FISA DE LECTURA

Titlul operei literare : Popa Tanda

Autorul : Ioan Slavici
Volumul : "Moara cu noroc"
Editura: Minerva 
Anul aparitiei: 1875
Genul literar : epic
Specia literară: nuvelă
Opera este scrisă în : proză; structurata in : capitole
Locul desfasurarii actiunii: in satul Saraceni.
Timpul desfasurarii actiunii: Parintele Trandaf ir este mutat din satul din care este o popă în satul
Saraceni, un sat pustiu, cu foarte puțini oameni care nu erau înstare să-i trădeze
Personaje:
Personaj principal este cel care poartă numele titlului nuvelei preotul Trandafir, alias Popa Tanda
“harnic şi grijitor”, ,” Strânge, drege şi culege, ca să aibă pentru sine şi pentru alţii”
Personaje secundare: satenii
Personaj colectiv : preoteasa, clopotarul Cozonac, Marcu Florii Cucului, Mitru Catanas
personaje episodice :Mariuca, Ileana, Trandafirica, Costel – familia preotulu. 
Rezumat / Idei principale:

Nuvela descrie pe părintele Trandafir, fiul dascălului Pintilie din satul Butucani, un sat mare ,cu oameni
înstăriţi şi cu socoteală.
      Părintele Trandafir ajunge preot în satul tatălui său, Butucani, dar rezistă mai puţin de doi ani,
deoarece este cam greu la vorbă şi aspru la judecată, “nu mai suceşte vorba, ci spune drept în faţă, dacă i
s-a pus ceva pe inimă” , el avea legea lui: "Ce-i drept şi adevărat, nici la dracul nu-i minciună!" ca
urmare este trimis în satul "Sărăceni" pe o vale "seacă". Sărăceni este un sat, după cum bine îi spune
numele ,sărac ,cu oameni leneşi „muruiala pe pereţii de lemn n-are înţeles, fiindcă tot cade cu vremea de
pe dânşii.”, care nu muncesc „ o uşă făcută din trei scânduri înţepenite c-un par cruciş şi cu altul
curmeziş... ” , nici nu speră „la mai bine”, fără gard şi fără horn la casă „fumul află cale şi prin
acoperiş”, „Ici o casă, colo o casă... tot una câte una...”, iar biserica o ruină „în vârful satului, adică la
cel mai înălţat loc, este o alcătuială”.
Parintele Trandafir le tine ,,în cea dintâi duminică” ţine o predică înaintea oamenilor ce s-au adunat în
număr mare ca să vadă pe popa cel „ nou”. S-a citit în ziua aceea evanghelia asupra fiului rătăcit. Părintele
Trandafir a arătat cum Dumnezeu, în nesfârşita lui iubire de oameni, l-a făcut pe om spre fericire. Fiind omul în
lume, Dumnezeu voieşte ca el să simtă toate plăcerile curate ale vieţii, pentru că numai aşa poate să o
iubească şi să facă bine într-însa. De mai multe ori preotul sa vazut că trebuie sa fie servit doar pentru
clopotarul Cozonac. Satenii nu se schimba, si-atunci parintele incepe cu ocara, cu luarea in ras, cu
batjocura. Trece pe lâng-o casă, care nu e tocmai de ieri acoperită: " Măi! dar isteţ om mai eşti tu!
grăieşte către stăpân, şi prin vârful casei ai ferestre. Tare iubeşti lumina şi sfântul soare!" Află o femeie
cu cămaşa nespălată: "Uite măi! dar de când aţi început voi să purtaţi rochii de postav?" Se întâlneşte cu
un copil nespălat: "Auzi, nevastă, mult lictar aveţi voi de se mânjesc copiii atât de tare." Dă de un om
culcat la umbră şi-i zice: "... Bun lucru! bun lucru!" Iar dacă omul se scoală, îl roagă să nu se lase de
lucru, că are copii. De data asta, oamenii incep a se feri din calea lui, si, dupa atata "tandalitura", il
poreclesc "Popa Tanda". 
Sateni se duc la protopop si la episcopie si cer alt preot pentru satul lor. Inspirat de divinitate "Popa Tanda
"incepe sa munceasca din rasputeri pentru ridicarea materiala a satului, dandu-se pe sine drept model de
energie civica si de tarie morala. El se concentreaza asupra universului casnic, isi ia de ajutor prietenii si
sotia si, impreuna, reusesc sa-si transforme propria gospodarie darapanata intr-un paradis domestic. Preotul
isi vopseste casa, ii schimba acoperisul, isi face un gard nou; pune rasaduri in pamant: de ceapa, fasole,
morcovi,"curechi", astfel ca oamenii privindu-i acum casa si roadele din gradina, isi ziceau "Popa e omul
dracului"
Vocabular: