DESPRE INDIGO
Se crede că indigoul ar fi cel mai vechi colorant folosit de om. Indigoul, colorant
albastru, este cunoscut încă de acum 4 000 de ani, el fiind menționat în vechile scrieri
sanscrite.
Hainele mumiilor egiptene (din vechile morminte) indică dovezi că ar fi fost vopsite cu
indigo.
Indigoul se extrăgea din frunzele speciilor de Indigofera tinctoria (Asia, Jawa, Japonia,
America centrală, Brazilia) Idigofera anil (India) și Isatis tinctoria (Woad) în Europa.
Cuvântul latin ”indican” - era folosit pentru a defini toate importurile din India iar mai
târziu pentru un colorant albastru – Indigo.
Cuvântul arab ”al-nil” se referea la culoarea albastră și stă la originea cuvântului anilină.
Studiile structurii indigoului au început în 1826 când s-a izolat prima dată anilina, prin
distilarea distructivă a indigoului de F. Runge.
Structura indigoului a fost stabilită de Bayer (1865-1883).
Este remarcabil că aceste țări foarte îndepărtate au reușit să descopere independent,
într-un timp foarte scurt, cum să profite de substanțele colorante conținute în specia
Indigofera.
De la mormintele incașilor (America de sud) până la mormintele egiptene, se găsesc
dovezi ale folosirii I drept colorant.
Documentele medievale ale ale sec. al XII-lea atestă că venețienii au fost primii europeni
care au folosit indigoul. Folosirea lui s-a răspândit în Europa de V și N abia în [Link] –
XVII – după descoperirea drumului indiilor.
La acel timp, I a intrat în competiție cu un colorant albastru Woad (Isatis tinctoria) –
cultivat pe plan local, folosit la la vopsirea pânzelor într-o culoare similară cu a I.
Isatis tinctoria era denumirea derivată de la cuvântul grec ”isazo” (egal) deoarece se
credea că aplicarea lui pe piele îndepărtează orice asperitate a acesteia.
Linnaeus (1753) a adăugat termenul de tinctoria pentru a indica proprietățile de colorant
ale acestuia.
Cuvântul woad este derivat de la cuvântul saxon ”wad” – care probabil făcea referire la
Wodin – zeul saxon al războinicilor.
Când [Link] a invadat Anglia, a găsit acolo niște vechi popoare celtice, numite „picts” sau
oameni vopsiți, pentru că își tatuau corpurile cu desene complicate, pictate în albastru cu
substanța colorată din woad.
Amenințarea indigoului pentru industria woad-ului era așa de mare încât au apărut legi în
Anglia, Franța, Germania ([Link]) care interziceau folosirea indigoului, acesta fiind
considerat ”ochiul diavolului” – era socotit înșelător, coroziv.
În timp, datorită calităților superioare de colorant ale I, el a reușit să înlocuiască treptat
Woad-ul.
Indigoul natural a fost manufacturat printr-un procedeu care în esență a rămas
neschimbat de-a lungul anilor:
I – fermentația plantei;
II – oxidarea cu aer a soluției obținute la fermentație.