PROIECT TRANSDISCIPLINAR

TEMA: ROMANTISMUL
CONTEXTUL ISTORIC ȘI SOCIAL AL
APARIȚIEI CURENTULUI ROMANTIC
Romantismul a fost o mișcare artistică, literară și intelectuală
apărută în Europa pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea, atingând
apogeul pe la începutul anilor 1800. În mare parte, romantismul
a fost o reacție împotriva Revoluției Industriale, cât și împotriva
normelor politice și sociale ale Iluminismului. Acesta a influențat
artele vizuale, literatura și muzica, dar de asemenea a avut un
impact și asupra istoriografiei, educației și istoriei naturale
(științele naturii).
Curentul dat apare inițial în zona care va fi mai
târziu Germania (mișcarea a avut și ea o importanță
fundamentală în unificarea germană prin mișcarea Sturm und
Drang) și în Anglia.
Romantismul s-a manifestat în forme diferite în diferitele arte și
a marcat în special literatura și muzica (deși s-a manifestat în
aceste arte mai târziu decât în altele). Când curentul a ajuns în
școli, au apărut critici împotriva idealizării de către acesta a
realității. Datorită acestor critici a apărut mișcarea care va da
naștere realismului.
 PRINCIPII ESTETICE ALE CURENTULUI
ROMANTIC
Principiile estetice ale romantismului:

 Evaziunea în trecut, istorie, mit, vis;

 Iubirea – temă romantică în măsura în care apare că ideal, utopie a iubirii
împlinite;
 Atracția pentru spații exotice;
 Preocuparea pentru redarea culorii – înclinația spre meditația filosofică;
 Personajul romantic este dominat de trăsături extreme de caracter (construit
din lumini și umbre), animat de idealuri mărețe sau pesimist;
 Personajul romantic este tiranul, geniul, nebunul;
  Ironia, autoironia – modalități romantice de raportare la lume sau la sine;
  Libertatea totală în creație; valorificarea urâtului, surprindere a extremelor
naturii.
 PARTICULARITĂȚI ALE CURENTULUI
Trăsături:

 Exprimarea cu prioritate a sentimentului și sensibilității;

 Contemplarea naturii se concretizează prin descrierea
peisajelor sau a momentelor anotimpurilor în pasteluri și
prin reflecții asupra gravelor probleme ale universului în
meditații;
 Acordă o importanță deosebită sentimentelor omenești, cu
predilecție iubirii, trăirile interioare intense fiind
armonizate cu peisajul naturii ocrotitoare sau participative;
 Construirea eroilor excepționali, care acționează în
împrejurări ieșite din comun, precum și portretizarea
omului de geniu și condiția nefericită a acestuia în lume;
personajele romantice nu sunt dominate de rațiune ci de
imaginație și de sentimente;
 Utilizarea de procedee artistice variate, printre care
antiteza, ocupă locul principal atât în structura poeziei, cât și
în construirea personajelor, situațiilor, ideilor exprimate.
REPREZENTANȚI ȘI OPERE DE REFERINȚĂ
ÎN LITERATURA UNIVERSALĂ ȘI ROMÂNĂ

Reprezentanți și opere în literatura universală:

William Blake - „Căsătoria cerului cu iadul”
José de Espronceda - „Studentul din Salamanca”
Johann Wolfgang Goethe – „Suferințele tânărului Werther”

Reprezentanți și opere în literatura română:

Mihai Eminescu - „Luceafărul”
 Ion Heliade-Rădulescu - "Mihaiada„
Dimitrie Bolintineanu - "O fată tânără pe patul morții"
 ÎNCADRAREA CREAȚIEI UNUI AUTOR DIN
LITERATURA ROMÂNĂ ÎN CURENTUL ROMANTIC
Opera „ Pe lângă plopii fără soț...” scrisă de Mihai Eminescu se
încadrează în curentul literar romantismul, deoarece în primul rând în
poezia data se acordă o importanță deosebită sentimentelui omenesc
iubirea, trăirile interioare intense fiind armonizate cu peisajul naturii -
plopii fără soț.
De asemenea atestăm portretizarea omului de geniu și condiția
nefericită a eului liric în lume, acesta fiind sfâșiat de durere din cauza
dragostei neîmpărtășite, el fiind dominat pe parcursul întregii opere nu
de rațiune ci de imaginație și de sentimente.
O altă idee în susținerea acestei teze constă în faptul că observăm
utilizarea de procedee artistice variate precum ar fi epitetul „ochi păgâni”
sau enumerația din versurile „Ce mi-i lăsară din bătrâni/Părinții din
părinți.”
Concluzionând, pot afirma cu certitudine că poezia dată a avut un impact
enorm în dezvoltarea curentului romantic în literatura română, fiind una
dintre cele mai mari capodopere eminesciene după părerea mea.
 CONCLUZII
În concluzie pot spune că romantismul este un curent deosebit de celelalte, conferind
mai multă libertate de exprimare și gândire, în comparație chiar și cu curentul clasicist
studiat anterior. Acesta este apreciat mult, în special de către tineri, sentimentele lor fiind
înca pure și nevinovate, iar operele romantice sunt ca o evadare din lumea reală spre
fantastic, unde ei își pot făuri propriul destin, deschizândându-le sufletul și dându-le loc
pentru sentimente, dorințe și imaginație.