Prietenia ºi cãrþile

Mi s-a întâmplat acum câþiva ani cu Javier Cercas ºi am

retrãit acum aceeaºi senzaþie cu Héctor Abad Faciolince. Când
am citit extraordinarul roman al lui Cercas, Soldaþii de la
Salamina, nu numai cã mi-a rãmas întipãrit în tot corpul — mai
bine spus, în suflet — acel sentiment de fericire ºi gratitudine
pe care ni-l oferã întotdeauna lectura unei cãrþi frumoase, dar ºi
o nevoie presantã de a-l cunoaºte pe autor pentru a-i strânge
mâna ºi a-i mulþumi personal.
Nu mult dupã aceea, graþie lui Juan Cruz, printre ale cãrui
merite este ºi acela de a se afla inevitabil acolo unde este nevoie
de el, într-o noapte stranie în care Madridul pãrea sã fi rãmas
pustiu, ca ºi cum ar fi aºteptat anihilarea nuclearã, l-am cunos-
cut pe Cercas, într-un restaurant plin de fantasme. Imediat am
descoperit cã omul era la fel de minunat ca ºi scriitorul ºi cã vom
rãmâne prieteni pentru totdeauna.
Mi se întâmplã rareori sã simt aceastã dorinþã imperioasã de
a-i cunoaºte personal pe autorii cãrþilor care mã emoþioneazã
sau mã farmecã. Am suportat deja câteva decepþii în aceastã
privinþã ºi, în general, cred cã este de preferat sã rãmâi cu ima-
ginea idealã pe care þi-o faci despre scriitorii pe care îi admiri,
decât sã riºti sã o confrunþi cu realitatea. Exceptând cazul când
ai senzaþia copleºitoare cã meritã sã încerci.

9
 Dupã ce am citit cu câtva timp în urmã Suntem deja uitarea
ce vom fi, cea mai pasionantã experienþã de cititor din ultimii
ani, mi-am dorit foarte mult ca zeii sau hazardul sã îmi ofere
privilegiul de a-l cunoaºte personal pe Héctor Abad Faciolince
pentru a-i putea spune prin viu grai cât de mult îi datoram.
Este foarte greu sã încerci sã sintetizezi ceea ce este Suntem
deja uitarea ce vom fi fãrã sã-i trãdezi spiritul, pentru cã, aseme-
nea tuturor capodoperelor, cartea este multe lucruri în acelaºi
timp. A spune cã este o sfâºietoare carte de memorii despre
familia ºi tatãl autorului — care a fost asasinat de un ucigaº plãtit —
e adevãrat, dar neinspirat ºi infim, pentru cã aceastã carte este în
acelaºi timp o copleºitoare imersiune în infernul violenþei poli-
tice columbiene, în viaþa ºi în sufletul oraºului Medellín, în obi-
ceiurile ºi aspectele mãrunte ale vieþii, în intimitatea ºi grandoarea
unei familii, o mãrturie delicatã ºi subtilã a iubirii filiale, o poveste
adevãratã care este în egalã mãsurã o superbã ficþiune, prin felul
în care este scrisã ºi structuratã, ºi una dintre cele mai elocvente
pledoarii care s-au scris în timpurile noastre ºi în toate timpurile
împotriva terorii ca instrument politic.
Cartea este cutremurãtoare, dar nu apãsãtoare, pentru cã
este scrisã astfel încât nu face exces în exteriorizarea sentimen-
telor, este o prozã precisã, limpede, inteligentã, cultã, care pune
stãpânire cu o iscusinþã desãvârºitã pe sufletul cititorului, ascun-
zându-i anumite date, distrãgându-i atenþia, cu scopul de a-i
stimula curiozitatea ºi orizontul de aºteptare, obligându-l astfel
sã participe la actul creator, mânã în mânã cu autorul.
Punctele culminante ale cãrþii sunt cele douã morþi: cea
a surorii autorului ºi cea a tatãlui — una din cauza bolii ºi cea-
laltã ca urmare a sãlbãticiei politice — ºi în descrierea ambelor
existã mai multe tãceri decât rostiri, o pudoare elegantã care, în
mod ciudat, amplificã tristeþea ºi consternarea cu care cititorul
captiv trãieºte cele douã tragedii.

