asta era d e natură să sca­
dă interesul clienţilor şi să nască în d o ieli asu p ra „ofertei de
bază''. Mi-a replicat cu un ton u şor con d escen d en t: Vai ce
inocent eşti, Gabierule! Nici nu-ţi im ag in ezi câte sunt dis­
puşi să creadă bărbaţii când e vorba să-şi b ag e o cumătră în
pat. Dacă ţi-aş povesti...
Altă dată ne-a sunat barm anul de la H o tel Regina să ne
spună că urma să ne contacteze un clien t fo arte special: un
turc din Anatolia, orb, putred de b ogat, care gestiona mari
capitaluri ale unor parteneri care aveau în cred ere în flerul
său infailibil de a investi în docu m ente b an care, cu profit
considerabil. Trăia mai mult în avion, u rm ân d u -şi intuiţia.
Voia două femei în acelaşi timp. O m ul a su n at în scurt timp,
i-am răspuns într-o turcă mai m ult d ecât v ag ă. El a conti­
nuat atunci într-o franceză im pecabilă. M i-a con firm at do-
| ISO
 rinţa sa, i-am spus că aveam să-l sun a doua zi ca să-i con­
firm ora întâlnirii. Pe urm ă i-am relatat Ilonei conversaţia.
— Avem două problem e, a zis ea, care nu ţi-au trecut prin
minte şi sunt critice. Prim a, dacă e orb, precis o să vină cu
cineva care să-i slujească de ghid; asta se poate rezolva, îl vom
pune să aştepte în salon în tim p ce fetele se ocupă de efen-
di-ul anatolian. A doua: dacă e orb, a călătorit atât de mult şi
are o slăbiciune pentru stewardese, precis cunoaşte uniforme­
le după pipăit. E posibil ca asta să fie marea lui plăcere, mai
ales dacă e bătrân, cum şi pare să fie. Orbii sunt extrem de
suspicioşi. Orice schim bare de uniformă îi va trezi bănuieli­
le. Basmul cu m odelul nou care se poartă doar pe anumite
rute n-o să-l înghită uşor. Am să fiu de faţă când trece în sa­
lonaş şi cunoaşte fetele. Vom vedea. Turcii sunt ai dracului,
dar la Trieste îi m anipulam după cum voiam, altfel ne-ar fi
înghiţit cu secole în urm ă.
Omul a sosit la tim p, la şase după-amiaza, aşa cum con­
venisem. Era însoţit de o fem eie care se vedea de la un ki­
lometru că e soră-sa: acelaşi păr creţ şi roşcat, aceiaşi ochi
bulbuca ţi, ai ei verzi ca sticla, ai lui acoperiţi de o peliculă
albicioasă. Omul trebuie că avea optzeci de ani bătuţi pe mu­
chie, dar acea forţă levantină care te face să arăţi tot de şai­
zeci şi cinci de la un punct încolo. Aşa ating adesea şi suta.
Mor de stop cardiac în patul unei amante sau în spatele tej­
ghelei. Sora era ceva mai tânără şi nu zâmbea deloc. A cerut
un ceai, în timp ce fratele trecea în salonaş însoţit de liona.
Cele două fete rezervate pentru efendi s-au ridicat în picioa­
re. După cum prevăzuse liona, turcul s-a apropiat de ele tre-
cându-şi atent m âinile peste ele, pipăind fiecare nasture şi
fiecare insignă, insistând pe bust şi pe coapse. Examenul ter­
minat, s-a întors spre liona cu un zâmbet lent şi maliţios:
— E sim patic trucul, foarte simpatic. Astea sunt stewar­
dese aşa cum sunt eu Atatiirk. Dar sunt drăguţe şi tinere, cu
carnea tare, aşa cum nu prea vezi pe aici. Şi dumneata, cu­
coană, eşti din Trieste, nu-i aşa? Sau din Corfú? Nu, din Trieste,
a spus, în tim p ce-i mângâia mâinile cu o delicateţe pe care
n-o folosise cu prostituatele.
__Da, su nt din Trieste, dar cum v-aţi dat seama?
151 |
 — După accent, m adam e, d u p ă a cce n t şi d u pă piele, doar
femeile din Trieste îşi p ăstrează p iele a atat de elastică şi dc
fină. Şi cele din Corfú, n u m ai că acelea v o rb esc cu un accent
oribil. Bun, să m ergem în d o rm ito r.
Fetele l-au încadrat, în tim p ce el le p ip ăia fesele şi pân­
tecul, repetând încet, cu un accent cam bolovănos, dar nu lip­
sit de graţie: „Foarte b u n tru cu l ăsta, foarte bu n. Ah, ces tries-
tin s, tres malins, tres mal ins!"
a

In timpul ăsta, soră-sa bea ceai d u p ă ceai, pe care liona i

le servea într-un pahar mare, lucru care părea s-o mulţumeas­
că pe deplin. Nu vorbea decât un dialect din Anatolia, pe care
n-am reuşit să-l descifrăm . D upă m iezu l nopţii, omul şi-a fă­
cut apariţia, escortat de fem eile care râd eau la o glumă a tur­
cului. Acesta a luat-o pe soră-sa de braţ şi s-a despărţit de lio­
na sărutându-i mâna cu o reverenţă foarte fin de siecle. Fetele
au mai rămas puţin să bea o cafea şi să m ăn ân ce nişte sand­
viciuri aduse de Longinos. Erau d ou ă co starican e recent re­
crutate de liona. Aveau sim ţul u m orului, erau degajate şi au-
tosuficiente, la fel ca m ulte dintre co m p atrio atele lor. Ne-au
povestit cu lux de am ănunte isp răv ile ero tice ale clientului
lor. Prestaţia vigurosului octogenar fu sese excepţională. în­
ceată sa înţelepciune de harem le trezise entuziasm ul. Sigur
că nu crezuse în basmul cu stew ardesele, avea dubii încă de
când telefonase. Dar a luat totul în glum ă şi le descrisese amă­
nunţit tovarăşelor de pat caracteristicile u n iform elor de pe
principalele linii aeriene: încă o dată, lio n a in tu ise corect.
întâmplarea asta ne-a făcut să ren u n ţăm trep tat la a mai
folosi numele liniilor aeriene prea cunoscute. Era un risc inu­
til şi supărător. Experienţa ne spunea că, d e fapt, nu era ne­
voie să menţionăm nici o com panie în m od exp licit. în ma­
joritatea cazurilor, clienţii se m ulţumeau să ştie doar că fetele
erau stewardese, compania pentru care lucrau chiar că era un
detaliu secundar. Cu excepţia blondei din M aracaibo, a bru­
netei cu vag coc gitan şi a încă uneia, care se potriveau anu­
mitor naţionalităţi şi companii, restul p erson alu lu i a sfârşit
prin a folosi o formulă de a cărei paternitate iarăşi m ă mân­
dresc: ajungea să-i spunem clientului că fata nu era încă an­
gajată la nici o companie şi că zbura, ca antrenam ent, urmând
o şcoală de stewardese cu baza la Jacksonville. C a de obicei,
| 152
 liona avusese dreptate: clie n te la n o astră nu era atât de avi­
dă să verifice autenticitatea ofertei, era de aju ns ca fem eia să
aibă un aer cât de cât co sm o p o lit, ch iar su perficial, şi să aibă
calităţile prezentate d e b a rm a n sau d e şefu l com isionarilor
de la hotel şi pe care im a g in a ţia clien tu lu i le anticipa. Cum
de asemenea era de aşteptat, în scu rt tim p vestea a început
să meargă, răspândită de agenţii de turism , de oamenii de afa­
ceri care călătoreau p e rm a n e n t, d e co n tab ilii firm elor am e­
ricane şi de soţii plini de b a n i care călătoreau şi ei sub di­
verse pretexte. Cu toţii făceau să circule telefonul de la Villa
Rosa, lucru care a făcu t to t m ai p u ţin n ecesar aportul per­
sonalului hotelier. N -am ren u n ţat totuşi la cei care ne aju­
taseră la început, din fid elita te şi sim p atie.
Ca un act de d rep tate şi d e gratitu d ine, este im perios ne­
cesar să vorbesc m ai m u lt d esp re cel care a ajuns să joace la
Villa Rosa un rol prepon d eren t, care l-a făcut nu doar de ne­
înlocuit, ci şi un co m p an io n a căru i inteligentă solidaritate
ne făcea să-i fim tot m ai recunoscători şi uluiţi de admiraţie.
Vorbesc de Luis A ntero, L o n g in os pentru noi. Era din Chi-
riqui, păstrând de acolo vorba m untenească, între cântătoa-
re şi sâsâită, care-i sporea aspectul copilăros. Era singur la
părinţi. Tatăl îi m u rise cân d Longinos n-avea mai mult de
patru ani. Lucra la uzina electrică şi-a m urit electrocutat în
timp ce verifica un tran sform ator de pe un stâlp de la intra­
rea în oraş. O zi întreagă a răm as acolo cadavrul fumegând,
bălăbănindu-se în b ătaia vântu lu i ca o marionetă stricată.
Era prima am intire a lui L onginos. Şi-a petrecut copilăria
lipit de fustele m aică-sii, care se m utase la surorile ei necă­
sătorite, care s-au în g rijit de copil cu nişte răsfăţuri care l-au
marcat pe viaţă. Sp ân şi grăsuţ, gesturile lui aveau un ceva
feminin mai m u lt d ecâ t evident. Nu era homosexual, dar
părea să fie, căci adoptase în mod inconştient multe din miş­
cările si/ din felul de a vorbi al femeilor care-1 crescuseră. Avea
o ştiinţă infailibilă a celo r m ai secrete şi complicate cute ale
sufletului fem eiesc, lucru care i-a adus multiple şi foarte in­
vidiate cuceriri în tim pul şederii sale în ambianţa hotelieră.
Succes la care contribuia, în plus, o discreţie imbatabilă ce re­
zista chiar în situaţiile cele mai compromiţătoare. Dacă-i po­
meneai de num ele vreunei cuceriri care i se atribuia, făcea o
153 |
faţă atât de convingător de nevinovată şi de mirată încât ii
păcălea imediat pe cei care nu-1 cunoşteau atât de bine ca noi,
la curent cu talentele sale pe cât de rafinate, pe atât de ocul­
te. La puţin timp după mutarea sa la Villa Rosa, a început să-i
arate Ilonei un ataşament şi o adm iraţie care-1 făceau să ştie,
înainte ca ea să deschidă gura, ce dorea şi să ducă la îndepli­
nire dorinţele prietenei m ele cu o eficacitate perfectă. După
câteva luni, l-am făcut părtaş la câştigurile noastre, care spo­
reau notabil. Încet-încet, Longinos s-a ocu p at de recrutarea
noilor prostituate şi de controlul celor răm ase deja ca per­
manente. Le trata cu un amestec de rigoare şi complicitate prie­
tenească, ceea ce ne-a făcut pe noi să ne dezinteresăm trep­
tat de afacere. La început, liona s-a im p licat, dar era lipsită
de răbdarea şi de tactul necesare pentru a gestiona un perso­
nal feminin cu care, de fapt, nu prea avu sese de-a face. „In
definitiv, spunea, sunt ca nişte păsărele şi n-or să crească nici­
odată. N-are importanţă de unde vin. Le nasc tropicele, ma­
chismul latin şi lipsa de educaţie. întotd eau n a îmi e greu
să ghicesc cărei clase sociale îi aparţin, căci toate au un nu­
mitor comun: o proastă creştere irem ediabilă şi un caracter
maleabil şi capricios care le face imprevizibile. Nu că ar minţi,
dar nu ştiu cum să ajungă la adevăr. Tot tim pul rămân la ju­
mătate de drum. Elies me tapent sur les nerfs. In schimb, Lon­
ginos ştie cum să le ia şi scoate din ele lu cru ri care mie îmi
sunt de neatins/'
Pe măsură ce Hona se baza tot mai mult pe Longinos, aveam
mai mult timp pentru a fi îm preună. N e-am reluat obiceiul
de a face amor după-amiezele, iar noaptea să ne găsească fă­
când planuri şi imaginând proiecte m irifice, m urind de râs
de noi înşine şi de irealitatea acestora. liona slăbise, sânii ei,
mari dar fermi, erau mai evidenţi. Cum nu purta sutien, do­
bândise un aer de tinereţe nouă care-i şedea de minune. In­
trase într-o seninătate aurită care-o făcea să vorbească şi mai
puţin, vorbele ei devenind astfel şi mai categorice, iar defi­
niţiile şi mai nimerite. Pe Longinos îl num ea şi „Vizirul din
Mitilene", treptat blonda venezueleană a devenit „Bilitis",
iar bruneta din Puerto Limón, „Doña R efu g io", ceea ce pă­
rea să n-o încânte, deşi nu spunea nimic. Se m ulţum ea să în­
crunte sprâncenele ei dese, negre şi frumos desenate. Tot aşa,

I 1*4
 Villa Rosa a d even it „C asa M a lte z u lu i", în am intirea unui
vechi film cu M arcel D alio şi V iv ian R o m an ce, care ne m ar­
case amândurora a d o le sce n ţa . E u mi-1 am in team ca pe una
dintre primele m ele e x p e rie n ţe tu lb u răto are.
Tot graţie lui Longinos am reuşit să rezolvăm , fără proble­
me, episodul d elicat şi p atetic cu d om n u l Peñalosa. Istoria
merită povestită în d etaliu . C o n ţin e un am estec de duioşie,
tristeţe şi tâm penie, tip ic a n u m ito r p ovestiri clasice în care
ne recunoaştem în p len itu d in ea nesăbu itei noastre condiţii
de visători fără su cces, care luptă din răsputeri cu ceea ce
numim realitate, fără a afla n iciod ată cu ce se m ănâncă ea.
A

Intr-o dim ineaţă, n e lu am m icul dejun pe terasa din spa­

tele odăilor noastre, în con ju rată de m ari arbori de cauciuc şi
dafini de India din grăd ina alăturată, sem iabandonată. N ici­
odată nu văzusem pe n im en i în vegetaţia deasă, pe care am
botezat-o „jungla istm u lu i". A bsenţa m artorilor inoportuni
ne permitea să lăsăm ferestrele d eschise în tim p ce făceam
dragoste. După ce a b ătu t discret în uşă de două ori, Longi­
nos ne-a spus că trebuia să ne vorbească. La ora aceea trebu­
ia să fie vorba de ceva ieşit din com un: obişnuia să doarmă
până târziu, căci nu se cu lca în ainte de patru sau cinci di­
mineaţa. I-am zis să intre şi ne-a pus la curent:
— Tocmai a sunat un dom n care zice că stă la Hotel Con­
tinental. Vrea o în tâln ire pentru m âine.
— Bun, şi care e p roblem a? A ranjează tu.
— Problema e, dom nule, că omul era cam confuz şi părea
nehotărât. A pus tot felul de întrebări din care am dedus că,
ori e poliţai, ori n-a m ai avut niciodată o astfel de experienţă.
— Pentru D um nezeu, Longinos, l-a întrerupt liona, dac-ar
fi fost poliţai n-ar fi ezitat nici o clipă şi vocea i-ar fi sunat cât
se poate de n atu ral, ce, nu-i cunoşti?
— Ba da, doam nă, dar nu ştiu ce să cred. Parcă era pre­
ot, sau cam aşa ceva. I-am spus să sune iar peste un ceas. Ce-i
spun?
— D ac-ar fi preot, a spus liona, iar n-ar fi ezitat şi n-ar fi
lăsat să se ghicească nici o tulburare. Aranjează-i o întâlni­
re cu fătuca aia din C ali de la Lourdes. Cred că ştiu despre
ce e vorba.
155 |
 Longinos a plecat m ult m ai lin iştit, în tim p ce liona îmi
explica:
E un timid, Gabierule, un tim id . Ii cunosc ca pe copiii
mei. Vorbesc întruna, încurcă totul şi um blă prin lume îm­
piedicaţi ca nişte măgari orbi.
Mi-am zic că avea dreptate şi nu era nici un motiv de alar­
mă.
liona o botezase „fătuca din Cali de la Lourdes" pe o blon-
duţă pipernicită, cu chip nevinovat şi ochi albaştri spălăciţi,
foarte politicoasă, care îşi pleca p riv irile în jos de câte ori i
te adresai. Sâsâia s-urile ca la m unte. N e spusese că era de la
Caii, din Columbia, dar cred că pentru a profita de prestigiul
de care se bucura acest oraş de a avea fem eile cele mai fru­
moase de pe coasta Pacificului şi din zonele apropiate. Noi
ajunsesem la concluzia că era originară din podişul andin
şi n-o mărturisea, presupunând pe bună dreptate că asta nu
era în măsură să-i înfrum useţeze asp ectu l m ai curând mă­
năstiresc. Dar, din spusele clienţilor, am aflat că în pat era de
o înţelepciune babiloniană. Era foarte solicitată. liona o po­
reclise astfel destul de nimerit, deşi într-un m od cam profan.
A doua zi, omul a sosit punctual la întâlnire. La ora patru
după-amiaza, oră destul de neobişnuită pentru activităţile
de la Villa Rosa, Longinos a urcat şi m -a rugat să cobor:
— Cred că doamna a avut dreptate, dar e m ai bine să ve­
deţi şi dumneavoastră. N-am mai văzut un client ca ăsta.
într-adevăr, oaspetele nostru părea să vină dintr-o lume
în care Villa Rosa aparţinea inim aginabilului. M ic şi slab, cu
trăsături regulate, cu o mustăcioară dreaptă, vizibil vopsită,
care discorda cu părul cărunt ce fusese odată blond. Dom­
nul Peñalosa, cum s-a prezentat im ediat cu o candoare dez­
armantă, purta ochelari cu rame aurite şi avea gesturi auto­
mate şi în acelaşi timp lente, tipice celor care trăiesc printre
cifre şi registre de contabilitate. Avea cu el o servietă maro,
cu iniţiale aurite, neîndoielnic cadou de la firm ă primit cu
ocazia unei aniversări recente, un fel de „pentru primii două­
zeci şi cinci de ani petrecuţi cu noi, dragă dom nule Peñalo­
sa", fraza-tip a unui manager care, exact în perioada men­
ţionată, l-o fi ţinut pe bietul om într-un infern perpetuu de
nesiguranţă şi umilinţă. L-am invitat să ia loc. A m început
| 156
 Oconversaţie superficială, bună la destins nervii, despre cli­
ma din Panama şi scum petea generală. Om ul era pe bune
înspăimântat. Nu ştia unde să-şi pună servieta, nici ce să facă
cu mâinile sau cu picioarele. în fine, ceva mai liniştit, a ho­
tărât să fie sincer cu m ine:
— Uitaţi, dom nule, este pentru prim a dată în viaţă că mi
se întâmplă o, cum să zic, zburdălnicie de felul acesta. Sunt
auditor şef la o firmă contabilă care lucrează pentru compa­
niile aeriene. Am sosit aseară în Panama şi băiatul de la ho­
tel care mi-a adus bagajele în cameră mi-a spus de locul aces­
ta, unde se pare că vin stew ardesele să petreacă câteva clipe
cu persoane respectabile şi discrete. Mi-a dat numărul şi am
sunat. Daţi-mi voie să vă m ărturisesc că am avut mereu o
slăbiciune enormă pentru tinerele care fac această muncă.
Călătoresc mult cu avionul în ţară, dar acum e prima dată
că ies peste hotare. Am venit să fac o expertiză la o agenţie
care a inaugurat acum un an o linie aviatică în Panama. Sunt
căsătorit şi am două fete, una de zece şi alta de doisprezece
ani a scos din portofel o fotografie color a fiicelor sale,
fiecare pe o bicicletă, în faţa casei. în fundal se zărea neclar
o cucoană ce zâm bea cu un entuziasm resemnat.
— Foarte drăguţe fetele, mulţumesc, i-am zis înapoindu-i
poza. Eram pe punctul de a-i spune că nu ne găseam într-un
loc potrivit pentru etalatul pozelor de familie, dar mi-am dat
seama că orice observaţie de genul ăsta l-ar fi distrus. Tă­
cerea cam lungă a fost întreruptă de un zgomot uşor în sa­
lonaş. Fătuca din Caii venise să-l aştepte pe domnul Peñalo-
sa. Contrar tuturor principiilor afacerii, am simţit că trebuia
să-i explic m usafirului — cuprins iarăşi de o panică incon­
solabilă, cu siguranţă din cauza evidentei apropieri de ceea
ce fusese visul său de-a lungul multor ani de fantezii ero­
tice reprimate şi arzătoare — cine era tânăra care-1 aştepta:
— Este o fată foarte serioasă şi discretă, care vine destul
de rar pe aici. Lucrează la Panagra ca instructoare de steim -
dess şi e în trecere prin Panama. Mâine trebuie să plece la
Miami, la lucru. Puteţi avea deplină încredere în discreţia
ei, domnule Peñalosa. Fiţi liniştit în privinţa asta, simţiţi-vă
ca acasă. A m să vă trimit nişte whisky.
157 |
 Mii de m ulţum iri, d o m n u le, a răsp u ns el ceva mai li­
niştit, dar eu nu beau n iciod ată. N u ştiu dacă trebuie sun
teţi foarte amabil. ' ' n'
— Ba cred că trebuie, am rep licat pe un ton ce se voia
autoritar. Nume nu e mai potrivit decât un scoţian ca să rupă
gheaţa.
Bietul Peñalosa s-a sim ţit d ator să râdă, crezând că făcu­
sem un joc de cuvinte, ceea ce nu avusesem de gând, evident.
Auditorul a intrat în salonaş. L on ginos i-a prezentat fata, iar
eu am urcat s-o informez pe liona despre conversaţia avută.
Mi-a spus ceva despre reacţia im previzibilă a timizilor
în împrejurări de felul acesta, dar n -am dat atenţie. Trecuse
de miezul nopţii când Longinos a v en it din nou:
— Domnul Peñalosa zice că ar d ori să petreacă noaptea
cu fătuca din Caii. Ce ziceţi de asta?
— Sfătuieşte-te cu doam na. N u cred că e vreo problemă,
dar mai bine să-i ceri ei părerea.
Chiar atunci a intrat liona în cam era m ea, spunând:
— Trebuie să plătească dublu pentru toată noaptea şi spu-
ne-i că mâine dimineaţă trebuie să elibereze camera devre­
me. N-am de gând să-l am aici toată ziua.
— A plătit deja, doamnă. I-am spus că banii daţi iniţial erau
doar pentru câteva ore, a plătit im ediat. D ar e ceva ce mă
îngrijorează.
— Adică acum toţi ne îngrijorăm pentru dobitocul ăsta,
a izbucnit liona iritată. Să facă ce vrea, lăsaţi-1 în pace. Uitaţi
de nătărăul ăsta dacă nu vreţi să aju ngem ca el.
— Doamnă, a insistat Longinos fără să se intimideze, pro­
blema nu e tipul, ci servieta aia a lui. E plină cu bani, de aco­
lo îi scoate ca să plătească băutura. Precis că au ajuns la a doua
sticlă de Dewar's. Iar fetei i-a făcut deja cadou peste două
sute de dolari.
— Păi, cu asta trebuia să începi, puiule, a spus liona cu
vocea ei senină şi opacă anunţătoare de pericole. Gabierule,
coboară la tipul ăsta. Spune-i că nu vrem problem e. Să-ţi dea
servieta cu bani ca s-o încui în seiful de aici. îi dăm o chitan­
ţă. Când pleacă, facem socotelile şi pace bună. Nu e cazul să
vânture tot bănetul ăsta acolo jos. Acum vin alţi clienţi si tre*
buie să evităm orice complicaţie. Ţi-am zis eu , tim izii 'ăştia,
 oameni respectabili, taţi buni şi soţi exem plari, sunt un pe­
ricol al dracului.
Domnul Peñalosa a fost de acord cu toate şi ne-a încre­
dinţat servieta în schim bul unei chitanţe pe care a scris-o el
însuşi cu o caligrafie im pecabilă de contabil, deşi era destul
de ameţit. în dim ineaţa urm ătoare ne-a trezit Longinos cu
vestea că oaspetele nostru voia să rămână mai departe în ca­
meră, cerând în afară de fata din Caii şi pe cea care locuia
cu aceasta.
A

— îmi zice M atildita — aşa am aflat cum se numea fă-

tuca din Caii — că am ica ei e o dulceaţă şi de toată încrede­
rea, a adăugat Longinos, im itând vocea lui Peñalosa.
— O ştiu eu pe aia, a spus liona din baia care, ca de obi­
cei, avea uşa deschisă. Cheam-o, dar spune-i că dacă se mai
îmbată ca data trecută o dăm afară imediat. Ea a făcut scan­
dalul ăla cu brazilianul care a adus două sticle de curasao pe
care aproape le-a dat gata.
Au trecut trei zile. Peñalosa era tot în cameră şi contul creş­
tea. A cerut şam panie pentru a sărbători sosirea celor două
salvadoriene care se alăturaseră fetei din Caii şi amicei sale.
Totul se petrecea cât se poate de liniştit. Omul nu-şi pierdea
manierele. Le num ea pe com panioanele de cameră „dom­
nişoarele cabiniere". Chipul îi strălucea de o mulţumire pli­
nă de beatitudine, de o fericire neaşteptată şi inepuizabilă,
care a sfârşit prin a ne înduioşa. Finalul, previzibil, nu s-a
lăsat aşteptat. într-o seară au venit la Villa Rosa trei indivizi
cu moacă inconfundabilă de executivi de mare viitor. I-am pof­
tit în salon şi m -am pregătit să-i ascult. Veneau după Peñalo­
sa. Lucrau la com pania aeriană care îi comandase expertiza.
Banii pe care-i purta în servietă erau pentru a fi depuşi în-
tr-o bancă din Panama care n-a vea sucursale în alte ţări. Erau
destinaţi unor plăţi urgente. Acum trei zile îl căutaseră la ho­
tel fără să-l găsească. A doua zi au aflat că nu se întorsese
la el în cam eră. După nişte cercetări discrete, de dimineaţă,
băiatul de la hotel le spusese de numărul de telefon pe care
i-1 dăduse lui Peñalosa. Aşa au aflat adresa. Unul dintre ei aran­
jase, într-adevăr, o întâlnire cu Longinos, dar o anulase. Peñalo­
sa, mi-au spus, era un funcţionar de cea mai mare încredere.
Lucra la ei de treizeci de ani. Nu mai lucrase în altă parte. în­
159 |
cepuse ca simplu contabil. Avea o conduită ireproşabilă şi nu
făcuse nici un pas greşit. Se m ân d rea că îi era credincios ne­
vestei şi că fusese virgin la căsătorie. La rândul meu, le-am
relatat cum ne purtasem cu el şi i-am liniştit în privinţa ser­
vietei. le-am arătat copia chitanţei şi le-am spus că banii erau
la dispoziţia lor. Au achitat n ota, care depăşea două mii de
dolari. Şi-au manifestat dorinţa de a vorbi cu Peñalosa.
— Dacă permiteţi, am spus, vă sugerez să mă lăsaţi pe
mine să vorbesc mai întâi cu el şi să-i explic situaţia. Omul
bea de trei zile, mi-e teamă să nu-şi piardă controlul, deşi până
acum s-a purtat foarte corect.
Au fost de acord şi au răm as în salon să aştepte.
Când am intrat în cam eră, după ce am bătut la uşă şi am
spus cine sunt, am dat de o scenă în acelaşi timp înduioşă­
toare şi grotescă. Peñalosa, în chiloţi, înconjurat de fete, une­
le goale puşcă, altele în lenjerie intim ă, se lăsa mângâiat cu
o mulţumire de paşă. Le-am spus fem eilor să se îmbrace şi
să iasă, aveam de vorbit cu dom nul între patru ochi. Au as­
cultat fără să crâcnească. Peñalosa m ă privea cu o expresie
care trecea rapid de la m âhnire la o p anică teribilă.
— Ce se întâmplă, domnule, ce se întâm plă? Domnişoare­
le n-au făcut nimic rău, vă asigur.
l-am spus că nu de asta era vorba. Afară îl aşteptau trei
domni de la companie, veniseră după el. Gata să izbucneas­
că în plâns, omul a bâlbâit nişte scuze şi explicaţii vagi. Voia
să rămână aici pe termen nedefinit. Viaţa lui fusese o minciu­
nă interminabilă, o laşitate m eschină:
— Nu mi-a spus nimeni că există aşa ceva, domnule.
N-am avut habar. Vă daţi seama? Şi a în cep u t să plângă ne­
controlat, lacrimile i se scurgeau pe barba sură care, în trei
zile, îl îmbătrânise cu zece ani. Nu vreau să plec, domnule.
Vreau să rămân aici, aţi fost atât de am abili.
M-am apucat să-l îmbrac, tot încercând să-l conving că
nu-i puteam îndeplini dorinţa.
Lasă că veniţi altă dată, încercam să-l consolez.
Nu, domnule, n-am să mă mai întorc niciodată Nu ştiu
dacă o să-mi păstrez postul. Dar e bine. S-a term inat ştiu
Multe mulţumiri pentru tot. 'Ş
| 160
 A ieşit târându-şi p icioarele. N u l-am con d u s. A făcut-o
Longinos, cu curtoazia lui im p erson ală înv ăţată prin hoteluri,
p6 care ştia să o fo lo sească a tu n c i câ n d era cazu l.
întâmplarea cu dom nul P eñalosa a pus capac răbdării mele
pentru o viaţă care în cep u se d eja să m ă plictisească. Şi liona
ajunsese la punctul critic al răbdării pentru această afacere. Tra­
ficul neîncetat de fem ei a căror viaţă, destu l de elem entară, o
atingea şi pe a noastră, ad ău g ân d u -i un soi de coajă insipidă
făcută din istorii m ărunte, m eschinării calculate, gelozii pro­
fesionale şi din narcisism ul pe care ele îl alim entau cu presu­
pusele preferinţe ale clienţilor, a devenit o rutină asfixiantă. To­
tuşi, printr-o sim patie fem inină naturală şi solidară, printr-o
toleranţă pe care eu n-o aveam , nici n-o avusesem vreodată
pentru atmosfera asta de serai şi d e colivie de păsări, liona mai
avea resurse de generozitate pentru a suporta ceva ce mie îmi
devenea de nesuportat. Ea îşi dădea seam a şi, cu înţelegere dră­
găstoasă, încerca să-m i facă m ai uşoară existenţa aceasta care,
oricum, era lim pede că se apropia de sfârşit.
In timpul unui m ic dejun pe terasă, care s-a prelungit până
după prânz, am h otărât să exam in ăm situaţia şi să fixăm un
termen final. A m co n v en it să aşteptăm prim ele ploi ca să ne
despărţim de Villa R osa. D u pă ce liona a făcut bilanţul câş­
tigurilor noastre — ea se o cu p ase m ereu de această sarcină,
care-mi depăşea talentele şi înclinaţiile — am decis să împăr­
ţ i totul pe din trei, incluzându-1 pe Bashur. Să-i trimitem
imediat prietenului n o stru partea sa, ca să-şi poată rezolva
problemele. N oi aveam să ne punem banii într-un cont ban­
car pe termen de câteva luni, îm preună. Dobânzile rezultate
până în m om entul p lecării aveau să ajungă pentru drum şi
pentru a-i lăsa lui L on gin os o sum ă cu care să înceapă o afa­
cere care să-i dea in d ep en d en ţă. Prim ele ploi aveau să vină
peste vreo două luni. H otărârile luate şi faptul că stabilisem
un termen final şed erii noastre în Panama şi traiului la Vil­
la Rosa ne-a p rod u s o uşurare crescândă şi reparatoare.
— Ar fi curios de aflat, a spus liona, de ce ne afectează ceva
ce n-am sim ţit deloc că ar atenta la principiile noastre etice
atât de particulare. Plictisul vine din altă parte, din altă zonă
a fiinţei noastre.
— Cred, am răsp u n s, că e vorba mai curând de estetică
decât de etică. C ă fem eile astea se prostituează cu consim ­

ţi I
ţăm ântu l şi sp rijin u l n o s tru n u e treab a noastră. Ceea cee
greu d e to lera t e s te c a lita te a d e v ia ţă care derivă din aceas­
tă activitate, fo arte lu cra tiv ă , fireşte, d a r d e o monotonie ire­
m ed iabilă. în lu m ea n o a stră catolică-occid en tală se obiş­
nu ieşte să o p u i ca d o i p o li a n tite tic i p rostitu ţia şi căsătoria
în p ractică, privindu-1 p e u n u l d in tre aceşti poli atât de
aproape p recu m e ste a cu m ca z u l n o stru , antiteza se dizol­
vă şi se tran sform ă în tr-u n soi d e p aralelism aberant. Dar
cred că nu trebu ie să lu ă m trea b a asta asa de filozofic. Con-
/

statând că p ro stitu ţia e la fel d e co n v en ţio n ală precum că­

sătoria, nu facem d ecât să co n firm ăm că făgaşul itinerant ales
de noi si voinţa d e a nu refu za n icicân d ceea ce viaţa, sau
/ /

destinul, sau h azard u l, cu m v rei să-i sp u i, ne oferă în tre­

cere se d oved eşte m ă ca r e ficie n t p en tru a ne împiedica să
cădem pradă p lictisu lu i u n ei a cce p tă ri resem nate,
liona a ap lau d at v eselă:
— Bravo, Gabierule! C ând te hotărăşti să gândeşti, lucru­
rile se aşază fiecare la locul lor. Partea proastă e că imediat toa­
te se răstoarnă iar cu fundul în sus. D ar n-are importanţă, dacă
ştii să le pui la loc. O dată cu ploaia o să plecăm de aici. Pre­
cis că tu ai să te îngropi în vreo m ină în mijlocul cordilierei
sau în canionul prim ului fluviu de care dai, de unde o să te
apuci să-ţi contempli buricul şi să te divizezi în trei, ca un bonz.
— Du-te dracului, i-am spus, şi m ai dă-m i nişte ceai. Când
o să-ţi vină ideea să instalezi un bou tiqu e în Terranova am
să vin să te salvez. Şi în fond nici tu nu eşti departe de ches­
tii nebuneşti.
A venit lângă m ine şi, z b u rlin d u -m i p ăru l, m i-a susurat
la ureche cu accent provensal: „N e t'en fa is pas, Maqroll, on
sortiră d'ici passablement riches et ga com p te quand menteZ'1
La câteva zile după această discuţie pe terasă, la Villa Rosa
a ajuns mesagerul funest trim is de zei p en tru a ne readuce
aminte că nu ţine de noi să ne schim băm nici cu o iotă des­
tinul. A venit în chip de m uiere cu nu m ele slav şi evident fic­
tiv de Larissa. Zarurile se rostogoleau cu m u lt înainte de ho­
tărârile luate de noi pe terasă. A m aflat-o cu rând .

1 Nu‘fi fa<* griji, M aqroll, o să p lecăm d e aici d estu l

asta, totuşi, contează, (n. t.) d e bogaţi, iar

| Ié 2
 Larissa

Larissa a aju n s în tr-o d im in e a ţă , ap ro ap e de prânz.

Era trimisă de A lex şi d e b lo n d a d in M aracaib o . A ceasta apu­
case să-i spună d eja Ilo n e i d e s p re o fe m e ie n ăscu tă în C h a ­
co, de origine incertă, d a r ca re b ă tu s e lu m ea, vorbea câteva
limbi, ducea o viaţă fo a rte re z erv a tă şi avea un asp ect im ­
punător. Longinos a a d u s-o p e tera să , u n d e n oi făceam p la­
jă în costume de b a ie . P rim u l lu cru care m -a frap at la ea au
fost anumite trăsătu ri care o a sem ăn au cu lion a. A celaşi nas
drept, aceleaşi b u z e p ro e m in e n te şi b in e d esen ate, aceeaşi
înălţime şi aceleaşi p icio a re lu n g i şi b in e m od elate, care ex­
primau o forţă ela stică şi o tin ereţe in v in cib ilă. Totuşi, la o
privire mai atentă, m i-a m d a t seam a că asem ănarea era doar
superficială, d isp ărân d la un ex am en serios. Părul, de un ne­
gru intens, îi ajungea pân ă la um eri şi îl purta despletit şi vâl-
voi. Da, păreau să p ro v in ă din aceeaşi regiune, dar nu aveau
nimic în com un în afară d e această vagă asem ănare. Vorbea
răguşit şi cu u şu rin ţă. M ai m u lt d ecât inteligentă, dădea im ­
presia că posedă capacitatea foarte rară de a se orienta în ceea
ce era esenţial, d u rabil şi sigur, făcând abstracţie de toate ce­
lelalte. Foarte cu rân d n e-am d at seam a cât de greşită fusese
această părere. îşi p riv ea in terlocu toru l în ochi, dar nu la el
se uita. Vreau să sp u n că era m ai m ult decât o privire, părea
să-l caute acolo, cu o v iclen ie secretă şi răbdătoare, pe celă­
lalt, pe acela care n e însoţeşte mereu şi iese la iveală doar când
suntem singuri, p en tru a ne transmite anumite mesaje, a ne
topi anumite certitudini fragile şi a ne lăsa pradă unor perple­
xităţi greu de m ă rtu risit. Exact asta căuta Larissa, sondând
răbdător p en tru a sco ate la iveală ceea ce credeam şi spe­
ram că ră m â n e ascu n s.
1 «3 |
 A.

In tim p ce ne d ăd ea câ tev a ex p lica ţii de rutină despre in­

teresul ei de a lucra la V illa R o sa, d esp re experienţa în acest
domeniu la Singapore, Stockholm şi Buenos Aires, despre uşu­
rinţa ei pentru lim bile străine, p lu s alte precizări concrete,
m i-am dat seam a că, lu cru to tal n eo b işn u it, reuşise să aca­
pareze atenţia Ilo n ei. A m in v ita t-o să bea ceva, a cerut o ca­
fea tare. S-a aşezat pe u n scau n d e p ân ză, la umbra unui co­
pac uriaş care creştea în g răd ina d e alături şi ne acoperea
terasa. Florile lui căd eau în ju ru l fem eii, aureolând-o, pen­
tru o clipă, cu un portocaliu intens. A m avut impresia că efec­
tul făcea parte d intr-o ce re m o n ie secretă a cărei semnifica­
ţie îm i scăpa. D in u m bră, glasu l ei răgu şit avea un accent
senzual care m-a făcut să m ă g ân d esc la o ghicitoare care în­
cearcă să prezică v iito ru l in ce rt al u n o r trecători lipsiţi de
apărare. M -a su rprins a d re sâ n d u -m i-se direct:
— M erg des la un bar u n d e ven eaţi în iarna trecută. Nu
ne-am întâlnit niciodată. M ai exact, d oar o dată, dar nu m-aţi
văzut. Alex mi-a vorbit despre d u m neavoastră, mi-a spus că
stăteaţi la Pensiunea Astor. Eu stau foarte aproape şi-l cunosc
pe patron. Nu ştiu cum aţi reu şit să scăp aţi de el. Când cazi
în pânza de păianjen pe care o ţese în ju ru l cuiva pe care vrea
să-l ţină pentru afacerile lui sin istre, e foarte greu să o rupi.
— Dumneata ai reuşit? am încercat s-o surprind la rândul
meu.
— Eu n-am avut niciod ată n ev o ie d e el, nu m -aş lăsa pe
mâna lui.
Era o lecţie greu de înghiţit. liona m -a privit cu o expresie
de alarmă trecătoare, dar vizibilă. M i-am zis că era mai bine
să merg până la capăt, ca să ştiu cu cin e am de-a face:
— La un moment dat, am fost n evoit să lucrez pentru el.
Dar graţie amicului nostru com u n A lex am reuşit să scap la
timp şi m-am mutat.
— Da, la Hotel Miramar, a spus ea în tim p ce florile por­
tocalii continuau să cadă în jurul ei. D e treabă femeie, ecua-
doriana. Am stat şi eu acolo vreo două săptăm âni, când se fă­
ceau reparaţii la mine.
Era limpede că trebuia să tac. D eşi nu se instalase o riva­
litate anume cu această femeie, nid nu apăruse un conflict lim­
pede, iscat dintr-o subterană, dar in con fu n d abiiă nepotri-
| 164
 vire de caracter, în fru n tarea cu fem eia asta din Chaco, pe cât
de informată pe atât de p ru d en tă, era nechibzuită şi inutilă.
Dacă tot avea să lu creze cu n oi, era preferabil să păstrăm un
teren neutru pentru a nu avea problem e. liona, care urmă­
rise cu mult interes d ia lo g u l, a m u tat cu naturaleţe discuţia
spre detaliile legate d e u n ifo rm a pe care avea s-o poarte La-
rissa şi de povestea ce trebu ia inventată despre activitatea
ei de stewardesă.
— N-aş vrea să p ort nici o uniform ă, a spus femeia extrem
de hotărât, făcându-ne să aştep tăm o explicaţie. N-aveţi de­
cât să spuneţi că su n t in sp ecto area de serviciu. Că apar pe­
riodic pentru a controla cât de b ine sunt trataţi pasagerii. Voi
spune că lucrez p en tru C iv il A eronau tic Board, drept care
călătoresc incognito, d in raţiu n i evidente.
Treaba cu C A B-ul m i s-a părut cam nesăbuită şi i-am spus
că dacă era cineva care să rişte, ea era aceea. A fost de acord
imediat, ceea ce m -a n ed u m erit niţel. Era ceva la femeia asta
care-mi scăpa; nu atât p en tru că ar fi încercat să ascundă, ci
mai curând pentru că ap arţin ea unei lumi necunoscute mie
care, fără a fi ostilă, reprezenta forţe, curente, zone care con­
stituiau o térra in cógn ita p en tru m ine.
Când Larissa s-a rid icat ca să plece, s-a ridicat şi liona şi
a condus-o până la scară. A u traversat dormitorul vorbind
cu glas scăzut, în tim p ce liona o lua pe după umăr, un gest
pe care nu-1 văzu sem făcut cu nici o altă fată. Voia să pară
protector, dar era de parcă ea căuta sprijinul cuiva mai pu­
ternic decât ea.
La început, prezenţa Larissei n-a fost foarte vizibilă şi nici
n-a produs m ari schim bări în rutina Viile i Rosa. Venea ade­
sea dimineaţa şi stătea cu noi în timp ce făceam plajă pe te­
rasă. Ea, m ereu în um bră, pe scaunul ales din prima zi, în­
conjurată de florile portocalii care cădeau în jurul ei; noi, citind
sau continuând o conversaţie 0 în care de obicei treceam în re-
vistă orase si locuri cunoscute. Părerile Larissei erau tot tim-
/ /

pul vagi, încon ju rate parcă de o ceaţă din care amintirile nu

ies cu un desen clar, cu un volum definit. Exact invers decât
în povestirile şi am intirile Ilonei: dintr-o trăsătură, aceasta îţi
evoca un oraş, un peisaj, o insulă, o ţară. In cazul Larissei, ne­
claritatea se extind ea şi asupra existenţei sale din Panama.
165 !
N -am apucat să aflăm u n d e lo cu ia. Sin g u ru l lucru cert era câ
n-avea telefon aco lo , su n a d e la b a ru l p e care-1 frecventase­
răm am ând oi şi to t a co lo îi tra n sm ite a m întâlnirile stabili­
te pentru ea. A ltă cu rio z ita te a ei era că-şi selecta clienţii me­
ticulos, în fu n cţie d e a n u m ite c rite rii care ţineau de vârstă,
educaţie şi o rigin e. N e-o ce ru se d u p ă p rim ele vizite, cu gla­
sul ei de b arito n în că ld u ri şi cu a eru l ei absent:
— Vă rog, am să vă cer să n u -m i stab iliţi întâlniri cu băr­
baţi tineri. Prefer b ă rb a ţii m a tu ri, care s-au form at cel puţin
pe alte m eleaguri şi nu au m an ierele astea exuberante şi bruş­
te ale oam en ilor d in ţă rile d e p e a ici. D e asem enea, sub nici
un m otiv nu vreau să a m d e-a fa ce cu nord-am ericani sau
cu orientali. Ştiu, ştiu, nu e u şo r să afli toate astea la telefon,
dar dacă mă aju taţi un p ic şi p articip ă şi Longinos la trea­
ba asta, cu tim pul m ă o cu p eu d e restu l. A m să-mi formez
clientela mea exclu siv ă. E x istă u n tip d e b ărbaţi cu care mă
înţeleg foarte bine şi care se în torc m ereu . liona a dat să spu­
nă ceva, dar Larissa n-a lăsat-o. Ştiu bine, a adăugat cu un zâm­
bet care se dorea am abil, n ereu şin d d ecât să fie condescen­
dent, poate cer prea m u lte şi n u e în ob iceiu l casei să pui
condiţii. înţeleg asta. N um ai că, o să vedeţi, foarte curând n-o
să vă mai implicaţi defel şi, în schim b, ăsta va fi singurul mod
în care voi lucra cu rezu ltate b u n e p en tru toţi.
liona n-a mai zis nim ic, eu p riv eam n o rii care alergau pe
cer mânaţi de o briză care an u nţa v enirea ploilor.
Prin Longinos am aflat unde locuia nou a noastră achizi­
ţie. într-o zi m-au sunat de la bar să-m i sp u n ă că aveam co­
respondenţă: prietenii continuau să-m i scrie acolo. Longinos
s-a dus să-mi aducă scrisorile, iar când s-a întors, după un
timp destul de lung, a urcat să m i le dea, relatându-m i, amu­
zat si mirat totodată:
/

— Când am ajuns, Alex m-a rugat să-i duc doamnei La­

rissa un pachet lăsat pentru ea. Părea să conţină îmbrăcămin­
te de damă. Mi-a spus că trebuia să-l prim ească acasă, nu la
bar. Când i-am zis că nu-i cunoşteam adresa, s-a uitat la mine
neîncrezător, a ezitat un m oment, apoi m i-a indicat cum se
ajunge, trebuia să cobor pe Bulevardul Balboa, să trec de niş­
te străzi în direcţia nord şi să ajung la m alu l m ării; acolo, pe
o nucă plajă înconjurată de stânci şi stâlpi de cim ent care aveau
| IM
 menirea să pună stavilă m a reei, se găsea o barcă pescăreas­
că pe jumătate d istru să, sp rijin ită d e m arginea şoselei. Tre­
buia s-o chem de pe trotuar, avea să iasă să ridice pachetul.
Zis şi făcut. Am strigat-o, a scos cap ul pe hubloul singurei ca­
bine ce părea să fie cât de cât locuibilă şi m-a întrebat ce adu­
ceam şi cine îmi sp u sese u n d e stătea. I-am explicat şi a ieşit
să ia pachetul. Era în căm aşă d e n oap te şi plină de draci. „Să
nu te apuci să spui în d reapta şi în stânga unde stau, asta nu
e treaba nimănui. Să nu m ai pui piciorul aici. Stăpânilor spu-
ne-le ce vrei, vorbesc eu cu ei. Şi-acum întinde-o, mucosul dra-
cului!" Vorbea încet, de parcă nu voia să fie auzită, deşi nu
trecea nimeni pe acolo în m om entu l acela. Dar ce muiere fu­
rioasă! Să vedem ce basm o să vă toarne dumneavoastră.
— Nu-ţi face griji, l-a liniştit liona, nu e vina ta. Dacă n-a
vrut să ştim unde stă e treaba ei. N u mai calci pe acolo şi gata.
Longinos s-a retras, lăsându-ne tăcuţi. Mi-am amintit per­
fect de barca d istru să, în ţep en ită pe plaja plină de pietre şi
bucăţi de beton. O ved eam în fiecare zi de la fereastra mea
de la Hotel Savoy. M i-am am in tit de ceva ce-mi atrăsese
atunci atenţia, dar u itasem : în tim pul nopţii zăream uneori
o lumină slabă într-una din cabinele de lângă puntea de co­
mandă dărăpănată. M i-am am intit şi numele ambarcaţiunii,
pe o placă de bronz în n eg rită de la tribord se mai putea citi
cuvântul „Lepanto". M ă m irase discrepanţa dintre un nume
atât de sonor şi în cărcat de legendă şi resturile umilei nave
de cabotaj care zăcea ruginită şi aproape fără formă pe pla­
ja îngustă tran sform ată, din tim puri imemoriale, în groapă
de gunoi. L onginos o con fu n d ase cu bărcile de pescari care
ancorau în fundul golfu lui. Dar după anumite caracteristici
de construcţie, după form a hublourilor şi a celor două ţevi
de ventilaţie care m ai stăteau la locul lor printr-un miracol
de echilibru, nu era greu să-i ghiceşti originea: provenea din-
tr-un şantier naval din Toulon, Genova sau Cádiz. Cum de
ajunsese barca aici, eşuată lângă o faleză din Panama, era o
întrebare care, chiar dacă mi-o pusesem atunci, încetase să mă
preocupe. A cum , im aginea tristei epave ieşea din nou la ivea­
lă, dintr-un trecut im ediat, rupând uitarea binefăcătoare. Pre­
zenţă torturantă, ce se cerea descifrată cu groaza mistere­
lor delfice.
167 |
 După câteva zile, Larissa a vru t să ne vorbească. Tocmai
îşi expediase un client. A urcat ia noi, obosită şi vădind o iri­
tare căreia nu ştia să— i dea frâu. liona a liniştit-o treptat, făcând-o
să ajungă ia o stare de blândă epuizare, potrivită dialogului.
Era vizibilă influenţa pe care prietena m ea o avea asupra mis­
terioasei femei din Chaco. C u câteva cuvinte spuse ca din în­
tâmplare, reuşea să-i transm ită un calm şi un echilibru care
puteau să dureze zile întregi. în sen in ată de-acum şi gata să
ne dezlege enigma sălaşului ei, Larissa a început să vorbeas­
că. Povestea ei avea ocolişuri, labirintu ri şi scurtături care
se apropiau de o lum e vizionară deschisă ezoterismului de
care eu m-am ştiut apăra cu un instinct orb de a evita ha­
osul, care reprezintă unul din chipu rile m orţii, pentru mine
mai puţin suportabil, dar m ai letal.
— M-am îmbarcat pe Lepanto la Palerm o, a început Laris­
sa. Stătusem acolo câţiva ani, ca dom nişoară de companie
a unei nobile siciliene, prinţesa de la Vega y Hoyos, ultim vlăs­
tar al unui neam de granzi de España răm aşi în Sicilia după
ce insula n-a mai aparţinut coroanei spaniole. Bătrâna îşi le­
gumea o avere modestă cu zgârcenia unuia care ştie că, din-
tr-un moment în altul, poate ajunge la m izerie. Era posesoa­
rea unei culturi strălucite, citea în m ai m ulte limbi tot felul
de cărţi, dar de preferinţă clasice şi m arile texte istorice. Era
cam ţicnită. Când m-a angajat, încep u se să se intereseze de
spiritism şi de tot soiul de experienţe ezoterice. Faţă de mine
se purta cu o amabilitate distantă, datorată poate originii mele
latino-americane şi neobişnuinţei de a avea de-a face zilnic
cu alte persoane. Locuia singură într-un conac uriaş situat în
afara oraşului. O dată pe săptămână, un grădinar venea să
îngrijească parcul care înconjura reşedinţa al cărei aspect de
pustietate şi ruină producea o mare tristeţe. Bucătăreasa cea
bătrână, surdă ca o cârtiţă, gătea o m âncare din care lipseau
atât imaginaţia, cât şi cel mai elem entar sim ţ culinar. Prinţe­
sa îşi rupsese un picior pe când cobora scara principală, drept
care dăduse anunţ la ziar cerând o damă de companie. M-a
angajat imediat. Când a reînceput să m eargă, m-a rugat să
rămân: „M-am obişnuit cu dumneata, dacă pleci, o să-mi lip­
seşti , mi-a spus pe tonul acela foarte personal, în care se
amestecau insolenţa aristocratică distrată şi bruscheţea oa-
I
 menilor solitari care nu ştiu cu m să se poarte cu ceilalţi. M-am
hotărât să răm ân, d eşi m ă p lătea atât de neregulat că n-am
aflat niciodată ce salariu av eam şi nici când trebuia să-l pri­
mesc. Am ajuns să m ă pasionez de lectură tot citindu-i cu glas
tare, seara, în cam era ei. A desea m ă prindeau zorile. Dormeam
toată dimineaţa. D u p ă p rân z, n e plim bam prin parc. îmi po­
vestea vechi legen d e d e fam ilie, com plicate isprăvi de amor
ale bărbaţilor neam ului, a căror faimă sub acest aspect se mai
păstra şi acum în S icilia, cu ad ău giri populare de o cruzime
cam rustică. într-o zi, prinţesa de la Vega y Hoyos a murit în
urma unui stop card iac fu lm in an t. Când s-a întocm it actul
de deces, s-a aflat că îm p lin ise nouăzeci şi patru de ani. Nu
mi-am im aginat că era atât de bătrână, eu îi dădeam puţin
peste şaptezeci. N otarul care a lichidat afacerile prinţesei mi-a
înmânat sum a lăsată de aceasta prin testament. Oricum, era
mult mai m ică d ecâ t calcu lasem , deşi mă încurcasem si eu
în date şi plăţi p a rţia le, aşa că nici socotelile mele nu erau
prea demne de în cred ere. N otarul mi-a spus că puteam ră­
mâne în casă, până se hotăra ce să se facă cu ea. N-am fost
de acord. Fără com p an ia prinţesei, pustietatea dărăpănată a
conacului mă apăsa nespus. M -am dus în port să caut un va­
por care pleca, n-avea im portanţă unde. Am dat de Lepanto.
Am vorbit cu căpitanul, un tip din Cádiz, viclean şi vorbăreţ,
cu care, la capătul unei discuţii laborioase, am convenit asu­
pra preţului b iletu lu i. M -am aciuit într-un colţ de cală unde
mi s-a instalat un p a t rudim entar. S-a scuzat că singura ca­
bină disponibilă servea drept birou unui funcţionar de la o
agenţie navală coproprietară a ambarcaţiunii. Lepanto avu­
sese cert zile m ai bu ne. C ând m-am îmbarcat eu, deja ame­
ninţa să se ducă la fund la prima furtună care l-ar fi surprins
în larg. D ar p oate era vorba de o fragilitate înşelătoare, căci
l-am văzut înfru ntând furtunile din golful León fără proble­
me. C ăpitanul m i-a spus că mergea mai întâi la Genova, iar
de acolo la M allorca, unde urma să cobor. Am fost de acord
şi m-am dus să-m i aduc puţinele lucruri care mă aşteptau la
conac. în tim p ce-m i ocupam patul acela prăpădit din cala va­
sului Lepanto, nici prin gând nu-mi trecea că aveam să tră­
iesc acolo pân ă astăzi. Ceea ce mi s-a întâmplat pe acest vas
este atât de co m p licat şi vine din unghere atât de ascunse

