Opera literara

Romantism
Romantismul literar și-a aflat expresia de-a lungul secolului al XIX-lea, manifestându-se
în paralel cu romantismul artelor plastice și cu cel muzical. Migrația influențelor impuse de
curent determină coexistența lui alături de alte curente, îndeosebi în a doua jumătate a
secolului (de exemplu, parnasianismul).
Trăsături
• Introducerea unor noi categorii estetice: sublimul, grotescul, fantasticul, macabrul,
feericul precum si a unor specii literare inedite precum drama romantica,
meditatia, poemul filozofic și nuvela istorică.
• Cultivă sensibilitatea, imaginația și fantezia creatoare, minimalizând rațiunea și
luciditatea.
• Promovează inspirația din tradiție, folclor și din trecutul istoric.
• Evadarea din realitate se face prin vis sau somn (mitul oniric), într-un cadru natural
nocturn.
• Contemplarea naturii se concretizează prin descrierea peisajelor sau a momentelor
anotimpurilor în pasteluri și prin reflecții asupra gravelor probleme ale universului în
meditații.
• Acordă o importanță deosebită sentimentelor omenești, cu predilecție iubirii, trăirile
interioare intense fiind armonizate cu peisajul naturii ocrotitoare sau participative.
• Construirea eroilor exceptionali, care acționează în imprejurări ieșite din comun,
precum și portretizarea omului de geniu și condiția nefericită a acestuia în lume;
personajele romantice nu sunt dominate de rațiune ci de imaginație și de
sentimente.
• Preocuparea pentru definirea timpului și a spațiului nemarginite, ca proiectie
subiectivă a spiritului uman, concepție preluată de la filozofii idealiști.
• Utilizarea de procedee artistice variate, printre care antiteza, ocupă locul principal
atât în structura poeziei, cât și în construirea personajelor, situațiilor, ideilor
exprimate
• Ironia romantică dobândește, adesea, accente satirice sau pamfletare, fiind un
mijloc artistic folosit atât in specia literara cu nume sugestiv, satira, cât și în poeme
filosofice.
• Puritate absolută in locul rigorii rationale a clasicismului
• Asumarea poziției demiurgice (demonice) față de universul creat
• Preferința pentru tehnici bazate pe armonia contrariilor care să pună în evidență
antonimiile specifice unei existențe contradictorii
Lărgirea viziunii estetice prin inovație la nivelul speciilor literare al tematicii, motivelor si
limbajelor artistice