CELULA – UNITATEA STRUCTURALĂ ȘI FUNCȚIONALĂ A LUMII VII

În lumea vie nivelurile de organizare sunt următoarele:

celule → țesuturi → organe → sisteme de organe → organism
Celula este unitatea de bază morfologică, funcțională și genetică a lumii vii capabilă de-a
se autoconserva, autoregla și reproduce.

TEORIA CELULARĂ
Cuprinde trei principii fundamentale:
1. Toate organismele de pe Terra sunt alcătuite din celule.
2. Celula reprezintă unitatea fundamentală structurală și funcțională a lumii vii.
3. Celulele/celua rezultă în urma diviziunii altor/altei celule.

Cele mai importante etape de eleborare a acestei teorii au fost:

 1590 – Jansen, a inventat microscopul optic, instrument ce a permis analiza mai detaliată
a structurii organismelor;
 1665 – Robert Hooke, face observații la microscopul optic utilizând secțiuni transversale
prin scoarța stejarului de plută. În aceste secțiuni observă niște „cămăruțe” (spații)
delimitate de structuri liniare diferit îngroșate (pereții celulari diferit îngroșați). Inițial,
structurile liniare sunt considerate vii, iar spațiile ca fiind nevii. În descrierea realizată pe
baza observațiilor microscopice Hooke numește aceste „cămăruțe” – cella (în latină
seminifică „cămăruță”). De la această denumire a derivat termenul CELULĂ.
 În secolul al XVIII-lea s-au publicat numeroase studii privind organizarea diferitelor
organisme la nivel microscopic.
 1838 – botanistul german Matthias Schleiden după îndelungi observații realizate la
microscopul optic pe secțiuni de organe vegetale ajunge la concluzia că „plantele au corpul
alcătuit din celule”.
 1839 – zoologul german Theodor Schwann după îndelungi observații realizate la
microscopul optic pe secțiuni de organe animale ajunge la concluzia că „animalele au
corpul alcătuit din celule”.
 1855 – fizicianul german Rudolf Virchow își prezintă teza conform căreia „celula rezultă
în urma diviziunii alte celule (Omnis cellula e cellula)”.

CITOLOGIA (gr. cytos = celulă; logos = vorbire), se ocupă cu studierea structurii și

ultrastructurii celulelor.
 BIOLOGIA CELULARĂ este un domeniu al biologiei moderne care are drept obiectiv
descifrarea proceselor biologice ce se desfășoară la nivel celular.
Celula se află într-un permanent schimb de materie, energie și informație cu mediul
extracelular. Membrana celulară este structura celulară care controlează acest schimb, asigură
stabilitatea structurii și funcțiilor.
În secolul al XIX-lea este introdus în știință termenul de „protoplasmă” în sensul de conținut
celular, un fluid în care se desfășoară procesele vitale.
Termenul de „organite celulare” a denumit inițial toate structurile identificate în celulă; în
prezent este folosit doar pentru structurile celulare ce conțin material genetic: nucleul,
mitocondriile și cloroplastele (plastidele).