1«9 |
şi de în tu n ecate a le n e ro stitu lu i, în câ t vi le voi povesti înce­
tul cu încetul. A cu m s-a fă cu t târziu şi restul rămâne de spus
în mai m u lte etap e. D e o ca m d a tă e d e aju n s să ştiţi că, intr-a­
devăr, locu iesc în ce a ră m a s d in L ep an to . Când aveţi nevo­
ie de m ine, vă rog să lăsaţi m e sa ju l la bar. Trec pe acolo în
fiecare zi. D oresc să n u fiu că u ta tă p e v as şi să nu veniţi aco­
lo. Nu vreau să a tra g a te n ţia , în ce rc să trec cât mai neobser­
vată posibil. Foarte p u ţin i ştiu că ep av a aceea e locuită. Dacă
se zăreşte vreo lu m in ă, lu m ea cred e că e vorba de un cuplu
care s-a refugiat aco lo să facă d rag o ste. D acă ar şti adevărul,
uim irea le-ar pu tea sch im b a v ia ţa .
După ce-a p lecat L arissa, n oi am răm as tăcuţi, gândin-
du-ne şi analizând nu d o a r ce n e p o v estise, ci şi ce ghiceam
în spatele u ltim elor ei cu v in te . A m răm as cu o senzaţie de
neplăcere vagă, care, pe m ă su ră ce se în n op ta sub cupola
vegetală a grăd in ii p ă ră site d e a lă tu ri, creştea devenind de
nesuportat.
— Hai să bem ceva, aici nu e d e stat, a propus liona.
Am colindat prin câteva locuri p e care le frecventam când
stăteam la H otel Sans Souci. C h eln erii şi barm anii ne-au pri­
mit cu o cordialitate u şor m irată. N e-am întors acasă ame­
ţiţi de alcool şi de som n, fără să fi reuşit să scăpăm de neliniş­
tea obscură produsă de cuvintele Larissei. în zilele următoare
am continuat să facem d em ersu ri p en tru lichidarea aface­
rii. Bashur ne-a confirm at prim irea banilor, în cuvinte în care
uşurarea se împletea cu recunoştinţa. A cea recunoştinţă care,
la oamenii din rasa lui, are intensitatea şi profunzim ea unui
act religios. Ieşise cu bine din toate n ecazu rile şi pregătea un
cargou pentru a transporta substanţe chim ice şi coloranţi. Nu
era exclus, ne anunţa bucuros, să ne întâlnim în Panama. Avea
să ne ţină la curent după ce vasul avea să fie gata la şantie­
rul naval din Anvers. îi alesese şi num ele: Fairy of Trieste.
— N-au leac levantinii ăştia, a spus liona, încercând să-şi
mascheze duioşia pe care i-o produsese gestul lui Abdul. Când
ies din cele o mie şi una de nopţi, se apucă să pună bombe şi
să lupte în munţi. Nu mi te imaginez, M aqroll, botezând ast­
fel un vas de-al tău.
I-am răspuns că, una la mână, a avea un v ap o r era ceva
cât se poate de improbabil în cazul m eu şi că, doi la mână,
| 170
 botezatul lucrurilor şi al p ersoan elor era talentul ei, nu al meu.
Rămânea problem a cu L o n g in o s. S e ataşase atât de mult de
noi, mai ales de lio n a , că ştia m c â t d e dureroasă avea să fie
pentru el plecarea n o a stră .
— Am să v o rb esc e u cu e l, a p ro m is liona. Dacă n-o fac,
eşti în stare să-l iei cu n o i, cee a ce iese din discuţie.
Avea dreptate, ca d e o b ice i.
într-o seară, la câtev a să p tă m ân i după conversaţia cu La-
rissa, aceasta a a v u t o în tâ ln ire cu un client de-al ei, admi­
nistratorul unui co n so rţiu b a n ca r scandinav cu sucursală în
Panama. Un viking u riaş şi b lâ n d , care saluta foarte ceremo­
nios şi părea gata să a d o a rm ă oriu nd e. La plecare, l-a rugat
pe Longinos să m ă ch em e, avea să-m i spună ceva personal.
Am coborât în salon. R ăm ânând în picioare, cu pălăria de paie
în mână, n o rv egian u l s-a lim ita t să-m i spună:
Cred că p rietena n oastră nu se sim te bine. Nu e o pro­
blemă medicală, e altceva. Vorbiţi cu ea, sunt sigur că puteţi
s-o ajutaţi.
Asta a fost tot. A p lecat ca hipnotizat. Noaptea tropicală
l-a înghiţit pe dată în larm a greierilor şi orăcăitul sincopat şi
banal al broscoilor ascu n şi în iarbă.
Chiar în seara aceea, Larissa ne-a spus continuarea poveş­
tii. La fel ca atunci când o văzusem prima dată, m-a tulbu­
rat iarăşi, acum şi m ai m u lt ca urmare a mărturisirilor sale,
prin zona aceea chinu ită şi întunecată pe care o simţeam la
pândă, ascunsă în spatele făpturii sale, a cuvintelor sale, a ce­
lor mai mărunte gesturi ale sale. Iar acum se mai adăuga ceva
nou, ceva care m -a n elin iştit şi pe care nu ştiam cum să-l
interpretez: m i-am d at seam a că liona se găsea, în mai mare
măsură decât m ine, învăluită în plasa cumplită întinsă de La­
rissa. Că respira, cu o naturaleţe alarmantă, aerul acela pe
care-1 răspândea, ca o răsuflare letală, femeia care venise la
Villa Rosa ca un m esag er trim is din Hades. De aceea mi se
pare necesar să reprod uc amănunţit această istorie tulbu­
rătoare. Sp u n ân d u -i eu Ilonei despre temerile scandinavu­
lui, a chem at-o im ediat. Eram pe terasă, bucurându-ne de
noaptea răcorită de o briză uşoară cam limpezise şi cerul, dân-
du-ne im presia că vasta cupolă scânteietoare, animată de o
activitate n eîn treru p tă, putea fi atinsă cu mâna. Larissa s-a
171 ¡
lăsat să cadă pe prim ul şezlon g în tâln it în cale şi a rămas tă­
cută o bună bucată de tim p. C h ip u l ei arăta o epuizare ex­
tremă, corpul îi trăda un calm sfârşit, de parcă şi-ar fi dat su­
fletul. Dar când a început să vorbească, am fost uimiţi de tonul
ferm al glasului răguşit, avea o energie secretă şi intensă, care
venea dintr-o zonă ascunsă, de n eatin s şi de neconceput la
fiinţa asta care părea să m oară.
„Trebuie să vă relatez faptele de la început. Vasul Lepan-
to a fost obligat să m ai răm ână la Palerm o încă două zile,
căpitanul aştepta nu ştiu ce h ârtii de la Palm a de Mallorca,
fără de care nu putea ridica an cora. C um nu voiam să mă
întorc la conac şi aveam deja lu cru rile pe vapor, am prefe­
rat să rămân pe vas. în prim a n oap te am dorm it adânc, în
ciuda mirosului de santină ce d om nea acolo. în timpul zi­
lei fusesem în port să cum păr câteva lucruri esenţiale pen­
tru toaleta mea personală. Trebuia să îm p art baia cu patro­
nul, care n-o mai folosise de m ult. N u găseai nici prosoape
şi nici săpun în locul rudim entar ce avea pretenţia să fie o
baie. Am mai cumpărat şi câteva provizii m enite să comple­
teze mâncarea de pe vas, care nu se anunţa defel apetisan­
tă. M-am întors pe înserat. C ăpitanul a încercat să deschidă
un dialog cu scopuri clare. A m găsit oportun să-i dau de în­
ţeles, o dată pentru totdeauna, că era cazul să renunţe la ori­
ce tentativă de acest gen şi să nu m ai insiste. A priceput fără
mare supărare şi am vorbit a e altceva. L-am rugat să-mi dea
o lampă ca să am lumină pe timp de noapte. Mi-a spus că în
fundul calei era un întrerupător de la care se aprindea un bec
electric, pe care precis nu-1 văzusem pentru că era ascuns
de stâlpul metalic de deasupra patului. C ând am coborât
ca să mă duc la culcare, mi-am dat seam a că trebuia să stră­
bat toată lungimea calei pentru a aprinde sau a stinge becul,
aşa că m-am întors şi am primit o lanternă cu baterii. Mi-a
dat-o într-un mod impersonal şi lipsit de amabilitate, de unde
am dedus că nu-i plăcuse că-i refuzasem propunerile. Dar
era mai bine aşa şi n-am făcut caz de proasta lui dispoziţie.
Am adormit aproape imediat şi am uitat să sting lumina.
Deja mă obişnuisem cu mirosul şi balansul blând al vasu­
lui ancorat la chei m-a ajutat să am un somn profund si odih­
nitor. Am fost trezită brusc de o prezenţă care se interpu-
! 172
 nea între lumina b ecu lu i şi p atu l m eu . încă pe jum ătate ador­
mită, am crezut că era o m u l d in C á d iz care îşi încerca no­
rocul, nevoind să ren u n ţe. S ilu eta s-a apropiat încet şi s-a aşe­
zat la capătul p atu lu i. C e e a ce a m v ăzu t m-a trezit de-a
binelea şi mi-a p rod u s cea m ai m are uim ire. Un ofiţer din ca­
valeria uşoară a im p eriu lu i lu i N ap oleon , adică din Chevaux
Légers de la Garde, m ă p riv ea fix. O ch ii de un cenuşiu ca oţe­
lul străluceau sub a rcu l sp râ n ce n e lo r încărunţite, la fel ca
mustaţa mare şi b lo n d ă cu v â rfu rile răsu cite atent şi ca ple­
tele împletite în d o u ă co z i ca re ieşeau din chivără cu galoa­
ne aurite şi în sem n ele reg im e n tu lu i său. M âinile puternice,
vânoase dar în g rijite, se o d ih n e a u pe genunchii robustului
cavalerist, co n ferin d u -i u n a e r fam iliar. «Nu te speria, mi-a
spus într-o fran ceză cu a cc e n t d e R eim s şi pe un ton răspi­
cat şi înalt, tipic m ilitarilor obişnuiţi să dea ordine în aer li­
ber. Nu vreau decât să stăm puţin de vorbă. Iartă-mă că te-am
trezit, dar trece m u lt tim p în care nu vorbesc cu nimeni, iar
prezenţa dum itale n eaştep tată este pentru mine o ocazie atât
de plăcută.» N u m ai ţin m in te ce i-am răspuns, cert e că ex­
prima o atât de sp o n ta n ă şi afabilă nevoie de companie, în­
cât, imediat, am în c e p u t să vorbim de parcă ne cunoşteam
de o viaţă. D upă ce m -a lin iştit în privinţa apariţiei sale atât
de neaşteptate, s-a p rez en ta t politicos. Se numea Laurent
Drouet-D'Erlon. Era co lo n el în Chevaux Légers de la Garde,
văr primar cu g en era lu l con te Jean-Baptiste Drouet-D'Er-
lon, un apropiat al îm p ăratu lu i. Călătorea pentru a duce la
îndeplinire o m isiu n e încredinţată de conte, despre care
nu-mi putea da m u lte am ănunte. Se ducea la Genova. Aco­
lo spera să cu leagă anu m ite veşti din insula Elba unde, după
cum trebuia să ştiu, N apoleon era ţinut în captivitate din voin­
ţa puterilor aliate. D upă care mergea spre Mallorca. Aici tre­
buie să vă sp u n ceva greu de înţeles, ceva ce nici eu n-am
înţeles uşor. Im posibilitatea logică de a sta de vorbă cu un
militar al im periului care se referea la un prezent care, pen­
tru m ine, trecu se d e un secol şi jumătate, deşi mi se părea o
aberaţie inexplicabilă, se prezenta cu o fluiditate şi o logică
imbatabile, din chiar momentul în care omul începuse să vor­
bească Vreau să spun că în sinea mea nimic nu s-a opus şi
nu s-a alarm at în faţa unei imposibilităţi ce dispărea imediat,
173 j
 graţie căld u rii şi p le n itu d in ii p e care o transmitea acest om
al unei epoci trecute şi care, p rin sim p la sa prezenţă, devenea
pentru m ine un azi ab solu t. în această acceptare care, o dată
percepută, se transform a în cev a ce se petrecea în limitele unei
norm alitâţi irecuzabile, rezidă secretu l tuturor celor ce mi s-au
întâm plat de cân d a m u rc a t la b o rd u l v asu lu i Lepanto.
A m sta t d e v o rb ă to ată n o a p te a . A d ică el vorbea şi eu îl
în treru p eam d o a r p e n tru a -i c e re să -m i precizeze date şi
să-m i co n firm e fa m ilia rita te a cu lo c u ri şi fap te ce-mi erau
cu n o scu te g ra ţie lu n g ilo r z ile d e le ctu ră la conacul prinţe­
sei. A cu m ar fi in u til să în c e rc să re co n stitu i, detaliat, viaţa
cuiva cu care, în ca z u l lu i L a u re n t, a m co n v ieţu it atâta timp.
N u se în to a rce n im e n i a s u p ra u n o r îm p re ju ră ri care, o da­
tă m en ţio n ate, fa c p a r te d in v ia ţa o b işn u ită şi su nt conside­
rate ca b in e ştiu te. In p rim a n o a p te n -a ie şit din cadrele unui
form alism p o litico s d a r c o rd ia l, ca re a u ş u ra t m u lt dialogul
nostru, fă câ n d u -n e p e a m â n d o i să n e s im ţim ca doi tovarăşi
de că lă to rie ca re se în ţe le g b in e şi se b u c u ră d e compania
celu ilalt ca d e o fe ricită c o in c id e n ţă c a re n e va face plăcu­
tă p lictisea la u n ei lu n g i c ă lă to r ii p e m a r e . C â n d de pe co­
vertă au în c e p u t să se a u d ă p r im e le z g o m o te ale dimineţii,
C olo n elu l s-a rid ica t şi şi-a lu a t la re v e d e r e sărutându-m i
m âna m ai cu rân d a m ica l d e c â t c u rte n ito r. S -a înd rep tat spre
fu nd u l calei şi a stin s b e c u l, lă s â n d u -m ă în p en u m b ra zo­
rilor. A m răm as ore b u n e în tin să în p a t, în ce rcâ n d inutil, de­
sigur, să pun cap la cap în tâ m p la re a re c e n tă şi realitatea în
care reintram. A m av u t co n v in g erea că cev a în m in e se schim­
base p en tru to td e a u n a . M i-e ra te a m ă să u rc p e covertă şi
să-m i p etrec u ltim a zi la P a le r m o în s o ţită d e a m in tirea , vie
şi p regnantă, a u n ei e x p e rie n ţe d e n e c o n c e p u t. M -a m hotă­
rât în cele d in urm ă să ies. C ă p ita n u l m -a p r iv it su sp icios şi
m irat: «C red eam că eşti b o ln a v ă ş i-o să s ta i to a tă ziu a aco­
lo jos. M ergem la m asă; vrei să m ă n â n ci cu m in e ? S a u preferi
să cob ori pe u scat şi să m ă n â n c i în p o r t? » I-a m s p u s că pre­
feram a d ou a v arian tă, sim ţe a m n e v o ia să m ă d ezm orţesc
şi încă nu m i-era fo am e. A d a t d in u m e r i ş i m i-a în to rs spa­
tele, fără nici un co m en ta riu . D a că n u e r a m p r ie te n i, m ăcar
ştiam la ce să ne aşteptăm unul de la celălalt. In felul ăsta că­
lătoria avea să fie mai uşor de suportat. A doua zi, diminea-
I 1 »
 ţa, aveam să ridicăm ancora şi să ne îndreptăm spre Mal­
lorca. Am m âncat la o cârcium ă din port, după care am stră­
bătut locurile care-m i p lăcu seră şi care-mi lăsaseră o amin­
tire plăcută. M -am în tors pe vas pe înserat, rămânând pe
covertă până la cină. Spectacolul portului mi-a abătut aten­
ţia de la toate, m -a scos din tim p. Am cinat între patru ochi
cu patronul. Nu ştiu dacă am scos două vorbe. Am coborât
imediat în cală şi m -am culcat. Spre miezul nopţii, pe când
mă pregăteam să m ă dau jo s din pat ca să merg să sting lu­
mina, am auzit că cineva tocm ai acţionase întrerupătorul
din fundul calei. De patul m eu s-au apropiat nişte paşi. Nu
m-am mirat foarte tare, de fapt îl aşteptam pe vizitatorul
din noaptea precedentă. A venit, într-adevăr, să se aşeze pe
marginea patului şi, schim bându-şi tonul impersonal şi po­
liticos de până atunci, s-a lansat într-o declaraţie amoroasă
febrilă, de o intensitate pe care n-o cunoscusem înainte. Mâi­
nile lui au început să-m i m ângâie corpul, cu gesturi tot mai
intime şi dezordonate. Am făcut dragoste, el pe jumătate dez­
brăcat, eu com plet goală. Mă iubea în asalturi succesive, ra­
pide şi cu o intensitate ce mă umplea de fericire, dar în ace­
laşi timp tot mai slăbită. în fine, ne-am învelit cu pătura aspră
de lână, plină de scaieţi şi aşchii de lemn care ne zgâriau pie­
lea. Mi-a povestit tot felul de întâmplări din viaţa lui. Fuse­
se în două rânduri prizonier la ruşi. O dată, după bătălia de
la Austerlitz, altă dată, la trecerea de la Berezina, în timpul
retragerii de la M oscova. în ambele cazuri fusese trimis în
Crimeea. Prima dată a rămas acolo doi ani, bucurându-se de
clima blândă şi de primitoarea ospitalitate a georgienilor.
A doua oară, a fost alături de ducele de Richelieu, care era
în serviciul ţarului Alexandru I, în calitate de guvernator al
regiunii. Acolo, la Odesa şi la Tbilisi, circazienele care îi acor­
dau favorurile fără mofturi l-au iniţiat într-un ritm special şi
delicios de a face amor, de natură să subjuge femeia ca sub
acţiunea opiului sau a delirului mistic. Când maşinile au în­
ceput să zum zăie, anunţând plecarea vasului, colonelul şi-a
luat rămas-bun cu un sărut lung şi fierbinte, s-a îmbrăcat gră­
bit şi s-a pierdut în lumina incertă a dimineţii. Un somn adânc,
care a durat până mult după prânz, m-a refăcut după noap­
tea agitată şi frum oasă. Când m-am trezit, eram în larg. Va-
175 |
sul avea un tangaj vio len t, lu p tân d cu m area agitată de vân­
tul tram ontana. In n o ap tea care a u rm at, s-a repetat episodul
erotic cam în acelaşi fel, e x ce p tâ n d tăcerile prelungi în care
cădea L au rent, p reo cu p a t cu to a tă aten ţia şi toată energia să
se bucure de tru p u l m eu ca d e o să rb ă to a re care-i fusese in­
terzisă m ult tim p . în a in te d e a p leca, m i-a spus că nu era si­
gur că va putea veni în zilele u rm ăto are, dar îmi promitea
că ne vom vedea înainte de proxim a escală. într-adevăr, noap­
tea urm ătoare m i-am p etrecu t-o în tr-o aşteptare înfrigurată,
căzând spre d im in eaţă în tr-u n so m n b ân tu it de imagini în
care dorinţa m ea in v en ta cele m a i a b su rd e m ijloace pentru
a mă trezi.
Viaţa ia bord cu rgea în ru tin a m o n o to n ă im pusă de exis­
tenţa pe vapoarele m ici, aşa cu m era L ep an to, unde contac­
tul cu tovarăşii de că lă to rie se rezu m ă la dialogul searbăd
din tim pul m eselor sau la co m e n ta re a b an alelo r incidente
de navigaţie. în plus, eu trăiam îm b ă ta tă de amintirea cea­
surilor petrecute cu L au ren t. P ă stra m p arcă pe piele căldu­
ra prezenţei sale, cu o fid elitate su p ra n a tu ra lă . Aşa au tre­
cut două nopţi, iar în cea de a treia am av u t încă o surpriză.
Tocmai încercam să ad orm şi să m ă ap ăr de lum ina becu­
lui ridicând un colţ al p ătu rii, cân d cin ev a s-a oprit în faţa
patului meu. Am crezut că e p rie ten u l m eu . M i-am desco­
perit chipul, nerăbdătoare să-l p rim esc, şi m -am pomenit
în prezenţa unui personaj pe care, în p rim u l m om ent, n-am
reuşit să-l identific. A poi m i-am d at seam a că văzusem oa­
meni ca el în tablourile din b ib lio teca p rin ţesei. Era un băr­
bat înalt, slab, cu mâini osoase şi palide şi chip prelung, de o
paloare între curteană şi ascetică. O chii foarte negri, umbriţi
de gene lungi, aproape feminine, aveau o strălucire inteligen­
tă, stăpânită şi ceremonioasă. Purta o togă de catifea neagră,
lungă până în pământ, întreruptă de două note de culoare
de o eleganţă desăvârşită: nasturii, de la gât la centură, de
un purpuriu intens, cu o bordură de argint bine lustruit. Atât
gulerul, cât şi poalele veşmântului erau bórdate tot cu argint,
sub care se zărea o fâşie îngustă de un verde ca lămâia. Pur­
ta pe cap o tocă înaltă şi rigidă de catifea purpurie, de sub care
ieşeau nişte plete negre ca pana corbului cu sclipiri albăstrii
îngrijite cu o atenţie nu lipsită de cochetărie. Pe piept îi atâr-
I W
 na un lanţ de aur cu u n p an d an tiv care întruchipa un leu în­
aripat făcut din acelaşi m etal, care ţinea în labele din faţă o
carte deschisă pe care erau scrise cuvintele Pax tibí Maree Evan­
gelista Meus. Ţ in ân d u -şi m âin ile ascunse în lungile mâneci
ale tunicii, mă p riv ea fix, d e parcă ar fi vrut să mă recunoas­
că. Brusc, a în cep u t să v o rb ea scă în tr-o italiană aleasă şi im­
pecabilă, în care se ghicea im ed iat că voia să evite orice accent
sau cuvânt care ar fi p u tu t indica o anum ită regiune. Glasul
îi era de bas profund, de o seninătate caldă care trăda o înde­
lungată educaţie de la curte. D upă ce şi-a cerut scuze pentru
apariţia intem pestivă, s-a prezentat ca Giovan Battista Zagni,
raportor al S ecretariatu lu i Ju d ecătoresc al Marelui Consi­
liu al Serenissimei R epu blici a Veneţiei. Se ducea la Mallorca
pentru a încasa drepturile pe care Banca Mutt le datora pen­
tru folosirea porturilor Republicii de pe coasta dalmată. L-am
invitat să ia ioc pe m arg in ea patului: înălţimea lui mă inti­
mida, preferam să-l p rivesc de la înălţimea mea pentru a pu­
tea stabili un dialog m ai natural şi mai liniştit. A acceptat cu
un zâmbet care i-a d ezvelit dantura impecabilă şi-l întinerea
considerabil. încă o dată s-a creat atmosfera aceea de fami­
liaritate perfectă pe care o simţisem cu colonelul Drouet-D'Er-
lon. Şi încă o dată îm păcăm , fără efort şi fără violenţă, pre­
zentul pe care-1 trăiam eu şi trecutul din care sosea vizitatorul
meu neaşteptat. C u Z agn i, lucrurile s-au petrecut mai repe­
de. După o oră în care m i-a povestit câteva întâmplări şi mi-a
spus câteva glum e deocheate şi altele de-a dreptul scandaloa­
se, dintre cele care an im au viata ermeticei societăţi veneţie-
/ t t

ne, a început să-m i m ângâie genunchii, apoi interiorul coap­

selor, cu încetineala tihnită a celui ce şi-a dedicat o bună parte
din viaţă curtării cochetelor şi intrigantelor sale compatrioa­
te. Acţiona cu siguranţa vicleană a bărbatului care n-a fost res­
pins în avan su rile lui galante. Şi-a dezbumbat tunica încet,
cu multă n atu raleţe, apoi a scăpat şi de lenjeria fină de ba­
tist şi a intrat cu m ine sub pături cu mişcări care mi-au amin­
tit anumite cerem onii religioase în care oficianţii par nemişcaţi,
numai că fiecare gest corespunde unei acţiuni savant calcu­
late. Am făcut dragoste scăldaţi în parfumul capitos şi floral
pe care-1 răspândea funcţionarul Serenissimei, precis achizi­
ţionat într-una din prăvăliile acelea mici de pe podul Rialto
177 |
unde se vând esenţe din O nent. înainte de ivirea zorilor, Zaeru
s-a îmbrăcat cu aceleaşi gesturi m ăsurate şi, sărutându-mâ
pe frunte, mi-a spus că va reveni noaptea următoare. Toto­
dată, m-a anunţat că va lipsi d oar când ne vom apropia de
ţărm, asta până când ne vom în to arce în larg.
Aşa cum ar fi trebuit să bănuiesc, căpitanul se ferise să-mi
spună că aveam să facem m ai m u lte escale. Dată fiind sta­
rea navei, maşinile aveau nevoie d e reparaţii dese. Am oprit
astfel la Salem o, apoi am fost siliţi să răm ânem două zile la
Livomo şi o săptămână întreagă la Genova, în aşteptarea unei
piese de schimb pentru arborele elicei. Apoi ne-am oprit la
Nisa, iar de acolo, pe o furtună care zgâlţâia vaporul de cre­
deai că se duce la fund în orice clipă, am plecat spre Mallor­
ca. Vizitatorii mei nocturni făceau cu schim bul. Laurent, cu
o zi înainte de a opri în fiecare port, în tim pul şederii acolo
şi în noaptea de dinaintea plecării. Zagni, cât timp eram în larg.
Cu fiecare, relaţia mea a devenit extrem de personală şi de
strânsă. Colonelul im periului îm i povestea campaniile sale
în Germania, şederea în Spania cu Ju not, perioadele lungi
în care fusese prizonierul ruşilor în C aucaz şi participarea
la un complot, în care un rol principal îl avusese vărul său,
generalul conte Drouet-D'Erlon, m enit să pregătească reve­
nirea împăratului exilat în insula Elba. A m ajuns să mă obiş­
nuiesc atât de mult cu felul său de a face dragoste, încât aş­
teptam plină de nerăbdare să ajungem într-un port. Relaţia cu
Zagni, în schimb, avea ceva de cerem onial religios, un fel
de aură bizantină, o măreţie aurită care mă lăsa într-o stare
de reverie, într-un lent delir alim entat de mângâierile savan­
te ale secretarului Consiliului celor Zece. Şi în acest caz aş­
teptam nerăbdătoare căderea nopţii, pregătindu-m ă parcă
pentru o sărbătoare în care misterul şi taina temperau orice
manifestare nepotrivită de bucurie. Zagni nu mi-a spus ni­
mic despre viaţa lui personală. Evita cu grijă orice aluzie la res­
ponsabilităţile funcţiei sale, la viaţa sa de fam ilie şi de zi cu
zi în Veneţia şi, fireşte, niciodată n-a spus cum se numeau pă­
rinţii lui, apropiaţii sau simplii cunoscuţi. Dar aceste preca-
uţii evidente şi riguroase nu umbreau defel relaţia caldă si
delicată pe care o avea cu mine. Mă făcea să simt că suntem
complra intr-o legătură nedeterminată şi complexă, ale că-
178
rei detalii şi an gren aje le ig n o ram şi nici că mă interesau, fi­
inţa şi simţurile fiin d u -m i im p licate în savanta teorie a mân­
gâierilor sale. Ar dura m u lte ore şi zile să amintesc acum toa­
te întâmplările călătoriei şi m area bogăţie a experienţei mele
senzuale, cu am ple in cu rsiu n i într-un trecut trăit precum un
prezent fără obiecţii. în plus, nu m i-este uşor să vorbesc mult
timp despre toate astea. E vocând u -le în faţa altora, oricât de
dragi mi-ar fi ei, atenţia şi curiozitatea lor transformă aceste
lucruri într-un coşm ar ireal şi insuportabil. Ca să termin, pre­
fer să vă relatez rap id cu m de a ajuns Lepanto să se împot­
molească pe acest ţărm şi de ce continuu să trăiesc acolo.
Când am ajuns în M allorca, om ul din Cádiz s-a apucat să facă
nişte reparaţii serio ase v asu lu i. M i-a spus că intenţiona să-l
ducă în Caraibe, und e să efectueze curse de-a lungul coaste­
lor Americii C entrale şi prin insule. Mi-a mai spus că puteam
continua să stau p e v as până îm i găseam un scop în viaţă,
la Genova sau în alt loc din Europa. A insinuat că, dacă eram
de acord, puteam m erge cu el în Antile. Nu-mi cerea bani de
drum şi poate că găseam acolo un mod de a-mi câştiga traiul.
A făcut oferta cu m u ltă prudenţă şi dându-mi de înţeles că
n-avea nici un gân d ascu n s. Ideea era să-i ţin companie pe
timpul călătoriei şi să prelungească o relaţie foarte plăcută
pentru el: îm i adm ira independenţa şi îmi respecta felul foar­
te personal şi p u ţin o b işn u it de a străbate lumea. I-am spus
că aveam să-i dau răspunsul peste câteva zile, trebuia să mă
gândesc. Pe ch ip u l m ăsliniu şi şiret al căpitanului a trecut
un surâs com plice. Pentru o clipă m-am gândit că o fi fost la
curent cu m odul în care-m i petreceam nopţile. Curios este că
asta nu m-a n eliniştit deloc. într-un fel, omul ăsta din Cádiz
era integrat, făcea p arte din poveste, deşi niciodată noctur­
nii mei am anţi nu pom eniseră de vapor, de stăpânul aces­
tuia, de călăto rie sau de incidentele de parcurs.
în noaptea aceea, înainte de a pleca în zori, Laurent mi-a
spus ceva ce m i-a pecetluit destinul: «Rămâi pe vapor, Laris-
sa. Nu ne părăsi. E posibil ca, pe măsură ce ne depărtăm de
locurile astea, vizitele noastre să fie mai rare. Dar ne vom în­
toarce m ereu şi vom continua să existăm doar pentru tine.»
Am vrut să-l în treb ceva ce mă intrigase mult în clipa aceea:
vorbea la p lu ral, ceea ce dădea de înţeles că ştia de existen-
17* |
ţa veneţianului. N iciod ată n -am v orb it d e celălalt cu nici unui
din ei. C o lo n elu l s-a m u lţu m it să p u n ă degetul la gura care
zâm bea d răgăsto s, ca şi cu m ai p o to li un copil ca să doarmă.
Pe Zagni aveam să-l văd abia cân d vom fi fost plecaţi din Mal­
lorca. M i-am d at atu n ci seam a că n -av eam ce să-l întreb, cu­
vintele iui L au ren t nu lăsau lo c p en tru alte lămuriri. Aşa că,
a doua zi, i-am sp u s că p ita n u lu i că m ă hotărâsem să-mi în­
cerc norocul în C araibe şi îi accep tam oferta. «Mă bucur mult,
a răspuns foarte serios şi fără u m b ră d e com plicitate de data
asta. N e-ai fi lip sit fo arte tare. N e-a m obişnu it deja cu pre­
zenţa dum itale. Faci p arte d in L ep an to, nu ni-i putem ima­
gina fără dum neata.» D in n o u p lu ralu l acela, dar care se pu­
tea referi la echipaj şi chiar la vas, despre care vorbea ca despre
un vechi cam arad . C u to ate a ceste a , am sim ţit un fel de ne­
linişte greu de p recizat şi care, acu m îm i dau seama, mă stă­
pâneşte de când am p u s p rim a d ată p icioru l pe Lepanto.
Am părăsit Palm a pe o vrem e orib ilă, care a durat două zile.
Pe când treceam de co astele M alag ăi, calm u l a revenit şi va­
porul a scăpat de ru liu l care a m e n in ţa să ne scufunde ori­
când. într-o noapte, când d e-acu m nu se m ai zăreau lumini­
le coastei, a venit Zagni. în ainte d e a purcede la ritualul erotic
intens şi tăcut, ca de procesiune, m i-a spu s pe un ton evident
sincer şi care se vedea că îi reflectă sentim entele; «Constat cu
imensă plăcere că ai decis să ne în soţeşti în aventura asta a
Indiilor. E singura ocazie pe care o aveam de a continua să
bat lumea. Poate că n-am să vin la fel d e d es ca înainte, dar
precis ne vom vedea din când în cân d . Recunoştinţa, când e
atât de absolută, nu se exprim ă în cu vinte.» Şi-a început să
mă mângâie cu o înfrigurare ch ib zu ită, d e parcă se întorcea
din morţi.
*

La puţin timp după ce-am părăsit M editerana, după ce-am

trecut de Strâmtoarea G ibraltar, v izitele iu b iţilo r mei s-au
rărit. Dar ce mă mira cel m ai m u lt şi-m i prod u cea o neli­
nişte dureroasă era schimbarea, la în cep u t abia perceptibilă,
a atitudinii lor. Schimbare imposibil de explicat. Gesturile lor
continuau să fie aceleaşi, aceleaşi şi m ângâierile, numai că
erau tot mai distanţi de ritul am oros cu care nu num ai că mă
obişnuisem, dar pe care nu puteam co n cep e să-l pierd fără
a-mi pierde în acelaşi timp şi viaţa. A tât Laurent, cât şi Zagni
| IM
 erau tot mai zgârciţi cu cuvintele, care îşi pierdeau treptat den­
sitatea, apoi chiar sen su l. P ăreau să nu m i se adreseze mie,
ci unei făpturi incerte, d estu l d e neiegată de ei în episoade­
le amoroase care, chiar dacă nu-şi pierdeau ritmul, nu-mi mai
dădeau certitudinea d e a fi eu p rotagonista unică şi de ne­
confundat. O d ată trecu ţi d e p en in su la Florida şi ajunşi în
Marea Caraibelor am aştep tat în van vizita lor. După ce-am
plecat din Kingston, u n d e a trebuit să rămânem câteva zile
din motive tehnice, s-a anunţat iminenţa unei tornade. în noap­
tea aceea a venit Z agni. M i-a spus într-un mod criptic şi greu
de înţeles că nu credea să m ai poată răm âne prea mult. N-a-
vea putere p entru a în fru n ta încercarea care se apropia. A
fost singura dată când a pom enit de Laurent: «Colonelul Lau-
rent Drouet-D 'Erlon nu m ai este printre noi. Eu am rezistat
mai mult, poate pentru că cei născuţi în lagună posedăm oa­
rece calităţi care ne fac să supravieţuim în clima asta.» Mi-a
mângâiat sânii cu tristeţea celui ce nu va mai simţi nicicând
căldura unui trup de fem eie care se dăruie ca dovadă a unei
fericiri care co m p en sează durerea de a fi viu. Apoi s-a re­
tras cu o iuţeală nem aiîn tâln ită. în dimineaţa următoare am
fost prinşi în torn ad a d istrugătoare care, în furia sa incon-
trolabilă, ne-a azvârlit în dreptul portului Cristóbal, Lepan­
te fiind gata să se scu fu n d e, cu maşinile scoase complet din
uz. Căpitanul şi puţinii oam eni din echipaj au coborât pe us­
cat. Eu am răm as întinsă în pat, în semiîntunericul calei, lip­
sită de puteri, plin ă de vânătăi şi epuizată după aceste zile
cumplite ale to rn ad ei. A doua zi am fost remorcaţi până în
Panama. Căpitanul vânduse vasul ca fier vechi. Aşteptându-şi
soarta, vasul a răm as în rada din dreptul bulevardului Bal­
boa. N-a mai venit nimeni să-l ridice. Am coborât şi eu ca să-mi
pun în ordine docum entele de emigrare. M-am întors pe Le­
pante şi m -am m utat în cabina căpitanului. Sunt sigură că
omul din C ádiz o fi crezut că debarcasem la Cristóbal fără
să-mi iau răm as-bun. După câteva săptămâni, o altă furtună
a aruncat epava vasului pe ţărmul stâncos şi plin de gunoa­
ie unde stă acum . Nu puteam părăsi Lepante: în ciuda ori­
cărei probabilităţi, speram să mi se întoarcă prietenii. Măcar
veneţianul. M ă gândeam îndelung la ei, rememorând cea­
surile petrecu te cu ei, povestea vieţii lor, căldura m ângâie­
1S 1 j
rilor şi solidara com p licitate am oroasă. C ând mi s-au termi­
nat banii de la Palerm o, A lex m i-a vorbit de Villa Rosa şi m-a
pus în legătură cu v en ezu elean a. A şa am ajuns aici/;
liona urm ărise povestea Larissei cu o atenţie concentra­
tă. N-a întrerupt-o deloc, iar ce m -a m irat cel mai mult a fost
că pe faţa ei n-a trecut nici o um bră de îndoială sau de mi­
rare produsă de im probabilitatea aberantă a faptelor narate.
Femeia din Chaco a plecat fără a aştepta comentarii sau în­
trebări, de parcă relatarea exp erienţei insuportabile ar fi fost
de ajuns pentru a epuiza orice cu rio zitate sau interes pen­
tru persoana ei. N oi am răm as o vrem e neştiind ce să spu­
nem. în cele din urm ă, lion a a sp u s cu un glas care mi-a su­
nat străin, de om care se trezeşte d u pă un coşm ar apăsător:
— Biata femeie. C ât de greu i-o fi fost aici cu clienţii ei,
prin ce chinuri o fi trecut de fiecare dată. G rav este că nu e
chip să fie ajutată. E ca şi cu m ar trăi pe alt ţărm, unde nu
ajung cuvintele noastre. Pe care oricu m nu le-ar înţelege,
căci sunt într-o limbă pe care n-o cu noaşte. Fiecare ne con­
struim micul nostru infern p ersonal, d ar ea şi-a asumat în
plus şi pe cel al altora, care nici m ăcar nu m ai erau printre
cei vii. Piaza rea.
Am hotărât să ne grăbim plecarea. Povestea Larissei ne
lăsase o indispoziţie surdă, im posibil de depăşit. Longinos
s-a arătat interesat în păstrarea afacerii, dar se lepăda bu­
curos de ficţiunea stewardeselor, oricum aproape inexisten­
tă. A vorbit cu doña Rosa, care s-a arătat de acord să ne pre­
ia contractul. Ajunsese să-i fie şi ei foarte simpatic băiatul ăsta
din Chiriqui, inteligent şi discret, cu care avea lungi discu­
ţii despre afacerea pentru care Longinos dovedea o voca­
ţie şi un talent mult superioare nouă. Partea care-i revenea
după ce ne împărţisem câştigurile îi perm itea să continue
cu succes afacerea ale cărei frâie le luase dem ult în mâini­
le sale, despovărându-ne de ceva care ne devenise de ne­
suportat. Monotonia acestei rutine era străină principiilor
noastre de mişcare perpetuă, de refuz al oricărui angajament
durabil, de şedere silită în orice loc de pe păm ânt.
în timp ce ne continuam pregătirile pentru a pleca din
Panama şi a-1 lăsa pe Longinos instalat în Villa Rosa, mă fră­
mânta tot mai mult modul în care prezenţa, mai apoi poves-
| 1S2
 tea Larissei o in flu en ţaseră p e lio n a. M anifestările nu erau
făţişe, însă pentru cin eva ca m in e, care convieţuise atâta vre­
me cu ea, schim barea n u p u tea trece neobservată. în plus, să
comentez acest lu cru cu ea ar fi fost nu doar inutil, ci chiar
nepotrivit. liona ţin ea te rib il d e m u lt la independenţa ei şi
manifesta un fel d e g rijă in telig en tă şi foarte personală în
confidenţele făcute o a m e n ilo r pe care-i iubea, pentru care
avea genul acela de p rie te n ie în tem eiată pe o încredere ab­
solută şi pe un cod d e lim ite p e cât de strict, pe atât de echi­
tabil. Ştiam că, o dată venită clipa, avea să-mi vorbească. Aşa
a şi fost. La p u ţine să p tă m â n i după ce auzisem istoria La­
rissei, am prim it o scriso are de la A bdul Bashur, trimisă din
La Rochelle. N e sp u n ea că afacerea cu Fairy of Trieste pro­
gresa bine, se a so ciase cu d o i com ercianţi sirieni pe care-i
cunoştea din tin ereţe, iar u rm ătoru l drum avea ca destina­
ţie finală Vancouver. D rep t care calculase că în curând avea
să treacă prin P an am a, an u n ţân d u -n e telegrafic de la esca­
la precedentă cân d va fi ziu a aceea. Urmau câteva comen­
tarii asupra activ ităţii n o astre de la Villa Rosa care, fără a-i
modifica p u ritan ism u l islam ic, lăsau totuşi să se întrevadă
un umor ju căuş care-i văd ea fondul inocent şi hazliu, bine
ascuns sub talentele sale de negustor levantin. Veştile de la
Abdul ne-au produs o m are uşurare. Eram nespus de entu­
ziasmaţi la gândul că în curând vom fi împreună. Dar, pe de
altă parte, scrisoarea lui A bdul a precipitat neliniştea Ilonei,
după cum prevăzu sem . într-o dimineaţă, pe când ne luam
micul dejun pe terasă, a deschis subiectul cu intensitatea aceea
reflexivă pe care o exprim a atunci când la mijloc erau pro-
priile-i sentim ente. în tim p ce-m i servea ceaiul cu gesturile
ceremonioase pe care le folosea cu această ocazie de când
trăisem pentru prim a dată împreună, mi-a spus pe tonul cel
mai adânc pe care-1 putea lua glasul ei:
— Nu ştiu ce să facem cu Larissa. Simt că nu mai poate
rămâne aici. S-o lu ăm cu noi ar însemna o răspundere uria­
şă. Tu ce crezi?
/

Neluându-şi ochii de la ceaşcă, turna ceaiul cu o încetinea­

lă din care am d ed u s cât de mult îmi aştepta răspunsul.
— Cred, am spus după ce mi-am măsurat bine cuvintele,
că problema e m u lt m ai complexă decât spui tu. E limpede
113 |
că d acă ră m â n e p e e p a v ă , fe m eia se va distruge rapid, atât
fizic câ t şi m e n ta l, şi fă ră scă p a re . A şteptarea ei s-a sfârşit.
In faţa a b isu lu i, în faţa n e a n tu lu i, se agaţă precum naufra­
giatul d e co la cu l d e s a lv a re , ca re în cazu l ei înseamnă prie­
tenia ta, în ţeleg erea şi in te re su l tău p en tru experienţa inima­
ginabilă p e ca re a tră it-o . N u m a i că eu constat, şi asta mă
d istru ge, că în loc s -o sco ţi tu d in n ăp asta care o devorează,
ea este cea care te tâ ră şte cu ea cu o forţă de care nici chiar
tu nu -ţi d ai se a m a . E v id e n t, a o lua cu n oi nu ar rezolva ni­
m ic. C a să nu m a i sp u n că n u cred că există ceva ce ar pu­
tea-o face să p lece d e p e L e p a n to . Ea „este" acest vas, face
parte d in ep av a asta a z v â rlită p e m al, de nici nu ştii unde se
term ină una şi u n d e în cep e alta. P roblem a nu e Larissa, ea de
m ult nu se m ai în treab ă n im ic şi n u m ai are îndoieli. Proble­
ma eşti tu, care, fără a-ţi d a se a m a p â n ă u nd e te implici, ai
m ers pe d ru m u l ei o b u ca tă a tâ t d e lu n g ă, încât nu ştiu dacă
te m ai poţi în toarce. D o ar tu p o ţi şti. Vezi, nu-ţi sunt de prea
mare folos. N u ştiu câ t d e d e p a rte au m ers legăturile tale cu
Larissa. Şi nu d o ar câ t d e d e p a rte , d a r şi care e natura lor.
Nu ştiu. Nu ştiu ce să sp u n .
liona nici nu g u stase cea iu l şi m ă p riv ea alarmată şi fără
apărare.
— Nu, nu m -am cu lcat cu ea, d acă asta vrei să ştii. Ceea
ce nici n-ar fi im portant. M ă cu n oşti d estu l ca să ştii că astfel
de legături nu mă pot obliga să-m i schim b viaţa. E ceva mai
adânc şi mai teribil. E un fel de sim p atie sfâşietoare care mă
face să mă sim t răsp u n zătoare p en tru ce i s-ar putea întâm­
pla şi, lucru şi m ai rău şi de n eîn ţeles, p entru ce i s-a întâm­
plat deja. Este ceva în Larissa care m ie îm i trezeşte demoni,
semne funeste care zac în m ine şi pe care, încă de copilă, am
învăţat să îi dom esticesc, să-i ţin an esteziaţi ca să nu iasă la
suprafaţă şi să mă term ine. Fem eia asta are darul ciudat de
a-i trezi, însă, pe de altă parte, p en tru că am sprijinit-o şi am
ascultat-o cu îngăduinţă, am reuşit din nou să potolesc hai­
ta nemiloasă. Aşa că nici eu nu ştiu ce p ot face pentru ea, nici
cum o pot părăsi.
l-am spus că, aşa cum se întâm plă d e atâtea ori şi în via­
ţa noastră şn n a altora, răspunsul şi rezolvarea pe care le cău­
tăm când am ajuns într-o fundătură le ad u ce hazardul, coti-
1 IM
turile nebănuite şi im previzibile ale timpului. Slabă conso­
lare, mi-am dat seam a, pentru că, graţie lucidităţii sale in­
failibile, ea se gândea deja că aceste cotituri ale timpului ne
mai pricopsesc şi cu oroarea inimaginabilă a uneltirilor şi sur­
prizelor. Ne-am continuat m asa în tăcere. Era limpede că nici
unul nu mai avea m are lucru de adăugat. Tot ce puteam face
era să ne continuăm planurile de plecare fără a ne împotmoli
înlucruri pentru care n-aveam soluţie, poate pentru că nu nouă
ne era dat s-o cău tăm şi cu atât mai puţin s-o găsim.
 I Sfârşitul epavei Lepante

Larissa continua să n e v iziteze, d ar îşi încetase ori­

ce întâlnire cu clienţii. V orbea fo a rte p u ţin şi vădea o obo­
seală nesfârşită; o ep u izare d in ca re p ărea că e gata să cadă
într-un somn lung, tot m ai e v id en tă. L o n g in o s se ocupa atât
de eficient şi de discret de afacere, în câ t aju n sesem să ne sim­
ţim precum musafirii lui, b in e trataţi în să co m p le t străini de
viaţa din Villa Rosa. Farsa n u m ită steiv ard ess ţinea deja de
istorie. Ne încrucişam uneori cu câ te o fru m o asă vizitatoa­
re necunoscută nouă sau cu un fu n cţio n a r sp ilcu it din siste­
mul bancar sau din com erţ, care n e p riv e a ca p e nişte intruşi
şi ne evita discret. A m p u s la o laltă to a te câ ştig u rile noastre
şi am făcut un depozit co m u n la o b a n că lu xem b u rg h eză re­
comandată de Abdul. A şteptam v eşti d e la el ca să fixăm data
plecării. Eu ştiam că soarta Larissei co n tin u a să fie pentru lio­
na o necunoscută dureroasă şi fără ră sp u n s. în tr-o diminea­
ţă, m-a căutat Longinos, m i-am d at seam a că n u voia ca lio­
na să fie de faţă. Am găsit un p retext o a re ca re ca să cobor cu
el şi mi-a şoptit că Larissa voia să m ă v a d ă . M ă aştep ta pe vas
în după-amiaza asta.
Când am ajuns la locul în care era e p a v a , L arissa a scos ca­
pul pe hublou şi m-a chem at în ău n tru . C a b in a ca re fusese a
căpitanului era de o dezordine şi o sărăcie d e z o la n te . Patul ne­
făcut răspândea un miros de p arfu m ieftin şi d e su d o are. Un
iz uşor de gaz ieşea dintr-o sobiţă aşezată p e fosta etajeră a hăr­
ţilor şi documentelor de navigaţie. D e d e su b t s e v e d e a u o b u ­
telie de propan şi câteva vase d e b u c ă tă r ie c io b ite . D in du­
lapul fixat în perete şi fără uşi, ab ia a c o p e r it c u o c â rp ă , se
vedeau rochiile cu care venea la V illa R o s a . L a r is s a stă te a în
| ISé
 picioare, sprijinută d e h u b lo u , şi m ă p riv e a cu un aer absent,
de parcă i-ar fi fost g re u să m ă re cu n o a sc ă . N -aveai unde să
te aşezi. Am răm as în p ic io a r e , în tim p ce ea a încep u t să
vorbească cu fraze în tre tă ia te şi in co eren te. A zis ceva de ple­
carea noastră a p ro p ia tă şi d e a fa c e rile d e la Villa Rosa. Am
spus ceva vag, a ş te p tâ n d să a flu d e ce m ă ch em ase. După
oscurtă pauză, s-a lă sa t să ca d ă p e p a t şi, acoperindu-şi chi­
pul cu mâinile, a g ră it cu g la s su rd , ca şi cu m şi-ar fi stăpâ­
nit plânsul:
— liona nu p oate să p lece. N u m ă p oate lăsa singură aici.
Terogsă-i spui asta. Te rog, M a q ro ll, dacă m ă părăseşte şi ea
nu-mi mai răm âne n im ic, d a r n im ic, vezi doar — şi a întins
braţul arătând ca b in a în tr-u n g e s t p a tetic şi sfâşietor.
— Vorbeşte cu ea, am su g e ra t, ştiind că nu rezolv nimic
cuasta. Acum n u -m i v in e în m in te nici o soluţie. Vino la noi
să stăm de vorbă. N u prea cred să te pot ajuta prea mult acum.
îşi acoperise d in n o u fa ţa , ia r cân d am term inat de vor­
bit a ridicat din u m e ri în tr-u n g e st d e disperare fără leac.
M-am întors şi i-a m p o v e s tit Ilonei întrevederea cu La-
rissa.
— Trebuie să rez o lv ă m asta, şi repede. Altfel va suferi şi
mai mult. M âine îţi sp u n ce-a m hotărât, a spus ea cu tonul
cuiva care vrea să cu rm e un su p liciu fără rost.
Ne-am aşezat pe terasă aşteptând să vină noaptea şi să ne
aducă somnul. A m d ep ă n a t am intiri comune despre Bashur,
amevocat, pentru a n-a oară, calităţile prietenului nostru care
ne emoţionau în m o d sp ecial, cuím inánd cu o întâmplare
care îl caracteriza cel m ai bine: atunci când plecase brusc din
Abidjan, unde n e o p riserăm să punem pe picioare un negoţ
cu statuete antice d in b ron z pe care ni le vindea şeful unui
trib din interior, d o ar pentru a restitui o parte din uriaşul câş­
tig rezultat dintr-un transport de pelerini de la Tripoli la Mec-
ca. „Omul care a co m an d at drumul, ne-a spus, e un bigot ne­
vinovat care a fost de acord cu prima cifră pe care am cerut-o.
Mă duc să-i restitui ju m ătate din sumă, aşa am să fiu liniştit."
I-am spus că p u tea s-o facă şi mai târziu, că prezenta sa era
indispensabilă pe C oasta de Fildeş pentru că noi nu prea ne
pricepeam la scu lp tu ra africană veche. N-a fost chip să-l con­
vingem, a plecat în aceeaşi seară, iar după zece zile s-a întors

