Povestea lui Harap-Alb

de Ion Creangă
-basm cult-
Ion Creangă este unul dintre clasicii literaturii române alături de Mihai Eminescu, Ioan Slavici
și Ion Luca Caragiale.
Basmul “Povestea lui Harap-Alb” a apărut la 1 august 1877 în revista “Convorbiri literare” și a
fost publicat în același an în ziarul “Timpul”.
Basmul cult este specie a genului epic în proză cu numeroase personaje recrutate atât din
lumea reală cât și din cea fantastică care prezintă confruntarea dintre bine și rău soluționată
într-un final fericit.
Indicii spațio-temporali sunt vagi, acțiunea fiind plasată în generalitate. Elementul fabulos se
împletește în sfera firescului,aparține realității. Forma cultă a speciei literare constă în
reorganizarea elementelor populare sau completarea lor de către prozator care imprimă
textului un caracter literar și un stil personal.
Tema basmului o reprezintă confruntare binelui cu răul. Pe parcursul a acestei confruntări
eroul central își formează maturitatea ceea ce conferă scrierii caracterul de bildungsroman
(scriere a formării).
O primă secvență semnificativă pentru temă o reprezintă episodul supunerii prin vicleșug.
Profitând de naivitatea tânărului, Spînul îl închide într-o fântână și fura identitatea.
O altă secvență semnificativă pentru temă o reprezintă demascarea răufăcătorul din finalul
basmului. Harap-Alb își recapătă identitatea și devine împărat. Calul îl omoară pe Spîn
aruncându-l din înaltul cerului.
Titlul basmului prin substantivul “Povestea” enunță specia literară. Numele protagonistului
apare încă din titlu și este realizat pe baza unui oximoron: acesta sugerează dubla personalitate
a protagonistului cea de slugă și cea de fiu de crai.
Perspectiva narativă fiind obiectivă, acțiunea este relatată la persoana a III-a.
Formula inițială “Amu căci era odată...” are rolul de a transpune cititorul în lumea basmului,
formula mediană are rolul de a menține atenția cititorului și formula finală scoate cititorilor din
ficțiune spre realitate.
În ,,Povestea lui Harap-Alb”, tema este dezvoltată pe motivele specifice lumii basmului
popular: motivul împăratul fără urmași (Împăratul Verde), motivul superiorității mezinului
(Harap-Alb), motivul podului (trecerea în alt orizont existențial), motivul călătoriei inițiatice,
motivul inversării rolurilor, motivul probelor ( proba milei, proba curajului, probele Spânului,
probele Împăratului Roșu, proba fetei ), motivul recompensării eroului, motivul căsătoriei.
Se remarcă oralitatea stilului prin care autorul lasă impresia adresării în fața unui public vast.
Unicitatea stilului se constituie prin utilizarea ironie, a umorului, a expresiilor populare și a
proverbele: “La plăcinte înainte, la război înapoi”.
În concluzie, scrierile lui Ion Creangă urmărește personajul central în cele trei etape ale
formării sale de la copilărie la maturitate fiind un bildungsroman.