FISA BIOGRAFICA

Ioan Slavici
(n.1876 – d.1955)

Ioan Slavici s-a nascut în anul 1848, la Siria, pe 18 ianuarie fiind al doilea copil al cojocarului Sava
Slavici si al Elenei, nascuta Borlea..
A fost un scriitor, jurnalist român, pedagog român, membru corespondent (din 1882) al Academiei
Române. Este al doilea copil al cojocarului Sava Slavici si al Elenei..

Studii
In anii 1854-1858 frecventeaza scoala "greco-ortodoxa" din satul natal, avându-l dascal pe D. Vostinari. 
1859-1860 Repeta clasa a IV-a, pentru a putea razbi la liceu. Urmeaza Liceul din Arad, stând la gazda
precum eroii sai din Budulea Taichii. (1860-1865). Clasele a VI-a si a VII-a la Liceul Piarist din
Timisoara. (1865-1867) . Clasa a VIII-a ca "privatist" la Liceul Maghiar din Arad. 
In 1868 sustine Bacalaureatul la Satu-Mare, iar toamna se înscrie la Universitatea din Budapesta. 
1869 În ianuarie e bolnav, întrerupe facultatea si revine la Siria. Se mai înscrie si la Universitatea din
Viena (aprilie), dar în august îl aflam în functia de secretar al notarului din Cumlaus. În toamna e din
nou la Viena, în armata, urmând si Facultatea de Drept. Se împrieteneste, pentru toata viata, cu
Eminescu, student si el în capitala Imperiului hasbsburgic. Vorbea cursiv limbile germana si maghiara.
Mai tânarul sau amic moldovean îl va îndemna sa scrie literatura în româneste (cum s-a spus, asa va
proceda Eminescu si cu I. Creanga). 1870 Îsi ia "examenul de stat". Debuteaza la Convorbiri literare cu
Fata de birau (comedie). În vara, împreuna cu Eminescu, organizeaza serbarea panromâneasca de la
Putna. 
Se casatoreste în1875 cu Ecaterina Szöke Magyarosy. Calatoreste la Viena si Budapesta, iar
toamna e numit de Maiorescu profesor la Liceul "Matei Basarab" - Bucuresti.  Intra în redactia ziarului
Timpul. Înfiinteaza la Sibiu ziarul Tribuna, unde va veni si G. Cosbuc. 
1885 Din cauza unor articole în care revendica drepturile românilor, e închis de catre autoritatile
maghiare, dar curtea de juri îl elibereaza. Divorteaza de prima sotie Ecaterina. 
Se casatoreste în 1886 , la Sibiu, cu Eleonora Tanasescu, în toamna nascându-i-se primul baiat, Titu
Liviu. În urma unui proces de presa e condamnat la 3 zile închisoare.  Se naste în 1889 Lavinia Ioana
Iosefina, al doilea copil, când era în puscarie. Abia la 10 iulie iese din penitenciar. 
1890 Se întoarce la Bucuresti. Profesor la Azilul "Elena Doamna". Se naste al treilea copil, Ion Marcel. 
1891 Sotia naste al patrulea copil, Fulvia, dar nu si ultimul (urma traditia familiei din Siria, unde fusese
cinci copii). Împreuna cu Cosbuc si Caragiale, editeaza la Bucuresti Vatra. Publica romanul Mara, în
foileton.  În anii1894 și 1897 Se naste Elena, al cincilea copil și Lavinia, al saselea copil. 
La încheierea pacii în 1919 si întoarcerea din Moldova a regelui Ferdinand si a guvernului, Slavici e
arestat din nou, judecat si condamnat la 5 ani de închisoare, dar eliberat în acelasi an. Totusi din cauza
convingerilor sale filogermane, este privit de cei din jur cu dusmanie. Bolnav si obosit de viata agitata,
cu procese si detentii în puscarii, se refugiaza la fiica sa, care traia la Panciu, în podgoria asemanatoare
cu Siria natala. La 17 august trece în lumea umbrelor, înmormântat la schitul Brazi. Gala Galaction
rosteste cuvântul de ramas bun...

 Opere
Comedii:
Fata de birău, (1871)
Toane sau Vorbe de clacă, (1875)
Polipul unchiului, (1875)
Drame istorice:
Bogdan Vodă, (1876)
Gaspar Graziani, (1888)
Nuvele:
Popa Tanda, (1873)
Scormon, (1875)
La crucea din sat, (1876)
Crucile roșii, (1876)
O viață pierdută, (1876)
Romane:
Mara, (1894)
Din bătrâni, (1902)
Din bătrâni. Manea, (1905)
Corbei, (1906)
Din două lumi, (1920)
Memorii:
Fapta omenească. Scrisori adresate unui tânăr, (1888 - 1889)
Serbarea de la Putna, (1903)
Închisorile mele, (1920)
Amintiri, (1924)
Lumea prin care am trecut, (1924)

CURIOZITĂTII
Slavici a susţinut, alături de regele Carol I, neutralitatea României. a scris 3 comedii, 2 drame istorice, 13 nuvele,
6 romane, 3 lucrări de memorii, dar şi 19 poveşti pentru copii. Pe lângă romanul „Musculiţa”, pierdut la arestarea
sa din 1916, neştiută e şi soarta unei nuvele. Ultimul său roman, „Din păcat în păcat”, a rămas needitat.

