Tema si viziunea in “Povestea lui Harap-Alb”

Ion Creangă este unul dintre marii clasici ai literaturii române. El a fost un
scriitor, dascăl și diacon român. Figură principală a literaturii române din secolul al
XIX-lea, este cunoscut pentru autobiografia Amintiri din copilărie, precum și
pentru nuvelele și povestirile sale.
Opera "Povestea lui Harap-Alb" este un basm cult, apărut în revista
Convorbiri literare, la 1 august 1877, apoi a fost publicat în același an în ziarul
"Timpul" de către Mihai Eminescu
Pornind de la modelul folcloric, autorul reactualizează teme de circulație
universală trecându-le prin filtrul propriei viziuni. Astfel, pe lângă trăsăturile
speciei (conflictul dintre bine și rău, încheiat cu victoria
binelui, schema și formulele tipice, etc.) apar şi elemente de noutate ce oferă
textului caracter de operă cultă: umanizarea fantasticului, artă narativă, umorul și
oralitatea. Originalitatea lui Ion Creangă se regăsește la toate nivelurile textului,
vizând atât elementele de conținut.
În primul rând, autorul se dovedește inovator la nivel tematic peste tema
tradițională- lupta dintre bine și rău, încheiata cu victoria binelui. Creangă
suprapune și tema inițierii, a destinului, conferind astfel operei caracter de român
al formării (bildungsroman). Dincolo de eternă luptă bine-rău, tema basmului
vizează condiția eroului care înainte de a deveni împărat trebuie să cunoască și
statutul de slugă, tocmai pentru a învață să-și înțeleagă supușii și să-și exercite
responsabil puterea.
În al doilea rând, viziunea asupra lumii este pusă în lumină prin elemente de
structura și compoziție. La nivel structural, basmul respectă tiparul narativ al celor
populare. Situația inițială de echilibru este anunțată prin existența celor doi frați:
craiul și împăratul Verde, care trăiesc departe unul de altul. Dezechilibrul este
generat de lipsa unui moștenitor la tronul împăratului Verde (care are doar fete), iar
călătoria are scopul de a reface echilibrul. Aici, Creangă inovează tema călătoriei
prin tehnica ramificației, drumul devenind din ce în ce mai complicat.
O distincție dintre basmul popular și cel cult se face și la nivelul formulelor
tipice. De exemplu, formula de la început „Amu... cică era odată" este vizibil
inovată. La fel, formula finală conține o comparație dintre lumea basmului și cea
reală, în care există stratificare socială : „iară pe la noi, cine are bani, bea și
mănâncă, iar cine nu, se uită și rabdă. Personajele operei sunt construite într-o
manieră realistă, fiind victime ale umanizării fantasticului, procedeu implementat
de Creangă în opera sa. Personajul principal, în jurul căruia are loc acțiunea, este
Harap-Alb. El este uman din toate punctele de vedere, fapt dovedit mai ales în
scenă fântânii. Antagonistul principal al basmului este Spânul, care va fi omorât în
final de către cal. De asemenea, apar și personaje ajutătoare care îl vor ajută pe
protagonist.
Tema basmului este concentrată în numele personajului și implicit în titlu.
Numele este alcătuit din 2 cuvinte unite: „harap" și „alb", nume care are o structură
oximoronică și reprezintă tema basmului: lupta dintre bine (alb) și rău (harap
trimițând la culoarea negru).
În concluzie, Ion Creangă exprimă o viziune profund inovatoare. Plecând de
la modelul popular, el creează o operă cultă de valoare incontestabilă.