187 ;
cu o faţă pe care citeai cea m ai m a re vinovăţie şi o stare de
spirit sum bră. Patriarhul m u rise între tim p şi nu rămăsese nici
o rudă să se ocu p e de trebu rile lui. Com unitatea şută, din care
făcea parte, n-a v ru t să p rim e a scă b a n i de la Abdul: „Nu-mi
pricep in ten ţiile, cred că fac p e n eb u n u l. A m să donez ba­
nii leprozeriei de la S a ssa n d ra ." C eea ce a şi făcut. Banii ne-ar
fi p erm is să n e d u b lă m c â ş tig u rile d e p e urm a statuilor de
bronz, pentru că p iesa p rin cip a lă , care în Europa s-ar fi vân­
dut cel m ai b in e, n-a p u tu t fi a ch iz iţio n a tă .
N oaptea, liona s-a tot răsu cit în pat, la un moment datam
auzit-o ieşind pe terasă să se răcorească. N u putea dormi,era
limpede. C ând m -am trezit, am g ăsit-o întinsă pe un şezlong.
Era atât de obosită că m -a u im it g lasu l senin cu care mi-a co­
m unicat h otărârea lu ată.
— Plecăm de aici, M aq roll. P lecăm şi o fac fără remuşcâri.
Nu vreau să m ă în grop cu L arissa. în plu s, ea se află de mult
pe malul celălalt. Şi nu e vorba d acă p oate fi salvată sau nu
— asta nu depinde de m in e şi d e n im en i care mai face par­
te dintre cei vii. Ea a asistat d eja, nu se ştie de când, la pro­
priile funeralii. Tu ştii că înm orm ântările nu mi-au plăcut niri-
odată, n-am asistat niciodată la aşa cev a. A m să vorbesc cu
Larissa când o fi m om entul. A cum nu m ă m ai gândesc la asta.
Cunoscând-o pe liona aşa cu m o cu noşteam , nu i-am pus
la îndoială corectitudinea deciziei. Fidelitatea ei faţă de via­
ţă avusese mereu ceva felin, instantaneu şi reflex, unde raţiu­
nea nu juca nici un rol. într-adevăr, nu m ai era nimic de vor­
bit despre Larissa. N-a vea im portanţă preţul pe care liona îl
plătea în sinea ei. Zarurile se opriseră. Partida era jucată.
Longinos a cumpărat o cam ionetă la m âna a doua cu care
am mers toţi trei pe la locurile pe care le frecventasem înain­
te şi care ne aminteau perioada m ea de penurie şi cele de pros­
peritate neaşteptată adusă de apariţia Ilonei. U neori venea şi
Larissa cu noi. Deşi liona nu vorbise încă cu ea, femeia din
Chaco presimţea verdictul, dar n-a p om en it nim ic de asta şi
nu părea nici mai tristă, nici mai vestală a um brelor ca de obi­
cei. Telegrama lui Abdul a sosit într-o sâm bătă după-masă.
Peste o săptămână va fi la C ristóbal. N e aştepta la bordul
nou-nouţe! Zâne din Trieste. Avea în cală cel m ai bun vin de
Tokay. Partea asta a mesajului era pentru lio n a , a cărei pre­
1 1SI
 dilecţie pentru vinul u n g u resc făcea des obiectul glumelor
noastre. Ce nu ştia A b d u l, p en tru că îi pregăteam o surpri­
ză, era că aveam să că lă to rim m ai departe cu el. Cu o zi îna­
inte de plecare, lio n a m i-a sp u s că se ducea să vorbească
cu Larissa. Era ca lm ă , d a r îi citeam pe chip rigiditatea du­
rerii stăpânite, d ar a ccep ta te ca preţ pentru a continua să
fim ceea ce su n tem .
Am luat un p rân z rece şi fru gal pe terasă. Apoi eu m-am
dus să mă în tin d p en tru a-m i face siesta, iar liona a plecat
după ce m-a să ru ta t p e fru nte:
—•N-are să fie uşor, G ab ieru le. Nici nu ştii cât doare. De
parcă ai lovi un invalid. D ar n-avem ce face. Les jeux sontfaits.
Am văzut-o ieşind p e uşă cu m ersul elastic al lungilor ei
picioare şi um erii care se legănau cu un aer de adolescenţă
perpetuă. Am ad orm it adânc. Când m-am trezit era aproape
noapte. Aveam capul greu de prea mult somn. Căldura spo­
rise considerabil, ca atunci când se apropie ploaia. Era prima
furtună din acel anotim p. Fulgere depărtate luminau inter­
mitent cerul. Tunetele nu se auzeau încă desluşit, dar era clar
că se apropiau. Brusc, în cam eră a năvălit Longinos, cu o ex­
presie îngrozită şi o b rajii scăldaţi în lacrimi.
— E vorba de doam na, domnule, veniţi cu mine, abia a re­
uşit să îngaim e.
Tremura ca u n an im al încolţit. M-am îmbrăcat cu ce-am
nimerit şi n e-am u rcat în cam ionetă.
— Lasă-m ă să co n d u c eu, tu nu eşti în stare.
— Nu, d om n u le, a zis ceva mai stăpânit, nu aveţi carnet
de conducere. S u n t în stare, să mergem.
A plâns întru n a tot drum ul fără să-mi spună nimic. Am
ajuns la locul u n d e fusese Lepanto. Un grup de gură-cască
dădea târcoale unei grăm ezi de cenuşă în care scurmau pom­
pierii la lum ina lanternelor. Fascicolele luminoase dădeau
la iveală fiare răsu cite, lem ne carbonizate care se iţeau prin­
tre stâncile şi b locu rile de cim ent de pe ţărm, şi ele înnegri­
te de fum. M -am apropiat de un pompier şi l-am întrebat ce
se întâm plase.
— A ex p lo d at butelia de gaz pe care o avea nebuna în
cabină. C e idee. A zburat totul în aer. Incendiul a fost instan­
taneu. Pe ea am găsit-o. Dar se pare că mai era cineva.

I
 Brusc, m -a privit m irat, d ar L on g in os i-a luat-o înainte,
dom nul nu o cu noştea. D oar eu vă stau la dispo­
ziţie, dacă aveţi nevoie să vă aju t cu ceva.
Pompierul nu i-a d at aten ţie şi s-a în tors la căutările lui.
— E aici, e aici! a strigat cineva dintre dărâmături. Câte­
va clipe mai târziu a apărut alt p om p ier cărând un pachet in­
form şi carbonizat într-un cearşaf legat la cele patru colţuri.
Din pânza m urdară de noroi şi cenu şă se scurgea un lichid
rozaceu şi palid, care abia de colora pietrele. Primul pom­
pier i-a spus lui Longinos:
— Vino ceva mai târziu la am fiteatru l institutului de me­
dicină legală ca să ne ajuţi să id en tificăm cadavrele. N-o să
fie uşor, sunt complet carbonizate. D ar poate găsim ceva, do­
cumente, vreo bijuterie. D ă-m i n u m ele şi adresa.
Longinos i-a dat datele cerute, pe care ofiţerul le nota în­
tr-un carnet scos din bu zu naru l căm ăşii.
Ne uitam prostiţi la ce m ai răm ăsese din Lepanto. Gru­
pul de curioşi s-a risipit, am mai răm as cinci sau şase oameni.
Am auzit bocănitul inconfundabil al unui picior de lemn. Era
portarul hotelului Astor, care se pierdea în umbra străzii de
vizavi. De-abia atunci am prim it lovitura din plin. Totul fu­
sese atât de rapid, până acum acţionasem m ecanic şi absent.
Longinos m-a luat de braţ:
— Să mergem la barul lui A lex, dom nule. Trebuie să beţi
ceva, nici nu ştiţi ce faţă aveţi.
Am plecat. La bar, Alex mi-a servit o votcă dublă fără
gheaţă. Mi-a pus o mână pe braţ şi m i-a spus cu un glas plin
de compasiune care îi venea din suflet:
— Ştiu cât de mult doare, G abierule. C ontează pe mine,
îţi sunt prieten. Rămâi aici cât vrei.
S-a dus la pick-up şi a dat m uzica m ai încet, atât cât i-o
permitea clientela veselă din local.
O durere surdă începea să-mi crească în piept. Ca un arici
care se face ghem, sfâşiind totul în jur, fără pauză, fără alina­
re. Lângă mine, Longinos mă privea dezolat. Nu ştiu cât timp
am stat acolo. Era trecut de miezul nopţii când Longinos m-a
condus la Hotel Miramar. Patroana, m anifestând o simpa­
tie sinceră şi îndurerată, mi-a aranjat im ediat o cameră Nu
mă puteam întoarce la ViUa Rosa. Longinos nu voia să mă
I »*•
 lase singur, dar am in sistat să se o cu p e d e dem ersurile lega­
le şi să-mi aducă ap oi d e la m in e din cam eră ceva haine, o
mapă cu hârtii şi v a liz a .
- M ă întorc im ediat, n u plecaţi, aşteptaţi-m ă, vă rog, a zis
îngrijorat că mă lasă sin g u r.
— Du-te liniştit, n u -ţi face g riji. S u n t b in e aici. Nu vreau
să văd pe nim eni. în to a rc e -te cân d poţi.
Aplecat ceva m ai îm p ă ca t. M -am întins în pat, încercând
să-mi fac vid în m in te. Era im p osib il. A m intirea Ilonei inva­
da devastator şi laco m fiecare secu nd ă a prezentului încre­
menit, congelat, in to lerab il. N u -m i ieşea din minte imaginea
obsedantă şi in su p ortabilă a g răm ezii de cam e carbonizată
pecare pompierul acela o căra într-un cearşaf obişnuit de am­
bulanţă, picăturile roz scu rg â n d u -se pe păm ânt şi ameste-
cându-se cu prim ii stropi de ploaie, acum un adevărat torent,
tipic ruperilor de n o ri d in istm . liona m oartă. liona, fată, ce
josnică lovitură d ată vieţii în ce avea mai bun. M-au năpă­
dit amintirile. C u ochii u scaţi, fără alinarea pe care ţi-o aduc
lacrimile, au trecu t m u lte ceasu ri în care am încercat să păs­
trez intacte, încă puţin, acele im agini din trecut pe care moar­
tea începea să le d ev o reze definitiv. Pentru că moartea nu
suprimă fiinţele dragi, care sunt însăşi viaţa noastră. Nu, ceea
ce distruge ea este am intirea lor, imaginea care se şterge, se
diluează până la d ispariţie: în clipa aceea începem să murim
şi noi. Absenţa Ilonei, atu nci când era vie, era ceva bine cu­
noscut, ceva fam iliar. A bsenţa ei definitivă era atât de greu
de suportat, atât d e dureroasă, atât de inimaginabilă, încât
am preferat să m ă ag ăţ iarăşi de amintiri Era singurul refu­
giu, efemer şi firav, d ar deocam dată unicul la care puteam
recurge pentru a nu m ă scufunda în neant.
Longinos m i-a adus hainele şi actele. Fusese la morgă. La-
rissa a fost id en tificată cu ajutorul unui inel. Pompierii erau
de părere că ea deschisese gazul, lăsându-I să se răspândeas­
că aproape tot. Şi că tot ea aprinsese chibritul. Explozia fu­
sese atât de p u tern ică, încât pulverizase totul într-o clipă.
— Larissa a fost, domnule. Curva şi vrăjitoarea. N-am avut
niciodată nici un pic de încredere în ea. Era nebună muierea
asta A atras-o pe doam na liona în capcană, ca să nu mai ple­
ce De-a ia era atât de mieluşea în ultimele zile.

191 |
 Sărmanul Longinos plângea iarăşi din tot sufletul, pradă
durerii cum doar fiinţele prim itive şi nevinovate ştiu să se
lase şi care e singura lor m od alitate de a fi alături de morţi
şi de a se consola. L-am rugat să se ducă la culcare. A doua
zi trebuia să mă ducă la C ristóbal, venea Abdul.
Dimineaţa devrem e, L onginos m ă aştepta în holul hote­
lului. Ne-am dus m ai întâi la b anca unde depusesem banii.
Partea Ilonei i-am trim is-o verişoarei sale de la Oslo şi care
acum locuieşte la Trieste. Era singura supravieţuitoare din
familie. liona o iubea m ult, deşi îi suporta greu comentari­
ile de burgheză convenţională care nu pricepea cum putea
vară-sa să trăiască aşa cum trăia. în drum spre Cristóbal i-am
spus lui Longinos cum trebuiau îngropate rămăşiţele pămân­
teşti ale prietenei noastre. Sub o dală sim plă de piatră pe care
să-i fie scris numele, liona G rabow ska, iar dedesubt, cu lite
re mici, „Prietenii ei A bdul şi M aqroll care au iubit-o atât
de m ult". N-am mai spus nim ic tot drum ul. Când am ajuns
la Cristóbal, un mic cargou, vopsit în albastru şi portocaliu,
se apropia încet de chei. O înţepătură dureroasă în piept mi-a
adus aminte de sarcina trisită care mă aştepta: să-i spun lui
Abdul Bashur că prietena noastră liona nu mai era printre noi.
La prova navei se citea acum clar: Fairy of Trieste.
 UN BEL MORIR

Pentru Jo r g e R u iz D u e ñ a s , prieten exemplar,

c u n o s c ă to r e x p e r t a l a fa cerilo r Gabierului
Un bel m orir tutta una vita onora.
(O m oarte frum oasă face cin ste întregii vieţi)
F ran cesco Petrarca

Totul se va topi în uitare

iar ţipătul unei m aim uţe,
curgerea alburie a sevei
din scoarţa rănită a arborelui de cauciuc,
plescăitul apei pe chila bărcii în mers
vor fi mai memorabile decât lungile noastre îmbrăţişări.
Á lvaro Mutis,
„Un bel morir..." Los trabajos perdidos

Tot adunăm ce n-are leac!

Soarta ne-o plângem hai-hui!
De Moarte nu scăpăm în veac,
Port de refugiu nu-i.
Juies Laforgue, Solo de Lune

Orice om trăieşte ca un animal încolţit

Nicolás Gómez Dávila, Escolios
 Totul a în c e p u t p e c â n d M a q r o ll a r ă m a s în p o rtu l
La Plata şi şi-a am ân at, p e n tru u n tim p n e d e fin it, c o n tin u a -
reacălătoriei în su su l râ u lu i. Id e e a e ra ca , u rc â n d sp re iz v o a ­
rele marelui fluviu, să g ă se a sc ă v re o u rm ă d e v ia ţă a ce lo r cu
care împărtăşise, cu an i în u rm ă , c â te v a d in tre a v e n tu rile sale
mirifice. Descurajat p en tru că n u p r im is e n ici o v este d e la ve­
chii săi companioni şi cu su fle tu l a m ă r â t p e n tru că a s tfe l i se
epuizau ultimele p u te ri ca re -i h ră n ise ră n o sta lg ia aceasta ca­
rel adusese aici d e a tâ t d e d e p a rte , a d ecis că era totuna dacă
rămânea pe loc, în a ce st sa t u m il, sa u co n tin u a să a v a n s e z e
împotriva curentului, d e -a c u m lip sin d u -i m otivele.
Căutând o gazd ă în La P lata a g ă sit o cam eră d is p o n ib ilă
încasa unei fem ei o arb e, fo a rte stim ată în localitate. T oată lu ­
mea o cunoştea ca d oña E m p era. D upă ce s-au în ţeles asu­
pra chiriei şi a alto r d etalii p recu m m âncarea şi spălatul p u ­
ţinelor sale haine, a ales o cam eră a cărei a ş e z a r e era d estu l
de ciudată. Pentru a câştiga sp aţiu , stăpâna pusese să se c o n ­
struiască două od ăi care ieşeau în a fa ră d e a s u p r a cu rsulu i d e
apă şi se sprijineau p e ş in e d e cale ferată în castrate o b lic în
mai Construcţia stătea în picioare printr-una din a cele m inuni
de echilibru pe care le reu şesc pe acele meleaguri cei care ştiu
să profite de toate calităţile bambusului gros, num it aco lo „gra­
dúa", copac u şor şi elastic pentru construcţie, calităţi c e d e ­
vin d e neegalat. Pereţii, rid icaţi d in acelaşi m aterial, se c o m ­
pletează şi se întăresc cu o argilă roşiatică, scoasă din fa lez ele
pe care râul le s a p ă a c o lo u n d e cursul său s e îngustează.
Camera părea m ai curând o colivie atârnată deasu pra ape-
lor de culoarea tutunului care b o lb o ro sea u adormitor şi care
tPM !
răspândeau o arom ă calm antă de lut proaspăt şi de vegeta­
ţie macerată de curentul cap ricios şi im previzibil al râului.
Celelalte cam ere doña E m p era le închiria unor perechi oca­
zionale cărora nu le cerea d ecât b an ii înainte şi să păstreze
ordinea. De curăţenie se ocupa chiar ea, cerând pentru asta
clienţilor, pe un ton calm dar categoric, să-i indice, chiar din
prima zi, unde-şi ţineau fiecare lucru. în felul ăsta putea face
curat în cameră urm ând acelaşi traseu. Când Gabierul a ve­
nit să întrebe de o cameră disponibilă, stăpâna i-a răspuns fără
să ezite:
— Dar eu te cunosc, dom nule. A i trecut de multe ori prin
La Plata, dar n-ai răm as n iciod ată. A m auzit de dumneata.
Sigur, nimeni nu poate să-m i spună ce m eserie ai sau din ce
trăieşti. Dar nu asta mă intrigă, ci faptul că dacă cele ce vor­
besc de dumneata sunt fem ei, n-o fac niciodată cu ranchiu­
nă, însă ghicesc în glasul lor un fel de team ă care le opreşte
să spună mai mult.
— Oricum vorbesc prea mult, doamnă, spuse Gabierul. Tre­
cuse pe aici de trei sau patru ori, căutând un loc de răgaz, iar
femeile cu care fusese, prietene ocazionale, cu chip anonim
şi fără nici o trăsătură m em orabilă de caracter, nu avusese­
ră cum deştepta curiozitatea doñei Em pera: Niciodată nu le
dau ocazia să aibă ce povesti, poate de aceea îşi închipuie tot
felul de prostii.
— O fi, spuse femeia nu foarte convinsă. Pe mine mă in­
teresează că eşti o persoană de încredere, că meriţi să am în­
credere în dumneata. Alelalte ducă-se dracului şi să mai stea
pe acolo. Noi, orbii, ştim mai m ulte despre oam eni decât cei
care au ochi şi nu văd. Când suntem înşelaţi e pentru că vrem
să fim şi ne lăsăm păcăliţi. D um neata, care ai trăit atâta, în­
ţelegi.
Gazda a plecat şi Maqroll a răm as să-şi aranjeze lucruri­
le în cameră. Când a terminat, fem eia s-a întors, iar el i-a
arătat fiecare obiect şi fiecare loc în care îl pusese.
Nu ai prea multe, a spus ea oarecum întrebător şi pe
un ton nu lipsit de compasiune.
— Doar indispensabilul, doamnă, a răspuns Gabierul în-
cercând să pună punct dialogului.
1'* *
 - Ş i cărţile astea, to t in d is p e n s a b ile su n t? (D oña Em pe-
ra etala zâm betul a cela lâ n c e d cu ca re o rb ii în cearcă să se
facă iertaţi p en tru c u r io z ita te a lor.) D e sp re ce su nt?, a in­
sistat cu un in teres s in c e r c a re l-a m ira t.
— Una e viaţa S fâ n tu lu i F ra n c is c d in A ssisi, scrisă de un
danez: eu am trad u cerea fra n ce z ă . C ealaltă, în două volume,
conţine scrisorile, tot în fra n ce z ă , ale P rin ţu lu i de Ligne. Din
ele afli multe d esp re o a m e n i, m a i ales d esp re fem ei. (Curio­
zitatea oarbei m erita, a p ro a p e că p retin d ea aceste detalii din
partea cititorului şi s tă p â n u lu i cărţilo r.)
— N epotu-m eu îm i citea m u lt, m ai ales cărţi de istorie.
Le-am vândut cân d m i l-a u o m o râ t federalii. îl bănuiau că
ar fi făcut parte d in g h e rilă , p e n tru că citea întruna. O făcea
mai ales pentru m in e, ca să m ă d istreze. D ar ăştia nu întrea­
bă, mai întâi u cid . S u n t m o rţi d e frică tot tim pul.
— Vin des în La P lata?, a în treb at Gabierul, interesat de
pomenirea fo rţelor a rm a te cu care niciodată şi nicăieri nu
avusese relaţii b u n e .
— Nu, d om n u le. D e m u lt n-au m ai ajuns pe aici. Acum
e linişte. Dar asta nu în sea m n ă nim ic: cu ei nu se ştie nicio­
dată.
Gabierul a răm as tăcu t şi a continuat să-şi aranjeze lucru­
rile şi să m ute din loc p u ţin u l m obilier al camerei. Subiectul
nu-1 pasiona. Legătura sa cu arm ele se petrecuse în alte lo­
curi, complet străin e de acesta, şi cu totul altfel de oameni. în
plus, pentru el asta era o poveste uitată, o experienţă care se
adăugase m u lto r alto ra pe care le punea în seama neroziei
omeneşti. în ain te de a pleca, doña Empera îi făcu un fel de
declaraţie de p rin cip ii, m ai bine zis de reguli de conduită în
ce priveşte v iz ite le fem inine. Document oral ce l-a intrigat
şi l-a făcut să p ricea p ă încă ceva despre inteligenţă ascuţi­
tă a stăpânei lo cu lu i.
— Dacă vrei să-ţi aduci vreo prietenă ca să petreci noap­
tea cu ea, în principiu n-am nici o obiecţie. Dar cum satul ăsta
e aşa cum ai p u tu t vedea şi dumneata şi deoarece ne cunoaş­
tem cu totii de m ult, te-aş sfătui, spre binele dumitale, să vor-
beşti cu m in e în ain te de a-ţi invita o prietenă. Nu că mă bag
în treburile d u m itale, ia-o ca o dorinţă de a nu avea proble­
me, nici unul din noi. Eu îţi pot da nişte indicaţii folositoare
1*7 |
ca să nu intri în ch estii n e p lă cu te . Ştii la ce m ă refer. Şi încă
ceva: ai grijă de b an ii d u m ita le . N u face pe generosul îrt-
tr-o aşezare ca asta în ca re n e scu fu n d ă m în mizerie. Bun,
odihneşte-te şi n oroc b u n .
Bocănitul bastonului s-a d epărtat, pierzându-se undeva în
fundul casei. G abierul s-a în tin s p e p atu l tare a cărui saltea
subţire um plută cu canură în cerca să în m oaie cumva beţele
din bam bus din care era făcut. A u zea cu m curge râul cu ener­
gia m onotonă a unei ru tin e fără istov. M u rm u ru l apelor l-a
toropit până când a căzut într-un som n adânc. L-a trezit brusc
căldura copleşitoare a d u p ă-am iezei, când nu se simte pic de
briză şi apar ţânţarii. D e ani d e zile nu le m ai simţise înţe­
pătura, dar bâzâitu l lor n em ilo s co n tin u a să-l irite.
Viaţa în La Plata era la fel ca în celelalte aşezări de pe
malul fluviului. Sosirea v a p o ru lu i d e p asag eri, cu zbaturi­
le vopsite în ocru, sau cea a ca ra v a n e lo r de barcazuri trase
de un rem orcher gâfâitor co n stitu iau evenim entele princi­
pale. Atunci, cârcium a aşezării, situ ată p rin tre case, în faţa
rambleului pe post de piaţă, cu d esch id ere spre râu, dobân­
dea o activitate neobişnuită, d eşi v rem eln ică. După ce ple­
cau, am barcaţiunile lăsau iarăşi satu l cu fu n d at în toropea­
la ca de saună, într-o tăcere ce te făcea să crezi că viaţa
plecase de-acolo pentru totd eau n a. în u n ele nopţi, un gra­
mofon rupea tăcerea în tu n ericu lu i cu lam en to u l strident şi
aproape irecognoscibil ai unui tan g o d in anii treizeci sau
cu un cântec fonfăit al d octoru lu i O rtiz Tirado, în care se
vorbea de dragoste cu dulcegăria m elodram atică tipică spec­
tacolelor proaste.
Gabierul alterna lecturile cu scurte vizite la cârciumă, când
aceasta era mai mult goală. Doña Em pera îi pusese în legă­
tură cu câteva femei cu care era prietenă. Erau ţărănci care
coborau de la munte pentru a face cum părături în singura pră­
vălie a locului, al cărei patron, turcul H akim , obişnuia să le
asalteze din când în când cu solicitări u rgente şi prost plă­
tite. Femeile încercau să com pleteze pu ţinii b an i aduşi de la
munte cu un mic câştig suplimentar din care-şi puteau cum­
păra câteva zdrăngănele sau câţiva metri de pânză. Prietenii
oarbeierau cei mai indicaţi, siguri şi discreţi pentru astfel de
operaţiuni. Maqroll nici măcar nu reuşea să ţină m inte nume-
| 19t
 le acestor trecătoare co m p a n io a n e d e o noapte. Uneori le re­
cunoştea după m iro su l p ie lii sa u d u p ă istoriile, mereu ace­
leaşi, cu care u m p leau p a u z e le d in tre episoadele amoroase,
în care ei încerca să u rm e z e u n p ro ces asem ănător alchimiş­
tilor, menit să co n se rv e a n u m ite zo n e neapărat trebuincioa­
se nostalgiei p ro p rii, fă ră a le lăsa să se im pregneze de pre­
zentul fără chip şi n ic i să -şi p iard ă capacitatea de a-1 salva
de alunecarea len tă că tre n e a n tu l care-1 chinuia adesea prin
certitudinea sa.
Una din ferestrele o d ă ii d ăd ea spre un balcon tremură­
tor de bambus su sp e n d a t d easu p ra râului. Petrecea acolo
multe ceasuri, întins p e balu strad ă, contemplând cursul etern
schimbător şi su rp rin z ă to r al apei cenuşii, lipsite de memo­
rie. Pe malul op u s se zăreau plantaţii întinse de bumbac care
alternau cu m ici p arcele cu ltiv ate cu trestie de zahăr. Culoa­
rea oţelită şi în tu n ecată a acestora din urmă contrasta cu al­
bul ca de zăpadă al b u m b acu lu i, făcând ca peisajul să cape­
te un aer vag co şm aresc. C ordiliera se înălţa în depărtare,
impunătoare, cu p isc u rile sale străbătute de zăpezi sau de
ploile dese care d u ra u câtev a ore. Uneori, pe seară, după
ploaie, puteai zări d esen u l clar şi impresionant al piscuri­
lor celor mai înalte ale m unţilor trufaşi şi de necucerit. Era un
peisaj ordonat, so m n o len t şi dens, care se potrivea cu ritmul
leneş al apelor oxid ate şi păstoase ale fluviului ce cobora spre
mare într-o tăcere abia tulburată de plescăitul bulboanelor
formate în ju ru l lespezilor de ardezie ce apăreau la suprafa­
ţă. Maqroll era în stare să petreacă ore în şir absorbit de aceas­
tă curgere cerem onială care dura până la lăsarea nopţii adusă
de cântecul febril al greierilor şi ţipetele liliecilor care zbu­
rau razant p este ap e şi peste acoperişurile caselor.
La Plata era o aşezare la fel ca toate celelalte care agoni­
zau pe m alu rile flu viu lui, fără rost şi fără un scop definit al
existenţei lor an o d in e şi monotone. O mână de case cu aco­
periş din ram uri de palmier. Postul militar şi prăvălia lui Ha-
kim cu acop erişu ri de zinc, primul vopsit în gri-şobolan, al
doilea într-un frez ţipător şi inutil. Gabierul începea să alu­
nece într-o sen in ătate fericită, care, de fapt, îl neliniştea, căci
o simţea străină de inepuizabila sa sete de mişcare. Dacă dis­
părea, asta pu tea să indice o schimbare radicală, pe cam o re-
199 l l
fuza. Se tem use întotd eau n a de acest gen de modificări: în-
tr-un mod greu de precizat, i se păreau prevestitoare de ur­
mări funeste, era ca şi cum ar fi căzu t o cortină şi pentru asta
nu era destul de pregătit. D in m editaţiile în balcon şi din lec­
turile liniştite l-a scos brusc vestea unui proiect de construc­
ţie de cale ferată de-a lungul lanţului m untos Tambo, unul
dintre locurile cele m ai în alte şi inospitaliere ale cordilierei.
îl privea în fiecare dim ineaţă din balcon şi era învăluit aproa­
pe tot anul într-o m antie im p en etrabilă de ceaţă. Doña Em-
pera i-1 arătase, povestindu-i istorii de neînchipuit, pline de
o violenţă nebună care-ţi lăsau o nelinişte grea, făcută din
prevestiri sumbre.
întâlnirea lui Maqroll cu întreprinderea feroviară din Tam­
bo s-a născut dintr-un hazard id iom atic şi dintr-o reacţie de
nostalgie ă rebours. Era de câteva luni în casa doñei Empe-
ra, cu care relaţiile ajunseseră m ai m ult decât prieteneşti,
familiare. Femeia s-a dovedit a avea o inteligenţă ieşită din
comun şi a sfârşit prin a avea pentru oaspetele ei o afecţiu­
ne agrementată de anum ite caracteristici m aterne din care
nu lipsea o doză substanţială de cu riozitate faţă de cineva
a cărui viaţă o cunoştea în tim pul unor lungi conversaţii la
masă şi din ce aflase înainte de sosirea G abierului, lucruri
pe care le păstra sub tăcere. în schim b, pe el îl indispunea
faptul că oarba îi ascundea aceste inform aţii. A apucat să
afle doar că acestea datau dintr-o perioadă în care el trăise
undeva în munte, la marginea şoselei. Asta-1 făcea şi mai
curios, numai că femeia păstra în continuare o tăcere rigu­
roasă asupra subiectului.
Maqroll trăia dintr-o sumă m odică de bani pe care i-o
trimitea o bancă din Trieste cu o punctualitate supusă ce­
lor mai neaşteptate şi absurde neregularităţi ale poştei. în­
casa mandatele la prăvălia lui Hakim, care acceptase s-o facă
graţie intervenţiei doñei Empera, care avea asupra lui un as­
cendent misterios. De la bun început, gazda a arătat toată
înţelegerea şi răbdarea pentru întârzierile pe care haosul poş­
tei le provoca în plata chiriei. Şi n-a trecut multă vreme până
când a început să-i ofere musafirului ei mici sum e ca împru­
mut pentru cheltuielile imediate şi pentru datoriile la Hakim
şi la cârciumă. Primele se datorau am orurilor tranzitorii ale
I 200
Gabierului, cau za ce lo rla lte e ra d o rin ţa urgentă de uitare,
care-1 năpădea p e rio d ic. în tr-a d e v ă r, se ducea la cârciumă
crezând că b ran d y -u l a v e a să -i u şu reze accesele de dezgust
provocate, în bună p a rte , d e co n statarea că trecerea anilor în­
cepea să apese a su p ra u m e rilo r săi d e n o m ad nepotolit. Pre­
vizibil, crizele astea se so ld a u cu fantazări, tot mai concrete,
asupra m odului în c a re a v e a să-şi sfârşească zilele şi erau
însoţite de o tot m a i cla ră e p u iz a re a slabelor motive care-1
făceau să trăiască m a i d e p a rte . Incursiunile la cârciumă se
întindeau pe câ te v a o re b u n e şi se p etreceau într-o rutină de
linişte şi izolare p e c a re a tâ t câ rc iu m a ru l, cât şi localnicii au
învăţat s-o resp ecte în că d e la p rim a sosire a lui Maqroll, care
se aşezase atu n ci la m a s a c e a m a i în d ep ărtată, într-un colţ,
şi ceruse un b ra n d y d u b lu . M u z ic a urla, d ar el părea să n-o
audă. Paharele se s u c c e d a u în m o d regulat, pe măsură ce
ochii lui, o p aci, se p ie rd e a u în tr-u n peisaj interior nevăzut
de ceilalţi. A şa tre c e a u o re le . C â n d se înnopta, cerea nota pe
care o plătea fie c u b a n i lich izi, asta d acă venise cecul de la
( ta n ţă cu scrisul lui mare şi uşor co­
pilăresc. F ă ră a i-o s p u n e , d o ñ a E m p era stabilise cu cârciu­
marul acest fa v o r p e n tr u o a sp e te le ei.
Nimeni nu se a p ro p ia d e m asa Gabierului. Nici chiar fe­
meile pe ca re le c u n o s c u s e în La Plata şi care intrau să cum­
pere rachiu p e n tru b ă rb a ţii lor de la munte. Când la Plata se
opreau v a p o a re le s a u c a ra v a n e le de barcazuri, cârciuma se
umplea cu o clie n te lă în setată şi lascivă, pe care patronul, un
negru cu p ă ru l şi b a rb a că ru n te , serios şi dotat cu o forţă ne­
obişnuită, o c o n tro la d o a r cu privirea. într-una din primele
vizite ale lui M a q ro ll la stabilim ent, mecanicul unui remor­
cher, o co rcitu ră d e n e g ru cu indiancă, de statură herculeanâ
şi cu ochi saşii, p e c a re alcoolul îi transforma într-un animal
feroce, s-a p r o ţă p it în faţa Gabierului şi-a început să-i repro­
şeze că s tă te a d e p a r te d e ceilalţi în cuvinte bălmăjite si bâ-
loase. M a q ro ll şi-a rid ica t privirile, s-a uitat la el cu calmul
ostenit al o m u lu i c a re ştie cu m se rezolvă astfel de inciden­
te şi i-a s p u s în c e t:
— Şterge-o de aici, buzatule. Vezi că ţi-ai găsit naşul... şi
n-are să-ţi placă deloc.
201 |
 Omul s-a depărtat mârâind nişte înjurături îndreptate mai
curând împotriva sa însuşi decât îm potriva improbabilului
său riv al care a dat paharul peste cap zâm bind condescen­
dent, dar fără a-şi lua ochii de la el.
Astfel că mare a fost surpriza sătenilor când, într-o sâm­
bătă în care Gabierul o începuse cu băutura foarte devreme,
au văzut că un străin cu barbă roşcată şi neîngrijită, grăsu-
liu şi cu un chip rubicond care exprim a o bunătate suspec­
tă, s-a apropiat de tejghea şi a cerut ceva ce cârciumarul n-a
reuşit să priceapă. D in colţul său, G abieru l a ridicat capul
şi i-a explicat cu voce tare:
— Vrea gin cu apă.
Şi apoi s-a adresat tipului în flamandă, invitându-1 la masa
lui. Ceea ce nou sositul a făcut, în tim p ce Maqroll îi trăgea un
scaun în faţa lui. Aici i-a adus ginul patronul în persoană, pri-
vindu-1 pe Gabier de parcă ar fi vrut să-l pună în gardă. Care
a înţeles mesajul şi s-a pregătit să-l asculte pe dolofanul per­
sonaj. Acesta s-a lansat într-o conversaţie interminabilă, sub­
liniată de gesturi largi ale braţelor sale scurte, trandafirii şi
grăsuţe şi cu mişcări nu mai puţin expresive ale ochilor mari,
bulbucaţi şi cenuşii, în care îngheţa şi cea m ai mică urmă de
sinceritate care i-ar fi putut scăpa din greşeală. Omul a sfâr­
şit prin a vorbi în spaniolă, destul de fluent, deşi recurgea
frecvent la cuvinte englezeşti, m ai ales când îşi termina fra­
zele. S-a prezentat ca Van Branden, Jan van Branden, de pro­
fesie inginer feroviar. Gabierul, îndelung familiarizat cu oa­
menii din Flandra, nu reuşea să-şi plaseze interlocutorul
printre diferitele tipuri de flamanzi de care-şi amintea. Făcea
greşeli chiar şi în limba pretinsei sale naţionalităţi şi folosea
nişte termeni mai folosiţi în Olanda decât în Belgia. Dar asta
nu era neobişnuit pentru flamanzii care-şi petrec mai toată
viaţa prin porturile Angliei şi ale Ţărilor de Jos. Cu toată re­
zerva, Gabierul picase, mişcat de nostalgia vlaanderland-u-
lui, într-o cursă din care nu putea să iasă. A m intirile lui se
strânseseră într-un nod inextricabil, aşa că a preferat să con­
tinue. A ascultat cu răbdare benedictină trăncăneala ingine­
rului, până când acesta l-a întrebat dacă ştie vreo gazdă. S-au
dus acasă la doña Empera, care a acceptat să-l găzduiască,
nu fără o anume reticenţă, dar spunându-şi că era vorba dé
| 202
 un cunoscut al o a s p e te lu i e i. V an B ra n d e n i-a sp u s că avea
si râmână în La Plata p â n ă la v en irea vap oru lu i, adică două
săptămâni.
Gabierului i-a sp u s că s e o cu p a d e n işte aspecte tehnice
legate de construcţia tro n so n u lu i d e cale ferată de la Tambo,
în treacăt i-a d at d e în ţe le s că îl p u tea folosi la anum ite ac­
tivităţi legate de a ce ste lu cră ri. L u cru obişnu it la persoanele
degenul său, Van B rand en a accep tat ca fireşti şi meritate aten­
ţiile pe care i le d ăd ea n o u l său p rieten . Era genul de om care
dă de înţeles că to ţi p o t s c o a te o a re ce p ro fit de pe urma va­
loroasei sale p erso a n e . G e n u l d e o m pentru care gratitudi­
nea e ceva de n e co n ce p u t, la fel ca şi b u n ele maniere. în ca­
zul lui M aqroll a p re v a la t d o ru l d e p latte land şi a stabilit cu
belgianul o legătură ca re, d in n efericire, se întemeia pe o ne­
înţelegere fără leac: V an B ra n d en nu reuşea să priceapă cum
de ajunsese G ab ieru l în tr-o fu n d ătu ră din cordilieră, pe ma­
lul fluviului cu ape m âlo ase şi trădătoare. Nici Gabierul nu-şi
explica prezenţa in g in e ru lu i şarlatan, în ciuda pretextului
căii ferate flu tu rat a tâ t d e in sisten t. M aqroll intuia mirarea
belgianului şi-l am u za g ân d u l că şi acesta îşi punea întrebări
în legătură cu el. D ar Van Branden, care se simţea excepţio­
nal şi mai presus de o rice bănuială, nu găsea de cuviinţă să
intre în am ănunte în ce priveşte trecutul său. Trecând peste
aceste rezerve, cei d oi au sfârşit prin a se înţelege, fără a de­
păşi, fireşte, an u m ite lim ite neenunţate însă evidente, a căror
încălcare ar fi fost de neim aginat. Se întâlneau la cârciumă tot
la două sau trei zile. G abierul se limita la brandv-ul lui obiş­
nuit, pe care-1 făcea să d u reze cât mai mult, în timp ce bel­
gianul lichida fără efo rt jum ătate de litru de gin cu apă.
Ajungea in v ariab il să vorbească în flamanda lui presărată
cu anglicism e, în tim p ce creştea în el o agresivitate sordi­
dă îndreptată îm p o triv a a tot ce-1 înconjura. Maqroll nu-I
băga în seam ă şi, către miezul nopţii, se întorceau la pen­
siune cu p aşi în ceţi şi m ăsuraţi.
Precis că doña Em pera îl informase pe Van Branden asu­
pra regulilor casei şi pesem ne că i-a făcut şi lui oferta de to-
vărăsii fem in in e. „Fem ei cunoscute şi de încredere", era de­
viza ei O m u l a ales să primească, în fiecare săptămână, când
se oprea în La Plata, o femeie de vârstă matură, înaltă, necio-
203 |
plită şi aproape fără dinţi, care cobora de ia munte împre­
ună cu doi copii de cinci şi şapte ani, care rămâneau să se
ioace pe mal în timp ce m am a se ocupa de inginer, ieşind din
când în când la geam, abia acoperită cu o cămaşă de un alb
îndoielnic, pentru a-i controla să nu se apropie de apă. între
timp, Gabierul începuse să prim ească regulat vizita unei ti­
nere brune, ochi foarte negri şi expresivi, trup nervos şi tare,
dar răsărit şi frumos proporţionat. O chem a Amparo Maña.
Avea ceva de prinţesă circaziană, asta l-a mirat foarte. Fata era
discretă şi nu vorbea mult. în pat m anifesta o reţinere pudi-
bondă, ca un soi de distanţă neaştep tată în faţa dezlănţui­
rii simţurilor, ceea ce lui i se părea că se potriveşte perfect
cu genul noii sale prietene.
Inutil să spunem că cei doi oaspeţi ai oarbei evitau rigu­
ros orice comentariu asupra femeilor. Dar într-o zi, încălcând
acordul tacit, după ce s-a despărţit de prietena sa, Van Bran­
den s-a întâlnit cu Gabierul care tocm ai ieşea şi, luîndu-1 de
braţ, ceea ce l-a deranjat, i-a spus pe şoptite, în timp ce pe chip
i se lăţea o expresie lubrică şi porcească, iar ochii i se mijeau:
„Ah, femeile astea de la tropice! C e tem peram ent, ce graţie!
Nu crezi?" Maqroll s-a eliberat rapid din ghearele lui şi-a
preferat să nu comenteze, mulţumindu-se să zâmbească uşor,
ceea ce nici nu admitea, nici nu respingea cuvintele belgia­
nului. Era mai curând mirat.
Cam pe atunci a acceptat el propunerea lui Van Branden
de a lucra la şantierul din Tambo. Belgianul nu prea vorbea
pe marginea subiectului, doar când prim ea vreo scrisoare îi
pomenea vecinului său de pensiune, în treacăt şi fără preci­
zări, de planurile căii ferate şi de traseul acesteia. Dar într-o
zi l-a invitat pe Maqroll la masă la cârciumă. Se servea o mân­
care specială de peşte, care se făcea doar în anumite ocazii şi
pe care, de fapt, o gătea doña Empera la ea acasă. Când era
gata, cârciumarul trimitea după ea şi o servea oaspeţilor săi.
Felul devenise în La Plata o adevărată ceremonie menită să
serbeze ceva special. De data asta, a explicat Van Branden, era
vorba de începerea efectivă şi concretă a lucrărilor în munţii
Tambo. Cu primul vapor aveau să sosească inginerii şi per­
sonalul, cât şi prima încărcătură de echipam ent tehnologic
şi maşinile pentru şantier. „M-am gândit la dum neata - i-a
| 204
 spus Van Branden în tim p ce se lupta cu mâncarea fierbinte
înambianţa oricum d estu l d e înfierbântată a localului— pen­
tru o treabă de m are în c re d e re p e care n-aş încredinţa-o nici
unuia dintre cei d e aici. E ste v o rb a, dragă prietene — pe Ga-
bier noul apelativ n u l-a m ăg u lit, ci l-a alarmat: ştia el cu cine
are de-a face — de a transporta, pe catâri, până la munţii Tam­
bo, lăzile cu in stru m en tele, foarte delicate şi scumpe, nece­
sare pentru calcu le şi p e n tru trasarea căii ferate. Contez pe
osumă interesantă p e n tru p lata acestei lucrări. Dumneata ai
putea-o îndeplini cu eficien ţa şi discreţia indispensabile/'
Gabierul a trecu t p e ste lau d ele convenţionale ale belgia­
nului. I-a exp licat că n u d isp u n ea de catâri, nici de banii cu
care să-i cum pere. C ă n u m ai avusese de-a face cu animale­
le astea de când era co p il şi-i ajuta pe cărăuşii care aduceau
trestie de zahăr la ferm ă. In plus, nu era sigur că la anii lui
armai avea forţă şi rezisten ţă pentru aşa ceva.
După cum îi era firea, Van Branden s-a făcut că nu aude
argumentele lui M aq ro ll şi, punându-i mâinile pe umăr, pe
deasupra peştelui aburind înconjurat de multe legume, i-a răs­
puns cu un en tu ziasm care se vedea de la o poştă că era fals:
„Minunat, prietene, m inunat. Ştiam eu că pot conta pe dum­
neata. O să vezi, ne vom înţelege de minune. E normal să vrei
un avans ca să p o ţi cu m p ăra catârii şi ce mai ai nevoie. Nu
e nici o problem ă. Fă-ţi socotelile şi spune-mi de cât ai ne­
voie. Cât despre su m a totală pentru toată treaba, de cum pri­
mesc bugetul a p ro b a t de com panie şi raportul asupra celor
ce trebuie tran sp o rtate pe munte, te anunţ. Toate astea ajung
o dată cu in g in erii şi echipam entul. Şi acum, gata, să trecem
la altceva/' A ch e m a t chelnerul, a comandat un brandv ✓ si
'
un gin cu apă şi a con tin u at să trăncănească, de data asta din
nou în flam anda sa presărată cu o f course, 1jou krww, youfol-
Im me? şi alte lo cu ţiu n i englezeşti de efect care aveau darul
să-l enerveze pe interlocutorul său. în toată salata asta idio­
matică se ghicea intenţia clară de a ascunde, de a distrage aten­
ţia şi de a arunca o perdea de fum peste ceva ce-i scăpa Ga-
bierului exact cân d credea că e pe punctul de a-1 descoperi.
Toate cele an u n ţate, atât persoane cât şi încărcătură, au
ajuns, în tr-ad evăr, după o săptămână. Când s-a trezit Maq-
roll, vaporul şi barcazul cu remorcherul lui luau drumul de
M l I
 întoarcere spre m are. O a m e n ii a p u ca se ră deja să urce spre
m unte, „pentru a p ro fita d e răco area d im in eţii77, zicea bel­
gianul, în torcân d u -şi p riv irile şi slo b o z in d un torent de ex­
plicaţii fără rost. C eea ce nu a ju n se se erau banii. Dar n-avea
im portanţă, el avea d e stu i b a n i şi to talu l avea să se rezolve
mai târziu. C u Van B ra n d en , su b ie ctu l b an ilo r dobândea o
dim ensiune am orfă, d e n eap u cat, niciod ată precizată. într-un
colţ al su b co n ştien tu lu i, G a b ie ru l ştia d in a in te că plata pen­
tru treaba p e care avea s-o facă era su p u să celor mai neaş­
teptate a ltern ativ e. N u m a i că a a scu lta t d e înclinaţia aceea
oarbă, a tâ t d e tip ică p e n tru el, d e a a ccep ta şi a se îmbarca
iar într-o a fa cere b a z a tă p e v ă z d u h , ju stifica tă prin vorbe,
ba lin gu şitoare, ba tru fa şe . A fa ce ri în c a re aju ngea să plă­
tească, n eg reşit, o a le le sp a rte . P ro p u n e re a lui Van Branden
se potrivea su sp e ct d e b in e a ce stu i m o d e l d eja familiar. Va
urca, prin u rm are, în că rcă tu ra p â n ă la crea sta Tambo. Din
balconu l ca m e rei o z ă rea d im in e a ţa sa u în după-am iezele
lim pezi şi calm e. A cu m , p riv in d sp re lan ţu l im punător de
m unţi, îşi dădea seam a d e n e să b u in ţa an g ajam en tu lu i său de
a urca până aco lo, cu u n co n v o i d e c a tâ ri în c ă rc a ţi cu instru­
m ente n ecu n o scu te şi, se p a re, fo a rte se n sib ile , d u p ă spuse­
le belgianului. în p lu s, p ân ă a cu m n ici n u se g ân d ise că omul
nu-i arătase nici un fel d e c h ita n ţă , n ic i u n d o cu m en t, nimic
scris care să aibă an tetu l c o m p a n ie i ca re u rm a să facă lucră­
rile. D ar când îi p o m en e a d e a sta lu i V an B ra n d e n , acesta se
încurca iarăşi în vorbe, p ro iecte, d e scrie ri şi a m in tiri vagi de­
spre locuri pe care am b ii le fre cv e n ta se ră , d re p t care din nou
lu cru rile i se p ăreau cla re , s im p le şi fă ră o b ie c ţii.
N-a trecut m ult tim p d u p ă o ferta b elg ian u lu i şi acesta l-a
invitat din nou la cârciu m ă ca să bea p e n tru su ccesu l aface­
rii. Acolo i-a înm ânat o sum ă d e bani, suficientă, d upă ei, pen­
tru a cum păra cinci catâri de tra n sp o rt cu h a m a şa m e n tu l lor,
alte lucruri indispensabile p en tru m u n te şi p e n tru salariul
catârgiului care avea să vină cu el. A ce sta d in u rm ă trebuia
să fie de m are încredere şi să fie r e c o m a n d a t d e o persoană
la fel de sigură. Gabierul a lu at banii şi V an B ra n d e n l-a pus
să sem neze o chitanţă scrisă p e o fo aie d e h â rtie lin iată, fără
nici un fel de antet. M aqroil a o b ie cta t că s u m a m en ţio n ată
era mai m are decât cea p rim ită, la c a re b e lg ia n u l i-a oferit o

