George Călinescu este unul din marii critici literari ai literaturii
române. Pe lângă romanele sale de success, precum „Enigma Otiliei”, „Bietul Ioanide”, „Cartea Nunții” , George Călinescu își consacră viața sa în studierea literaturii foarte amănunțit. Primele lui opere de critic au fost „Viața lui Mihai Eminescu”, și „Viața lui Ion Creangă”, unde analizează detaliat biografiile nu prea cunoscute a marilor titani ai literaturii române. A mai scris „Estetica basmului”, o studiere amănunțită a basmelor. Cea mai cunoscută operă critică a sa este „Istoria Literaturii Române de la Origini până în Prezent”, unde caracterizează portretul fiecărui autor al literaturii române ca fiind un personaj al unui roman, fiecare autor își are fișa sa biografică cu stilul său specific de scriitor. Spiritul lui Călinescu îl putem observa în fragmentul din această operă, unde el analizează stilul lui Mihail Sadoveanu în romanul său, „Baltagul”, comparându-l cu opera folclorică „Miorița”. În primul rând, Călinescu evidențiază asemănarea dintre opere prin invidia ca o cauză a conflictului și a crimei ciobanului cinstit. O altă analiză a romanului facută de autor este caracterul său detectiv, unde principalul investigator este soția decedatului, Vitoria Lipan, care prin diferite metode descoperă cadavrul bărbatului său și își răzbună pierderea aproapelui, Călinescu la rândul său o compară cu răzbunarea din tragedia „Hamlet”. Astfel, observăm spiritul lui George Călinescu de critic literar ce îl consacrează în scrierea operei „Istoria Literaturii Române de la Origini până în Prezent”.