Tema si viziunea despre lume

Liviu Rebreanu este creatorul romanului romanesc modern, fiind autorul

primului roman realist si obiectiv al literaturii noastre. Romanul evidentiaza
viziunea asupra universului rural, a conditiei taranului roman de la inceputul
sec XX. Nucleul romanului se afl n nuvelele anterioare: Zestrea, Ruinea.
Actiunea romanului se desfasoara pe doua planuri narative, cel al taranilor
din satul Pripas si cel al intelectualilor, planuri intersectate prin tehnica
contrapunctului. Romanul este alcatuit din 2 parti ce contin 13 capitole cu
nume semnificative pentru desfasurarea actiunii.( nceputul, Zvrcolirea,
Iubirea, Noaptea, Ruinea, Nunta (prima parte); Vasile, Copilul, Srutarea,
treangul, Blestemul, George, Sfritul (partea a doua).) Opera incepe la hora
satului, loc unde sunt prezentate personajele principale si aspectele vietii
taranesti. Inceputul conflictului este marcat de jocul dintre Ion si Ana, joc
care nu respecta principiul stratificarii sociale. Astfel, Vasile Baciu il numeste
hot si talhar deoarece vrea sa ii ia fata, promisa lui George. Dup hor, flcii
merg la crcium, unde Ion, purtnd nc n suflet ecoul jignirilor lui Vasile
Baciu, l provoac pe George, antrennd un nou conflict, n aparen pentru
plata Iutarilor, n esen pentru mna Anei, Ia care ambii rvneau, dar din
motive diferite. Ion se casatoreste cu Ana, care se sinucide dupa ce naste
copilul, Petrisor. Ion continua drumul sau spre a o cuceri pe Florica si a
detine pamant. Punctul culminant al romanului este reprezentat de scena
srutrii pmntului, moment al existentei flcului n care cele dou
glasuri se confund. In deznodamant, Ion este omorat de George iar
pamanturile sale ajung in proprietatea bisericii.
In celalalt plan, cel al intelectualilor, e prezinta conflictual dintre preotul
Belciug si invatatorul Herdelea.
1. Incadrare:
Ion se incadreaza in categoria romanelor traditionale prin sursa de inspiratie, ca
si prin faptul ca lumea infatisata este omogena si coerenta.
a) Perioada:
Prima variant a romanului Ion dateaz din 1913, fiind intitulat
Zestrea i rmnnd la stadiu de proiect abandonat, dar reluat
ulterior n urma unei atente documentri. Imediat dup publicarea

variantei finale, n 1920, in perioada interbelica, romanul se bucur de

aprecierea criticii literare, reprezentnd prima creaie realist-obiectiv
de valoare din literatura romn si respectnd astfel un principiu de
baz enuntat de Eugen Lovinescu, anume sincronismul cu literatura
universal. Acesta surprinde aspectele esentiale ale satului romanesc in
acea perioada.
b) Tipologie:
Opera Ion este un roman, specie a genului epic in proza cu o actiune
complexa desfasurata pe mai multe planuri narrative, cu personaje
numeroase implicate in conflicte complexe. Astfel, Liviu Rebreanu
prezinta un analog al lumii reale, un roman care cuprinde satul in
esenta sa.
c) Curent:
Primul roman obiectiv de factura realista romanesc, Ion, zugraveste
veridic si obiectiv realitatea unei epoci. Prezinta numeroase
caracteristici care incadreaza opera in curentul realist: personajele
reprezinta tipologii umane, romanul isi imprima veridicitatea prin
tehnica mimesis, iar finalul este inchis.
d) Orientare tematica:
Tema sociala este prin excelenta una realista. Astfel, romanul are doua
mari teme strans legate, cea a rolului banilor in societate si cea a
iubirii. Cele doua teme sunt prezentate prin perceptia taranilor din
Ardeal, in special cea a lui Ion, tipologia taranului sarac in incercare de
evolutie.
Tema romanului este prezentarea problematicii pmntului, n
condiiile satului ardelean de la nceputul secolului al XX-lea, fiind
dublat de tema iubirii.
2. Doua secvente care sustin tema
a) Secventa sarutarii pamantului:
Primvar fiind, Ion merge mbrcat srbtorete s-i vad
pmnturile; acolo ncet, cucernic, fr s-i dea seama, i cobor
fruntea i-i lipi buzele cu voluptate de pmntul ud. i-n srutarea
aceasta grbit simi un fior rece, ameitor. Aceasta scena este
ilustrativa pentru tema sociala a operei, deoarece creeaza contextul in
care actiunea se desfasoara. Astfel, faptul ca Ion trateaza pamantul ca
pe o iubita ne explica importanta cruciala a acestui element in viata
personajului. Pentru oamenii satului Prislop, sa aiba pamant era o
posesiune in stricta legatura cu conditia ta umana, cu mandria si

