Ucraina are o populaţie care a scăzut cu aproximativ două milioane de când a obţinut

independenţa în 1991, ajungând astăzi la aproximativ 50 de milioane de locuitori. Toate formele

de securitate socială şi economică au fost grav afectate de un deceniu sau mai mult de stagflaţie
şi declin economic. Următorii ani prevăd indicatori, care sunt elaborați în rapoarte consistente.

Insecuritatea pe piaţa muncii s-a înrăutăţit dramatic, după cum au demonstrat anchetele
programului şi locului de muncă. Ocuparea forţei de muncă s-a diminuat cu aproximativ o treime
între 1990 şi 1999, prin ocuparea forţei de muncă în agricultură şi în industrie care a scăzut cu
peste 40%, în timp ce serviciile s-au extins cu aproximativ 15%. Ucraina este, probabil, singura
ţară din lume unde există mai multe femei care muncesc decât bărbaţi. Un motiv trist al acestui
caz îl constituie faptul că speranţa de viaţă a sexului masculin a scăzut drastic în anii ’90, astfel
femeile constituie o majoritate a populaţiei. Cu toate acestea, rata participării sexului feminin la
forţa de muncă este extrem de ridicată (63,4%, comparativ cu 73,3% pentru bărbaţi, în vârstă de
16-64), fiind o moştenire a epocii sovietice.

Șomajul a fost mult timp ascuns în forma concediului administrativ. Dar acesta a crescut de la
niveluri nesemnificative la începutul şi mijlocul anilor 1990 la peste 12% în prezent. Rata
şomajului pentru femei (11,6%) a fost uşor mai scăzută decât cea a bărbaţilor, chiar dacă femeile
au cuprins 62% din totalul şomerilor care s-au înregistrat cu schimburi publice de ocupare.
Tinerii (16-24) înregistrează o rată a şomajului de 13,1%, reflectând probabil faptul că tinerii
muncitori relativ educaţi au posibilităţi bune de realizare. Numărul de şomeri de lungă durată a
crescut aproape de zece ori în ultimii cinci ani, timp în care durata medie a şomajului a crescut
de la aproximativ şase luni la unsprezece luni.

Însă şi mai izbitor decât cifrele şomajului este faptul că aproape la fel de mulţi lucrători au fost în
concediu administrativ - 2633100. Dacă sunt percepuți ca simplii şomeri, atunci rata şomajului
totală va fi de 23,8%. Aceasta este probabil o cifră mai realistă decât rata şomajului standard.
Dacă se adăugă numărul de raportare ca fiind unul descurajant, oameni ce sunt în afara forţei de
muncă, dar care doresc şi sunt disponibili pentru locuri de muncă, atunci cifra ar fi de 26,2%.
Mai greu să iau în considerare aceia care au fost scoși din forţa de muncă pentru că au fost
închiși, deoarece este cunoscut faptul că şomerii au cuprins o mare parte din cei condamnaţi
pentru infracţiuni minore. Numărul de persoane din închisoare aproape s-a dublat în 1990,
crescând la aproximativ 216000 la sfârşitul deceniului, dintre care 93,5% au fost bărbaţi.

Statisticile oficiale ale veniturilor sugerează că inegalitatea acestora rămâne foarte scăzută în
comparație cu standardele internaţionale, cu un procent de 0,28 pentru distribuirea veniturilor
personale. Cu toate acestea, există motive de gândire că acestea ar fi subestimate, astfel au avut
loc mai multe forme de redistribuire. Diferenţele de salarizare între femei şi bărbaţi par să fi
crescut, iar cota de muncă din PIB a scăzut, de la 53% în 1990 la 46% în 1999, în conformitate
cu Buletinul statistic anual al Ucrainei.

În ceea ce priveşte transferurile de stat, se estimează că cheltuielile publice cu privire la conturile

de protecţie socială sunt 5,9% din PIB şi că 76% din activitatea economică este acoperită de
asigurări sociale naţionale, care este scăzută pe nivelul estimat de 90% pentru 1990 . Costurile
non-salariale continuă să fie mari, şi se pare că sunt mai mari decât costurile salariale, referitor la
cota de producţie.

Ajutoarele de şomaj nu au mai existat pentru câţiva ani. Potrivit datelor oficiale, 52,8% dintre
şomeri primesc astfel de beneficii. În principiu, şomerul are dreptul la prestaţii de până la un an.
Pentru a primi un beneficiu, persoana trebuie să se înregistreze la un birou de muncă, şi nu poate
refuza mai mult de două oferte de muncă considerate ca "potrivite" de către biroul de muncă.
Aceştia pot primi, de asemenea, prestaţii familiale şi indemnizaţii de locuinţă. Dincolo de
beneficiile asigurărilor pentru şomaj, nu există un mijloc pentru testarea sistemului de asistenţă
de şomaj.

În general, există un sistem al mijloacelor de testare al venitului minim pentru familiile cu

venituri mici. În practică, acest lucru este complex, deoarece este alcătuit din unsprezece tipuri
de beneficii, fiecare dintre ele implică dreptul la condiţii diferite. Experţii locali estimează că
80% din cei care au dreptul la asistenţă socială beneficiază în mod efectiv de ea. Această cifră ar
trebui să fie interpretată cu rezerve considerabile, fiind probabil, mult prea mare.
În concluzie, indicatorii statistici prezentați populației arată o ţară şi un popor în mijlocul unei
lungi perioade de insecuritate socială şi economică.