0% au considerat acest document util (0 voturi)
178 vizualizări1 pagină

Acuarela

Documentul descrie poezia „Acuarela” de Ion Minulescu ca fiind un exemplu al curentului literar simbolist. Poezia prezintă monotonia vieții într-un oraș provincian sub ploaie constantă. Figurile de stil dominante sunt metaforele și comparațiile care ilustrează robotizarea societății.

Încărcat de

Vadim Saviuc
Drepturi de autor
© © All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
0% au considerat acest document util (0 voturi)
178 vizualizări1 pagină

Acuarela

Documentul descrie poezia „Acuarela” de Ion Minulescu ca fiind un exemplu al curentului literar simbolist. Poezia prezintă monotonia vieții într-un oraș provincian sub ploaie constantă. Figurile de stil dominante sunt metaforele și comparațiile care ilustrează robotizarea societății.

Încărcat de

Vadim Saviuc
Drepturi de autor
© © All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

Ion Minulescu, prozator, poet, dramaturg, face parte din rândul scriitorilor

simbolişti. Poezia” Acuarela” este din volumul” Strofele pentru faptele diverse”
apărut în 1930 şi este o operă model al curentului simbolist.
Tema poeziei este monotonia oraşului şi acţiunile specifice pentru o provincie.
Opera are titlu sugestiv “Acuarela” care prin rădăcina cuvântului “acua” face
aluzie la atmosfera posomorâtă din poezie. Laitmotivul scrierii este ploaia care
prin repetabilitatea şi persistenţa ei aminteşte de potopul biblic.
Repetiţia versului” În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână” exprima
insistenta, continuitatea acestui fenomen şi ne sugerează idee de monotonie.
Poezia este înzestrată cu o mulţime de elemente ficţionale: “Orăşenii par
păpuşi”, Umbrele ce suspin “, obiectele vechi umanizate care oferă operei o
expresivitatea deosebită şi în ansamblu formează universal citadin.
Figurile de stil dominante ce se întâlnesc lecturând această operă sunt
metaforele şi comparaţiile. Comparaţia “Orăşenii pe trotuare/Par păpuşi
automate, date jos din galantare” este structurata pe asemănarea oamenilor cu
păpuşile. Metafora dată ilustrează robotizarea societăţii în urma rutinei în care
se afla permanent.
La nivel de structură observăm două strofe cu versuri asimetrice. Repetarea
versurilor oferă şi muzicalitate operei ceea ce ne demonstrează apartenenta
poeziei la curentul literar simbolist.
Starea de nevroză a eului liric şi neliniştea continue: “... viaţa monotonă, inutilă
şi absenţa”, “numărând în gând cadenţa picăturilor de ploaie”, argumentează
încadrarea operei că poezie simbolistă.
La finele acestui comentariu pot spune că din cauza motivelor sumbre
abordate, operele simboliste nu sunt acceptate şi înţelese de toţi dar în acelaşi
timp nu putem nega faptul că fiecare scriere are farmecul său unic.

S-ar putea să vă placă și