Povestea lui Harap-Alb

de Ion Creangă
-basm cult-
-caracterizarea personajului-
Ion Creangă este unul dintre clasicii literaturii române alături de Mihai Eminescu, Ioan Slavici
și Ion Luca Caragiale.
Basmul “Povestea lui Harap-Alb” a apărut la 1 august 1877 în revista “Convorbiri literare” și a
fost publicat în același an în ziarul “Timpul”.
Harap-Alb este protagonistul basmului, fiu de crai. El întruchipează binele, este lipsit de
însușiri supranaturale. Este urmărit pe parcursul devenirii sale remarcându-se prin calități pe
care are ocazia de a dovedii de-a lungul întregii scrieri. Este urmărit în cele trei etape: fiul de
crai, sluga Spânului și împărat.
La început el este fiul cel mic crescut în umbra fraților, dar care are ocazia de a își dovedi
superioritatea. El nu are puteri supranaturale, este o fire sensibilă fapt dovedit atunci când
plânge pentru frații mai mari care nu au trecut proba podului și și-au dezamăgit tatăl.
Sensibilitatea este dublată de o ambiție imensă și mult curaj, deși ceilalți nu aveau așteptări de
la el, se oferă să își ajute familia și trece proba plecării în călătorie. Prima probă a formării sale
se adresează sufletului: milostenia(generos) când o bătrână îl roagă să o ajute, el nu ezită
dovedind în același timp bunătate în întâlnirea cu Sfânta Duminică în căutarea palatului.
Proba din dreptul podului, loc simbolic de trecere către o altă etapă este depășită cu vitejie,
aici el se desparte de protecția oferită de familie și pășește către maturitate.
Întâlnirea cu Spînul are drept consecință pierderea propriei identități și surprinde lipsa de
experiență a tânărului. Noul său nume dat de către Spîn este construit pe baza unui oximoron.
Loialitatea fiului de crai îl face să nu-și trădeze identitatea nici în fața celei pe care o iubește,
fata Împăratului Roșu.
Eroul central este de asemenea o fire sociabilă el reușește să își facă prieteni loiali. Cele cinci
personaje fabuloase sunt gata să îl însoțească și să îl ajute oricând. Pentru vrednicia lui eroul
primește la final răsplata cuvenită: nunta și împărăția.
Din punct de vedere al modalităților de caracterizare se remarcă în primul rând
caracterizarea directă făcută în primul rând de către autor și celelalte personaje: “boboc în felul
său”, “slab de înger”.
Din punct de vedere al caracterizării indirecte frumusețea spirituală și optimismul sunt
evidente în fiecare moment al scrierii.
Titlul basmului prin substantivul “Povestea” enunță specia literară. Numele protagonistului
apare încă din titlu și este realizat pe baza unui oximoron: acesta sugerează dubla personalitate
a protagonistului cea de slugă și cea de fiu de crai.
Perspectiva narativă fiind obiectivă, acțiunea este relatată la persoana a III-a.
 Formula inițială “Amu căci era odată...” are rolul de a transpune cititorul în lumea basmului,
formula mediană are rolul de a menține atenția cititorului și formula finală scoate cititorilor din
ficțiune spre realitate.
În concluzie, Harap-Alb este urmărit în cele trei etape: fiul de crai, sluga Spînului și împărat.