10
 Împotriva a ceea ce s-ar putea crede din afirmaþiile de mai
sus ºi în ciuda prezenþei devastatoare în paginile ei a suferinþei,
a nostalgiei ºi a morþii, Suntem deja uitarea ce vom fi nu este
o carte care sã demoralizeze. Dimpotrivã, cum se întâmplã întot-
deauna cu operele de artã reuºite, este o carte în care frumuseþea
formei, calitatea expresiei, luciditatea reflecþiilor, graþia ºi fine-
þea cu care este descrisã acea familie atât de afectuoasã ºi de
caldã încât ai vrea sã fie a ta, fac din ea o carte care îþi ridicã
moralul, o dovadã cã, fie ºi în cele mai infame ºi mai dure expe-
rienþe, sensibilitatea ºi imaginaþia unui scriitor generos ºi inspirat
pot fi utilizate pentru a apãra viaþa ºi a arãta cã, în ciuda a toate,
pe lângã durere ºi frustrare, existã totuºi în ea bucurie, iubire,
idealuri, sentimente înalte, tandreþe, compasiune, fraternitate ºi
hohote de râs.
Zeii sau hazardul au fost binevoitori cu mine ºi au aranjat în
aºa fel lucrurile ca la recentul Festival literar Hay din Cartagena1
ºi, bineînþeles, graþie omniprezentului Juan Cruz, sã-l cunosc
personal pe Héctor Abad Faciolince.
În mod firesc, persoana era la înãlþimea a ceea ce scria. Era
cult, simpatic, generos ºi a sta de vorbã cu el s-a dovedit aproape
la fel de plãcut ºi benefic ca ºi lectura cãrþii lui. Dupã zece
minute de conversaþie la El Club de Pesca2 din Cartagena, sub
o lunã plinã de carte poºtalã ilustratã, cu câteva umbre de rozã-
toare dând târcoale pe chei ºi cu un delicios orez cu cocos în faþa
noastrã, am ºtiut cã îmi va fi pentru totdeauna un bun prieten ºi
confrate ºi cã pânã la sfârºitul zilelor noastre vom avea în agendã
1 Este vorba de celebrul festival de literaturã ºi artã din Hay-on-Wye
(Þara Galilor) care are ediþii internaþionale în Spania, Italia, India, Kenia,
Mexic, Columbia. Mario Vargas Llosa se referã la ediþia din 2010 a Festi-
valului Hay care s-a desfãºurat în localitatea Cartagena de Indias, pe coasta
Mãrii Caraibilor, în nordul Columbiei.
2 Celebru restaurant din Cartagena de Indias, situat pe malul mãrii,

într-un fort medieval de apãrare a oraºului.