caracterul tau ca om. Scena creioneaza societatea ca fiind una

denaturata, in care pamantul este factorul principal al vietii, centrul
linistii umane. Prin aceasta scena se trateaza conditia aproape
animalica a lui Ion in raport cu acest centru al vietii satesti.
b) Secventa nuntii:
La nunta lui Ion cu Ana, aceasta sta jos, posomorata si trista. In acelasi
timp, Ion danseaza cu Florica, femeie pe care o considera idealul sau
de feminitate. Scena este ilustrativa pentru tema iubirii, deoarece Ana
si Florica, doua personaje opuse, complementare, care reprezinta
pentru Ion idealul averii respective idealul iubirii, se afla in acelasi loc.
Astfel, dansand cu Florica, Ion realizeaza cat de mult o iubeste, iubire
care il va arde pana la sfarsitul romanului. Infatisat ca fiind nemilos,
fara pic de pasare fata de Ana, care era singura la propria nunta, Ion
doreste sa aiba si iubire si avere, iar scena reprezinta realizarea sa ca
nu le poate avea pe amandoua.
3. 4 elemente de compozitie/ structura
a) Naratiunea:
Fiind un roman obiectiv, naratiunea este facuta la persoana aIIIa la
timpul imperfect. Naratorul este omniscient si omniprezent, acesta
pastrand distanta fata de personajele sau faptele savarsite in roman.
Astfel, autenticitatea se creeaza prin vasta acumulare de detalii, iar
efectul asupra cititorului este unul de perfecta iluzie a vietii. Modurile
de expunere folosite indeplinesc o serie de functii epice in discursul
narativ. Descrierea initiala are, pe langa rolul obisnuit de fixare a
coordonatelor spatiale si temporale, functie simbolica de anticipare.
Descrierea in opera are functia de a evidentia elemente culturale ale
satului ardelenesc din sec XX. Dialogul sustine veridicitatea si
centrarea epica.
b) Conflicte:
Conflictul central al operei este lupta pentru pamant. Conflictul exterior,
social, ntre Ion al Glanetaului i Vasile Baciu, este dublat de conflictul
interior, ntre glasul pmntului i glasul iubirii. Un alt conflict important
este cel dintre Ion si George, pentru Ana si mai apoi Florica. Pe planul
intelectualitatii, opera surprinde sentimentul nationalist pe care romanii
din Transilvania il resimt in perioada stapanirii maghiare, sentiment care
ia forma conflictului dintre romani si autoritatile maghiare.