| 206
 explicaţie încurcată: „ S u m a a m s-o com p letez pe urmă, acum
amnişte problem e. N u tre b u ie să -ţi faci griji, totul e clar în­
trenoi. Dacă nu-ţi a ju n g b a n ii, d ă -m i d e ştire. A ranjez eu to­
tul încă înainte să p le c i cu p r im u l tra n sp o rt."
Pe chipul congestionat şi g ras se plim ba o expresie de com­
plicitate lipicioasă care în c e rc a să d ev in ă zâm bet. Doar ochii
bulbucaţi ca de p eşte în p u tre fa cţie răm âneau inexpresivi, te­
naci, îngheţaţi.
Maqroll şi-a în c e p u t p re g ă tirile , d ar m ai întâi a vorbit cu
doña Empera. C are n-a p rea p ricep u t de ce musafirul ei, de-a-
cumprietenul ei, se v â ra în tr-o afacere ca asta. Dar se obiş­
nuise să-i dea sfa tu ri şi a fă c u t-o . C a să cum pere catâri, cel
mai bine era să se d u că la fe rm a lu i A lvarez, o plantaţie de
cafea şi de trestie a u n o r cu n o scu ţi de-ai ei, care aveau să-i
vândă animale să n ăto ase şi la un preţ bun. Era de ajuns să-i
pomenească n u m ele p ro p rietaru lu i ferm ei, don Aníbal Alva­
rez, erau prieteni vech i. P e d e altă parte, acolo avea să dea de
chipuri cunoscute. Tot aco lo va face rost de un catârgiu care
cunoştea zona, de care avea n eap ărat nevoie. Muntele nu era
un loc unde să te d u ci d e-a-n boulea, fără experienţă, pustie­
tăţile alea nesfârşite ascu n d eau prim ejdii de moarte.
Cu aceste re co m a n d ă ri ale doñei Empera şi după ce i-a
spus cum se aju nge la ferm a familiei Alvarez, Gabierul a por­
nit a doua zi de d im in e a ţă . într-o desagă pe care i-o împru­
mutase oarba d u cea n ecesaru l pentru cazul că ar fi petrecut
acolo noaptea. Banii cu care urm a să cumpere catârii îi cusu­
se în tivul pantalonilor. în primul ceas de mers a străbătut plan­
taţiile de trestie, p e m arg in ea cărora curgea un pârâu. Ape­
le liniştite şi transparente erau o anticipaţie a peisajului care-1
aştepta mai d ep arte şi care era cel al copilăriei. Când s-a ter­
minat şesul, teren u l a d evenit mai abrupt. Şi-a redus ritmul,
de câteva ori a treb u it să se aşeze pe marginea drumului să
se odihnească. D u p ă atâţia ani de navigaţie cu lungi escale
în porturi nu m ai avea antrenament pentru acest gen de efort.
După ce-a u rcat co asta, drum ul a intrat în plantaţiile de ca­
fea. în fundal se înălţa cordiiiera, apropiată şi scăldată într-un
halou albăstrui prin care se zăreau petele de culoare ale aco­
perişurilor şi ale grădinilor în floare. Amintirea anilor copi­
lăriei a revenit brusc, cu un şuvoi de arome, imagini, chipuri,
râuri şi fericiri in sta n ta n e e . A retră it m irosurile, tânguirile
şi cân tecele care p o p u la u d e sişu rile , u m ezeala ascunzişuri­
lor îm p o d o b ite cu flori fără n u m e, care erau singurul accent
lum inos al p u stietăţii în tu n e ca te a v ăilo r pe fundul cărora
curgea apa râ u rilo r şi a ş u v o a ie lo r care veneau de pe mun­
te. Pe m alu l to ren telo r m ă rg in ite d e trestii se legăna în zbor,
m ândru, n erv o s, sig u r d e fru m u se ţea penaju lu i argintiu şi
de guşa p u rp u rie, p escăru şu l. A cu m m ergea printre planta­
ţiile de la p o alele m u n telu i. P lan tele verzi erau protejate de
arbori cu flori m ari, d e un p o rto caliu aprins, la care nu pu­
teai ajunge: în ălţim ea im p u n ă to a re a acesto r arbori seculari
îi apăra de cu riozitatea oam enilor. D oar când cădeau pe jos,
fetele le cu legeau ca să şi le p rin d ă în păr, m ăcar câteva ore
până nu se ofileau. în co n ju ra t d in toate părţile de plantaţi­
ile de cafea d isp u se în tr-o o rd in e care sugera Versailles-ul,
M aqroll s-a sim ţit co tro p it de o fericire senină şi nelimitată,
aceeaşi care-i d om in ase co p ilăria. M ergea încet, ca să guste
din píin această revenire, in tactă şi sig u ră, a ceea ce fusese
unica sa fericire categorică p e acest p ăm ân t. Sentimentul pe
care îl strângea acu m ca p e o co m o ară avea să-l ajute foar­
te curând să urce m u n tele ab ru p t, n eo sp italier şi trădător.
Plantaţiile de cafea se term in au b ru sc la poalele unei mici
coline term inate cu un pod iş. A colo, printre portocali, lămâi
şi manghieri ina iţi cu frunze aspre şi întunecate, se înălţa casa.
Micul podiş purta num ele de C âm p u l lui A lvarez şi aparţi­
nea familiei care întem eiase ferm a. O arba îi spusese poves­
tea lor. Erau trei fraţi care ajunseseră aici în urm ă cu două­
zeci de ani fugind de persecuţiile politice dezlănţuite în
regiunea lor. Erau oam eni de la m u nte, sem ănători de cafea,
cultivatori de trestie-de-zahăr, uneori crescători de animale,
când le-o permitea terenul şi păşunile. A spri, nevorbăreţi, des­
toinici şi ştiind să-şi apere ce era al lor. A u venit cu neveste­
le, copiii şi câteva familii de arendaşi care erau cu ei încă de
pe vremea bunicilor. Fratele cel m are s-a în tors după câţiva
ani acasă. Mezinul murise înecat în strunga zisă a Ursoaicei,
încercând să salveze un viţel care căzuse acolo. Rămăsese doar
don Aníbal, cu nevasta şi cei trei fii. Cu toţii m unciseră cu
înverşunare, încercând să-i sm ulgă m u ntelu i, m etru după
metru, pământul pentru sem ănat. r
| 10 #
 Când a ajuns la in tra re a ca se i, M aq ro ll era aşteptat în su-
sul scării care d ăd ea sp re c o rid o ru l ce înconjura clădirea de
un bărbat înalt şi sla b , c u o ţin u tă dreaptă, figură smeadă şi
uscăţivă, trăsături reg u la te, cu o exp resie seniorială şi distan­
tăcare se topea în să în o ch ii n e g ri şi atenţi, dar cu privire în
acelaşi timp co rd ia lă , b a c h ia r ju cău şă şi maliţioasă, care te
făcea să-l sim p atizezi im e d ia t. G ab ieru l a salutat şi a spus că
venea din partea d o ñ e i im p e r a , la care locuia. Fermierul l-a
poftit să intre în c o r id o r u l c a re , p rin lăţim e, era mai curând
oterasă de pe care p u te a i a d m ira im punătorul masiv mun­
tos şi întinderea în flo ra tă a p la n ta ţie i de cafea. Don Aníbal
aporuncit să vină ca fe a u a şi s-a apu cat să-l descoasă cu ama­
bilitate pe oaspete d e sp re m o tiv u l venirii sale. Maqroll i-a
relatat, succint, co n tra ctu l cu Van Branden şi sugestia doñei
Empera de a cu m p ă ra că tâ rii de la ferm a lui Alvarez.
—Se tot vo rb eşte d in cân d în când despre proiectul aces­
ta de cale ferată p e m u n te. Su n t m irat că, aşa, dintr-o dată,
se concretizează p ân ă la a contracta primele lucrări şi a adu­
ce inginerii. N u aflasem n im ic. C ât despre catâri, sigur că pot
să ţi-i vând. Trei p oţi să-i alegi de pe acum. Poimâine vor veni
şi ceilalţi doi, la fel d e b u n i ca şi ăştia. Te previn, nu sunt ex­
cepţionali, dar n id năravu ri rele n-au. Trebuie să ai grijă, când
vei coborî cu ei în La P lata, să nu mănânce frunze de bana­
nier sau să pască iarba de pe malul râului, căci se pot îmbol­
năvi. Nu le da aco lo d ecâ t grăunţe. Când ai să te întorci aici,
înainte de a p leca sp re m u nte, am să-ţi dau nutreţul pentru
acolo sus.
Gabierul era în câ n ta t de forma directă şi fără fasoane cu
care don A n íbal trata afacerea. I-a stabilit pe dată fermieru­
lui înrudirea sp iritu a lă cu acei oameni de la ţară care, fie că
trăiesc în regiu n ea franceză Berry, în şesul Castiliei, în Ga-
liţia poloneză sau prin tre culmile sterpe ale Afganistanului,
trăiesc din p ă m â n t, se ataşează de el şi păstrează un cod de
conduită m e d ie v a l şi ferm , în care persistă o doză substan­
ţială de cav alerism înnăscut şi inflexibil. Don Aníbal i-a mai
oferit şi se rv iciile unui tânăr de la fermă care să meargă cu
el, măcar în p rim ele drumuri. Avea să-l familiarizeze cu mâ-
natul catârilo r şi cu viaţa pe munte. Suma cerută pentru ca­
târi i s-a p ă ru t corectă şi, în acelaşi ti mp, i-a făcut să-şi dea
209 |
seama de zgârcenia lui Van Branden: înghiţea aproape toţi
banii pe care-i avea. Avea să vorbească cu belgianul la în­
toarcere.
a

In timp ce stăteau de vorbă a venit cafeaua. Maqroll n-a

putut şi n-a vrut să-şi ascundă m irarea produsă la vederea
persoanei care aducea tava: îm brăcată cu o graţie simplă şi
austeră, aceasta era Am paro M aria. Fata n-a arătat nici cea
mai mică surpriză, pesem ne că era deja la curent cu venirea
sa. Maqroll a salutat-o, neascunzând faptul că se cunoşteau,
don Aníbal a luat lucrurile perfect natural, iar după ce fata
s-a retras, a spus doar:
— E o fată foarte frumoasă. Timidă şi serioasă, dar credin­
cioasă şi cumsecade. Părinţii i-au fost ucişi atunci când a iz­
bucnit violenţa în provincia noastră. A m adus-o aici şi lo­
cuieşte cu nişte unchi care o îngrijesc ca pe fata lor.
Nevastă-mea ţine m ult la ea. A vrut s-o ducă în capitală,
acum când s-a dus să-i înscrie pe băieţi la liceu. N-a vrut. De
când i-au murit părinţii a devenit foarte tem ătoare şi neîn­
crezătoare. E normal.
N-a zis mai mult. Im ediat a venit un peon să le spună că
animalele erau pregătite. S-au dus la grajd să vadă catârii
şi Gabierul a fost perfect încrezător în m odul în care fermie­
rul i-a evaluat cu defectele şi calităţile lor. I-a mai sugerat şi
că deocamdată putea să-i lase pe loc. Avea să i-i trimită, îm­
preună cu ceilalţi doi, prin băiatul care avea să-l însoţească.
Gabierul a plătit pentru animale şi s-a pregătit de întoarce­
re. în timp ce-şi lua la revedere, don Aníbal i-a spus priete­
neşte: „Treci pe aici în drumurile spre m unte. Ai să dormi la
noi, ca să fii odihnit a doua zi. Contează pe prietenia şi pe sfa­
turile mele/' Apoi i-a întins mâna, pe care Gabierul i-a strâns-o
cu căldură.
S-a întors pe drum. La prima cotitură îl aştepta Amparo
Maria. Ţinându-se de talie au mers o bună bucată de drum
vorbind doar de peisaj, de cum e vrem ea, plus câteva inti­
mităţi comune care-i uneau deja printr-o legătură tandră, care
se anunţa durabilă. La despărţire, acolo unde începea plan­
taţia de cafea, Amparo Maria l-a sărutat pe gură, lucru care
l-a lăsat pe Gabier uluit de neaşteptata şi, până acum, ascun­
sa pasiune pe care o trăda acest sărut.
I 210
 _ Nu face m u tra a s ta ş i fii a te n t p e unde m ergi, ca să
nu cazi în apă, i-a s p u s fa ta râ z â n d şi arătându -şi dinţii albi
de circaziană.
Maqroll a m ers p â n ă în La P lata cu senzaţia aceea de stol
de fluturi sub d ia fra g m ă ca re p rev estea de obicei începutul
unei prietenii fe m in in e în ca re se d ăruia pe deplin. Credea
că la vârsta lu i a se m e n e a lu cu ri n -aveau să i se mai întâm ­
ple. Iată că se în tâ m p la u , ce e a ce i-a şters de pe umeri gre­
utatea anilor.
A doua zi d u p ă so sire , d u p ă ce o inform ase pe doña Em-
pera de rezu ltatele v iz ite i la ferm ă şi de buna impresie pro­
dusă de stăp ân u l ei şi d e o a m en ii cunoscuţi acolo (o aluzie
tacită la A m paro M a ria fu sese prim ită de oarbă fără comen­
tarii, dar cu un z â m b e t d e m u lţu m ire), s-a pornit să-l caute
pe Van Branden. A d a t d e el p e chei, unde se dusese să în­
trebe când aju n g e u rm ă to ru l vapor. Maqroll l-a invitat la o
bere şi om ul a a cce p ta t, lăsân d u -se greu şi aruncându-i pri-
vin neincrezăto are şi p iezişe.
— Am catâ rii. M â in e sau poim âine mi-i aduce aici ca-
târgiul care o să m ă în so ţea scă . E de încredere, mi l-a reco­
mandat A lvarez. C h e stia e că am rămas aproape fără un
chior şi am n e v o ie d e o su m ă, cel puţin egală cu cea pe care
mi-ai dat-o, fără d e ca re nu cred că-ţi pot face treaba.
Van B ran d en a în cerca t să scape prin subterfugii de doi
bani. A tunci M aq ro ll i-a spus clar că renunţă, să-şi caute alt
fraier pe care să-l îm brobodească. Imediat, belgianul şi-a
schimbat atitu d in ea şi, sco ţâ rii din buzunar un teanc de
bancnote, i l-a d at fără să numere, cu un gest de bancher plic­
tisit de un clie n t in op ortu n . Gestul flamandului era atât de
fals şi de teatral, încât Gabierul a zâmbit sincer de viclenia lui.
Van Branden a ieşit din această situaţie tuşind de câteva ori,
după care a sp u s:
— în fine, asta e pentru primele drumuri. E mult mai mult
decât trebuie, d ar n-are importanţă. Nu vreau să rămâi cu
o impresie p roastă despre mine. Când se termină banii, mă
anunţi. D ar să ştii că m ie mi se par mai mult decât suficienţi.
G abierul s-a apucat să numere banii cu o încetineală care
a adus în o b ra jii belgianului roşeaţa zilelor sale negre, care
erau cele mai frecvente. Când a term inat, Maqroll i-a spus pe
tonul cel mai natural cu putinţă:
— Bineînţeles, acum îţi sem nez şi chitanţa, ca totul să fie
clar, mijn herr. Şi cel m ai b in e e să m enţionăm că e vorba de
onorariul pentru prim ele trei transportu ri, de acord?
— Nu, a răspuns om ul, revenind la atitudinea sa de oli-
garh de la cea de „Sim p licissim u s". A cum nu facem nici o
chitanţă. E o tranzacţie de încredere între noi doi. Eu am în­
credere în dumneata şi nu m ă în d oiesc că şi atitudinea du-
mitale e reciprocă. Suntem doar între dom ni.
Maqroll şi-a dat seam a că n-avea spor cu personajul ăsta
alunecos. N-a mai spus nim ic şi s-a ridicat. S-a ridicat şi bel­
gianul, spunându-i în timp ce-1 privea cu ochişorii lui de pa­
iaţă ventrilocă în care nu se citea nim ic, în schimb toate îşi
pierdeau realitatea şi im portanţa:
— Bună seara, mijn herr. Vă doresc m ult noroc.
Repetiţia batjocoritoare a apelativului flam and l-a lăsat
indiferent pe Gabier. Deja îl cântărise şi-l clasificase. De-a lun­
gul rătăcitoarei sale vieţi, câţi Van Branden nu întâlnise el.
De multă vreme, repulsia produsă de oam enii de acest tip
şi de metodele lor se ştersese până ia a deveni indiferenţă ab­
solută. Când se întâlnea cu un tip de genul ăsta, îşi amintea
de o frază a lui Sancho Panza, pe care m em oria sa i-o aducea
imediat în minte fără a chibzui însă prea m ult asupra mi­
nunatelor cuvinte: „Fiecare e cum l-a făcut Dumnezeu, ba
uneori chiar mai rău/' întors la pensiune, i-a povestit doñei
Empera amănuntele întrevederii.
— Păi, la ce te poţi aştepta de la şobolanul ăsta. Până şi bia­
ta femeie care vine la el a ajuns victima zgârceniei lui. îi da­
torează bani si-o
/ tot duce cu vorba că zilele astea o să-i dea
bani să-şi pună dinţii şi să-şi dea copiii la internatul din San
Miguel. Mie îmi plăteşte pentru că-i este frică de mine. Bă­
nuieşte că ştiu mai multe despre el decât ştiu de fapt. Las'să
creadă, aşa îl ţin din scurt. Să ai mare grijă cu el, dacă nu te
plăteşte cum trebuie, trânteşte-i lucrurile pe chei şi să se des­
curce. Ai să vezi cum scoate banul.
Solidaritatea isteţei matroane l-a făcut să se simtă uşu­
rat. Mamă mare, sibilă protectoare, datorită ei simţea că va
avea spatele acoperit când va urca la m unte.
| 212
 Adoua zi a v en it b ă ia tu l cu catârii, pe care gazda i-a adă­
postit într-un şo p ro n în sp a te le casei. Totul era pregătit pen­
tru primul d rum . B ă ia tu l trim is de don Aníbal era un tânăr
oacheş, vioi şi h o tă râ t, ca re cu n o ştea regiunea ca pe propria
sa mână şi expunea cu p lăcere şi entuziasm minunăţiile dru­
mului, cât şi cap can ele secrete şi obstacolele acestuia. Se nu­
mea Félix, dar toată lu m ea îi spunea Guguştiucul, din cauza
unei şuviţe albe care-i căd ea pe frunte. Foarte curând Gabie-
rului i-a fost clar că, fără aju toru l Guguştiucului, n-ar fi ajuns
viu în munţii T am b o . în p rim u l rând, acesta i-a arătat cum
se pune încărcătu ra p e ca tâ ri. L ăzile care trebuiau urcate la
munte aşteptau la câ rciu m a de pe chei şi catârgiul le-a aşe­
zat aşa cum trebuie în spinarea celor cinci animale. Ideea era
sâ nu rănească a n im a le le pentru ca acestea să nu oboseas­
că prea tare. D e a sem en ea , i-a indicat Gabierului unde era
necesar să facă p o p a s şi p e cine puteau conta ca să-i găzdu­
iască. Prima etap ă d e d ru m se oprea la câmpul lui Alvarez.
Acolo aveau să p etreacă noaptea. Gabierul făcuse deja dru­
mul şi ştia că p en tru a aju n ge la podişul pe care era ferma
era de urcat tim p d e p atru ore pe o cărare bătută de ploi, pre­
sărată cu stânci care se puteau desprinde la cea mai mică atin­
gere şi să cadă cu o forţă m ortală înainte de a ajunge în pră­
pastie sau a se o p ri în tr-o văgăună. Apoi traversau plantaţia
de cafea care-i p ro d u sese fericirea de a-şi aminti de lumea
copilăriei. în ziu a u rm ătoare trebuiau să ajungă la o caba­
nă părăsită d e m in erii care căutaseră aur. Aveau să doarmă
acolo, apoi, d u p ă o zi grea de mers în plin munte, ajungeau
la tabăra din m u n ţii Tam bo. Pe măsură ce Guguştiucul îi ex­
plica încercările la care aveau să fie supuşi şi firea oameni­
lor de pe acele m eleaguri, Gabierul înţelegea că treaba era mult
mai anevoioasă d ecât îşi imaginase la început. Totuşi, buna
dispoziţie a însoţitoru lu i său, firea sa veselă şi hotărâtă şi in­
teligenţa cu care aprecia greutăţile care-i aşteptau i-au dat în­
credere să d ea p ie p t cu acest pariu de care avea acum mai
multă n evoie d e câ t oricând.
Cu catârii în cărcaţi şi având cu ei tot ce le trebuia pentru
drumul de şase zile, trei la ducere şi trei la întoarcere, au por­
nit cu prim ii zori şi cu sfaturile înduioşătoare ale oarbei. Dru­
mul până ia p o d işu l lui Alvarez n-a fost atât de greu ca pri-
213 I
ma dată, când mersese singur şi necunoscând drumul. Când
au ajuns la plantaţia de cafea, a sim ţit iarăşi, intactă, fasci­
naţia acestei am bianţe prim itoare, caldă, cuprinsă de culoa­
rea inconfundabilă a vegetaţiei care dădea impresia a ceva
îngrijit şi ales special pentru a crea un efect de frumuseţe na­
turală, dar ordonată. De fapt, m âna omului făcuse puţin. Aco­
lo, în tierra caliente, ceea ce conferă frumuseţea armonioasă
şi paradiziacă e mai curând clima. încet, bucurându-se de fie­
care arbore, de fiecare canal de ape calm e şi transparente care
curgeau printr-un vad de lut m ărginit de ferigi tremurătoa­
re, a traversat plantaţia. Când să înceapă să urce ultimul ver­
sant uşor care ducea la ferm ă, a apărut Am paro Maria şi l-a
îmbrăţişat. Guguştiucul m ergea înainte cu catârii. Fata nu
şi-a ascuns defel bucuria întâlnirii; precis că băiatul ştia de
drumurile ei la La Plata şi de relaţia ei cu Maqroll. Era mai
frumoasă ca oricând. Rochia de percal negru i se lipea de corp,
evidenţiindu-i formele zvelte, făcute parcă dintr-un material
în care tendoanele şi oasele dobândiseră moliciune de grăsi­
me. Subţirimea taliei, picioarele tari şi părul negru prins în cea­
fă într-un coc strâns care strălucea ca pana corbului i-au re­
amintit de tinerele dansatoare de pe estradele de la Jerez de
la Frontera şi Cádiz. Amparo M aria, la fel de tăcută ca întot­
deauna, se mulţumea să se lipească de trupul său şi să-l pri­
vească cu o expresie de pasăre speriată care cercetează o ca­
meră în care a nimerit din neatenţie. Încet-încet, Gabierul era
cuprins de conştiinţa apăsătoare a anilor pe care-i avea, a
ghemului încâlcit aí atâtor peregrinări şi necazuri, bucurii
şi eşecuri, iar singura uşurare era că simţea alături de el blân­
deţea aceasta caldă, felină şi tânără care îl însoţea precum o
parcă ce ar fi optat pentru drum ul tandreţei indulgente.
Don Aníbal i-a primit în coridor. în tim p ce Guguştiucul
ducea animalele la grajd ca să le despovăreze şi să le hră­
nească, fermierul şi-a invitat oaspetele la o ciocolată fierbinte
şi spumoasă şi la nişte biscuiţi de yuca proaspăt scoşi din cup­
tor. Acolo, aşezaţi în balansoare, au privit, fără a vorbi mai
mult decât era cazul, copleşitoarea im ensitate a cordilierei
şi, de cealaltă parte, senina şi înflorită întindere a plantaţiei
de cafea. Când s-a înserat, i-a spus G abierului că, având în
vedere că ziua următoare avea să fie grea, îl sfătuia să se cui-
| 214
ce devreme. Avea n e v o ie d e forţe şi de nervi buni, pe care Ie
dă somnul. C eea ce G a b ie ru l a şi făcut, nu înainte de a cău­
ta un pretext p en tru a p u te a vorbi cu fata. Aceasta a uşurat
lucrurile, ad u cân d u -i în cam eră un pahar cu lapte. Au stat
de vorbă o vrem e, su b u riaşu l arbore de capoc care-şi întin­
dea rămurişul secu lar în apropiere. Fata a propus să vorbeas­
că cu G uguştiucul p en tru a-1 convinge să doarmă în altă par­
te, aşa ar fi p u tu t p e tre ce n o ap tea cu iubitul ei. Călcându-şi
pe inimă, M aq roll a în ce rca t s-o convingă că nu era cazul şi,
până la urm ă, A m p a ro M aría a înţeles cât de grele erau ur­
mătoarele d ou ă zile câ n d trebuia urcat muntele. A plecat
brusc, de parcă n-ar fi dorit să prelungească un chin mai mare
decât se vedea la su p ra fa ţă . M aqroll a intrat în cameră, s-a
dezbrăcat şi a ap rin s o lum ânare ca să citească puţin în pa­
tul aşezat d irect p e p o d ea şi care i s-a părut mult mai pri­
mitor decât cel d in La Plata. Ştia că dacă nu citeşte adoar-
me greu. C eva m ai târziu a venit şi catârgiul şi s-a trântit în
patul celălalt, a p ro a p e îm brăcat.
Maqroll a d u sese cu el Viaţa Sfântului Francisc din Assisi
(II Poverello) d e Jo erg en sen , pe care o citea deschizând car­
tea la întâm plare. G u gu ştiu cu l s-a arătat tare mirat de obi­
ceiul acesta n e o b işn u it pentru el şi l-a întrebat:
— Vă ru g aţi? P ăi, nu eraţi obosit?
— Nu reu şesc să adorm dacă nu citesc puţin, i-a răspuns
Gabierul, am u zat de ingenuitatea tovarăşului său de călăto­
rie. Nu m ă rog, n u cred că e cazul. Citesc însă despre viaţa
unui sfânt care iubea m ult animalele, muntele, soarele, văile
şi oamenii săraci. Era dintr-o familie foarte bogată şi cred că,
la fizic, sem ăn a un p ic cu tine. A lăsat totul pentru a se de­
dica lu cru rilor p e care le iubea şi a-i dărui Domnului toa­
tă iubirea lu i p en tru ce crease.
Şi-a d at sea m a că explicaţia era pe cât de insuficientă pe
atât de frag m en tară şi Guguştiucul şi-ar fi putut face o idee
inexactă, p en tru că era fragmentară şi superficială, despre
II Poverello. R ăsp u n su l băiatului l-a liniştit însă:
— Sigur, d acă-i plăceau animalele şi muntele şi soarele,
îşi scotea d in p lin banii. Sigur că a sfârşit prin a face minuni.
Dumnezeu l-o fi ajutat.
 Da, a răsp u n s G a b ieru l în c â n ta t d e această inteligen­
ţă spontană. A făcut m u lte şi m in u n ate. îţi povestesc eu mâi­
ne. A cum să d orm im .
G uguştiucul în ch isese d eja och ii şi respira regulat, ca în-
tr-un som n adânc.
a

In zori i-a trezit A m p aro M aria cu cafea proaspătă şi bis­

cuiţi din ziua preced entă. S e g ătise, îşi pieptănase părul în-
tr-un coc im pecabil, de parcă era gata să conducă dansul,
şi-a spus M aqroll în tim p ce-şi bea cafeau a. Fata s-a răsucit
brusc pe câlcâie şi a d isp ăru t u n d eva în casă. Nici Gabierul
n-avea inimă să-i spună la reved ere; era atât de frumoasă,
că ar fi răm as aici pentru to td eau na, lăsând totul dracului.
Urcuşul, de la câm pul lui A lvarez şi până la cabana pă­
răsită, le-a luat o zi întreagă. D rum ul devenea tot mai des un
fel de vale a unui torent iscat de pe urm a ploilor. Catârii îna­
intau cu greu, încercând să evite şanţurile frecvente şi stân­
cile nesigure care, din când în când, ieşeau până la marginea
prăpastiei. Gabierul începea să fie descurajat: cine ştie cât avea
să mai ţină drumul aşa. C âştigul probabil care avea să-i iasă
după încercarea asta d epind ea de evazivu l Van Branden şi
de nu mai puţin fantom atica societate de construcţii a lucră­
rii de pe Tambo. O veche am ărăciu ne, atât de familiară de
atâţia ani, începea să-i apese inim a şi fiecare pas i se părea
tot mai greu. Pe de altă parte însă, şi aici se vedea altă trăsă­
tură caracteristică a sa, pe m ăsură ce se afunda în suişul tot
mai abrupt al m untelui şi sim ţea arom a um edă a vegetaţiei,
vedea explozia de culori de o d iversitate debordantă şi au­
zea tunetul apelor care, în fundul văii, îşi cântau bogata pră-
vălire printre valuri înspum ate, o p ace veche şi binefăcătoa­
re venea să şteargă oboseala m ersu lu i şi a lu p tei cu catârii.
Câştigul mizerabil al incertei în trep rin d eri îşi pierdea din-
tr-o dată realitatea, căzând în accep tarea sa resemnată, în
fatalismul său islamic. C iripitul păsărilor, tot m ai multe şi
variate, trecerea intermitentă a stolu rilor d e papagali gălă­
gioşi pe deasupra arborilor înfloriţi, încă adorm iţi de frigul
dimineţii, îi confirmau certitudinea efem eră a unei fericiri
salvatoare. Alternanţa acestor im presii îl îndem na pe Gabier
la meditaţii şi bilanţuri care se nutreau şi din puţinele, dar in­
failibilele lecturi care-1 însoţeau oriu nd e ar fi m ers.
I a i*
 Drept care toti V an B ra n d e n ii din lum e care-i ieşeau în
cale nu aveau d e câ t ro lu l d e a-i confirm a singurătatea fără
leac sau scepticism ul să u im batabil faţă de încăpăţânata va­
nitate a oricărei lu cră ri a oam enilor, aceşti orbi nefericiţi care
ajung la m oarte fă ră a fi b ă n u it m ă ca r m inunea lumii. Lip­
siţi de m iracolul p a siu n ii c a re ne d ă de ştire că suntem vii
şi că m oartea in tră şi ea în joc, fără început şi fără sfârşit,
căci este p rezen t p u r şi n e ţă rm u rit. în tim p ce se dăruia fru­
museţii peisajului, co n sta ta totuşi că variatul cortegiu de sen­
zaţii care-1 co tro p e a u , d esfăşu rân d u -şi minunile unei plăceri
fără sfârşit şi în v in g â n d o b o seala drum ului, se tocea parcă
de zidul unei m e m o rii p e s te ca re lucraseră anii.
G u gu ştiucu l m e r g e a în a in te , m ân ân d prim ul catâr din
şir. Adesea a b a n d o n a d r u m u l, lu â n d -o pe scurtături acolo
unde d ru m u l e ra im p r a c tic a b il. V ân tu l era tot mai puternic
pe măsură ce u rc a u . L a în c e p u t fu sese un fel de zumzet slab
în urechi, o b r iz ă c e a b ia fă c e a să se m işte coroanele copa­
cilor şi să v ib re z e fr u n z e le ferig ilo r. Zgom otul torentului se
apropia sa u se în d e p ă r ta d u p ă câ t era vântul de puternic.
Când au în c e p u t să u rc e c ă r ă rile în g u ste în zigzag lipite de
marginea a b is u lu i, c ă lă to r ii a u sim ţit vântul care-i biciuia
furios. în c e p e a o v e g e ta ţie p itică , cu frunze groase şi moi,
care creştea p r in tr e n iş te c o p a c i m ari cu trunchi cenuşiu şi
cu o tex tu ră a p r o a p e m in e ra lă şi coroane aproape desfrun­
zite, care se p ie r d e a u în tr -o ceaţă deasă care se risipea prin­
tre crestele m u n ţilo r . A ju n s e s e ră sus, într-un peisaj pe care
Maqroll nu-1 m a i v ă z u s e d e m u lt timp. Guguştiucul i-a spus
că cei p e c a r e n o a p te a îi a p u că pe aici se învelesc cu frun­
zele a r b u s tu lu i n u m it p e aici „călugăraş": frunzele groase
nu lasă fr ig u l s ă tr e a c ă , ap ărân d u -i astfel pe călătorii înfri­
guraţi. M a q r o ll în c e p e a să resp ire tot mai greu. Tâmplele îi
zvâcneau ş i a v e a g u r a u scată, ceea ce-i dădea o înşelătoa­
re s e n z a ţie d e s e te . C â n d era pe punctul de a sugera o pa­
uză, G u g u ş t iu c u l i-a s p u s că era cazul să se odihnească p u ­
ţin. „ N -a v e m c e fa c e , treb u ie să bem cât mai puţin. M estecaţi
încet a s ta c a s ă a v e ţi ia r sa liv ă ", şi i-a întins o felie de lăm â­
ie. Ş i-a t ă ia t şi lu i u n a şi s-a întins pe cărare p e un pat d in
fru n ze d e c ă lu g ă r a ş . M a q ro ll l-a im itat tăcut. Întinşi, au res­
p irat a d â n c , p e n t r u ca organism u l să se adapteze la rig o ri­

217
le altitudinii. Lămâia şi-a făcut im ediat efectul, eliminând
impresia de uscăciune şi gustul am ar şi m etalic din gură,
care-1 chinuia de ceva vrem e pe G abier.
Când şi-au reluat drum ul, a fost m ult mai uşor. O dată
cu ultimele raze ale asfinţitului au ajuns la cabana abando­
nată de mineri. Zidurile erau din piatră netencuită şi fără
nici un fel de ciment, crăpăturile erau um plute cu frunze­
le aceluiaşi arbust cu care te înveleai noaptea. Acoperişul
era din ardezie şi era susţinut de bârne groase necojite,
înăuntru, spaţiul era îm părţit în două încăperi de dimen­
siuni egale, una pentru oam eni, alta pe post de grajd, des­
părţite de un perete de păm ânt şi bam bus care nu ajungea
până la acoperiş. în încăperea destinată oamenilor, un că­
min din piatră şi tablă funcţiona perfect. Locul era relativ
curat. Ocupanţii de dinainte nu lăsaseră în urm a lor decât
un pumn de cenuşă rece în plita căm inului. Alături era o
provizie de lemne şi regula era să fie înlocuită, la plecare.
Guguştiucul a pregătit două paturi de frunze şi a sugerat
să stea un pic întinşi înainte de a m ânca, în caz contrar, i-ar
fi apucat durerea de cap în tim pul digestiei.
— Foarte puţini urcă până aici, nu suportă aproape ni­
meni, a spus băiatul în timp ce M aqroll privea acoperişul
încălzindu-se încet la focul aprins de G uguştiuc. Mai întâi
au venit minerii, ei au construit adăpostul. Au căutat aur
pe maluri, n-au găsit mare lucru. A poi au venit şi străini
care visau la povestea asta cu minele. Nu cred să existe mine
prin coclaurii ăştia. Şi-acum vin ăştia cu calea ferată. Ei sunt
cei care ţin cabana aşa cum o vedeţi, curată şi destul de în
ordine.
— Dar cei care au construit-o de unde erau?, a întrebat
Gabierul, pe care stilul cabanei îl făcuse curios.
— Din Canada. Oameni de treabă. D ar când coborau la
La Plata se apucau să bea ca nebunii şi totul se termina cu
nişte bătăi straşnice. Nici armata nu putea să-i potolească.
După care adormeau în stradă şi se pişau câinii pe ei. De
dimineaţă, după ce-şi făceau cum părăturile la prăvălia tur­
cului, se întorceau pe munte ca şi cum nim ic nu s-ar fi în­
tâmplat. Erau uriaşi şi aveau nişte bărbi roşcate pe care nu
şi le râdeau niciodată. Se pierdeau acolo sus, trudind toa-
l aia
tă ziua pe m a lu rile n is ip o a s e , c e rn â n d şi căutând pepitele
aurii. Când g ă se a u u n a s trig a u p ân ă le răspundea altul. Aşa
au stat m ai b in e d e d o i a n i. A u p leca t bru sc, lăsându-1 pe
Hakim n ep lătit, d u p ă o g â lc e a v ă care a ţinut toată noaptea
şi s-a soldat cu p a tru s o ld a ţi m o rţi. N im en i nu i-a ajuns din
urmă, n-au m a i fo s t v ă z u ţi p e n icăieri.
După ce s-a u o d ih n it o o ră b u n ă pe aşternutul vegetal
şi moale, au fă cu t c a fe a şi a u p ră jit felii de banană cu ouă.
Pâinea adusă d in L a P la ta e ra de nem âncat. Guguştiucul i-a
oferit nişte c a m e u s c a tă şi m ă cin a tă , am estecând-o cu mân­
carea. Lui M a q ro ll i s-a p ă r u t d elicioasă.
— Trebuie să m â n c a ţi, d o m n u le, i-a spus pe un ton sen­
tenţios catârg iu l. M â in e n e aşteap tă ce-i mai rău. Acum, în­
cercaţi să d o rm iţi. N u c itiţi p ân ă târziu. Aici, numai som­
nul dovedeşte o b o s e a la .
Maqroll a z â m b it, a m u z a t de atitudinea protectoare şi
admonestantă a b ă ia tu lu i. H ab ar n-avea el câte nopţi pe­
trecuse în c o n d iţii m a i g re le şi în locuri şi mai inospitalie­
re. Dacă le-ar fi p o m e n it, p recis că junele catârgiu de la câm­
pul lui A lvarez n -a r fi p ricep u t m are lucru: nopţi în Sar-i-Pul,
cu vântul m u n ţilo r a fg a n i zgâlţâind cortul într-un vâjâit care
nu înceta p â n ă d im in e a ţa ; n opţi în Kerala, printre dansul
vrăjit al ro iu rilo r d e licu rici care răspândeau o lumină lilia­
chie, fu n erară, m iro sin d a scorţişoară şi ghimbir; nopţi la
graniţa G u y an ei, v â râ t în noroiul fetid al manglierilor; nopţi
de spaim ă şi fo a m e în tr-u n sat părăsit din Anatolia; nopţi
de ţânţari şi fe b ră în go lfu l Veragua, unde ploaia se insta­
lează ca u n b le s te m n em ăsu rat; nopţi în cajún, lângă mlaş­
tini, acolo u n d e flu v iu l M ississippi dă pe-afară de obosea­
lă; nopţi d e c a lm ab so lu t în dreptul coastei Yemenului
răsculat; n o p ţi asem ăn ăto are acesteia care-1 aştepta în plin
munte, care se m ă n a cu atâtea altele deja uitate.
A aprins un ca p ă t de lumânare pe care prevăzătoarea de
doña E m p e ra i-o pusese în traistă şi s-a cufundat în pagi­
nile lui Jo erg en sen , în armoniosul peisaj al Umbriei, unde
un tânăr d in tr-o familie înstărită, în plin secol al Xll-lea, ple­
ca în cău tarea lui Dumnezeu. Somnul l-a învins treptat, până
când ca rte a i-a căzu t din mâini. Zgomotul l-a trezit, a pus
cartea în d e sa g ă şi a stins lumânarea.
21*
 Visa Gabierul. Toţi muşchii i se destindeau, transformând
osteneala într-o beţie plăcută, ca o intoxicaţie inofensivă din
care se iscau o luciditate şi o fericire m ăsurate, comparabi­
le doar cu cele pe care-şi am intea că le trăise de copil, când
totul se ordona în jurul iui pentru a-i produce, în plină tre­
zie, o aventură asem ănătoare celei care îl vizita în somnul
de acum. Se găsea pe malul lacului M aggiore. Pleca să se
plimbe pe cărarea de pe malul apei. Cineva trebuia să-l în­
soţească. N-a vrut să mai aştepte, avea senzaţia că, dacă mai
întârzie, plăcerea asta neobişnuită avea să dispară deoda­
tă. Trebuia s-o păstreze, intactă, cât m ai m ult. A coborât pe
mal şi a luat-o pe cărarea unde ajungeau să se spargă va­
lurile, atunci când bă tea vântul m ai tare. Pe malul celălalt
creşteau nişte arbuşti, parcă de dafin, dar care miroseau pu­
ternic a santal. Nişte paşi veneau în urm a sa şi-a ştiut, fără
a întoarce capul, că era persoana pe care o aşteptase. Dacă
se uita, fericirea nemăsurată s-ar fi transform at în ceva greu
de prezis. După glas şi-a dat seam a că era o fem eie. Vorbea
o spaniolă corectă, dar cu un accent pronunţat pe care nu
reuşea să-l identifice. Povestea despre trenuri care nu ajung
să se întâlnească, de lungi aşteptări prin gări şi de greutăţi
nesfârşite pentru a ajunge la lac.
— De la Milano la N ovara, spunea, totul a mers bine.
Numai că acolo, în loc să fac legătura pentru Oleggio şi Aro-
na, am ajuns în nord. Am coborât în prim a gară şi, ducân-
du-mă să schimb biletele la ghişeu, om ul care era acolo şi
care semăna cu un preot a stăruit să-i arăt sânii. Am ascul­
tat, era singura modalitate de a ajunge înapoi. La Novara
mă aştepta bagajul. M-am urcat în trenul care m ergea până
la Oleggio. Acolo trebuia să aştept şase ore trenul care avea
să mă lase la Arona, unde începe lacul şi unde stabilisem
că ne vedem. La Oleggio m-am urcat în autobuzul care ajun­
ge la câţiva kilometri de Arona. Im aginează-ţi ce surpriză
să te văd în staţie când am coborât. Erai acolo, G abier ne­
bun, rătăcit ca de obicei. N-ai să scapi niciodată de aerul ăsta
de marinar debarcat cu forţa.
/

Ultimele cuvinte l-au aruncat într-o deznădejde bruscă

şi blândă. Era liona, prietena lui din Trieste. N um ai ea, cea
nepereche, unică, îi spunea aşa. Iar acesta era accentul ei in-
| 220
 confundabil. G la su l e i, p a ş ii ei elastici şi fermi. Trupul ei plă-
c-ut şi alb, tra n sfo rm a t în c e n u ş ă în tr-o absurdă explozie de
gazîn Panama. S -a în to rs s-o p riv ească şi s-a pomenitînfaţa
unei femei cu a s p e c t s p a n io l şi aer aristocratic şi maur, ca-
je-1privea parcă rep roşân d u -i haosul feroviar de care se plân­
gea. „liona!", a sp u s, fără a-şi d a seam a de greşeala prosteas­
că, cu ochii scă ld a ţi în la c rim i. Fem eia l-a privit ciudat, ca
pe un necunoscut ca re i se ad resa pe neaşteptate. S-a întors
brusc şi s-a d e p ă rta t c u p a şii ei gim nastici şi tinereşti, legă-
nându-şi şo ld u rile în tr-u n ritm pe care el ştia că doar liona
îl avea.
A fost trezit d e su sp in e le care-i zguduiau pieptul. Vân­
tul îngheţat care b ic iu ia p ereţii de piatră şi mirosul puter­
nic al frunzelor p e ca re d o rm ea l-au readus brutal la reali­
tate. O realitate a b so lu t d e nepătruns şi străină, acum. După
un timp, a re a d o rm it. G u g u ştiu cu l l-a deşteptat cu o ceaş­
că de cafea, p e ca re G a b ie ru l a început s-o bea cu înghiţituri
rare, absent şi p o s o m o râ t.
— Trebuie să a v e ţi g rijă cu visele, domnule. Aici ai nevo­
ie de somn ca să ră m â i în viaţă. La înălţimea asta şi din ca­
uza oboselii, se v isea z ă m u lt. Asta face rău. Forţele nu se re­
fac ca lumea şi n icio d a tă nu sunt vise bune. Doar coşmaruri.
Ştiu eu ce spu n: stră in ii care veneau pe aici să caute minele
sfârşeau n ebu n i cu toţii şi voiau să se omoare între ei la câr-
dumă sau se a ru n ca u în bulboanele râului şi se înecau.
Maqroll n -a co m e n ta t nim ic. Ştia că băiatul spunea ade­
vărul. Visul cu lio n a îi apăsa sufletul, trezind demoni ador­
miţi care nu-1 m a i chinuiseră de mult. Fără nici un cuvânt,
a ajutat la în cărcatu l catârilor şi la făcut curat în cabană. Apoi
s-au apucat să u rce spre Tambo. în curând, vântul a devenit
de nesuportat, ia r cărău şu l l-a sfătuit să-şi facă o căptuşeală
de frunze d e „călu g ăraş" între maiou şi cămaşă, atât pe piept
cât şi pe spate. E fectu l a fost imediat, căldura corpului se păs­
tra întreagă. C eea ce transforma urcuşul într-un chin era so­
lul de nisip v u lca n ic care ceda la fiecare pas, rănind copite­
le anim alelor şi tocind tălpile încălţărilor. în plus, frecarea
permanentă degaja o căldură insuportabilă şi un miros de sulf
ce ardea m u coasele. Urcau trei paşi şi alunecau doi. Ore în
sir. Pauzele au d even it mai scurte: pe munte se înnoptează
foarte devreme şi a merge pe întuneric în condiţiile astea era
sinucidere curată. Cu ultima geană de lum ină, în întinderea
apăsătoare de lavă unde singurul sem n de viaţă erau nişte
tufe rare, cu câte o floare la capătul lujerului central care stră­
lucea precum o flacără palidă şi funebră în noaptea care se
lăsa, au zărit luminile taberei. Le mai lua un ceas bun să ajun­
gă acolo. Luna plină începea să le lum ineze drumul; cât timp
era pe cer, era bine.
Mergea sub impresia visului pe care-1 avusese. Cum se
întâmplă îndeobşte, pe m ăsură ce trecea timpul, imaginile,
cuvintele si semnificaţia ascunsă a visului deveneau mai lim-
/ /

pezi, mai puternice, invadau zone tot mai profunde ale fiin­
ţei sale. liona, incomparabila triestină cu plete de culoarea
mierii şi profil macedonean, prietena înţeleaptă, atentă şi in­
flexibilă în sentimente, fusese singura femeie care îşi dăduse
seama de tendinţa lui de a se vârî în afaceri vagi, neplăcute şi
mereu la graniţa ilegalităţii. Ştiuse să-l oprească la timp, doar
cu două vorbe, de fiecare dată când intra într-o situaţie de
felul ăsta. Abia acum realiza — în tim p ce ajuta la despot-
molitul catârilor din nisipul vulcanic în care se afundau până
la chingă — că puţinele perioade în care trăiseră împreună
fuseseră şi singurele în care cunoscuse ceva asemănător feri­
cirii. Pe atunci era pe deplin supus m aniilor sale rătăcitoare
şi nu se gândea nici la vreun El D orado im probabil şi nici la
averi mirifice. Când călătoreau, ea era cea care alegea itine-
rariile cele mai potrivite, cu singura autoritate a zâmbetului
ei — mereu în colţul gurii, lăsând să se vadă dinţii mari de
ţărancă tracă — şi a bunului-sim ţ pe care-1 folosea atât de
natural că trecea neobservat.
în timp ce răsucea sensurile ascunse ale visului, desco­
perea cheia multora dintre ratările şi eşecurile sale. O com­
para pe liona cu Flor Estévez — altă prietenă de neuitat, cea
care îi veghease convalescenţa de după m uşcătura unui pă­
ianjen „jaripúa", la „Zăpada Amiralului", refugiul acela amă­
rât de la marginea drumului, pe o înălţim e asemănătoare
acesteia — şi înţelegea că Fior, spre deosebire de liona, se dă­
ruia pe de-a-ntregul fanteziilor Gabierului, însoţindu-1 în cele
mai nesăbuite idei care treceau prin capul iubitului ei. Fu­
sese autoarea morală a absurdei călătorii pe râul Xurandó,
| 222
 în căutarea u n o r fa b ric i d e ch erestea inim aginabile. Acolo
îşi lăsase o b u n ă p a rte d in să n ă tate, iar când s-a întors la Fior,
femeia dispăruse. în s ă co m p a ra ţia între cele două femei, şi-a
datei seama d u p ă c h e ile v isu lu i d in cabană, era absolut ab­
surdă şi inutilă. L a F lo r E sté v e z acţiona în mod constant do­
rinţa, mereu a tin să , n ic io d a tă satisfăcu tă, care făcea ca re­
laţiile lor să fie m e re u în d e riv ă , sub im periul simţurilor care
înceţoşau to tu l, c a re d isto rs io n a u totul, fără a găsi ieşirea.
Era ca şi cu m te -a i fi lu p ta t în tr-u n tunel cu un roi de des­
fătări care se e s c h iv a u în p erm an en ţă.
Când a rev en it în p rez en t, erau în faţa şoproanelor şan­
tierului. Erau d ou ă co n stru cţii joase din plăd ondulate de zinc
de un cenuşiu stin s ce se con fu n d a cu peisajul. Un grup de
peoni conduşi d e u n tip în a lt şi uscăţiv, cu trăsături tăioase
care sugerau u n cu ţit d e vân ătoare şi care vorbea cu un mar­
cat accent d in n o rd , v e n i în întâm pinarea lor cu paşi obo­
siţi şi parcă p lictisiţi. A ju n g ân d lângă ei, omul s-a uitat la Ga-
bier ca la un sim p lu cărău ş. D eodată, de parcă şi-ar fi amintit
ceva, s-a ap ro p iat să-l salu te, întinzându-i mâna cu o polite­
ţe prefăcută. T recând la franceză, l-a întrebat cum decursese
drumul până aco lo su s. în aceeaşi limbă, Maqroll i-a relatat
în detaliu că lă to ria , fo losin d tot un ton neutru, şi i-a cerut o
chitanţă de p rim ire a încărcăturii pe care oamenii o duceau
la adăpost în m a g a z ie . O m u l a zâmbit cu un fel de condes­
cendenţă care l-a enervat. Avea să-i dea hârtiile mâine, nu era
nici o grabă. L-a in v itat să intre, dându-i de înţeles că aveau
să petreacă n o ap tea acolo. Adevărul era că nu se punea pro­
blema să ia d ru m u l înap oi, alunecând în nisip până la caba­
na minerilor. D eşi, în definitiv, ar fi preferat. A intratsă vadă
cum aşezaseră lăzile. Două lămpi Coleman luminau interio­
rul în care se g ă se a u , într-o ordine perfectă, lăzi de diferite
dimensiuni; p e u n ele era scris „fragil" cu litere mari. Pesem­
ne că pentru a le aduce fuseseră necesare cel puţin zece trans­
porturi. Van B ran d en nu-i spusese nimic despre asta. Poate
că sosiseră p e alt drum . Tipul care-i primise şi a cărui naţio­
nalitate G abieru l n-a reuşit s-o ghicească supraveghea extrem
de atent m an ip u larea lăzilor care tocmai veniseră. Din une­
le se au zea, cân d erau mişcate, un zăngănit metalic, ceea ce-1
făcea pe tip să se încrunte preocupat. De ce oare, se întrebă
223 I
Maqroll, auzea de-abia acum zgom otul acesta? Poate că zgo­
motele de afară, apoi cel al vântului de pe coastă îl împiedi­
caseră. Altă chestie care-1 mira foarte tare era că nici pe lăzi­
le din lemn, nici pe documentele care trebuiau să înregistreze
primirea, şi nicăieri pe m agaziile şantierului nu se vedea nu­
mele companiei însărcinate cu lucrările căii ferate.
Apoi a fost invitat la masa instalată în clădirea geamănă,
ia care se ajungea printr-o mică galerie tubulară, tot din zinc.
Guguştiucul a rămas să m ănânce cu peonii care căraseră lă­
zile. în capul mesei aştepta un personaj scund şi uşor coco­
şat, cu sprâncene groase încărunţite şi nas turtit, care s-a pre­
zentat ca fiind agrimensor, de baştină din Danzig şi răspundea
la numele de Kraken. Tipul cel înalt a zis că era inginer şi se
născuse în Belgia. Când s-a prezentat, şi-a rostit numele atât
de neclar încât Gabierul nu l-a reţinut. Ceva gen Martens sau
Harlens. Cina, formată din alim ente conservate şi stropită
cu vin sau bere de o calitate puţin obişnuită prin aceste lo­
curi, s-a petrecut în tăcere. Doar câteva vorbe anodine, lega­
te de climâ sau de dificultăţile călătoriei, după care se recă-
dea într-o linişte neplăcută. M aqroll a m ai observat că nici
farfuriile, nici tacâmurile, nici faţa de m asă care cunoscuse
vremuri mai bune n-aveau nici o marcă sau vreun semn care
să le indice provenienţa. Dar cel mai tare l-a intrigat faptul
că de pe sticlele de vin şi de bere şi de pe conservele de sar­
dele, ton şi legume etichetele fuseseră scoase sau răzuite cu
grijă, ca să nu se vadă nici o marcă. N -au m ai zăbovit după
masă. Cu un „noapte bună" sec, cei doi străini s-au dus la
culcare în două cabine din extrem itatea opusă locului unde
mâncaseră. Lui Maqroll i-au spus că avea să doarmă într-un
hamac pe care peonii i-1 atârnau într-un colţ. Când s-a dus
la „baie", îl aştepta Guguştiucul care i-a făcut sem n că avea
să-i spună ceva între patru ochi. S-au dus la grajdul impro­
vizat din bârne groase, lipit de clădire, unde stăteau anima­
lele care ajungeau până acolo, şi băiatul i-a spus:
— Ştiţi că nu s-a trasat nici un metru de cale ferată şi că pe­
onii habar n-au de nimic de genul ăsta? Aveţi grijă, domnu­
le. Nu ştiu de ce, dar am impresia că nu e de glum it cu ăştia.
Gabierul n-a apucat să spună nim ic, pentru că deodată
a apărut presupusul belgian care se prefăcea că venise să
| 224
 vadă dacă totul e în ord in e. Avea o mutră care parcă spunea
nu ştiu, nu-mi pasă ce v o rb iţi" şi pe care o afişează tocmai
cei care ştiu şi su n t in teresaţi să ştie. A spus noapte bună cu
un zâmbet leşios care d ăd ea la iveală o dantură stricată de
tutun şi nespălare.
întins în ham ac, în v e lit cu tot ce avea, plus un aşternut
dinfrunze aranjat de G uguştiuc, Gabierul a încercat să adoar­
mă imediat, doar era d estu l de ostenit. I-a fost imposibil. Vi­
sul din noaptea p reced en tă, cu liona, ascunsă sub nişte tră­
sături vagi care-i am in teau de Amparo María, îi lăsase o
nelinişte, o veche an g o asă care, încă o dată, ü măcina puţi­
nele puteri răm ase şi p u ţin u l curaj pentru a merge înainte,
în paralel cu visu l şi intersectându-se cu acesta, îl chinuia
situaţia necurată a întreprinderii în care se îmbarcase. Acum
era limpede că Van B ran d en îl păcălise. Cum de reuşise să
cadă în această cap can ă de care, de fapt, nici nu avea ne­
voie? Cu banii trim işi din Trieste ar fi putut rezista până ar
fi găsit ceva m ai solid şi mai puţin tulbure. Era clar că-şi
pierdea intuiţiile, că se lăsa să alunece în jos, avea să ajun­
gă rău dacă o ţinea tot aşa, şi repede. S-a hotărât să stea de
vorbă cu belgianu l la întoarcere. Avea să iasă din afacere
vânzând catârii şi plecând din La Plata cât mai repede cu
putinţă, cu prim ul vapor sau prima caravană de şlepuri care
coborau fluviul. în cele din urmă a reuşit să adoarmă, adânc.
L-a trezit G u gu ştiu cu l spunându-i că totul era pregătit şi
puteau pleca im ed iat după micul dejun. \:u era nimeni în
clădiri, i-a m ai spus, plecaseră cu toţii în zori, sub pretex­
tul că aveau de făcut planuri la marginea muntelui, în lo­
cul cel mai înalt. „Beţi-vă cafeaua şi s-o ştergem. Cred că
nu vor să ne m ai vadă pe aici. Ce oameni ciudaţi."
Maqroll şi-a băut cafeaua, după care au pornit la drum,
începând coborâşul pe o ceaţă deasă mânată de vântul rece,
care le ardea obrajii şi le muşca picioarele ca un ferăstrău în­
căpăţânat. S-au apărat cu frunze de „călugăraş" şi şi-au con­
tinuat drum ul, care se dovedea mai periculos acum, la cobo
rare Catârii de-acum uşuraţi de povară, încercau să meargă
repede si alunecau la tot pasul pe solul mişcător de nisip vul­
canic În ochi li se citea panica. In fine, dâulaţi şi degeraţi,
•are s» us-
,lu ajuns la c a b a n a minerilor, intepăturue din picice,-
22S
turimea pielii pe care nu reu şiseră să o apere de vântul în­
gheţat nu i-au lăsat să se o d ih n e a scă . D in fericire, patul din
frunze din ziua precedentă era in tact. S-au trântit pe el, do­
borâţi de oboseală. G u gu ştiu cu l a trebuit să le facă anima­
lelor o frecţie cu uleiul de cocos pe care-1 adusese cu el.
— Asta le păstrează căld u ra. D acă nu, mâine n-ar mai
face doi bani.
Gabierul l-a întrebat de ce nu pu teau folosi şi ei uleiul.
— Nu, domnule. O am enii se încălzesc singuri. O să ve­
deţi, în curând o să ne simţim bine. D ar catârii au sângele mai
gros şi când răcesc e m ult m ai greu să se încălzească pen­
tru a se odihni.
Trebuia să ia de bună ciudata teorie. M aqroll a deschis
Viaţa Sfântului Francisc din A ssisi şi s-a cufundat câteva ore
în lectura care-i liniştea necazurile cu o eficienţă infailibilă.
Un zâmbet îi trecea din când în când pe chip. Guguştiucul
îl privea mirat, neîndrăznind să-l întrerupă: pentru el, isto­
riile astea cu sfinţi erau ceva între m isterios şi interzis. Mai
bine să nu ştie prea m ulte despre asta, nici să nu încerce să
le cunoască îndeaproape.
A doua zi au coborât la câm pul lui Alvarez. Ca de obicei,
clima blândă şi-a făcut efectul asupra lui M aqroll. Avea chef
să stea de vorbă cu don Aníbal şi să afle m ai multe amănun­
te legate de calea ferată şi de oam enii im plicaţi în această
afacere. Fermierul i-a prim it cordial şi îngrijorat de încerca­
rea prin care trecuseră urcând la Tam bo. La un moment dat,
pe când erau singuri în grajd şi deşeuau catârii, apăruse Am­
paro Maria. Guguştiucul a plecat discret în timp ce fata îl
îmbrăţişa pe Gabier cu o efuziune neobişnuită până atunci,
în cuvinte drăgăstoase şi pe nerăsuflate i-a spus că se temu­
se tare mult pentru el, nu doar din cauza condiţiilor aspre
de pe munte, ci şi din cauza oam enilor de acolo, care-i tre­
ziseră prevestiri sumbre şi inexplicabile. Trupul cald şi ferm
al fetei lipit de el cu o intensitate nouă şi revelatoare i-a trans­
mis o seninătate şi o plăcere care se adăugau acţiunii bine­
făcătoare a acelui pământ al cafelei şi al trestiei-de-zahăr, şi
îi reveneau, neştirbite, chefui de viaţă şi dragostea pentru
darurile acestei lumi.

