Povestea lui Harap-Alb

De Ion Creangă

Redactează un eseu în care să prezinți tema și viziunea despre lume într-un basm cult.

În realizarea eseului vei avea în vedere următaorele repere:

R1 – evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului în

curentul literar, într-o perioadă sau într-o orientare tematică;

R2 – comentarea a două secvențe semnificative pentru tema și viziunea despre lume;

R3 – prezentarea a două elemente de compoziție și limbaj (de exemplu: temă,motiv

literar, elemente de prozodie, relații de simetrie/opoziție, arii semantice, etc.)

Basmul cult este specia geniului epic, în proză, de întindere medie, cu o acțiune
desfășurată pe un singur plan narativ, cu un număr mare de personaje, reprezentând valori
morale și în care este prezentă lupta dintre bine și rău.

Reprezentant de seamă al generației de scriitori a-i secolului al nouăsprezecelea, alături

de Ioan Slavici, I. L. Caragiale, și Mihai Eminescu, Ion Creangă este cunoscut în literature
română atât prin Amintiri din copilărie cât și prin poveștile și povestirile sale. Una dintre cele
mai importante opere ale sale rămâne basmul Povestea lui Harap-Alb. Acesta a fost publicat în
anul 1877 în revista Convorbiri literare și este un basm cult reprezentativ pentru creația
autorului și pentru evoluția ulterioară a prozei românești.

Povestea lui Harap-Alb este un basm cult de Ion Creangă, care reprezintă o sinteză de
motive epice cu o circulaţie foarte largă. Respectând tiparul basmului, textul începe cu o
formulă introductivă: Amu cică era odată, care avertizează cititorul asupra intrării într-o lume
a poveştii. Spre deosebire de basmele populare, unde formula introductivă este compusă din trei
termeni, unul care atestă o existenţă, a fost odată, altul care o neagă ca niciodată şi, cel din
urmă, format dintr-o serie de complemente circumstanţiale de timp care induc fantasticul. Tema
operei, pe lângă cea specifică acestei specii literare, şi anume a luptei dintre bine şi rău, este cea
a maturizării mezinului craiului, vizibilă încă din titlu. La nivel morfologic, titlul este constituit
din substantivul comun Povestea, articularea acestuia aratând singurlaritatea istorisirii, atribuită
în continuare prin utilizarea substantivului propriu, lui Harap-Alb. Povestea prezintă pe
parcursul său evoluţia personajului principal din ipostaza de tânăr neiniţiat în cea de împărat.
Denumirea de Harap-Alb provine dintr-un oximoron, harap însemnând slugă de culoare neagră,
iar alb simbolizând o culoare ce sugerează caracterul nobil, astfel subliniind astfel ironia în
momentul în care crăişorul devine supusul Spânului si primeşte acest apelativ din partea noului
stăpân. Viziunea despre lume a povestitorului susţine faptul că omul de soi bun îşi atinge
obiectivele, scopurile stabilite de divinitate, cu ajutorul semenilor, dar mai ales datorită
virtuţilor morale: generozitate, onoare, simţul datoriei, respect. Acţiunea basmului este relatată
prin prisma unei perspective narative obiective, însoţită de o viziune dindărăt, de către un
narator omniscient şi omniprezent, a cărui obiectivitate este contestabilă întrucât există
numeroase intervenţii şi comentarii pe parcursul relatării, caracterizate prin umor şi oralitate.

Conflictul aparţine tot universului basmului, fiind unul de natură exterioară, între forţele
binelui şi cele ale răului, avându-i ca exponenţi pe Harap-Alb şi Spân, antrenaţi pe tot parcursul
operei în diverse întâmplări ce duc în final la biruinţa celui devenit împărat.