c) Incipit:
Incipitul operei fixeaza indicii spatiali prin descrierea drumului spre
satul Pripas. Tehnica detaliului confera verosimilitate descrierii prin
surprinderea unor detalii cu functie simbolica. Un astfel de detaliu este
chiar drumul, reprezentare simbolica a existentei, a destinului ce se
deruleaza impasibil. Acesta permite patrunderea in universal fictional,
iar crucea surprinsa intr-o stare deplorabila anticipeaza instrainarea
satenilor de sacralitate si deznodamantul tragic al protagonistului.
Final:
Prezinta adunarea personajelor la sfintirea noii biserici cladite de
preotul Belciug din banii lui Ion. Aceasta biserica arata purificarea
spatiului. Apoi, finalul devine simetric cu incipitul, prin prezentarea
drumul parcurs de familia Herdelea spre iesirea din sat. Atat incipitul
cat si finalul se petrec vara, intr-o zi de duminca, pe timp de
sarbatoare. Finalul are caracter inchis, conflictul fiind solutionat prin
moartea protagonistului.
d) Timp:
Timpul este redat cu exactitate in roman, oferind verosimilitate. Astfel,
actiunea romanului este fixate restrictiva timp de doi ani, incepand
vara intr-o duminica si terminandu-se tot vara si tot duminica. Atfel,
timpul devine relevant pentru caracterul monografic al romanului, care
fixeaza aspectele vietii de la inceputul secolului XX. In roman,
incadrarea in timp se face in raport cu sarbatori sau evenimente
relevante ale universului satesc.
Spatiu:
Spatiul este si el un element relevant, setat cu mare exactitate in
expozitiune. Astfel, actiunea are loc in satul Pripas din zona
Armandiei. Exactitatea acestui spatiu ofera credibilitate romanului.
Mai mult, spatiul explica conflictual secundar al operei, cel din planul
intelectualilor, respective conflictual intre romani si maghiari.
4. Opinia:
Romanul recompune monografic imaginea satului romanesc din zona
Ardealului la inceputul secolului XX. In primul rand, acesta infatiseaza
personaje tipice in situatii tipice, prezentandu-se viata taranimii si
intelectualitatii. In al doilea rand, satul este aratat in momentele sale
specifice, cu toate traditiile si obiceiurile: nunta, moartea, botezul, hora

fiind toate elemente semnififcative ale traditiilor autohone. Un roman de

exceptie, se detaseaza prin prezenta unei riguroase obiectivitati si prin
raceala observatiei, constituind icoana vietii romanesti.
I.

Caracterizarea lui Ion

Introducere:
Ion, personajul principal al operei cu acelasi nume scrisa de Liviu
Rebreanu este un personaj exponential pentru societatea taraneasca de la
inceputul secolului XX. Astfel, acesta este un peronaj complex, realizat
prin tehnica perspectivelor multiple.
1. Prezentarea statutului personajului in raport cu conflictele operei
a) Statut social :
Prezentat in incipitul operei ca fiind sarac, fara posesiuni pamantesti,
acesta este in continua dorinta de imbogatire. Statutul lui social
evolueaza intai prin casatorie, apoi prin furt. Desi ajunge la finalul
operei sa aiba statutul social dorit, acesta tot nu il multumeste pe
deplin.
b) Psihologic:
Din punct de vedere psihologic, Ion se degradeaza pe parcursul operei.
Daca in incipit era prezentat ca fiind silitor, istet si cuminte, acesta
evolueaza intr-o adevarata bruta. Ajunge sa fie calaul moral al Anei,
este nepasator si lacom, crud si violent.
c) Moral:
Ion nu poseda un cod moral. Acesta nu are limite, fiind dispus sa
recurga la orice mijloace spre a isi atinge scopurile. Cand doreste
pamant, acesta este dispus sa isi sacrifice iubirea si sa se casatoreasca
din interes, este dispus sa fure, sa minta si sa insele. Apoi, cand doreste
sa isi implineasca dragostea pentru Florica nu tine cont de George.
Astfel, romanul urmareste degradarea sa morala, iar moartea este
pedeapsa pe care o primeste pentru incalcarea cutumei morale a
satului.
2. 4 elemente de compozitie/ structura
a) Caracterizarea lui Ion:

Portretul lui Ion este alcatuit pe baza perspectivelor multiple, astfel

incat acesta este un personaj complex, vazut diferit de fiecare personaj
al operei. In mod direct, naratorul ii face portretul fizic si psihic. La
acesta se adauga perspectiva fiecarui personaj: doamna Herdelea il
crede cumsecade, preotul Belciug il numeste un stricat, Vasile Baciu il
considera un sarantoc si un hot. Ion e caracterizat indirect: prin gesturi,
este lacom (la nunta se uita cat s-a strans, fura etc), prin fapte acesta se
dovedeste impulsiv (bataia cu George), viclean (seducerea Anei) si
adulterin (relatia cu Florica). Ion este un personaj viabil datorita
complexitatii sale.
e) Incipit:
Incipitul operei fixeaza indicii spatiali prin descrierea drumului spre
satul Pripas. Tehnica detaliului confera verosimilitate descrierii prin
surprinderea unor detalii cu functie simbolica. Un astfel de detaliu este
chiar drumul, reprezentare simbolica a existentei, a destinului ce se
deruleaza impasibil. Acesta permite patrunderea in universal fictional,
iar crucea surprinsa intr-o stare deplorabila anticipeaza instrainarea
satenilor de sacralitate si deznodamantul tragic al protagonistului.
Final:
Prezinta adunarea personajelor la sfintirea noii biserici cladite de
preotul Belciug din banii lui Ion. Aceasta biserica arata purificarea
spatiului. Apoi, finalul devine simetric cu incipitul, prin prezentarea
drumul parcurs de familia Herdelea spre iesirea din sat. Atat incipitul
cat si finalul se petrec vara, intr-o zi de duminca, pe timp de
sarbatoare. Finalul are caracter inchis, conflictul fiind solutionat prin
moartea protagonistului.
f) Timp:
Timpul este redat cu exactitate in roman, oferind verosimilitate. Astfel,
actiunea romanului este fixate restrictiva timp de doi ani, incepand
vara intr-o duminica si terminandu-se tot vara si tot duminica. Atfel,
timpul devine relevant pentru caracterul monografic al romanului, care
fixeaza aspectele vietii de la inceputul secolului XX. In roman,
incadrarea in timp se face in raport cu sarbatori sau evenimente
relevante ale universului satesc.
Spatiu:
Spatiul este si el un element relevant, setat cu mare exactitate in
expozitiune. Astfel, actiunea are loc in satul Pripas din zona
Armandiei. Exactitatea acestui spatiu ofera credibilitate romanului.

Mai mult, spatiul explica conflictual secundar al operei, cel din planul
intelectualilor, respective conflictual intre romani si maghiari.

b) Naratiunea:
Fiind un roman obiectiv, naratiunea este facuta la persoana aIIIa la
timpul imperfect. Naratorul este omniscient si omniprezent, acesta
pastrand distanta fata de personajele sau faptele savarsite in roman.
Astfel, autenticitatea se creeaza prin vasta acumulare de detalii, iar
efectul asupra cititorului este unul de perfecta iluzie a vietii. Modurile
de expunere folosite indeplinesc o serie de functii epice in discursul
narativ. Descrierea initiala are, pe langa rolul obisnuit de fixare a
coordonatelor spatiale si temporale, functie simbolica de anticipare.
Descrierea in opera are functia de a evidentia elemente culturale ale
satului ardelenesc din sec XX. Dialogul sustine veridicitatea si
centrarea epica.
3. Doua secvente care sustin constructia personajului
a) Secventa sarutarii pamantului:
Primvar fiind, Ion merge mbrcat srbtorete s-i vad
pmnturile; acolo ncet, cucernic, fr s-i dea seama, i cobor
fruntea i-i lipi buzele cu voluptate de pmntul ud. i-n srutarea
aceasta grbit simi un fior rece, ameitor. Aceasta scena este
ilustrativa pentru tema sociala a operei, deoarece creeaza contextul in
care actiunea se desfasoara. Astfel, faptul ca Ion trateaza pamantul ca
pe o iubita ne explica importanta cruciala a acestui element in viata
personajului. Pentru oamenii satului Prislop, sa aiba pamant era o
posesiune in stricta legatura cu conditia ta umana, cu mandria si
caracterul tau ca om. Scena creioneaza societatea ca fiind una
denaturata, in care pamantul este factorul principal al vietii, centrul
linistii umane. Prin aceasta scena se trateaza conditia aproape
animalica a lui Ion in raport cu acest centru al vietii satesti.
b) Secventa mortii lui Ion:
Ion este omorat cu o sapa de catre George, care ulterior este arestat.
Singurul personaj care sufera in urma acestor tragedii este Florica,
restul satenilor considerand ca a primit soarta pe care o merita. Preotul

Belciug primeste toti banii lui Ion, din care cladeste o noua biserica in
sat. Aceasta scena arata destinul tragic al lui Ion, care este pedepsit
pentru incalcarea normelor morale ale satului. Chiar si in ultima clipa,
obsesia lui Ion pentru pamant este redata prin gandul sau ca a muncit
pentru nimic.
4. Opinie:
In concluzie,Ion este tipul arivistului,un om fara caracter,ce este capabil de
orice fapta pentru a domandi pamantul mult iubit. Dup prerea mea, Ion este
un personaj memorabil, creand imaginea sintetica a relatiei dintre taran si
pamant.