FISA DE LECTURA

Titlul: „Alexandru Lăpușneanul“

Autor:Costache Negruzzi
Editura: 1001 + 1GRAMAR
Anul apariției: București, 1997

Structura operei:
 
Nuvela este structurată pe 4 capitole, fiecare capitol sunt câte un motto.
Capitolul:
1)"Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu ...."
2)"Ai să dai samă, doamnă ...! "
3)"Capul lui Moțoc vrem ....! "
4)"De mă voi scoate, pentru mulți am să mă aștept și eu ...."
Conținutul operei:
 
Eu "Dacă voi nu vreți, eu vă vreu ...“
 Naratorul relatează episodul venirii lui Alexandru Lăpușneanul în Moldova, hotărând să ocupe, pentru o a doua
domnie, tronul țării. Prima dată fusese izgonit de către Despot-Vodă printr-un complot pus pe calea marilor boieri
moldoveni. Acesta, la rândul său, fusese ucis de către Ștefan Tomșa care "acum cărmuia țară“. Alexandru
Lăpușneanul izbutise să adune oști turcești și venise acum în Moldova cu gândul de a izgoni "pre-răpitorul Tomșa
 "Și de a-si lua înapoi scaunul domnesc "de îngrijire nu ar fi perdut, de n-ar fi fost vândut de boieri“. De aici reiese
conflictul puternic  între fostul domnitor și boierii trădători. Împrejurările și succesiunea la tron a domnitorilor,
așa cum sunt prezentate de narator, constituie fapte reale consemnate de istoria Moldovei.
Aceiași boieri de îngrijire- Am trădat în prima domnie veniseră acum să îl întâmpine aproape de Granita: vornicul
Moțoc, postelnicul Veveriță, spătarul Spancioc și Stroici. Aceștia vor să-l convingă să renunțe la tron, deoarece "
 țara este liniștită", Iar" norodul nu te vrea, nici te iubește“.
 Lăpușneanul fiind hotărât să se instaleze pe tronul Moldovei răspunde boierilor, cu ochii scânteind "ca un fulger“
: "Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu*. . . + și dacă voi nu iubesc, eu va iubesc pre voi *. . . +Să mă întorc? Mai
degrabă -și întoarce Dunărea Cursul îndărăpt “.
 
Boierii încearcă să-l convingă să renunțe la ocuparea tronului. Cu o ură imensă și cu o sete de răzbunare
nestăpânită, Lăpușneanul le răspunde cu satisfacție nedisimulată: „cu averile
voastre, nu cu banii țăranilor pre care-i jupuiți voi. Voi mulgeți laptele țării, dar a venit vremeasă vă mulg și eu
pre voi“.
 Speriat de amenințările lui Lăpușneanul, Moțoc cade în genunchi, dar Alexși nu se lasă păcălit detertipurile
boierului, pe care-l știe "învechit în zile rele ", Deoarece trădase"preDespot, m-ai vândut și pre mine, vei vinde și
pre Tomșa“. cu toate acestea, Lăpușneanu
Îmi place promite să-l cruțe, pentru că este folositor, ba, mult mai mult, le promovaduiește că " sabia mea nu se
va mânji în sângele tău
 
“.
 
II "Ai sa dai samă, doamnă ...
!
“
 
 Începe cu înscăunarea lui Lăpușneanu
L
, îngrijirea este primit de norod "
 
cu bucurie și nădejde
 
", Darboieri Sunt înspăimântați, AFLI conștienți CĂ poporul „
 
 ÎI urăște
 
", Și noul domn"
nu-i
iubește
 
“.
 
Prima decizie pe care o ia Lăpușneanu
L
este aceea de a arde toate cetățile Moldovei, înafară de Hotin, în scopul de a stârpi "
 
cuiburile feudalității
 
", Apoi trece la pedepsirea aspră aboierilor, le ia averile și le taie capetele,"
 
la cea mai mică greșeală dregătorească, la cea mai mare
 
mică plângere *. . . +, capul vinovatului se spânzura în poarta curții
 
*. . . + și el nu apucă
 
săputrezească, când alt cap ia
LOCUL
“.
 
Doamna Ruxanda, soția lui Lăpușneanu
L
și fiica "
Bunu
lui Petru Rareș
 
", Înspăimântată decruzimile și crimele săvârșite de soțului său, a cerut să nu mai verse sânge și să înceapă cu
omorurile.
Ea este impresionată de cuvintele văduvei
 
un boier ucis, care o ameninț
ase:
„
Ai
să dai samă,
 
d
oamnă
..!
“
.
 pentru că „
 
 bărbatu lTăul ne taie părinții, bărbații si Frații
 
“. zambind,
Alexandru-V
odă le
 
 promite pentru o zi "
 
un leac de frică
 
“.
 