Un prim episod ilustrativ pentru textul narativ este cel al coborârii fiului de Crai în
fântâna- simbol ambivalent al vieții și al morții. Convins să se lase însoțit de Spân la primul
obstacol greu de trecut , pădurea labirint este un loc unde i se închide calea și încep a i se
încurca cărările, fiul de crai cade în capcana Spânului. Notația naratorului evidențiază diferența
între cele două personaje: Fiul craiului, boboc în felul său la trebi de aieste, se potrivește
Spânului…. Dacă Spânul are o îndelungă experiență în exploatarea slăbiciunilor celorlalți , fiul
de crai, protejat până atunci la casa părintească, ignoră răul. Schimbarea identității înseamnă, de
fapt, începutul inițierii sale, iar numele oximoronic dobândit oglindește noblețea sufletească a
slugii, contrastul între esență și aparență. Jurământul pe ascuțișul sabiei ce este simbol heraldic
cavaleresc- închide inițierea în limitele sacrului. La ieșirea din fântână, Harap-Alb va fi nevoit
să înfrunte sarcinile dificile ale unei noi etape existențiale .

Un alt episod ilustrativ este cel final, în care are loc pedepsirea răufăcătorului și
restabilirea echilibrului. Harap-Alb a traversat etapele inițierii, a devenit îndurător și tolerant, a
învățat prudența, răbdarea, valoarea ajutorului, a învățat să ocolească vicleșugurile. Deși este o
încercare dificilă, duce Spânului pe fata împăratului Roș și își respectă până la sfârșit cuvântul
dat. Spânul urzește planuri de răzbunare și icnește în sine. Deconspirat, retează capul lui
HarapAlb, dar este aruncat de cal din înaltul cerului și ucis. Harap-Alb, înviat de apa vie și apa
moartă a fetei împăratului Roș, este pregătit să conducă împărăția. Spânul spusese verișoarelor
sale: Hei, dragele mele vere…d-voastră încă nu știți ce-i pe lume. Dacă dobitoacele n-ar fi fost
înfrânate, de demult ar fi sfâșiat pe om. Filozofia sa de viață este infirmată. Harap-Alb
dovedește milă și prietenie față de cel lipsit. Triumful moral al binelui reface ordinea și firescul
lumii, într-o concluzie în final pozitivistă a autorului.
În structura creaţiei epice se poate identifica o simetrie între incipit şi final, realizată
prin formule caracteristice speciei literare, acestea delimitând spaţiul fantastic Amu cică era
odată într-o țară - Şi a ținut veselia ani întregi, și acum mai ține încă. Întâmplările relatate se
desfăşoară ordonat, logic, prin înlănţuirea episoadelor. Există trei planuri narative ce corespund
celor trei etape din evoluţia personajului eponim. Astfel, un prim plan narativ este cel de la
curtea craiului în care acesta este doar un tânăr lipsit de experienţă, al doilea este reprezentativ
pentru încercările la care este supus la curtea lui Verde Împărat, aflându-se sub controlul
Spânului, în vreme ce în al treilea, tânărul, ajutat de creaturile fantastice, se căsătoreşte cu
domniţa. Ca în orice opera narativă, acţiunea este împărţită pe momentele subiectului ce
corespund unui tipar narativ. Expoziţiunea, situaţia inițială de echilibru, prezintă familia
Craiului, alcătuită din tatăl şi cei trei fii. Sunt precizate şi reperele spaţio-temporale, ambigue.
Intriga sau factorul perturbator, momentul ce determină un dezechilibru şi declanşează
următorul moment important, desfăşurarea acţiunii, este reprezentată de primirea unei scrisori
de la fratele Craiului, Verde Împărat, care, aflându-se într-o stare precară de sănătate, cere să-I
fie trimis unul dintre feciori pentru a-i lua locul.

În concluzie, Povestea lui Harap-Alb de Ion Creangă este un basm cult întrucât prezintă
caracteristicile definitorii ale acestei specii, concentrându-se pe tema luptei dintre bine şi rău,
din care biruitor este binele,și mai ales pe cea a maturizării eroului, prezentând totodată
formule, simboluri şi motive specifice.