Acuarel

de Ion Minulescu Poezia face parte din ciclul "Strofe pentru faptele diverse" (1930), fiind publicat in revista "Viata romaneasca" n august 1920. Poezia Acuarel, cu trimitere, ca sens al titlului, la un tablou pictural, o natura moarta, se inscrie tematic intr-o cronica a lucrurilor marunte, a cotidianului banal dintr-un oras provincial, in care singurele evenimente notabile sunt cele meteorologice, repetabile pana la obsesie, intr-o ritmicitate cosmica monotona, muzicala, care mecanizeaza chiar fiintele umane. Folosind motivul universului citadin, Ion Minulescu reuseste sa impuna in poezia sa, starea de melancolie, de viata uitata sa fie traita de catre "orasenii care merg tinandu-se de mana", "in orasu-n care ploua de trei ori pe saptamana". Ideea de cupluri care se plimba prin ploaie tinandu-se de mana poate duce cu gandul la izolarea de acest univers citadin prin iubire, insa aceasta iubire-izolatoare pare a fi boala care accentueaza aceasta societate mediocra a orasului, cuplurile concentrandu-se doar asupra lor, uitand ca exista alte cupluri la fel ca ei. Senzatia de tristete si neconstientizare a efemeritatii vietii este pusa in evidenta si de motivul ploii, care, asemenea ciclului care transforma "papusile date jos din galantare" in "un batran si o batrana-/ Doua jucarii stricate", este singura constanta care face existenta sa para ceva inutil si lent, aflat in afara vointei omului, dar care ii este injectat "cu puterea unui ser". Refrenul "In orasu-n care ploua de trei ori pe saptamana" nu face altceva decat sa sporeasca sentimentul de tristete nemarginita si oarecum resemnata in fata repetabilitatii evenimentelor. Pana si "umbrelele suspina", satule de atata monotonie. Poezia abunda de imagini vizuale: refrenul, "Orasenii, pe trotuare, / Merg tinandu-se de mana", "umbrelele [...] se-ndoaie"; si auditive: ""Nu rasuna pe trotuare/ Decat pasii [...]", "Cadenta picaturilor de plaoie, / Ce coboara din umbrele, / Din burlane/ Si din cer". Verbul "rasuna" din a doua strofa da senzatia unei emotii grave si impunatoare. Eul liric pare un pictor care contempleaza un oras, intrand in profunzimea sentimentului de melancolie pe care acesta il transmite, incepand sa devina chiar parte din el, pentru a reusi mai apoi sa creeze un tablou ca o oglinda a acestui univers citadin. Acuarel sugereaza trecerea timpului peste oameni, care ajung "doua jucarii stricate", care isi continua vesnica plimbare sub o umbrela, pe timp de ploaie, tinandu-se de mana. Acuarela orasului simbolist, dedicata de poet, ironic si nostalgic, Claudiei Millian, este o imagine edificatoare a unei lumi supuse monotoniei vietii, careia nimeni nu i se poate impotrivi.

Acuarela de Ion Minulescu 406 cuvinte