|I M
 La cina servită p e a m p iu l c o r id o r , M a q ro ll a în cep u t să-i
vorbească lui don A n íb a l d e s p re în d o ie lile provocate de dru­
mul la Tambo. S tă p â n u l c a s e i a e v ita t o rice răsp u n s concret.
Era limpede că avea s-o fa că d u p ă ce toţi ceilalţi se vor fi dus
laculcare. Maqroll a p ric e p u t m esa ju l şi a aşteptat. După cină,
don Aníbal şi-a a p rin s u n tr a b u c şi, le g ă n â n d u -se în balan­
soar, a început să sa v u re z e o ce a şcă cu cafea neagră căreia îi
adăugase câteva p ică tu ri d e b ran d y . G ab ieru l a preferat ca­
feaua simplă. F e m e ile c a r e s e rv is e ră cin a , p rin tre care apă­
rea uneori şi A m p a ro M a r ia , a u s trâ n s m asa şi s-au retras
încamerele lor. D u p ă o v re m e , d o n A n íb al a încep u t să vor­
bească. Se în n o p tase şi n u se m a i zărea d ecât jaru l trabucu­
lui care se m işca în r itm u l cu v in telo r. M aqroll s-a pregătit
să asculte. N u-i era s o m n şi era câ t se p oate de interesat de
ce avea să audă d e la ferm ier. D u p ă ce a tras adânc din tra­
buc, lum inându-şi p e n tru o clip ă faţa, acesta a spus:
— Uite ce e, m u lte n u ş tiu d esp re acest şantier. Proiectul
de a construi o ca le fe ra tă care, trecând peste lanţul muntos
Tambo, să trav erseze co rd ilie ra , este un plan de care s-a vor­
bit cu mulţi an i m u rm ă . C h ia r şi taică-m eu ştia de el când
am ajuns noi aici. D a r în cu râ n d au început să construiască
şoseaua care, d eşi trece p rin altă parte, îndeplineşte exact ro­
lul căii ferate. In ce t-în ce t, aceasta a fost dată uitării. Cei care
au trasat p rim ele p la n u ri şi au făcu t nişte lucrări prealabile
au fost nişte en g le z i. La în cep u t, oam eni foarte ordonaţi şi
serioşi. N um ai că s-a în tâ m p lat că unii dintre ei s-au apu­
cat, în timpul liber, să sp ele nisipul de pe maluri căutând aur.
Separe că au g ăsit n işte pepite, care i-au îndemnat să conti­
nue. Cu pu ţinu l au r câştigat, tot însemna mult mai mult de­
cât salariul p e care-1 p rim eau de la calea ferată. Aşa că şan­
tierul a răm as d e izbelişte şi zona s-a umplut de căutători de
aur. Mai există şi acu m nişte urme de şină, ba chiar şi nişte
vagoane în care ţin eau uneltele şi conservele. Tot atunci au
fost constru ite şo p ro an ele de pe Tambo. Afacerea cu aurul
n-a ţinut. D u p ă p rim u l entuziasm, se pare că n-a mai fost
£?ăsit rât să m erite osteneala. S-a ales praful atât de calea fe ­
rată cât si d e m in erit. Acum câteva luni s-a zvonit că lucră-
rile vor reîn cep e. S-a vorbit de o companie belg.anâ s-a vâ-
La Plata. Câteva caravane de catâri au
zut ceva m işca re in
227
urcat pe m unte lăzi asem ănătoare celor pe care le-ai trans­
portat dumneata. D ar totul e tare ciudat: cei de sus n-au fă­
cut nici o lucrare. Străbat m u n tele, se pare fără o ţintă pre­
cisă, căutând D um nezeu ştie ce. C ei care vin la La Plata îşi
plătesc mai mult sau m ai puţin corect com enzile, vin şi plea­
că pe fluviu, uneori ajung până la Tam bo, dar se pare că alt­
ceva caută ei. A trecut pe aici şi nu m itu l Van Branden. Eu
nu sunt un om călătorit, nici m ăcar în capitală n-am fost, dar
pot să-ţi spun că tipul nu -m i p lace defel. Ca să încep, nici
nu cred că-1 cheam ă aşa: îşi co n fu n d ă num ele, câteodată îl
pronunţă greşit. Sem nează m âzgălind de fiecare dată altce­
va. Ceva îmi spune că a m ai fost pe aici, sub alt nume. Poa­
te pe vremea englezilor. Aici l-am prim it bine, aşa cum fa­
cem cu toţi străinii, dar curând ne-am dat seama că deştepta
bănuieli şi-apoi nu l-am m ai văzut. M i se spune că trece pe
drumuri ocolitoare, num ai noaptea. N u ştiu. Pot să spun un
singur lucru: omul are noroc. A rm ata a închis postul mili­
tar din La Plata, drept care nu m ai există nici o pază în zonă.
Dacă erau militarii aici, Van B randen ăsta, sau cum s-o fi
numind, ar fi trebuit să se legitim eze şi să spună exact ce
face el şi oamenii lui. Asta ţi-o garantez.
Neliniştea l-a cuprins din nou pe Gabier. Experienţa sa
cu forţele armate din aceste ţări fusese cât se poate de eloc­
ventă. Pe când navigase pe Xurandó constatase genul de con­
trol exercitat, cât şi metodele folosite pentru a face ordine şi
a o menţine. El personal n-avea a se plânge. Dimpotrivă, lui
îi salvaseră viaţa când fusese gata să m oară, victimă, se pare,
a unei boli incurabile care bântuia prin regiune. îl mai sal­
vaseră şi când, 1a întoarcere, era gata să ajungă la catarac­
tele în care îi pieriseră tovarăşii de drum . Dar asistase la acte
de justiţie expeditivă, a căror am intire încă îi mai făcea pie­
lea ca de găină. Toate astea şi le-a am intit ca pe un şuvoi ame­
ţitor. A simţit că reîncepe vechiul coşm ar. Acum , cu forţele
diminuate şi nişte ani în plus, perspectiva îl îngrozea. A pre­
ferat să nu se mai gândească. Don Aníbal, care îi văzuse reac­
ţia, i-a venit în ajutor apucându-se să-i spună de îmbunătă­
ţirile pe care avea de gând să le facă la fermă şi prezentându-le
cu lux de amănunte, fără a-şi da seama, sau nevrând, că Maq-
roll, în lungii ani de bătut mările şi porturile precum un trans-
| 22»
 tueneobosit, uitase a cea stă lu m e ca re fu sese a copilăriei. După
! tăcut, am ândoi a u r ă m a s u n tim p fără să vorbească, con­
templând cerul în ste la t d in c a r e c o b o ra o p ace adorm itoare,
senrnal vrem elnicei n o a s tre p re z e n ţe în p lan u rile universu-
lui. Calmul a rev en it în s u fle tu l lu i M aq ro ll, o dată cu som ­
nul. S-a întors spre in te r lo c u to r u l să u şi a văzu t că îi cădea
capul în piept, cu tra b u cu l în c ă în g u ră, din care cădea scru­
mul pe cămaşa alb ă şi s c ro b ită . I-a sp u s în cet noapte bună şi
s-a dus să se culce în ca sa m ică p e n tru oasp eţi, lângă grajduri.
Reîntors în L a P la ta , a a fla t că V an B ran d en încă nu apă­
ruse. Era aştep tat la u r m ă to r u l v ap or, cel puţin aşa îl auzi­
seră spunând câ n d p le c a s e , ce e a c e n u însem na nim ic sigur.
Dedaraţiile pe care le fă cea p e n tru a-şi linişti creditorii şi per­
soanele im plicate în a fa c e rile sa le n u m ai erau luate în se­
rios de nimeni. M a q ro ll s-a p reg ătit să aştepte. Nu venise nici
încărcătura p e ca re tre b u ia s-o tran sp o rte la Tambo. S-a re­
întors deci la ta ifa su rile şi la le ctu rile cu oarba, fi traducea
cu plăcere m u lte p a g in i d in ce le dou ă cărţi pe care le luase
cu sine şi care era u în fra n ce z ă . La rândul său, ea îl punea la
curent cu in fo rm aţii referito a re la zonă şi cu faptele petrecu-
tepe aici în u ltim ii d o u ă z e ci de ani. Cu cât o cunoştea mai
bine, cu atât o a d m ira m a i m u lt pe doña Empera, a cărei in­
teligenţă şi b u n -sim ţ ar fi făcu t-o să merite o soartă mai bună
decât să se afu n d e în aşezarea asta mizerabilă unde ţinea o
casă de oasp eţi în m ijlo cu l haosului şi violenţelor intermi­
tente care b â n tu ia u reg iu n ea . M erita s-o auzi, de exemplu,
cum com enta a n u m ite fap te ale Prinţului de Ligne, ale că­
rui adevărate m o tiv e erau de găsit, atent disimulate, în pro­
za transparentă şi p lăcu tă a scrisorilor sale. Oarba descope­
rea adevărul ascu n s de m arele senior belgian si îl scotea la
iveală în cu vin tele ei obişnuite. Nimerea aproape fără greş,
lucrurile erau aşa cu m le ghicise ea. în timpul acestor lungi
seri, M aqroll uita d e durerile şi de beteşugurile fizice care, cu
o insistenţă n ea ştep ta tă , începeau să-i aducă aminte de tre­
cerea anilor.
intr-una din zile a venit Amparo Maria în vizită la el. Când
fata a intrat în cameră, el a ieşit să vorbească cu stăpâna pen­
siunii căreia i-a spus că, dată fiind relaţia prietenească ş, ba­
zată pe încredere p e care o avea cu don Aníbal, nu avea de
gând să prelungească amorul cu Amparo, temându-se de bâr­
fele care l-ar putea pune intr-o poziţie neplăcută faţă de fer­
mierul căruia îi purta un respect cordial. Oarba l-a liniştit,
spunându-i că fermierul închidea ochii la asemenea treburi.
Fata mai venise şi înainte la pensiune, cu prieteni ai familiei
Alvarez care erau în trecere, înainte de a urca la fermă sau
venind de acolo. In plus, era foarte discretă şi rezervată. Avea
şi de ce, pentru că acasă o aştepta o problem ă delicată: era
vorba de un locotenent de infanterie m arină care încercase
s-o violeze şi care a doua zi a fost găsit în fundul unui şanţ,
înjunghiat de două ori în piept. Cazul n-a fost rezolvat nici­
odată, dar militarii nu prea uită aceste lucruri. Maqroll s-a
întors în cameră. Nu era chiar liniştit, dar dorinţa pe care i-o
trezea fata era mai puternică decât prudenţa şi frica.
Au făcut dragoste cu o intensitate nouă, născută, poate,
din umbrele care începeau să se strângă în jurul lor. întinşi
pe patul tare, privind spre râul care curgea prin faţa ferestrei
abia protejată de o pânză care îi apăra de ţânţari, au stat de
vorbă toată noaptea. Amparo M aria, bruneta cu talie de ţi­
gancă şi scumpă la vorbă, s-a dovedit a fi, dincolo de aerul
aspru şi sfidător, o fiinţă lovită de viaţă, cu o sete de tandre­
ţe ascunsă în spatele neîncrederii şi tem erii sale de a fi răni­
tă. De aici veneau reacţiile bruşte şi dese. Tot de aici, când fă­
ceau dragoste, se ţinea până în ultim a clipă; actul amoros
devenea pentru Maqroll o adevărată luptă, în care trebuia să-şi
dozeze atent plăcerea pe care i-o dădea acest corp, a cărui
frumuseţe intensă şi neliniştitoare deschidea vaste posibi­
lităţi, pe care trebuia să le negocieze de fiecare dată, cu tot fe­
lul de şiretlicuri. Dar, pe de altă parte, Am paro Maria era tan­
dră şi caldă, avea spontaneitatea tipică făpturilor care trăiesc
în aşteptarea unei mângâieri sau a unui cuvânt bun care să
le elibereze din cuşca pe care şi-au construit-o singure. Nu-şi
putea însă exprima sentimentele cu generozitatea şi impulsul
secret care reprezentau firea sa adevărată. Conversaţia ei se
desfăşura cumva în spirală, plecând de la tăceri lungi, săl­
batice parcă, pentru a ajunge la o veselie jucăuşă, copilăroa­
să şi candidă. Ajunseseră să se îm prietenească de-a binelea,
tot construind acest climat de încredere şi dăruire fără rezer­
ve. Asta graţie Gabierului, care intuise personalitatea auten-
| 230
 , că a prietenei sale. La a n ii lu i, se g ân d ea el, nu era rău deloc
^ ţină în braţe o fe m e ie tâ n ă ră ca re-i am in tea, prin trăsături
si forme, de v ech i p r ie te n e d in p o r tu r ile M editeranei, unde
o femeie cu a se m e n e a c a lită ţi se cu ce re a , chiar cu riscul vie­
rii, în seraiurile o b s c u r e d in O r a n sau Su sa. în pragul bătrâ­
neţii, Gabierul în v ă ţa să s e îm p a c e cu ceea ce ne este fatal­
mente dat în s c h im b u l a c e e a c e a r ñ p u tu t fi şi nu mai este.
Hazardul i-o d ă d ea p e A m p a ro M aria; cu douăzeci de ani în
urmă, ar fi p ăstrat-o în tr-o ca să ascu nsă în Catania. O primi­
se aici, când era o b o s it şi p e tărâm u l acesta plin de orori şi
lipsit de ap ărare. E ra u n d a r a l zeilor.
I-a spus câte ce v a d in to a te astea stăpânei pensiunii, care
i-a răspuns cu o u rm ă d e re se m n a re ironică:
- - Aşa-i, G a b ie ru le . T reb u ie să trecem toţi prin surprize­
le vârstei. R ău l e ste că n e iau p rin surprindere. Şi încep cu
mult înainte d e c â t n e d ă m seam a. N oi, orbii, cred că îţi dai
seama, suntem s iliţi să n e îm p ăcăm cu ele încă din clipa în
care nu m ai v e d e m . E şi m a i g reu , nu crezi?
A admis, fă ră să p ric e a p ă p e de-a-ntregul vorbele doñei
Empera. C are l-a lin iştit:
Nu, n u -i ad ev ărat. E la fel, toate sunt la fel. Viaţa este
precum apele astea ale râului care le nivelează pe toate, tot
ce aduc şi tot ce lasă, p ân ă când ajung la mare. Curentul e me­
reu acelaşi. T otu l e la fel.
N-a m ai p u tu t sau n-a m ai vrut să adauge nimic la cuvin­
tele oarbei, prea sem ăn au cu ceea ce-şi spunea în sinea lui de
atâţia ani. D ru m u l pân ă la creastă îi confirmase, în plus, cer­
titudinile şi îi re d a se indiferenţa, această veche cunoştinţă
care îl salva d e eşe cu rile majore şi lipea, cu o eficienţă infai­
libilă, crăp ătu rile p rin care simţea uneori că i se scurge su­
fletul. Era o in d iferen ţă specială, îngemănată cu cea pe care
o predica g a z d a sa: nu numai că-1 făcea să nu clacheze, dar
îi şi oferea a n u m ite daruri ale lumii care-1 făceau să aibă mo­
bilul de a trăi m ai departe.
într-adevăr, Van Branden a sosit cu primul vapor. Când
a aflat G abierul, om ul era de-acum la cârciumă, aşezat la masa
din fund, dând peste cap pahar după pahar de gin cu apă. Avea
ochii injectaţi, iar o supărare amară ü făcuse nişte pungi cenu­
şii care se p relu n geau sub cearcănele unei insomnii vechi.
231
Dialogul n-a vea să fie uşor. M aqroll l-a pus la curent cu re?
zultatele primului transport. O m ul a m ârâit ceva, după care
i-a reproşat că îl luase cu el până pe creastă pe tânărul cărăuş:
//Dacă te mai foloseşti de căcănarii ăştia, măcar lasă-i ia ca­
bana minerilor, nu mi-i aduce până sus." Gabierul a preferat
să nu comenteze şi a trecut la ce-1 durea: plata pentru mun­
ca sa. Tot ce-a putut pricepe din bălmăjeala flamandului, care
pe alocuri i se părea jucată, a fost că vaporul următor avea
să aducă alte lăzi de transportat. De data asta mai mari şi mai
delicate. Banii pe care îi primise ajungeau pentru încă două
transporturi, cel puţin, aşa că de ce dracu' se plângea? Alt­
ceva n-a reuşit să scoată de la el, Van Branden nu ieşea din
încăpăţânarea sâcâitoare de beţiv, totul rămânea la fel de vag
ca înainte. Dar discuţia asta i-a produs G abierului o senza­
ţie de alarmă indefinită. Destul de clară însă pentru a-i trezi
vechi instincte de apărare de pe vrem ea când soarta îl mâ­
nase prin atâtea colţuri ale lumii. A fost ca o umbră de tea­
mă, de panică stăpânită ce străbătea prin vorbele întretăiate
ale belgianului. Impunitatea trufaşă pe care o afişase până
acuTn ceda locul unor bălmăjeli temătoare, unui ghem de cu­
vinte care se tot repetau, într-o încăpăţânare circulară de be­
ţivan şmecher, dar fără putere.
întors în camera cu balconul larg deschis spre curgerea
blândă a apelor în noapte, Gabierul încerca să capteze sem­
nul neclar de pericol pe care i-1 transm isese întrevederea.
După mai multe ore de veghe, a ajuns la nişte concluzii evi­
dente: calea ferată, chiar dacă era reală, ascundea altceva,
un scop ce se voia ţinut ascuns din m otive ce aveau de a face
cu vreo încălcare a legii; cei doi străini de pe creastă erau,
împreună cu Van Branden, parte a conspiraţiei; locuitorii din
La Plata şi oamenii de la câmpul lui A lvarez aveau îndoieli
în ce priveşte proiectul feroviar şi n-aveau încredere în ones­
titatea administratorilor acestuia, faţă de care manifestau o
rezervă suspicioasă. Totul era posibil datorită absenţei, se pare
trecătoare, a autorităţilor din regiune. Toate acestea i s-au pă­
rut destul de clare. Suficient pentru a-şi lua anum ite preca­
uţii la cel de-al doilea transport. Va vorbi cu don Aníbal, îi
va expune sincer concluziile la care ajunsese. Era sigur că fer­
mierul avea să-i lămurească, graţie judecăţii sale limpezi şi
| 232
rectitudinii sa le, a n u m ite a s p e c te ră m a s e m um bră. Conta
pe simpatia re c ip ro c ă p e c a r e o a v e a c u stăp ân u l lu i Am pa-
roMaria.
Două zile m a i tâ r z iu a s o s it în c ă rc ă tu ra cea nouă. Era vor­
ba de şapte lă z i lu n g i, a tâ t d e g re le în c â t u n catâr nu putea
duce decât u n a . C e le r ă m a s e a u fo st d u se la Van Branden în
cameră, la p e n s iu n e a d o ñ e i E m p e r a . G u g u ştiu cu l s-a ocupat
de modul în ca re tr e b u ia u în c ă r c a ţi catârii ca să nu se răneas­
că şi ca să n u e x is te p e r ic o lu l d e a a lu n e ca p e coastele abrup­
te. N-a fost u şo r, d a r b ă ia t u l a d o v e d it u n talent şi o stră­
duinţă care a u fo s t p e p la c u l G a b ie r u lu i. în tr-o dim ineaţă
ceţoasă şi u m e d ă , d u p ă c e ş i-a lu a t răm as-b u n de la stăpâ­
na casei şi a s fă tu it-o s ă p ă s tr e z e d iscre ţie asu pra obiectelor
rămase în c u s to d ia s a , G a b ie r u l a p o rn it cu al doilea trans­
port spre T a m b o . A ju n g â n d la ju m ă ta te a drum u lu i, planta­
ţia de cafea e r a în flo a r e . F e m e ile e ra u ocu pate cu curăţatul
frunzelor u sca te d e p e fie ca re p la n tă şi cu tăiatul lujerului care
creştea în c e n t r u l u n o r a d in tr e e le , v ătăm ân d fructele. Ae­
rul călduţ e r a im p r e g n a t d e m iro su l florilor de cafea, albe,
părând a fi o z ă p a d ă im p o s ib ilă aşternu tă pe verdele plan­
telor. C â n te c e le fe m e ilo r ş i to re n te le care se prăvăleau de pe
munte i-au tr a n s m is u n ră g a z d e fericire şi de uitare fără um­
bre şi alte g â n d u r i n e g r e . D im in e a ţa aceasta din mijlocul pă­
m ânturilor c a ld e v e n e a , c a p rin m inune, din zilele copilă­
riei. M u n ţii în v ă lu iţi în c ă în vălu l albăstrui al ceţii translucide,
cu cărările c a r e u r c a u în z ig z a g făcând legătura între locuin­
ţele u m ile a le a r e n d a ş ilo r , sem ăn a cu o forţă uriaşă, cu un
dom eniu n e m ă r g in it, p ro tecto r, totuşi copleşitor de impună­
tor. P re z e n ţa m a ie s tu o a s ă i-a am intit de visele pe care le avea
în largu l m ă r ii şi c a r e , d e-ab ia acum înţelegea, veneau sâ-i
am in tească le g ă tu r a d e n eşters cu acest peisaj şi cu frumu­
seţea sa s c h im b ă t o a r e ca re-i bântuia memoria. La o cotitură
t

a d r u m u lu i, în a in t e d e co asta ce ducea la fermă, il aştepta

A m p a ro M a r ia . P u r ta un şorţ alb şi lung ce o făcea să sem e­
ne cu o p r e o te a s ă , şi ţin ea în mână nişte foarfece m an. L-a să­
rutat p e g u r ă c u u n a e r sfidător şi i-a şoptit Ia ureche, gâdi-
lându-1 c u r e s p ir a ţia e i caldă: „Don Aníbal vrea să vorbească
cu tin e în tr e p a tr u o ch i. A zis că după re ajungi acasă, să m ergi
cu el a f a r ă , p r e te x tu l ţi-1 va spune el. Dar până atunci, hai să

233
ne odihnim sub tufa aia de cafea pe care tocm ai am aranjat-o
ca să ne putem ascu nd e fără să fim văzuţi/7
Invitaţia, care ascundea o tandră prom isiune, prelungea
plăcerea febrilă care-1 invad ase. I-a făcu t sem n Guguştiucu-
lui să m eargă în ainte şi s-a p ierd u t în p lan taţie, condus de
fata care zâm bea m aliţios, exact ca statu etele etrusce pe care
le văzuse într-un m uzeu de pe m alu l A driaticii. Sub cupo­
la protectoare a arborelui de cafea cu frunze de un verde ce­
ros, A m paro M aria pregătise un pat de frunze uscate de ba­
nanier. S-a culcat pe el, d upă ce şi-a scos h ainele cu un gest
instantaneu şi em fatic. G abieru l o m ân gâia încet, în timp
ce-şi lepăda la rândul său h ain ele în tăcere. A intrat în ea,
era ca un ritual sacru, iar fata a în cep u t să m im eze o exal­
tare care a devenit sinceră graţie ad m iraţiei şi recunoştin­
ţei pe care i le trezea străinul acesta care, în afară de pova­
ra anilor, îi aducea şi devastatoarea şi agitata experienţă a
unor păm ânturi necunoscute şi a u nor zile îm bătătoare de
pericol şi delectare. Au răm as îm brăţişaţi, în tim p ce soare­
le care se strecura prin interstiţiile cupolei vegetale le presă­
ra trupurile cu pete de lum ină care num ărau ceasurile. Când
Maqroll s-a hotărât să plece, A m paro M aria s-a îm brăcat la
fel de iute precum se dezbrăcase. Pe chip i se citea o expresie
serioasă şi gravă, de parcă s-ar fi m aturizat dintr-o dată. L-a
sărutat din nou pe gură, lacom, şi-a fugit la celelalte femei care
se adunau pentru că se dăduse sem nalu l de m asă.
Când Gabierul l-a ajuns din urm ă pe G uguştiuc, acesta
urcase aproape coasta. „Catârii sunt obosiţi. Să vedem dacă
rezistă până sus", i-a spus lui M aqroll, căruia i se citea pe faţă
seninătatea celor fericiţi, drept care a ad ău g at zeflemitor:
„Când te trezeşti, mai vorbim . C ine se găseşte printre plan­
taţiile de cafea nu se gândeşte la creasta m untelui. Fiecare lu­
cru la timpul său, zicea bunicul. Era plantator de cafea. Eu
n-am avut parte, şi iată-mă luptându-m ă cu anim alele astea
pe care parcă le-a fătat dracul. Azi au fost m ai rele ca ori­
când. încărcătura le deranjează, nu că ar fi prea grea, dar le
răneşte coastele." Maqroll a continuat să tacă, n-avea ce co­
m enta şi a preferat să păstreze tăcerea care să-i prelungeas­
că încă puţin trecătoarea fericire. Nu se aştepta să-i fie dată
încă o dată. Ţinea socoteala exactă a bu cu riilor de acest gen

| 234
 <i ceva în sinea lu i îi s p u n e a c ă se ap ro p ia de marginea cor­
za şi că m om en tele d e fe ric ire e ra u p e pu nctu l de a se sfârşi.
Când au aju n s la c â m p u l lu i A lv arez, le-a ieşit în cale don
Aníbal. Mai avea p e e l c o jo c u l: fu sese să caute nişte vite ră­
tăcite la m arginea fe rm e i, a c o lo u n d e începe muntele. L-a in­
vitat pe Gabier p e terasă şi-a ceru t să vină cafeaua în timp ce-şi
schimba hainele. A re v e n it, şi-au savu rat în tăcere cănile cu
cafea fierbinte şi a ro m a tă . A p o i i-a spu s pe un ton firesc, par­
că nedând im p o rta n ţă cu v in telo r: „C e-ar fi să vii cu mine
până la defileu? V reau s ă -ţi a ră t n işte pom i fructiferi pe care
i*am sădit pe m a lu l a p e i şi ca re arată foarte bine. Cred că o
să*ţi placă/' G a b ie ru l a fo st d e acord, uşor amuzat de pre­
textul artificial, p e n tru că d o n A níbal ştia perfect cât de pu­
ţin îl interesează p e M a q ro ll astfel de lucruri, atât de străi­
ne lungii sale v ie ţi p e m a re . A u coborât fără grabă în vale,
încercând să n u a lu n e c e p e cărarea umedă şi lutoasă. Fer­
mierul a cotit sp re o m ică plantaţie care creştea pe malul apei.
Zarva p ap agalilo r d e v e n e a p e alocuri asurzitoare. S-au aşe­
zat pe o stân că m a re ce ieşea din apă. După ce s-a uitat de
jur-împrejur, fe rm ie ru l a in trat direct în subiect:
Ei bine, p rieten e, să vorbim despre povestea asta cu ca­
lea ferată. Ş tii că eu a m a v u t cele mai mari dubii în legătură
cu proiectul ăsta. în d im in eaţa asta am vrut să-mi confirm
nişte bănuieli şi a m urcat până la maiginea muntelui, sub pre­
textul căutării a n im a lelo r rătăcite, pentru a sta de vorbă cu
păstorii care au g rijă d e o turmă de oi pe care o am acolo.
Ei ştiu tot ce m işcă . Pu nând cap la cap ce mi-au spus ei cu
ce aflasem d in L a P lata, p o t să-ţi spun următoarele: nu exis­
tă nici o cale fe ra tă , n ici umbră de astfel de proiect. Ceea ce
adună ei în m a g a z ii şi ce transporţi acum dumneata la Tam­
bo nu su n t a p a ra te d e m ăsură sau instrumente. Până acum
au venit d e trei o ri oam eni care au luat de acolo, la miezul
nopţii, lăzile sau conţinutul lor. Nu se ştie unde le duc. M-am
hotărât să te p rev in din două motive: unu, cred că eşti total
pe dinafară în istoria asta şi, pentru că te simpatizez, atât pe
dumneata câ t şi p e oamenii de condiţia dumitale, n-aş vrea
să te văd term in ân d rău în jocul ăsta fără noroc; doi, mă gân­
desc la p rop riile m ele interese şi ale oamenilor mei. Acum că
ştii, p o ţ i să -m i sp u i ce se întâmplă p e Tambo sau în La Pla-
135
ta în legătu ră cu afacerea a sta . în felu l ăsta, p ot să preîntâm­
pin orice pericol, d acă ştiu d in v rem e, ca să-i pot pune la adă­
post şi p e ai m ei d acă se în tâ m p lă cev a. E posibil ca toate
astea să ceară tim p . P o a te că ai să m ai faci unul sau două
transportu ri cu ca tâ rii. S e m n a lu l d e alarm ă va veni mai în­
tâi din La P lata, n u d e p e crea stă , u n d e oam enii sunt mai
im plicaţi. D ă-m i d e ştire p rin A m p a ro M aria, care e o feme­
ie loială şi m ai d e z g h e ţa tă d e c â t p a re, iar eu am să iau ime­
diat m ăsu ri ca să e v it o n e n o ro cire .
— D on A n íbal, d ar d e ce te tem i d e fapt? Eu am să te in­
formez cu dragă inim ă despre tot ce aflu în La Plata şi pe Tam­
bo. D ar vreau să ştiu cev a m ai m u lt d esp re ce ne ameninţă,
asta ca să nu con fu n d zv o n u ri lip site d e im portanţă cu veş­
tile cu adevărat grave. T rebu ie să-ţi sp u n că în La Plata mă
nelinişteşte totul, ce se în tâm p lă aco lo nu-1 lasă liniştit nici
măcar pe ultim ul id iot. P en tru d u m n eata şi pentru oamenii
de aici am o afecţiune sin ceră şi m u lt respect. încrederea pe
care mi-o arăţi acu m m ă obligă şi m ai m u lt şi mă face să văd
cât de drept şi loial eşti. Dar, în ţeleg e, dacă nu-m i dai câte­
va indicii m ai clare, e p o sib il ca p erico lu l să treacă prin faţa
mea fără să-m i dau seam a.
— Ai dreptate, prietene. T rebuie să te p u n la curent cu
nişte lucruri mai vechi. R egiunea asta are problem e de mulţi
ani încoace. N u-m i dau seam a ex act ce se poate întâmpla,
nici rine stă în spatele acestei p o v eşti. E greu să mergi pe
urmele unor lucruri care au căi în tu n eca te şi foarte încurca­
te până să iasă la iveală. A casă la d oñ a Em p era, la cârciu­
mă, pe chei, sus la Tam bo, ch iar şi la cab an a minerilor, des­
coperă tot ce ţi se pare nou, tot ce iese din rutină, tot ce indică
o schimbare în viaţa celor cu care ai d e-a face. Nu pot să-ţi
spun mai mult, nu că ţi-aş ascu nd e cev a, d ar nici eu nu ştiu
de unde poate veni lovitura. Poate fi vorba de o mişcare sub­
versivă, poate o manevră a m ilitarilor sau o reglare de con­
turi între ei sau între nişte grupuri de contrabandişti. Mă in­
teresează mai mult ce poţi afla în La Plata d ecât pe Tambo,
acolo am eu oamenii mei. Asta nu înseam nă că nu trebuie să
fii cu ochii pe ăia doi de pe creastă, nici gând. D ar râul, prie­
tene, râul aduce surprizele cele mai teribile. N im ic bun n-a că­
lătorit pe apele lui de când trăiesc aici. Ştiu eu ce spun. Acum,
236
 j mergem, să nu se creadă la fermă că punem ceva la cale.
Izm eni sunt de o fidelitate înduioşătoare şi mă simt răs-
Lizător pentru tot ce li s-ar putea întâmpla. Doar noi i-am
adus aici. Fireşte, nu vorbi despre astea cu Guguştiucul. E
unbăiatonest şi dezgheţat, dar şi prea vorbăreţ, am mai avut
eu problemecu el. Nu de el trebuie să te fereşti, ci de limba-
riţa lui. Asta e tot.
S-au întors la ferm ă şi G a b ie r u l s-a d u s să vad ă catârii. G u ­
guştiucul îi e lib e ra se d e în c ă r c ă tu r ă , a ju ta t d e un p eo n , şi
acumcomentau fo rm a c iu d a tă a lă z ilo r. I-a fă c u t sem n G u-
guştiucului să cu rm e d is c u ţia ; p e o n u l a p le c a t şi cărău şu l a
început să hrănească a n im a le le . N o a p te a au d o rm it în grajd.
Maqroll nu voia să la s e lă z ile la d isc re ţia v reu n o r p riv iri cu ­
rioase. Discuţia cu d o n A n íb a l îl p u s e s e p e jar. A cum înce­
pea să pună cap la ca p c o n v e r s a ţiile cu Van Branden şi niş­
tealuzii ale oarbei. în ce p e a să p erceap ă m ai bine terenul irrinat
şi nesigur pe care se d e s fă ş u ra afacerea în care se băgase.
A doua zi au p le ca t sp re refu g iu l m inerilor înainte de ră-
^ritul soarelui. F o a rte cu râ n d , catârii au început să dea sem ­
ne e o oseală şi să n u m a i a scu lte d e ordinele Gugustiucu-
ui. Aşa au ajuns la coastă. D ru m u l urca în zigzag, pe marginea
prâpastiei care d e v e n e a to t m a i ad âncă. Cărarea se îngusta
periculos, lipită d e m u n te le ab ru p t din care ieşeau stânci care
nu putuseră fi m işc a te d in lo c. La urcuş, catârii au început
sâ tremure şi au refu zat să avanseze. „E din cauza încărcătu-
ni prost aşezate, sim t p erico lu l, a spus băiatul, li trecem unul
câte unul, pentru că, dacă se îm potm olesc toţi n-avem cum
ne întoarce şi ră m â n e m înţepeniţi acolo. în plus, după p lo a ­
ie, drumul a lu n e că , d e parcă ar fi dat cu săpun/'
Gabierul a propus să m ai înainteze puţin. Nu voia să-i prin­
dă noaptea p e d ru m înainte de a ñ ajuns la cabană. Au mai
avansat niţel, trecând d e jum ătatea coastei, şi-atunci catârii
chiar că s-au oprit. A u aplicat ideea Guguştiucuiui. Primii ca­
târi au trecut fără problem e. Maqroll îi aştepta sus, băiatul îi
trecea pe rân d , tin ân d u -i de căpăstru. Ultimul s-a speriat d e
o pasăre care s-a rid icat în zbor de pe p eretele stâncos. Că-
rarea fiind atât d e îngusta, a fâcutcâţiva paşi înapoi ş, a fost
„ r5n 3Stie d e greutatea încărcăturii. Nici un zgomot
Î u t î n S K S Î S a u l era atâtdeadânc, încât n o r, nu
237
lăsau să se vadă unde se term ină. Din când în când, vântul
aducea sunetul apei care curgea acolo jos. Animalele s-au ne­
liniştit şi mai mult constatând absenţa catârului. Cu chiu, cu
vai, au ajuns pe culme. O peraţiunea se dovedise epuizantă
şi noaptea venea repede. O ploaie torenţială şi îngheţată s-a
năpustit printre fulgerele care se vedeau tot mai aproape.
Catârii tremurau, ochii lum inaţi de descărcările electrice le
străluceau, măriţi de spaimă. Era aproape de miezul nopţii
când au ajuns la cabană. Au uşurat im ediat de povară bie­
tele animale, şi-au pregătit paturile cu frunzele de „călugă-
raş" care se găseau în adăpost. A prinzând capătul de lumâ­
nare destinat lecturii sale nocturne, Gabierul a văzut hârtia
prinsă în perete de un cui ruginit de care se agăţau de regu­
lă hamaşamentele animalelor sau hainele călătorilor. într-o
spaniolă stricată, cu litere de tipar, evident, pentru a nu fi pu­
tea identificat autorul, Maqroll era anunţat că trebuia să aş­
tepte aici. Aveau să vină după încărcătură a doua zi până la
prânz. Peste uşurarea de a nu mai trebui să facă drumul fio­
ros până la creastă, s-a insinuat prezenţa surdă a unui peri­
col ascuns, despre care au preferat să nu vorbească. Fiecare
ştia ce gândeşte celălalt. A continuat să plouă toată noaptea,
cu încăpăţânarea tenace a furtunilor tropicale, când ai impre­
sia că a început diluviul universal. Dim ineaţa au încălzit ca­
feaua şi au prăjit banane. Ziua anterioară le produsese o foa­
me care cerea o hrană mai săţioasă. S-au culcat la loc, ca să-şi
înşele prin somn foamea în creştere. N işte bătăi în uşă i-au
trezit brusc. Uitaseră de-a binelea unde erau.
Inginerul deşirat şi posomorât care-i prim ise pe Tambo a
intrat urmat de încă cinci bărbaţi. Afară aşteptau cinci catâri
strălucind de sănătate. Fără un cuvânt, peonii au aşezat ex­
trem de atent încărcătura pe animale, în timp ce presupusul
belgian verifica pe o listă numerele înscrise pe lăzi. „Lipsesc
două", a spus, privindu-i pe Gabier cu o suspiciune felină,
amestecată cu o sugestie de alarmă abia disim ulată.
— Nu, lipseşte doar una. Care a căzut în prăpastie cu ca­
târ cu tot.
— Stai să văd, a zis omul luând din nou lista. Ai drep­
tate, una. Dar e tot aia. Unde a căzut catârul?
— înainte de a ajunge la înălţimea Santa Ana, la ultimul
ocol. Nici măcar nu l-am văzut căzând, norii acopereau to-
| 238
 ,1 s.a grăbit să e x p lice G u g u ş tiu c u i, «^re cu noştea zona mai
Í decât G abierul şi v o ia să ris ip e a sc ă b ănu ielile străinului.
1 - Povestea a sta să i-o s p u i c e lu i care te-a angajat, i s-a
adresat acesta lui M a q ro ll. O să ai p ro b lem e. Conţinutul aces­
tor lăzi nu poate fi lă s a t a ş a , u n d e v a în m u n ţi. M ai bine re­
cuperaţi încărcătura şi, d a c ă o g ă s iţi, e p referabil să păstraţi
tăcerea asupra c o n ţin u tu lu i. Ia r d a că a g ăsit-o altcineva îna­
inte, aveţi grijă, că n u g lu m im . în fin e, vezi dum neata ce faci.
Adat din um eri, s-a în to rs şi carav an a s-a pierdut în ploa-
iacarecontinua să ca d ă p e rsiste n tă ca un coşmar. După ce-au
rămas singuri, G u g u ş tiu c u i a sp u s: „N u vă faceţi griji, cu­
nosc eu o scu rtătu ră c a re n e d u c e ch iar în fundul prăpastiei.
Lăsămcatârii p rip o n iţi la ju m ă ta tea coastei. Cărarea e în apro­
piere şi într-un ce a s s u n te m jo s. Vedem despre ce e vorba,
îngropăm lada în tr-u n lo c sig u r şi gata. Luăm cu noi lopata
asta lăsată de m in e ri.
Maqroll a ră su fla t u şu ra t, cu v in tele acestea îi readusese­
ră încrederea că p u te a u ie şi d in situaţia creată fără mari ris-
cun. vertizările in g in eru lu i îl afectaseră: nimic nu-1 demon­
ta mai tare d ecât a m e n in ţă rile vagi, proferate de oameni de
care epindea la u n m o m e n t dat. In cazul de faţă, teama era
întrecută de n ep lăcerea şi scârba de a se şti la mâna cuiva faţă
ecare n-avea n ici re sp e ct şi nici recunoştinţă. Exact genul
e relaţie p e care în cerca, în m ăsura posibilului, să o evite.
Ploaia în cetase. A u co b o rât animalele până la locul indi­
cat şi-au pornit în cău tarea scurtăturii. Cărarea abia de se ve­
dea pe alocuri, d a r G u gu ştiu cu i cunoştea bine locurile. So­
lul argilos d evenise foarte alunecos, din când în când se lăsau
pur şi sim plu să alu n ece, ţinându-se de bălăriile care creş­
teau tot m ai în alte şi m ai dese pe măsură ce coborau. în cele
din urmă, s-au p o m en it în mijlocul unei vegetaţii de un ver­
de intens, im p reg n ată de o umezeală ce făcea respiraţia mai
uşoară şi le relaxa m uşchii înţepeniţi de frig şi de efortul co-
borâşuÎui. La p rân z au ajuns pe malul apei care curgea în­
tr-un vârtej vesel de spumă şi bulboane. Zgomotul apelor reci
şi cristaline reverbera pe pereţii înalţi ai defileului, de p e care
îsi luau zb o ru l, deranjaţi de paşii intruşilor, stoluri de papa-
gali gureşi şi păsări mari, în perechi, care-şi întindeau aripi-
le într-un z b o r m aiestuos, impnmand Joculu. un aer del-
fie, la marginea timpului şi a lucrării sale perisabile. Pe mă­
sură ce avansau pe mal, G uguştiucul privea în sus, încercând
să ghicească locul în care se prăbuşise catârul. L-a dibuit, dar
au fost miraţi să nu găsească nici urm ă de anim al sau încăr­
cătură. Băiatul a spus că era posibil ca leşul să fi fost luat de
ape şi să fi rămas prins m ai încolo de nişte stânci; încărcă­
tura, în schimb, era mai greu de târât. într-adevăr, ceva mai
departe au dat de cadavrul um flat al catârului care se răsu­
cea într-o bulboană şi se lovea de pietre. Vulturii hoitari îl ciu­
guleau viguros, încercând să-şi păstreze echilibrul pe prada
zgâlţâită de curent.
S-au întors la locul unde socoteau că se prăbuşise catâ­
rul şi-au continuat să caute lada.
— Drace! a exclamat G uguştiucul la un moment dat, ri­
dicând ceva de pe jos. Cineva a venit şi-a luat lada, uite, şi
i-a întins Gabierului o aşchie de lemn pe care au recunoscut-o
imediat. Au continuat să cerceteze locul, Gabierul a mai gă­
sit un indiciu, care l-a neliniştit şi m ai m ult. Era o bucată de
etichetă de plastic, pe care cuvintele bătute la maşină fuse­
seră şterse de apă. Dar pe m arginea inferioară se mai putea
citi, cu litere tipărite: „Made in C zec..." C uvântul nu se ter­
mina, dar era uşor de ghicit. M aqroll a băgat în buzunar bu­
cata de etichetă şi a fost de părere să se întoarcă la locul unde
lăsaseră catârii. Nu era prudent să mai zăbovească pe aici.
Cărăuşul i-a spus că, mergând pe firul apei, putea ajunge la
câmpul lui Alvarez destul de repede. Avea să se ducă doar
el după animalele care, neîmpovărate, puteau fi mânate mult
mai uşor. în plus, urcuşul pe cărarea alunecoasă ar fi fost epui­
zant. Gabierul a acceptat, nu foarte liniştit. Dacă-1 prindea
noaptea pe drum, Guguştiucul risca să fie surprins de cei care
veniseră să ia lada.
— Nu, noaptea nu se încumetă nim eni să meargă pe aici.
Ştiu eu să am grijă de mine, nu vă faceţi problem e.
— Nu sunt atât de sigur, şi după ladă tot noaptea au ve­
nit, nu cred că se tem de coastă.
— Nu, domnule, au venit după încărcătură, e altceva.
Gabierul a cedat insistenţelor şi s-au despărţit. în timp ce
mergea pe firul apei îl cuprindea o nelinişte surdă. Prezen­
ţa unui pericol neclar, dar evident îi reda starea de spirit, atât
| 240
 defamiliară, co m p u să d in tr-u n fel d e p lictis, dintr-o obosea­
lă monotonă care-1 în d e m n a să se dea bătu t, să pună capăt
cursei zilelor sale, to a te m a rc a te d e g en u l ăsta de afaceri din
care mereu ceilalţi se a le g e a u cu p rofitu l şi luau iniţiativa, în
timp ce el cădea d e fra ie ru l ca re era folosit, fără să-şi dea sea­
ma, în scopuri stră in e lu i. C â n d se sim ţea astfel, avea în gură
un gust amar, tâ m p le le îi z v â cn e a u şi burta îi bolborosea.
Era frica, frica cea v e c h e ca re făcea salturi de felină: o sim­
ţisem mina de la C o c o ra , îl a ştep tase la cataractele de pe Xu-
randó, îi pândise în sa n tin a d in Lepanto, era frica din Anvers,
dinlstanbul, frica d in to td e a u n a , frica întregii sale vieţi, roza­
riu de dezastre so rd id e şi d e fragile şi tulburi clipe de ferici­
re greu de p rice p u t.
La câmpul lu i A lv a re z n -a d at de nim eni cunoscut. în bu­
cătărie l-a prim it o fem eie cu chip de mumie chinezească, spu-
nându-i, în cu vin te g reu d e în ţeles din gura fără dinţi, că ple­
caseră cu toţii, d ar că d o n A n íb al îi lăsase vorbă să stea să se
odihnească şi să-l a şte p te că avea ceva de vorbit cu el. Să nu
coboare în p ort p â n ă n u vorbeşte cu el. Ei erau la sapă, la
munte şi se în to rce a u a d ou a zi de dimineaţă. Amparo Ma-
riaera Şi ca cu ei. B ab a zâm bea cu un aer complice care-1 iri­
ta. A preferat să-şi ia can a d e cafea şi farfuria cu mâncare re­
încălzită şi să se d u că în cam era pregătită pentru el. Acolo,
după ce şi-a p o to lit foam ea care-1 chinuia încă de dimineaţă,
Gabierul s-a în tin s în p at şi, înainte de a cădea într-un somn
adânc, s-a u itat iar la cu vin tele ciuntite de pe eticheta găsi­
tă: Made in C z ec... Ştia despre ce era vorba, dar nu putea
sau nu voia să se grăbească cu concluziile. Era clar că nu exis­
ta nici o cale ferată. în spatele proiectului se ascundea o afa­
cere în an g ren ajele căreia îşi putea pierde, în orice clipă, via­
ţa. Aşa, pur şi sim plu, cu uşurinţa gratuită cu care îi ajungeau
tot timpul d in u rm ă asem enea surprize.
L-au trezit n işte bătăi uşoare în uşă. Era încă noapte. Dor­
mise ca un b u ştean m ulte ore la rând şi pierduse noţiunea
timpului. S-a d u s să deschidă şi a dat cu ochii de don Aní­
bal, vârât în tr-o pelerină de cauciuc lungă până în pământ,
din care se scu rgea apa. Tocmai deseălecase de pe calul ca­
re-1 aştepta leg at d e balustrada cerdacului. Alături se găsea
241
G u g u ştiu cu l, ca re v e n ise îm p re u n ă cu stăpânul şi ţinea ca­
târii d e că p ă stru .
— B u n ă, p rie ten e, i-a sp u s pe un ton cordial în care se
ghicea o u m b ră d e p reo cu p are. C e bine că te-ai odihnit, pen­
tru că, în ainte de revărsatul zorilor, avem de făcut o mică trea­
bă, nu d e p a rte d e aici. S u n t sig u r că eşti interesat să vii cu
m in e şi să afli, în plu s, an u m ite lucruri spre binele dumitale
şi al nostru . Ţi s-a p regătit un cal, gata înşeuat, şi o pelerină
să te ap eri de p loaia asta care tot toarnă de ieri. Te aştept la
ieşirea d in ferm ă, am de d at nişte porunci. Guguştiucul duce
ca tâ rii la a d ă p o st şi-ţi a d u ce calu l. Pe curând.
Băiatul i-a urm at pe d on A níbal, după ce l-a salutat pe Ga-
b ie r cu un gest care sp u n ea că totul m ersese bine. Maqroll
s-a îm b ră ca t si foarte cu rân d s-a întors băiatul cu calul si cu
/ •

p elerin a de p loaie. D e parcă d on A níbal ghicise că Gabierul

era u n călăreţ su bm ed iocru , calul s-a dovedit a fi o iapă blân­
dă, ca m în ceată, d ar fo arte d ocilă. A încălecat destul de te
m ător, a p rim it pelerin a pe care şi-a pus-o imediat. Ploaia era
torenţială şi nu d ăd ea sem n e că avea să se oprească. La ieşi­
rea d in ferm ă s-a în tâ ln it cu d on A níbal şi-au călărit alături,
în tăcere, o b u n ă b u cată d e d ru m . Ploaia cădea în neştire, pi­
căturile dese făceau un zg om ot opac ce-şi înteţea ritmul. Maq­
roll a în treb at u n d e m erg eau , d ar d on A níbal i-a făcut semn
cu m că era m ai b in e să tacă. O să vorbească mai târziu. In­
tr-u n b u z u n a r al p elerin ei, a g ăsit o glugă cauciucată, ase­
m ănătoare celor ce se folosesc pe m are, pe furtună. Şi-a pus-o
p e cap şi, d in tr-o d ată, a a v u t im p resia că se găseşte în larg.
P loaia îi b iciu ia faţa în ritm u l rafalelo r călduţe, l-a cuprins
0 som n olen ţă uşoară. în cele d in urm ă, don Aníbal şi-a apro­
p iat calu l d e iap a lu i şi i-a sp u s cu glas scăzut:
— M erg em în tr-u n loc d e pe m u nte unde te aşteaptă ci­
neva care vrea să vo rb ească cu du m neata. îl cunosc de mult
şi am toată în cred erea. Şi să-ţi m ai spun ceva: este persoana
care m -a in fo rm at d e cătâru l p e care l-ai pierdut şi de încer­
carea d u m itale d e a salva în cărcătu ra. A ccidentul ar fi putut
să te co ste m ai scu m p . C a tâ ru l l-au găsit după vulturii care
au în cep u t să se rotească im ed iat deasu pra leşului. încărcă­
tura a fo st d u să la loc sigur. A co lo au deschis lada, care avea
înveliş d u blu . C el d in lem n s-a sp art în tim pul căderii în pră-

