Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
critici ca fiind cea mai reprezentativă poezie pentru opera lirică eminesciană deoarece aceasta
conţine întreaga plajă tematică a discursului liric eminescian precum şi ideologia romantică ce a
modulat gândirea, inclusiv filosofică a lui Eminescu.
jjjj
Ca specie literara, putem incadra textul drept poem, care este romantic prin amestecul
genurilor si al speciilor. Imaginarul poetic e de factura romantica. Iubirea se naste lent din starea de
visare, in cadru nocturn, realizat prin motive romantice: luceafarul, marea, castelul, fereastra,
oglinda, visul. Compozitia romantica se realizeaza prin opozitia planurilor cosmic si terestru si a doua
ipostaze ale cunoasterii, geniul si omul comun.
Titlul poemului, care este, de fapt, motivul central al textului “Luceafărul”, este văzut ca o
fiinţă solitară şi nefericită, opusă omului comun. Totodată, titlul uneşte două mituri, unul românesc,
al stelei călăuzitoare şi altul grecesc, al lui Hyperion, sugerând natura duală a personajului de tip
romantic.
Partea a intaia a poemului este o splendida poveste de iubire, imaginarul poetic e de factura
romantica. Iubirea se naste lent dintr-o stare de visare, in cadru nocturn, realizat din motive
romantice. Fata aspira spre absolut iar spiritul superior simte nevoia materialitatii.La chemarea fetei
”Cobori in jos luceafar bland/alunecand pe-o raza” Luceafarul se smulge din sfera sa pentru a se
intrupa, intr-un tanar ”un mort frumos cu ochii vii” .In aceasta ipostaza, Luceafarul are o frumusete
angelica, ”par de aur moale”. Cea de a doua intrupare, reda ipostaza demonica. Luceafarul vrea sa
eternizeze iubirea lor oferindu-i mai intai imparatia oceanului, apoi a cerului, insa fata il respinge si ii
cere sa devina muritor, iar Luceafarul accepta sacrificiul ”Tu-mi ceri chiar nemurirea mea/In schimb
pe-o sarutare”.
In partea a doua, idila dintre fata de imparat, Catalina, si pajul, Catalin, infatiseaza usurinta
cu care se stabileste legatura sentimentala intre doi oameni din planul terestru. Asemanarea
numelor sugereaza faptul ca ambii tineri fac parte din aceeasi categorie, adica a omului comun.
Portretul lui
Catalin este realizat in antiteza cu cel al Luceafarului, Catalin reprezinta mediocritatea pamanteana
”Baiat din flori si de pripas”.
Partea a treia este divizata in trei secvente poetice: zborul cosmic, rugaciunea, convorbirea
cu Demiurgul si eliberarea.
In dialogul cu Demiurgul, Luceafarul insetat de viata finita, de stingere, este numit Hyperion.
El cere Demiurgului sa il dezlege de nemurire fiind gata de sacrificiu, dar Demiurgul refuza cererea
Luceafarului deoarece acesta face parte din ordinea primordiala a cosmosului iar desprinderea sa ar
duce la haos.
In partea a patra peisajul este tipic eminescian, scenele de iubire se petrec departe de lume,
sub crengile de tei inflorite, in singurtate si liniste, sub lumina blanda a lunii. In finalul poemului,
geniul se izoleaza indurerat de lumea comuna, asumandu-si destinul de esenta nepieritoare.
La nivel stilistic, poemul este construit pe baza alegoriei dar si a antitezei dintre geniu si omul
comun.
In ceea ce priveste prozodia, se remarca, masura versurilor de 7-8 silabe si ritm iambic rima
incrucisata si interioara care reda si muzicalitatea celor 98 de strofe.
In opinia mea Luceafarul poate fi considerat o alegorie pe tema romantica a locului geniului
in lume, ceea ce inseamna ca povestea, personajele, relatiile dintre ele sunt transpuse intr-o suita de
metafore, personificari si simboluri. Poemul reprezinta o meditatie asupra destinului geniului in lume,
vazut ca fiinta solitara si nefericita, opusa omului comun.