Povestea lui Harap-Alb

-IntroducereIon Creanga este unul din scriitorii care se ncadreaz n epoca marilor clasici, opera
sa fiind clasificat n curentul literar numit realism. Pasiunea lui Creanga pentru
literatura populara a facut posibila scrierea unor basme in care autenticitatea
folclorica se imbina in mod miraculos cu plasmuirea artistica a realitatii, fantasticul
fiind umanizat si individualizat
Basmul este specia genuluin epic, in proza, cu o larga raspandire, in care se nareaza
intamplari fantastice ale unor personaje reale sau imaginare, aflate in lupta cu
fortele raului pe care in cele din urma le biruiesc.
Basmul "Povestea lui Harap-Alb" a aparut in 1877 in revista "Convorbiri literare" si
reprodus mai apoi de M. Eminescu in ziarul "Timpul". Basmul poate fi considerat un
bildungsroman, intrucat fiul craiului evolueaza de la adolescentul naiv, cu incredere
excesiva in propriile calitati, la tanarul chibzuit, maturizat prin depasirea tuturor
piedicilor ivite in cale si neaparat necesare pentru dobandirea experientei de viata.
Titlul situeaz n centrul ateniei personajul eponim, iar numele eroului este o
construcie oximoronic, deoarece reunete doi termeni contrastani: harap = rob,
slug cu prul i pielea de culoare neagr, iar albul trimite la originea nobil a
acestuia, evideniindu-se astfel condiia dual a personajului. Dubla personalitate a
acestuia este reprezentata printr-o identitate reala - de tanar print - si una aparenta
- de sluga a Spanului -.
Tema basmului o constituie, pe lng lupta dintre bine i ru, probele pe care le
trece protagonistul care parcurge drumul de la condiia de slug la cea de mprat.
Aceast tem este puternic reflectat de episoadele care conin ncercrile la care
este supus eroul de ctre spn i apoi de ctre Rou-mprat i de antiteza dintre
cele dou personaje i Harap-Alb.
Perspectiva narativa este realizata la persoana a III-a, de un narator omiscient,
omniprezent,m heterodiegetic, insa nu si obiectiv, deoarece intervine in text cu
aforisme, maxime introduse prin "vorba ceea".