1 243
 ştie. Au găsit o p u şcă m itra lieră A z -19, de fabricaţie ce­
tească Este cea m a i m o d e rn ă şi m ortală arm ă cu repetiţie
care se fabrică şi e fo a rte ce ru tă pe piaţa neagră. O să afli mai
multe în curând. B ra şo a v a cu calea ferată a ieşit la iveală, asta
dacă mai ex ista o în d o ia lă . D a r lu cru rile n-au să fie deloc
uşoare. Eu ştiu că e ş ti to ta l s tră in d e această operaţiune, că
ai fost folosit, p ro fitâ n d u -se d e ignoranţa totală asupra aces­
tor locuri. D e a c e e a şi p e n tr u că -ţi p o rt o prietenie sinceră,
m-am făcut c h e z a ş p e n tr u n e v in o v ă ţia du m itale. Cred, to­
tuşi, că o să -ţi c e a ră să c o la b o re z i p en tru a ieşi cu bine din
afacerea asta n e c u r a tă în c a re te-au b ă g a t ăştia. M ai trebuie
să-ţi spun că e u s u n t to ta l stră in d e ch estiile astea şi că nu
mă interesează d e câ t sig u ra n ţa alor m ei şi a mea, cât şi să-mi
păstrez, p e câ t p o s ib il, fe rm a a ceasta în care fraţii mei şi cu
mine ne-am în g r o p a t o b u n ă p arte din viaţă. Pentru asta tre­
buie să fiu e x tre m d e p re ca u t. C alm u l trecător de care ne-am
bucurat aici s-a te rm in a t. A rm a ta a sosit deja şi-o să curgă
mult sân ge. Ş tii d u m n e a ta cu m m erg lucrurile. Voi încerca
să-mi salv ez fe rm a , d a r n -a m de gând să-m i risc pielea, nu
vreau să s fâ rşe s c c u m a u sfâ rşit unii dintre ai mei. Când ai
sosit în La P la ta , n u te -a a v ertiz a t nim eni că ăsta e un butoi
de p u lb ere g a ta să e x p lo d e z e în orice clipă?
A m d e d u s e u c â te cev a, din cele spuse de doña Em-
pera şi d e a lte p e rso a n e , d ar n-am dat multă importanţă. Am
crezut m e re u că , în a stfe l d e cazu ri, doar cine vrea să aibă
problem e e în p e r ic o l. A m trecu t prin situaţii asem ănătoare
în multe lo cu ri d in lu m ea asta şi întotdeauna steaua mea bună
m-a sco s d in n e c a z u r i. P esem n e că m -am b izu it prea mult
pe ea a tu n c i c â n d a m ră m a s aici. Treaba e că, în fond, totul
a aju n s s ă -m i fie in d ife re n t. C red că m i-am pierdut din for­
ţe şi m ă la s tâ r â t d e cu re n t. A m cam obosit după atâtea pe­
reg rin ări. în c e r c ă r ile a stea în care se încăpăţânează unii ca
să s c h im b e lu m e a le -a m v ăzu t cum se term ină în două fe­
luri: ori în s o r d id e d icta tu ri indigeste din cauza ideologiilor
sim p liste , a p lic a te cu o retorică la fel de elem entară, ori în
afaceri fru c tu o a s e d e care profită o mână de cinici, care se dau
m ereu d r e p t p e r s o a n e d ezin teresate şi de treabă, preocu pa­
te d e b u n ă s t a r e a ţă rii şi a locu itorilor ei. în am bele cazu ri,
m o rţii, o r f a n ii şi v ă d u v e le devin pretexte pentru d efilări şi

243 |
cerem on ii pe câ t de greţoase, pe atât de ipocrite. Şi clădesc
o m inciună uriaşă pe seam a durerii. A flasem că peste La Pla­
ta se abătuse, cu ani în urm ă, un val teribil de violenţă. N-am
luat în seam ă. M ie m i-e greu să continu u să trăiesc, nu să
m or. La Plata m i s-a p ă ru t a fi locul ideal unde mă puteam
opri, m ăcar pentru un tim p, din acest etern du-te-vino ai meu
prin lum e, de care m -am cam plictisit. Patul tare de bambus
din casa oarbei, râul care curge sub fereastră şi mă ajută să
uit, anum ite nopţi de spaim ă când am intirile prind viaţă şi-mi
cer socoteală, alcoolul tăm ăduitor şi com plice de la cârciumă,
la care recurg când lupta cu m ine însum i devine prea grea;
asta-i tot ce cer de la acest loc u nde nu m ă cunoaşte nimeni
/

şi u nd e n-am de-a face cu n im en i. N um ai că există un înger

p ăzitor d iabolic care m ă obligă să m ă bag în afaceri idioate,
să particip la cele ale sem en ilor m ei, să mă amestec cu aceş­
tia şi să m ă sim t stăp ân pe o m in u scu lă bucăţică din soar­
ta lor. A şa am p icat în p ovestea asta cu calea ferată. De câte
ori, îm i tot spu n în u ltim ele zile, n -am avut de-a face cu ţipi
ca Van B ran d en şi ca acoliţii lui de pe Tam bo, în cele mai di­
verse colţu ri ale lu m ii. S u n t m ereu la fel, au aceleaşi vicle­
nii, uzate şi răsu zate, fără nici un fel de isteţim e şi de o lâ-
com ie d e lup ce nu m ai înşală pe nim eni. Iţi mărturisesc că,
în sinea m ea, n-am în g h iţit niciodată istoria asta cu calea fe­
rată, şi exact asta m -a făcut să m ă bag în afacere, poate că mâ­
nat de sp eran ţa secretă de a-i da satisfacţie sinistrului meu
în g er p ăzito r şi a sfârşi p recu m catâru l de ieri.
— Ei, cred că exagerezi un p ic în ce priveşte ultima ches­
tie. Eu te văd altfel şi să ştii că am aju ns nu num ai să te sim­
p atizez şi să te ap reciez, d ar şi să m ă b u cu r de experienţa şi
de istorisirile d u m itale. P en tru m ine au fost ca o lecţie.
/ Gân-
d eşte-te p u ţin , răm ân ân d eu în ţep en it în m unţii ăştia, n-am
m ai cu n o scu t n im ic altceva d ecât p onoarele astea şi clima
asta bu nă d o a r p en tru ca im ani. în ţeleg că experienţa cu oa­
m enii de pe T am bo te-a făcu t să retrăieşti altele asemănă­
toare. C u toţii av em câte cev a de regretat, cred eu. Acum
d u m n eata le vezi p e toate în n eg ru şi într-un m od defetist,
însă eu te-am au zit relatân d ep iso ad e pe care precis că le-ai
trăit cu totul altfel d ecâ t acesta, cân d vezi altfel lucrurile.
 Don A níbal era fo a rte sincer. O bişnuia să-l vadă pe Maq-
rol1 ca pe un e x em p lu d e viaţă pasionantă, plină de surpri­
ze de toate cu lorile. O viaţă total opusă celei pe care o trăi­
se el, care i se p ărea cu p rin să d e o rutină insipidă şi uneori
lipsită de sens. A u co n tin u a t p e tema asta, fiecare susţinân-
du-şi propria părere. P loaia nem iloasă şi norii funeşti care se
strângeau d easu p ra viitoru lu i lor im ediat induceau, pesem­
ne, culorile n eg re în care fiecare îşi descria viaţa.
Ploaia a în cetat d intr-o dată şi cerul s-a înseninat, dând la
iveală m inunea incand escentă a nopţii tropicale. Totul s-a lu­
minat de slaba fosforescenţă a astrelor, reflectată în frunzele
ude şi în bălţile sparte în m ii de reflexe de copitele cailor. Au
intrat într-un crân g pe care fermierul precis îl cunoştea, pen­
tru că a grăbit pasu l, urm at de Maqroll care, legănat de pa­
sul blând al iepei, încerca în van s-o grăbească trăgând de că­
păstru. După o vreme, don Aníbal a luat-o pe o cărare ce cobora
într-o pantă lină pân ă la o pădure deasă, după toate apa­
renţele de n ep ătru n s. A descălecat şi a rămas aşteptând un
semnal. C ând s-a au zit un şuierat uşor, i-a făcut semn Ga-
bierului să descalece la rândul său şi şi-a legat calul de un pom.
Maqroll l-a im itat şi l-a urm at în desişul în care intrase, ca
un om care cu n oaşte bine locurile. într-o poieniţă îi aştepta
un bărbat aşezat pe un trunchi prăbuşit de trăsnet şi acope­
rit cu m uşchi. S-a rid icat să-i salute pe nou veniţi cu un glas
ferm, care se potrivea cu uniforma de campanie şi însem­
nele de căpitan de pe gulerul cămăşii verde-măsliniu. I-a pof­
tit să se aşeze pe trunchi şi a rămas în picioare, cu braţele
încrucişate pe piept. în lumina slabă i se vedea chipul us­
căţiv şi palid , ñeras de câteva zile, ceea ce-i dădea un aspect
bolnăvicios. Im presie ştearsă de glas şi de gesturile ferme
şi energice. D ar în ochii mari şi negri, încercănaţi de neodih-
nă şi tensiune, se vedea o sclipire febrilă, neastâmpărul unei
stări de alertă la lim ita puterilor. Don Aníbal s-a grăbit să-l
pună la cu ren t pe M aqroll.
— C ăp itan u l Segura doreşte să-ţi vorbească. Trebuie să
ştii că suntem prieteni vechi şi poţi vorbi fără teamă. Eu i-am
vorbit deja de dumneata. De ce veţi vorbi acum depinde dacă
o să ieşi cu bine din situaţia în care te-ai băgat fără voie. A poi,
întorcându-se spre căpitan, a adăugat: Pe drum l-am in for-
m at d esp re găsirea lăzii şi d esp re conţinu tu l ei. Inutil să vă
spun că h ab ar n-avea ce tran sp ortă. E rândul dumneavoas­
tră, d o m n u le căp itan .
A cesta, plim bându-se de colo-colo în spaţiul limitat al po­
ieniţei şi trecându-şi m âinile peste obraz, ca şi cum ar fi vrut
să şteargă oboseala şi som n u l, a în cep u t să vorbească. To­
n u l m ilităros conferea o g rav itate specială cuvintelor sale:
— D esp re d u m neata, p rietene, ştim aproape tot ce tre­
buie ştiut. In ce-1 priveşte, don Aníbal garantează pentru pur­
tarea şi inocenţa d u m itale, e d rept, greu de acceptat, legată
d e d ru m u rile la creasta Tam bo. D rept care nu am multe să
te întreb. M ai întâi, vreau să ştiu câte persoane de origine străi­
nă ai v ăzu t la d ep o zitu l d e p e Tam bo.
— D oi bărbaţi. U nul se pretind e belgian, celălalt, poreclit
K raken, zice că e din D anzig. A lţi străini n-am văzut pe aco­
lo — M aq roll încerca să fie to t atât de exact şi de imperso­
n al în răsp u n su ri p recu m fu sese m ilitaru l în întrebări.
— Bun. C el care zice că e din D anzig e un neamţ născut
la Brem en şi a lăsat nişte problem e nerezolvate în Punta Are­
nas, unde a ucis doi sergenţi din pază pe când încerca să fugă
din închisoarea und e fusese b ă g at pentru contrabandă. Bel­
gianul e de fap t olan d ez şi este cel care a cum părat armele
în Panam a. D ar sp u n e-m i, ai v ăzu t cu m va în cabana mine­
rilor ceva care ti-a atras aten tia, ceva ciu d at sau neobişnuit?
A d orm it cin eva cu voi? A i g ăsit u rm e lăsate de cineva care
ar fi trecut pe acolo recen t? C ev a in d icii în acest sens?
— N u, căpitane, n-am văzu t pe nim eni şi nici n-am ob­
servat că ar fi trecut cineva pe acolo. Locul se păstrează re­
lativ curat si/ toate erau în orându ială de fiecare dată când
am înnoptat acolo. Dar, uite, îm i am intesc acum că mi s-a lă­
sat un m esaj scris, înfipt într-un cui, şi-n care mi se spunea să
nu m ai urc pe Tam bo şi să aştep t în cabană până vor veni să
recu pereze în cărcătu ra. în tr-ad evăr, ie,ri a venit olandezul
cu nişte peoni şi a lu at totul pe n işte catâri, care trebuie să
spun că arătau sp len d id .
Pe măsură ce vorbea, Gabierul îşi recăpăta aplombul şi sim­
ţea o încredere spontană faţă de interlocutorul său, care pă­
rea să aibă siguranţa celui care cunoaşte bine terenul pe care
păşeşte şi oam enii cu care are de-a face. în plus, era limpede

I 244
 că dacă av u sese v re o b ă n u ia lă în ceea ce-1 privea, aceasta
se risipise.
— Persoana ca re te-a a n g a jat pentru treaba asta e un tip
rotunjor, cu o ch i b u lb u ca ţi, tot tim pul roşii, congestionat la
faţă, mare p rie ten al p a h a ru lu i sau care se preface doar, şi
zice că se n u m e şte Van B ran d en sau Brandon, aşa este?
— Da, căpitane. Sig u r că nici eu n-am crezut că bea atâta
cât se lăuda. Iar în ce priveşte banii, e de o nechibzuinţă ciu­
dată: nu cere chitanţă pentru ce dă şi nici socoteală pentru cum
sunt cheltuiţi banii. N -am reuşit să stabilesc o sumă exactă
pentru ce av eam d e făcut.
— E explicabil, a spus ofiţerul cu un zâmbet obosit. Nu
dă socoteală nici celo r care i-au comandat aceste servicii. în
afacerile cu arm e, unde câştigul fiecărui intermediar nu este
fixat din principiu, există o mare laxitate în ce priveşte banii.
Tipul se num eşte Brandon şi e irlandez. Antecedentele lui sunt
nenumărate: a sta t în ch is la Trinidad pentru falsificare de
cecuri; englezii îl cau tă pentru trafic de came vie cu femei
albe în O rientul M ijlociu ; Arabia Saudită l-a considerat mort
după ce a fost co to n o g it la porunca unui şeic pe care-1 păcă­
lise vânzându-i d ou ă fete virgine din Alicante care s-au do­
vedit a fi de fap t cu rve din San Pedro Sula, din Honduras.
Şi lista, cu m ţi-am spus, e lungă. Iar aici e acuzat de chestii
mult mai grave. C e pot să-ţi spun este că nu cred că ai să-l mai
vezi. Dar să m ergem mai departe: te mai aşteaptă şi alte lu-
crun de transportat la Tambo în La Plata sau mai sunt altele
pe drum de care ai cunoştinţă?
— în La P lata am lăsat, în camera lui Brandon, două lăzi
identice cu cele u rcate alaltăieri. Nu ştiu să mai fie altele pe
drum. M aq ro ll a văzu t că ofiţerul îl privea fix în ochi. S-a
plimbat n erv o s m ai departe, apoi a întrebat cu un ton uşor
schimbat:
— C in e m ai este la curent cu existenţa lăzilor? Amparo
Mana ştie ceva?
O n ep lăcere surdă îl cuprindea acum pe Maqroll; năva­
la aceasta în viaţa lui sentimentală îl făcea să se simtă la dis­
creţia p u terii ilim itate pe care o reprezintă forţele armate.
Toată viaţa încercase să evite orice contact cu acestea. A răs­
puns laconic:
*47 |
 — C red că ea nu ştie n im ic. D oar dacă nu i-a spus doña
E m p e ra . F ireşte, oarb a e la cu ren t cu tot ce e legat de dru­
m u rile m ele la T am bo.
— Iartă-m ă că insist, deşi se leagă de ceva foarte perso­
nal, d ar eu trebu ie să ştiu la ce m ă pot aştepta. Dumneata ha­
b a r n-ai ce fel de o am en i su nt ăştia şi de ce sunt în stare. Evi­
d en t, viaţa d u m ita le p riv ată nu m ă interesează, dar aş vrea
să ştiu ce ai v o rb it cu A m p aro M aria în legătură cu treaba
p en tru B ran d o n . M ilitaru l făcea un efort vizibil pentru ca în­
treb area să su n e cât m ai de ru tin ă p osibil.
— N u i-am spus nim ic concret. Ştie ce ştiu toţi: că trans­
p o rt o caravană de catâri cu lăzi ce conţin aparate şi instru­
m en te pentru şantierul căii ferate. N u i-am spus nimic, nici de­
spre B ran d on , nici despre m agaziile de pe Tambo. Bineînţeles,
A m p aro M aria vorbeşte cu doña Em pera, care e la curent cu
m u lte am ăn u n te. C unoaşterea pe care o are asupra zonei şi a
locuitorilor ei m i-a fost de m are folos. N-a spus mai mult de­
spre stăp ân a pensiunii, tem ându-se să nu o compromită.
— D o ñ a E m p era v o rb eşte d oar ce ştie că poate să spună
şi su n t sig u r că n-a v o rb it în p lu s nici cu A m paro Maria, nici
cu n im e n i a ltcin ev a . B u n , şi-acu m am să te rog să ne ajuţi,
fără să rişti m a i m u lt d ecât ai riscat şi până acum. Te rog să
fii fo arte aten t. Iată d esp re ce este vorba: fă-ţi treaba mai de­
p arte ca şi cu m nu ai şti n im ic. C a şi cum noi doi nu ne-am
fi întâlnit niciodată. Transportă şi ultim ele două lăzi, plus ce-ar
m ai p u tea so si cu vap o ru l zilele astea. Va fi ultima călătorie.
C â n d treci p e la ferm a lu i d on A n íb al, el îţi va transmite ul­
tim ele ind icaţii. / N u încerca să afli m ai m ult. Nu te arăta cu-
rios în La Plata în legătură cu natura transportului. Cu cât ştii
m ai p u ţin , cu atât m ai bine. D acă le cazi în mână şi se prind
că ştii m ai m u lte d esp re această afacere, tot ce pot să-ţi spun
este că, oricât d e m u lt ai fi b ătu t lum ea si oricât de multe ex-
p erien ţe d e viaţă ai avea, nici nu-ţi închipui de ce pot fi ei în
stare ca să scoată de la d u m n eata ce ştii. Sunt băgaţi în afa­
cerea asta d e ani de zile şi au uitat de m u lt ce înseamnă mila.
— Şi d acă se în to a rce Van B ran d en , ce-i spun?, a între­
b a t G a b ie ru l cu o in o cen ţă ju ca tă p e care, fireşte, căpitanul
nici n-a lu a t-o în seam ă.

248
 — D acă ch ia r vrei să ştii ce s-a întâmplat cu Brandon, îţi
spun de pe acu m că nu merită. O să afli la timpul potrivit
sau niciodată. C e im portanţă are? Deocamdată e destul să
ştii că n-ai să-l m ai vezi. Mai departe: în La Plata poartă-te
ca de obicei. O rice schim bare ar naşte bănuieli. Du-te la câr­
ciumă ca până acu m şi fă-te că-l cauţi acolo pe Brandon. Lo­
calul e un cu ib d e contrabandişti, tot timpul se învârt pe-a-
colo oam eni de-ai lor. Coboară la debarcader si * întreabă când
soseşte v ap o ru l. C ontinuă să-i citeşti doñei Empera şi să te
vezi cu A m p aro M aria. Nu trebuie să faci nimic ce i-ar face
să aibă cea m ai m ică bănuială. Continuă să faci pe nevino­
vatul şi pe n eştiu toru l faţă de ce se petrece în ţară şi, mai
ales, în regiunea asta. E posibil să vezi feţe noi în port. E po­
sibil să vină să te întrebe despre ce se întâmplă pe Tambo.
Limitează-te la versiunea căii ferate si / tine-o
/ tot asa.
/ Nu su-
fia o vorbă că ai de gând să pleci din La Plata. Pe scurt, con­
tinuă să fii om u l pe care l-a angajat Brandon. Desigur, nu fo­
losi niciodată acest num e şi nu arăta că ştii despre cine e vorba
când îl auzi pronunţat de cineva. Şi ca să termin, să ştii că îţi
spun toate astea m ai m ult pentru dumneata decât pentru noi.
Ceea ce nu în seam n ă că un pas greşit din partea dumitale
nu ne-ar putea costa m ulte vieţi. Deocamdată ăsta e un lux
pe care nu ni-1 putem permite. E limpede? Ai întrebări?
— Totul e lim pede, căpitane. Am mai trecut de multe ori
prin situaţii asem ănătoare şi ştiu să-mi ţin gura. Nu vă faceţi
griji în privinţa m ea şi a oamenilor mei. Am înţeles perfect
tot ce pot risca şi eu şi dumneavoastră.
Dar sim ţea o enervare surdă pe dinăuntru; îl deranjase me­
reu această incapacitate a oamenilor în uniformă de a-şi ima­
gina că un civil poate înţelege şi manipula nişte lucruri pe
care ei le co n sid eră domeniul lor exclusiv.
Segura a m ai răm as o clipă pe gânduri, de parcă ar fi vrut
să-i răspundă Gabierului, după care a dus o mână la chipiu,
a spus un „bună seara, domnilor" scurt, s-a răsucit pe călcâ­
ie şi s-a făcut nevăzut în desiş de parcă nici n-ar fi fost vreo­
dată acolo. D e parcă noaptea l-ar fi înghiţit brusc, cu trufia
lui militărească şi fatalitatea destinului său de războinic cu tot.
Pe d rum u l de înapoiere, don Aníbal a stăruit asupra unor
amănunte pe care căpitanul le omisese. Planul de a transpor-

24*
ta arm ele de la term inalu l m aritim în La Plata fusese des­
cop erit de la bun începu t. Serviciu l de Investigaţii Militare
identificase im ed iat lăzile în d epozitele vam ei internaţiona­
le. Statul-M ajor a hotărât să le urm eze pista până în tabără,
pentru a-i surprinde pe cei ce le prim eau. M ergând pe urme­
le lui M aqroll, au ajuns la depozitul de pe Tambo. Aceleaşi
servicii secrete au aflat, între tim p, inform aţii despre străinii
care se ascundeau sub pretextul că ar lucra la şantierul căii fe­
rate. C ăp itan u l Segura, care m ai fusese în zonă cu ani în
urm ă, conducând unitatea care operase aici, cu pierderi mari,
a fost în sărcin at cu op eraţiu n ea d estinată prinderii celor ce
ar fi ven it după arm ele ad use pe creastă. D upă părerea lui
don A níbal, arm ata era prea încrezătoare în eficacitatea pla­
nu lu i. Socotind după im p ortan ţa şi valoarea armamentu­
lui d ep ozitat acolo sus, n u m ăru l contrabandiştilor putea fi
m u lt m ai m are d ecât cred ea Seg u ra.
— D ar eu n-am făcu t d ecât d ouă transporturi şi nu cred
că, oricât de m o d em e şi de eficiente ar fi, arm ele alea ar pu­
tea ajunge pentru m ulţi. E drept că m ai erau şi alte lăzi, adu­
se m ai d inainte.
— D u m neata, l-a lăm u rit ferm ieru l, ai transportat doar
arm ele cele m ai com plexe şi m ai delicate. D ar înainte se adu­
sese m ultă m u niţie şi arm e u şoare.
M aqroll a văzu t că p rieten u l său nu avea de gând să in­
siste pe m arginea su biectu lu i, totuşi l-a m ai întrebat:
— C ine s-a ocu p at de treaba asta?
— O am eni care aveau legătură cu turcul Hakim. După
ce şi-au prim it banii, s-au făcut nevăzu ţi. Eu le-am închiriat
catârii, a fost greşeala m ea. D ar nu voiau să-i cumpere şi-am
p referat să n-am problem e cu ei. N ici nu-ţi imaginezi câtă
echilibristică trebuie să fac ca să m ă ţin departe de barbaria
asta care durează de atâţia ani.
— A sta în seam nă că atu n ci ai av u t dum neata probleme
cu căp itan u l Segu ra?
— N u, nu cu căpitanul. M ă cunoaşte foarte bine şi a înţe­
les. Dar cu Serviciile Secrete ale arm atei care, în zona asta, de
pind de Infanteria M arină. în ochii lor cred că sunt suspect,
p entru ei nu există cale de m ijloc: cin e particip ă, cu bună

I 250
ştiinţă sau nu, într-o chestie suspectă, e candidat sigur la eli­
minare fizică, fără multe probleme.
C e b in e atunci că a venit căpitanul Segura...
— N u ştiu, nu ştiu, a spus don Aníbal pe un ton absent,
ca şi cum ar fi gândit cu voce tare. Dacă planul său reuşeşte,
o vreme n-or să mai fie probleme. Dar dacă nu, nenorocirea
o să se abată p este toţi. Nici nu ştiu ce poate fi mai rău: puş­
caşii m arin i sau contrabandiştii. De ani de zile, ambele ta­
bere se luptă pe m alul acesta al râului. Metodele lor au sfâr­
şit prin a fi id entice: cruzimea aplicată cu sânge rece, fără
furie, dar cu un rafinam ent profesionist şi cu o imaginaţie
tot mai înspăim ântătoare. Este legea pământului pârjolit. Cei
ce locuiesc aici sunt vinovaţi şi basta. Şi unii şi ceilalţi o apli­
că pe loc şi trec la altceva. Dumnezeu să ne apere, şi cu un
suspin din fundul pieptului a pus capăt cuvintelor, continu-
înd să călărească în tăcere.
G abierul în cep ea să-şi dea seama în ce mlaştină se băga­
se. Pătrunsese cu o candoare de neiertat în chiar inima coş­
marului din care avea puţine şanse să iasă cu bine. A reme­
morat paşii care-1 aduseseră în La Plata şi modul cum căzuse
în plasa lui Van Brand en. Totul păruse atât de simplu, atât
de fezabil, d eşi viclenia groasă a personajului se vedea de ia
o poştă. Pe de altă parte, încă de la prima întâlnire cu don
Aníbal, acesta îş i exprim ase îndoielile asupra existenţei căii
ferate. A larm at, M aqroll se gândea la diminuarea evidentă
a capacităţilor sale de apărare în faţa acestui gen de riscuri.
Dintotdeauna, tot ce făcuse stătuse sub semnul iluzoriului,
al lucrurilor care sfârşesc risipindu-se în vânt precum cenu­
şa sau hârtiile. N u m ai că până acum avusese grijă să evite
orice risc b ru ta l şi gratu it şi să-şi păstreze o ieşire de ultim
moment. D ar iată că anii, care trecuseră fără să-si dea sea-
ma, îi m inaseră aceste însuşiri, făcându-1 să pice în capcana
în care m oartea îşi avea pregătit terenul şi recolta de lacrimi
şi doliu. S im ţea în oase sfârşeala celor învinşi.
— Cred că ştiu la ce te gândeşti, a spus la un moment
dat ferm ierul, n elin iştit de tăcerea sumbră în care căzuse Ga­
bierul. L u cru rile stau rău, dar nu sunt chiar disperate. Fă ce
ţi-a zis Segura, p en tru dum neata el reprezintă o garanţie. Este
om de cuvânt, îl cu n o sc bine. După aceea, când totul se va fi
term inat, pleacă repede de aici. N -are im portanţă unde, dar
părăseşte regiunea asta. Eu am să văd cum pot pleca împre­
ună cu ai m ei, dacă va fi nevoie. N u-ţi propun să vii cu noi.
Ca străin, fără legături în ţară, ne-ai îngreuna plecarea şi ai
risca m ai m ult. în d reap tă-te spre m are, acolo ţi-e salvarea.
— A colo m i-a fost întotd eau na, don Aníbal, n-a dat greş
niciodată. D e fiecare dată când încerc câte ceva pe uscat, îmi
m erge rău. Şi uite că tot nu m ă în v ăţ m inte. O fi vârsta, a răs­
puns M aqroll posom orât de gânduri şi de eşecul propriilor
pu teri.
A doua zi s-au întors în La Plata. în tim p ce Guguştiucul
ducea catârii în grajd ca să-i hrănească şi să-i frece cu ulei de
cocos pentru a se reface după încercarea dură la care fuse­
seră supuşi, M aqroll s-a închis în cam eră, după ce şi-a salu­
tat gazda. Voia să fie singur şi să-şi pună ordine în gânduri­
le răvăşite de incidentele călătoriei şi de perspectiva sumbră
ce se anunţa. D upă câteva ceasu ri, doña Em pera i-a între­
rupt m editaţiile, bătând în cetişor la uşă. A poftit-o să intre,
şi el dorea să com enteze cu ea anu m ite aspecte. Avea depli­
nă încredere în inteligenţa ei şi în experienţa pe care o avea
cu localnicii. Judecăţile ei erau m ereu corecte şi de o obiecti­
vitate lipsită de orice patim ă. Fem eia s-a aşezat la capul patu­
lui pe care stătea întins G abierul şi l-a aşteptat să vorbească.
Dedusese din tonul glasului cu care o invitase să intre că omul
abia aştepta să vorbească cu ea. M aqroll a întrebat-o de lă­
zile ascu nse în cam era lui Van B rand en. I-a răspuns că erau
tot acolo; nu le văzu se n im en i, păstra cheia camerei. Apoi
G ab ieru l i-a relatat cele p etrecu te în tim pul ultimei călăto­
rii, inclu siv întreved erea cu căp itan u l Segura.
— E un om rigid, dar loial şi discret, a spus femeia. îl cu­
n osc de când a fost aici prim a d ată, cu ani în urmă. Ne-am
îm prietenit, câteodată îi prezentam nişte prietene, care-i păs­
trează şi acum o am in tire foarte p lăcu tă. Poţi şi trebuie să
ai încredere în el, dar nu uita că e m ilitar de carieră, şi-n tim­
pu l serv iciu lu i ordinele se execu tă, nu aju ng la inimă. Dacă
ţi-a spu s că te crede n evinovat înseam nă că chiar e convins
de asta şi le-o va spune şi su periorilor săi. Ceea ce înseam­
nă un perm is de liberă trecere. D ru m u l u rm ător va fi foarte
riscant. Contrabandiştii au ajuns deja pe acolo. Dacă se ames-

232
tecă şi arm ata, treaba poate deveni tare urâtă, în orice clipă.
Dar nu ai alternativă. Să nu-ţi treacă prin cap să o ştergi acum,
Segura n-o să ţi-o ierte niciodată — oarba l-a oprit cu un gest
pe M aqroll să spună ceva — ; ştiu că nu ai de gând, oricum,
am vrut să te previn, cunosc eu oamenii. Nu vorbi nimic cu
Guguştiucul şi nici cu Amparo Maria, care, desigur, m-a ru­
gat să-ţi sp u n că vine mâine ca să staţi câteva zile împreu­
nă. A m ândoi sunt, în felul lor, de treabă şi foarte corecţi. Fata
te respectă m ult, eşti ca un tată pentru ea. Te apreciază şi ca
amant, să nu crezi că faima dumitale de vagabond nemân­
tuit nu prezintă interes pentru cineva ca ea, care trăieşte vi­
sând la o altă viaţă, în care frumuseţea ei ar atrage toate pri­
virile.
A m ai în treb at-o câte ceva despre Van Branden, despre
vaporul care avea să sosească şi despre figurile noi de la câr­
ciumă şi de la prăvălia lui Hakim. încă o dată, oarba i-a su­
gerat cu o insistenţă binevoitoare să se limiteze la ce-i ceru­
se Segura. D acă o să apară ceva nou, îi va comunica. Era pe
punctul de a ieşi din cameră când s-a întors să-i dea două
plicuri: „U itasem . Au venit ieri. Cred că sunt mandatele."
Erau, în tr-ad evăr, două mandate din Trieste. Maqroll a ru­
gat-o să i le p ăstreze până la întoarcerea de pe Tambo.
După pu ţin tim p, l-a cuprins un somn adânc. Simţea cum
se scufundă într-o toropeală plăcută şi învăluitoare, care iz­
vora dintr-un colţişor al fiinţei sale care păstra încă, intact, ata­
şamentul faţă d e viaţă, faţă de lume şi de făpturile ei. Când
s-a trezit, era n oap te adâncă. Sub fereastra camerei râul mur­
mura blând, bolborosind când apele-i se loveau de un trunchi
târât de cu ren t sau când un animal înota spre mal, întorcân-
du-se la v izu in ă. D u pă trei zile de ploaie continuă, reveni­
se căldura. N u ştia cât e ceasul, dar, după liniştea aşezării,
a socotit că trecu se de m iezul nopţii. A aprins lumânarea şi
a reluat cartea lu i Joergensen despre sfântul din Assisi, des-
chizând-o la n im ereală. Liniştea nopţii tropicale şi curgerea
senină a a p e lo r l-au transportat cu uşurinţă în Umbria me­
dievală, cu p eisaju l ei de o frumuseţe calmă şi dătătoare de
fericire. A şa cu m i se întâm pla adesea, a reuşit să se transpu­
nă pe d e-a -n treg u l în lum ea evocată de autorul danez, să
şteargă şi să se d ep ărteze de prezentul inoportun, cu poveş-
tile lui absurde, de care reuşea acum să se simtă complet străin,
cu o d etaşare nu lipsită de o an u m e ostilitate.
A readorm it ad ânc abia când prim ele raze ale dimineţii
începeau să pătru nd ă prin crăpăturile pereţilor din bambus
şi lut şi a auzit zgom otele trezirii aşezării. Pe la prânz, s-a tre­
zit d estu l de refăcu t d u p ă oboseala călătoriei. Doña Empe-
ra îl aştep ta în b u cătărie cu un p rânz frugal şi o cană mare
plină cu cafea tare, care l-a red at pe deplin universului din
La Plata, de-acum fără prem oniţiile întunecate, iscate în bună
p arte d in ep u izare şi foam e. A m ers să se spele într-o încă­
p ere d e la su b so l, lângă râu, care servea drept baie. S-a de­
lectat în d e lu n g cu apa m âloasă pe care o pom pă acţionată
m an u al o ridica până la rezervor. A pa conţinea nu atât mâl,
cât un soi de su sp en sie feru ginoasă care-i sugera o staţiune
b aln eară cu ape m ed icin ale. D e acolo venea senzaţia sănă­
toasă şi tonică pe care o avea după abluţiunile din casa doñei
Em p era. Şi-a ras barba de patru zile, care contribuia la aspec­
tul lui de vagabond învins, de natură să işte printre localnici
m ai m u lte băn u ieli decât era cazul. C u o căm aşă curată şi un
p an talo n kaki călcate de A m paro M aria la ultima ei vizită,
a coborât la d ebarcader pentru a afla veşti despre sosirea pri­
m u lu i vapor. I s-a spus că avea să vină peste două zile, cel
târziu. A trecut pe la d epozite să întrebe dacă ştiau ceva de­
spre un transport pentru el. I s-a explicat că telegraful nu func­
ţiona, p robabil d in cauza ploilor. S-a gândit că alta o fi ex­
plicaţia, dar n-a com entat. S-a întors în sat şi, trecând pe la
cârciu m ă ca să bea o bere, a văzu t că era închisă. I-a întrebat
d e ce pe câţiva gură-cască ce se învârteau pe-acolo, dar ni­
m en i n-a ştiu t să-i spună. A avu t im presia că încercau să-i
ascundă ceva. O am enii nu păreau nici preocupaţi, nici fricoşi,
d oar p recau ţi în a-i da un răsp uns concret. De parcă evitau
să fie traşi la răsp un d ere ulterior pentru a fi furnizat o ştire
p e care era p referab il s-o ignore.
Vaporul n-a sosit după două zile, cum n-a sosit nici Am­
paro M aria. Petrecea ceasuri interm inabile întins pe patul de
bam bu s, cu ochii în tavanul din frunze de palm ier şi legănat
de apele care m urm urau grăbite sub cam era sa. Poate dato­
rită voinţei de a p ăstra.o an u m e arm onie interioară, pe care
se ob işn u ise să şi-o apere cu orice preţ, au început să-i fie in-

I 254
diferente toate lucrurile din mica lume din La Plata, locuri­
le şi oam enii p e care îi vedea gata să cadă pradă unui vârtej
de violenţă şi teroare. I se părea că toate astea se întâmplă
undeva d ep arte, într-un loc străin în care domnea haosul,
dincolo de propria sa viaţă, de întâmplările şi amintirile care,
adunate într-un snop strâns, reprezentau materia certă şi ne-
înstrăinabilă a existentei sale.
Pentru a u m ple golul lăsat de această detaşare de un pre­
zent pe care prefera să-l ignore, Maqroll îşi ocupa răgazul
zilelor şi m are p arte din noapte cu evocarea trecutului. Ast­
fel, întins, cu m âin ile sub cap şi privirile pierdute în dese­
nul indescifrabil şi schimbător al tavanului, evoca, unul după
altul, ep isoad ele pe care i ie prezenta memoria, aparent ca­
pricios, d ar cu scopul clar de a-i revela ţesătura ascunsă a
destinului. D in când în când, un liliac se desprindea din ta­
van, îi zbu ra razan t pe lângă cap şi se întorcea la locul lui,
chiţăind slab cu glas de metal neuns. Dintre toate scenele re­
trăite de-a lu n gu l acestor ceasuri de zăbavă şi aşteptare, una
s-a întrupat ex trem de fidel, aducând parcă o intenţie reve­
latoare m ai p regn an tă.
Era vorba de un voiaj făcut împreună cu liona la Nijni Nov-
gorod, rebotezat G orki, cuvânt pe care ei nu-1 pronunţau, nu
pentru că ar fi avut ceva cu marele romancier, ci din devoţiu­
ne pentru n u m ele secular al prestigiosului port de la grani­
ţa Sfintei R u sii. M ergeau acolo în căutarea unui colecţionar
de icoane vechi. Primiseră viza sovietică graţie mijlocirii unui
marchand de artă din Londra, interesat în achiziţionarea câ-
torva piese, foarte posibil în posesia expertului rus. Au ple­
cat din oraşu l lui Petru cel Mare spre Râbinsk, unde s-au îm­
barcat pentru a ajunge la Nijni Novgorod navigând pe Volga
în sus. V aporul era o ambarcaţiune de mic tonaj, dar de di­
mensiuni ap ro ap e colosale, cu trei rânduri de cabine şi „toa­
te com odităţile m o d em e ale navigaţiei fluviale, similare cu
cele de care se bu cu ră pasagerii oriunde în lume", după cum
spunea un p lia n t publicitar găsit în cabină. Era o vară din
acelea care se abat uneori asupra nordului Europei şi par eter­
ne, de n eclin tit, de o transparenţă neliniştitoare. Aşa a fost
şi atunci: u n ce r albastru metalic, fără pic de nor, fără urmă
de briză şi, d re p t rezultat, o năvală de tăuni mari a căror în-

288
ţe p ă tu ră s e m ă n a m a i c u r â n d cu o m u şcă tu ră feroce, primi­
tă m ereu p e n e a ş te p ta te . V e n tilato ru l d in cabină era stricat,
în ciu d a a s p e c tu lu i fa stu o s. N ici cele d in su fragerie nu func­
ţio n a u . P a le le n e m işc a te , o rn a te în tr-u n în d o ieln ic gust fin de
siecle, e ra u m o tiv d e g lu m e p e n tru co m esen ii epuizaţi care,
în c e rc â n d să d e s c h id ă fe re stre le în sp eran ţa unui aer mai
p ro asp ă t, au av u t su rp riza să con state că crem oanele erau stri­
c a te , p ro b a b il în că d e la m o n ta re . în tr-o rusă destul de flui­
d ă , lio n a a în d r ă z n it să sp u n ă , cu g las d estu l de tare pentru
a fi a u z it d e c ă p ita n u l a ş e z a t cu câ te v a m ese m ai în spate:
„ D a c ă r e v o lu ţia n -a r e u ş it să fa că să se d esch id ă un geam
în s e a m n ă c ă a e ş u a t d e -a b in e le a . P â n ă să vin ă socialismul,
b ie ţii ru ş i o r să m o a r ă a s fix ia ţi/ '
C o n s e c in ţe le c u ra jo a s e lo r sa le o b se rv a ţii n-au întârziat în
a se fa c e s im ţite . L a m a s a u rm ă to a re , e ra u serv iţi după toţi
c e ila lţi, d r e p t c a re m â n c a re a e ra d eja rece. în cabină n-a fost
c h ip să p r im e a s c ă n ic i m ă c a r u n p a h a r cu ap ă. Au cumpă­
ra t a tu n c i câ te v a s tic le d e v o tc ă d e la b a r şi s-au îm bătat con­
ş tiin c io s în c a m e ră . F ă c e a u a m o r în tr-u n m o d ostentativ gă­
lă g io s. lio n a sco te a n işte g e m e te p relu n g i de lupoaică în
că ld u ri, în v re m e ce M a q ro ll ră cn ea p recu m un „hasidim" în
tra n s ă , s lo b o z in d , în to a te lim b ile p ă m â n tu lu i, exclam aţii de
o n eru şin a re fără m arg in i. C lim atu l d e tensiune indus de spec­
ta c o lu l e r o tic o -s o n o r al c e lo r d o i a p ro d u s pasagerilor —
a p r o a p e to ţi tim o ra ţi şi d is c ip lin a ţi fu n cţio n a ri în concediu
— o n e p lă c e r e a tâ t d e m a re în c â t c ă p ita n u l s-a văzut silit să
c e d e z e . La p a tru z ile d u p ă c u v in te le Ilo n ei, cu p lu l a primit
în c a b in ă u n m ic d e ju n c o m p le t c o m p u s d in ceai, pâine pră­
jită , g e m u r i c a u c a z ie n e d e m a i m u lte fe lu ri p lu s alte deli­
c a te s e n e c u n o s c u te în m e n iu l o b iş n u it. C e v a m ai târziu a
b ă tu t la u şă o fiţe r u l a l d o ile a , u n u c ra in e a n cu părul ca po­
ru m b u l, te n tra n d a firiu d e c o p il d e c o r şi o b ezitate de popă.
lio n a i-a d e s c h is în fă ş u r a tă d o a r în tr-u n p ro so p . îmbujorat
p â n ă în v â r fu l p ă r u lu i, o m u l le -a tra n s m is cu m a putut in­
v ita ţia d e a lu a cin a în c a b in a c ă p ita n u lu i, la lu m ina stelelor.
A u a c c e p ta t, m ira ţi d e c e p u te a să în s e m n e asta. Ajungând
a c o lo la o ra in d ic a tă , a u d a t c u o c h ii d e o m a să fastuoasă,
s e rv ită p e u n m ic b a lc o n p r iv a t c e s e d e s c h id e a spre cover­
ta d e la p r o v a . P a tru v e n tila to a r e r ă c o re a u a e ru l şi alungau

256
tăunii. N u-şi am inteau să mai fi mâncat atâta caviar beluga
şi atâta som on afum at, stropite cu o votcă de cea mai bună
calitate, servită în sticle vârâte într-un cilindru de gheaţă, pen­
tru a term ina cu un vin alb georgian la temperatura ideală.
Relaţiile s-au restabilit într-un climat de cordialitate recipro­
că şi au răm as aşa tot restul călătoriei. Cu toate acestea, pa­
sagerii au con tin u at să aibă faţă de perechea străină o ostili­
tate abia tem perată de atitudinea căpitanului. Omul din Nijni
Novgorod s-a dovedit a fi un copist mediocru ale cărui fal­
suri n-ar fi în şelat nici pe cel mai tâmpit client din Wichita
Falls. La întoarcere au preferat trenul care i-a lăsat la Helsinki,
după o traversare cu ferry-boat-\ú în compania unui grup ma­
siv de turişti ruşi, porniţi să bea toată votca Finlandiei şi să
nu piardă nici unul din jalnicele spectacole cu fete dezbrăca­
te din barurile portului. Din Helsinki i-au trimis căpitanului
vaporului care bătea Volga uimind riveranii prin dimensiu­
nile lui opulente o carte poştală de un erotism destul de in­
sipid, în care-i m ulţum eau pentru atenţie. Evident, băgată în­
tr-un plic discret. N-au mai aflat nimic despre el, liona susţinea
că o fi sfârşit în Siberia, nu din cauza cărţii poştale, desigur,
ci a cinelor copioase pe care le dădea în cocheta sa cabină cu
vaze de flori d in argint, atârnate de pereţii tapisaţi în măta­
se şi cu fotolii fin de siecle îmbrăcate într-o catifea purpurie,
care su gerau m obila de la Ţarskoe Selo.
Detaliile acestei călătorii cu liona rememorate atât de fi­
del îi confirm au cât de importantă fusese pentru el întâlnirea
cu frum oasa şi inteligenta triestină, al cărei macabru sfârşit
din Panam a continua să-i producă o durere şi o neîmpăcare
cu soarta ce n-aveau să treacă oricâţi ani s-ar fi scurs. Dim­
potrivă, p rim ele sem ne ale bătrâneţii îl făceau să regrete şi
mai m ult ab sen ţa prietenei de neînlocuit şi veselei compli­
ce a atâtor aven tu ri. Puterea calmantă a amintirilor din tre­
cut, evocate în tr-u n prezent care se prezenta cât se poate de
incert, s-a risip it destul de repede. Puţin timp după aceea,
a venit A m paro M aria. Stătea în faţa lui, cu ochii ei negri mai
mari şi m ai speriaţi ca oricând, cu mersul ei precaut şi felin
care îi p u n ea în evidenţă talia mlădioasă, cu ţinuta sa tru­
faşă ce nu disim u la, dimpotrivă, sărăcia rochiei de percal de
culoare în ch isă ce i se lipea de trup ca o a doua piele. Gabie-

157
rul cunoştea condiţia extrem de um ilă a fetei, mereu însă era
luat prin su rp rin d ere de con trastu l dintre aceasta şi graţia
ei m ân d ră şi g estu rile ei de regină în exil. Disparitate de na­
tură să-i prod u că o excitaţie erotică acută. De parcă ea ar fi
p reg ătit acest efect graţie unui rafinam ent decadent pe care,
fireşte, nu-1 p o sed a.
A m p aro M aria i-a exp licat că nu putuse veni la data sta­
bilită p entru că don A níbal ordonase anum ite pregătiri în
eventualitatea plecării de la ferm ă. Totul se făcea în mare tai­
nă. Făcu seră m ai m u lte d ru m u ri la m unte pentru a depozi­
ta, în locuri pregătite dinainte, alim ente, haine, unelte şi alte
lucruri indispensabile unei şederi îndelungate şi nesigure. Fata
părea m ai slabă şi m ai întunecată la faţă, pesem ne munca fu­
sese epuizantă. D incolo de oboseală, era vizibilă o permanen­
tă stare d e alertă, care-i în cetin ea m işcările si-i accelera res-
p iraţia. A u în ch is u şa, ea şi-a scos hainele şi s-a culcat lângă
G abier. A u răm as o vrem e tăcuţi. El îi adm ira proporţiile go­
tice ale co rp u lu i care-i am intea de îngerii în extaz ai lui El
G reco şi d e silu etele fem in in e întrezărite prin colţurile întu­
n ecate din A lg er sau D am asc. Tot în tăcere au făcut dragos­
te, cu o lentoare rituală, celebrând parcă un descântec din vre­
m u ri vechi, ca în p oem u l acela al unui prieten al Gabierului
în care e evocată o curtezană feniciană a templului: „Que-
d esh ím , Q u e d e sh ó t". N u era prim a dată când aceste strofe
v iz io n a re , p en tru el fam iliare şi revelatoare, veneau să dea
n u m e u n o r clip e d e viaţă co n su m ate în vâltoarea plăcerii.
A m p aro M aria a m ai răm as cu el două zile. Nu ieşea din
cam eră d ecât pentru a m ânca în bucătărie împreună cu oar­
ba. Vorbea şi m ai puţin ca de obicei. Avea faţă de Maqroll o
d u io şie şi o tandreţe pe care el le percepea ca semne anunţă­
to are ale u n ei d esp ărţiri in ev itabile. Vaporul întârzia, lucru
n e lin iştito r p en tru el, căci pân ă acu m sosise mereu la timp.
în tr-o d im in ea ţă p lo io asă, A m p aro M aria s-a întors la câm­
p u l lui A lvarez. în tim p ce-şi lua răm as-bun, lacrimile i se pre­
lin g ea u p e o b rajii tari şi n eg ricioşi, pe pom eţii marcaţi şi pe
d esen u l ferm , d ar d elicat al chipului care îi producea neliniş­
te G ab ieru lu i. A u răm as să se vadă când el avea să treacă pe
a co lo , în u rm ătoarea călătorie. „A m să te aştept pe drum. Te
văd m ereu cân d în cep i urcuşul, cu m ult înainte de a ajunge

251
 la casă. Ai grijă p e aici, ştii tu." Deci fata ştia mai multe de­
cât părea să ştie. Lucru de aşteptat, dată fiind prietenia ei cu
oarba şi în cred erea de care se bucura la fermă. Discreţia ei,
matură şi stăp ân ită, se armoniza cu frumuseţea mândră —
şi prin asta se în ru d ea cu femei precum liona sau Flor Esté-
vez, cu un rol a tâ t d e hotărâtor în viaţa Gabierului care, des­
coperind a cu m această înrudire, a fost cuprins de o nostal­
gie dureroasă a an ilor în care-i fusese dat să se bucure din
plin de com p an ia şi de fervoarea solidară a acestor femei ex­
cepţionale, în v iaţa sa rătăcitoare şi plină de ostilităţi.
In altă d im in ea ţă a fost trezit de sirena îndepărtată a va­
porului care se ap rop ia de chei. A mai zăbovit puţin în pat,
încercând p arcă să întârzie clipa în care avea să dea piept
cu realitatea o stilă care-1 aştepta. Când a coborât în port, ză­
puşeala era la apogeu . Se descărnase deja aproape tot ce tre­
buia să răm ână în La Plata. S-a dus la magazii să caute o ladă
asemănătoare celo r pe care le transportase la Tambo. Nu era
nimic de felu l ăsta. Era gata să plece când l-a chemat maga­
zionerul, un m etis care purta un chipiu marinăresc alb pe
vremuri, d ar care ajunsese la o culoare nedefinită, compu­
să din jeg şi transpiraţie urât mirositoare. Omul îl ştia de când
preluase în cărcătu rile precedente.
— C au ţi cev a, prietene?, I-a întrebat cu o dezinvoltură
enervantă.
— Ca de obicei. Adică ce mi-a trimis un anume Van Bran­
den, a răsp u n s G abierul privindu-1 în ochii urduroşi care-1
aţinteau b atjo co rito ri şi suspicioşi.
— Van B ran d en ? A, da, sigur. Ai două lăzi. Au fost des­
cărcate p rim ele şi se află aici, la umbră. Trebuie ferite de soa­
re. Ştii, su n t pentru calea ferată, nu-i aşa? Sigur, sigur. Du-te
acolo, u ite-le — şi i-a arătat două lăzi în fundul magaziei.
Fiecare cu v ân t m ustea de un dublu înţeles ascuns. Maqroll
s-a dus să ia lăzile care nu cântăreau prea mult. învelişul din
lemn era acop erit cu o folie metalică pe care erau tot felul
de sem ne cu m iniu; pe alocuri, acestea fuseseră acoperite cu
vopsea n eag ră. Magazionerul nu i-a dat nici un fel de chi­
tanţă, s-a m u lţu m it doar să-i spună:
— T rebu ie m ânuite cu mare grijă. Să stea la umbră şi să
nu fie izbite. Aici zice că trebuie să ajungă cât mai repede
la d estin atarii de pe Tambo. Aşa, acum ştii. Drum bun.

