Spre deosebire de sonetul clasic, sonetul romantic al lui Eminescu suporta niste modificari si anume se

repeta anumite cuvinte iar versurile nu mai corespund intotdeauna unei unitati sintactice, ci se continua
unul pe celalalt.
Poezia este structurata in jurul a doua persoane gramaticale: persoana intai, marca a eului liric in
ipostaza indragostitului["stau", "ma", "mi"] si persoana a doua prin care este desemnata femeia iubita.
Indragostitul este surprins in ipostaza asteptarii "stau in cerdacul tau". Cerdacul delimiteaza doua spatii :
spatiu exterior al naturii si spatiul intimitatii. Cadrul natural este nocturn si contureaza un univers
armonios in prima strofa. Identificam motivul noptii si motivul crengilor. Imaginea vizuala in care apare o
personificare sugereaza comuniunea naturii cu indragostitul, pe care il protejeaza " crengi mari in flori
de umbra ma cuprind". Imaginea olfactiva "si vantu-aduce miros din gradina" amplifica atmosferea de
vraja in mijlocul careia se afla indragostitul.
Comuniunea acestuia cu natura apare si in ultima strofa. Personificarea elementelor cadrului natural
"stele tremura " si "luna bate trist" marcheaza schimbarea starii interioare a indragostitului.
Spatiul intimitatii prezinta camera femeii iubite pe care indragostitul o priveste prin fereastra. In poezia
Eminesciana, fereastra apare frecvent si are functia de a echilibra, de a armoniza spatiul inchis cu lumea
exterioara. Gesturile femeii iubite si privite sunt de o mare senzualitate. { " ai obosit cu mana ta cea
fina/in val de aur parul desletind". Epitetul metaforic "de aur" asociat parului si epitetul "de ninsoare"
asociat umerilor contureaza portretul femeii inger. Privirea indragostitului este fascinata de ceea ce
vede siaveasta privirea il poate descoperii si pe cel privit.
Ambiguitatea celor doua strofe referitoare la spatiul intimitatii face ca poezia sa poata fi citita atat in
registrul senzorial, ca un joc al seductiei, dar si ca o forma de refuz, fiindca indragostitului I se refuza
spatiul intimitatii aspect subliniat in ultima strofa : in intuneric ochii mei raman,/deasupra-mi stele
tremura prin ramiru,/iar luna bate trist in lucii geamuri." Starea afectiva a indragostitului este cuprinsa in
epitetul : trist asociat lunii.
In constructia acestui sonet se observa prezenta epitetelor si a personificarii in strofele care descriu
universul cosmic in timp ce, in strofele care descriu spatiu intimitatii apar numai 2 epitete metaforice
"val de aur" si "umeri de ninsoare" care se refera la femaia iubita.
Numar mai mare de figuri de stil care apar in descrierea cadrului natural este specific poeziei romantice
in care natura esta cadrul protector, locul unde indragostitul isi gaseste refugiul cand este singur.
Ordinea cosmica si ordinea umana apar articulate in poezia romantica eminesciana.