11
tema scriitorului Onetti, care mie îmi place mult, iar pe el îl plic-
tiseºte. Sper sã am timp ºi argumente suficiente pentru a-l con-
vinge sã reciteascã texte precum Infernul atât de temut sau Viaþa
scurtã ºi sã descopere cât de aproape este lumea lui Onetti de a sa,
prin autenticitatea moralã ºi mãiestria tehnicã pe care amândoi le
dovedesc ºi prin impecabila radiografie a Americii Latine pe care,
fãrã sã ºi-o fi propus, au realizat-o amândoi în scrierile lor.
În cele trei ore cât dureazã zborul de la Cartagena la Lima,
am citit ultima carte a lui Héctor Abad Faciolince: Trãdãrile
memoriei1. Sunt trei povestiri autobiografice, însoþite de foto-
grafii ale locurilor, obiectelor ºi persoanelor care ilustreazã ºi
completeazã istoria. Prima, Un poem în buzunar, este de departe
cea mai bunã ºi cea mai extinsã ºi, într-un fel, o completare indis-
pensabilã a cãrþii Suntem deja uitarea ce vom fi. În buzunarul
tatãlui asasinat la Medellín, tânãrul Abad Faciolince a gãsit un
poem scris de mânã care începe cu versul: „Suntem deja uitarea
ce vom fi“. De la început, a crezut cã poemul era de Borges.
Confirmarea identitãþii exacte a autorului poemului a însemnat
o aventurã de mulþi ani, alcãtuitã din cãlãtorii, întâlniri, cãutãri
bibliografice, convorbiri, un mers înainte ºi înapoi pe piste false,
o aventurã cu adevãrat borgesianã, de erudiþie ºi joc, o investi-
gaþie despre care s-ar putea spune cã nu a fost trãitã, ci doar
imaginatã de cãtre un condeier „putred de literaturã“, de umor,
ingeniozitate ºi o exageratã paradã de imaginaþie.
Aceastã investigaþie pare la început o obsesie personalã ºi
particularã, o modalitate în plus pentru fiul distrus dupã moar-
tea teribilã a tatãlui de a pãstra vie ºi foarte aproape amintirea
lui, de a depune mãrturie despre dragostea ce i-o poartã. Dar,
puþin câte puþin, pe mãsurã ce investigaþia pune cap la cap opi-
niile profesorilor, criticilor, scriitorilor, prietenilor, iar naratorul

1 Traiciones de la memoria, Alfaguara 2009.

12
devine ezitant ºi dezorientat între atâtea versiuni contradictorii,
cãutãrile lui pun în evidenþã teme permanente, de interes gene-
ral: identitatea operei literare, în primul rând, ºi relaþia care existã,
în momentul aprecierii calitãþii ei artistice, între operã ºi numele
ºi prestigiul autorului. Universitari respectabili ºi specialiºti
demonstreazã dispreþuitori cã poemul nu e altceva decât o imi-
taþie grosolanã a lui Borges ºi, deodatã, într-o împrejurare neaº-
teptatã, un intrus neprevãzut dã peste cap toate certitudinile la
care se ajunsese, astfel cã dovezile devin categorice ºi de netã-
gãduit: poemul este, într-adevãr, al lui Borges. Dar valoarea lui
literarã s-a modificat continuu, crescând sau scãzând în origi-
nalitate ºi importanþã, pe mãsurã ce, în urmãrirea adevãrului,
posibilitatea ca Borges sã fie autorul se mãrea sau se micºora.
Cartea Trãdãrile memoriei este o lecturã fascinantã, mai ales
când ai senzaþia cã, deºi tot ceea ce se povesteºte este adevãrat,
întâmplãrile sunt — sau mai bine zis devin — graþie farmecului
cu care sunt povestite, o frumoasã ficþiune.
Aceastã poveste ºi celelalte douã — cea a tânãrului aproape
mort de foame care se pretindea scriitor, încercând sã supravie-
þuiascã în Torino, ºi eseul despre „foºtii viitori“1 — au avut meri-
tul de a mã face sã uit, timp de trei ore ºi jumãtate, cã zburam cu
800 de kilometri pe orã, la 10 000 de metri deasupra Anzilor ºi
Amazoniei, situaþie care mã înspãimântã întotdeauna ºi îmi creeazã
senzaþia de claustrofobie.
E clar cã îmi voi petrece restul vieþii mereu îndatorat acestui
scriitor columbian.
Mario Vargas Llosa

1 Titlul eseului pleacã de la o frazã a scriitorului spaniol Miguel de

Unamuno (1864-1936): „Întotdeauna m-a preocupat problema a ceea ce
eu aº numi eurile mele ex-viitoare, cu alte cuvinte, ceea ce aº fi putut sã fiu
ºi nu am fost.“

13