II.

Relatia dintre Ion si Ana

Introducere:
Relatia dintre Ion, personajul principal al operei cu acelasi nume scrisa de
catre Liviu Rebreanu, si Ana, este o relatie ilustrativa pentru societatea
taranimii secolului XX. Aceasta relatie, lipsita de dragoste, intruchipeaza
degradarea morala a societatii in urma incercarii de a obtine ascensiune
sociala.
1. Prezentarea statutului personajului in raport cu conflictele operei
Personajul Ion:
a) Statut social :

Prezentat in incipitul operei ca fiind sarac, fara posesiuni pamantesti,

acesta este in continua dorinta de imbogatire. Statutul lui social
evolueaza intai prin casatorie, apoi prin furt. Desi ajunge la finalul
operei sa aiba statutul social droit, acesta nu il multumeste pe deplin.
b) Psihologic:
Din punct de vedere psihologic, Ion se degradeaza pe parcursul operei.
Daca in incipit era prezentat ca fiind silitor, istet si cuminte, acesta
evolueaza intr-o adevarata bruta. Ajunge sa fie calaul moral al Anei,
este nepasator si lacom, crud si violent.
c) Moral:
Ion nu poseda un cod moral. Acesta nu are limite, fiind dispus sa
recurga la orice mijloace spre a isi atinge scopurile. Cand doreste
pamant, acesta este dispus sa isi sacrifice iubirea sis a se casatoreasca
din interes, este dispus sa fure, sa minta si sa insele. Apoi, cand doreste
sa isi implineasca dragostea pentru Florica nu tine cont de George.
Astfel, romanul urmareste degradarea sa morala, iar moarte este
pedeapsa pe care o primeste pentru incalcarea cutumei morale a
satului.
Personajul Ana:
a) Statut social:
Ana este prezentata chiar din incipit ca fiind fata bogata dar urata,
doua trasaturi care vor ramane definitorii pentru aceasta pe tot
parcursul operei. Statutul ei social nu se schimba.
b) Psihologic:
Din punct de vedere psihologic, Ana evolueaza pe parcursul operei.
Daca la inceput este inocenta si crede in iubirea adevarata, la nunta
realizeaza ca ea este doar un instrument pentru Ion, care ii poate
aduce asceniunea sociala mult dorita.
c) Moral:
Din punct de vedre moral, Ana este construita pe baza antitezei cu Ion.
Daca acesta este violent si impulsiv, ea este blanda si cugetata. Ana
accepta un compromis, fiind in constanta cautare a fericirii. Nevoia sa
de afectiune, care nu e indeplinita nici de Ion, nici de tatal ei, o
impinge spre a iesi din tiparele femeii traditionale, acceptand o relatie
cu Ion inaintea nuntii.
2. Doua secvente care sustin constructia relatiei
a) Secventa horei

Hora, secventa operei in care sunt introduse personajele, cristalizeaza

de asemenea inceputul relatiei dintre Ion si Ana. Ion, vazand in Ana o
modalitate de a intra in posesia pamantului pe care si-l dorea atat de
mult, incearca sa o seduca. Astfel, la inceputul relatiei, Ion este tandru,
iubitor, creeand pentru Ana o iluzie catre o viata fericita. Aceasta scena
ilustreaza viclenia cu care Ion o foloseste pe Ana, cat si destinul tragic
al acesteia, care voia doar sa fie fericita si sa aiba parte de afectiune.
b) Secventa mortii Anei:
In finalul operei, Ion nu vorbeste cu Ana luni intregi, este violent si
crud cu aceasta. Astfel, vazand un om care se sinucide ,dorinta de
moarte se infiripa in sufletul Anei ca singura alternativa spre eliberare.
Naratorul povesteste amanuntit gesturile Anei inainte sa se spanzure.
Dupa moartea acesteia, Ion nu simte niciun regret, ba mai mult, acesta
se simte eliberat, deoarece drumul sau catre Florica este mult mai usor.
Scena ilustreaza destinul tragic al Anei, impinsa la acest gest chiar de
catre Ion, care nu ii asigura nici o farama de umanitate. Acesta ramane
rece, neschimbat de relatia cu Ana, devenind calaul sau moral.
3. 4 elemente de compozitie/ structura
a) Caracterizarea Anei:
Inca din incipitul romanului, prin caracterizare directa, naratorul ii
creeaza Anei un portret tragic, aceasta avand o intiparire de
suferinte. La acest portret se adauga, tot prin caracterizare directa,
viziunea lui Ion, care o numeste slabuta si uratica. Aceasta este
caracterizata in mod indirect de propriile fapte, care o arata ca fiind
resemnata, alegand moartea ca singura solutie catre eliberare. Din
relatia cu Ion aceasta este creionata ca fiind rabdatoare si blanda,
sperand constant ca reprezinta pentru acesta mai mult decat zestrea
asociata.
b) Caracterizarea lui Ion:
Portretul lui Ion este alcatuit pe baza perspectivelor multiple, astfel
incat acesta este un personaj complex, vazut diferit de fiecare persona
al operei. In mod direct, naratorul ii face portretul fizic si psihic. La
acesta se adauga perspectiva fiecarui personaj: doamna Herdelea il
crede cumsecade, preotul Belciug il numeste un stricat, Vasile Baciu il
considera un sarantoc si un hot. La aceste perspective se adauga
caracterizarea indirecta. Prin gesturi, Ion este lacom (la nunta se uita
cat s-a strans, fura etc). Prin fapte acesta se dovedeste impulsiv (bataia

