Grigore Alexandrescu: Boul i vielul de Marin Sorescu Auzind c fiul are-un post de vaz (A ajuns ispravnic pe-o pune

mare) Tatl-bou i puse coada pe spinare i, pe-aci i-e drumul! A plecat s-l vaz. anos i mai vesel boul ca oricnd Pe oricine-n cale l oprea spunnd: - Merg chiar la ispravnic! Am un fiu i eu i-a ajuns ispravnic... Pe cuvntul meu! Unde-l gsesc oare? - ii la dreapta... - iu... i aa, spre sear, a ajuns la fiu. L-a vzut din zare i-a fugit spre el: - Ftul meu... O, doamne! Scumpul meu viel!... Dar cnd vru s-l pupe (lacrimi avea-n gene), Scumpul fiu i zise: - Las! Fr scene! - Stai s te vd bine... - Vrei s stau tablou? - Tii! Te-ai fcut mare... - Da. Sunt i eu bou. - Bou! ce bine-mi pare! Verste patruzeci S te vd btut-am... - Bine. i cnd pleci? - Satu-ntreg, mtua, unchiul cel btrn, Toi te felicit... - tiu eu: toi vor fn. - Vd c ai de toate: ce de cli... - Optzeci! - ...paie... Unde-i ieslea? - Cnd ziceai c pleci? -Oi pleca eu, ns-s obosit... -tii, tat: Du-te acum acas, vino altdat: N-ai nimerit bine... vezi, am mult treab... -i s vin la anul?! - Ce atta grab? Auzind aceasta, cu mhnire mare, Tatl-bou i puse coada pe spinare, A oftat o dat, sufletul s-i ias, i clcnd ca-n strchini s-a ntors acas. - Ce-i fcea vielul? l-a-ntrebat Brzdar, S-a fcut bou mare? - S-a fcut... mgar.