Luceafarul

De Mihai Eminescu
Mihai Eminescu a fost un poet,prozator si journalist roman,considerat,in
general,ca fiind cea mai cunoscuta personalitate din literatura romana.
Poezia Luceafarul a aparut in anul 1883 in revista ,,Convorbiri literare’’
fiind o poezie romantica si pe tema geniului.
,,Luceafarul’’ este un poem romantic si tot odata filozofic.El se incadreaza
in specia literara a poemului,specie de imbinare a epicului cu liricul,de intindere
relativ mare,cu un continut filozofic si un character alegoric.
Poezia Luceafarul este alcatuita din 98 de strofe si contine 4 tablouri.In
primul tablou si in ultimul tablou cele doua planuri:planul terestru si cel cosmic se
imbina,iar in tabloul al doilea si in cel de-al treilea cele doua planuri se separa.
Tema poeziei este problematica geniului in raport cu lumea,iubirea si
cunoasterea.
Titlul poeziei este unul sintetic,deoarece este alcatuit dintr-un singur cuvant
,,Luceafarul’’ si se refera la motivul central al poeziei ,,Luceafarul’’ si sustine tema
romantica a locului geniului in lume care este vazut ca o fiinta nefericita,opusa
omului comun.
Inceputul poeziei se afla sub semnul basmului.Timpul este mitic,iar cadrul
este umanizat.
Primul tablou ne arata o poveste de iubire intre Luceafar(geniu,fiinta
superioara) si fata de imparat.Dragostea lor este vazuta ca o atractie a contrariilor
deoarece Catalina pune accent pe absolut,dar Luceafarul doreste sa cunoasca
concretul.Cei doi apartin unor lumi total diferite,gesturile lor fiind diferite.Cadrul
in care se desfasoara actiunea este atat cosmic cat si terestru.
Al doilea tablou descrie un inceput de idila intre semeni,cadrul fiind cel
terestru.In acest tablou se vorbeste despre iubirea in cadrul terestru intre Catalin
si Catalina,doi tineri vazuti ca symbol al ,,perechii’’ in plan uman.Desi la inceput
Catalina ezita,intr-un final ea il accepta pe Catalin,realizand ca ei fac parte din
aceeasi lume.Comunicarea este directa,nu se mai face cu ajutorul visului ca in
primul tablou.
In cel de-al treilea tablou este prezentata calatoria interstelara a
Luceafarului si dialogul acestuia cu Demiurgul.Hyperion apare ca o forma a
absolutului,in timp ce creatorul lui Hyperion este absolutul in sine.Cadrul este
cosmic,unde limbajul este silentios.
Ultimul tablou imbina planul cosmic cu cel terestru,dand poemului o
simetrie perfecta.Luceafarul redevine astru,iar fata de imparat isi pierde
numele,frumusetea fiind doar o muritoare oarecare.Luceafarul priveste spre
Pamant si ii vede pe cei doi tineri indragostiti intr-un joc al dragostei.Hyperion se
detaseaza de lumea stramta,iar finalul accentueaza atitudinea rece,distanta a
omului de geniu.
In concluzie,poezia ,,Luceafarul’’ de Mihai Eminescu reprezinta o meditatie
asupra destinului geniului in lume vazut ca o fiinta solitara si nefericita,opusa
omului comun.