cu George), viclean (seducerea Anei) si adulterin (relatia cu Florica).

Ion este un personaj viabil datorita complexitatii sale.
g) Incipit:
Incipitul operei fixeaza indicii spatiali prin descrierea drumului spre
satul Pripas. Tehnica detaliului confera verosimilitate descrierii prin
surprinderea unor detalii cu functie simbolica. Un astfel de detaliu este
chiar drumul, reprezentare simbolica a existentei, a destinului ce se
deruleaza impasibil. Acesta permite patrunderea in universal fictional,
iar crucea surprinsa intr-o stare deplorabila anticipeaza instrainarea
satenilor de sacralitate si deznodamantul tragic al protagonistului.
Final:
Prezinta adunarea personajelor la sfintirea noii biserici cladite de
preotul Belciug din banii lui Ion. Aceasta biserica arata purificarea
spatiului. Apoi, finalul devine simetric cu incipitul, prin prezentarea
drumul parcurs de familia Herdelea spre iesirea din sat. Atat incipitul
cat si finalul se petrec vara, intr-o zi de duminca, pe timp de
sarbatoare. Finalul are caracter inchis, conflictul fiind solutionat prin
moartea protagonistului.
h) Timp:
Timpul este redat cu exactitate in roman, oferind verosimilitate. Astfel,
actiunea romanului este fixate restrictiva timp de doi ani, incepand
vara intr-o duminica si terminandu-se tot vara si tot duminica. Atfel,
timpul devine relevant pentru caracterul monografic al romanului, care
fixeaza aspectele vietii de la inceputul secolului XX. In roman,
incadrarea in timp se face in raport cu sarbatori sau evenimente
relevante ale universului satesc.
Spatiu:
Spatiul este si el un element relevant, setat cu mare exactitate in
expozitiune. Astfel, actiunea are loc in satul Pripas din zona
Armandiei. Exactitatea acestui spatiu ofera credibilitate romanului.
Mai mult, spatiul explica conflictual secundar al operei, cel din planul
intelectualilor, respective conflictual intre romani si maghiari.
4. Opinie:
In relatia lui Ion cu Ana, harnicia, inteligenta si statornicia acestuia se
preschimva in viclenie, bestialitate si lipsa de scrupule. O relatie de abuz
construita antitetic, Ion o foloseste pe Ana inca de la inceput. Acesta nu se

simte niciodata recunoscator, ci doar continua sa o abuzeze pana ii devine

calau, o impinge spre a alege moartea.
In concluzie, din cauza faptului ca Ion o foloseste pe Ana pe post de unealta
pentru a deveni bogat, putem spune ca tema operei conditia taranului fara
pamanat- se reflecta prin relatia dintre Ion si Ana. Astfel, relatia celor doi este
una tipica acelelor vremuri, bazata pe interes, Ion facand tot ce ii sta in putinta
pentru a-si indeplini scopul, chiar daca mijloacele sunt condamnabile.