Simbolismul

Simbolismul este un current literar aparut in Franta in a doua jumatate

a sec. al XIX-lea, ca o reactie impotriva retorismului romantic si a
impersonalismului parnasian (impersonalitate – aici raceala in exprimarea
emotiilor).
Printre reprezentantii de seama ai simbolismului european se afla :
Charles Baudelaire,Arthur Rimbaud,Paul Verlaine,Stephane Mallarme.
Numele curentului si trasaturile acestuia au fost stabilte de Jean
Moreas,care a publicat articolul intitulat ”Le Symbolisme” , in revista ”Le
Figaro” pe 18 septembrie 1886. În acel articol, Jean Moréas afirma despre o
artă impotriva falsei sensibilități și proclamă că poezia trebuie să sugereze, nu
să descrie. Manifestul simbolist a fost ulterior pus în versuri de  Charles
Baudelaire în poemul Correspondances („Corespondențe”), în care natura este
definită drept un "templu-de-simboluri".
Simbolismul se caracterizeaza prin preferinta pentru imagini
fluide,care utilizeaza sugestia ca modalitate de exprimare a idee poetice .Asadar
se utilizeaza simboluri cu functie sugestiva care au la baza motivul singuratatii,al
ploii,al evadarii,al orasului etc. Simbolistii au adoptat principiul muzical prin care
se considera ca poezia se apropie de muzica,idee provenita dintr-un vechi dicton
”ut muzica poesis”.Nu trebuie uitate atmosfera de splin,nevrezele,melancoliile
autumnale, obsesia culorilor, a unor instrumente muzicale prin care se
proiecteaza sentimentele scriitorului.Versul alb si sinestezia,adica perceperea
unui ansamblu de senzatii simultane,dar si corespondetele obiecte-oameni,natura
sentiment constituie alte insusiri ale simbolismului.
Simbolismul românesc are trei etape: etapa teoretizarii (Al.
Macedonski), etapa simbolismului formal (Ion Minulescu) si etapa simbolismului
autentic (George Bacovia). George Bacovia porneste de la poezia simbolista
pentru a crea o poezie metafizica, cu nuante expresioniste si existentialiste.
Cel mai reprezentativ poet simbolist al tarii noastre este George Bacovia.
Este poetul toamnelor dezolante, al caldurilor toride, în care cadavrele intra în
descompunere, al primaverilor iratante.În lirica bacoviana, cele mai importante
teme sunt lumea orasului de provincie,singuratatea,natura dezolanta si moartea
subliniate prin motivul plumbului , ,al plictusului,al ploii etc.

Lacustră

De-atâtea nopți aud plouând,

Aud materia plângând...
 Sînt singur, și mă duce un gând
Spre locuințele lacustre.

Și parcă dorm pe scânduri ude,

În spate mă izbește-un val --
Tresar prin somn și mi se pare
Că n-am tras podul de la mal.

Un gol istoric se întinde,

Pe-același vremuri mă găsesc...
Și simt cum de atâta ploaie
Pilonii grei se prăbușesc.

De-atâtea nopți aud plouând,

Tot tresărind, tot așteptând...
Sînt singur, și mă duce-un gând
Spre locuințele lacustre.
Poezia ”Lacustra”,inclusa in volumul ”Plumb” publicat in 1916 reprezinta o
marturie a liricii bacoviene de exceptie.Titlul este simbolic:lacustra este o
locuinta construita pe apa,sustinuta de pilonii din lemn,Insa aici cuvantul
sugereaza faptul ca eul liric simte pericolul lumii exterioare,de care se
izoleaza.Tema operei este dorinta de insingurare,de acceptare a destinului de
prizonier al propriei lumi.
Motivul apei guverneaza intreaga creatie,aceasta fiind in mod obisnuit un
element vital,insa aici ea este cea care descompune materia,provocand frica de
nefiinta.Apa a cuprins absolut tot,parca il descompune si pe poet,nepuntincios
acum in fata mortii.
Structurata din 4 catrene,cu o compozitie circulara datorita simetriei
dintre prima si ultima strofa,poezia este dominata de neliniste,imaginile vizuale si
auditive creand un univers aflat in agonie,in descompunere.Tocmai de aceea
lacustra simbolizeaza un orizont limitat.
Cele doua planuri,exterior si interior,se suprapun,prin corespondetele
dintre elementele componente.Este conturata o stare de nevroza cauzata de
plansul ploii interminabile:” de-atatea nopti aud plouand”.Somnul agitat conduce la
frica,iar eul liric-complet lipsit de aparare nu mai poate scapa de aceasta stare.
(”un gol istoric se intinde”) Nelinistea devine tot mai apasatoare prin prabusirea
pilonilor grei,iar aceasta continuitate este subliniata prin verbele la gerunziu,
”tot tresarind,tot asteptand”.
Ultima strofa dezvaluie faptul ca nici chiar lacrustrele nu mai sunt
sigure,nu-i mai ofera protectie.Pana si ele au fost capturate in acest declin
iremediabil al lumii.
 Intr-un final,poezia ”Lacustra” constituie strigatul disperat al poetului
ramas singur intr-o lume de cosmar,fiind emblematica pentru lirismul cu specific
dezolant al lui Bacovia.