259 j
 Totul spus cu o viteză alarm antă. Era lim pede că omul
era la curent cu farsa num ită calea ferată si cu cine mai ştie
* t

câte alte detalii legate de încărcătura care trebuia să ajungă

pe creastă.
G abierul s-a decis să care singur lăzile, refuzând ajuto­
rul băieţilor care se învârteau pe chei când sosea vaporul.
Şi-a dat seam a din prim a ce conţineau. Era familiarizat cu
explozibilele de la m ina de la C ocora, unde le manipulase
mai bine de un an, chinu ind u -se să mai scoată câte ceva din
galeriile secătuite. Cu toate că cineva încercase să şteargă in­
scripţiile, învelişul şi anum ite instrucţiuni legate de mânui­
rea lăzilor indicau cât se poate de clar că era vorba de TNT.
Fiecare ladă trebuia să conţină cel puţin douăsprezece car­
tuşe acoperite de gelatina protectoare, plus cantitatea cores­
punzătoare de explozivi, şi aceştia păstraţi într-un mic reci­
pient din carton. I-a trecut prin m inte că n-ar fi fost defel
am uzant ca, străbătând zona de lângă prăpastie, un catâr să
izbească o ladă de rocile ieşite în afară din pereţii abrupţi, pe
unde abia de se putea trece. D ar adevărul era că, în ciuda no­
ului risc ce venea să se adauge celor deja cunoscute, în fond
era destul de indiferent, sim ţea un soi de usurare ştiind că
ăsta va fi ultim ul drum şi în ce consta m inciuna cu calea fe­
rată. A stfel lăm urit, avea inima uşoară, ba chiar şi un fel de
chef de a accepta sfidarea. O seninătate de jucător atent la je-
toanele sale s-a înstăpânit pe Gabier, redeschizându-i gustul
de aventură pierdut în hăţişul de m inciuni şi păcăleli în care
picase din cauza unui anum e Van Branden sau Brandon, tot
aia era. Care, după toate sem nele, se găsea de-acum ad padres.
A m p aro M aria îl prevenise că G uguştiucul nu putea să-l
însoţească în prim a parte a drum ului, adică din La Plata la
câm p u l lui A lvarez, trebuind să verifice proviziile care erau
d u se la m u nte în ipoteza unei plecări. A stfel că, în ciuda re­
com an d ărilo r căpitanului Segura, s-a văzut nevoit să recur­
gă la aju toru l cuiva din La Plata pentru a pune încărcătura
pe catâri. Tot d oña E m pera a rezolvat problem a, ca de obi­
cei. A ch em at un b ăiat, retard at m ental, a căru i mamă ţinea
brutăria rustică ce aproviziona zona cu o pâine care lui Maq-
roll i se părea de nem âncat. Băiatul făcea com isioane prin sat,
cu toate că se exprim a cu greutate. Era greu să pricepi ce spu-
 ne în tim p ce îm p răştia o ploaie de salivă şi bâţâia din cap
neîncetat d e-şi am eţea interlocutorul. Cum se întâmplă însă
de obicei în asem en ea cazuri, nefericitul avea o forţă mus­
culară surprinzătoare, drept care era respectat şi temut până
şi de cei m ai d u ri docheri.
în noap tea de dinaintea plecării, Maqroll a stat îndelung
de vorbă cu stăp ân a pensiunii. Riscurile acestei ultime că­
lătorii erau evid en te. I-a lăsat deci instrucţiuni ce să facă în
caz că şi-ar fi pierdut viaţa: să informeze telegrafic banca din
Trieste de u n d e prim ea banii; să păstreze cele două cărţi pe
care le lăsa aco lo — eventual i le putea citi vreun oaspete
vorbitor de fran ceză — ; să ardă hainele împreună cu toate
hârtiile pe care le păstra într-o învelitoare de muşama în fun­
dul geam antanu lui, fără a le arăta nimănui; să-i spună lui
Amparo M aria că întâlnirea cu ea fusese ultimul dar minu­
nat făcut de zei. La urmă, au făcut socotelile, Maqroll i-a plă­
tit ce-i m ai datora, apoi s-a dus la culcare. A doua zi trebuia
să se scoale în zori.
Când s-a crăpat de ziuă, oarba l-a trezit cu vestea că bă­
iatul era gata să pună povara pe catâri şi i-a adus o cană cu
cafea neagră şi nişte pesmeţi de yuca pentru drum. După ce
s-a sculat, G abieru l s-a dus să verifice repartizarea lăzilor şi
modul în care aveau să fie prinse de samare. Băiatul dusese
deja în grajd , sub îndrumarea oarbei, cele două lăzi din ca­
mera lui Brandon. I-a spus că mai avea două la el în cameră
şi i-a recom andat să umble cu mare grijă. O dată catârii pre­
gătiţi şi lăzile cu TN T acoperite cu frunze de porumb, peste
care au pus o pânză cernită ca să le apere de căldură, Gabie­
rul i-a plătit cele cuvenite fiului brutăresei. îi părea rău că nu-1
poate lua cu el m ăcar până la câmpul lui Alvarez, căci băia­
tul i-ar fi fost de mare folos la mânatul animalelor. Deşi, în
cazul unei întâlniri periculoase, mai mult decât un ajutor, s-ar
fi dovedit o piedică. în fine, gata de plecare, a vrut să-şi ia ră-
mas-bun de la gazda sa, dar, după primele cuvinte, doña Em-
pera l-a în treru p t:
— Ai să te întorci. Ştiu asta. Dar mai trebuie să-ţi spun
ceva ce o să te intereseze, asta când vii înapoi. După ce te în­
torci, trebuie să pleci imediat. Aici n-o să mai rămână nimic
în p icioare. O să am eu grijă să-ţi aranjez plecarea cât mai

2*1 !
rapid posibil. Acum , ai grijă ce faci, vezi să nu faci prostii, să
nu îţi iroseşti forţele şi deschide bine ochii. Te aştept. Drum
bun, şi s-a întors în bucătărie cu m ersul ei grăbit, lovind ner­
vos în zid cu bastonul pentru a-şi găsi calea.
Pe drum, cuvintele ei l-au urm ărit neîncetat, dându-i cer­
titudinea că avea să iasă cu b in e din afacere, dar, în acelaşi
timp, neliniştindu-1 în legătură cu ce avea să-i spună; îi pro­
m isese că asta avea să-l intereseze în m od special. Se temea
de o veste neaşteptată şi dureroasă, o veste ce avea să tulbu­
re anumite zone din trecutul său, pe care, deocamdată, pre­
fera să le păstreze neatinse şi întunecate. înainte de a începe
urcuşul spre câmpul lui Alvarez, când catârii s-au oprit să se
adape, tot nu scăpase de prom isiunea pe care i-o făcuse gaz­
da, astfel că drum ul presărat de prim ejdii care avea să fíe
ultimul transport trecuse pe planul al doilea. Până şi posi­
bilitatea de a o întâlni pe A m paro M aria şi de a o strânge în
braţe era învăluită într-o ceaţă apăsătoare şi atât de veche.
Ajungând la fermă a constatat că acolo răm ăseseră doar
câteva babe şi trei sau patru plozi bolnavi: nu putuseră ple­
ca îm preună cu don Aníbal care urcase la m unte cu toţi cei­
lalţi cu o zi înainte. G uguştiucul avea să vină să-i ia a doua
zi. O bătrână, care locuia la unchii lui A m paro M aria, a ve­
nit să-i spună în secret:
— Copila Amparo M aria îţi transm ite să n-o uiţi şi, ime­
diat ce poţi, să părăseşti locurile astea. Că te iubeşte mult, dar
preferă să te ştie viu, că aici o să fie m are hăituială. Şi să ai
grijă.
Maqroll bănuise că n-avea să dea de nim eni acolo. S-a îm-
păcat cu gândul că aşa era mai bine şi că prietenii săi erau
la adăpost, astfel putea pom i cu inima uşoară în ultima eta­
pă a drumului, cea mai periculoasă. Femeile l-au ajutat să des­
carce catârii şi i-au dat să mănânce. S-a hotărât să doarmă în
grajd, ca să fie aproape de lăzi.
în dim ineaţa urm ătoare au reîncărcat m arfa, a dat pe gât
o cană cu cafea şi a pornit spre cabana m inerilor. Era sigur
că acum puteau veni cele mai m ari riscuri. Era lim pede că
pe-acolo bântuiau atât militarii, cât şi contrabandiştii. Mai pe­
riculos însă era să treacă cu explozibilul prin defileu: orice
izbitură de stâncile ieşite în afară putea să arunce totul în aer.
 Experienţa d e la C ocora îl învăţase că, oricât de grijuliu ai
umbla cu trinitrotoluenul, tot există surprize fatale. E de ajuns
ca frigul să întărească gelatina care protejează cartuşele, pen­
tru ca acestea să înceapă să se lovească între ele, agitate de
mersul catârilor; sau să se deschidă o ladă şi capsele să cadă
peste cartu şe. în acest caz, riscurile de explozie cresc consi­
derabil. D e câte ori nu văzuse, la mină, cum săreau in aer
caravane în tregi de cătâri cu oameni cu tot. Niciodată nu se
ştia din ce cau ză. I-au venit în minte ultimele cuvinte ale bă­
trânului p azn ic, care, murind, l-a lăsat în locul lui: „Ai gri­
jă cu d inam ita, băiatule. E precum femeile, niciodată nu ştii
de ce şi când explodează/'
Iar acu m , fără ajutorul Guguştiucului, trecerea cătârilor
prin d efileu devenea o sarcină copleşitoare. Mă rog, o să
vadă. D ar p ână atunci îl măcina presentimentul surd că n-a-
vea s-o m ai vad ă nicicând pe Amparo Maria. De la ultima
lor întâlnire, atu n ci când stătuse cu el câteva zile în La Pla­
ta, fata în cep u se să facă parte, împreună cu liona şi cu Fior
Estévez, dintr-un soi de trio binefăcător, complice şi loial, ne­
cesar şi plăcu t, care-i umplea zilele şi exorciza haloul de urât
şi deprim are de care se temea ca de moarte. Fiecare în felul
ei, prin câte o lovitură a sorţii, atât de dese în viaţa Gabie-
rului, îi fu sese sm ulsă cu violenţa cu care îşi pierd fiarele pe­
rechea. A taşam entu l lui de fata de la câmpul lui Alvarez era
legat m ai cu rân d de graţia ei surprinzătoare şi de frumuse­
ţea veche a trăsăturilor ei de tip mediteranean decât de o tră­
sătură an u m e a caracterului ei dulce, cumva absent şi stă­
pânit, în con trast cu exploziile răvăşitoare ale Florei Estévez
sau cu um orul ucigător şi exigent al Ilonei. Era convins acum
că A m paro M aria intrase definitiv în trecutul lui. Fusese ul­
tima şan să p e care i-o dăduse viaţa: să strângă în braţe mi­
nunea fără m argin i a unui trup de femeie dăruit de zei.
A ajuns la defileu, a dezlegat catârii şi i-a trecut unul câte
unui, calculând o distanţă prudentă între ei, pentru a merge
separaţi. Tendinţa lor era de a merge împreună, dar spera ca
asta să se întâm ple după ce trec de zona periculoasă. Anima­
lele, obişnuite cu acest stil din drumurile precedente, s-au com­
portat exact cu m spera Gabierul. Catârul din frunte ducea o
ladă cu exp lo zib il, următorii doi cărau lăzile cu arme auto­

2*3
mate, ultimul venea cu lada cu TNT. A jungând lângă pră­
pastia abruptă, acesta s-a oprit înţepenindu-şi picioarele în
păm ânt. N-avea nici un sens să-l am eninţe cu biciul, exista
riscul să izbească lada de stânci. Drept care M aqroll n-a avut
încotro şi a luat lada în braţe. A trecut catârii din faţă, pe care
i-a urm at, cuminte, şi cel din coadă. Extrem de precaut, a
început apoi urcuşul, cu greu, pentru că, din cauza lăzii pe
care o căra nu vedea cărarea. Vântul din defileu producea un
geamăt prelung, care se pierdea spre creastă m ânat din urmă
de o ceaţă deasă care urca şi ea spre culme. După ce a scăpat
de partea cea mai periculoasă, G abierul a lăsat lada pe mar­
ginea drum ului şi s-a sprijinit de taluz ca să-şi tragă sufle­
tul. Inima îi bătea nebuneşte, o durere crescândă îi încingea
tâm plele. A închis ochii şi a respirat adânc, încercând să se
relaxeze, să uite unde se află. încă o dată, anii îşi făceau sim­
ţită prezenţa, năvăleau brutal peste el cu sem nale care con­
tinuau să-l mire ca de ceva necunoscut. S-a gândit că adevă­
rata tragedie de a îmbătrâni constă în faptul că, în fundul
sufletului, continuă să existe un etern adolescent care nu în­
registrează trecerea timpului. Băiatul acela, ale cărui secrete
dedublări le sim ţise extrem de lim pede când stătuse retras
în canionul de la Aracuriare, îşi rezerva dreptul de a nu îm­
bătrâni, purtând cu el rezerva de vise trunchiate, de speran­
ţe încăpăţânate şi aventuri nechibzuite şi prom iţătoare pen­
tru care timpul nu contează, e de neconceput. Dar într-o bună
zi, corpul ne dă de ştire şi, deodată, ne trezim faţă în faţă cu
propria noastră deteriorare: cineva ne-a trăit, ne-a cheltuit for­
ţele. Numai că, imediat, ne întoarcem la m irajul unei tine­
reţi imaculate, şi tot aşa până la trezirea de pe urm ă, bine cu­
noscută.
Catârii se opriseră lângă el, cu indiferenţa blândă a ani­
malelor care nu ştiu că sunt muritoare. De pe creastă s-a au­
zit un zgomot îndepărtat, ca de crengi uscate care se rup. Ca­
târii au ridicat capul în acelaşi timp. G abierului i-a luat ceva
timp să priceapă despre ce era vorba: erau focuri izolate de
arme automate. După care s-au auzit rafale intermitente, evi­
dent, tot de acolo. Apoi, două explozii au bu bu it prelungin-
du-şi ecoul în defileu. Semănau cu focuri de bazuka sau cu
grenade de mare putere. S-a ridicat, a pus lada cu explozibil
pe catârul recalcitrant şi s-a grăbit să continue drumul pen­
tru a aju n ge la cabana minerilor. Păşea uşor, liniştit într-un
fel. Lucrurile de care se temuse atât deveniseră prezente. In­
certitudinea se sfârşea şi, o dată cu ea, neliniştea care defor­
mează şi otrăveşte totul. Oamenii purcedeau încă o dată la
întunecata lor lucrare de a chema moartea. Totul era în ordi­
ne, deci. A cum trebuia să încerce să scape cu viaţă. N-a vea
să ia parte la acest joc. împuşcăturile încetaseră. Terminând
de urcat coasta, de-acum foarte aproape de cabană, s-a au­
zit o exp lo zie m ult mai puternică decât precedentele. Sus,
pe creasta Tam bo, s-a ridicat o trâmbă groasă de fum negru
care a străpu ns ceaţa aproape furios. Şi-a continuat drumul.
Se hotărâse să lase lăzile în cabană. Clădirile de pe Tambo
continuau să sară în aer, pradă unui foc devastator şi violent.
Avea să se întoarcă imediat, chiar dacă noaptea avea să-l prin­
dă în d efileu . C atârii deveniseră îndărătnici, nu mai aveau
chef să m eargă la adăpost, şi-a trebuit să-i convingă cu blân­
deţe să avanseze. A ajuns la cabană după-amiază. Din când
în când, se m ai auzeau împuşcături în depărtare. A aşezat
lăzile în cabană, având grijă să păstreze o distanţă atât între
ele, cât şi între acestea şi vatră, deşi era stinsă şi rece. A dus
animalele în grajd pentru a le hrăni. în timp ce deschidea de­
saga cu porum b care se găsea tot timpul acolo, a dat cu ochii
de o hârtie de corespondenţă, căreia i se rupsese antetul. Cu
litere de tipar, cuprindea următorul mesaj: „Lasă lăzile aici
şi întoarce-te im ediat la râu. Dispari." Literele erau violete.
Era ap ro ap e sigur că le scrisese căpitanul Segura.
Brusc, l-a apucat o foame atroce. Efortul de a urca lada de
TNT îl sfârşise. Cu toate astea, a apucat drumul de întoarce­
re pentru a profita cât mai mult de lumina zilei. A legat cei
patru catâri cu o singură funie, ca să coboare împreună şi să
n-aibă grijă de fiecare în parte. S-a apucat să mestece un pes­
m et de yuca, din cele date pentru drum de gazdă. Saliva,
groasă şi am ară, nu ajungea să moaie ce avea în gură. A ţi­
nut d u m icatu l până a dat de un izvor care ţâşnea la margi­
nea drum ului. Acolo a făcut popas şi a mâncat tot ce avea în
traistă. Refăcut cât de cât, a continuat drumul. Uscăciunea gu­
rii şi am ăreala salivei pe care trebuia s-o scuipe la tot pasul
erau un sem n de frică. Se cunoşteau bine, erau semne fa-

26S
miliare. Totuşi, s-a simţit uşurat: frica îi era un aliat vechi,
îi cunoştea vicleniile şi mimetismele. Convieţuirea cu ea era
o rutină şi o sfidare pentru M aqroll, care îl făceau să se în­
toarcă la perioade din viaţă când puterile încă îl ascultau pe
deplin.
Când au ajuns la defileul m ărginit de prăpastie, catârii
au păstrat ordinea fără a face m ofturi la piedicile drumu­
lui îngust. Doar uneori îşi ciuleau urechile, ca intuind un
pericol depărtat. Pe cerul senin luna se deplasa cu o înce­
tineală calmă, reconciliantă aproape. O bosit şi flămând,
M aqroll a încălecat pe catârul care încheia şirul, deşi era in­
com od şi el era un călăreţ cât se poate de prost. îşi schimba
tot timpul poziţia, deranjat de şaua făcută special pentru po­
veri. I se întâmpla să şi aţipească. Se trezea când animalul
făcea un pas greşit sau cobora o pantă abruptă. Nu se gân­
dea la nimic. Epuizarea şi dorinţa de a mânca ceva cald îi
anesteziau memoria. Drumul a ajuns la o zonă de şes, catâ­
rii au grăbit pasul, simţind că se apropie de câm pul lui Al-
varez şi de grajdul cald unde îi aştepta tainul de porumb. Ga-
bierul a preferat să continue drumul pe jos. M ersul catârului
îi chinuia oasele şi-i producea o am eţeală pe care n-o sim­
ţise niciodată pe mare. După m iezul nopţii a ajuns la casa
de la fermă. Nici ţipenie, nici în casă, nici în sălaşurile aren­
daşilor. A dus catârii în grajd şi le-a dat să m ănânce. Exact
atunci a auzit din direcţia casei scârţâitul unei uşi care se des­
chide. A ieşit să vadă despre ce e vorba şi a dat nas în nas cu
don Aníbal, care-1 aştepta lângă scară, cu o lam pă Coleman
în mână ca să-i lum ineze drum ul.
— Bine că ai ajuns, eram îngrijorat. A colo sus au început
împuşcăturile încă de ieri după-m asă şi nu ştiam unde erai,
a spus, iar Maqroll a fost mişcat de preocuparea plină de afec­
ţiune.
/

S-au dus în bucătărie, don Aníbal i-a servit cina care-1 aş­
tepta de câteva ore. A mâncat cu o poftă care l-a făcut să zâm­
bească pe fermier. Apoi, când îşi beau cafeaua, i-a cerut amă­
nunte.
— Ai mei sunt deja pe munte, l-a informat don Aníbal. Mâi­
ne, înainte de revărsatul zorilor, plec şi eu. Vine şi Guguştiu-
cul, ca să ducem sus nişte cai pentru fem ei, copii şi doi bol­

I 264
navi care abia se târăsc. Ai auzit ieri împuşcăturile, nu-i aşa?
Treaba a început şi nu-mi place deloc. Armata încearcă sâ-i
prindă în cleşte pe cei care au venit după arme şi după ex­
plozibilele de pe Tambo. Astăzi vor merge la cabană ca să-i
surprindă pe cei ce vor veni după lăzile pe care le-ai dus aco­
lo ieri. D ar e ceva ce mă îngrijorează tare mult. Ultima explo­
zie de aseară venea pesemne de la magaziile de pe creastă.
Ai au zit-o?
— D a, şi eu cred că a fost vorba de depozitele de pe
creastă.
— A sta nu-m i place, e un semn rău. Dacă le-au aruncat
în aer contrabandiştii înseamnă că au destul armament şi se
bazează pe forţe proaspete venite din alte zone pe care, prac­
tic, le controlează. Segura nu dispune de mulţi oameni. Sunt
bine antrenaţi, dar nu depăşesc treizeci de suflete, un loco­
tenent şi trei subofiţeri. E posibil să-i biruie pe cei de pe Tam­
bo, cu străin i cu tot, dar dacă vin şi alţii o să aibă probleme.
Nu-mi răm ân e decât să sper că trecătoarea de pe munte pe
unde vrem să plecăm e nesupravegheată. Dar dacă vin şi aco­
lo ca să-l prindă pe Segura, suntem pierduţi. Oricum, trebuie
să risc. A ltă ieşire nu există.
— D e ce nu plecaţi prin La Plata? E mai aproape şi mai
uşor.
/
— N u, prietene. Nu e mai uşor, l-a lămurit fermierul. Dacă
taie retragerea militarilor, vor coborî la râu, iar acolo vor face
prăpăd. In plus, nu e chip să-mi duc oamenii pe calea apei.
Cele două sau trei şalande din La Plata nu ajung: într-una nu
încap d ecât cel m ult patru persoane şi sunt destul de rabla­
gite. A făcu t o pauză, l-a privit fix pe Gabier şi a continuat:
Chiar m âine pleacă de aici cum s-o putea. Noaptea e mai bine.
Chiar cu o bărcuţă şi cu ce ai pe dumneata. Căpitanul Segu­
ra mai rezistă el două zile, e călit şi tăbăcit în luptele astea de
ani de zile. A şa că ai timp şi doña Empera o să te ajute. Cu­
noaşte bin e oam enii şi e respectată. Acum du-te să dormi.
Nu-ţi face griji. N u ai antecedente în zonă, fii liniştit.
— N u ştiu, don Aníbal. Faptul că am transportat armele
astea m ă p oate costa foarte scump. Mă tem că armata n-are
să mă co n sid ere nevinovat. Cât despre ceilalţi, interesul lor
e să m ă red u că la tăcere.

2é7
 — Segura te-a crezut. Dormi liniştit, m âine e o altă zi.
Oboseala te face să vezi totul în negru.
Maqroll s-a dus să se culce în camera indicată de stăpâ­
nul casei. Patul era moale, cearşafurile proaspete şi curate. De
multă vreme nu se mai bucurase de aşa ceva. A dormit adânc.
Când se crăpa de ziuă, don Aníbal i-a bătut la uşă: „Scoa­
lă, amice. Cafeaua-i gata şi ţi-am încălzit m âncarea de asea­
ră. Trebuie să ajungi cât mai repede în La Plata. Au reînce­
put îm puşcăturile, am im presia că se auzeau de la cabana
m inerilor."
Maqroll s-a sculat şi s-a dus să m ănânce împreună cu don
Aníbal, după care a scos catârii din grajd. în timp ce-i du­
cea la poartă, s-a întâlnit cu stăpânul şi cu Guguştiucul, deja
călări şi mai ţinând câte un cal de căpăstru. Şi-au luat ră-
mas-bun în cuvinte puţine şi încercând să-şi ascundă emo­
ţia unei plecări pline de nesiguranţă. Gabierul i-a strâns mâna
fermierului şi i-a m ulţum it pentru tot ce făcuse pentru el.
Apoi i-a strâns mâna Guguştiucului, spunându-i: „Nu cred
să ne mai vedem vreodată, dar vreau să ştii că mi-ai fost un
companion exemplar. Ştiu cât valorezi. N -am să te uit. No­
roc, băiete, salut-o pe Am paro M aría şi spune-i că nici pe ea
n-am s-o uit niciodată. Don Aníbal, încă o dată mulţumiri
pentru toate şi noroc."
— A fost o plăcere, prietene, mult noroc şi dumitale, a răs­
puns acesta zâmbind cam trist, cu toţii vom avea nevoie.
Du-te cu Dumnezeu.
A dat pinteni calului şi-a pornit în galop, urm at de băia­
tul care venea cu ceilalţi doi cai. S-au pierdut pe o cărare în­
gustă care mergea spre munte. M aqroll a coborât spre plan­
taţia de cafea pe care a străbătut-o copleşit de o tristeţe în
care se amestecau dorul de fata cu aer de curtezană a tem­
plului, afecţiunea pentru prietenii care aveau să se înfrun­
te cu un risc mortal şi nostalgia pentru această tierra calien­
te de care se despărţea poate pentru totdeauna.
Când a ajuns la pensiune, gazda îl aştepta, cuprinsă de o
nelinişte vizibilă prin felul în care-şi trecea mâna prin părul
cărunt şi printr-un uşor tremur al capului. G abierul i-a rela­
tat incidentele călătoriei şi despărţirea de don A níbal şi de
Guguştiuc. Femeia l-a lăsat să vorbească, apoi când el a ter­
I 26S
minat de p o v estit, în timp ce-şi frământa întruna mâinile,
semn că v o ia să fie ascultată atent, i-a spus:
— Trebuie să pleci de aici. Cu cât mai repede, cu atât mai
bine. îţi sp u n cu m o să facem: am să vorbesc cu un cumătru
de-al m eu care are o barcă şi vrea s-o vândă. îl cheamă To­
más Izqu ierd o, d ar toată lumea-i zice Tomasito. Pe vremuri
a fost bogat, d ar a pierdut totul la cărţi. Tot ce i-a rămas e o
casă pe m alu l râului şi o barcă cu motor, cu care transpor­
ta marfă prin apropiere, până l-au pus la pat nişte friguri care
l-au făcut să n u m ai fie bun de nimic. Am aranjat deja, e de
acord să-ţi dea barca dacă-i dai catârii şi nişte bani. Poate că
ţi-a mai răm as ceva din ce ţi-a dat belgianul ăla, în plus mai
sunt şi cele d ou ă m andate pe care ţi le-am păstrat. Cred că-ţi
ajunge şi-ţi m ai şi răm âne pentru drum. Du-te să vezi bar­
ca mâine dis-de-dim ineaţă. Trebuie să verifici motorul, n-a
mai fu ncţionat de patru luni bune. Barca e mai peticită de­
cât nişte n ăd ragi vechi, dar pluteşte bine, poţi ajunge la es­
tuar. M âine vom avea veşti despre cele petrecute pe munte.
Acum o d ih n eşte-te şi aranjează-ţi lucrurile.
G abierul a fost de acord cu planul pe care i l-a expus oar­
ba şi a sp u s că prefera să meargă imediat la Tomasito ca să
aibă tim p să verifice motorul. „Acum nu se poate, a zis fe­
meia, e la el u n nepot în care n-am încredere. Are faimă de
turnător şi se pare că face tot felul de servicii unora şi alto­
ra. Dar m âine în zori se întoarce la livada de avocado pe care
o are pe râu în sus. Nu te zori, mâine rezolvi totul. Mai avem
câteva zile p ână se clarifică lucrurile."
Lipsa de activitate îl apăsa şi-l făcea să simtă şi mai mult
gravitatea cursei în care căzuse. A ieşit să dea o raită pe es­
planada d in faţa râului. Cârciuma era închisă. S-a întors la el
în cameră încercând să-şi ocupe mintea citind scrisorile Prin­
ţului de L igne. Eleganţa infailibilă şi inteligenta sobrietate a
prozei m arelui senior, diplomat şi curtenitor au avut un efect
calmant im ed iat. Toată atenţia i s-a îndreptat spre acel înce­
put de secol X IX , când, după expresia lui Talleyrand, cei care
cunoscuseră dulceaţa vieţii la apusul perioadei A nden Ré-
gime co n tin u a u să dea o lecţie de bune maniere, scepticism
senin şi cin ică judecată a schimbărilor pe care le impune p o ­
litica. N u p u tea fi un balsam mai eficient pentru problem e­

269
 le lui de acum decât exemplul marelui aristocrat belgian ce
se strecurase, cu acelaşi noroc şi acelaşi surâs amabil, prin
prim ejdiile reprezentate de eşafodul iacobin, de urmărirea
poliţiei din Viena şi a cabinetului guvernului negru şi de cea
funestă a curţii ţariste. De câte ori această capacitate a lui
Maqroll de a se transmuta pe de-a-ntregul în altă epocă şi în-
tr-o ambianţă atât de străină faţă de prezent nu-1 salvase de
necazurile pe care i le aducea viaţa rătăcitoare. Calmul astfel
redobândit l-a făcut să adoarmă, îmbrăcat, pe patul tare din
bambus, legănat de curgerea apei de sub ferestrele camerei.
A doua zi s-a trezit foarte devreme. în bucătărie, la micul
dejun, oarba i-a spus:
— Cumătrul meu e singur acum şi barca e pregătită.
Ţi-am mai spus, îl cheamă Tomás Izquierdo, dar i se spune
Tomasito. Casa lui se găseşte pe mal, mai departe de depo­
zite, unde se termină defileul Spiriduşului, într-o pădure de
bananieri.
Intr-acolo s-a îndreptat Gabierul, traversând şirul de case
văruite şi cu acoperiş de frunze de palm ier din care era alcă­
tuită localitatea dărăpănată, înfiinţată şi botezată pe vremea
entuziasm ului minier, de scurtă durată. Pe stradă nu era ti-
penie, ferestrele erau închise şi nu se auzea nici un zgomot
din casele de obicei pline de zarva copiilor şi a fem eilor ca-
re-şi vorbeau dintr-o curte în alta în timp ce spălau rufe sau
găteau. Trebuiau să se fi trezit de mult, căldura îi scula de­
vreme din pat. Peste sat plutea un fel de team ă neprecizată,
vagă, manifestată printr-o aşteptare tăcută, ca atunci când ştii
că vine o nenorocire. A ajuns acasă la Tomasito, care-1 aştep­
ta pe un scaun din nuiele îm pletite sprijinit de bârnele care
susţineau acoperişul colibei. Aceasta n-a vea pereţi. înăuntru
era atârnat un hamac sub care dorm ea câinele care s-a tre­
zit auzind glas străin.
— Taci, Kaiser! a strigat bătrânul, iar câinele a adormit
la loc, resemnat.
Tomasito avea o vârstă nedefinită, putea să aibă la fel de
bine cincizeci sau nouăzeci de ani. Clim a îl tăbăcise înde­
lung, pe alocuri pielea i se lipea de oase, asta dacă nu se ară­
ta zbârcită, gălbejită şi fără viaţă. în gura edentată ţinea un
trabuc stins din foaie de tutun răsucit, pe care şi-l trecea din-
tr-o parte în alta cu o regularitate mecanică. Toată viaţa, care
părea să fi d isp ăru t din corpul tremurător şi rablagit, i se re­
fugiase în och i. N egri, intenşi, inchizitori, aceştia străluceau
febril, exp resivi şi mobili, mistuindu-se parcă în ultima fla­
cără a unui rug. Tomasito l-a invitat să coboare pe mal să vadă
barca. Au m ers pe o cărare lutoasă, pe unde trecea multă lume.
Jos, curentul se îmblânzea, stăvilit de un dig din piatră roşia­
tică ce înainta câţiva metri în apă. Barca era legată de o bu­
cată de şină. Dacă avea opt metri în lungime şi trei în lăţime.
Chila dreaptă, plină de lipituri şi cârpeli, se legăna plescăind
monoton. Patru ţevi ruginite, fixate de o parte şi de alta, sus­
ţineau câteva plăci de zinc murdare de găinaţ şi de zemuri-
le vegetale care picau dintr-un manghier de pe mal. Toma­
sito i-a spus că motorul nu avea combustibil şi că trebuia să-i
pună acum ulatorul care era acasă la cumătră. Aşa că s-au dus
să-l ia şi pe drum au cumpărat şi patru galoane de motori­
nă de la prăvălia lui Hakim. Care Hakim nici n-a vrut să le
deschidă u şa, dar auzind glasul oarbei s-a conformat, deşi
cu o m u tră acră.
— D acă vrei femei, fă bine şi serveşte-ne, ştii doar, a spus
doña E m p era şi n-a mai fost nevoie de alte explicaţii.
A u m o n tat acumulatorul, au umplut rezervorul şi, după
câteva în cercări, m otorul a început să funcţioneze.
— Trebuie reglat, altfel n-ajung prea departe, a spus Ga-
bierul.
Bătrânul a fost de acord şi s-au apucat de treabă sub soa­
rele n em ilos. D upă ce motorul a fost reglat, Maqroll a con­
statat că elicea nu era echilibrată, deci nu putea naviga şi nici
controla am barcaţiunea în zonele cu apă mai puţin adâncă.
Tom asito a spus că avea o elice de rezen'ă, dar tot acasă la
doña E m p era. S-au dus s-o ia. Când în sfârşit au montat-o
şi pe asta, noaptea s-a lăsat brusc, aşa cum se întâmplă la tro­
pice. G ab ieru l a pornit spre casă ca să-şi ia puţinele lucruri.
A jungând acolo, a auzit glasuri în bucătărie şi a priceput că
era vorba d e ceva grav. A intrat şi a dat ochii cu un băiat care
stătea pe un scăunel, cu ochii holbaţi şi tremurând ca în p li­
nă criză de m alarie. Avea cămaşa pătată de sânge, era m ân­
jit de sân g e şi pe braţe şi pe genunchi. Doña Empera, aşeza­
tă pe scau n u l ei, era cu faţa întoarsă spre băiat. O paloare ca

271
 de marmură îi îngheţase chipul într-o expresie de groază, aşa
cum doar orbii prinşi în bezna neputinţei lor o pot avea. Ga-
bierul a întrebat ce se întâmplase. Femeia i-a răspuns abia re­
uşind să articuleze cuvintele:
— El e Nachito, vărul lui A m paro M aria. A colo sus... pe
munte... toţi. Vorbeşte, fiule, spune-i tu dom nului. Aici nu
eşti în primejdie, spune-i...
Dar băiatul nu era în stare să spună o frază până la ca­
păt. Oarba i-a spus lui Maqroll că, din câte pricepuse, copi­
lul aducea veşti rele. Ceva mai liniştită de venirea Gabieru-
lui, l-a potolit pe puşti care s-a oprit până la urm ă din plâns.
Doar lacrimile îi alunecau pe obraji, ajungând pe cămaşă şi
decolorând sângele închegat.
Povestea lui a durat aproape un ceas. Revenea asupra
unor amănunte, începea iar să trem ure, i se tăia glasul. Don
Aníbal şi ai săi fuseseră surprinşi în m ijlocul pădurii. Oa­
meni care stăteau la pândă acolo, înarm aţi cu arm e automa­
te din cele folosite de contrabandişti, au tras rafală după ra­
fală până i-au omorât pe toţi. După prim ele îm puşcături se
mai auzeau încă strigăte de femei şi copii rămaşi în viaţă. S-au
apropiat şi i-au terminat. Nacho răm ăsese încleştat de corpul
tatălui său, căzut printre prim ii, îm puşcat în piept. Copilul
paralizat de groază a rămas ore în şir nem işcat şi tăcut. Ago­
nia tatălui a fost scurtă. A auzit paşi grăbiţi care se afundau
în munte şi nişte vorbe întretăiate în depărtare, din care n-a
înţeles nimic. După câteva ceasuri, panicat, a luat-o pe o scur­
tătură care ducea în La Plata. A aşteptat toată ziua la margi­
nea satului, neîndrăznind să-şi facă apariţia pe lumină în ha­
lul în care era. De-abia după ce s-a întunecat a venit la doña
Empera, pe care o cunoştea bine, doar îi făcuse atâtea comi­
sioane.
Când a terminat de povestit, G abierul l-a chem at lângă
el. I-a mângâiat părul. Nu putea rosti nici un cuvânt. Simţea
o milă sfâşietoare care se concentra în trupul slab şi lipsit de
apărare al băiatului şi se extindea, treptat şi dureros, la toţi
cei seceraţi de cruzimea rece şi gratuită de care doar specia
noastră e în stare. Chipuri, cuvinte, gesturi, râsete, mici isto­
rii familiale ale celor de la câm pul lui A lvarez se adunau în
memoria iui. Bestialitatea m asacrului lipsit de obiect era im-
posibil de în ţeles, de acceptat. Durerea a ajuns să fie fizică,
i-a străbătut corpul precum o lamă de cuţit, l-a dărâmat. Oar­
ba l-a luat pe N acho să-l schimbe şi să-l spele de sângele în­
chegat, ap oi l-a culcat într-un mic hamac în care băiatul dor­
mea de o b icei când îl prindea noaptea în La Plata.
M aqroll s-a gândit tâmp de câteva ore ce hotărâre să ia. Să
plece acum , era de neconceput. Va aştepta până mâine dimi­
neaţă, atunci şi doña Empera avea să fie într-o stare mai bună.
Din nou era bân tu it de prezenţa prietenoasă a celor sacrifi­
caţi pe m u nte: A m paro Maria, cu aerul ei de maja de Gova,
cu iubirea ei fără viitor; don Aníbal Alvarez, hidalgo pe pă­
mântul său, loial şi drept cu prietenii, fatalist şi resemnat pre­
cum Cavalerul cu Caftan Verde; Guguştiucul, inteligent, credin­
cios, ursuz, independent, de un ajutor inepuizabil pe munte.
Şi atâţia alţii, chipuri fără nume, oameni amabili şi ospita­
lieri. M asacraţi, cu toţii, de mâini anonime pentru care obi­
ceiul de a u cid e devenise singura raţiune de a exista. Şacali
demenţi, dispuşi să primească ordine de la cei care mânuiesc,
acolo sus, firele lăcomiei implacabile. Şi-a dat seama că, dacă
stătea cu lcat, disperarea avea să-l înăbuşe. Şi-a scos scau­
nul în b a lco n şi a rămas privind la râul care curgea indife­
rent la m ilen ara ticăloşie a oamenilor şi la nefericita lor vo­
caţie de sacrificiu . Tăcerea era spartă doar de ţipătul unei
păsări rătăcite sau de apa care bolborosea în câte o bulboa­
nă. D oar stelele încercau să străpungă în van umbra deasă.
Luna d isp ăru se de mult. Peste toate, plutea ceva apăsător
şi funest. Sau , poate, era doar gustul de moarte şi distruge­
re care i se în n od a în piept. înainte de a se crăpa de ziuă s-a
întors în pat, încercând să doarmă puţin. îl aştepta prima eta­
pă a n a v ig a ţiei pe râu în jos, presărată de pericole şi riscuri
ascunse şi im previzibile.
încă d o rm ea adânc când un zgomot de motoare a trecut
furios p este acoperişul casei. S-a ridicat în capul oaselor, cu­
prins de o panică subită. Apoi a fugit în balcon ca să vadă
despre ce era vorba. Exact atunci amerizau două hidroavioa-
ne Catalina, cenuşii şi cu însemnele infanteriei marine pe aripi.
La chei erau trase două barcaze mari ale aceleiaşi, din care
coborau ord onat şi în linişte puşcaşi marini în uniforme gri
de cam panie şi căşti de aceeaşi culoare. Ofiţerii supravegheau

273
coborârea şi dădeau ordine scurte şi categorice. Avioanele
s-au aşezat lângă ambarcaţiuni şi din ele au coborât ofiţeri
de diverse specialităţi şi servicii: medici în uniformele minis­
terului sănătăţii, căpitani de intendenţă cu m ape şi maşini
de scris portabile, ţipi din serviciile speciale ale armatei, in-
confundabili în ţinuta civilă compusă din bluzon alb şi pan­
taloni bej deschis. Gabierul şi-a dat seam a într-o clipă că
planul lui de a pleca în dim ineaţa asta se ducea la fund.
Totuşi, s-a decis să încerce. Şi-a strâns lucrurile şi le-a pus
în desaga de ia doña Empera. Cu o îmbrăţişare mută şi-a luat
răm as-bun de la stăpâna casei, care repeta ca o somnam­
bulă: „Grăbeşte-te, pentru Dumnezeu, grăbeşte-te" şi-l bine­
cuvânta îngânând psalmi şi rugăciuni am estecate de ajun­
seseră de neînţeles. Maqroll a lăsat la ea valiza cu haine şi
hârtii, spunându-i să ie ardă dacă va fi om orât. Tomasito îl
aştepta cu ochii mai holbaţi şi mai febrili ca niciodată: „Mergi
cu grijă, domnule, cu marina nu te joci, ăştia au venit să facă
ordine şi ştiu cum s-o facă." Maqroll i-a plătit cât se înţele-
seseră pentru barcă. Catârii erau în grajd şi oarba avea să i-i
dea. A aruncat desaga în fundul bărcii şi-a sărit înăuntru.
Motorul a pornit im ediat. Bătrânul a desfăcut parâm a şi a
făcut un gest de răm as-bun care conţinea şi o binecuvân­
tare disperată.
Cu motorul în ralanti, Maqroll a intrat în m ijlocul curen­
tului şi a început să navigheze în aval, fără grabă, privind cu
o indiferenţă afectată spre malul opus, de parcă avea de gând
să traverseze. Când a ajuns în dreptul barcazelor, l-a ajuns o
voce dintr-un megafon instalat pe cabina de comandă:
— Unde mergi? Ei, ăla din barcă, întoarce-te imediat! Aici,
la mal! Da, dumneata!
Tonul categoric al ordinului s-a auzit peste tot, ca un ecou
paralizant şi brutal. La fel de încet, G abierul a dat ascultare
ordinului şi a venit lângă am barcaţiune. Câţiva soldaţi îl aş­
teptau. I-au întins mâna, ajutându-1 să urce la bord. Doi au
sărit în barcă şi au dus-o lângă hidroavioanele Catalina sta­
ţionate la marginea satului. Un sergent i-a făcut semn să îna­
inteze, i-a indicat o cabină care avea usa deschisă si l-a ur-
mat îndeaproape fără un cuvânt. A intrat, a dat cu ochii de
un ofiţer care cerceta aplecat nişte hărţi întinse pe o măsuţă
fixată de perete. Câteva secunde, care i s-au părut ore, ofiţe­
rul a continuat să calculeze ceva cu un compas. în cele din
urmă, a ridicat privirile. Sergentul a salutat milităneşte şi a spus:
— O rd in înd eplin it, domnule căpitan.
— Poţi să te retragi, a răspuns acesta în timp ce-şi sco­
tea och elarii fără ram e de pe nas.
A poi l-a p riv it fix pe noul venit, parcă forţându-şi ochii
ca să vadă m ai bine. Erau de un albastru intens, dar la lu­
mină căpătau o culoare mai spălăcită. Părul, tuns perie, blond
încărunţit şi deja rărit pe frunte, îl făcea să semene mai cu­
rând cu un executiv din sistemul bancar decât cu un mili-
A

tar. In tim p ce-şi ştergea ochelarii cu batista, s-a adresat Ga-

bierului cu o voce de bas care nu se potrivea defel cu
înfăţişarea:
— M ă tem că dumneata eşti persoana care ai transpor­
tat la creasta Tam bo arme automate şi explozibili cumpăra­
te de pe piaţa neagră din Panama. Te numeşti Maqroll, dacă
nu mă înşel, d ar eşti cunoscut şi ca Gabierul. Ai ajuns aici
nu de m u lt tim p şi cred că nu toate documentele îţi sunt în
regulă. G reşesc?
Era o cu rtoazie distantă în cuvintele şi în gesturile sale,
părea că vrea să stabilească o distanţă riguroasă faţă de in­
terlocutor. Probabil o atitudine obişnuită pentru el şi sub-
conştientă, dobândită la cursurile de Stat-Major.
— N u, dom nule, aveţi dreptate. Dar aş dori să lămuresc
câte ceva în ce priveşte chestia cu armele, a răspuns Gabie­
rul cu sen in ătatea dată de resemnarea faţă de ceva de care
se tem ea de atâta vreme.
— Lăm urirea asta, cum îi zici, nu mie trebuie să mi-o dai.
Ai să fii interogat, la timpul potrivit, de persoanele compe­
tente. D eocam dată, mă mulţumesc să te anunţ că eşti ares­
tat în virtutea atribuţiilor extraordinare ale forţelor armate
în tim pul stării de asediu.
A rostit frazele pe un ton oficial de rutină, după care i-a or­
donat sergentului care-1 adusese pe Maqroll şi care aştepta afa­
ră lângă uşă:
— C h eam ă garda.
S-au au zit nişte paşi grăbiţi, a apărut un soldat:
— La ordin, domnule căpitan!

