Râuri dă foc încolo ș-încoace Tiranii crunți și făr' de-omenire

Merg bobotind ca nește pârjoale, Șed legați pe tronuri înfocate,

Focul nestâns toate-arde și coace, Bând sânge fierbinte din potire,
Iar' pe zios, în loc de iarbă moale, Iar' din mațele lor spintecate
Jar și spuză fierbinte răsare, Fac dracii cârnați și sângereți
Nespusă din sine dând putoare. Ș-alte mâncări pentru drăculeți.[22]

Toate păcatele mari dă moarte Așijdere pă domni și boieri

Au și pedepse după măsură, Care jupesc pă bietul țăran
Căci prin aha și dă-ahaia parte Iau la sine dracii măceleri
Îș' ia fieșcare certătură,
Prin care-au greșit și dă pre care
Tras fiind s-abătu dân cărare.[21] Făr' a da pentru dânși vrun ban,
Hrănindu-i cu cătran și,-în loc de-apă,
Cu fiere mult amară-îi adapă.
Vânzarii și hainii ce vând Păntru tâlhari ș-ucigași ce-oi zice?
Sânge nevinovat pentru bani, Acește pă câmpuri trași în țapă
Stau dă coaste spânzurați pă rând, Rămân vii și nu mor ca ș-aice;
Ca și-în măcelării hăi cârlani. Corbii și cioarele crierii le sapă
Iar' dracii călăi în gură d-arsă Și scocioresc de sus, iar' hierile
Aur ș-argint fierbinte le varsă. De zios le scobesc măruntăile.

Muierea care pă-al său bărbat Judecătoriu ce luă mită

Pentru ibovnicul doară iubit, Pentru ca să facă strâmbătate,
Ce venin ș-otravă-au fermecat Acolo slujește pentru pită
Sau macar cum ea l-au omorât, Și numa sângur păntru bucate,
Pă-ahaia dracii suind călare Dar' a sa cuviincioasă plată
O duc unde-i văpaia mai mare Nu o dobândește niceodată,

Străpungându-o prin gemănare Că toți i-o tăgăduiesc în față

Cu tăciuni aprinși sau înfocate Și cu marturi îl fac dă minciună,
Frigări, ș-în asemene stare Toți judecătorii i să-încreață,
Aflându-să purure va pate!... Nice-l lasă jaloba să-ș' spună,
O! voi muieri pre slabe dă minte, Ci, când a jeluire să-apucă,
Luați sama la heste cuvinte!...[23] Ușile-i arată să să ducă.

Iar' hălòr care pă-alții dăfaimă Nemilostivii cătră săraci,

Și prin clevetiri numele strică, Care-a face milă nu să-îndură,
Diavolii cu cârlije dă-aramă Umblă cerșind în iad pe la draci,
Limba vinovată le dăspică Însă pretutindene-îi înjură
Purtându-i ca pe nește urși pin ha țară, Și, fără-a le da cevaș' în pungă
Făcându-i să joace dă măscară. Sau în traistă, cu cânii alungă.[24]

Selectează din text zece cuvinte/ structuri pe care le consideri că aparţin câmpului semantic al iadului.
1.
Extrage 2-3 fragmente care ţi se par a conţine elemente comice şi motivează-ţi alegerea pentru fiecare situaţie în parte.
2.
Numeşte categoriile de păcătoşi prezentate în fragment şi descrie modul în care sunt pedepsiţi.
3.
Care crezi că este motivul pentru care iadul este descris astfel şi cui crezi că îi este hărăzit?
4.