Luceafarul

Romantismul:

- Este o miscare artistica si literara aparuta la sfarsitul secolului al 18-lea

in Anglia si la inceputul secolului 19 in Franta, ca o reactie impotriva
clasicismului si a regulolor lui formale, care a preluat traditiile
nationale si populare, promovand culturi naturii, lirismului si libertatea
de expresie.

Mihai Eminescu:

- A fost poet, prozator si jurnalist roman, socotit de cititorii romani si de

critica literara drept cea mai importanta voce poetica din literatura
romana.

Luceafarul:

- Opera literara “Luceafarul” de Mihai Eminescu este o capodopera a

literaturii romane si a aparut in 1883 in Almanahul Romania Juna
din Viena, fiind apoi reprodus in revista Convorbiri Literare.
-
- Poemul este o alegorie pe tema geniului, dar si o meditatie asupra
conditiei umane duale (omul supus unui destin pe care tinde sa il
depaseasca)

- Aceasta reprezinta o meditatie asupra destinului geniului in lume,

vazut ca o fiinta solitara si nefericita, opusa omului comun.

- Poemul romantic se realizeaza prin amestecul genurilor (epic, liric si

dramatic) si al speciilor.
 - Viziunea romantica este data de tema, de relatia geniu-societate, de
structura, de alternarea planului terestru cu planul cosmin, de
antiteze, de motive literare (luceafarul, noaptea, visul), de imaginarul
poetic, de cosmogonii.

Muzicalitate: - 98 catrene, alcatuite din versuri de 7-8 silabe, ritm iambic

rima incrucisata.

Tema – problematica omului de geniu in raport cu lumea, iubirea si

cunoasterea.

Titlul – se refera la motivul central al textului “Luceafarul”, omul de geniu.

Compozitia poeziei:

- Opozitia planului cosmic si planul terestru

- 2 ipostaze ale cunoasterii: geniul si omul comun

Poemul are 98 de strofe care formeaza 4 tablouri si 2 planuri (terestru si

cosmic)

Simetrica compozitionala se realizeaza in cele 4 parti ale poemului astfel

- Partea 1: Planul cosmic si cel terestru interfereaza

- Partea 2: Planul terestru – iubirea dintre Catalin si Catalina
- Partea 3: Planul cosmic – calatoria lui Hyperion la Demiurg,
rugaciunea si raspunsul
- Partea 4: Planul cosmic si cel terestru interfereaza
Partea 1
Incipitul contine o formula specifica basmului care da o frumusete aparte
textului: “A fost odata ca-n povesti / A fost ca niciodata”

Iubirea celor doi naste lent din starea de contemplatie si visare, in cadru
nocturn, realizat prin motive romantice: luceafarul, marea, castelul, fereastra
oglinda.

Fata de imparat:

- Traieste intr-un castel la marginea marii

- Nu are nume
- Este unica (Ca Fecioara intre sfinti si luna intre stele)

Portretul acesteia, realizat prin superlativul absolut “o prea frumoasa

fata”, scoate in evidenta unicitatea fetei.

Fata contempla Luceafarul de la fereastra dinspre mare a castelului

Luceafarul:

- Privind spre “umbra negrului caste”, o indrageste pe fata si se lasa

coplesit de dor. Urmadn repetatia chemarii: “Cobori in jos, luceafar
bland, / Alunecand pe-o raza”.
- Luceafarul se va intrupa prima oara din cer si mare (in mod angelic),
iar a doua oara din soare si mare (in mod demonic).

Dragostea lor semnifica atractia contrariilor.

Luceafarul formuleaza diferenta care-I separa: “eu sunt muritor, / si tu esti

muritoare”.
Din iubire, accepta sacrificiul suprem cerut de fata – sa coboare la
conditia de muritor.

Partea 2
Are in centru iubirea dintre fata de imparat, numita acum Catalina si pajul
Catalin.

- El are curajul sa faca primul pas

- Reuseste sa o convinga pe fata sa renunte la dragostea ideala pentru
Luceafar si sa aleaga dragostea adevarata, omeneasca.
- Asemanarea numelor sugereaza apartenenta la aceeasi categorie: a
omului comun

Acum fata si-a pierdut unicitatea, intrand in categoria umana.

Catalina:

- E pamanteaza, muritoare
- Seamana cu Catalin “Te-ai potrivi cu mine”

Catalin:

- Portretul lui este realizat prin stilul sau popular si colucvial de vorbire,
in antiteza cu portretul Luceafarului.
- Are natura terestra: - copil de casa, paj, “baiat din flori de pripas”,
“guraliv si de nimic”
- Isi incearca norocul

Chiar daca accepta iubirea pamanteana, Catalina aspira inca la iubirea

ideala pentru Luceafar, fata intelegand insa incompatibilitatea dintre ei.
Partea 3
Luceafarul zboara in sensul invers creatiei, ajungand la inceputurile
universului.

In dialogul cu Demiurgul, Hyperion ii cere sa-l dezlege de nemurire pentru

a descifra taina iubirii absolute, in numele careia este gata de sacrificiu:

“Reia-mi al nemuririi nimb / si focul din privire, Si pentru toate da-mi in

schimb / O ora de iubire…”.

Demiurgul refuza cererea lui Hyperion si ii explica Luceafarului absurditatea

dorintei sale, prilej cu care este pusa in antiteza lumea nemuritorilor si cea a
muritorilor.

Luceafarul:

- A devenit Hyperion (HYPER-EON: pe deasupra mergatorul)

Demiurgul

- Reprezinta Creatorul Universului

Dialogul cu Demiurgul:

- Limbajul sententios (autoritar, care are legatura cu pedeapsa)

- Atmosfera este glaciala
- Demiurgul aude replicile lui Hyperion inainte ca acesta sa le mai
exprime, dovedint omniscienta Demiurgului.
- Demiurgul construieste o antiteza semnificativa muritor-nemoritor:
“Ei doar au stele cu noroc / Si prigoniri de soarte, / Noi nu avem nici
timp, nici loc, / Si nu cunoastem moarte”
Partea 4
Este construita simetric fata de prima parte, prin interferenta celor doua
planuri: terestru si cosmic.

Finalul celor doua povesti de dragoste este diferit:

- Fericit, pentru povestea celor 2 muritori

- Nefericit, Luceafarul ramanand singur ca orice “geniu nefericit”

Catalina:

- Are inca nostalgia iubirii astrala si-i adreseaza pentru a treia oara
chemarea, insa de data asta modificata “Norocu-mi lumineaza!”
- Chipul fetei devine chip de lut.

Luceafarul:

- Semnifica acum steaua norocului.

- Se izoleaza in nemurire si raceala.
- Intelege ca relatia om-geniu este incompatibila.
- Isi asuma eternitatea.

Concluzie:
Asadar, poemul “Luceafarul” de Mihai Eminescu este o sinteza a operei
poetice eminesciene, armonizand teme si motive romantice, atitudini
romantice, elemente de imaginar poetic si procedee artistice cultivate de
scriitor, devenind astfel una dintre cele mai cunoscute opere romantice
romanest.