275
 — Du-1 pe omul acesta la com andam ent. Spune-i căpi­
tanului Ariza că îl pun eu în tem ă, mai târziu.
— La ordinele dumneavostră, a repetat soldatul, salutând.
A luat prizonierul de braţ şi au ieşit. S-au dus pe chei, unde
era amarat barcazul şi au urcat panta taluzului. Soldatul era
o corcitură de indian cu negresă, un tip zdravăn cu aspect
de fotbalist, uniformă impecabilă şi o mutră nedefinită, im­
posibil de ţinut minte. Nu-i dădea drumul Gabierului de braţ,
dar gestul nu era deloc violent. Mai curând părea că voia să-l
orienteze spre un loc pe care arestatul nu-1 cunoştea. Au ajuns
la postul militar, pe care Gabierul nu-1 văzuse până atunci de­
cât închis. Acum era cuprins de o anim aţie deosebită, semă­
na cu un furnicar. Soldaţi şi ofiţeri intrau şi ieşeau întruna. Se
auzeau ordine date pe un ton ferm, armele zăngăneau, mo­
bila şi tot felul de instrumente se mutau dintr-un loc în altul.
Totul, într-un ritm accelerat şi precis. O demonstraţie de efi­
cienţă şi disciplină care impunea teamă şi respect. Aerul mi­
rosea a puşcă proaspăt unsă şi a sală de clasă, din cauza ames­
tecului de lemn de creion ascuţit şi sudoare stătută.
Gabierul a fost condus la biroul căpitanului Ariza. Aces­
ta era un tip oacheş, crăcănat, cu o m ustăcioară de amorez
de film mexican din anii patruzeci. Purta un bluzon de un
alb strălucitor şi pantalon bej. Pe rever avea o insignă mi­
nusculă cu dungi portocalii şi verde fistic. „Serviciile Secre­
te, şi-a zis Gabierul, începe dansul/'
Ariza a ascultat mesajul soldatului şi a aprobat din cap.
Şi-a dus mâna la frunte, schiţând un salut m ilitar şi i-a făcut
semn că putea să se retragă. Apoi a ieşit în pragul uşii şi a
strigat un nume. Un locotenent, tot în civil şi îm brăcat la fel
ca Ariza, a intrat şi s-a apropiat pentru a prim i un ordin şop­
tit la ureche. A dat din cap şi i-a spus lui M aqroll destul de
politicos:
— Veniţi cu mine, vă rog.
Maqroll l-a urmat fără să-i spună la revedere lui Ariza.
Era impresionat de deferenţa im personală a celui care-1 con­
ducea prin culoare şi birouri în plină activitate. Acel „vă rog"
îi suna în urechi: asta însemna că nu se găsea printre mili­
tari obişnuiţi. Chiar dacă erau în serviciul arm atei, metode­
le şi limbajul erau ale poliţiei, ale oricărei poliţii, de oriunde

276
de pe lum e. Constatarea i-a produs o usurare relativă. Aproa­
pe că p u tea să an ticip eze ce-1 aştepta. Nu-i rămânea decât
senzaţia d e p lictiseală că va trebui să joace rolul şoricelu­
lui cu m o tan u l viclean şi neobosit şi să încerce să scape cu
viaţă din lab ele acestuia. Dar asta nu era imposibil era gata
să înceapă p artid a.
Au trav ersat curtea în care câţiva puşcaşi marini asam­
blau o ju m ă ta te de duzină de mitraliere. Lucrau în plin soa­
re şi în linişte. Pete de sudoare li se lăţeau sub braţ şi pe piept,
întunecând u niform ele din dril cenuşiu. Au pătruns într-un
culoar lu m in at cu becuri puternice, apărate de plasă metali­
că. S-a gân d it că or fi pus în funcţiune un generator electric
propriu, La Plata nu era electrificat. Prin urmare, aveau de
gând să răm ână m ult timp. Treceau pe lângă uşi care se des­
chideau şi se închideau, prin care se vânturau ofiţeri şi ordo­
nanţe care duceau de colo-colo documente şi mape. Când au
ajuns în fundul coridorului, ofiţerul s-a oprit în faţa unei uşi
metalice cu zăvor cilindric şi vizor zăbrelit. A scos din bu­
zunar o legătură de chei, a încercat câteva până a găsit-o pe
cea potrivită şi a deschis uşa grea. I-a făcut semn Gabieru-
lui să intre şi a închis uşa după el. Era o celulă luminată prin
două geam uri mici, aproape lipite de tavan şi apărate de bare
groase de fier. Podeaua şi pereţii, până la trei metri înălţi­
me, erau acoperite de dale de un albastru deschis. în mijloc
era un fel de m asă din ciment, cu un canal îngust în centru.
Era uşor înclinată în faţă şi părea un soi de albie de spălat ru­
fele, dar m ai lungă. La picioarele ei se găseau salteaua pe care
o avusese pe patul de bambus şi desaga pe care o avusese
în barcă. Intr-un colţ erau două lavabouri alăturate, cu săpun
şi prosop. în altul, apărată de o perdea prea mică, o toale­
tă. Rezervorul era lipit de tavan şi nu puteai ajunge la el, chiar
dacă te urcai pe vas. Ofiţerul i-a spus să-şi scoate pantofii şi
centura. G ab ieru l i le-a dat în tăcere.
— D acă aveţi nevoie de ceva, bateţi de două ori în vizor
cu p alm a. E tot timpul cineva, zi şi noapte. De trei ori pe zi
o să p rim iţi m âncare. E tainul soldaţilor. Dacă nu vă place,
prim iţi ce vreţi de la pensiunea la care aţi stat. O să fiţi ch e­
m at în cu rân d , aici lucrurile se rezolvă repede.

277
 Omul vorbea pe un ton obosit şi indiferent, aproape li­
niştitor. Cuvintele însă nu erau aşa, iar G abierul s-a apucat
să facă tot felul de deducţii. Când ofiţerul a fost pe punctul
de a ieşi cu pantofii şi cu centura lui în mână, prizonierul s-a
hotărât să-l întrebe la ce servea masa si/ ce destinaţie
/ avea ce-
lula. Locotenentul i-a spus doar că, acum, masa avea să-i ser­
vească drept pat şi acolo trebuia să-şi întindă salteaua. Apoi
a ieşit, a încuiat uşa şi a tras zăvorul. Totul făcut cu răbda­
rea aceea scrupuloasă în care era ceva enervant şi stupid.
Maqroll şi-a întins salteaua pe masă şi s-a întins să se odih­
nească. Uşoara denivelare la nivelul picioarelor îl făcea să
se simtă ca un cadavru pregătit pentru autopsie. încăperea
era scăldată într-o lumină albăstrie, venită de la un bec pu­
ternic din mijlocul tavanului, apărat de o plasă metalică so­
lidă. Şi-a dat seama că această culoare era dată de dalele de
pe pereţi şi de pe jos. Ambianţa era de sală de operaţie şi de­
loc de natură să te liniştească. Era lim pede că era vorba de
un loc folosit pentru interogatorii, acum pentru a-1 ţine la adă­
post. Şi-a amintit că în portul Pireu cunoscuse ceva asemă­
nător. Faptul că cel de aici fusese transform at în celulă îl mai
liniştea, deşi rămânea loc pentru o ipoteză la care, deocam­
dată, era mai bine să nu se gândească. N-a reuşit să doarmă,
dar cel puţin s-a relaxat, lucru care s-a reflectat pe dată în sta­
rea sa psihică. I-au revenit în memorie câteva prilejuri cu care
avusese de-a face cu această lum e tulbure, neliniştitoare şi
fără chip în care se mişcă slujitorii legii.
Şi-a adus aminte de când fusese surprins, în împrejurimi­
le Kabulului, de o patrulă de poliţie afgană care a ţinut mor­
ţiş să controleze ce cărau în spate două căm ile famelice pe
care le ducea la Peshawar pentru a vinde covoare turiştilor.
Le-a arătat chitanţa pentru marfă şi aprobarea de comercia­
lizare. Numai că un sergent cu m ustăţi m ari, negre şi răsu­
cite a insistat să-şi vâre mâna între anim ale şi valtrap şi a des­
coperit mai multe punguţe din piele de capră pline cu pietre
semipreţioase neşlefuite. Două săptăm âni a stat în închisoa­
rea dintr-un sat din apropiere aşteptând decizia autorităţi­
lor de la Kabul. Nu era tratat ca un prizonier, de multe ori
ieşea şi lua masa acasă la paznicii săi. O am enii aveau un soi
de trufie naturală, nuanţată de o sim patie spontană şi de un
simţ al ospitalităţii de-a dreptul înduioşător. A auzit acolo
cele m ai fantastice şi de neuitat poveşti cu bandiţii din munţi,
care cob orau dintre zăpezi pentru a semăna spaimă pe dru­
murile ab ru p te ale podişului central. Tot acolo a aflat de is­
prăvile falşilor dervişi, care profitau de femeile care cobo­
rau la râu d upă apă şi erau supuse unor tratamente erotice
prelungite şi com plexe, care le lăsau pe jumătate nebune. Şe­
derea aceea într-o închisoare din Afganistan l-a familiarizat
cu unul din popoarele cele mai neîmblânzite şi mai amabi­
le de pe păm ânt. Autorităţile i-au cerut să plătească pentru
dreptul de a scoate pietrele din ţară şi pentru mâncarea con­
sumată în tim pul detenţiei. Cu o pupătură sonoră pe amân­
doi obrajii, cunoscuţii şi gardienii s-au despărţit de el cu o
sinceritate atât de caldă, încât a avut senzaţia că părăseşte
ţara unde ar fi putut pune capăt vieţii sale rătăcitoare şi trăi
printre oam eni pe care-i percepea, cu adevărat, ca pe fraţii
săi; locuitori ai unei lumi pe care o evoca adesea ca pe un
model, pe care-şi pierduse speranţa că avea s-o mai întâl­
nească. Era acolo şi el o părăsea pentru totdeauna.
A poi şi-a am intit de cele două luni de închisoare petre
cute la K itim at, în Columbia Britanică, acuzat că sechestra­
se o fată piele-roşie. O întâlnise într-o prăvălie din localita­
te şi intrase în vorbă cu ea, atras de privirea intensă a ochilor
negri şi m iraţi şi de culoarea ca de tutun a pielii, care antici­
pa o prospeţim e catifelată şi fermecătoare. Ea s-a apucat să-i
spună o istorie complicată cu tată alcoolic şi mamă prosti­
tuată, b ătăi din belşug şi încercări de a o vinde căpitanilor
de baleniere care ancorau în golf. Maqroll s-a lăsat îmbro­
bodit de povestea fetei şi a dus-o pe indiancă pe şalupa cu
care făcea trafic de blănuri şi, când avea ocazia, arme de vâ­
nătoare cum părate prin contrabandă din Alaska. Fata s-a do­
vedit de o senzualitate laborioasă, care avea farmecul unui
erotism exersat cu o artă în care artificialul era ascuns sub
un rem arcabil sim t estetic. Asa-zisa orfană s-a dovedit a fi
t 0

m ăritată cu un polonez uriaş şi furios, care umbla să-l gâ-

tuie pe răpitorul nevestei. Ochii saşii şi injectaţi cu sânge ex­
prim au o ferocitate devastatoare. L-a aşteptat pe Gabier lân­
gă şalu p ă, dar, din fericire, poliţia a ajuns la timp pentru a-1
salva d in m âinile energumenului varşovian. Maqroll a tre-

*79
buit să plătească cu şaizeci de zile de închisoare delictul de
adulter indus prin fals. Verdict care i s-a părut inventat de ju­
decător în chiar momentul în care dădea sentinţa. Magistra­
tul era un pitic semiparalitic care, nu se ştie de ce, îl luase
la ochi pe Gabier de când îl văzuse. De n-ar fi fost frigul de
care suferea nopţile, din cauza aşternutului insuficient, lu­
nile acelea de recluziune într-o închisoare din Canada ar fi
putut fi o amintire plăcută, ca de vacanţă. Se găseau acolo
deţinuţi din toate colţurile lumii. Aproape toţi ispăşeau de­
licte împotriva proprietăţii, şi adevărul este că erau crema pro­
fesiunii lor. Cu ce învăţase acolo — şi nu îndrăznise să apli­
ce nici chiar în perioadele cele mai crunte de penurie — ar
fi putut scrie o enciclopedie despre hoţie şi ramificaţiile ei.
Frigul era insuportabil, iar autorităţile închisorii nu le dă­
deau deţinuţilor decât o pătură reglementară a armatei. „N-am
nici o îndoială — spunea un chilian condam nat pentru că fu­
rase peşte congelat din port — că păturile sunt ale armatei,
dar din armata Maiestăţii Sale îm părăteasa Indiei; dacă ar fi
fost ale armatei canadiene, aceasta de m ult ar fi m urit con­
gelată."
Când i-au dat drumul, pe stradă îl aştepta polonezul uriaş
care, cu lacrimi în ochi, i-a spus că nevastă-sa fugise iarăşi,
de data asta cu un harponier rus. Şi nu era chip să o recupe­
reze, pentru că vaporul plecase deja spre Petropavlovsk-Kam-
ciatski. L-a invitat la o votca pentru a se consola reciproc de
pierderea femelei cu calităţi erotice atât de rem arcabile. Pre­
văzător, Gabierul a declinat invitaţia. Ştia că totul se putea
sfârşi cu o gâlceavă zdravănă şi n-avea de gând să îngheţe
iar în închisoare. Polacul l-a condus la şalupă. M aqroll se pre­
gătea de plecare, iar omul, de pe mal, continua să recite cata­
logul deiiciilor pierdute din cauza blestematului de harponier,
şi rus pe deasupra. Se depărta de-acum de m al, iar polone­
zul, agitând batista udă de lacrimi, i-a m ai strigat că, dacă o
întâlneşte pe undeva pe indiancă, să-i spună că o aştepta fără
ranchiună şi era ferm dispus să-i ofere o viaţă frumoasă.
Se lăsa întunericul peste La Plata. Zăngănitul vaselor la uşa
celulei l-a readus la prezent. M âncarea avea gustul inconfun-
dabil, leşios şi parcă acru, de popotă. A m âncat puţin de tot,
dar a mai cerut o ceaşcă de cafea şi gardianul a revenit ime­
210
 diat cu o cafea cam apoasă, pe care a băut-o totuşi cu plăce­
re. Patul înclinat şi fantasmele pe care i le creau pereţii fa­
ianţaţi în albastru deschis şi tavanul alb de sală de operaţie
l-au îm piedicat să doarmă liniştit. De dimineaţă i-au adus mi­
cul dejun: aceeaşi cafea apoasă şi două chifle tari ca piatra,
îm preună cu gardianul care a venit să ia farfuriile a venit
şi cel care i-a adus şi pantofii şi cureaua, după care primul,
cel cu farfu riile, i-a spus:
— Acuşi o să vă ducă la domnul căpitan Ariza. încălţaţi-vă
şi puneţi-vă cureaua. Aveţi timp să vă spălaţi. La interoga­
torii e m ai bine să fii proaspăt şi treaz.
Toate am ănuntele astea care denotau o anumită conside­
raţie, cea de a doua cană de cafea, „vă rog" la fiecare pas, iar
acum şi recom andările gardianului, nu prea ştia cum să le
interpreteze. Nu putea fi vorba de milă, în armată asta e pri­
ma care se elim ină din purtarea recruţilor. Putea fi vorba de
o atitudine exclusivă a marinei. Oricum, cuvintele şi gestu­
rile politicoase nu trebuiau să-l facă să spere compasiune sau
indulgenţă din partea celor care urmau să-i decidă soarta.
S-a spălat cu apa mâloasă şi călduţă care curgea cu ţârâita
din singurul robinet care funcţiona. Se ştergea când s-a des­
chis uşa. A ceiaşi gardieni l-au condus în biroul căpitanului
Ariza. O m ul, în picioare, se uita la nişte hârtii de pe birou.
G ărzile s-au retras, Ariza l-a poftit să ia loc. Căpitanul a în­
ceput să se plim be prin cameră ţinând hârtiile în mână, apoi
le-a pus pe birou şi, sprijinindu-se de acesta, l-a privit fix pe
Gabier. Purta un bluzon proaspăt, la fel de alb şi de impe­
cabil. Pe chipul de amorez de cinema mexican nu se citea
nim ic. C ând credea că tăcerea se va prelungi la infinit, Maq-
roll a fost surprins de glasul cam ascuţit şi fără nuanţe:
— Bun, pentru început, avem nişte probleme de identi­
tate. N u din cauza lor ai fost arestat, dar ne preocupă. Că­
lătoreşti cu un paşaport cipriot. Ultima viză a expirat în urmă
cu un an şi jum ătate şi e din Marsilia. Cele de dinainte sunt
din P anam a, Glasgow şi An vers. La profesie, scrie marinar.
Locul naşterii, necunoscut. Un astfel de paşaport nu e de
natură să liniştească autorităţile unei ţări care se află virtu­
al în război civil. Cum comentaţi?

211
 — E pentru prima dată, a spus M aqroll cu o seninătate
foarte convingătoare, că mi se fac observaţii în privinţa pa­
şaportului. Am navigat mulţi ani prin C araibe şi prin insu­
le, mai devreme prin Mediterană şi Marea Nordului. Nimeni
n-a avut obiecţii faţă de documentul m eu de identitate. Dar
acum înţeleg, date fiind condiţiile de aici, că un paşaport ca
al meu poate da naştere la îndoieli.
— Da. După cum am spus, nu asta ne intrigă în primul
rând. Mai bine să trecem la subiect: dumneata ai transpor­
tat pe creasta Tambo, pe catâri proprietate personală, cum­
păraţi la ferma lui Alvarez, arme dobândite prin contraban­
dă. Operaţiunea s-a făcut în Panama şi la Kingston. Cei trei
contrabandişti care au căzut în m âinile arm atei aveau paşa­
poarte asemănătoare cu al dumitale, conţinând ştampile con­
sulare care apar şi pe al dumitale. Fapta de a livra arme ori­
cărei grupări care atentează la stabilitatea instituţiilor se
pedepseşte într-un mod pe care, cu siguranţă, îl cunoşti. Aş
vrea să ascult ce ai de spus.
Gabierul i-a relatat atunci căpitanului, pas cu pas, întâl­
nirea sa cu Van Branden, propunerea pe care i-a făcut-o aces­
ta şi tot ce a urmat în legătură cu transportul lăzilor pe Tam­
bo, cu cei doi străini întâlniţi acolo, cu atitudinea acestora
şi propriile sale deducţii. A insistat, cu em fază şi tărie, de
câte ori era cazul, că habar n-avea de conţinutul lăzilor, până
când a dat de eticheta ruptă în fundul prăpastiei în care că­
zuse catârul şi apoi, când l-a cunoscut pe căpitanul Segura.
Coincidenţa între oraşele trecute pe paşaportul său şi pe cele
ale negustorilor de arme chiar asta şi era: o sim plă întâmpla­
re. Nu participase niciodată la asemenea negoţuri, nici nu cu­
noscuse oameni care se ocupau cu aşa ceva. Da, vânduse niş­
te puşti de vânătoare în Columbia Britanică, cum părate ieftin
în Alaska, dar cu alea nu puteai doborî nici m ăcar un biet şe­
rif de comitat.
Căpitanul Ariza a continuat pe acelaşi ton, de parcă nici
n-ar fi auzit lăm uririle Gabierului:
— Nu ţi se pare de neconceput, ca să nu spun mai mult,
că n-ai avut nici cea mai mică bănuială legată de o păcălea­
lă atât de grosolană ca aceea cu calea ferată, de venirile şi ple­
cările lui Brandon şi de m utrele acoliţilor săi de pe Tambo?
292
Nu te-ai gândit niciodată că se ascundea ceva în spatele aces­
tei ditam ai păcăleli pe care n-ar fi înghiţit-o nici măcar ulti­
mul băieţand ru de pe chei?
— Bineînţeles, căpitane. Van Branden sau Brandon mi s-a
părut un tip destul de suspect, ca să nu mai spun de amicii
lui de pe creastă. Dar am crezut că voiau să-i tragă pe sfoa­
ră pe antreprenorii căii ferate din care, în treacăt fie zis, am
văzut câteva porţiuni trasate şi abandonate de mult. Nu mi
s-a păru t suspect că voiau să reînceapă lucrările. M-am mul­
ţumit să iau banii, era treaba lor. Ipotezele mele au fost vagi
şi experienţa îmi spune că, în multe cazuri, o mutră care nu
inspiră încredere se dovedeşte până la urmă un tip cinstit şi
obişnuit.
— Răspunde-m i cu da sau nu la ce te voi întreba acum —
ofiţerul Serviciilor Secrete Militare vorbea acum cu o voce mai
ascuţită, care trăda o uşoară nerăbdare — înainte de a vorbi
cu căpitanul Segura, ai ştiut ce transportai pe Tambo? Cel
mai m ic indiciu, cea mai mică bănuială? Până la prăbuşirea
catârului în prăpastie, credeai că duci material pentru con­
strucţia căii ferate?
Aici era capcana, s-a gândit Gabierul. De răspunsul lui de­
pindea, neîndoielnic, viaţa sau moartea. Încă o dată a stăruit,
calm , în absoluta sa ignoranţă în ce priveşte conţinutul lăzi­
lor şi în bănuiala că străinii voiau să-i şunteze pe antrepre­
norii şantierului. A relatat amănunţit întrevederea cu căpi­
tanul Segura, cum îl pusese acesta la curent cu realitatea şi
îi ceruse colaborarea cu ocazia ultimului transport, adică al
lăzilor răm ase în La Plata şi al celor ce aveau să mai soseas­
că cu vaporul. A spus cum a identificat lăzile cu TNT graţie
experienţei din minerit. Ariza l-a mai întrerupt ca să-i cea­
ră anum ite detalii despre întâlnirea cu căpitanul Segura şi
despre implicarea lui Aníbal Alvarez, „persoană în care avem
toată încrederea", a spus militarul în treacăt. După care a tă­
cut câteva minute, care Gabierului i s-au părut eteme. în cele
din urm ă, Ariza a vorbit din nou, de data asta cu o uşurare
care i se citea pe faţă, nu în glasul îndelung exersat în poliţie:
— N u ştiu dacă să-ţi spun că ai noroc sau n-ai deloc. Vom
vedea. D acă spusele dumitale ar fi confirmate de căpitanul
Segura, situaţia ar fi clară. Numai că Segura, pe care l-am iu­

113 |
 bit şi l-am respectat cu toţii pentru curajul şi camaraderia sa,
a fost ucis, împreună cu toţi oamenii lui, în timp ce încerca
să asedieze depozitele de pe Tambo şi cabana minerilor. Când
au venit să ridice armele şi Segura arunca în aer magaziile,
le-au căzut în spate forţe mult superioare. Calitatea arma­
mentului şi superioritatea numerică au lichidat rezistenţa eroi­
că a soldaţilor. Căpitanul Segura a fost lovit de o grenadă cu
fragm entare, când lupta era pe sfârşit. Cu el au pierit şi ul­
timii rămaşi lângă el. în fine, ajunge. Trebuie să mai verific
unele lucruri pe care mi le-ai spus. O să m ai fii interogat.
S-a ridicat şi a chemat santinela de serviciu. Reîntors în ce­
lulă, Gabierul a pornit să ţeasă o reţea de consecinţe şi deduc­
ţii menite să-i consolideze speranţa renăscută de a ieşi cu bine
din capcana în care picase. După-amiază a citit din viaţa lui
poverello din Assisi. Evocarea peisajului arm onios al Umbriei,
unde minunile Sfântului Francisc găseau parcă ambianţa
ideală şi se petreceau cu naturaleţea simplă cu care avea să
le prezinte mai apoi Giotto în frescele sale, l-a înseninat pe
Gabier, ajutându-1 să stabilească o sănătoasă distanţă între ghi­
nionul lui de acum şi intimitatea fiinţei sale cel mai de nea­
tins şi ascunse, din care izvora mereu încrederea în destinul
lui adevărat. Noaptea, pentru a dormi mai bine, şi-a întins sal­
teaua pe jos. Masa cea sinistră era de natură să-i producă pre­
sentimente întunecate.
Când i-a adus m icul dejun, gardianul l-a întrebat de ce
dorm ise pe jos.
— Nu pot dormi pe masa asta înclinată, pe jos e mai co­
mod. E interzis?
— Nu, a zis soldatul, adevărul e că m asa asta nu e pentru
dorm it pe ea.
Maqroli l-a întrebat la ce folosea de fapt. O m ul s-a mulţu­
mit să zâmbească neîncrezător în pretinsa ignoranţă a prizo­
nierului şi s-a retras fără să mai spună nim ic. Nici Maqroli nu
voia să ştie mai mult. Totul era clar.
A doua zi l-au scos ca să ajute la urcatul unei lăzi cu mu­
niţii la etajul al doilea al garnizoanei, unde era mai puţină ume­
zeală. în timp ce căra, s-a gândit la ironia sorţii, care-1 obliga
o dată în plus să manipuleze material de război. Seara i s-a
spus că a doua zi avea să fie chem at la com andam ent. într-a-
devăr, după m icul dejun a fost condus Intr-un birou ale că­
rui ferestre dădeau spre râu. A fost invitat să se aşeze pe un
scaun şi a fost lăsat singur. A intrat imediat un maior îm­
brăcat în tr-o uniformă de campanie de o curăţenie impeca­
bilă şi fără o cută. Şi costumul şi chipiul erau de un verde
oliv ca acela al jucătorilor de pelotă. Omul era trupeş, cam
congestionat la faţă şi cu respiraţie gâfâită, cu o mustaţă în­
cărunţită şi aspect trufaş. Fuma întruna, iar mâinile îi tre­
murau uşor. Părea un clubman deghizat în militar. Cu un glas
m olcom şi răguşit, i-a pus nişte întrebări de rutină, asemă­
nătoare celor pe care i le pusese Ariza. După care şi-a pus
pe nas nişte ochelari cu rame aurite şi s-a uitat prin nişte hâr­
tii puse în ordine într-o mapă vişinie de pe birou. La un mo­
m ent dat, a făcut semn santinelei, care intrase după nişte do­
cum ente, să ia şi prizonierul. N-a ridicat capul şi a continuat
să citească, de parcă acesta nici n-ar fi existat.
M aqroll observase că o parte din hârtiile pe care le frun­
zărea m aiorul erau scrise de mână. Erau pătate de sânge şi
noroi şi păreau smulse dintr-un carnet. Scrisul, mare şi ro­
tund, era uşor de citit. Din nou în celulă, a fost chinuit de
nesiguranţa şi de neliniştea de care crezuse că scăpase. Nu
l-au p ărăsit toată ziua şi o bună parte din noaptea următoa­
re. L-a visat pe maior, de data asta în ţinută de paradă, care-i
explica pe un ton cordial şi monden tot felul de manevre mi­
litare tot m ai complicate şi plicticoase. S-a trezit, ca de obi­
cei, când i se aducea micul dejun. Soldatul i-a spus că avea
să fie dus iar la birourile Poliţiei Secrete. O sfârşeală adân­
că, o înţepeneală în tot corpul şi un gust amar în gură i-au
topit şi restul puterilor pe care nu şi le refăcuse în aceste zile
de claustrare. Ii venise ceasul, era clar. Şi-l lua prin surprin­
dere, din nefericire, cu garda jos şi trupul transformat într-un
sac de dureri nelămurite, care, iată, refuza să-l ajute când avea
mai m ultă nevoie. A aşteptat toată dimineaţa să vină după
el. D upă-prânz, a adormit, răpus. L-au trezit paşii gardianu­
lui care descuia uşa. Dormise în zăpuşeala produsă de ploa­
ia care se anunţa şi impregnase după-amiaza cu o atm osfe­
ră de baie turcească. Chiar şi cele mai mărunte zgom ote
ajungeau ca prin pâslă umedă a aerului irespirabil.

2IS
 — Domnul căpitan vrea să vă vorbească. îm brăcaţi-vă şi
să mergem.
Alt gardian aştepta în faţa uşii. Gabierul şi-a trecut peste
faţă şi peste corp un prosop muiat în apa tulbure de la robi­
net. S-a îmbrăcat cu o cămaşă curată şi nişte berm ude trimi­
se de oarbă, pe care le păstra de când era marinar. Şi-a tre­
cut pieptenul prin părul cărunt şi rebel şi a pornit, încadrat
de cei doi. în timp ce traversau curtea, picioarele îl purtau
deja mai uşor. Confruntarea cu Ariza îl dezm eticise un pic.
Avea să i se decidă soarta, o vigilenţă neliniştită începea să-l
cuprindă; se simţea ca un jucător al unui joc com plicat, în
care fiecare mişcare putea fi definitivă. A intrat în biroul iui
Ariza, soldaţii au plecat şi au închis uşa. O fiţerul serviciilor
secrete era acolo, învârtindu-şi pe deget inelul prim it la ab­
solvirea cursurilor de la baza Corpus Christi, din Texas. Pur­
ta bluzonul impecabil cu însem nele la rever. M ustaţa îi ră­
sărea pe obrazul proaspăt ras, subliniind un zâm bet uşor în
legătură cu sinceritatea căruia Gabierul nu şi-a făcut iluzii.
— Ia loc, prietene, fă-te comod, i-a spus indicându-i un
scaun rotitor adus din alt birou. Scaunul se răsucea la cea mai
mică mişcare pe care o făcea, drept care a încercat să rămâ­
nă cât mai liniştit, pentru a menţine echilibrul mobilierului
diabolic. Apelativul „prietene" mai apăruse în vocabularul
căpitanului şi la finalul întrevederii precedente. Acum îl ros­
tea cu un fel de complicitate care l-a pus pe gânduri pe Ga-
bier. S-a hotărât să intre în joc, dar să-şi controleze reacţiile
şi răspunsurile.
— Ei bine, iată-ne din nou încercând să lămurim ceva care,
ca să-ţi spun drept, mi se pare mai lim pede decât apa. N-a­
re cine mă convinge că eşti nevinovat. Nu adm it că n-ai ştiut
ce transportai pe creasta de la Tambo. Pe de altă parte, am
strâns inform aţii despre trecutul dum itale: contrabandă cu
arme în Cipru, cu steguleţe navale trucate în M arsilia, cu aur
şi covoare în Alicante, cu femei albe în Panam a; şi nu mai
continuu, că lista ne-ar lua câteva ore bune. Cineva cu tre­
cutul ăsta nu transportă arm e crezând că sunt instrumente
de inginerie pentru o cale ferată inexistentă. Ce nu pricep este
cum de te-ai mulţumit cu câteva bancnote am ărâte, când pu­
teai scoate mii de dolari.

2*6
 — C u tot respectul, domnule căpitan, a răspuns Gabie-
rul cât putea mai calm, asta n-o puteţi pricepe pentru că nu
mă cunoaşteţi. Toate activităţile din trecutul meu pe care le-aţi
pom enit su nt exacte, dar există acolo nişte aspecte ascunse
care nu încap într-o enumerare atât de rapidă ca aceea pe care
tocm ai aţi făcut-o. Dacă aş fi bănuit măcar o clipă despre ce
era vorba, credeţi-m ă că nu m-aş fi încurcat cu belgienii ăia,
dată fiind situaţia de aici. Nu sunt genul meu de oameni. De
la bu n în cep u t mi s-au părut suspecţi. Eram aproape sigur
că voiau să păcălească guvernul în afacerea cu calea ferată.
— Bine. Nu ştiu. Oricum ar fi, la Statul-Major a sosit un
mesaj redactat de căpitanul Segura în chiar noaptea în care a
vorbit cu dumneata şi cu Aníbal Alvarez. în raportul lui apari
scos de sub orice bănuială si / colaborând cu noi de bunăvoie.
Totul se potriveşte perfect cu ce ne-ai spus. De parcă n-ar fi
fost de-ajuns, guvernul Libanului, prin ambasada sa, ne cere
să te p u n em în libertate şi se pune chezaş pentru purtarea
dum itale cât timp mai rămâi în ţară. Se pare că există o se­
rie de raţiuni complexe care ne obligă să dăm curs solicită­
rii m isiunii diplomatice libaneze: avem nevoie de votul aces­
tei ţări în nu ştiu care comisie a Naţiunilor Unite. Asa stând
/ / I *

lucrurile şi în ciuda rezervelor mele serioase asupra inocen­

ţei d um itale, trebuie să trimit la Statul-Major un dosar în­
chis şi justificat. Cu dumneata viu, lucrurile se complică.
M aqroll n-a înţeles bine la ce se referea ofiţerul, dar mo­
dul direct în care punea problema i-a trecut un fior pe şira
spinării. Pesem ne aveau nevoie de el mort, nu stând aici şi
făcând u-le problem e. N-a reuşit decât să dea din umeri, de
parcă s-ar fi scuzat că era în viaţă.
— Ai să pleci de aici viu, n-avem ce face. Dar nu te mai
vârî în alte probleme şi dispari cât mai repede. Cu cât mai re­
pede, cu atât mai bine, şi s-a apucat să strângă în mapă toa­
te h ârtiile.
— Adică sunt liber?, a întrebat Maqroll cu o incredulitate
patetică şi infantilă.
— D a, dom nule. Adică eşti liber din clipa asta şi trebuie
să p ărăseşti La Plata chiar acum, dacă se poate. Barca te aş­
teaptă. încearcă să pleci din zona asta care e sub control m i­
litar. D acă eşti prins la alt post, pe râu în jos, noi nu putem

117
 face nimic. Ei n-or să aştepte veşti din O rientul M ijlociu, nu
e stilul lor. E limpede?
— Da, domnule căpitan, perfect lim pede, a zis Gabierul
încercând să-şi ascundă euforica uşurare care-1 năpădea. Dar
aş prefera să aştept să se înnopteze ca să pot pleca. Cred că
e mai sigur. Sper că sunteţi de acord, nu?
— Sigur, fă cum crezi, a replicat Ariza pe un ton tăios care
anunţa finalul întrevederii. Acolo e barca, aici ai un permis
de liberă trecere prin zonă. M ăcar să-ţi folosească. Treburi­
le sunt tare încurcate. Pleacă de cum se înserează şi deie
Domnul să nu ne mai vedem .
I-a întins o hârtie semnată şi ştampilată. Apoi şi-au strâns
mâinile. Gabierul s-a îndreptat spre uşă, dar s-a întors din
prag şi a întrebat:
— Puteţi să-mi spuneţi ceva?
— Da, zi repede, a m ârâit Ariza nerăbdător.
— Dacă n-ar fi ajuns raportul căpitanului Segura şi nici
am basada Libanului nu s-ar fi interesat de soarta m ea, ce
s-ar fi întâm plat cu mine?
— Cu dumneata?, şi ofiţerul s-a înecat de râs. Păi, omule!
Erai mort de mult. Acum umblă liniştit şi ţine m inte ce ţi-am
spus: ai grijă, ţinuturile astea nu sunt pentru oameni ca dum ­
neata.
M aqroll s-a dus să-şi ia lucrurile, de-acum neînsoţit de
nici un gardian. în timp ce le băga în desaga de la doña Em-
pera se gândea la prietenul şi tovarăşul trecutelor peregri­
nări, A bdul Bashur. Din eternitate, după ce m urise într-un
accident de avion la Funchal, continua să se ocupe de el prin
interm ediul rudelor şi prietenilor răspândiţi în cele patru
zări. Nu trecea zi în care G abierul să nu-şi am intească de el
cu o duioşie şi un dor irem ediabile. A cum , o dată în plus,
îi salva viaţa. Un suspin i s-a oprit în piept. Şi-a revenit cu
greu şi a părăsit garnizoana m ilitară sub privirile indiferen­
te ale santinelelor care îl supravegheaseră atât de atent.
în drum spre pensiunea oarbei cuvintele căpitanului Ari­
za îi tot sunau în urechi: „... ţinuturile astea nu sunt pentru
oam eni ca d um neata." Dar poate că, de fapt, un loc pentru
el nu se găsea nicăieri pe lume. Nici o ţară în care să-şi opreas­
că paşii. La fel ca poetul acela, tovarăş în lungi petreceri prin

211
 cârcium ile şi cafenelele unui ploios oraş andin, putea spu­
ne şi el: „îm i im aginez o Ţară, o Ţară ceţoasă şi nelămurită,
o Ţară vrăjită şi feerică al cărei cetăţean să fiu. Ce Ţară e asta,
şi unde? A colo nu e nici Mossul, nici Basora, nici Samarkand.
Nici K ariskrona, nici Abylund, nici Stockholm, nici Koebe-
havn. N ici Kazan, nici Cawpore, nici Alep. Nici Veneţia la­
custră, nici him ericul Istanbul, nici île-de-France, nici Tours,
nici Stratford-on-Avon, nici Weimar, nici Iasnaia Poliana, nici
A lg er", şi continua să evoce oraşe în care nu fusese nicio­
dată. „D ar eu am fost în toate, îşi zicea Maqroll, în toate
m -am lov it de cele mai surprinzătoare cotituri ale vieţii, iar
acum p ărăsesc cătunul ăsta mizerabil fără să ştiu prea bine
de ce-am picat în necazul ăsta mai cretin decât toate cele
pe care m i le-a rezervat soarta. Nu-mi mai rămâne decât es­
tuarul, d ecât lagunele deltei. Asta e tot."
D oña Em pera îl aştepta nerăbdătoare: „Ce bine că te-au
eliberat! N achito mi-a spus, te-a văzut plecând din garnizoa­
nă şi-a fugit să-mi spună. L-am trimis la turc să mai ia mo­
torină şi i-am spus să o ducă la barcă. Trebuie să pleci de cum
se lasă noaptea, cu combustibil destul ca să nu te opreşti cel
puţin trei zile. Nu trebuie să te opreşti acolo unde sunt puş­
caşii m arini." Femeia se gândise la toate. Părea să fi îmbătrâ­
nit cu câţiva ani, părul părea mai alb, spinarea mai încovoia­
tă. Era tulburat la gândul că, în tăcere, cu resemnarea adâncă
a orbilor, se frământase gândindu-se la soarta lui şi nu ştiu­
se dacă va ieşi din garnizoană viu sau mort. Era ceva matern
în atenţia gazdei sale şi multă simpatie solidară pentru un om
a cărui viaţă, nesigură şi plină de obstacole, nu semăna defel
cu a ei, pierdută în acest colţ de la poalele cordilierei, pe ma­
lul unui râu cu ape tulburi şi fără nimeni alături.
L-a chem at în bucătărie să bea cafeaua făcută aşa cum îi
plăcea lui. Acolo se găseau şi lucrurile sale, în bagaje mai tre­
buia pus doar ce adusese în desagă. Nacho avea să se îngri­
jească de toate şi să le ducă la barcă. Tomasito o păzea, aştep-
tându-1 pe Gabier şi făcând ultimele reglări la motor. Aşezaţi
în faţa ceştilor cu cafea fierbinte şi neagră, cu o aromă aspră,
aproape sălbatică, femeia i-a povestit în sfârşit Iui M aqroll
ce ştia
/ încă de când îl cunoscuse.
219
 — Este ceva ce-am vrut să-ţi spun mai dem ult. N-am fă­
cut-o până acum pentru că nu voiam să-ţi dau o preocupa­
re şi o amărăciune în plus, că aveai destule cu catârii lui Dum­
nezeu si cu lăzile dracului acela. Acum trebuie să ştii: Fior
* »

Estévez a fost aici acum câţiva ani. A stat în casa asta şi am

fost prietene bune.
O lovitură surdă în coşul pieptului i-a tăiat Gabierului res­
piraţia. Niciodată, nici măcar o clipă n-o uitase pe femeia care
îl primise pe munte, la „Zăpada A m iralului", hanul ei de pe
marginea şoselei, unde ajunsese cu un picior pe punctul de
a face cangrenă în urma muşcăturii unui păianjen de la Oku-
riare. Pletele ei învolburate, felul tăcut, intens, aproape reli­
gios şi cu ceva vegetal de a face dragoste, furiile ei distrugă­
toare şi duioşia obedientă cu care punea apoi totul la loc. Fior
Estévez... cum ar fi putut s-o uite. Când s-a întors după că­
lătoria pe râul Xurandó a căutat-o şi n-a mai găsit nimic. Casa
era în ruină şi părăsită. Camionagiul care-1 dusese până în
locul cel mai înalt, acolo unde locuia Fior, i-a pom enit ceva
de Strunga Ursoaicei. S-a dus acolo şi n-a găsit-o. A ajuns până
şi să vândă ţoale femeieşti la un vad de râu, sperând că va
trece într-o zi pe acolo. Iar acum, deodată, urm a ei apărea ca
prin minune aici. Cu glas înfundat şi trist, a întrebat-o pe oar­
bă ce mai ştia de prietena lui.
— Vorbea mult de dumneata. De aceea, când ai venit, te
cunoşteam ca pe un prieten vechi. Fior mi-a spus că fusese
obligată să părăsească hanul pentru că veniseră grănicerii
şi-i confiscaseră casa pentru a o transform a într-un post de
pază. Apoi se pare că au părăsit-o şi ei. La puţin timp după
asta, a fost o iarnă teribilă. S-au prăvălit stânci care au blocat
şoseaua şi a trebuit să fie trasată alta, în altă parte. Nu s-a mai
întors nim eni acolo, totul a devenit o ruină.
— Eu m -am întors, doña Em pera. Nu mai era nim ic în
picioare.
— Flor Estévez, a continuat oarba, si-a continuat viata asa
cum a putut. Pretutindeni întreba de dum neata. In portul
cel mare, în estuar, a deschis o croitorie unde făcea rochii de
ocazie şi de mireasă. Treptat, afacerea şi-a schim bat obiec­
tul de activitate şi poliţia a început s-o ia la întrebări. Fior a
vândut tot şi a luat-o pe râu în sus, din port în port. Când a

290
 ajuns aici, frigu rile o epuizaseră. Nu mai avea nici un ban.
O vrem e a locuit aici, ajutându-mă cu pensiunea. Ne-am îm­
prietenit. D im ineaţa, îi descâlceam pletele ciufulite, dar atât
de fru m oase. S-a vindecat de paludism şi a început din nou
să fie fo arte solicitată. Până la urmă a luat-o un căpitan de
vas care lucra pentru compania petrolieră. N-am mai aflat
nim ic d esp re ea. Nici nu ştii de câte ori mi-a spus că singu­
rul lucru care o chinuia era gândul că puteai crede că te-a
părăsit şi că nu te iubea. „Am să mor cu crucea asta, zicea.
D ac-aş pu tea să-l mai văd, măcar o clipă!'' Acum ştii, iar ea,
dacă n-a m u rit, târăşte crucea asta în continuare.
M aqroll n-a ştiut ce să mai spună. De fapt, şi-a dat seama
că nu m ai putea adăuga nimic. Se înnoptase. Au mai schim­
bat câteva cuvinte, dar se gândeau la plecare şi la senzaţia pe
care ţi-o dau despărţirile, mai ales când totul se precipită,
brusc, spre trecut, golind prezentul de orice sens. în cele din
urm ă, d o ñ a Em pera a spus:
— E tim pul să pleci. Mergi cu grijă. Aici o să ne aducem
am inte de dumneata cu multă dragoste. Păcat că n-am ter­
m inat cărţile pe care mi le citeai. Noaptea stau acum de vor­
bă cu Sfântul Francisc, nici nu-ţi imaginezi cât de aproape îmi
este. Este un dar şi o amintire de la dumneata pe care am s-o
păstrez până la moarte. Noi, orbii, ne încheiem astfel socote­
lile cu viaţa şi ne primim întunericul amintindu-ne de cei pe
care-i iubim . Nu-i chiar atât de rău să fii orb, sfii? Nu cred să
fie prea m u lte de văzut. Ce crezi?
— C ă ai dreptate, doña Empera, a răspuns Gabierul tul­
bu rat. Intr-adevăr, nu sunt multe de văzut, iar puţinul care
m erită, uneori e mai bine să-l uiţi.
S-a ridicat în picioare şi s-a apropiat de oarbă ca s-o îm­
brăţişeze. Femeia l-a strâns în braţe în tăcere, fără lacrimi, fără
suspine. Ea, care ştia totul, a simţit că din braţele ei pleca un
bărbat care spunea adio vieţii.
M aqroll a coborât la chei, unde îl aştepta Tomasito. Na­
cho îi transportase deja bagajele la barcă. Motorul era por­
nit şi torcea cu întreruperi, semn de bătrâneţe, de cârpeli pro­
vizorii şi reparaţii efemere. Luîndu-şi rămas-bun de la bătrân,
a avu t im presia că ochii lui exprimau o simpatie caldă. Na­
cho, cu o faţă serioasă şi părul atent pieptănat, purta haine­

291
le noi date de doña Em pera. G abierul l-a m ângâiat pe păr
şi a sărit în barcă fără un cuvânt. Copilul avea ochii umezi.
S-a gândit la Amparo M aria, la atitudinea ei de maja anda-
luză. Bătrânul a îm pins cu piciorul barca spre m ijlocul apei.
Lăsându-se în voia curentului, am barcaţiunea s-a pierdut în
noapte ca într-o lume letală şi necunoscută, în tim p ce Ga­
bierul, cu spatele, făcea un gest de adio. Sprijinit de timo­
nă, părea un Carón obosit, copleşit de greutatea amintirilor,
pornind în căutarea odihnei dorite de m ult timp şi în schim­
bul căreia nu trebuia să plătească nim ic.
 Epilog

E xistă m ai multe versiuni despre sfârşitul Gabieru-

lui. Cea m ai veche dintre ele poartă un titlu prea pretenţios
pentru a fi d em n de crezare, şi sună aşa: „Se face inventarul
anumitor viziuni memorabile ale Gabierului Maqroll, al uno­
ra dintre experienţele sale din mai multe călătorii ale sale, cât
şi lista u n or obiecte familiare şi vechi care i-au aparţinut."1
M oartea lui M aqroll aşa cum este povestită în acest opuscul,
evident apocrif, este mult prea literaturizată pentru a fi cre­
dibilă. M ai târziu, într-o bucată de proză ceva mai verosimi­
lă, unii au crezu t că văd o descriere a morţii prietenului nos­
tru. Fragm entul se intitulează „Sălaşul" şi apare într-o Descriere
a spitalelor de peste mare23, carte aproape de negăsit astăzi. în
fine, versiunea care se potriveşte cel mai bine realităţii, bazân-
du-ne pe anum ite circumstanţe narate în Un bel monr şi pe
care o transcriem în cele ce urmează, a avut parte de obiecţii
majore din partea unor prieteni şi companioni ai Gabierului
precum L u d w ig Zeller, Enrique Molina şi Gonzalo Rojas.
Acesta din urm ă chiar a şi ameninţat că ajunge până la tribu­
nal pentru a ataca dispariţia vechiului său camarad şi com­
plice în m u lte isprăvi mai curând bahice şi amoroase decât
de alt gen. C u aceste rezerve, a căror autoritate nici nu ne gân­
dim s-o discutăm , transcriem mărturia în chestiune, apărută
acum câţiva ani într-o carte intitulată Caroüansary*, în care mai

1 S u m m a d e M agroll el Gaviero, p. 63, Barral Editores. „Insulae

P o e ta ru m ", B arcelo n a, 1973.
2 R eseñ a d e los Hospitales de Ultramar, p. 151 şi urm.
3 Caravansaray, p. 55, Fondo de Cultura Económica, México, 1981.

293
 figurează şi alte experienţe ale lui M aqroll, acestea intr-a­
devăr dem ne de crezare. D ocum entul, scris în versuri albe
mai ample decât de obicei, se intitulează „La Lagune" şi spu­
ne urm ătoarele:
„înainte de a pătrunde în lagune, G abierul a avut oca­
zia de a trece în revistă unele m om ente din viaţa sa, din care
izvorâse, cu o constanţă regulată şi plăcută, însăşi raţiunea
zilelor sale, motivele care-1 făceau să învingă mereu chem a­
rea blândă a m orţii.
r

Coborau râul într-o barcă ruginită, o mică şalupă cu care

pe vremuri se transporta fu el-oil în zonele mai înalte şi care
fusese retrasă de mulţi ani. Un m otor diesel îm pingea cu un
efort astm atic ambarcaţiunea, în m ijlocul unui zăngănit m e­
talic dezastruos.
Erau patru pasageri în barcă. Se hrăneau cu fructe, multe
din ele necoapte încă, culese de pe mal atunci când acostau
ca să repare o avarie a maşinăriei infernale. Uneori apelau şi
la carnea animalelor care pluteau, înecate, pe suprafaţa mâ­
loasă a apei.
Doi dintre pasageri au m urit în convulsii după ce-au de­
vorat un şobolan de apă care i-a privit, în timp ce-1 ucideau,
cu nişte ochi plini de ură. Doi tăciuni de o incandescenţă
dem entă în faţa m orţii inexplicabile şi prelungite.
Astfel, Gabierul a rămas doar cu o femeie care, rănită în-
tr-un scandal de bordel, urcase pe barcă într-un port din inte­
rior. Avea hainele sfâşiate şi nişte plete negre pe care sângele
se uscase lipind părul. Răspândea o aromă dulce-acrişoară,
ceva între fruct şi felină. Rănile i s-au vindecat repede, dar ma­
laria a prăbuşit-o într-un hamac atârnat de suporţii metalici
ai unui acoperiş precar din plăci de zinc ce proteja timona şi
com enzile motorului. Gabierul nu ştia dacă femeia tremură
/

de febră sau din cauza vibraţiilor alarm ante ale elicei.

/

Maqroll menţinea cursul în mijlocul râului, aşezat pe o ban­

că de lemn. Se lăsa dus de curent şi nu se obosea prea mult
să evite bulboanele şi bancurile de nisip, tot mai dese pe mă­
sură ce se apropiau de lagune. Acolo râul începea să se con­
funde cu marea şi se prelungea într-un orizont m lăştinos şi
salin, tăcut si calm .
 într-o zi, m otoru l a tăcut dintr-o dată. Pesemne că meta­
lul sucom base în faţa efortului la care fusese supus atâţia ani.
O tăcere ad ân că s-a pogorât peste călători. Apoi, plescăitul
apei care se lovea de prova joasă a bărcii şi vaietele slabe ale
bolnavei l-au scufundat pe Gabier în somnolenţa tropicelor.
A tunci a reuşit el să izoleze, în delirul lucid dat de foa­
mea im placabilă, sem nele cele mai familiare şi recurente ca-
re-i hrăniseră esenţa anumitor ceasuri ale vieţii. Iată o parte
din aceste clipe, evocate de Gabierul Maqroll în timp ce pă­
trundea, fără ţel, în lagunele de la vărsarea râului:
O m oned ă care i-a căzut din mână, rostogolindu-se pe o
stradă d in A n vers până a căzut în canal.
C ân tecu l unei fete care întindea rufe pe coverta unei şa-
lande o p rite ca să aştepte deschiderea ecluzei.
Soarele care aurea lemnul patului în care dormise cu o fe­
meie a cărei lim bă nu reuşise s-o înţeleagă.
A eru l d intre copaci anunţând răcoarea dătătoare de for­
ţe în ainte d e a ajunge la „Arena".
D ialogul purtat cu vânzătorul de medalii miraculoase în­
tr-o tav ern ă turcească.
Z gom otu l cascadei care acoperea glasul femeii din plan­
taţia de cafea care venea atunci când el îşi pierduse deja spe­
ranţa.
Focul, da, flăcările care lingeau cu o grabă implacabilă zi­
durile în alte ale unui castel din Moravia.
C linchetul paharelor ciocnite într-un bar sordid de pe
Ştrand, unde a aflat de cealaltă faţă a răului, care se dizolvă,
încet şi fără surprize, în indiferenţa celor prezenţi.
G em etele prefăcute ale târfelor bătrâne care, goale şi în­
lănţuite, im itau ritul uzat al dorinţei într-o cămăruţă din Is-
tanbul care dădea spre Bosfor. Ochii figurantelor priveau pe­
reţii pătaţi în timp ce dârele de khol li se scurgeau pe obrajii
fără vârstă.
U n im aginar şi lung dialog cu Prinţul de Viena si planu­
rile G abierului pentru o acţiune în Provenţa, destinată să sal­
veze o m oştenire improbabilă a nefericitului urmaş al casei
de A ragón.
A lunecarea aceea a pieselor unei arme de foc după ce a
fost unsă şi curăţată minuţios.

295
 Noaptea aceea când trenul s-a oprit în depresiunea fiebin-
te. Zgomotul apei lovite de pietrele abia bănuite, sub lumina
lăptoasă a astrelor. Un plânset între bananieri. Singurătatea
acţionând ca un oxid. Aroma vegetală care venea din întu­
neric.
Toate istoriile şi minciunile despre trecutul său, acum u­
late până la a zămisli altă fiinţă, tot timpul prezentă şi, fireş­
te, mai dragă decât propria sa fiinţă, palidă şi vană existen­
ţă com pusă din naufragii şi vise.
O trosnitură a mobilei, care l-a trezit în um ilul hotel de
pe Rue du Rempart, lăsându-1, în plină noapte, pe malul unde
doar Dum nezeu dă seamă de sem enii noştri. /

Pleoapele care vibrau cu viteza autonomă a celui care se

ştie deja în mâinile morţii. Pleoapa omului pe care a trebuit
să-l ucidă, cu silă şi fără ranchiună, pentru a păstra o femeie
pe care deja nu mai putea s-o sufere.
Toate aşteptările. Tot golul timpului fără nume, tocit în ne­
rozia afacerilor, a demersurilor, a călătoriilor, a zilelor goale,
a itinerariilor greşite. Toată viaţa asta căreia îi cere, acum, în
umbra rănită prin care se târăşte spre moarte, un pic din m a­
teria ei neuzată la care crede că are dreptul.
După câteva zile, şalupa pazei de coastă a găsit barca îm ­
potm olită între m anglieri. Fem eia, deform ată de o um flătu­
ră uriaşă, răspândea o duhoare insuportabilă care se întin­
dea cât toată mlaştina. Gabierul zăcea chircit la baza timonei,
trupul uscăţiv părea o grăm adă de rădăcini arse de soare.
Ochii, larg deschişi, rămăseseră aţintiţi spre neantul anonim
în care m orţii îşi găsesc alinarea care le-a fost interzisă cât
timp au rătăcit prin viaţă/'
Cuprins

Z ăpada Amiralului ....................................... 5

liona vine o dată cu ploaia........................... 99
U n bel m o r ir .................................................... 193