Povestea lui Harap-Alb

Ion Creanga este unul dintre marii clasici ai literaturii romane alaturi de Ion Luca
Caragiale, Ioan Slavici si Mihai Eminescu, considerat unul dintre cei mai valorosi
povestitori al poporului nostru.
Opera „Povestea lui Harap-Alb” scrisa de Ion Creanga este o creatie epica, in
proza, publicata in revista „Convorbiri literare” la data de 1 august 1877. Ca specie
literara , „Povestea lui Harap-Alb” este un basm cult.
Realismul este un curent literar care a aparut in Franta, in a doua jumatate a
secolului al XIX-lea, ca reactie impotriva romantismului. Opera apartine realismului prin
folosirea tehnicii detaliului, dar si prin faptul ca fantasticul este umanizat si localizat în
Humulesti.
Alte opere foarte cunoscute publicate de Ion Creanga sunt: „Capra cu trei iezi”,
„Fata babei si fata mosneagului”, „Ursul pacalit de vulpe”, „Punguta cu doi bani”.
Basmul cult este o specie a genului epic, in proza, cu numeroase personaje ridicate
la rangul de simbol, in care se prezinta confruntarea dintre bine si rau, solutionata, de
regula, printr-un final fericit.
Titlul basmului contine numele protagonistului care inseamna sluga alba. ,,Harap”
inseamna si negru, iar asocierea dintre negru si alb creeaza un oximoron si sugereaza
dubla identitate a protagonistului.
Tema basmului este conflictul dintre bine si rau, in care binele invinge intotdeauna,
ca in majoritatea basmelor. Motivele prezentate in basm sunt: imparatul fara urmas,
superioritatea mezinului, calatoria, probele, demascarea impostorului, pedeapsa si
casatoria.
Perspectiva narativa este obiectiva, relatata la persoana a III-a, de catre un narator
omniscient si omniprezent care nu participa la intamplare.
Caracterizarea indirecta a personajului reiese din fapte, ganduri, limbaj, relatia cu
celelalte personaje sau din nume. Harap-Alb este feciorul cel mic al unui crai si nepot de
imparat dar devine subordonat Spanului. La inceput nu are nume pentru ca este
neinitiat. Nu este un erou cu puteri supranaturale, ci o fiinta cu defecte si calitati, este
un erou complex. Se dovedeste a fi un om de cuvant, devotat Spanului. Este milostiv cu
Sfanta Duminica, cu furnicile si cu albinele. Prietenia este o alta insusire a sa, trasatura
ce reiese din relatia cu cele cinci personaje himerice. Harap inseamna negru sau rob si
alb arata puritate si origine nobila.
 Incipitul basmului este o formula initiala: „Amu cica era odata intr-o tara un crai,
care avea trei feciori”. Aceasta are drept corespondent in basmul popular inceputul „A
fost odata ca niciodata” si are rolul de a introduce cititorul in lumea miraculoasa, in care
totul este posibil.
In concluzie, opera „Povestea lui Harap-Alb”, a lui Ion Creanga, este una
reprezentativa pentru tema specifica basmului si anume lupta dintre bine si rau, prin
perspectiva spatiala si temporala, prin secventele prezentate, dar si prin relatia dintre
incipit si final sau prin titlu.