III "Capul lui Moțoc vrem ...
!
“
  În acest episod,
Secventa
de la Mitropolie
scoate în evidență
perfidia feroce apersonajului.
Alexandru Lăpușneanu
L
„
 
făcuse de știre tuturor boierilor
 
"Să participe împreună
la slujba de la
Mitropolia, după care erau cu toți
 
invite "
 
să prânzească la curte
 
", Cu scopul dea împăca pe domnitor
cu boierii. Ca
niciodată, în ziua respectivă Lăpușneanu
L
venise la biserică îmbrăcat "
 
cu toată pompa
 
Domnească
 
"Și după ce a ascultat cu slujba slujba,"
sa închinatpe la icoane
*. . . +, o sărutat moschee
Sfântului
“, Un discurs emoționant rostit ONU la finalul căruia İȘİ
 
cere tuturor iertare și le poftește "p
re
boieri să vie ca să
 
ospeteze împreună
 
“.
 
Spancioc și Stroici se sfătuiesc reciproc nu participă la domnul domnitor, dar ceilalți boieri
 
"Se bucurau de o schimbare" de îngrijire le dădea nădejdea că vor ocupa iar posturi și vor aduna noi
averi
„
 
din sudoarea țăranului
 
“.
 
Boierii sosesc la palat însoțiți fiecare câte doi
-
trei slugi "
adunând-se boierii, 47 la
număr
 
“. Spre sfârșitul ospățului, descris
Detaliat
de narator, la semnul domnitorului, "
 
TOTI
slujitorii de pe la spatele boierilor
"Scot jungherele și
-
i lovesc, iar alți ostași se "
 
năpustiră cusăbiile în ei
 
“. Privind
 
măcelul, Vodă râde mulțumit, Moțoc se silea și el să zâmbească pentru a
-i seconfruntă cu plac domnitorului,
deși "
 
simțea părul zburl
indu-i-
se pe cap și dinții săi clănțănind
 
",Deoarece"
 
patruzeci și șepte de trupuri
 
zăceau pe parchet
!
“.
Scena este de
facturăromantică
 
prin violența faptelor și imaginilor
impresionante.
 În acest timp, unii slujitori au flăcări în curte, care scăpaseră cu viață s ărind peste ziduri,"
 
Dasa
A
larmă pe la curțile boierilor
 
", Așa că o mulțime"
 
de norod, tot orașul
 
“
 
venise la porțilecurții domnești.
 
Lăpușneanu
L
trimite pe armaș să
-
i intrebe "
 
ce vor și ce cer
 
“
 
si
-
și exprimă fațăde Moțoc pornirea
 
de "
a da cu tunurile în prostimea aceea
“. Moțoc este de acord, deoarece
dac-
au murit atâția boieri, "
nu-i vro
pagubă c
- sau muri câteva sute de mojici
“. Întrebată ce vrea,"
 
prostimea rămâne cu gura căscată
 
", Deoarece ei veniseră
 
fără un scop anume, s-au luat uniidupă alții, ca și acum când încep să
-
și strigă
 
nemulțumirile
 
:"
 
Să se micșoreze dăjdiile! *. . . +
 
Sănu ne mai jefuiască!
[. . .]
Am rămas săraci! N
-avembani! Ne i-
au luat toate Moțoc!
 
“. Și brusc, toți
ca unul
, încep să strige:
 
„
 
Capul lui Moțoc vrem!
 
“. Moțoc,
 
 înspăimântat peste măsură, selamentează și se roagă Maicii Domnului, jurând
-
se să ridice o biserică,
 
„
 
să postați
esc cât voi mai
avea zile, sa scuipa cu argint icoana ta cea făcătoare de minuni de la monăstirea
 
Neamțului
!
“.Imediat dar în contradicție cu smerenia anterioară îl roagă pe Vodă să pună "
тунерите в-
 înșii
.Să moară toți! Eu sunt boier mare; eisunt niște proști!“. Vodă îi răspunde cusânge rece:„Proști, dar mulți,*. . . +
Să omori o mulțime de oameni pentru un om, nu ar fi păcat?"
Și profitând de această situație, Lăpușneanul îi dă pe Moțoc noro dului, care a trimis repede către gazde-l sfâșie,
Vodă pedepsind astfel un alt boier trădător, fără ca sabia lui să se fi mânjit de sânge, așa cum le-a promis. Lințarea
boierului Moțoc este altul scenă de factură romantică prin imagine

 
Motivează de ce te-a impresionat opera: M-a impresionat Alexandru Lapusneanul care chiar daca a fost crud
si nemilos cu boierii a judecat pe drept si i-a pedepsit pe vinovati.