Romantismul este miscarea literara si artistica ce apare la sfarsitul secolului al XVIII-lea si se dezvolta in prima jumatate a secolului al XlX-lea, caracterizandu-se

prin predominanta sentimentului asupra ratiunii, a imaginatiei si a libertatii de creatie. Se manifesta ca reactie impotriva rigorilor clasicismului, a regulilor sale rigide si propune libera expresie a sensibilitatii, cultul eului, innoirea limbajului poetic si, implicit, modificarea discursului literar. Sufletul romantic aluneca intre contraste: fizic/metafizic, finit/infinit, eros/Thanatos, ratiune/sentiment, explorand departarile, transcendentul, dincolo de marginile lumii sensibile. Dupa secolele anterioare de claritate rationala, idealul estetic se naste acum din cultul misterului, din fantezie sau pasiunea trairii. Caracteristici: Literatura romantica este produsul fanteziei si al sentimentului. Se remarca aspiratia spre originalitatea si libertatea formelor; spargerea barierelor tematice si formale. Subiectivitatea este accentuata, determinata de primatul sentimentului, al trairii, de exacerbarea eului poetic. Se apreciaza si valorifica specificul national, datinile, credintele, folclorul national si miturile. Antiteza este procedeul artistic fundamental, atat in constructia personajelor, a destinelor, cat si in ilustrarea starilor sufletesti contradictorii. Predomina tiparul eroului exceptional in situatii exceptionale: conditia geniului este abordata si din perspectiva filosofica. Mediile sociale relevate sunt diverse si contrastante, fiind infatisate inclusiv periferia sordida si lumea celor umili. Fiinta umana apare in complexitatea ei antinomica, sfasiata de pasiuni, marcata de intamplari neprevazute sau insertii ale hazardului, naturi rare, stranii (firea demoniaca, banditul generos, personajul fatal, persecutatul, damnatul, generosul excesiV). Natura este evocata practic sau devine cadru sugestiv al naratiunii (peisaj nocturn, crepuscul misterios, mediu intunecat, brutal sau idealizat, departari fascinante, vagul exotic, tinuturi stranii sau sublimE). Limba literara se imbogateste prin valorificarea tuturor registrelor - popular, regional, arhaic sau limbaj oral. Se observa libertatea genurilor si a speciilor, care interfereaza in structuri hibride : liric si epic, eseu, critica, poem filosofic, teatru poetic etc. Romantismul promoveaza in special poezia lirica, dar si dramaturgia sau proza, iar speciile noi sunt: meditatia, elegia, poemul filosofic, drama, nuvela istorica.

Stilul romantic este retoric, exaltat si pitoresc, sustinut de antiteza, hiperbola, tirada, in acord cu pasiunile si trairile interioare ale eului poetic sau cu intensitatea conflictului dintre personaje. Temele literare abordate sunt diverse: - nelinistea infinitului spatial si temporal; - atractia i-limitatului, a transcendentului; - obsesia idealului si raporturile acestuia cu realul, cu imediatul; - nostalgia originilor, intoarcerea spre Mo tempore si valorificarea tiparelor mitico--magice; - cultivarea misterului, sondarea sufletului si a psihicului (visul, inconstientul, irationaluL) ; - aspiratia spre absolut, spre desavarsire ; - meditatia filosofica. Coordonatele esteticii romantice: Dimensiunea fundamentala a romantismului este subiectivismul, exacerbarea eului, care interpreteaza personal lumea, realitatea, convertite prin imaginatie, sensibilitate si empatie intr-o realitate artistica. De aici primatul sentimentului, insertia eului, confesiunea lirica. In opozitie cu clasicii, romanticii descopera resursele artistice ale inconstientului -Romantismul insusi este o coborare in regiunile inconstientului" (A. BeguiN); Omul nu poate ramane mult timp in starea de constiinta; el trebuie sa se scufunde din nou in inconstient, caci acolo traieste radacina fiintei sale". Inconstientul este considerat organ al cunoasterii intuitive, superior altor mijloace de cunoastere, este forta unui poet, conducand la revelatii, sugestii, extaz, convergenta de senzatii si imagini semnificative in spatiul artistic. Imaginatia este fundamentala pentru romantici, o cale spre lumea tainelor, numita de Fichte "o forta miraculoasa, fara de care nimic nu poate fi explicat in spiritul uman". W. Blake o considera insasi lumea eternitatii", iar S.T. Coleridge - forta vie si primul agent al perceptiei umane". Astfel se explica gustul pentru pitoresc, exotic, supranatural, pentru vis. Visul este la romantici calea spre intreaga natura, instrument de transformare magica a realitatii: lumea devine vis, visul devine lume" (NovaliS). O coordonata a esteticii romantice, specifica literaturii germane, este ironia romantica, concept introdus in estetica de Fr. Schlegel pentru a defini ironia lui Goethe. Este o dedublare a scriitorului detasat de propria opera, pe care o judeca in mod critic, cu luciditate, prin schimbare de ton, prin autoironie. Autorul devine lector sau spectator, salvandu-se, prin ironie, din melancolie, din starea de disperare si dezamagire. Reprezentanti:

 Germania: Friedrich Schlegel, Novalis, Ludwig Tieck, Heinrich Heine. August Wilhelm von Schlegel, E.T.A. Hoffmann, fratii Grimm, Anglia: Samuel Taylor Coleridge, William Wordsworth, George Gordon Byron, Percy Bysshe Shelley, John Keats. Franta: Francois de Chateaubriand, Victor Hugo, Alphonse de Lamartine, Alfred de Musset, Alfred de Vigny, Gerard de Nerval. Italia: Alessandro Manzoni, Giacomo Leopardi, Giosue Carducci. Rusia: Aleksandr S. Puskin, Mihail Lermontov. Polonia Adam Mickiewicz. Ungaria: Petofi Sandor.